Capitolul 3 - Portofoliul de tranzacţionare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 3:Portofoliul de tranzacţionare
Art. 102: Cerinţe pentru portofoliul de tranzacţionare
(1)Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare fie sunt lipsite de restricţii la tranzacţionare, fie pot beneficia de acoperire.
(2)Intenţia de tranzacţionare se demonstrează pe baza strategiilor, politicilor şi procedurilor elaborate de instituţie pentru a administra poziţia sau portofoliul în conformitate cu articolele 103, 104 şi 104a.
(3)Instituţiile pun în funcţiune şi menţin sisteme şi controale pentru a-şi gestiona portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu articolul 103.
(4)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), poziţiile din portofoliul de tranzacţionare sunt atribuite birourilor de tranzacţionare.
(5)Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare fac obiectul cerinţelor de evaluare prudentă specificate la articolul 105.
(6)Instituţiile tratează acoperirile interne în conformitate cu articolul 106.
Art. 103: Administrarea portofoliului de tranzacţionare
(1)Instituţiile dispun de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea globală a portofoliului de tranzacţionare. Politicile şi procedurile respective acoperă cel puţin:
a)activităţile pe care instituţia le consideră a fi activităţi de tranzacţionare şi parte constitutivă a portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii;
b)măsura în care o poziţie poate fi marcată zilnic la preţul pieţei prin referinţă la o piaţă bidirecţională activă şi lichidă;
c)pentru poziţiile care se marchează la model, măsura în care instituţia poate:
(i)să identifice toate riscurile semnificative ale poziţiei;
(ii)să acopere toate riscurile semnificative ale poziţiei cu instrumente pentru care există o piaţă bidirecţională activă şi lichidă;
(iii)să derive estimări fiabile pentru ipotezele şi parametrii cheie folosiţi în model;
d)măsura în care instituţia poate şi trebuie să genereze evaluări pentru poziţie care pot fi validate extern în mod consecvent;
e)măsura în care restricţiile legale sau alte cerinţe operaţionale ar afecta capacitatea instituţiei de a lichida sau a acoperi poziţia pe termen scurt;
f)măsura în care instituţia poate şi trebuie să procedeze la administrarea activă a riscurilor poziţiilor în cadrul operaţiunilor de tranzacţionare;
g)măsura în care instituţia poate reclasifica riscul sau poziţiile din portofoliul de tranzacţionare în afara acestuia sau invers, precum şi cerinţele pentru astfel de reclasificări, astfel cum sunt menţionate la articolul 104a.
(2)În administrarea poziţiilor sau a portofoliilor de poziţii din portofoliul de tranzacţionare, instituţia respectă toate cerinţele următoare:
a)instituţia dispune de o strategie de tranzacţionare clar documentată în ceea ce priveşte poziţia sau portofoliile din portofoliul de tranzacţionare, care să fie aprobată de conducerea superioară şi să includă perioada de deţinere prevăzută;
b)instituţia dispune de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea activă a poziţiilor sau a portofoliilor din portofoliul de tranzacţionare; aceste politici şi proceduri prevăd:
(i)poziţiile sau portofoliile de poziţii care pot fi deschise de fiecare birou de tranzacţionare sau, după caz, de dealeri desemnaţi;
(ii)stabilirea unor limite ale poziţiilor şi monitorizarea acestora pentru a asigura caracterul adecvat al acestora;
(iii)asigurarea faptului că dealerii au autonomia de a deschide şi administra poziţia în limitele agreate şi conform strategiei aprobate;
(iv)asigurarea faptului că poziţiile sunt raportate conducerii superioare ca parte integrantă a procesului de gestionare a riscurilor al instituţiei;
(v)asigurarea faptului că poziţiile sunt monitorizate activ cu trimitere la sursele de informaţii de piaţă şi că se efectuează o evaluare a caracterului tranzacţionabil sau a capacităţii de acoperire a poziţiilor sau a componentelor lor de risc, inclusiv aprecierea, calitatea şi disponibilitatea informaţiilor de piaţă pentru procesul de evaluare, rulajul pieţei, dimensiunile poziţiilor tranzacţionate pe piaţă;
(vi)proceduri şi mecanisme de control antifraudă active;
c)instituţia dispune de politici şi proceduri clar definite pentru monitorizarea poziţiilor în raport cu strategia de tranzacţionare a instituţiei, inclusiv monitorizarea rulajului şi a poziţiilor pentru care perioada de deţinere avută în vedere iniţial a fost depăşită.
Art. 104: Includerea în portofoliul de tranzacţionare
(1)O instituţie are instituite politici şi proceduri clar definite pentru a determina poziţiile pe care să le includă în portofoliul de tranzacţionare în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 102 şi cu prezentul articol, ţinând seama de capacităţile şi practicile sale în materie de gestionare a riscurilor. Instituţia documentează pe deplin respectarea politicilor şi procedurilor respective, le supune unui audit intern cel puţin o dată pe an şi pune rezultatele auditului la dispoziţia autorităţilor competente.
Instituţia dispune de o funcţie independentă de control al riscului care evaluează în mod continuu dacă instrumentele sale sunt atribuite în mod corespunzător ca aparţinând portofoliului de tranzacţionare sau fiind în afara acestuia.
(2)Instituţiile atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţii pe următoarele instrumente:
a)instrumentele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8) pentru includere în portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie alternativă («ACTP»);
b)instrumentele care ar da naştere unei poziţii scurte nete de credit sau unei poziţii scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacţionare, cu excepţia datoriilor proprii ale instituţiei, mai puţin atunci când poziţiile respective îndeplinesc criteriile menţionate la litera (e);
c)instrumentele care rezultă din angajamente de subscriere a titlurilor de valoare, în cazul în care angajamentele de subscriere respective se referă numai la titlurile care se preconizează că vor fi achiziţionate de către instituţie la data decontării;
d)instrumentele clasificate fără echivoc ca fiind destinate tranzacţionării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituţiei;
e)instrumentele care rezultă din activităţile de formare a pieţei;
f)poziţiile deţinute cu intenţia tranzacţionării în OPC-uri, cu condiţia ca respectivele OPC să îndeplinească cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la alineatul (8);
g)titlurile de capital cotate;
h)operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare legate de tranzacţionare;
i)opţiunile sau alte instrumente financiare derivate încorporate în datoriile proprii ale instituţiei din afara portofoliului de tranzacţionare care sunt legate de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital.
În sensul primului paragraf litera (b), o instituţie deţine o poziţie scurtă netă pe titluri de capital în cazul în care o scădere a preţului titlurilor de capital are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. O instituţie deţine o poziţie scurtă netă de credit în cazul în care majorarea marjei de credit sau deteriorarea bonităţii emitentului sau a grupului de emitenţi are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. Instituţiile monitorizează în permanenţă dacă instrumentele dau naştere unei poziţii scurte nete de credit sau unei poziţii scurte nete pe titluri de capital în afara portofoliului de tranzacţionare.
În sensul primului paragraf litera (i), o instituţie separă opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate de datoria proprie din afara portofoliului de tranzacţionare care este legată de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital. Aceasta atribuie opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate portofoliului de tranzacţionare şi lasă datoria proprie în afara portofoliului de tranzacţionare. Dacă, în virtutea naturii sale, nu este posibilă separarea instrumentului, atunci instituţia atribuie întregul instrument portofoliului de tranzacţionare. În acest caz, aceasta documentează în mod corespunzător motivul aplicării tratamentului respectiv.
(3)Instituţiile nu atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţiile pe următoarele instrumente:
a)instrumentele desemnate pentru includerea într-un depozit de securitizare (securitisation warehouse);
b)instrumentele legate de deţinerile de bunuri imobile;
c)titlurile de capital necotate;
d)instrumentele legate de credite de retail şi pentru IMM-uri;
e)poziţiile pe alte OPC-uri decât cele menţionate la alineatul (2) litera (f);
f)contractele derivate şi OPC-urile cu unul sau mai multe dintre instrumentele-suport menţionate la prezentul alineat literele (a)-(d);
g)instrumentele deţinute pentru acoperirea unui anumit risc aferent uneia sau mai multor poziţii pe un instrument menţionat la prezentul alineat literele (a)-(f), (h) şi (i);
h)datoriile proprii ale instituţiei, cu excepţia cazului în care astfel de instrumente îndeplinesc criteriile menţionate la alineatul (2) litera (e) sau criteriile menţionate la alineatul (2) al treilea paragraf;
i)instrumentele din fonduri de hedging.
(4)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie poate lăsa în afara portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la literele (d)-(i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia nu este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau nu acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării.
(5)Prin derogare de la alineatul (3), o instituţie poate atribui portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la litera (i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării şi că instituţia întruneşte cel puţin una dintre condiţiile menţionate la alineatul (8) pentru respectiva poziţie.
(6)În cazul în care o instituţie a atribuit portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un alt instrument decât instrumentele menţionate la alineatul (2) litera (a), (b) sau (c), autoritatea competentă a instituţiei îi poate solicita instituţiei să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituţia nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să reatribuie poziţia respectivă în afara portofoliului de tranzacţionare.
(7)În cazul în care o instituţie a lăsat în afara portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un alt instrument decât instrumentele menţionate la alineatul (3), autoritatea competentă a instituţiei îi poate solicita instituţiei să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituţia nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să reatribuie poziţia respectivă portofoliului de tranzacţionare.
(8)O instituţie atribuie portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un OPC, alta decât poziţiile menţionate la alineatul (3) litera (f), care este deţinută cu intenţia tranzacţionării, în cazul în care instituţia îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
a)instituţia este în măsură să obţină informaţii suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului;
b)instituţia nu este în măsură să obţină informaţii suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului, dar cunoaşte conţinutul mandatului OPC-ului şi poate obţine cotaţii de preţ zilnice pentru OPC.
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica mai în detaliu procesul pe care instituţiile trebuie să îl utilizeze pentru a calcula şi a monitoriza poziţiile scurte nete de credit sau poziţiile scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatul (2) litera (b).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
*)- articolul 104 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică de la 9 iulie 2024
Art. 104a: Reclasificarea unei poziţii
(1)Instituţiile dispun de politici clar definite pentru a identifica circumstanţele excepţionale care justifică reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, reclasificarea unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător. Instituţiile revizuiesc aceste politici cel puţin anual.
ABE monitorizează setul de practici de supraveghere şi emite, până la 10 iulie 2027, ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la ce anume implică circumstanţele excepţionale în sensul primului paragraf de la prezentul alineat şi al alineatului (5) de la prezentul articol. Până la momentul emiterii acestor ghiduri de către ABE, autorităţile competente notifică ABE decizia de a permite sau nu unei instituţii să reclasifice o poziţie, astfel cum se menţionează la alineatul (2) de la prezentul articol, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii.
(2)Autorităţile competente acordă aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, a unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii numai dacă instituţia a furnizat autorităţilor competente dovezi scrise că decizia sa de a reclasifica poziţia respectivă este cauzată de o circumstanţă excepţională care este în concordanţă cu politicile de care dispune instituţia în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. În acest scop, instituţia prezintă suficiente dovezi care să ateste că poziţia nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a fi clasificată drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare sau poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare în temeiul articolului 104.
Decizia menţionată la primul paragraf se aprobă de organul de conducere.
(3)În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii în conformitate cu alineatul (2), instituţia care a primit aprobarea respectivă:
a)publică, fără întârziere,
(i)informaţiile conform cărora poziţia sa a fost reclasificată; şi
(ii)atunci când efectul reclasificării respective constă în reducerea cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiei, dimensiunea reducerii respective; şi
b)atunci când efectul reclasificării respective constă în reducerea cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiei, nu recunoaşte acest efect până în momentul în care poziţia ajunge la scadenţă, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a instituţiei îi permite să recunoască acest efect la o dată anterioară.
(4)Instituţia calculează variaţia netă a cuantumului cerinţelor de fonduri proprii care rezultă din reclasificarea poziţiei ca diferenţă între cerinţele de fonduri proprii imediat după reclasificare şi cerinţele de fonduri proprii imediat înainte de reclasificare, calculate în conformitate cu articolul 92. Calculul nu ia în considerare efectele altor factori în afară de reclasificare.
(5)Reclasificarea unei poziţii în conformitate cu prezentul articol este irevocabilă, cu excepţia circumstanţelor excepţionale menţionate la alineatul (1).
(6)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate reclasifica o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) litera (d) fără a solicita aprobarea autorităţii sale competente. În acest caz, instituţiei continuă să i se aplice cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol. Instituţia îi notifică imediat autorităţii sale competente efectuarea unei astfel de reclasificări.
Art. 104b: Cerinţe aplicabile birourilor de tranzacţionare
(1)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), instituţiile înfiinţează birouri de tranzacţionare şi atribuie fiecare dintre poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la prezentul articol unuia dintre birourile de tranzacţionare respective. Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare numai dacă poziţiile respective sunt conforme cu strategia de afaceri aprobată pentru biroul de tranzacţionare respectiv şi dacă sunt administrate şi monitorizate în mod consecvent în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
(2)Birourile de tranzacţionare ale instituţiilor îndeplinesc în permanenţă toate cerinţele următoare:
a)fiecare birou de tranzacţionare are o strategie de afaceri clară şi distinctă şi o structură de gestionare a riscurilor adecvată pentru strategia sa de afaceri;
b)fiecare birou de tranzacţionare are o structură organizaţională clară; poziţiile unui birou de tranzacţionare sunt gestionate de dealeri desemnaţi din cadrul instituţiei; fiecare dealer are funcţii specifice în cadrul biroului de tranzacţionare; fiecare dealer este repartizat unui singur birou de tranzacţionare;
c)limitele poziţiilor se stabilesc în cadrul fiecărui birou de tranzacţionare în funcţie de strategia de afaceri a respectivului birou de tranzacţionare;
d)cel puţin săptămânal se elaborează rapoarte privind activităţile, rentabilitatea, gestionarea riscului şi cerinţele de reglementare la nivelul biroului de tranzacţionare şi acestea se comunică organului de conducere în mod regulat;
e)fiecare birou de tranzacţionare are un plan de afaceri anual clar, care să includă o politică de remunerare bine definită pe baza unor criterii solide utilizate pentru evaluarea performanţei;
f)pentru fiecare birou de tranzacţionare, se întocmesc lunar şi se pun la dispoziţia autorităţilor competente rapoarte privind poziţiile care se apropie de scadenţă, încălcările limitelor de tranzacţionare pe parcursul zilei (intra-day), încălcările limitelor de tranzacţionare zilnice şi acţiunile întreprinse de instituţie împotriva încălcărilor respective, precum şi evaluări ale lichidităţii pieţei.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituţie poate repartiza un dealer mai multor birouri de tranzacţionare, cu condiţia ca instituţia să demonstreze într-un mod pe care autoritatea sa competentă să îl considere satisfăcător că repartizarea a fost efectuată din considerente ce ţin de afaceri sau de resurse, iar repartizarea nu afectează celelalte cerinţe calitative prevăzute la prezentul articol, aplicabile dealerilor şi birourilor de tranzacţionare.
(4)Instituţiile notifică autorităţilor competente modul în care asigură respectarea alineatului (2). Autorităţile competente pot impune unei instituţii să modifice structura sau organizarea birourilor sale de tranzacţionare pentru a asigura respectarea prezentului articol.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)poziţiile de risc pe care o instituţie şi le poate asuma în mod deliberat pentru a acoperi, cel puţin parţial, riscurile prezentate de variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii menţionate la alineatul (1);
b)modul de determinare a cuantumului maxim menţionat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi modul în care o instituţie trebuie să excludă acest cuantum pentru fiecare dintre abordările prevăzute la articolul 325 alineatul (1);
c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, instituţiile atribuie fiecare dintre poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă birourilor de tranzacţionare înfiinţate în conformitate cu alineatul (1) care gestionează riscuri similare cu riscurile poziţiilor respective.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), atunci când îşi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, instituţiile pot înfiinţa unul sau mai multe birouri de tranzacţionare cărora le atribuie exclusiv poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă. Birourile de tranzacţionare respective nu sunt supuse cerinţelor prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3).
Art. 104c: Tratamentul acoperirilor împotriva riscului valutar ale ratelor fondurilor proprii
(1)O instituţie care şi-a asumat în mod deliberat o poziţie de risc pentru a acoperi, cel puţin parţial, riscurile prezentate de variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, astfel cum sunt menţionate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), poate, cu aprobarea autorităţii sale competente, să excludă acea poziţie de risc din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul valutar prevăzute la articolul 325 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)cuantumul maxim al poziţiei de risc care este exclus din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă este limitat la cuantumul poziţiei de risc care neutralizează sensibilitatea oricăreia dintre ratele fondurilor proprii la variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb;
b)poziţia de risc este exclusă din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă timp de cel puţin şase luni;
c)instituţia a instituit un cadru adecvat de gestionare a riscurilor pentru a acoperi variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, inclusiv o strategie clară de acoperire a riscurilor şi o structură clară de guvernanţă;
d)instituţia a furnizat autorităţii competente o justificare pentru excluderea unei poziţii de risc din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, detaliile poziţiei de risc respective şi cuantumul care trebuie exclus.
(2)Orice excludere a unor poziţii de risc din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu alineatul (1) se aplică în mod consecvent.
(3)Autoritatea competentă aprobă orice modificări aduse de instituţie cadrului de gestionare a riscurilor menţionat la alineatul (1) litera (c) şi detaliilor poziţiilor de risc menţionate la alineatul (1) litera (d).
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)poziţiile de risc pe care o instituţie şi le poate asuma în mod deliberat pentru a acoperi, cel puţin parţial, riscurile prezentate de variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii menţionate la alineatul (1);
b)modul de determinare a cuantumului maxim menţionat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi modul în care o instituţie trebuie să excludă acest cuantum pentru fiecare dintre abordările prevăzute la articolul 325 alineatul (1);
c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
*)- articolul 104c alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică de la 9 iulie 2024
Art. 105: Cerinţe de evaluare prudentă
(1)Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunţate la prezentul articol. Instituţiile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a poziţiilor lor din portofoliul de tranzacţionare atinge un grad corespunzător de certitudine, ţinând seama de natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi a poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă, de cerinţele de soliditate prudenţială, de modul de operare şi de scopul cerinţelor de capital în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.
(2)Instituţiile instituie şi menţin sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a obţine estimări prudente şi fiabile pentru scopuri de evaluare. Sistemele şi mecanismele de control respective includ cel puţin următoarele elemente:
a)politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a evaluării, sursele de informaţii privind piaţa şi examinarea pertinenţei acestora, orientări pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituţiei referitoare la elementele pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;
b)linii de raportare pentru departamentul responsabil cu procesul de evaluare, care sunt clare şi independente de compartimentul însărcinat cu iniţierea tranzacţiilor (front office) care au ca destinatar final organul de conducere.
(3)Instituţiile îşi reevaluează poziţiile din portofoliul de tranzacţionare la valoarea justă cel puţin zilnic. Modificările valorii acestor poziţii sunt raportate în contul de profit şi pierdere al instituţiei.
(4)Instituţiile îşi marchează la piaţă poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă ori de câte ori este posibil, inclusiv atunci când aplică poziţiilor respective tratamentul relevant în materie de capital.
(5)Pentru marcarea la piaţă instituţia foloseşte cotaţia de cumpărare/vânzare mai prudentă, în afara cazului în care aceasta este în măsură să îşi închidă poziţia la preţul mediu al pieţei. În cazul în care instituţiile se folosesc de această derogare, acestea îşi informează semestrial autorităţile competente cu privire la poziţiile vizate şi prezintă dovezi conform cărora îşi pot închide poziţia la preţul mediu al pieţei.
(6)Atunci când marcarea la piaţă nu este posibilă, instituţiile îşi marchează la model poziţiile şi portofoliile în mod prudent, inclusiv atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.
(7)Instituţiile respectă următoarele cerinţe legate de marcarea la model:
a)conducerea superioară are cunoştinţă de elementele din portofoliul de tranzacţionare sau de alte poziţii evaluate la valoarea justă care fac obiectul marcării la model şi înţelege importanţa incertitudinii astfel create în raportarea riscurilor/rezultatelor activităţii;
b)atunci când este posibil, instituţiile extrag informaţiile de piaţă din aceleaşi surse ca şi preţurile de piaţă şi evaluează frecvent pertinenţa informaţiilor de piaţă privind o anumită poziţie evaluată şi parametrii modelului;
c)atunci când sunt disponibile, instituţiile folosesc metodologii de evaluare care reprezintă practici de piaţă acceptate pentru instrumentele financiare sau mărfurile în cauză;
d)atunci când modelul este dezvoltat chiar de instituţia însăşi, acesta se bazează pe ipoteze adecvate, care au fost evaluate şi examinate de părţi calificate corespunzător independente de procesul de elaborare;
e)instituţiile dispun de proceduri formale de control al variaţiilor şi păstrează o copie de siguranţă a modelului, care se foloseşte periodic pentru verificarea evaluărilor;
f)echipa de gestionare a riscurilor cunoaşte punctele slabe ale modelelor folosite şi cum să le reflecte cel mai bine în rezultatele evaluării; şi
g)modelele instituţiilor fac obiectul unei examinări periodice pentru a determina precizia rezultatelor lor, care include şi o evaluare a menţinerii adecvării ipotezelor, o analiză a profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc şi o comparaţie a valorilor reale de închidere cu rezultatele modelului.
În sensul primului paragraf litera (d), modelul se dezvoltă sau se aprobă independent de birourile de tranzacţionare şi este testat independent, inclusiv pentru validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a implementării programelor informatice.
(8)Pe lângă marcarea zilnică la piaţă sau la model, instituţiile efectuează şi o verificare independentă a preţurilor. Verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare ale modelului trebuie să fie efectuată de o persoană sau o unitate independentă de persoanele sau unităţile care beneficiază de pe urma portofoliului de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună, sau mai frecvent în funcţie de natura pieţei sau a activităţii de tranzacţionare. Atunci când nu există surse independente de determinare a preţurilor sau sursele de determinare a preţurilor sunt mai subiective, pot fi potrivite măsuri prudente, precum ajustările evaluărilor.
(9)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor evaluărilor.
(10)Instituţiile iau în considerare în mod formal ajustările evaluărilor cu privire la următoarele: marjele de credit constatate în avans, costurile de închidere, riscurile operaţionale, incertitudinea preţului de piaţă, finalizarea anticipată, costurile de investiţie şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, după caz, riscul de model.
(11)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru calculul ajustării evaluării curente a oricărei poziţii mai puţin lichide, care ar putea să rezulte în special din evenimente de pe piaţă sau din situaţii proprii instituţiei, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii pentru care perioada de deţinere avută în vedere iniţial a fost depăşită. Dacă este necesar, instituţiile efectuează astfel de ajustări în plus faţă de orice modificări ale valorii poziţiei necesare în scopul raportării financiare şi le concep în aşa fel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiei. Conform acestor proceduri, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare a evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ:
a)timpul suplimentar care ar fi necesar pentru acoperirea poziţiei sau a riscurilor inerente poziţiei dincolo de orizonturile de lichiditate care au fost atribuite factorilor de risc aplicabili poziţiei în conformitate cu articolul 325bd;
b)volatilitatea şi media marjelor dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare;
c)disponibilitatea cotaţiilor de piaţă (numărul şi identitatea formatorilor de piaţă), volatilitatea şi media volumelor de tranzacţionare, inclusiv volumele de tranzacţionare în perioadele de criză a pieţei;
d)concentrările pieţei;
e)clasamentul cronologic al poziţiilor;
f)măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model;
g)impactul altor riscuri de model.
(12)În cazul utilizării unor evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile verifică dacă este oportună aplicarea unei ajustări a evaluării. În plus, instituţiile verifică necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţiile mai puţin lichide şi reexaminează permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora. De asemenea, instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea de a efectua ajustări ale evaluărilor în legătură cu gradul de incertitudine al datelor utilizate pentru parametri în cadrul modelelor.
(13)În ceea ce priveşte produsele complexe care includ expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip «n-th-to-default» (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări ale evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi).
(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze în ce condiţii se aplică cerinţele de la articolul 105 în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iulie 2013.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 106: Acoperiri interne
(1)O acoperire internă respectă, în speţă, următoarele cerinţe:
a)nu este destinată în principal evitării sau reducerii cerinţelor de fonduri proprii;
b)este documentată corespunzător şi este supusă unor proceduri interne speciale de aprobare şi de audit;
c)se efectuează în condiţiile pieţei;
d)riscul de piaţă generat de acoperirea internă este administrat în mod dinamic în portofoliul de tranzacţionare în limitele autorizate;
e)este atent monitorizată în conformitate cu proceduri adecvate.
(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere cerinţelor aplicabile poziţiei acoperite din afara portofoliului de tranzacţionare sau din portofoliul de tranzacţionare, după caz.
(3)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de credit sau o expunere la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat de credit înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat de credit este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul de credit sau a expunerii la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate de credit cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.
Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât şi instrumentul financiar derivat de credit încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.
(4)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat pe titluri de capital este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate pe titluri de capital cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.
Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat, cât şi instrumentul financiar derivat pe titluri de capital încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.
(41)În sensul alineatelor (3) şi (4), tranzacţia cu instrumente financiare derivate de credit sau pe titluri de capital încheiată de o instituţie poate fi compusă din mai multe tranzacţii cu mai mulţi terţi furnizori de protecţie eligibili, cu condiţia ca tranzacţia agregată rezultată să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatele respective.
(5)În cazul în care o instituţie acoperă expuneri la riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând o poziţie de risc de rată a dobânzii înregistrată în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie de risc de rată a dobânzii este considerată a fi o acoperire internă în scopul evaluării riscului de rată a dobânzii rezultat din poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu articolele 84 şi 98 din Directiva 2013/36/UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordările menţionate la articolul 325 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), poziţia a fost atribuită unui portofoliu distinct de celelalte poziţii din portofoliul de tranzacţionare, a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării şi diminuării riscului de piaţă aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;
b)pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), poziţia a fost atribuită unui birou de tranzacţionare a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării şi diminuării riscului de piaţă aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;
c)instituţia a documentat pe deplin modul în care poziţia diminuează riscul de rată a dobânzii rezultat din poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul cerinţelor prevăzute la articolele 84 şi 98 din Directiva 2013/36/UE.
(51)În sensul alineatului (5) litera (a), instituţia poate atribui acelui portofoliu alte poziţii de risc de rată a dobânzii deschise cu părţi terţe sau cu propriul său portofoliu de tranzacţionare, atât timp cât instituţia compensează perfect riscul de piaţă al respectivelor poziţii de risc de rată a dobânzii deschise cu propriul său portofoliu de tranzacţionare prin deschiderea de poziţii de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părţi terţe.
(52)Biroului de tranzacţionare menţionat la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol i se aplică următoarele cerinţe:
a)respectivul birou de tranzacţionare poate deschide şi alte poziţii de risc de rată a dobânzii cu părţi terţe sau cu alte birouri de tranzacţionare ale instituţiei, cu condiţia ca poziţiile respective să îndeplinească cerinţele de includere în portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 104 şi ca acele alte birouri de tranzacţionare să compenseze perfect riscul de piaţă al acelor alte poziţii de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziţii de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părţi terţe;
b)biroului de tranzacţionare respectiv nu i se atribuie alte poziţii din portofoliul de tranzacţionare decât cele menţionate la litera (a) de la prezentul alineat;
c)prin derogare de la articolul 104b, biroul de tranzacţionare respectiv nu este supus cerinţelor prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) de la articolul menţionat.
(6)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă al tuturor poziţiilor atribuite portofoliului distinct menţionat la alineatul (5) litera (a) sau biroului de tranzacţionare menţionat la litera (b) de la alineatul respectiv se calculează în mod de sine stătător, în plus faţă de cerinţele de fonduri proprii pentru celelalte poziţii din portofoliul de tranzacţionare.
(7)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA) utilizând un instrument financiar derivat încheiat cu portofoliul său de tranzacţionare, poziţia pe acel instrument financiar derivat este recunoscută ca acoperire internă pentru expunerea la riscul CVA în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile CVA în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 383 sau 384, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)poziţia pe instrumentul financiar derivat este recunoscută ca acoperire eligibilă în conformitate cu articolul 386;
b)în cazul în care poziţia pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerinţele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituţia compensează perfect riscul de piaţă al respectivei poziţii pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziţii de semn opus cu părţi terţe.
Poziţia de semn opus din portofoliul de tranzacţionare aferentă acoperirii interne recunoscute în conformitate cu primul paragraf se include în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.