Partea vii - EFECTUL DE LEVIER - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
PARTEA VII:EFECTUL DE LEVIER
Art. 429: Calcularea indicatorului efectului de levier
(1)Instituţiile îşi calculează indicatorul efectului de levier în conformitate cu metodologia prevăzută la alineatele (2), (3) şi (4).
(2)Indicatorul efectului de levier se calculează prin împărţirea indicatorului de măsurare a capitalului instituţiei la indicatorul de măsurare a expunerii totale a instituţiei şi se exprimă ca procent.
Instituţiile calculează indicatorul efectului de levier la data de referinţă a raportării.
(3)În sensul alineatului (2), indicatorul de măsurare a capitalului este reprezentat de fondurile proprii de nivel 1.
(4)În sensul alineatului (2), indicatorul de măsurare a expunerii totale este suma valorilor expunerilor următoarelor elemente:
a)activele, exceptând contractele derivate enumerate în anexa II, instrumentele financiare derivate de credit şi poziţiile menţionate la articolul 429e, calculate în conformitate cu articolul 429b alineatul (1);
b)contractele derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit, inclusiv contractele şi instrumentele financiare derivate de credit care sunt extrabilanţiere, calculate în conformitate cu articolele 429c şi 429d;
c)majorările pentru riscul de credit al contrapărţii aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv cele extrabilanţiere, calculate în conformitate cu articolul 429e;
d)elementele extrabilanţiere, exceptând contractele derivate enumerate în anexa II, instrumentele financiare derivate de credit, operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare şi poziţiile menţionate la articolele 429d şi 429g, calculate în conformitate cu articolul 429f;
e)achiziţiile sau vânzările standard care urmează a fi decontate, calculate în conformitate cu articolul 429g.
Instituţiile tratează tranzacţiile cu termen lung de decontare în conformitate cu primul paragraf literele (a)-(d), după caz.
Instituţiile pot reduce valorile expunerilor menţionate la primul paragraf literele (a) şi (d) cu valoarea corespunzătoare a ajustărilor generale pentru riscul de credit aferente elementelor bilanţiere şi, respectiv, extrabilanţiere, sub rezerva unui prag egal cu 0 în cazul în care ajustările pentru riscul de credit au redus fondurile proprii de nivel 1.
(5)Prin derogare de la alineatul (4) litera (d), se aplică următoarele dispoziţii:
a)un element extrabilanţier în conformitate cu alineatul (4) litera (d) care este tratat ca un instrument financiar derivat în conformitate cu cadrul contabil aplicabil face obiectul tratamentului prevăzut la litera (b) din respectivul alineat;
b)în cazul în care un client al unei instituţii care acţionează ca membru compensator realizează direct o tranzacţie cu instrumente financiare derivate cu o CPC iar instituţia garantează performanţa expunerilor din tranzacţii faţă de CPC ale clientului său care decurg din această tranzacţie, instituţia îşi calculează expunerea care rezultă din garanţie în conformitate cu alineatul (4) litera (b) ca şi cum acea instituţie ar fi realizat direct tranzacţia cu clientul, inclusiv în ceea ce priveşte primirea sau furnizarea marjei de variaţie în numerar.
Tratamentul prevăzut la primul paragraf litera (b) se aplică, de asemenea, unei instituţii care acţionează drept client de nivel superior care garantează performanţa expunerilor din tranzacţii ale clientului său.
În sensul primului paragraf litera (b) şi al celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, instituţiile pot considera drept client o entitate afiliată numai în cazul în care entitatea respectivă nu intră în perimetrul de consolidare reglementat la nivelul la care se aplică cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (4) litera (e).
(6)În sensul prezentului articol alineatul (4) litera (e) şi al articolului 429g, «achiziţie sau vânzare standard» înseamnă o achiziţie sau o vânzare a unui activ financiar în cadrul unor contracte ale căror clauze impun livrarea activului financiar în perioada stabilită în general prin lege sau prin convenţii pe piaţa în cauză.
(7)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres în prezenta parte, instituţiile calculează indicatorul de măsurare a expunerii totale în conformitate cu următoarele principii:
a)garanţiile reale corporale sau financiare, garanţiile sau instrumentele de diminuare a riscului de credit cumpărate nu se utilizează pentru reducerea indicatorului de măsurare a expunerii totale;
b)activele nu se compensează cu pasivele.
(8)Prin derogare de la alineatul (7) litera (b), instituţiile pot reduce valoarea expunerii unui împrumut de prefinanţare sau a unui împrumut intermediar cu soldul pozitiv al contului de economii al debitorului căruia i-a fost acordat împrumutul şi pot include suma rezultată în indicatorul de măsurare a expunerii totale, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)acordarea împrumutului este condiţionată de deschiderea contului de economii la instituţia care acordă împrumutul şi atât împrumutul, cât şi contul de economii sunt reglementate de aceeaşi legislaţie sectorială;
b)soldul contului de economii nu poate fi retras, în parte sau în totalitate, de către debitor pe întreaga durată a împrumutului;
c)instituţia poate utiliza în mod necondiţionat şi irevocabil soldul contului de economii pentru a soluţiona orice revendicare care decurge din acordul de împrumut în cazurile reglementate de legislaţia sectorială menţionată la litera (a), inclusiv în caz de neplată de către debitor sau de insolvabilitate a acestuia.
«Împrumut de prefinanţare» sau «împrumut intermediar» înseamnă un împrumut care este acordat debitorului pentru o perioadă limitată de timp, în vederea acoperirii deficitului de finanţare al debitorului până la momentul acordării împrumutului final în conformitate cu criteriile stabilite în legislaţia sectorială care reglementează astfel de tranzacţii.
Art. 429a: Expuneri excluse din indicatorul de măsurare a expunerii totale
(1)Prin derogare de la articolul 429 alineatul (4), o instituţie poate să excludă oricare dintre următoarele expuneri din indicatorul de măsurare a expunerii totale:
a)cuantumurile deduse din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (d);
b)activele deduse la calcularea indicatorului de măsurare a capitalului menţionat la articolul 429 alineatul (3);
c)expunerile cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolul 113 alineatul (6) sau (7);
c1)în cazul în care instituţia este membră a reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), expunerile cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolul 114 şi care decurg din active care sunt echivalentul depozitelor în aceeaşi monedă ale altor membri ai reţelei respective rezultate dintr-un depozit minim legal sau statutar în conformitate cu articolul 422 alineatul (3) litera (b); într-un astfel de caz, expunerile altor membri ai reţelei respective care reprezintă un depozit minim legal sau statutar nu fac obiectul literei (c) de la prezentul alineat;
d)în cazul în care instituţia este o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, expunerile care decurg din active care constituie creanţe asupra administraţiilor centrale, administraţiilor regionale, autorităţilor locale sau entităţilor din sectorul public în ceea ce priveşte investiţiile în sectorul public, precum şi creditele promoţionale;
e)în cazul în care instituţia nu este o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, părţile din expuneri care decurg din creditele promoţionale de tipul «pass through» acordate altor instituţii de credit;
d1)expunerile instituţiei faţă de acţionarii săi, cu condiţia ca aceste expuneri să fie garantate la un nivel de cel puţin 125 % cu activele menţionate la articolul 129 alineatul (1) literele (d) şi (e), iar activele respective să fie contabilizate în cerinţa privind indicatorul efectului de levier aplicabilă acţionarilor, în cazul în care instituţia nu este o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, dar îndeplineşte următoarele condiţii:
(i)acţionarii săi sunt instituţii de credit şi nu exercită control asupra instituţiei;
(ii)respectă alineatul (2) literele (a), (b), (c) şi (e) de la prezentul articol;
(iii)expunerile sale sunt situate în acelaşi stat membru;
(iv)face în mod continuu obiectul unei anumite forme de supraveghere de către administraţia centrală a unui stat membru;
(v)modelul său de afaceri se limitează la operaţiuni de tip pass-through ale sumei corespunzătoare veniturilor obţinute prin emiterea de obligaţiuni garantate către acţionarii săi, sub formă de instrumente de datorie;
f)părţile garantate ale expunerilor care decurg din credite de export care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:
(i)garanţia este furnizată de un furnizor eligibil de protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu articolele 201 şi 202, inclusiv de agenţiile de creditare a exportului sau de administraţiile centrale;
(ii)se aplică o pondere de risc de 0 % părţii garantate a expunerii în conformitate cu articolul 114 alineatul (2) sau (4) sau cu articolul 116 alineatul (4);
g)în cazul în care instituţia este membru compensator al unui CPCC, expunerile din tranzacţii ale instituţiei respective, cu condiţia ca acestea să fie compensate cu respectivul CPCC şi să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 306 alineatul (1) litera (c);
h)în cazul în care instituţia este un client de nivel superior în cadrul unei structuri a clientelei pe mai multe niveluri, expunerile din tranzacţii faţă de membrul compensator sau de o entitate care acţionează în calitate de client de nivel superior pentru respectiva instituţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 305 alineatul (2) şi dacă instituţia nu are obligaţia de a rambursa clientului său pierderile eventuale suferite în cazul intrării în stare de nerambursare a membrului compensator sau a CPCC-ului;
i)activele fiduciare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i)sunt recunoscute în bilanţul instituţiei în concordanţă cu principiile contabile naţionale general acceptate, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 86/635/CEE;
(ii)îndeplinesc criteriile pentru derecunoaştere prevăzute de standardul internaţional de raportare financiară (IFRS) 9, astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;
(iii)îndeplinesc criteriile pentru neconsolidare prevăzute de IFRS 10, astfel cum sunt aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, dacă este cazul;
j)expunerile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i)sunt expuneri faţă de o entitate din sectorul public;
(ii)sunt tratate în conformitate cu articolul 116 alineatul (4);
(iii)rezultă din depozite pe care instituţia are obligaţia legală de a le transfera către entitatea din sectorul public menţionată la punctul (i) în scopul finanţării de investiţii de interes general;
k)garanţiile reale excedentare depuse la agenţi tripartiţi care nu au fost date cu împrumut;
l)în cazul în care, în temeiul cadrului contabil aplicabil, o instituţie recunoaşte marja de variaţie plătită în numerar contrapărţii ca creanţă de încasat, creanţa de încasat respectivă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 429c alineatul (3) literele (a)-(e);
m)expunerile securitizate din securitizări tradiţionale care îndeplinesc condiţiile transferului riscului semnificativ prevăzute la articolul 244 alineatul (2);
n)următoarele expuneri faţă de banca centrală a instituţiei, sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (5) şi (6):
(i)monede şi bancnote care constituie moneda legală în jurisdicţia băncii centrale;
(ii)active care reprezintă creanţe faţă de banca centrală, inclusiv rezerve deţinute la banca centrală;
o)în cazul în care instituţia este autorizată, în conformitate cu articolul 16 şi cu articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, expunerile instituţiei datorate serviciilor auxiliare de tip bancar enumerate la secţiunea C litera (a) din anexa la regulamentul respectiv care sunt legate în mod direct de servicii de bază sau de servicii auxiliare enumerate în secţiunile A şi B din anexa respectivă;
p)în cazul în care instituţia este desemnată în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, expunerile instituţiei datorate serviciilor auxiliare de tip bancar enumerate la secţiunea C litera (a) din anexa la regulamentul menţionat care sunt legate în mod direct de serviciile de bază sau auxiliare ale unui depozitar central de titluri de valoare, autorizat în conformitate cu articolul 16 din respectivul regulament, enumerate în secţiunile A şi B din anexa respectivă.
În sensul literei (m) de la primul paragraf, instituţiile includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale orice expunere reţinută.
q)expunerile care fac obiectul tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf.
(2)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), «instituţie de credit pentru dezvoltare publică» înseamnă o instituţie de credit care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)a fost înfiinţată de o administraţie centrală, administraţie regională sau autoritate locală dintr-un stat membru;
b)activitatea sa este limitată la promovarea unor obiective specificate de politică publică financiară, socială sau economică, în conformitate cu actele cu putere de lege şi dispoziţiile care reglementează respectiva instituţie, inclusiv statutul, pe o bază neconcurenţială;
c)scopul său nu este de a maximiza profitul sau cota de piaţă;
d)sub rezerva normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, administraţia centrală, administraţia regională sau autoritatea locală are obligaţia de a proteja viabilitatea instituţiei de credit sau garantează, în mod direct sau indirect, cel puţin 90 % din cerinţele de fonduri proprii, cerinţele de finanţare sau creditele promoţionale acordate ale instituţiei de credit;
e)nu acceptă depozite acoperite, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/49/UE sau în legislaţia naţională prin care se pune în aplicare această directivă, care pot fi clasificate drept depozite la termen sau depozite de economii de la consumatori, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*).
(*)Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
În sensul primului paragraf litera (b), obiectivele de politică publică pot include furnizarea de finanţare, în scopuri de promovare sau dezvoltare, anumitor sectoare economice sau regiuni geografice din statul membru relevant.
În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e) şi fără a aduce atingere normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, precum şi obligaţiilor statelor membre în temeiul acestuia, autorităţile competente pot, la cererea unei instituţii, să trateze o unitate autonomă şi independentă din punct de vedere organizaţional, structural şi financiar a acelei instituţii ca fiind o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, cu condiţia ca unitatea să îndeplinească cumulativ condiţiile enumerate la primul paragraf şi ca un astfel de tratament să nu afecteze eficacitatea supravegherii instituţiei respective. Autorităţile competente notifică fără întârziere Comisiei şi ABE orice decizie de a trata, în sensul prezentului paragraf, o unitate a unei instituţii ca fiind o instituţie de credit pentru dezvoltare publică. Autoritatea competentă examinează anual o astfel de decizie.
(3)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e) şi al alineatului (2) litera (d), "credit promoţional" înseamnă un credit acordat de o instituţie de credit pentru dezvoltare publică sau de o entitate creată de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală a unui stat membru, direct sau printr-o instituţie de credit intermediară, pe bază neconcurenţială, nonprofit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administraţiei centrale, ale administraţiei regionale sau ale autorităţii locale dintr-un stat membru.
(4)Instituţiile nu exclud expunerile din tranzacţii prevăzute la alineatul (1) literele (g) şi (h) de la prezentul articol dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 429 alineatul (5) al treilea paragraf.
(5)Instituţiile pot exclude expunerile enumerate la alineatul (1) litera (n) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)autoritatea competentă a instituţiei a stabilit, după consultarea băncii centrale relevante, şi a declarat public că există circumstanţe excepţionale care justifică excluderea acestora pentru a facilita punerea în aplicare a politicilor monetare;
b)derogarea se acordă pentru o perioadă limitată de timp care nu depăşeşte un an.
c)autoritatea competentă a instituţiei a stabilit, după consultarea băncii centrale relevante, data la care se consideră că au început circumstanţele excepţionale şi a anunţat public data respectivă; data respectivă se stabileşte la sfârşitul unui trimestru.
(6)Expunerile care urmează să fie excluse în sensul alineatului (1) litera (n) îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:
a)sunt exprimate în aceeaşi monedă ca depozitele atrase de instituţie;
b)scadenţa lor medie nu depăşeşte în mod semnificativ scadenţa medie a depozitelor atrase de instituţie.
(7)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (1) litera (d), în cazul în care exclude expunerile menţionate la prezentul articol alineatul (1) litera (n), o instituţie îndeplineşte în orice moment următoarea cerinţă privind indicatorul efectului de levier ajustat pe durata excluderii:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
aLR = indicatorul efectului de levier ajustat;
EMLR = indicatorul de măsurare a expunerii totale a instituţiei, astfel cum este calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (4), inclusiv expunerile excluse în conformitate cu alineatul (1) litera (n) din prezentul articol, la data menţionată la alineatul (5) litera (c) din prezentul articol; şi
CB = valoarea totală medie zilnică a expunerilor instituţiei faţă de banca sa centrală, calculată pentru întreaga perioadă de aplicare a rezervelor minime obligatorii a băncii centrale imediat anterioară datei menţionate la alineatul (5) litera (c), care sunt eligibile pentru a fi excluse în conformitate cu alineatul (1) litera (n).
Art. 429b: Calculul valorii expunerii activelor
(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii activelor, exceptând contractele derivate enumerate în anexa II, instrumentele financiare derivate de credit şi poziţiile prevăzute la articolul 429e, în conformitate cu următoarele principii:
a)valoarea expunerii activelor înseamnă o valoare a expunerii astfel cum este prevăzută la articolul 111 alineatul (1) prima teză;
b)operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare nu sunt compensate.
(2)Un acord de tipul «cash pooling» oferit de o instituţie nu încalcă condiţia prevăzută la articolul 429 alineatul (7) litera (b) numai în cazul în care acordul îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:
a)instituţia care oferă acordul de tipul «cash pooling» transferă soldurile creditoare şi soldurile debitoare ale mai multor conturi individuale ale unui grup de entităţi acoperite de acord («conturi iniţiale») într-un cont unic, distinct, aducând astfel soldurile conturilor iniţiale la zero;
b)instituţia realizează acţiunile menţionate la prezentul paragraf litera (a) în fiecare zi.
În sensul prezentului alineat şi al alineatului (3), un acord de tipul «cash pooling» înseamnă, un acord prin care soldurile creditoare sau soldurile debitoare ale mai multor conturi individuale sunt combinate în scopul gestionării numerarului sau a lichidităţilor.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, un acord de tipul «cash pooling» care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (b) de la alineatul menţionat, dar îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la acelaşi alineat nu constituie o încălcare a condiţiei prevăzute la articolul 429 alineatul (7) litera (b) în cazul în care acordul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)instituţia are un drept executoriu din punct de vedere juridic de a compensa soldurile conturilor iniţiale printr- un transfer într-un cont unic, în orice moment;
b)nu există neconcordanţe de scadenţă între soldurile conturilor iniţiale;
c)instituţia încasează sau plăteşte dobânzi pe baza soldului combinat al conturilor iniţiale;
d)autoritatea competentă a instituţiei consideră că frecvenţa cu care sunt transferate soldurile tuturor conturilor iniţiale corespunde scopului de a include doar soldul combinat al acordului de tipul «cash pooling» în indicatorul de măsurare a expunerii utilizat pentru calcularea expunerii totale.
(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), instituţiile pot calcula valoarea expunerii sumelor de încasat şi a sumelor de plătit în numerar din cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare cu aceeaşi contraparte pe o bază netă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)tranzacţiile au aceeaşi dată explicită de decontare finală;
b)dreptul de a compensa suma datorată contrapărţii cu suma datorată de către contraparte este executoriu din punct de vedere juridic în cursul desfăşurării normale a activităţii şi în cazul intrării în stare de nerambursare, al insolvenţei şi al falimentului;
c)contrapărţile intenţionează să deconteze pe o bază netă sau să efectueze o decontare simultană sau tranzacţiile fac obiectul unui mecanism de decontare care are ca rezultat echivalentul funcţional al decontării nete.
(5)În sensul alineatului (4) litera (c), instituţiile pot considera că mecanismul de decontare are ca rezultat echivalentul funcţional al decontării nete doar dacă, la data decontării, rezultatul net al fluxurilor de numerar ale tranzacţiilor din cadrul mecanismului respectiv este egal cu suma netă unică rezultată în cazul decontării nete şi dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)tranzacţiile sunt decontate prin acelaşi sistem de decontare sau prin sisteme de decontare care folosesc o infrastructură de decontare comună;
b)mecanismele de decontare sunt susţinute de numerar sau de facilităţi de credit pe parcursul zilei («intraday») menite să asigure că decontarea tranzacţiilor va avea loc până la sfârşitul zilei lucrătoare;
c)orice aspect care decurge din segmentele aferente titlurilor de valoare ale operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare nu interferează cu finalizarea decontării nete a sumelor de încasat şi a sumelor de plătit în numerar.
Condiţia prevăzută la primul paragraf litera (c) este îndeplinită doar când eşecul oricărei operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare din mecanismul de decontare poate întârzia doar decontarea segmentului corespunzător aferent fondurilor băneşti sau poate crea o obligaţie pentru mecanismul de decontare, sprijinită de o facilitate de credit asociată.
În cazul în care se înregistrează un eşec al segmentului aferent titlurilor de valoare a unei operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare în mecanismul de compensare la sfârşitul perioadei de decontare din mecanismul de decontare, instituţiile scot această tranzacţie şi segmentul corespunzător aferent fondurilor băneşti din setul de compensare şi le tratează pe bază brută.
Art. 429c: Calculul valorii expunerii instrumentelor financiare derivate
(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii contractelor derivate enumerate în anexa II şi a instrumentelor financiare derivate de credit, inclusiv a celor extrabilanţiere, în conformitate cu metoda prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3.
Atunci când calculează valoarea expunerii, instituţiile pot să ia în considerare efectele contractelor de novaţie şi ale altor acorduri de compensare în conformitate cu articolul 295. Instituţiile nu ţin seama de compensarea între produse diferite, dar pot să compenseze în cadrul categoriei de produse menţionate la articolul 272 punctul 25 litera (c) şi al instrumentelor financiare derivate de credit, atunci când acestea fac obiectul unui acord de compensare contractuală între produse diferite menţionat la articolul 295 litera (c).
Instituţiile includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale opţiunile vândute, chiar şi în cazul în care valoarea expunerii acestora poate fi stabilită la zero în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 274 alineatul (5).
(2)În cazul în care furnizarea garanţiilor reale conexe contractelor derivate reduce cuantumul activelor în temeiul cadrului contabil aplicabil, instituţiile reiau reducerea respectivă.
(3)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituţiile care calculează costul de înlocuire a contractelor derivate în conformitate cu articolul 275 pot recunoaşte drept marjă de variaţie, astfel cum este menţionată la articolul 275, doar garanţiile reale primite în numerar de la contrapărţile lor, în cazul în care cadrul contabil aplicabil nu a recunoscut deja marja de variaţie drept o reducere a valorii expunerii şi în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)pentru tranzacţiile care nu sunt compensate printr-o CPCC, fondurile în numerar primite de contrapartea destinatară nu sunt separate de activele instituţiei;
b)marja de variaţie se calculează şi face obiectul schimbului cel puţin zilnic pe baza evaluării la preţul pieţei a poziţiilor pe instrumente financiare derivate;
c)marja de variaţie primită este denominată într-o monedă specificată în contractul derivat, în acordul-cadru de compensare aplicabil, în anexa de garantare a creditului la acordul-cadru de compensare eligibil sau astfel cum se stabileşte în orice acord de compensare cu o CPCC;
d)marja de variaţie primită este suma totală care ar fi necesară pentru a stinge expunerea la preţul pieţei a contractului derivat care face obiectul pragului şi al sumelor minime de transfer care sunt aplicabile contrapărţii;
e)contractul derivat şi marja de variaţie între instituţie şi contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituţia îl poate trata ca diminuator de risc în conformitate cu articolul 295.
În cazul în care o instituţie oferă garanţii reale în numerar unei contrapărţi, iar garanţiile în cauză respectă condiţiile prevăzute la literele (a)-(e) de la primul paragraf, instituţia consideră aceste garanţii ca fiind marja de variaţie furnizată contrapărţii şi le include în calculul costului de înlocuire.
În sensul primului paragraf litera (b), se consideră că o instituţie a îndeplinit condiţia prevăzută la această literă atunci când marja de variaţie face obiectul schimbului în dimineaţa zilei de tranzacţionare de după ziua de tranzacţionare în care a fost stabilit contractul derivat, cu condiţia ca schimbul să se bazeze pe valoarea contractului de la sfârşitul zilei de tranzacţionare în care contractul a fost stabilit.
În sensul primului paragraf litera (d), în cazul în care apare un litigiu privind marja, instituţiile pot recunoaşte cuantumul garanţiilor reale care au făcut obiectul schimbului şi care nu sunt vizate de litigiu.
(4)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, atunci când calculează NICA, astfel cum este definită la articolul 272 punctul 12a, instituţiile nu includ garanţiile reale primite.
(41)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), o instituţie poate recunoaşte orice garanţie reală primită în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)garanţia reală este primită de la un client pentru un contract derivat compensat de instituţie în numele clientului respectiv;
b)contractul menţionat la litera (a) este compensat printr-o CPCC;
c)dacă garanţia reală a fost primită sub formă de marjă iniţială, garanţia reală respectivă este separată de activele instituţiei.
(5)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituţiile stabilesc ca valoarea multiplicatorului utilizat la calculul expunerii viitoare potenţiale în conformitate cu articolul 278 alineatul (1) să fie egală cu unu, cu excepţia cazurilor contractelor derivate încheiate cu clienţi care sunt compensate de o CPCC.
(6)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută în secţiunea 4 sau 5 din partea a treia titlul II capitolul 6 pentru a determina valoarea expunerii următoarelor:
a)contractele derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit, dacă utilizează metoda respectivă şi pentru determinarea valorii expunerii contractelor în cauză în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c);
b)instrumentele financiare derivate de credit cărora le aplică tratamentul prevăzut la articolul 273 alineatul (3) sau (5), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de utilizare a metodei respective.
În cazul în care aplică una dintre metodele menţionate la primul paragraf, instituţiile nu scad din indicatorul de măsurare a expunerii totale cuantumul marjei pe care l-au primit.
Art. 429d: Dispoziţii suplimentare privind calculul valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate de credit scrise
(1)În sensul prezentului articol, «instrument financiar derivat de credit scris» înseamnă orice instrument financiar prin care o instituţie oferă efectiv protecţie de credit, inclusiv prin instrumente de tipul «credit default swap», instrumente de tipul «total return swap» şi opţiuni, în cazul în care instituţia are obligaţia de a oferi protecţie de credit în condiţiile specificate în contractul privind opţiunile.
(2)Pe lângă calculul prevăzut la articolul 429c, instituţiile includ în calculul valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate de credit scrise valorile noţionale efective menţionate în instrumentele financiare derivate de credit scrise din care se scade orice modificare negativă a valorii juste care a fost încorporată în fondurile proprii de nivel 1 în ceea ce priveşte respectivele instrumente financiare derivate de credit scrise.
Instituţiile calculează valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit scrise prin ajustarea valorii noţionale a acelor instrumente financiare derivate pentru a reflecta expunerea reală a contractelor pentru care se utilizează efectul de levier sau care sunt consolidate în alt mod prin structura tranzacţiei.
(3)Instituţiile pot scădea, integral sau parţial, din valoarea expunerii calculate în conformitate cu alineatul (2) valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)scadenţa reziduală a instrumentului financiar derivat de credit cumpărat este egală cu scadenţa reziduală a instrumentului financiar derivat de credit scris sau mai mare decât aceasta;
b)instrumentul financiar derivat de credit cumpărat face obiectul aceloraşi clauze esenţiale sau al unor clauze esenţiale mai prudente decât cele ale instrumentului financiar derivat de credit scris corespunzător;
c)instrumentul financiar derivat de credit cumpărat nu a fost achiziţionat de la o contraparte care ar expune instituţia unui risc specific de corelare defavorabilă, astfel cum este definit la articolul 291 alineatul (1) litera (b);
d)în cazul în care din valoarea noţională efectivă a instrumentului financiar derivat de credit scris se scade orice modificare negativă a valorii juste încorporată în fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei, din valoarea noţională efectivă a instrumentului financiar derivat de credit cumpărat se scade orice modificare pozitivă a valorii juste care a fost încorporată în fondurile proprii de nivel 1;
e)instrumentul financiar derivat de credit cumpărat nu este inclus într-o tranzacţie care a fost compensată de instituţie în numele unui client sau care a fost compensată de instituţie în rolul său de client de nivel superior într-o structură a clientelei pe mai multe niveluri şi pentru care valoarea noţională efectivă menţionată în instrumentul financiar derivat de credit scris corespunzător se exclude din indicatorul de măsurare a expunerii totale în conformitate cu articolul 429a alineatul (1) primul paragraf litera (g) sau (h), după caz.
În scopul calculării expunerii viitoare potenţiale în conformitate cu articolul 429c alineatul (1), instituţiile pot exclude din setul de compensare partea din instrumentul financiar derivat de credit scris care nu este compensată în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat şi pentru care valoarea noţională efectivă este inclusă în indicatorul de măsurare a expunerii totale.
(4)În sensul alineatului (3) litera (b), «clauze esenţiale» înseamnă orice caracteristică a instrumentului financiar derivat de credit care este relevantă pentru evaluarea acestuia, inclusiv nivelul de subordonare, opţionalitatea, evenimentele de credit, entitatea sau grupurile de entităţi de referinţă suport, precum şi obligaţia sau portofoliul de obligaţii de referinţă suport, cu excepţia valorii noţionale şi a scadenţei reziduale a instrumentului financiar derivat de credit. Două nume de referinţă sunt aceleaşi numai în cazul în care se referă la aceeaşi entitate juridică.
(5)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), instituţiile pot utiliza instrumentele financiare derivate de credit cumpărate pe un grup de nume de referinţă pentru a compensa instrumentele financiare derivate de credit scrise pe numele de referinţă individuale din grupul respectiv, atunci când grupul de entităţi de referinţă şi nivelul de subordonare din ambele tranzacţii sunt identice.
(6)Instituţiile nu reduc valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit scrise în cazul în care cumpără protecţia creditului printr-un instrument de tipul «total return swap» şi înregistrează plăţile nete primite ca venit net, dar nu înregistrează ca efect compensator, în fondurile proprii de nivel 1, nicio a valorii instrumentului financiar derivat de credit subscris.
(7)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate pe un portofoliu de obligaţii de referinţă, instituţiile pot scădea din valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit scrise pe obligaţiile individuale de referinţă valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate în conformitate cu alineatul (3) numai dacă protecţia cumpărată este echivalentă din punct de vedere economic cu cumpărarea protecţiei separat pentru fiecare dintre obligaţiile individuale din portofoliu.
Art. 429e: Majorarea pentru riscul de credit al contrapărţii aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare
(1)Pe lângă calculul valorii expunerii operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv a celor care sunt extrabilanţiere în conformitate cu articolul 429b alineatul (1), instituţiile includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale o majorare pentru riscul de credit al contrapărţii, calculată în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentului articol, după caz.
(2)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care nu fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206 pentru fiecare tranzacţie în parte, în conformitate cu următoarea formulă:
Ei* = max{0, Ei - Ci)
unde:
Ei* = majorarea;
i = indicele care desemnează tranzacţia;
Ei = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărţii în cadrul tranzacţiei «i»; şi
Ci = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar primite de la contraparte în cadrul tranzacţiei «i».
Instituţiile pot stabili că Ei* este egal cu zero unde Ei este suma în numerar împrumutată unei contrapărţi, iar suma în numerar de primit aferentă nu este eligibilă pentru tratamentul de compensare prevăzut la articolul 429b alineatul (4).
(3)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206, pentru fiecare acord în parte, în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Ei* = majorarea;
i = indicele care desemnează acordul de compensare;
Ei = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărţii pentru tranzacţiile care fac obiectul acordului-cadru de compensare «i»; şi
Ci = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar primite de la contraparte care fac obiectul acordului-cadru de compensare «i».
(4)În sensul alineatelor (2) şi (3), termenul contraparte include, de asemenea, agenţii tripartiţi care primesc garanţii reale în depozit şi administrează garanţiile reale în cazul tranzacţiilor tripartite.
(5)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută la articolul 222, sub rezerva unui prag de 20 % pentru ponderea de risc aplicabilă, în scopul de a determina majorarea pentru operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv pentru cele extrabilanţiere. Instituţiile pot să utilizeze metoda respectivă numai în cazul în care o utilizează şi pentru calcularea valorii expunerii tranzacţiilor respective în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c).
(6)În cazul în care contabilizarea vânzării pentru o tranzacţie de răscumpărare se efectuează în temeiul cadrului contabil aplicabil, instituţia reia toate înregistrările contabile legate de vânzare.
(7)În cazul în care o instituţie acţionează ca agent între două părţi în cadrul unei operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv al unei tranzacţii extrabilanţiere, se aplică următoarele dispoziţii pentru calcularea indicatorului de măsurare a expunerii totale al instituţiei:
a)în cazul în care instituţia pune la dispoziţia uneia dintre părţile la operaţiunea de finanţare prin titluri de valoare o indemnizaţie sau o garanţie, iar indemnizaţia sau garanţia se limitează la diferenţa - oricare ar fi aceasta - dintre valoarea titlului de valoare sau a sumei în numerar pe care partea a dat-o cu împrumut şi valoarea garanţiei reale pe care debitorul a furnizat-o, instituţia include, în indicatorul de măsurare a expunerii totale, numai majorarea calculată în conformitate cu alineatul (2) sau (3), după caz;
b)în cazul în care instituţia nu furnizează niciuneia dintre părţile implicate o indemnizaţie sau o garanţie, tranzacţia nu este inclusă în indicatorul de măsurare a expunerii totale;
c)în cazul în care instituţia este expusă din punct de vedere economic titlului de valoare suport sau numerarului implicat în tranzacţie cu o sumă mai mare decât expunerea acoperită de majorare, aceasta include în indicatorul de măsurare a expunerii totale, de asemenea, cuantumul total al titlului sau al numerarului la care este expusă;
d)în cazul în care instituţia care acţionează în calitate de agent pune la dispoziţia ambelor părţi implicate într-o operaţiune de finanţare prin titluri de valoare o indemnizaţie sau o garanţie, instituţia îşi calculează indicatorul de măsurare a expunerii totale în conformitate cu literele (a), (b) şi (c), separat pentru fiecare parte implicată în tranzacţie.
Art. 429f: Calculul valorii expunerii elementelor extrabilanţiere
(1)Instituţiile calculează, în conformitate cu articolul 111 alineatul (2), valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere, exceptând contractele derivate enumerate în anexa II, instrumentele financiare derivate de credit, operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare şi poziţiile menţionate la articolul 429d.
În cazul în care un angajament se referă la prelungirea unui alt element extrabilanţier, se aplică articolul 111 alineatul (3).
(2)Prin derogare de la alineatul (1), instituţiile pot reduce cuantumul echivalent expunerii din credite al unui element extrabilanţier cu suma corespunzătoare a ajustărilor specifice pentru riscul de credit. Calculul este supus unui prag egal cu zero.
(3)Prin derogare de la articolul 495d, instituţiile aplică un factor de conversie de 10 % elementelor extrabilanţiere sub formă de angajamente revocabile necondiţionat.
Art. 429g: Calculul valorii expunerii achiziţiilor sau vânzărilor standard care urmează a fi decontate
(1)Sumele în numerar aferente achiziţiilor standard şi activele financiare aferente vânzărilor standard care rămân în bilanţul contabil până la data decontării sunt tratate de instituţii drept active în conformitate cu articolul 429 alineatul (4) litera (a).
(2)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data tranzacţionării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate reiau orice compensare, permisă în conformitate cu acest cadru, între sumele de încasat în numerar pentru vânzările standard care urmează a fi decontate şi sumele de plătit în numerar pentru achiziţiile standard care urmează a fi decontate. După ce au reluat compensarea contabilă, instituţiile pot efectua compensări între sumele de încasat în numerar şi sumele de plătit în numerar în cazul cărora atât vânzările standard, cât şi achiziţiile standard aferente sunt decontate pe baza principiului «livrare contra plată».
(3)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data decontării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale valoarea nominală totală a angajamentelor de plată legate de achiziţiile standard.
Instituţiile pot compensa valoarea nominală totală a angajamentelor de plată legate de achiziţiile standard cu valoarea nominală totală a sumelor de încasat în numerar legate de vânzările standard care urmează a fi decontate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)atât achiziţiile standard, cât şi vânzările standard sunt decontate pe baza principiului «livrare contra plată;
b)activele financiare cumpărate şi vândute care sunt asociate cu sumele de plătit şi sumele de încasat în numerar sunt evaluate la valoarea justă prin profit şi pierdere şi incluse în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei.