Art. 403. - Art. 403: Metoda substituţiei - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 403: Metoda substituţiei
(1)În cazul în care o expunere faţă de un client este garantată de o terţă parte sau acoperită de o garanţie reală emisă de o terţă parte, instituţiile:
a)tratează acea parte a expunerii care este garantată ca o expunere faţă de garant, şi nu faţă de client, cu condiţia ca expunerea negarantată faţă de garant să primească o pondere de risc care să fie egală sau mai mică decât ponderea de risc a expunerii negarantate faţă de client în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2;
b)tratează acea parte a expunerii care este garantată cu valoarea de piaţă a garanţiei reale recunoscute ca o expunere faţă de partea terţă, şi nu faţă de client, cu condiţia ca expunerea să fie garantată prin garanţie reală şi cu condiţia ca partea garantată a expunerii să primească o pondere de risc care să fie egală sau mai mică decât ponderea de risc a expunerii negarantate faţă de client în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.
Metoda menţionată la litera (b) de la primul paragraf nu se utilizează de către instituţii în cazul unui decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei.
În sensul prezentei părţi, instituţiile pot utiliza atât metoda extinsă a garanţiilor financiare, cât şi metoda prevăzută la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat numai în cazul în care au dreptul să utilizeze atât metoda extinsă a garanţiilor financiare, cât şi metoda simplă a garanţiilor financiare în sensul articolului 92.
(2)În cazul în care aplică dispoziţiile de la alineatul (1) litera (a), instituţiile:
a)în cazul în care garanţia este denominată într-o monedă diferită de cea în care este denominată expunerea, calculează nivelul expunerii care se consideră a fi acoperită în conformitate cu dispoziţiile referitoare la tratamentul aplicat neconcordanţei de monede pentru protecţia nefinanţată a creditului din partea a treia;
b)tratează orice decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei în conformitate cu dispoziţiile referitoare la tratamentul decalajului de scadenţă din partea a treia titlul II capitolul 4;
c)pot recunoaşte protecţia parţială potrivit tratamentului prevăzut în partea a treia titlul II capitolul 4.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b), o instituţie poate înlocui cuantumul de la prezentul alineat litera (a) cu cuantumul de la litera (b) de la prezentul alineat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la prezentul alineat:
a)cuantumul total al expunerii instituţiei faţă de un emitent de garanţii din cauza acordurilor de răscumpărare tripartite facilitate de un agent tripartit;
b)cuantumul total al limitelor pe care instituţia a dispus către agentul tripartit menţionat la litera (a) să le aplice pentru titlurile de valoare emise de emitentul de garanţii reale menţionat la litera respectivă;
c)instituţia a verificat că agentul tripartit deţine protecţii adecvate pentru a preveni încălcări ale limitelor menţionate la litera (b);
d)autoritatea competentă nu a transmis instituţiei nicio preocupare serioasă;
e)suma dintre cuantumul limitei menţionat la litera (b) de la prezentul alineat şi orice alte expuneri ale instituţiei faţă de emitentul de garanţii nu depăşeşte limita stabilită la articolul 395 alineatul (1).
(4)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite orientări care precizează condiţiile de aplicare a tratamentului menţionat la prezentul articol alineatul (3), inclusiv condiţiile şi frecvenţa pentru stabilirea, monitorizarea şi revizuirea limitelor menţionate la alineatul respectiv litera (b).
ABE publică orientările respective până la 31 decembrie 2019.