Titlul i - DEFINIŢII ŞI CERINŢE DE LICHIDITATE - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
TITLUL I:DEFINIŢII ŞI CERINŢE DE LICHIDITATE
Art. 411: Definiţii
În sensul prezentei părţi, se aplică următoarele definiţii:
1.«client financiar» înseamnă un client, inclusiv un client financiar aparţinând unui grup de societăţi nefinanciare, care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE ca activitate principală sau este una dintre următoarele:
(a)o instituţie de credit;
(b)o firmă de investiţii;
(c)o entitate special constituită în scopul securitizării («SSPE»);
(d)un organism de plasament colectiv («OPC»);
(e)un fond de investiţii cu capital fix;
(f)o întreprindere de asigurare;
(g)o întreprindere de reasigurare;
(h)o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă;
(i)o instituţie financiară;
(j)un sistem de pensii, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
2.«depozit de retail» înseamnă o datorie către o persoană fizică sau o IMM, atunci când aceasta din urmă s-ar încadra în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit, sau o datorie către o societate eligibilă pentru tratamentul prevăzut la articolul 153 alineatul (4), dacă depozitele agregate ale respectivei IMM sau ale respectivei societăţi, pe baza unui grup, nu depăşesc 1 milion EUR;
3.«societate pentru investiţii personale» sau «PIC» înseamnă o întreprindere sau o fiducie al cărei proprietar real sau beneficiar real este fie o persoană fizică, fie un grup de persoane fizice aflate în strânsă legătură, care nu desfăşoară nicio altă activitate comercială, industrială sau profesională şi care a fost constituită cu scopul unic de administrare a patrimoniului proprietarului sau proprietarilor, inclusiv activităţi conexe, cum ar fi separarea activelor proprietarilor de activele corporative, facilitarea transferului de active în cadrul unei familii sau prevenirea divizării activelor după decesul unui membru al familiei, cu condiţia ca aceste activităţi conexe să aibă legătură cu obiectivul principal al gestionării patrimoniului proprietarilor;
4.«broker de depozit» înseamnă o persoană fizică sau o întreprindere care plasează depozite de la terţi, inclusiv depozite de retail şi depozite corporative, dar cu excluderea depozitelor de la clienţi financiari, la instituţii de credit, în schimbul unui comision;

5.«active negrevate de sarcini» înseamnă active care nu fac obiectul niciunei restricţii juridice, contractuale, de reglementare sau de alt tip care să împiedice instituţia să lichideze, să vândă, să transfere, să atribuie sau, în general, să cedeze astfel de active printr-o tranzacţie de vânzări directe sau printr-un acord de răscumpărare;
6.«supragarantare neobligatorie» înseamnă orice cuantum al activelor pe care instituţia nu este obligată să îl asocieze unei emisiuni de obligaţiuni garantate în temeiul unor dispoziţii legale sau de reglementare, al unor angajamente contractuale sau din motive de disciplină a pieţei, inclusiv, în special, în cazul în care activele sunt furnizate în plus faţă de cerinţa de supragarantare minimă juridică, statutară sau de reglementare aplicabilă obligaţiunilor garantate în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru sau a unei ţări terţe;
7.«cerinţa de acoperire prin active» înseamnă raportul dintre active şi pasive, determinat în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru sau a unei ţări terţe în scopul îmbunătăţirii calităţii creditului în ceea ce priveşte obligaţiunile garantate;
8.«credite în marjă» înseamnă împrumuturi garantate acordate clienţilor în scopul asumării unor poziţii de tranzacţionare cu efect de levier;
9.«contracte derivate» înseamnă contractele derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit;
10.«criză» înseamnă o deteriorare bruscă sau gravă a solvabilităţii sau a poziţiei de lichiditate a unei instituţii ca urmare a unor modificări ale condiţiilor de piaţă sau ale factorilor idiosincratici care antrenează un risc semnificativ ca instituţia să nu îşi mai poată îndeplini angajamentele care devin scadente în următoarele 30 de zile;
11.«active de nivel 1» înseamnă active cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1) al doilea paragraf;
12.«active de nivel 2» înseamnă active cu un nivel ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament; activele de nivel 2 sunt împărţite, la rândul lor, în active de nivel 2A şi active de nivel 2B astfel cum se prevede în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
13.«rezervă de lichidităţi» înseamnă cuantumul activelor de nivel 1 şi de nivel 2 pe care o instituţie le deţine în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
14.«ieşiri nete de lichidităţi» înseamnă cuantumul care rezultă din scăderea intrărilor de lichidităţi ale unei instituţii din ieşirile sale de lichidităţi;
15.«monedă de raportare» înseamnă moneda statului membru în care este situat sediul central al instituţiei;
16.«factoring» înseamnă un acord contractual între o întreprindere (aderent) şi o entitate financiară (factor), prin care aderentul îşi cesionează/vinde creanţele către factor, iar factorul furnizează aderentului unul sau mai multe servicii dintre următoarele în ceea ce priveşte creanţele cesionate:
(a)avansarea unui procent din valoarea creanţelor cesionate, de regulă pe termen scurt, neangajat şi fără cumulare automată;
(b)administrarea creanţelor, încasarea lor şi protecţia creditului; de regulă, factorul administrează registrul de vânzări al aderentului şi încasează creanţele în numele său propriu;
în sensul titlului IV, factoringul este tratat drept finanţare a comerţului.
17.«facilitate de credit sau de lichiditate angajată» înseamnă o facilitate de credit sau de lichiditate care este irevocabilă sau revocabilă în anumite condiţii.

Art. 412: Cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate
(1)Instituţiile trebuie să deţină active lichide a căror valoare însumată acoperă diferenţa dintre ieşirile de lichidităţi şi intrările de lichidităţi în situaţii de criză, astfel încât să fie asigurat faptul că instituţiile menţin niveluri ale rezervelor de lichiditate care sunt adecvate pentru a le permite să facă faţă eventualelor dezechilibre dintre intrările şi ieşirile de lichidităţi în situaţii de criză gravă într-un interval de treizeci de zile. În perioade de criză, instituţiile îşi pot utiliza activele lichide pentru a-şi acoperi ieşirile nete de lichidităţi.
(2)Instituţiile nu iau în calcul de două ori ieşirile de lichidităţi, intrările de lichidităţi şi activele lichide.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), în cazul în care un element poate fi luat în considerare în mai mult de o categorie de ieşiri, el este luat în considerare în categoria de ieşiri care produce cele mai mari ieşiri contractuale pentru elementul în cauză.

(3)Instituţiile pot folosi activele lichide menţionate la alineatul (1) pentru a-şi îndeplini obligaţiile în situaţii de criză, aşa cum se prevede la articolul 414.
(4)Dispoziţiile prevăzute la titlul II se aplică exclusiv în scopul specificării obligaţiilor de raportare prevăzute la articolul 415.
(41)Actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) se aplică instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii menţionate la articolul 6 alineatul (4).

(41)Actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) se aplică instituţiilor.

(5)Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în domeniul cerinţelor de lichiditate înaintea specificării şi introducerii depline în Uniune a unor standarde minime obligatorii privind cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate, în conformitate cu articolul 460. Statele membre sau autorităţile competente pot impune instituţiilor autorizate la nivel naţional sau unui subset de astfel de instituţii să menţină o cerinţă de acoperire a necesarului de lichiditate de până la 100 %, până la introducerea deplină, în procent de 100 %, a standardului minim obligatoriu, în conformitate cu articolul 460.
Art. 413: Cerinţa de finanţare stabilă
(1)Instituţiile asigură respectarea adecvată a activelor şi a elementelor extrabilanţiere pe termen lung prin intermediul unui set de diverse instrumente de finanţare care sunt stabile atât în condiţii normale, cât şi în condiţii de criză.
(2)Dispoziţiile prevăzute în titlul III se aplică exclusiv în scopul detalierii obligaţiilor de raportare prevăzute la articolul 415, până în momentul în care sunt specificate şi introduse în Uniune obligaţiile de raportare stabilite la articolul menţionat pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în titlul IV.
(3)Dispoziţiile prevăzute în titlul IV se aplică în scopul precizării cerinţei de finanţare stabilă prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol şi a obligaţiilor de raportare pentru instituţii prevăzute la articolul 415.
(4)Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în domeniul cerinţelor de finanţare stabilă înainte ca standardele minime obligatorii privind cerinţele de finanţare stabilă netă prevăzute la alineatul (1) să devină aplicabile.

Art. 414: Respectarea cerinţelor de lichiditate
O instituţie care nu îndeplineşte sau preconizează că nu va îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), inclusiv în perioade de criză, notifică imediat acest lucru autorităţilor competente şi transmite fără întârzieri nejustificate autorităţilor competente un plan în vederea restabilirii în timp util a conformităţii cu cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), după caz. Până la restabilirea conformităţii, instituţia raportează elementele menţionate în titlul III, în titlul IV, în actul de punere în aplicare menţionat la articolul 415 alineatul (3) sau (3a) sau în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, zilnic, până la sfârşitul fiecărei zile de lucru, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează o frecvenţă de raportare mai scăzută şi un termen de raportare mai lung. Autorităţile competente acordă astfel de autorizaţii doar pe baza situaţiei individuale a unei instituţii, ţinând seama de amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei. Autorităţile competente monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire şi impun o restabilire mai rapidă a conformităţii, după caz.