Art. 287. - Art. 287: Structuri organizatorice de gestionare a riscului de credit al contrapărţii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 287: Structuri organizatorice de gestionare a riscului de credit al contrapărţii
(1)O instituţie care utilizează MMI înfiinţează şi menţine:
a)o unitate de control al riscului care se conformează alineatului (2);
b)o unitate de administrare a garanţiilor reale care se conformează alineatului (3).
(2)Unitatea de control al riscului este responsabilă pentru conceperea şi implementarea sistemului său de gestionare a riscului de credit al contrapărţii, inclusiv pentru validarea iniţială şi apoi permanentă a modelului, şi îndeplineşte următoarele funcţii şi cerinţe:
a)este responsabilă pentru conceperea şi implementarea sistemului instituţiei de gestionare a riscului de credit al contra-părţii;
b)elaborează rapoarte zilnice cu privire la rezultatele modelului de măsurare a riscului al instituţiei şi analizează aceste rezultate. Această analiză include o evaluare a legăturii dintre măsurările valorilor expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi limitele de tranzacţionare;
c)verifică integritatea datelor de intrare şi elaborează şi analizează rapoarte cu privire la rezultatele modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei, inclusiv o evaluare a legăturii dintre măsurările expunerii la risc şi limitele de creditare şi de tranzacţionare;
d)este independentă de unităţile responsabile cu iniţierea, reînnoirea sau tranzacţionarea expunerilor şi nu este supusă niciunei influenţe necuvenite;
e)dispune de personal adecvat;
f)raportează direct conducerii superioare a instituţiei;
g)activitatea sa este integrată în procesul zilnic de gestionare a riscului de credit al instituţiei;
h)rezultatele sale fac parte integrantă din procesul de planificare, monitorizare şi control al profilului de risc de credit şi al profilului general de risc al instituţiei.
(3)Unitatea de administrare a garanţiilor reale îndeplineşte următoarele sarcini şi funcţii:
a)calculează şi efectuează apeluri în marjă, administrează litigiile privind apelurile în marjă şi raportează zilnic, cu exactitate, nivelurile sumelor independente, ale marjele iniţiale şi ale marjelor de variaţie;
b)verifică integritatea datelor utilizate pentru a efectua apeluri în marjă şi asigură faptul că acestea sunt coerente şi reconciliate cu regularitate cu toate sursele relevante de date din cadrul instituţiei;
c)urmăreşte gradul de reutilizare a garanţiilor reale şi orice modificare a drepturilor instituţiei asupra garanţiilor reale pe care le furnizează, sau legate de acestea;
d)raportează nivelului de conducere corespunzător tipurile de active date în garanţie care sunt reutilizate şi condiţiile acestei reutilizări, inclusiv instrumentul, calitatea creditului şi scadenţa;
e)urmăreşte concentrarea tipurilor de active acceptate în garanţie de instituţie;
f)raportează conducerii superioare informaţii privind gestionarea garanţiilor reale cu regularitate, cel puţin trimestrial, inclusiv informaţii cu privire la tipul de garanţii reale primite sau furnizate şi la amploarea, vechimea şi cauza litigiilor privind apelurile în marjă. Această raportare internă reflectă, de asemenea, tendinţele indicatorilor numerici respectivi.
(4)Conducerea superioară trebuie să aloce suficiente resurse unităţii de gestionare a garanţiilor reale, prevăzută la alineatul (1) litera (b), pentru a se asigura că sistemele acesteia ating un nivel adecvat de performanţă operaţională, măsurat prin promptitudinea şi acurateţea apelurilor în marjă ale instituţiei şi prin promptitudinea răspunsului instituţiei la apelurile în marjă ale contrapărţilor sale. Conducerea superioară trebuie să se asigure că unitatea dispune de personal adecvat pentru a procesa rapid apelurile şi litigiile, chiar în condiţii de criză gravă a pieţei, şi pentru a permite instituţiei să îşi limiteze numărul de litigii importante, cauzate de volumul de tranzacţii.