Art. 429c. - Art. 429 c : Calculul valorii expunerii instrumentelor financiare derivate - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 429c: Calculul valorii expunerii instrumentelor financiare derivate
(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii contractelor derivate enumerate în anexa II şi a instrumentelor financiare derivate de credit, inclusiv a celor extrabilanţiere, în conformitate cu metoda prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3.
Atunci când calculează valoarea expunerii, instituţiile pot să ia în considerare efectele contractelor de novaţie şi ale altor acorduri de compensare în conformitate cu articolul 295. Instituţiile nu ţin seama de compensarea între produse diferite, dar pot să compenseze în cadrul categoriei de produse menţionate la articolul 272 punctul 25 litera (c) şi al instrumentelor financiare derivate de credit, atunci când acestea fac obiectul unui acord de compensare contractuală între produse diferite menţionat la articolul 295 litera (c).
Instituţiile includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale opţiunile vândute, chiar şi în cazul în care valoarea expunerii acestora poate fi stabilită la zero în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 274 alineatul (5).
(2)În cazul în care furnizarea garanţiilor reale conexe contractelor derivate reduce cuantumul activelor în temeiul cadrului contabil aplicabil, instituţiile reiau reducerea respectivă.
(3)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituţiile care calculează costul de înlocuire a contractelor derivate în conformitate cu articolul 275 pot recunoaşte drept marjă de variaţie, astfel cum este menţionată la articolul 275, doar garanţiile reale primite în numerar de la contrapărţile lor, în cazul în care cadrul contabil aplicabil nu a recunoscut deja marja de variaţie drept o reducere a valorii expunerii şi în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)pentru tranzacţiile care nu sunt compensate printr-o CPCC, fondurile în numerar primite de contrapartea destinatară nu sunt separate de activele instituţiei;

b)marja de variaţie se calculează şi face obiectul schimbului cel puţin zilnic pe baza evaluării la preţul pieţei a poziţiilor pe instrumente financiare derivate;
c)marja de variaţie primită este denominată într-o monedă specificată în contractul derivat, în acordul-cadru de compensare aplicabil, în anexa de garantare a creditului la acordul-cadru de compensare eligibil sau astfel cum se stabileşte în orice acord de compensare cu o CPCC;
d)marja de variaţie primită este suma totală care ar fi necesară pentru a stinge expunerea la preţul pieţei a contractului derivat care face obiectul pragului şi al sumelor minime de transfer care sunt aplicabile contrapărţii;
e)contractul derivat şi marja de variaţie între instituţie şi contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituţia îl poate trata ca diminuator de risc în conformitate cu articolul 295.
În cazul în care o instituţie oferă garanţii reale în numerar unei contrapărţi, iar garanţiile în cauză respectă condiţiile prevăzute la literele (a)-(e) de la primul paragraf, instituţia consideră aceste garanţii ca fiind marja de variaţie furnizată contrapărţii şi le include în calculul costului de înlocuire.
În sensul primului paragraf litera (b), se consideră că o instituţie a îndeplinit condiţia prevăzută la această literă atunci când marja de variaţie face obiectul schimbului în dimineaţa zilei de tranzacţionare de după ziua de tranzacţionare în care a fost stabilit contractul derivat, cu condiţia ca schimbul să se bazeze pe valoarea contractului de la sfârşitul zilei de tranzacţionare în care contractul a fost stabilit.
În sensul primului paragraf litera (d), în cazul în care apare un litigiu privind marja, instituţiile pot recunoaşte cuantumul garanţiilor reale care au făcut obiectul schimbului şi care nu sunt vizate de litigiu.
(4)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, atunci când calculează NICA, astfel cum este definită la articolul 272 punctul 12a, instituţiile nu includ garanţiile reale primite.
(41)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), o instituţie poate recunoaşte orice garanţie reală primită în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)garanţia reală este primită de la un client pentru un contract derivat compensat de instituţie în numele clientului respectiv;
b)contractul menţionat la litera (a) este compensat printr-o CPCC;
c)dacă garanţia reală a fost primită sub formă de marjă iniţială, garanţia reală respectivă este separată de activele instituţiei.

(5)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituţiile stabilesc ca valoarea multiplicatorului utilizat la calculul expunerii viitoare potenţiale în conformitate cu articolul 278 alineatul (1) să fie egală cu unu, cu excepţia cazurilor contractelor derivate încheiate cu clienţi care sunt compensate de o CPCC.
(6)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută în secţiunea 4 sau 5 din partea a treia titlul II capitolul 6 pentru a determina valoarea expunerii următoarelor:
a)contractele derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit, dacă utilizează metoda respectivă şi pentru determinarea valorii expunerii contractelor în cauză în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c);
b)instrumentele financiare derivate de credit cărora le aplică tratamentul prevăzut la articolul 273 alineatul (3) sau (5), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de utilizare a metodei respective.
În cazul în care aplică una dintre metodele menţionate la primul paragraf, instituţiile nu scad din indicatorul de măsurare a expunerii totale cuantumul marjei pe care l-au primit.