Art. 429e. - Art. 429 e : Majorarea pentru riscul de credit al contrapărţii aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 429e: Majorarea pentru riscul de credit al contrapărţii aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare
(1)Pe lângă calculul valorii expunerii operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv a celor care sunt extrabilanţiere în conformitate cu articolul 429b alineatul (1), instituţiile includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale o majorare pentru riscul de credit al contrapărţii, calculată în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentului articol, după caz.
(2)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care nu fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206 pentru fiecare tranzacţie în parte, în conformitate cu următoarea formulă:
Ei* = max{0, Ei - Ci)
unde:
Ei* = majorarea;
i = indicele care desemnează tranzacţia;
Ei = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărţii în cadrul tranzacţiei «i»; şi
Ci = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar primite de la contraparte în cadrul tranzacţiei «i».
Instituţiile pot stabili că Ei* este egal cu zero unde Ei este suma în numerar împrumutată unei contrapărţi, iar suma în numerar de primit aferentă nu este eligibilă pentru tratamentul de compensare prevăzut la articolul 429b alineatul (4).
(3)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206, pentru fiecare acord în parte, în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Ei* = majorarea;
i = indicele care desemnează acordul de compensare;
Ei = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărţii pentru tranzacţiile care fac obiectul acordului-cadru de compensare «i»; şi
Ci = valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar primite de la contraparte care fac obiectul acordului-cadru de compensare «i».
(4)În sensul alineatelor (2) şi (3), termenul contraparte include, de asemenea, agenţii tripartiţi care primesc garanţii reale în depozit şi administrează garanţiile reale în cazul tranzacţiilor tripartite.
(5)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută la articolul 222, sub rezerva unui prag de 20 % pentru ponderea de risc aplicabilă, în scopul de a determina majorarea pentru operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv pentru cele extrabilanţiere. Instituţiile pot să utilizeze metoda respectivă numai în cazul în care o utilizează şi pentru calcularea valorii expunerii tranzacţiilor respective în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c).
(6)În cazul în care contabilizarea vânzării pentru o tranzacţie de răscumpărare se efectuează în temeiul cadrului contabil aplicabil, instituţia reia toate înregistrările contabile legate de vânzare.
(7)În cazul în care o instituţie acţionează ca agent între două părţi în cadrul unei operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv al unei tranzacţii extrabilanţiere, se aplică următoarele dispoziţii pentru calcularea indicatorului de măsurare a expunerii totale al instituţiei:
a)în cazul în care instituţia pune la dispoziţia uneia dintre părţile la operaţiunea de finanţare prin titluri de valoare o indemnizaţie sau o garanţie, iar indemnizaţia sau garanţia se limitează la diferenţa - oricare ar fi aceasta - dintre valoarea titlului de valoare sau a sumei în numerar pe care partea a dat-o cu împrumut şi valoarea garanţiei reale pe care debitorul a furnizat-o, instituţia include, în indicatorul de măsurare a expunerii totale, numai majorarea calculată în conformitate cu alineatul (2) sau (3), după caz;
b)în cazul în care instituţia nu furnizează niciuneia dintre părţile implicate o indemnizaţie sau o garanţie, tranzacţia nu este inclusă în indicatorul de măsurare a expunerii totale;
c)în cazul în care instituţia este expusă din punct de vedere economic titlului de valoare suport sau numerarului implicat în tranzacţie cu o sumă mai mare decât expunerea acoperită de majorare, aceasta include în indicatorul de măsurare a expunerii totale, de asemenea, cuantumul total al titlului sau al numerarului la care este expusă;
d)în cazul în care instituţia care acţionează în calitate de agent pune la dispoziţia ambelor părţi implicate într-o operaţiune de finanţare prin titluri de valoare o indemnizaţie sau o garanţie, instituţia îşi calculează indicatorul de măsurare a expunerii totale în conformitate cu literele (a), (b) şi (c), separat pentru fiecare parte implicată în tranzacţie.