Art. 290. - Art. 290: Simularea de criză - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 290: Simularea de criză
(1)O instituţie trebuie să dispună de un amplu program de simulări de criză pentru riscul de credit al contrapărţii, care să fie utilizat şi la evaluarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii şi să respecte cerinţele stabilite la alineatele (2)-(10).
(2)Simularea de criză identifică evenimentele posibile sau modificările viitoare ale condiţiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor din credite ale unei instituţii, şi evaluează capacitatea acesteia de a face faţă modificărilor respective.
(3)Rezultatele obţinute în urma simulărilor de criză din cadrul programului trebuie comparate cu limitele de risc şi trebuie considerate de instituţie ca făcând parte din procesul prevăzut la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE.
(4)Programul trebuie să cuprindă integral tranzacţiile şi expunerile agregate pentru toate formele de risc de credit al contrapărţii la nivelul unor contrapărţi specifice, într-o perioadă suficientă pentru a efectua simulări de criză periodice.
(5)Programul trebuie să prevadă pentru expuneri simulări de criză cel puţin lunare, referitoare la factorii de risc de piaţă principali, cum ar fi ratele dobânzii, cursurile de schimb, titlurile de capital, marjele de credit şi preţurile mărfurilor, pentru toate contrapărţile instituţiei, pentru a identifica concentrările prea mari de riscuri direcţionale specifice şi a permite reducerea acestora de către instituţie, dacă este necesar. Simularea de criză pentru expuneri, incluzând riscurile unifactoriale, multifactoriale şi riscurile nedirecţionale semnificative, precum şi simularea de criză concomitentă pentru expuneri şi bonitate trebuie efectuată, în ceea ce priveşte riscul de credit al contrapărţii, la nivelul unei contrapărţi, al unui grup de contrapărţi şi, în mod agregat, la nivelul instituţiei.
(6)Programul trebuie să aplice cel puţin trimestrial scenarii de simulare de criză multifactorială şi să evalueze riscurile nedirecţionale semnificative, inclusiv expunerea la curba de randament şi riscul de bază. Simulările de criză multifactoriale trebuie să abordeze cel puţin următoarele scenarii în care:
a)au avut loc evenimente economice sau de piaţă severe;
b)lichiditatea globală pe piaţă a scăzut în mod semnificativ;
c)un mare intermediar financiar lichidează poziţii.
(7)Severitatea şocurilor asupra factorilor de risc-suport trebuie să corespundă scopului simulării de criză. La evaluarea solvabilităţii în condiţii de criză, şocurile asupra factorilor de risc-suport trebuie să fie suficient de severe pentru a surprinde contexte de piaţă extreme, înregistrate în trecut, şi condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Simulările de criză trebuie să evalueze impactul acestor şocuri asupra fondurilor proprii, asupra cerinţelor de fonduri proprii şi asupra câştigurilor. În scopul monitorizării zilnice a portofoliului, al acoperirii zilnice a riscurilor şi al administrării zilnice a concentrărilor, programul de simulare de criză trebuie să cuprindă şi scenarii mai puţin severe, dar cu probabilitate mai mare.
(8)Programul trebuie să includă, după caz, simulări de criză în sens invers (reverse stress tests) pentru a identifica scenarii extreme dar plauzibile, care ar putea avea efecte adverse semnificative. Simulările de criză în sens invers trebuie să ţină seama de impactul neliniarităţii semnificative din portofoliu.
(9)Rezultatele simulărilor de criză efectuate în cadrul programului trebuie raportate conducerii superioare cu regularitate, cel puţin trimestrial. Rapoartele şi analiza rezultatelor trebuie să acopere cel mai mare impact din portofoliu la nivel de contra-parte, concentrările semnificative din segmentele portofoliului (în cadrul aceluiaşi sector industrial sau al aceleiaşi regiuni) şi tendinţele specifice relevante la nivel de portofoliu şi de contra-parte.
(10)Conducerea superioară trebuie să-şi asume rolul principal în integrarea simulărilor de criză în cadrul de gestionare a riscurilor şi în cultura riscului a instituţiei şi să se asigure că rezultatele sunt semnificative şi sunt utilizate pentru a administra riscul de credit al contrapărţii. Rezultatele simulărilor de criză pentru expunerile semnificative trebuie evaluate în raport cu orientările care indică apetitul pentru risc al instituţiei şi trebuie prezentate conducerii superioare pentru dezbatere şi luare de măsuri atunci când sunt identificate riscuri excesive sau concentrate.