Partea vi - LICHIDITATEA - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
PARTEA VI:LICHIDITATEA
Art. 411: Definiţii
În sensul prezentei părţi, se aplică următoarele definiţii:
1.«client financiar» înseamnă un client, inclusiv un client financiar aparţinând unui grup de societăţi nefinanciare, care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE ca activitate principală sau este una dintre următoarele:
(a)o instituţie de credit;
(b)o firmă de investiţii;
(c)o entitate special constituită în scopul securitizării («SSPE»);
(d)un organism de plasament colectiv («OPC»);
(e)un fond de investiţii cu capital fix;
(f)o întreprindere de asigurare;
(g)o întreprindere de reasigurare;
(h)o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă;
(i)o instituţie financiară;
(j)un sistem de pensii, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
2.«depozit de retail» înseamnă o datorie către o persoană fizică sau o IMM, atunci când aceasta din urmă s-ar încadra în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit, sau o datorie către o societate eligibilă pentru tratamentul prevăzut la articolul 153 alineatul (4), dacă depozitele agregate ale respectivei IMM sau ale respectivei societăţi, pe baza unui grup, nu depăşesc 1 milion EUR;
3.«societate pentru investiţii personale» sau «PIC» înseamnă o întreprindere sau o fiducie al cărei proprietar real sau beneficiar real este fie o persoană fizică, fie un grup de persoane fizice aflate în strânsă legătură, care nu desfăşoară nicio altă activitate comercială, industrială sau profesională şi care a fost constituită cu scopul unic de administrare a patrimoniului proprietarului sau proprietarilor, inclusiv activităţi conexe, cum ar fi separarea activelor proprietarilor de activele corporative, facilitarea transferului de active în cadrul unei familii sau prevenirea divizării activelor după decesul unui membru al familiei, cu condiţia ca aceste activităţi conexe să aibă legătură cu obiectivul principal al gestionării patrimoniului proprietarilor;
4.«broker de depozit» înseamnă o persoană fizică sau o întreprindere care plasează depozite de la terţi, inclusiv depozite de retail şi depozite corporative, dar cu excluderea depozitelor de la clienţi financiari, la instituţii de credit, în schimbul unui comision;
5.«active negrevate de sarcini» înseamnă active care nu fac obiectul niciunei restricţii juridice, contractuale, de reglementare sau de alt tip care să împiedice instituţia să lichideze, să vândă, să transfere, să atribuie sau, în general, să cedeze astfel de active printr-o tranzacţie de vânzări directe sau printr-un acord de răscumpărare;
6.«supragarantare neobligatorie» înseamnă orice cuantum al activelor pe care instituţia nu este obligată să îl asocieze unei emisiuni de obligaţiuni garantate în temeiul unor dispoziţii legale sau de reglementare, al unor angajamente contractuale sau din motive de disciplină a pieţei, inclusiv, în special, în cazul în care activele sunt furnizate în plus faţă de cerinţa de supragarantare minimă juridică, statutară sau de reglementare aplicabilă obligaţiunilor garantate în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru sau a unei ţări terţe;
7.«cerinţa de acoperire prin active» înseamnă raportul dintre active şi pasive, determinat în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru sau a unei ţări terţe în scopul îmbunătăţirii calităţii creditului în ceea ce priveşte obligaţiunile garantate;
8.«credite în marjă» înseamnă împrumuturi garantate acordate clienţilor în scopul asumării unor poziţii de tranzacţionare cu efect de levier;
9.«contracte derivate» înseamnă contractele derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit;
10.«criză» înseamnă o deteriorare bruscă sau gravă a solvabilităţii sau a poziţiei de lichiditate a unei instituţii ca urmare a unor modificări ale condiţiilor de piaţă sau ale factorilor idiosincratici care antrenează un risc semnificativ ca instituţia să nu îşi mai poată îndeplini angajamentele care devin scadente în următoarele 30 de zile;
11.«active de nivel 1» înseamnă active cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1) al doilea paragraf;
12.«active de nivel 2» înseamnă active cu un nivel ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament; activele de nivel 2 sunt împărţite, la rândul lor, în active de nivel 2A şi active de nivel 2B astfel cum se prevede în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
13.«rezervă de lichidităţi» înseamnă cuantumul activelor de nivel 1 şi de nivel 2 pe care o instituţie le deţine în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
14.«ieşiri nete de lichidităţi» înseamnă cuantumul care rezultă din scăderea intrărilor de lichidităţi ale unei instituţii din ieşirile sale de lichidităţi;
15.«monedă de raportare» înseamnă moneda statului membru în care este situat sediul central al instituţiei;
16.«factoring» înseamnă un acord contractual între o întreprindere (aderent) şi o entitate financiară (factor), prin care aderentul îşi cesionează/vinde creanţele către factor, iar factorul furnizează aderentului unul sau mai multe servicii dintre următoarele în ceea ce priveşte creanţele cesionate:
(a)avansarea unui procent din valoarea creanţelor cesionate, de regulă pe termen scurt, neangajat şi fără cumulare automată;
(b)administrarea creanţelor, încasarea lor şi protecţia creditului; de regulă, factorul administrează registrul de vânzări al aderentului şi încasează creanţele în numele său propriu;
în sensul titlului IV, factoringul este tratat drept finanţare a comerţului.
17.«facilitate de credit sau de lichiditate angajată» înseamnă o facilitate de credit sau de lichiditate care este irevocabilă sau revocabilă în anumite condiţii.
Art. 412: Cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate
(1)Instituţiile trebuie să deţină active lichide a căror valoare însumată acoperă diferenţa dintre ieşirile de lichidităţi şi intrările de lichidităţi în situaţii de criză, astfel încât să fie asigurat faptul că instituţiile menţin niveluri ale rezervelor de lichiditate care sunt adecvate pentru a le permite să facă faţă eventualelor dezechilibre dintre intrările şi ieşirile de lichidităţi în situaţii de criză gravă într-un interval de treizeci de zile. În perioade de criză, instituţiile îşi pot utiliza activele lichide pentru a-şi acoperi ieşirile nete de lichidităţi.
(2)Instituţiile nu iau în calcul de două ori ieşirile de lichidităţi, intrările de lichidităţi şi activele lichide.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), în cazul în care un element poate fi luat în considerare în mai mult de o categorie de ieşiri, el este luat în considerare în categoria de ieşiri care produce cele mai mari ieşiri contractuale pentru elementul în cauză.
(3)Instituţiile pot folosi activele lichide menţionate la alineatul (1) pentru a-şi îndeplini obligaţiile în situaţii de criză, aşa cum se prevede la articolul 414.
(4)Dispoziţiile prevăzute la titlul II se aplică exclusiv în scopul specificării obligaţiilor de raportare prevăzute la articolul 415.
(41)Actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) se aplică instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii menţionate la articolul 6 alineatul (4).
(41)Actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) se aplică instituţiilor.
(5)Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în domeniul cerinţelor de lichiditate înaintea specificării şi introducerii depline în Uniune a unor standarde minime obligatorii privind cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate, în conformitate cu articolul 460. Statele membre sau autorităţile competente pot impune instituţiilor autorizate la nivel naţional sau unui subset de astfel de instituţii să menţină o cerinţă de acoperire a necesarului de lichiditate de până la 100 %, până la introducerea deplină, în procent de 100 %, a standardului minim obligatoriu, în conformitate cu articolul 460.
Art. 413: Cerinţa de finanţare stabilă
(1)Instituţiile asigură respectarea adecvată a activelor şi a elementelor extrabilanţiere pe termen lung prin intermediul unui set de diverse instrumente de finanţare care sunt stabile atât în condiţii normale, cât şi în condiţii de criză.
(2)Dispoziţiile prevăzute în titlul III se aplică exclusiv în scopul detalierii obligaţiilor de raportare prevăzute la articolul 415, până în momentul în care sunt specificate şi introduse în Uniune obligaţiile de raportare stabilite la articolul menţionat pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în titlul IV.
(3)Dispoziţiile prevăzute în titlul IV se aplică în scopul precizării cerinţei de finanţare stabilă prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol şi a obligaţiilor de raportare pentru instituţii prevăzute la articolul 415.
(4)Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în domeniul cerinţelor de finanţare stabilă înainte ca standardele minime obligatorii privind cerinţele de finanţare stabilă netă prevăzute la alineatul (1) să devină aplicabile.
Art. 414: Respectarea cerinţelor de lichiditate
O instituţie care nu îndeplineşte sau preconizează că nu va îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), inclusiv în perioade de criză, notifică imediat acest lucru autorităţilor competente şi transmite fără întârzieri nejustificate autorităţilor competente un plan în vederea restabilirii în timp util a conformităţii cu cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), după caz. Până la restabilirea conformităţii, instituţia raportează elementele menţionate în titlul III, în titlul IV, în actul de punere în aplicare menţionat la articolul 415 alineatul (3) sau (3a) sau în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, zilnic, până la sfârşitul fiecărei zile de lucru, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează o frecvenţă de raportare mai scăzută şi un termen de raportare mai lung. Autorităţile competente acordă astfel de autorizaţii doar pe baza situaţiei individuale a unei instituţii, ţinând seama de amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei. Autorităţile competente monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire şi impun o restabilire mai rapidă a conformităţii, după caz.
Art. 415: Obligaţia de raportare şi formatul de raportare
(1)Instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a elementelor respective. Până în momentul în care sunt specificate şi introduse în dreptul Uniunii obligaţiile de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în titlul IV, instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în titlul III în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a acestor elemente.
Frecvenţa de raportare este cel puţin lunară pentru elementele menţionate în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi cel puţin trimestrială pentru elementele menţionate în titlurile III şi IV.
(2)Instituţia raportează separat autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul III, până când obligaţia de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut la titlul IV vor fi specificate şi introduse în dreptul Uniunii, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, în conformitate cu următoarele:
a)în cazul în care elementele sunt denominate într-o altă monedă decât moneda de raportare şi instituţia are datorii agregate denominate într-o astfel de monedă care sunt mai mari sau egale cu 5 % din datoriile totale ale instituţiei sau ale subgrupului unic de lichiditate, excluzând fondurile proprii şi elementele extrabilanţiere, raportarea se efectuează în moneda de denominare;
b)în cazul în care elementele sunt denominate în moneda unui stat membru gazdă în care instituţia deţine o sucursală semnificativă, precum cea menţionată la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, şi respectivul stat membru gazdă utilizează o altă monedă decât moneda de raportare, raportarea se efectuează în moneda statului membru în care se află sucursala semnificativă;
c)în cazul în care elementele sunt denominate în moneda de raportare şi cuantumul agregat al datoriilor denominate în alte monede decât moneda de raportare este mai mare sau egal cu 5 % din datoriile totale ale instituţiei sau ale subgrupului unic de lichiditate, excluzând fondurile proprii şi elementele extrabilanţiere, raportarea se efectuează în moneda de raportare.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:
a)formate uniforme şi soluţii informatice cu instrucţiuni corespunzătoare pentru frecvenţe şi referinţe, precum şi pentru datele de transmitere; formatele şi frecvenţele de raportare sunt proporţionale cu natura, extinderea şi complexitatea diverselor activităţi ale instituţiilor şi includ raportarea prevăzută la alineatele (1) şi (2);
b)indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, necesari, care să permită autorităţilor competente să obţină o imagine cuprinzătoare a profilului de risc de lichiditate al unei instituţii, în funcţie de natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei;
ABE transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pentru elementele menţionate la litera (a) până la 28 iulie 2013, iar pentru elementele menţionate la litera (b) până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standarde tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(31)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (3), care se aplică pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Autorităţile competente din statul membru de origine furnizează electronic, la cerere, autorităţilor competente şi băncilor centrale naţionale din statele membre gazdă, precum şi ABE, în timp util, rapoartele individuale, în conformitate cu prezentul articol.
(5)Autorităţile competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor menţionate mai jos, toate rapoartele transmise de instituţie, în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3):
a)autorităţile competente şi băncile centrale naţionale din statele membre gazdă în care se află sucursale semnificative, astfel cum sunt definite la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, ale instituţiei-mamă sau ale instituţiilor controlate de aceeaşi societate financiară holding-mamă;
b)autorităţile competente care au autorizat filiale ale instituţiei-mamă sau ale instituţiilor controlate de aceeaşi societate financiară holding-mamă şi banca centrală din acelaşi stat membru;
c)ABE;
d)BCE.
(6)Autorităţile competente care au autorizat o instituţie care este o filială a unei instituţii-mamă sau a unei societăţi financiare holding-mamă furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, băncii centrale din statul membru în care instituţia este autorizată şi ABE toate rapoartele transmise de instituţie în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3).
Art. 416: Raportarea privind activele lichide
(1)Instituţiile raportează elementele de mai jos ca active lichide cu excepţia cazului în care sunt excluse în temeiul alineatului (2) şi numai dacă activele lichide îndeplinesc condiţiile de la alineatul (3):
a)numerar şi expuneri faţă de băncile centrale, în măsura în care aceste expuneri pot fi retrase în orice moment în situaţii de criză. În ceea ce priveşte depozitele deţinute la bănci centrale, autoritatea competentă şi banca centrală urmăresc ajungerea la un acord comun cu privire la măsura în care rezervele minime pot fi retrase în situaţii de criză;
b)alte active transferabile cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului;
c)active transferabile care reprezintă creanţe asupra următoarelor sau sunt garantate de următoarele:
(i)administraţia centrală a unui stat membru, a unei regiuni cu autonomie fiscală ce poate impune şi colecta impozite, sau a unei ţări terţe în moneda naţională a administraţiei centrale sau regionale, dacă instituţia este expusă unui risc de lichiditate în statul membru sau ţara terţă în cauză, pe care îl acoperă prin deţinerea acestor active lichide;
(ii)băncile centrale şi entităţile din sectorul public neguvernamentale în moneda naţională a băncii centrale şi a entităţii din sectorul public;
(iii)Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi băncile de dezvoltare multilaterală;
(iv)Fondul european de stabilitate financiară şi Mecanismul european de stabilitate;
d)active transferabile cu nivel ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului;
e)facilităţi de credit stand-by acordate de băncile centrale în cadrul politicii monetare, în măsura în care aceste facilităţi nu sunt garantate cu active lichide şi cu excepţia asistenţei privind lichiditatea în situaţii de urgenţă;
f)dacă instituţia de credit aparţine unei reţele în conformitate cu dispoziţiile legale sau statutare, depozite minime legale sau statutare constituite la casa centrală şi alte lichidităţi statutare sau puse la dispoziţie prin contract de casa centrală sau de la instituţii care sunt membre ale reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), sau eligibile pentru derogarea prevăzută la articolul 10, în măsura în care această finanţare nu este garantată cu active lichide.
Până la stabilirea unei definiţii uniforme, în conformitate cu articolul 460, a nivelului ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, instituţiile identifică ele însele, într-o monedă dată, activele transferabile cu un nivel ridicat şi respectiv extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. Până la stabilirea unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot, ţinând cont de criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (2), (3) şi (4) să ofere orientări generale, pe care instituţiile trebuie să le urmeze pentru identificarea activelor cu nivel ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. În absenţa unor astfel de orientări, instituţiile utilizează criterii transparente şi obiective în acest scop, inclusiv unele sau toate criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (3), (4) şi (5).
(2)Următoarele nu sunt considerate active lichide:
a)active care sunt emise de o instituţie de credit, cu excepţia cazului în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
(i)sunt obligaţiuni eligibile pentru aplicarea tratamentului prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) ori instrumente garantate cu active, dacă se demonstrează că au cea mai ridicată calitate a creditului, astfel cum prevede ABE în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3), (4) şi (5);
(ii)sunt obligaţiuni garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162, cu excepţia celor menţionate la punctul (i) de la prezenta literă;
(iii)instituţia de credit a fost înfiinţată de o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru, iar administraţia respectivă are obligaţia de a proteja baza economică a instituţiei şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale, sau activul este garantat în mod explicit de administraţia respectivă, sau cel puţin 90 % din creditele acordate de instituţie sunt garantate direct sau indirect de administraţia respectivă, iar activul este utilizat în mod predominant pentru finanţarea creditelor promoţionale acordate pe bază neconcurenţială şi non-profit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administraţiei respective;
b)active furnizate drept garanţie reală instituţiei pe baza unor tranzacţii de reverse repo şi a unor tranzacţii de finanţare prin titluri care sunt deţinute de instituţie doar ca factor de diminuare a riscului de credit şi care nu sunt disponibile nici legal şi nici contractual pentru a fi utilizate de instituţie;
c)active emise de oricare dintre următoarele:
(i)firmă de investiţii;
(ii)întreprindere de asigurare;
(iii)societate financiară holding;
(iv)societate financiară holding mixtă;
(v)orice altă entitate care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile cuprinse în anexa I la Directiva 2013/36/UE ca activitate principală.
(3)În conformitate cu alineatul (1), instituţiile raportează ca fiind lichide doar activele care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)activele sunt negrevate de sarcini sau sunt disponibile în portofoliul de garanţii reale pentru a fi utilizate pentru obţinerea unei finanţări suplimentare în cadrul unor linii de credit angajate sau, în cazul în care portofoliul este gestionat de o bancă centrală, al liniilor de credit neangajate, dar încă nefinanţate, aflate la dispoziţia instituţiei;
b)activele nu sunt emise de instituţia însăşi, de instituţia-mamă, de filialele sale ori de o altă filială a instituţiei sale mamă sau a societăţii sale financiare holding-mamă;
c)preţul activelor este convenit în general de către participanţii la piaţă şi poate fi uşor de observat pe piaţă sau poate fi stabilit printr-o formulă care este uşor de calculat pe baza datelor publice şi nu se bazează pe ipoteze puternice, aşa cum se întâmplă în general în cazul produselor structurate sau exotice;
d)activele sunt cotate la o bursă recunoscută sau pot fi tranzacţionate printr-o tranzacţie de vânzări directe sau printr-un acord de răscumpărare simplu pe pieţe de răscumpărare. Aceste criterii se evaluează separat pentru fiecare piaţă.
Condiţiile menţionate la primul paragraf literele (c) şi (d) nu se aplică activelor menţionate la alineatul (1) literele (a), (e) şi (f).
(4)În pofida dispoziţiilor de la alineatele (1)-(3), până la specificarea unei cerinţe de lichiditate obligatorii în conformitate cu articolul 460 şi în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, instituţiile raportează cu privire la:
a)alte active care nu sunt eligibile la banca centrală, dar sunt tranzacţionabile, cum ar fi titlurile de capital sau aurul, pe baza unor criterii transparente şi obiective, inclusiv unele sau toate criteriile enumerate la articolul 509 alineatele (3)- (5);
b)alte active eligibile la banca centrală şi tranzacţionabile, precum instrumentele garantate cu active, caracterizate prin cea mai ridicată calitate a creditului, astfel cum prevede ABE, în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3)-(5);
c)alte active eligibile la banca centrală, dar netranzacţionabile, precum creanţele din credite, astfel cum prevede ABE, în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3)-(5);
(5)Acţiunile sau unităţile la OPC-uri pot fi tratate ca active lichide până la o valoare absolută de 500 de milioane EUR sau cuantumul echivalent în monedă naţională în portofoliul de active lichide al fiecărei instituţii, dacă sunt îndeplinite cerinţele stabilite la articolul 132 alineatul (3) şi dacă OPC-ul investeşte numai în active lichide astfel cum sunt definite la alineatul (1) de la prezentul articol, în afară de instrumentele financiare derivate destinate diminuării riscului ratei dobânzii, riscului de credit sau riscului valutar.
Utilizarea sau utilizarea potenţială de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru a acoperi riscurile asociate cu investiţiile permise nu aduce atingere eligibilităţii respectivului OPC pentru tratamentul menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul în care valoarea acţiunilor sau unităţilor OPC-ului nu este periodic marcată la piaţă de părţile terţe menţionate la articolul 418 alineatul (4) literele (a) şi (b) şi autoritatea competentă nu consideră că instituţia a dezvoltat în mod satisfăcător metodologii şi proceduri solide pentru evaluarea menţionată la articolul 418 alineatul (4), acţiunile sau unităţile la respectivul OPC nu sunt tratate ca active lichide.
(6)Dacă un activ lichid încetează să se conformeze cerinţei privind stocul de active lichide astfel cum se prevede în prezentul articol, o instituţie poate totuşi continua să îl considere drept activ lichid pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile. În cazul în care un activ lichid dintr-un OPC îşi pierde eligibilitatea pentru tratamentul prevăzut la alineatul (5), acţiunile sau unităţile din OPC pot totuşi fi considerate drept active lichide pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile, cu condiţia ca aceste acţiuni sau unităţi să nu depăşească 10 % din activele totale ale OPC-ului.
(7)[textul din Art. 416, alin. (7) din partea VI, titlul II a fost abrogat la 28-iun-2021 de Art. 1, punctul 110., alin. (C) din Regulamentul 876/20-mai-2019]
Art. 417: Cerinţe operaţionale pentru deţinerile de active lichide
Instituţia trebuie să raporteze ca active lichide doar deţinerile de active lichide care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt diversificate în mod corespunzător. Diversificarea nu este necesară în ceea ce priveşte activele care corespund articolului 416 alineatul (1) literele (a)-(c);
b)acestea sunt disponibile imediat, din punct de vedere juridic şi practic, în orice moment în următoarele 30 de zile, pentru a fi lichidate prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în vederea îndeplinirii obligaţiilor care devin scadente. Activele lichide menţionate la articolul 416 alineatul (1) litera (c), care sunt deţinute în ţări terţe în care există restricţii privind transferul sau care sunt denominate în monede neconvertibile, sunt considerate ca fiind disponibile numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor din ţara terţă sau în moneda în cauză, cu excepţia cazului în care instituţia poate demonstra autorităţilor competente că a acoperit în mod corespunzător riscul valutar asociat;
c)activele lichide sunt controlate de o funcţie de administrare a lichidităţii;
d)o parte dintre activele lichide, cu excepţia celor menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a), (c), (e) şi (f), sunt lichidate periodic şi cel puţin anual prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în următoarele scopuri:
(i)testarea accesului la piaţă pentru aceste active,
(ii)testarea eficacităţii proceselor de lichidare a activelor,
(iii)testarea posibilităţii de utilizare a activelor,
(iv)minimizarea riscului de transmitere a unor semnale negative în timpul unei perioade de criză;
e)riscurile de preţ asociate cu activele pot fi acoperite, dar activele lichide fac obiectul unor proceduri interne adecvate care garantează că acestea sunt imediat disponibile trezoreriei, în caz de necesitate şi mai ales că nu sunt utilizate în alte operaţiuni în curs, inclusiv:
(i)strategii de acoperire sau alte strategii de tranzacţionare;
(ii)asigurarea îmbunătăţirii calităţii creditului în tranzacţii structurate;
(iii)acoperirea cheltuielilor de funcţionare.
f)denominarea activelor lichide corespunde distribuirii în funcţie de monedă a ieşirilor de lichidităţi după deducerea intrărilor.
Art. 418: Evaluarea activelor lichide
(1)Valoarea unui activ lichid care urmează să fie raportat este valoarea sa de piaţă, supusă unor ajustări (haircuts) corespunzătoare care reflectă cel puţin durata, riscul de credit şi riscul de lichiditate, precum şi ajustările repo obişnuite din perioadele de criză generală a pieţei. Ajustările nu vor fi mai mici de 15 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (d). Dacă instituţia acoperă riscul de preţ asociat cu un activ, aceasta ia în considerare fluxul de numerar care rezultă din posibila lichidare a acoperirii.
(2)Acţiunile sau unităţile la OPC-uri, menţionate la articolul 416 alineatul (4), fac obiectul unor ajustări, utilizând abordarea de tip look trough aferentă activelor-suport, după cum urmează:
a)0 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (a);
b)5 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) literele (b) şi (c);
c)20 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (d).
(3)Abordarea transparentă de tip «look-through» se aplică după cum urmează:
a)în cazul în care instituţia are cunoştinţă de expunerile-suport ale unui OPC, aceasta poate utiliza abordarea de tip look-through aferentă expunerilor-suport în cauză pentru a le încadra la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(d);
b)în cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de expunerile-suport ale unui OPC, se presupune că OPC-ul investeşte, în măsura maximă permisă conform mandatului său, în ordine descrescătoare, în tipurile de active menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(d), până la atingerea limitei totale maxime pentru investiţii.
(4)Instituţiile elaborează metodologii şi proceduri solide de calculare şi raportare a valorii de piaţă şi a ajustărilor pentru acţiunile sau unităţile la OPC-uri. Doar dacă pot demonstra autorităţii competente că importanţa expunerii nu justifică elaborarea de metodologii proprii, instituţiile se pot baza pe părţile terţe de mai jos pentru calcularea şi raportarea ajustărilor pentru acţiuni sau unităţi la OPC-uri, în conformitate cu modalităţile prevăzute la literele (a) şi (b) din al doilea paragraf al alineatului (3):
a)instituţia depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile la această instituţie depozitară;
b)pentru alte OPC-uri, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ul să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a).
Corectitudinea calculelor efectuate de instituţia depozitară sau de societatea de administrare a OPC-ului trebuie să fie confirmată de un auditor extern.
Art. 419: Monede cu constrângeri privind disponibilitatea activelor lichide
(1)ABE evaluează disponibilitatea pentru instituţii a activelor lichide menţionate la articolul 404 alineatul (1) litera (b) în monedele care sunt relevante pentru instituţiile stabilite în Uniune.
(2)În cazul în care necesităţile justificate de active lichide, din perspectiva cerinţei de la articolul 412, depăşesc disponibilitatea respectivelor active lichide într-o monedă, se aplică una sau mai multe dintre următoarele derogări:
a)prin derogare de la articolul 417 litera (f), denominarea activelor lichide poate să nu corespundă distribuirii în funcţie de monedă a ieşirilor de lichidităţi după deducerea intrărilor;
b)în cazul monedei unui stat membru sau al monedelor unor ţări terţe, activele lichide necesare pot fi înlocuite cu linii de credit de la banca centrală din statul membru sau ţara terţă în cauză, care sunt, prin contract, angajate în mod irevocabil pentru următoarele 30 de zile şi au un preţ just, indiferent de suma trasă în prezent, cu condiţia ca autorităţile competente din statul membru sau ţara terţă în cauză să procedeze în mod similar şi ca statul membru sau ţara terţă în cauză să dispună de cerinţe de raportare comparabile;
(c)în cazul în care există un deficit de active de nivel 1, instituţia poate deţine active suplimentare de nivel 2A supuse unor marje de ajustare mai ridicate şi orice eventual plafon aplicabil activelor respective în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) poate fi modificat.
(3)Derogările aplicate în conformitate cu alineatul (2) trebuie să fie invers proporţionale cu gradul de disponibilitate a activelor relevante. Necesităţile justificate ale instituţiilor sunt evaluate ţinând cont de capacitatea acestora de a reduce, printr-o administrare sănătoasă a lichidităţii, necesitatea de active lichide şi deţinerile de active ale altor participanţi pe piaţă.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează monedele care îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul articol.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 martie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza derogările menţionate la alineatul (2), inclusiv condiţiile aplicării acestora.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 420: Ieşiri de lichidităţi
(1)Până la specificarea unei cerinţe de lichiditate în conformitate cu articolul 460, ieşirile de lichidităţi care trebuie raportate includ:
a)sumele curente de plătit aferente depozitelor retail, prevăzute la articolul 421;
b)sumele curente de plătit aferente altor datorii care devin scadente, a căror rambursare poate fi solicitată de către instituţiile emitente sau de furnizorul finanţării sau care implică o aşteptare implicită a furnizorului finanţării ca instituţia să ramburseze datoria în următoarele 30 de zile, aşa cum se prevede la articolul 422;
c)ieşirile suplimentare menţionate la articolul 423;
d)suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit şi de lichiditate angajate neutilizate, aşa cum se prevede la articolul 424;
e)ieşirile suplimentare identificate în evaluarea efectuată conform alineatului (2).
(2)Instituţiile evaluează în mod regulat probabilitatea şi volumul potenţial al ieşirilor de lichidităţi în următoarele 30 de zile, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile, care nu sunt acoperite de articolele 422-424 şi pe care le oferă sau finanţează sau pe care potenţiali cumpărători le-ar considera a fi asociate cu ele, inclusiv, dar fără a se limita la ieşirile de lichidităţi rezultate din orice înţelegeri contractuale, cum ar fi alte obligaţii de finanţare extrabilanţiere şi contingente, inclusiv, dar fără a se limita la facilităţi de finanţare angajate, credite şi avansuri neutilizate către contrapărţile de tip wholesale, ipoteci convenite, dar încă neacordate, cărţi de credit, descoperit de cont, ieşiri de lichidităţi planificate generate de reînnoirea sau prelungirea unor credite retail sau wholesale, sume de plătit planificate aferente instrumentelor financiare derivate şi produse extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 416 şi în anexa 1. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.
Pentru această evaluare, instituţiile iau în considerare în special prejudiciile semnificative aduse reputaţiei lor care ar putea rezulta dacă nu oferă suport de lichiditate unor astfel de produse sau servicii. Instituţiile raportează autorităţilor competente, cel puţin anual, respectivele produse şi servicii ale căror probabilitate şi volum menţionate la primul paragraf sunt semnificative, iar autorităţile competente stabilesc ieşirile care vor fi alocate. Autorităţile competente pot aplica o rată de retragere de până la 5 % pentru produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 429 şi în anexa 1.
Autorităţile competente raportează ABE, cel puţin anual, tipurile de produse sau servicii pentru care au stabilit ieşiri pe baza rapoartelor primite de la instituţii. Acestea explică totodată în raportul respectiv metodologia aplicată pentru stabilirea ieşirilor.
Art. 421: Ieşiri aferente depozitele retail
(1)Instituţiile raportează separat valoarea depozitelor retail acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi îi aplică o pondere de cel puţin 5 % în cazul în care depozitul fie
a)este parte a unei relaţii comerciale de durată, ceea ce face retragerea foarte puţin probabilă;
b)este deţinut într-un cont curent, inclusiv conturi în care sunt virate în mod regulat sume pentru salarii.
(2)Instituţiile aplică altor depozite retail care nu sunt menţionate la alineatul (1) o pondere de cel puţin 10 %.
(3)Ţinând cont de comportamentul deponenţilor de la nivel local, conform indicaţiilor autorităţilor naţionale competente, ABE publică ghiduri până la 1 ianuarie 2014 privind criteriile de stabilire a condiţiilor de aplicare a alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte identificarea depozitelor retail care fac obiectul unor ieşiri diferite şi definiţiile acestor produse în sensul prezentului titlu. Aceste ghiduri ţin cont de probabilitatea ca depozitele în cauză să conducă la ieşiri de lichidităţi în următoarele 30 de zile. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.
(4)În pofida alineatelor (1) şi (2), instituţiile aplică o pondere mai mare depozitelor retail pe care le-au atras din ţări terţe decât se prevede la (1) şi (2), în cazul în care această pondere este prevăzută în cerinţele de raportare comparabile ale ţării terţe.
(5)Instituţiile pot exclude din calculul ieşirilor anumite categorii de depozite retail clar definite cu condiţia ca în fiecare caz instituţia să aplice riguros următoarele principii pentru întreaga categorie a depozitelor respective, cu excepţia cazului în care deponentul se află într-o situaţie dificilă justificată corespunzător:
a)timp de 30 de zile, deponentul nu poate retrage bani din depozit; sau
b)pentru retrageri anticipate în perioada de 30 de zile, deponentul trebuie să plătească o penalitate care include pierderea dobânzii pe perioada cuprinsă între data retragerii şi cea a scadenţei contractuale, la care se adaugă o penalitate semnificativă care nu trebuie să depăşească valoarea dobânzii datorate pentru timpul scurs între data depunerii şi data retragerii.
Art. 422: Ieşiri aferente altor datorii
(1)Instituţiile aplică o pondere de 0 % datoriilor rezultate din propriile cheltuieli de funcţionare ale instituţiilor
(2)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la articolul 192 punctul 3 de:
a)0 % până la valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
b)100 % peste valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
c)100 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, cu excepţia tranzacţiilor vizate de literele (d) şi (e) de la prezentul alineat;
d)25 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, iar creditorul este administraţia centrală, o entitate din sectorul public din statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată sau a înfiinţat o sucursală sau o bancă de dezvoltare multilaterală. Entităţile din sectorul public care primesc acest tratament se limitează la cele care au o pondere de risc de 20 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.
e)0 % dacă creditorul este o bancă centrală.
(3)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din depozitele care trebuie menţinute:
a)de către deponent pentru a obţine servicii de compensare, custodie sau administrare a numerarului sau alte servicii comparabile furnizate de instituţie;
b)în contextul împărţirii sarcinilor comune în cadrul unui sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele articolului 113 alineatul (7) sau ca depozit minim legal sau statutar constituit de o altă entitate care este membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie;
c)de către deponent în contextul unei relaţii operaţionale de durată, alta decât cea menţionată la litera (a);
d)de către deponent pentru a beneficia de compensare de numerar şi de serviciile casei centrale, dacă aceasta face parte dintr-o reţea în conformitate cu dispoziţiile legale şi statutare;
de 5 % în situaţia prevăzută la litera (a) în măsura în care acestea sunt acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi de 25 % în alte situaţii.
Depozitelor atrase de la instituţii de credit plasate la case centrale care sunt considerate active lichide în conformitate cu articolul 416 alineatul (1) litera (dc) li se aplică o rată de retragere de 100 %.
(4)Serviciile de compensare, custodie, administrare a numerarului sau alte servicii comparabile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (d) acoperă serviciile în cauză doar în măsura în care acestea sunt furnizate în contextul unei relaţii de durată, faţă de care deponentul are un grad ridicat de dependenţă. Aceste servicii nu constau doar în servicii de bancă corespondentă sau servicii de tipul «prime brokerage», iar instituţiile dispun de dovezi că clientul nu poate să retragă sumele datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea sa operativă.
Până la stabilirea unei definiţii uniforme a relaţiei operaţionale de durată menţionate la alineatul (3) litera (c), instituţiile însele determină criteriile de identificare a unei relaţii operaţionale de durată pentru care au dovezi că clientul nu poate retrage sume datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea lor operativă şi raportează criteriile respective autorităţilor competente. În absenţa unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot furniza orientări generale pe care instituţiile să le urmeze în identificarea depozitelor menţinute de deponenţi în contextul unei relaţii operaţionale de durată.
(5)Instituţiile aplică o pondere de 40 % datoriilor rezultate din depozitele constituite de alţi clienţi decât clienţii financiari, în măsura în care nu intră sub incidenţa alineatelor (3) şi (4), şi aplică o pondere de 20 % valorii acestor datorii acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă.
(6)Instituţiile iau în considerare ieşirile şi intrările aşteptate într-o perioadă de 30 de zile din contractele precizate în anexa II, pe o bază netă pentru toate contrapărţile, şi le aplică o pondere de 100 % în cazul unei ieşiri nete. Bază netă înseamnă, de asemenea, după deducerea garanţiei reale care urmează a fi primită şi care se califică drept activ lichid conform articolului 416.
(7)Instituţiile raportează separat alte datorii care nu intră sub incidenţa alineatelor (1)-(5).
(8)Autorităţile competente pot acorda aprobarea de a aplica o pondere a ieşirilor mai scăzută în cazul datoriilor de la alineatul (7), de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contrapartea este oricare dintre următoarele:
(i)o instituţie-mamă sau o instituţie-filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă;
(ii)legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
(iii)o instituţie ce se încadrează în acelaşi sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele de la articolul 113 alineatul (7); sau
(iv)instituţia centrală sau un membru al unei reţele care îndeplineşte dispoziţiile articolului 400 alineatul (2) litera (d);
b)există motive să se aştepte o ieşire mai mică în următoarele 30 de zile, chiar în cadrul unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general;
c)contrapartea aplică intrări corespunzătoare simetrice sau mai conservatoare prin derogare de la articolul 425;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru.
(9)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţiile prevăzute la alineatul (8) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se aprobă aplicarea unor ieşiri mai mici, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste ieşiri mai mici trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.
(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia suplimentar criteriile obiective suplimentare menţionate la alineatul (9).
Până la 1 ianuarie 2015, ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 423: Ieşiri suplimentare
(1)Garanţiile reale, altele decât activele menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(c), care sunt furnizate de instituţie pentru contractele precizate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, fac obiectul unor ieşiri suplimentare de 20 %.
(2)Instituţia notifică autorităţilor competente toate contractele încheiate ale căror condiţii contractuale au ca rezultat ieşiri de lichidităţi sau nevoi de garanţii reale suplimentare, în termen de 30 de zile, în urma unei deteriorări semnificative a calităţii creditului instituţiei. Atunci când autorităţile competente consideră că astfel de contracte sunt semnificative în ceea ce priveşte posibilele ieşiri de lichidităţi ale instituţiei, acestea solicită instituţiei să adauge o ieşire suplimentară pentru respectivele contracte care să corespundă nevoilor de garanţii reale suplimentare care rezultă dintr-o deteriorare semnificativă a calităţii creditului instituţiei, cum ar fi o scădere cu trei niveluri a evaluării externe a creditului. Instituţia revizuieşte cu regularitate amploarea acestei deteriorări semnificative ţinând seama de elementele relevante în temeiul contractelor pe care le-a încheiat şi notifică autorităţilor competente rezultatele revizuirii.
(3)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară care corespunde nevoilor de garanţii reale care ar rezulta din impactul unui scenariu de piaţă negativ asupra tranzacţiilor sale cu instrumente financiare derivate, în cazul în care acestea sunt semnificative.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile în care poate fi aplicată noţiunea de caracter semnificativ şi metodele de măsurare a ieşirilor suplimentare.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 martie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare valorii de piaţă a titlurilor sau a altor active vândute în lipsă şi care urmează să fie furnizate într-un orizont de timp de 30 de zile, cu excepţia cazului în care instituţia deţine titlurile care urmează să fie furnizate sau le-a împrumutat în condiţii care prevăd returnarea acestora doar după termenul de 30 de zile, iar titlurile nu fac parte din activele lichide ale instituţiilor.
(5)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare:
a)garanţiilor reale excedentare pe care le deţine instituţia, care pot fi oricând solicitate prin contract de către contraparte;
b)garanţiilor reale care trebuie să fie returnate unei contra-părţi;
c)garanţiilor reale care corespund unor active care ar avea calitatea de active lichide în sensul articolului 416 care se pot substitui unor active corespunzătoare unor active care nu ar avea calitatea de active lichide în sensul articolului 416 fără consimţământul instituţiei.
(6)Depozitele primite ca garanţii nu sunt considerate datorii în sensul articolului 422, ci fac obiectul dispoziţiilor prezentului articol, după caz.
Art. 424: Ieşiri aferente facilităţilor de credit şi de lichiditate
(1)Instituţiile raportează ieşirile aferente facilităţilor de credit angajate şi facilităţilor de lichiditate angajate, care sunt calculate ca procent din suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile. Această sumă maximă care poate fi trasă poate fi evaluată fără includerea cerinţelor de lichiditate care ar fi obligatorii în temeiul articolului 420 alineatul (2) pentru elementele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului şi netă de valoare a garanţiei reale care trebuie furnizată, conform articolului 418, dacă instituţia poate reutiliza garanţia reală şi dacă garanţia reală este deţinută sub formă de active lichide în conformitate cu articolul 416. Garanţia reală care trebuie furnizată trebuie să nu fie constituită din active emise de contrapartea facilităţii sau de una dintre entităţile afiliate ale acesteia. Dacă instituţia are la dispoziţie informaţiile necesare, suma maximă care poate fi trasă pentru facilităţi de credit şi de lichiditate este stabilită ca fiind suma maximă care ar putea fi trasă având în vedere propriile obligaţii ale contrapărţii sau calendarul contractual predefinit al tragerii, care devin scadente în următoarele 30 de zile.
(2)Suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este ponderată cu 5 % dacă acestea se încadrează în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit.
(3)Suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este ponderată cu 10 % în cazul în care facilităţile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nu se încadrează în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit;
b)au fost furnizate unor clienţi care nu sunt clienţi financiari;
c)nu au fost furnizate în scopul înlocuirii finanţării clientului în situaţii în care acesta nu îşi poate acoperi nevoile de finanţare pe pieţele financiare;
(4)Valoarea angajată a unei facilităţi de lichiditate care a fost furnizată unui SSPE pentru a permite respectivului SSPE să achiziţioneze active, altele decât titluri de valoare, de la clienţi care nu sunt clienţi financiari se înmulţeşte cu 10 % cu condiţia ca valoarea angajată să depăşească valoarea activelor achiziţionate în prezent de la clienţi şi ca suma maximă care poate fi trasă să fie limitată prin contract la valoarea activelor achiziţionate în prezent.
(5)Instituţiile raportează suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din alte facilităţi de credit angajate neutilizate şi din alte facilităţi de lichiditate angajate neutilizate. Această dispoziţie se aplică în special în cazul:
a)facilităţilor de lichiditate pe care instituţia le-a acordat entităţilor special constituite în scopul securitizării, altele decât cele descrise la alineatul (3) litera (b) de mai sus;
b)acordurilor în cadrul cărora instituţia are obligaţia să achiziţioneze active de la o entitate special constituită în scopul securitizării sau să facă schimb de active cu aceasta.
c)facilităţilor acordate instituţiilor de credit;
d)facilităţilor acordate instituţiilor financiare şi firmelor de investiţii.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), instituţiile care au fost înfiinţate şi sunt finanţate de cel puţin o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru pot aplica, tratamentele de la alineatele (2) şi (3) şi facilităţilor de credit şi de lichiditate care sunt furnizate instituţiilor cu unicul scop de a finanţa, în mod direct sau indirect, credite promoţionale care se încadrează în clasele de expuneri menţionate la respectivele alineate. Prin derogare de la articolul 425 alineatul (2) litera (g), creditele promoţionale respective sunt acordate prin intermediul altei instituţii (credite de tip pass through), o intrare şi o ieşire simetrice pot fi aplicate de instituţii,. Respectivele credite promoţionale pot fi acordate, pe bază neconcurenţială şi non-profit, doar persoanelor care nu sunt clienţi financiari, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale Uniunii şi/sau ale administraţiei centrale sau regionale din statul membru respectiv. Aceste facilităţi pot fi utilizate doar în urma unei cereri aşteptate în mod rezonabil pentru un credit promoţional, în limita sumei astfel solicitate legate de o raportare ulterioară privind utilizarea fondurilor plătite.
Art. 425: Intrări
(1)Instituţiile trebuie să raporteze intrările lor de lichidităţi. Intrările de lichidităţi se plafonează la 75 % din ieşirile de lichidităţi. Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi din depozite care sunt constituite la alte instituţii care se califică pentru tratamentul stabilit la articolul 113 alineatul (6) sau (7) din prezentul regulament.
Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi provenite din sumele datorate de debitori şi de investitorii în obligaţiuni atunci când intrările respective au legătură cu creditele ipotecare finanţate prin obligaţiuni eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4), (5) sau (6) din prezentul regulament sau prin obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162. Instituţiile pot excepta intrările provenite din credite promoţionale de tip «pass-through» acordate de instituţie. Cu condiţia aprobării prealabile a autorităţii competente responsabile de supravegherea pe bază individuală, instituţia poate excepta total sau parţial intrările în situaţia în care furnizorul de lichidităţi este o instituţie-mamă sau o firmă de investiţii-filială a instituţiei sau o firmă de investiţii-mamă sau o firmă de investiţii-filială ori o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă sau firme de investiţii-mamă sau are legături cu instituţia astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE.
(2)Intrările de lichidităţi se măsoară în cursul următoarelor 30 de zile. Acestea includ doar intrările contractuale din expuneri care nu sunt restante şi în cazul cărora instituţia nu are niciun motiv să se aştepte la neperformanţă într-o perioadă de 30 de zile. Intrările de lichidităţi se raportează integral împreună cu următoarele intrări raportate separat:
a)sumele datorate de clienţi care nu sunt clienţi financiari în sensul plăţii principalului se reduc cu o valoare reprezentând maximum dintre 50 % din valoarea lor sau valoarea angajamentelor contractuale de extindere a finanţării luate faţă de respectivii clienţi. Aceasta nu se aplică sumelor datorate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la articolul 192 punctul 3, care sunt garantate cu active lichide conform articolului 416, astfel cum se menţionează la litera (d) de la prezentul alineat.
Prin derogare de la primul paragraf, instituţiile care au primit un angajament menţionat la articolul 424 alineatul (6), pentru a plăti un credit promoţional unui beneficiar final, pot lua în considerare o intrare cu o valoare a intrării cel mult egală cu cea a ieşirii pe care o aplică angajamentului corespunzător pentru a acorda creditele promoţionale respective;
b)sumele datorate din tranzacţii de finanţare a comerţului menţionate la articolul 162 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b), cu o scadenţă reziduală de până la 30 de zile, sunt considerate în totalitate intrări;
c)împrumuturile care nu au o dată de expirare contractuală definită se iau în considerare cu o intrare de 20 %, cu condiţia ca dispoziţiile contractului să îi permită instituţiei să se retragă şi să ceară plata în termen de 30 de zile;
d)sumele datorate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la articolul 192 punctul 3, dacă sunt garantate cu active lichide, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1), nu se iau în considerare până la valoarea activelor lichide nete de ajustările aferente acestora, dar se iau în considerare integral pentru celelalte sume datorate;
e)sumele datorate pe care instituţia debitoare le tratează conform articolului 422 alineatele (3) şi (4) sunt ponderate cu intrări simetrice corespunzătoare;
f)sumele datorate din poziţiile în instrumente de capital legate de indici principali, cu condiţia să nu se dubleze cu activele lichide
g)orice facilităţi de credit sau de lichiditate neutilizate şi orice alte angajamente primite nu se iau în considerare;
(3)Ieşirile şi intrările aşteptate într-un orizont de timp de 30 de zile din contractele menţionate în anexa II se reflectă pe bază netă pentru toate contrapărţile şi se ponderează cu 100 % intrările nete. Bază netă înseamnă, de asemenea, după deducerea garanţiei reale care urmează a fi primită şi care se califică ca şi activ lichid conform articolului 416.
(4)Autorităţile competente pot acorda permisiunea de a aplica, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), de la caz la caz, o intrare mai mare pentru facilităţile de credit şi lichiditate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)există motive să se aştepte o intrare mai mare chiar în baza unui scenariu de criză combinat, idiosincratic şi legat de piaţă în general, al furnizorului;
b)contrapartea este o instituţie-mamă sau o instituţie filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă ori este legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE sau este un membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie menţionat la articolul 113 alineatul (7) din prezentul regulament sau instituţia centrală sau un membru al unei reţele care face obiectul derogării menţionate la articolul 10 din prezentul regulament;
c)contrapartea aplică ieşiri simetrice corespunzătoare sau mai conservatoare prin derogare de la articolele 422-424;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru
(5)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţia prevăzută la alineatul (4) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se permite aplicarea unor intrări mai mari, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste intrări mai mari trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica suplimentar criteriile obiective suplimentare menţionate la alineatul (4a).
Până la 1 ianuarie 2015, ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)Instituţiile nu raportează intrări din orice active lichide raportate conform articolului 416, altele decât plăţile datorate pentru activele care nu sunt reflectate în valoarea de piaţă a activului.
(8)Instituţiile nu raportează intrări din nicio nouă obligaţie asumată.
(9)Instituţiile iau în considerare intrările de lichidităţi care urmează să fie primite în ţări terţe în care există restricţii privind transferul sau care sunt denominate în monede neconvertibile, numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor respective din ţara terţă sau monedei în cauză.
Art. 426: Actualizarea viitoarelor cerinţe de lichiditate
În urma adoptării de către Comisie a unui act delegat de specificare a cerinţei de lichiditate în conformitate cu articolul 460, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica condiţiile stabilite la articolul 421 alineatul (1), la articolul 422, cu excepţia alineatelor (8), (9) şi (10) de la articolul menţionat, şi la articolul 424 pentru a ţine cont de standardele convenite la nivel internaţional.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 427: Elemente care furnizează o finanţare stabilă
(1)Instituţiile raportează autorităţilor competente, în conformitate cu cerinţele de raportare stabilite la articolul 415 alineatul (1) şi cu formatele uniforme de raportare menţionate la articolul 415 alineatul (3), următoarele elemente şi componentele acestora pentru a permite evaluarea disponibilităţii unei finanţări stabile:
a)fondurile proprii după deduceri, după caz;
(i)instrumente de fonduri proprii de nivel 1
(ii)instrumente de fonduri proprii de nivel 2
(iii)alte acţiuni preferenţiale şi instrumente de capital care depăşesc nivelul permis al fondurilor proprii de nivel 2, cu o scadenţă efectivă de cel puţin un an;
b)următoarele datorii neincluse la litera (a)
(i)depozitele retail care se califică pentru tratamentul prevăzut la articolul 421 alineatul (1);
(ii)depozitele retail care se califică pentru tratamentul prevăzut la articolul 421 alineatul (2);
(iii)depozitele care se califică pentru tratamentul prevăzut la articolul 422 alineatele (3) şi (4);
(iv)dintre depozitele menţionate la punctul (iii), cele care sunt acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau de o schemă echivalentă de garantare a depozitelor a unei ţări terţe în sensul articolului 421 alineatul (1);
(v)dintre depozitele de la punctul (iii), cele care se încadrează la articolul 422 alineatul (34) litera (b);
(vi)dintre depozitele de la punctul (iii), cele care se încadrează la articolul 422 alineatul (3) litera (d);
(vii)sumele depuse care nu se încadrează la punctele (i), (ii) sau (iii), în cazul în care nu sunt depuse de clienţi financiari;
(viii)toate fondurile obţinute de la clienţi financiari;
(ix)separat pentru sumele care se încadrează la punctele (vi) şi, respectiv, (vii), fondurile din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la articolul 192 punctul 3:
- garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
- garantate cu orice alte active;
(x)datoriile rezultate din titluri emise care se califică pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament sau din obligaţiuni garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162;
(xi)alte datorii rezultate din titluri emise, care nu se încadrează la litera (a)
- datorii rezultate din titluri emise care au un termen de scadenţă efectivă de cel puţin un an;
- datorii rezultate din titluri emise care au un termen de scadenţă efectivă de mai puţin de un an;
(xii)orice alte datorii.
(2)Unde este cazul, toate elementele se prezintă grupate în următoarele cinci benzi de scadenţă, în funcţie de cea mai apropiată dintre data de scadenţă a lor şi data cea mai apropiată la care devin exigibile prin contract:
a)în termen de trei luni;
b)între 3-6 luni;
c)între 6-9 luni;
d)între 9-12 luni;
e)peste 12 luni.
Art. 428: Elemente care necesită o finanţare stabilă
(1)Cu excepţia cazului în care sunt deduse din fondurile proprii, următoarele elemente trebuie raportate autorităţilor competente separat pentru a permite evaluarea necesităţilor de finanţare stabilă:
a)activele care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, defalcate în funcţie de tipul de activ;
b)titlurile şi instrumentele pieţei monetare neincluse la litera (a);
(i)activele care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului în conformitate cu articolul 122;
(ii)activele care se încadrează la nivelul 2 de calitate a creditului în conformitate cu articolul 122;
(iii)alte active.
c)titlurile de capital ale entităţilor nefinanciare, componente ale unui indice principal al unei burse recunoscute;
d)alte titluri de capital;
e)aur;
f)alte metale preţioase;
g)credite şi creanţe neîncasate, defalcându-le dintre acestea pe cele ale următoarelor tipuri de debitori:
(i)persoane fizice altele decât comercianţi şi asociaţii în participaţie;
(ii)IMM-uri care se califică pentru clasa de expuneri de tip retail în temeiul abordării standardizate sau al abordării IRB privind riscul de credit sau la o societate care este eligibilă pentru tratamentul menţionat la articolul 148 alineatul (4), dacă depozitele agregate plasate de respectivul client sau grup de clienţi aflaţi în legătură nu depăşeşte 1 milion EUR;
(iii)entităţi suverane, bănci centrale şi entităţi din sectorul public;
(iv)clienţi nemenţionaţi la punctele (i) şi (ii) care nu sunt clienţi financiari;
(v)clienţi nemenţionaţi la punctele (i), (ii) şi (iii) care sunt clienţi financiari, separat de cei care sunt instituţii de credit şi alţi clienţi financiari;
h)credite şi creanţe nereînnoibile menţionate la litera (g), considerându-le separat pe cele care sunt:
(i)garantate cu bunuri imobile comerciale (BIC);
(ii)garantate cu bunuri imobile locative (BIL);
(iii)finanţate în mod echivalent printr-o finanţare de tip «pass-through» prin obligaţiuni care sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament sau prin obligaţiuni garantate de tipul celor menţionate la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162;
i)sume de primit aferente instrumentelor financiare derivate;
j)orice alte active;
k)facilităţi de credit neutilizate care pot fi considerate elemente din banda 4, banda 3 sau banda 2 conform anexei I.
(2)Unde este cazul, toate elementele se prezintă grupate în cele cinci categorii descrise la articolul 427 alineatul (2).
Art. 428a: Aplicarea pe bază consolidată
În cazul în care indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în prezentul titlu se aplică pe o bază consolidată în conformitate cu articolul 11 alineatul (4), se aplică următoarele dispoziţii:
(a)activele şi elementele extrabilanţiere ale unei filiale cu sediul social într-o ţară terţă, cărora li se aplică factori de finanţare stabilă necesară în temeiul cerinţei de finanţare stabilă netă prevăzute de legislaţia naţională a ţării terţe respective care sunt mai ridicaţi decât cei menţionaţi în capitolul 4, fac obiectul consolidării în conformitate cu factorii mai ridicaţi prevăzuţi de legislaţia naţională a ţării terţe respective;
(b)datoriile şi fondurile proprii ale unei filiale cu sediul social într-o ţară terţă, cărora li se aplică factori de finanţare stabilă disponibilă în temeiul cerinţei de finanţare stabilă netă prevăzute de legislaţia naţională a ţării terţe respective care sunt mai scăzuţi decât cei menţionaţi în capitolul 3, fac obiectul consolidării în conformitate cu factorii mai scăzuţi prevăzuţi de legislaţia naţională a ţării terţe respective;
(c)activele dintr-o ţară terţă care îndeplinesc cerinţele prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi care sunt deţinute de o filială cu sediul social într-o ţară terţă nu sunt recunoscute ca active lichide în vederea consolidării în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate active lichide în temeiul legislaţiei naţionale a ţării terţe respective care stabileşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate;
(d)firmele de investiţii care nu intră sub incidenţa prezentului titlu în temeiul articolului 6 alineatul (4), din cadrul grupului, intră sub incidenţa articolelor 413 şi 428b pe bază consolidată; cu excepţia celor menţionate la prezenta literă, unor astfel de firme de investiţii li se aplică în continuare cerinţa de finanţare stabilă netă detaliată pentru firmele de investiţii, astfel cum se prevede în legislaţia naţională.
Art. 428b: Indicatorul de finanţare stabilă netă
(1)Cerinţa de finanţare stabilă netă prevăzută la articolul 413 alineatul (1) este egală cu raportul dintre finanţarea stabilă disponibilă a instituţiei, astfel cum este menţionată în capitolul 3, şi finanţarea stabilă necesară, astfel cum este menţionată în capitolul 4 şi se exprimă ca procent. Instituţiile îşi calculează indicatorul de finanţare stabilă netă în conformitate cu următoarea formulă:
Finanţarea stabilă disponibilă / Finanţarea stabilă necesară = Indicatorul de finanţare stabilă netă (%)
(2)Instituţiile menţin un indicator de finanţare stabilă netă de cel puţin 100 %, calculat în moneda de raportare pentru toate tranzacţiile, indiferent de moneda de denominare efectivă a acestora.
(3)În cazul în care, în orice moment, indicatorul de finanţare stabilă netă al unei instituţii a scăzut sub 100 % sau este de aşteptat, în mod rezonabil, să scadă sub 100 %, se aplică cerinţa stabilită la articolul 414. Instituţia vizează readucerea indicatorului de finanţare stabilă netă la nivelul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Autorităţile competente evaluează motivele nerespectării de către instituţie a dispoziţiilor de la alineatul (2) de la prezentul articol înainte de a lua orice măsuri de supraveghere.
(4)Instituţiile îşi calculează şi îşi monitorizează indicatorul de finanţare stabilă netă în moneda de raportare pentru toate tranzacţiile, indiferent de moneda de denominare efectivă a acestora, şi separat pentru tranzacţiile denominate în fiecare dintre monedele care fac obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2).
(5)Instituţiile se asigură că distribuirea profilului lor de finanţare în funcţie de moneda de denominare este, în general, consecventă cu distribuirea în funcţie de monedă a activelor lor. După caz, autorităţile competente pot impune instituţiilor să restricţioneze neconcordanţele de monede prin stabilirea unor limite privind procentul din finanţarea stabilă necesară într-o anumită monedă care poate fi acoperit prin finanţarea stabilă disponibilă care nu este denominată în moneda respectivă. Această restricţie poate fi aplicată numai pentru o monedă care face obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2).
Pentru determinarea nivelului oricăror restricţii privind neconcordanţele de monede care pot fi aplicate în conformitate cu prezentul articol, autorităţile competente iau în considerare cel puţin următoarele elemente:
a)dacă instituţia are capacitatea de a transfera finanţarea stabilă disponibilă de la o monedă la alta şi între jurisdicţii şi entităţi juridice din cadrul grupului şi capacitatea de a efectua swapuri pe valută şi de a atrage fonduri de pe pieţele valutare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă;
b)impactul variaţiilor nefavorabile ale cursului de schimb asupra poziţiilor neconcordante existente şi asupra eficacităţii oricăror acoperiri valutare existente.
Orice restricţie privind neconcordanţele de monede impusă în conformitate cu prezentul articol constituie o cerinţă specifică de lichiditate, astfel cum se prevede la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.
Art. 428c: Calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, instituţiile iau în considerare activele, pasivele şi elementele extrabilanţiere pe bază brută.
(2)În scopul calculării indicatorului de finanţare stabilă netă, instituţiile aplică valorii contabile a activelor, pasivelor şi elementelor lor extrabilanţiere factorii de finanţare stabilă corespunzători prevăzuţi în capitolele 3 şi 4, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu.
(3)Instituţiile nu iau în calcul de două ori finanţarea stabilă necesară şi finanţarea stabilă disponibilă.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, în cazul în care un element poate fi încadrat în mai mult de o categorie de finanţare stabilă obligatorie, el este încadrat în categoria de finanţare stabilă necesară care produce cea mai mare finanţare stabilă necesară contractuală pentru elementul în cauză.
Art. 428d: Contracte derivate
(1)Instituţiile aplică prezentul articol pentru a calcula cuantumul finanţării stabile obligatorii pentru contractele derivate, astfel cum este menţionată în capitolele 3 şi 4.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 428ah alineatul (2), instituţiile iau în considerare valoarea justă a poziţiilor pe instrumente financiare derivate pe bază netă atunci când aceste poziţii sunt incluse în acelaşi set de compensare care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 429c alineatul (1). Dacă nu este cazul, instituţiile iau în considerare valoarea justă a poziţiilor pe instrumente financiare derivate pe bază brută şi tratează poziţiile respective pe instrumente financiare derivate ca şi cum ar aparţine propriului set de compensare în sensul capitolului 4.
(3)În sensul prezentului titlu, «valoarea justă a unui set de compensare» înseamnă suma dintre valorile juste ale tuturor tranzacţiilor incluse într-un set de compensare.
(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 428ah alineatul (2), toate contractele derivate enumerate în anexa II punctul 2 literele (a)-(e), care implică un schimb complet al cuantumurilor principalului la aceeaşi dată, se calculează pe bază netă pentru diferitele monede, inclusiv în scopul raportării într-o monedă care face obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2), chiar şi în cazul în care tranzacţiile respective nu sunt incluse în acelaşi set de compensare care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 429c alineatul (1).
(5)Fondurile în numerar primite ca garanţii reale pentru diminuarea expunerii unei poziţii pe instrumente financiare derivate sunt tratate ca atare, şi nu ca depozite cărora li se aplică capitolul 3.
(6)Autorităţile competente pot decide, cu aprobarea băncii centrale relevante, să renunţe la impactul contractelor cu instrumente financiare derivate asupra calculului indicatorului de finanţare stabilă netă, inclusiv prin stabilirea factorilor de finanţare stabilă necesară şi a provizioanelor şi pierderilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)respectivele contracte au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni;
b)contrapartea este BCE sau banca centrală a unui stat membru;
c)contractele derivate servesc politicii monetare a BCE sau a băncii centrale a unui stat membru.
În cazul în care o filială care îşi are sediul social într-o ţară terţă beneficiază de derogarea menţionată la primul paragraf în temeiul legislaţiei naţionale a ţării terţe respective care stabileşte cerinţa de finanţare stabilă netă, în vederea consolidării se ia în considerare respectiva derogare prevăzută în legislaţia naţională a ţării terţe.
Art. 428e: Compensarea tranzacţiilor de creditare garantate şi a operaţiunilor ajustate la condiţiile pieţei de capital
Activele şi pasivele care rezultă din operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare cu o singură contraparte se calculează pe bază netă, dacă respectivele active şi pasive respectă condiţiile de compensare prevăzute la articolul 429b alineatul (4).
Art. 428f: Active şi pasive interdependente
(1)Sub rezerva aprobării prealabile a autorităţilor competente, instituţiile pot trata un activ şi un pasiv ca fiind interdependente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)instituţia acţionează doar ca unitate de tipul «pass-through» pentru a canaliza finanţarea de la pasiv către activul interdependent corespunzător;
b)activele şi pasivele interdependente individuale pot fi identificate în mod clar şi au aceeaşi valoare a principalului;
c)activul şi pasivul interdependent au scadenţe corelate în mod substanţial, cu o diferenţă maximă de 20 de zile între scadenţa activului şi cea a pasivului;
d)pasivul interdependent a fost solicitat în temeiul unui angajament juridic, de reglementare sau contractual şi nu este utilizat pentru a finanţa alte active;
e)fluxurile plăţii principalului din activ nu sunt utilizate în alte scopuri decât rambursarea pasivului interdependent;
f)contrapărţile pentru fiecare pereche de active şi pasive interdependente sunt diferite.
(2)Activele şi pasivele sunt considerate ca îndeplinind condiţiile prevăzute la alineatul (1) şi ca fiind interdependente în cazul în care sunt legate direct de următoarele produse sau servicii:
a)economiile reglementate centralizate, cu condiţia ca instituţiile să fie obligate din punct de vedere juridic să transfere depozitele reglementate către un fond centralizat care este creat şi controlat de administraţia centrală a unui stat membru şi care pune la dispoziţie credite pentru a promova obiective de interes public şi cu condiţia ca transferul de depozite către fondul centralizat să aibă loc cel puţin o dată pe lună;
b)creditele promoţionale şi facilităţile de credit şi de lichiditate care îndeplinesc criteriile stabilite în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) pentru instituţiile care acţionează ca simpli intermediari şi care nu înregistrează niciun risc de finanţare;
c)obligaţiunile garantate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i)sunt obligaţiuni menţionate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE sau îndeplinesc condiţiile de eligibilitate pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament;
(ii)împrumuturile-suport sunt finanţate în mod echivalent prin obligaţiunile garantate care au fost emise sau obligaţiunile garantate au factori nediscreţionari de declanşare a prelungirii scadenţei cu un an sau mai mult până la scadenţa împrumuturilor-suport în cazul eşecului refinanţării la data scadenţei obligaţiunii garantate;
d)activităţile de compensare a instrumentelor financiare derivate pentru clienţi, dacă instituţia nu oferă clienţilor săi garanţii privind rezultatele CPC-ului şi, prin urmare, nu suportă niciun risc de finanţare.
(3)ABE monitorizează activele şi pasivele, precum şi produsele şi serviciile care sunt tratate ca fiind active şi pasive interdependente în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pentru a determina dacă şi în ce măsură sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la alineatul (1). ABE prezintă Comisiei un raport privind rezultatele monitorizării şi consiliază Comisia dacă ar fi necesară o modificare a condiţiilor specificate la alineatul (1) sau o modificare a listei de produse şi servicii de la alineatul (2).
Art. 428g: Depozite în sisteme instituţionale de protecţie şi reţele cooperatiste
În cazul în care o instituţie aparţine unui sistem instituţional de protecţie de tipul celui menţionat la articolul 113 alineatul (7), unei reţele care este eligibilă pentru derogarea prevăzută la articolul 10 sau unei reţele cooperatiste dintr-un stat membru, depozitele la vedere pe care instituţia le menţine la instituţia centrală şi pe care instituţia care beneficiază de serviciile de depozitare le consideră active lichide în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), fac obiectul următoarelor cerinţe:
(a)instituţia care beneficiază de serviciile de depozitare aplică factorul de finanţare stabilă necesară în conformitate cu capitolul 4 secţiunea 2, în funcţie de tratamentul acestor depozite la vedere ca active de nivel 1, nivel 2A sau nivel 2B, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi în funcţie de ajustarea relevantă aplicată acestor depozite la vedere pentru calcularea indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate;
(b)instituţia centrală care primeşte depozitul aplică factorul corespunzător simetric de finanţare stabilă disponibilă.
Art. 428h: Tratamentul preferenţial în cadrul unui grup sau al unui sistem instituţional de protecţie
(1)Prin derogare de la capitolele 3 şi 4 şi în cazul în care nu se aplică articolul 428g, autorităţile competente pot autoriza instituţiile, de la caz la caz, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă disponibilă sau un factor mai mic de finanţare stabilă necesară activelor, datoriilor şi facilităţilor de lichiditate sau de credit angajate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contrapartea este:
(i)instituţia-mamă sau o filială a instituţiei;
(ii)o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă;
(iii)o întreprindere care este legată de instituţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
(iv)un membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie - precum cel menţionat la articolul 113 alineatul (7) din prezentul regulament - ca şi instituţia;
(v)casa centrală sau o instituţie de credit afiliată unei reţele sau unui grup cooperatist, astfel cum se prevede la articolul 10 din prezentul regulament;
b)există motive să se preconizeze că datoria sau facilitatea de credit sau de lichiditate angajată care a fost primită de instituţie constituie o sursă mai stabilă de finanţare sau că activul sau facilitatea de credit sau de lichiditate angajată care a fost acordată de instituţie necesită o finanţare mai puţin stabilă în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă decât aceeaşi datorie, acelaşi activ sau aceeaşi facilitate de credit ori de lichiditate primită sau acordată de alte contrapărţi;
c)contrapartea aplică un factor de finanţare stabilă necesară care este egal sau mai mare decât factorul mai mare de finanţare stabilă disponibilă sau un factor de finanţare stabilă disponibilă care este egal sau mai mic decât factorul mai mic de finanţare stabilă necesară;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru.
(2)În cazul în care instituţia şi contrapartea sunt stabilite în state membre diferite, autorităţile competente pot acorda o derogare de la respectarea condiţiei prevăzute la alineatul (1) litera (d), cu condiţia îndeplinirii, în plus faţă de criteriile stabilite la alineatul (1), a următoarelor criterii:
a)există acorduri şi angajamente obligatorii din punct de vedere juridic între entităţile unui grup în ceea ce priveşte datoria, activul sau facilitatea de credit sau de lichiditate angajată;
b)furnizorul de finanţare prezintă un profil de risc de finanţare scăzut;
c)profilul de risc de finanţare al beneficiarului finanţării a fost luat în considerare în mod adecvat în cadrul gestionării riscului de lichiditate de către furnizorul de finanţare.
Autorităţile competente se consultă reciproc, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b), pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile suplimentare prevăzute la prezentul alineat.
Art. 428i: Calcularea cuantumului finanţării stabile disponibile
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, cuantumul finanţării stabile disponibile se calculează înmulţind valoarea contabilă a diferitelor categorii sau tipuri de datorii şi a fondurilor proprii cu factorii de finanţare stabilă disponibilă care sunt aplicaţi în temeiul secţiunii 2. Valoarea totală a finanţării stabile disponibile este suma cuantumurilor ponderate ale datoriilor şi fondurilor proprii.
Obligaţiunile şi alte titluri de datorie care sunt emise de instituţie, vândute exclusiv pe piaţa de retail şi deţinute într-un cont de retail, pot fi tratate ca aparţinând categoriei corespunzătoare de depozite de retail. Limitările sunt prevăzute astfel încât respectivele titluri să nu poată fi achiziţionate şi deţinute de alte părţi decât clienţii retail.
Art. 428j: Scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, instituţiile ţin seama de scadenţa contractuală reziduală a datoriilor lor şi a fondurilor lor proprii pentru a stabili factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2.
(2)Instituţiile iau în considerare opţiunile existente pentru a determina scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii. Aceasta se realizează pe baza ipotezei că contrapartea va răscumpăra opţiunile «call» cât mai curând posibil. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţiile şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea unei instituţii de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei ca instituţiile să răscumpere anumite datorii înainte de scadenţă.
(3)Instituţiile tratează depozitele cu perioade fixe de preaviz în funcţie de perioada lor de preaviz şi depozitele la termen în funcţie de scadenţa lor reziduală. Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile nu iau în considerare opţiunile pentru retrageri anticipate, în cazul în care deponentul trebuie să plătească o penalitate semnificativă pentru retrageri anticipate care au loc în mai puţin de un an, penalitate astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), pentru a determina scadenţa reziduală a depozitelor de retail la termen.
(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, instituţiile tratează orice parte din datorii care are o scadenţă reziduală de cel puţin un an şi care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte din aceste datorii care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.
Art. 428k: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 0 %
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 428l-428o, tuturor datoriilor care nu au o scadenţă stabilită, inclusiv poziţiilor scurte şi poziţiilor cu scadenţă deschisă, li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %, făcând excepţie următoarele elemente:
a)datoriile privind impozitul amânat, care sunt tratate în conformitate cu cea mai apropiată dată posibilă la care aceste datorii ar putea fi realizate;
b)interesele minoritare, care sunt tratate în conformitate cu durata instrumentului.
(2)Datoriilor privind impozitul amânat şi interesele minoritare, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1), li se aplică unul dintre următorii factori:
a)0 %, în cazul în care scadenţa reziduală efectivă a datoriei privind impozitul amânat sau a interesului minoritar este mai mică de şase luni;
b)50 %, în cazul în care scadenţa reziduală efectivă a datoriei privind impozitul amânat sau a interesului minoritar este de minimum şase luni, dar mai mică de un an;
c)100 %, în cazul în care scadenţa reziduală efectivă a datoriei privind impozitul amânat sau a interesului minoritar este de cel puţin un an.
(3)Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %:
a)sumele de plătit la data tranzacţionării care provin din achiziţionarea de instrumente financiare, de valute şi de mărfuri, care se preconizează că vor fi decontate în ciclul sau perioada standard de decontare care este tipică pentru cursul de schimb sau pentru tipul de tranzacţii în cauză sau în cazul cărora decontarea nu a fost realizată, dar se preconizează totuşi că va fi realizată;
b)pasivele care sunt clasificate ca fiind interdependente de active în conformitate cu articolul 428f;
c)datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni furnizate de:
(i)BCE sau banca centrală a unui stat membru;
(ii)banca centrală a unei ţări terţe;
(iii)clienţii financiari;
d)orice altă datorie şi element sau instrument de capital care nu sunt menţionate la articolele 428l-428o.
(4)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 % valorii absolute a diferenţei, în cazul în care aceasta este negativă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.
Următoarele norme se aplică în ceea ce priveşte calculul menţionat la primul paragraf:
a)marja de variaţie primită de instituţii de la contrapărţile lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă pozitivă în cazul în care garanţiile reale primite ca marjă de variaţie se califică drept active de nivel 1, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în actul delegat respectiv, şi în cazul în care instituţiile sunt abilitate din punct de vedere juridic şi sunt în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze garanţiile reale respective;
b)întreaga marjă de variaţie furnizată de instituţii în favoarea contrapărţilor lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă negativă.
Art. 428l: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 50 %
Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 50 %:"
(a)depozitele primite care îndeplinesc criteriile pentru depozitele operaţionale prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(b)datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de un an furnizate de:
(i)administraţia centrală a unui stat membru sau a unei ţări terţe;
(ii)administraţia regională sau autorităţile locale ale unui stat membru sau ale unei ţări terţe;
(iii)entităţile din sectorul public dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(iv)băncile multilaterale de dezvoltare menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 118;
(v)clienţii care sunt societăţi nefinanciare;
(vi)cooperativele de credit autorizate de către o autoritate competentă, societăţile pentru investiţii personale şi clienţii care sunt brokeri de depozite, în măsura în care datoriile respective nu se încadrează la litera (a) de la prezentul alineat;
(c)datoriile cu o scadenţă contractuală reziduală de minimum şase luni dar mai mică de un an care sunt furnizate de:
(i)BCE sau banca centrală a unui stat membru;
(ii)banca centrală a unei ţări terţe;
(iii)clienţii financiari;
(d)orice altă datorie şi orice alt element sau instrument de capital cu o scadenţă reziduală de minimum şase luni, dar mai mică de un an, care nu este menţionată la articolele 428m, 428n şi 428o.
Art. 428m: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 90 %
Depozitelor de retail la vedere, depozitelor de retail cu perioadă fixă de preaviz mai mică de un an şi depozitelor de retail la termen cu o scadenţă reziduală mai mică de un an care îndeplinesc criteriile relevante pentru alte depozite de retail prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 90 %.
Art. 428n: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 95 %
Depozitelor de retail la vedere, depozitelor de retail cu perioadă fixă de preaviz mai mică de un an şi depozitelor de retail la termen cu o scadenţă reziduală mai mică de un an care îndeplinesc criteriile relevante pentru depozitele de retail stabile prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 95 %.
Art. 428o: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 100 %
Următoarele datorii şi următoarele elemente şi instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 100 %:
(a)elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei înainte de aplicarea ajustărilor prevăzute la articolele 32-35, a deducerilor în temeiul articolului 36 şi a derogărilor şi alternativelor prevăzute la articolele 48, 49 şi 79;
(b)elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale instituţiei înainte de deducerea elementelor menţionate la articolul 56 şi înainte de a li se aplica articolul 79, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(c)elementele de fonduri proprii de nivel 2 ale instituţiei, înainte de deducerile menţionate la articolul 66 şi înaintea aplicării articolului 79, care au o scadenţă reziduală de cel puţin un an, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(d)orice alt instrument de capital al instituţiei care are o scadenţă reziduală de cel puţin un an, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(e)orice alt împrumut şi datorie garantată şi negarantată cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, inclusiv depozitele la termen, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 428k-428n.
Art. 428p: Calcularea cuantumului finanţării stabile obligatorii
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, cuantumul finanţării stabile obligatorii se calculează înmulţind valoarea contabilă a diferitelor categorii sau tipuri de active şi a elementelor extrabilanţiere cu factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2. Valoarea totală a finanţării stabile obligatorii este suma cuantumurilor ponderate ale activelor şi elementelor extrabilanţiere.
(2)Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii în cazul în care aceste active sunt contabilizate în bilanţul instituţiei, iar instituţia nu deţine activele în calitate de beneficiar real.
Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2 în cazul în care aceste active nu sunt contabilizate în bilanţul instituţiei, dar instituţia deţine activele în calitate de beneficiar real.
(3)Activele pe care instituţiile le-au dat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare pe care instituţia le deţine în calitate de beneficiar real, sunt considerate ca fiind active grevate de sarcini în sensul prezentului capitol şi fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, chiar dacă activele nu rămân în bilanţul instituţiei. În caz contrar, astfel de active sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.
(4)Activele care sunt grevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni sunt atribuite fie factorului de finanţare stabilă necesară care ar fi aplicat în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini, fie factorului de finanţare stabilă necesară care este în general aplicabil activelor grevate respective, oricare dintre factori este mai mare. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care scadenţa reziduală a activelor grevate de sarcini este mai scurtă decât scadenţa reziduală a tranzacţiei care a generat grevarea de sarcini.
Activele din a căror perioadă a grevării de sarcini au mai rămas mai puţin de şase luni fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi, în temeiul secţiunii 2, aceloraşi active dacă ar fi negrevate de sarcini.
(5)În cazul în care o instituţie reutilizează sau gajează din nou un activ care a fost luat cu împrumut, inclusiv în cadrul unor operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare, iar activul respectiv este contabilizat în afara bilanţului, tranzacţia în legătură cu care acest activ a fost luat cu împrumut este considerată grevată de sarcini cu condiţia ca tranzacţia să nu poată ajunge la scadenţă fără ca instituţia să returneze activul luat cu împrumut.
(6)Următoarele active sunt considerate a fi negrevate de sarcini:
a)activele dintr-un portofoliu care pot fi utilizate imediat ca garanţii reale pentru obţinerea de finanţare suplimentară în cadrul liniilor de credit angajate sau, atunci când portofoliul este administrat de o bancă centrală, al liniilor de credit neangajate, dar încă nefinanţate, care se află la dispoziţia instituţiei. Aceste active includ activele plasate de o instituţie de credit la o instituţie centrală într-o reţea cooperatistă sau într-un sistem instituţional de protecţie. Instituţiile presupun că activele din portofoliu sunt grevate de sarcini în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate pe baza clasificării lichidităţii în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), începând cu activele neeligibile pentru rezerva de lichidităţi;
b)activele pe care instituţia le-a primit ca garanţii reale pentru diminuarea riscului de credit în cadrul unor tranzacţii de creditare garantate, de finanţare garantată sau de schimb de garanţii reale şi pe care instituţia le poate înstrăina;
c)activele ataşate cu titlu de supragarantare neobligatorie la o emisiune de obligaţiuni garantate.
(7)În cazul operaţiunilor non-standard, temporare, efectuate de BCE sau de banca centrală a unui stat membru sau de banca centrală a unei ţări terţe în vederea îndeplinirii mandatului acesteia într-o perioadă de criză financiară la nivelul întregii pieţe sau în circumstanţe macroeconomice excepţionale, următoarele active pot beneficia de un factor redus de finanţare stabilă necesară:
a)prin derogare de la articolul 428ad litera (f) şi de la articolul 428ah alineatul (1) litera (a), activele grevate de sarcini pentru operaţiunile menţionate în prezentul paragraf,
b)prin derogare de la articolul 428ad litera (d) punctele (i) şi (ii), articolul 428af litera (b) şi articolul 428ag litera (c), sumele rezultate din operaţiunile menţionate în prezentul paragraf.
Autorităţile competente stabilesc, cu acordul băncii centrale care este contrapartea la tranzacţie, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat activelor menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b). Pentru activele grevate de sarcini, astfel cum sunt menţionate la litera (a) de la primul paragraf, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat nu este mai mic decât factorul de finanţare stabilă necesară care s-ar aplica în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini.
Atunci când se aplică un factor redus de finanţare stabilă necesară în conformitate cu al doilea paragraf, autorităţile competente monitorizează îndeaproape impactul factorului redus asupra poziţiilor de finanţare stabilă ale instituţiilor şi iau măsuri de supraveghere adecvate, atunci când este necesar.
(8)Pentru a evita dubla contabilizare, instituţiile exclud din alte părţi ale calculului cuantumului finanţării stabile obligatorii în conformitate cu prezentul capitol activele care sunt asociate cu garanţiile reale recunoscute drept marjă de variaţie furnizată în conformitate cu articolul 428k alineatul (4) litera (b) şi cu articolul 428ah alineatul (2) litera (b), drept marjă iniţială furnizată sau drept contribuţie la fondul de garantare al unei CPC în conformitate cu articolul 428ag literele (a) şi (b).
(9)Instituţiile includ în calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de cumpărare. Instituţiile exclud din calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de vânzare, cu condiţia ca astfel de tranzacţii să nu fie reflectate drept instrumente derivate sau tranzacţii de finanţare garantată în bilanţul instituţiilor şi ca tranzacţiile respective să fie reflectate în bilanţul instituţiilor atunci când sunt decontate.
(10)Autorităţile competente pot stabili factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi expunerilor extrabilanţiere care nu sunt menţionate în prezentul capitol, pentru a se asigura că instituţiile deţin un cuantum adecvat de finanţare stabilă disponibilă pentru partea din aceste expuneri care se preconizează că va avea nevoie de finanţare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă. Pentru a stabili aceşti factori, autorităţile competente iau în considerare, în special, prejudiciile semnificative care ar putea fi aduse reputaţiei instituţiei dacă nu s-ar furniza finanţarea respectivă.
Autorităţile competente informează ABE, cel puţin o dată pe an, cu privire la tipurile de expuneri extrabilanţiere pentru care au stabilit factorii de finanţare stabilă necesară. Acestea includ în respectivul raport o explicaţie cu privire la metodologia aplicată pentru a stabili factorii în cauză.
Art. 428q: Scadenţa reziduală a unui activ
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, instituţiile ţin seama de scadenţa contractuală reziduală a activelor şi a tranzacţiilor lor extrabilanţiere atunci când stabilesc factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi activelor şi tranzacţiilor lor extrabilanţiere în temeiul secţiunii 2.
(2)Activele care au fost separate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt tratate de instituţii în conformitate cu expunerile-suport ale acestora. Instituţiile aplică, totuşi, acestor active factori mai mari de finanţare stabilă necesară, în funcţie de perioada de grevare cu sarcini care urmează să fie stabilită de autorităţile competente, care analizează dacă instituţia poate să cedeze sau să facă schimb de astfel de active în mod liber şi durata datoriilor către clienţii instituţiilor la care se referă această cerinţă de separare.
(3)Atunci când calculează scadenţa reziduală a unui activ, instituţiile iau în considerare opţiunile, plecând de la ipoteza că emitentul sau contrapartea va exercita orice opţiune de a prelungi scadenţa unui activ. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţia şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea instituţiei de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei şi ale clienţilor ca instituţia să prelungească scadenţa anumitor active la data scadenţei.
(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în conformitate cu secţiunea 2, pentru amortizarea împrumuturilor cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, orice parte care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an este tratată ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.
Art. 428r: Factorul de finanţare stabilă necesară de 0 %
(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 0 %:
a)activele negrevate de sarcini care sunt eligibile ca active lichide cu un nivel ridicat de calitate de nivel 1 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în respectivul act delegat, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale prevăzute în respectivul act delegat;
b)acţiunile sau unităţile la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 0 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi prevăzute în respectivul act delegat;
c)toate rezervele instituţiilor, deţinute la BCE sau la banca centrală a unui stat membru sau la banca centrală a unei ţări terţe, inclusiv rezervele obligatorii şi rezervele excedentare;
d)toate creanţele faţă de BCE, de banca centrală a unui stat membru sau de banca centrală a unei ţări terţe care au o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni;
e)sumele de primit la data tranzacţionării care provin din vânzarea de instrumente financiare, valute sau mărfuri care se preconizează că vor fi decontate în ciclul standard sau perioada standard de decontare care este tipică pentru cursul de schimb respectiv sau pentru tipul de tranzacţie în cauză sau în cazul cărora decontarea nu a fost executată, dar se preconizează totuşi că va fi executată;
f)activele care sunt clasificate ca fiind interdependente de pasive în conformitate cu articolul 428f;
g)sumele datorate din operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare cu clienţi financiari, în cazul în care aceste operaţiuni au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni, în cazul în care sumele datorate respective sunt garantate cu active care se califică drept active de nivel 1 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), fiind excluse obligaţiunile garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în respectivul act delegat, şi în cazul în care instituţia ar fi abilitată din punct de vedere juridic şi ar fi în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze activele respective pentru toată durata tranzacţiei.
Instituţiile iau în considerare sumele datorate menţionate la litera (g) de la primul paragraf al prezentului alineat pe o bază netă în cazul în care se aplică articolul 428e.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), autorităţile competente pot decide, de comun acord cu banca centrală relevantă, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă necesară rezervelor obligatorii, ţinând seama, în special, de măsura în care există cerinţe privind rezervele pe un orizont de un an şi, prin urmare, necesită o finanţare stabilă asociată.
Pentru filialele care îşi au sediul social într-o ţară terţă în care rezervelor obligatorii ale băncii centrale li se aplică un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în temeiul cerinţei de finanţare stabilă netă prevăzute în legislaţia naţională a ţării terţe respective, respectivul factor de finanţare stabilă necesară mai mare este luat în considerare în vederea consolidării.
Art. 428s: Factorul de finanţare stabilă necesară de 5 %
(1)Următoarele active şi elemente extrabilanţiere fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 5 %:
a)acţiunile sau unităţile la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 5 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat;
b)sumele datorate din operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare cu clienţi financiari, în cazul în care tranzacţiile respective au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni, altele decât cele menţionate la articolul 428r alineatul (1) litera (g).
c)partea neutilizată din facilităţile de credit şi lichiditate angajate, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
d)produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului menţionate în anexa I cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni.
Instituţiile iau în considerare sumele datorate menţionate la litera (b) de la primul paragraf al prezentului alineat pe o bază netă în cazul în care se aplică articolul 423e.
(2)Pentru toate seturile de compensare a contractelor derivate, instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 5 % valorii juste, în termeni absoluţi, a acestor seturi de compensare a contractelor derivate, incluzând orice garanţie furnizată, în cazul în care seturile de compensare respective au o valoare justă negativă. În sensul prezentului alineat, instituţiile determină valoarea justă drept incluzând orice garanţie depusă sau decontarea plăţilor şi încasărilor legate de modificări în privinţa evaluării de piaţă ale unor astfel de contracte.
Art. 428t: Factorul de finanţare stabilă necesară de 7 %
Activelor negrevate de sarcini eligibile drept obligaţiuni garantate de nivel 1 cu un nivel extrem de ridicat de calitate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 7 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428u: Factorul de finanţare stabilă necesară de 7,5 %
Produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului menţionate în anexa I care au o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni, dar mai mică de un an fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 7,5 %.
Art. 428v: Factorul de finanţare stabilă necesară de 10 %
Următoarele active şi elemente extrabilanţiere fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 10 %:
(a)sumele datorate din tranzacţii cu clienţi financiari care au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni, altele decât cele menţionate la articolul 428r alineatul (1) litera (g) şi la articolul 428s alineatul (1) litera (b);
(b)produsele din bilanţ aferente finanţării comerţului cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni;
(c)produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului menţionate în anexa I cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an.
Art. 428w: Factorul de finanţare stabilă necesară de 12 %
Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 12 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 12 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428x: Factorul de finanţare stabilă necesară de 15 %
Activelor negrevate de sarcini eligibile drept active de nivel 2A în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 15 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428y: Factorul de finanţare stabilă necesară de 20 %
Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 20 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 20 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428z: Factorul de finanţare stabilă necesară de 25 %
Securitizărilor de nivel 2B negrevate de sarcini în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 25 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^a: Factorul de finanţare stabilă necesară de 30 %
Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 30 %:
(a)obligaţiunile garantate negrevate de sarcini cu un nivel ridicat de calitate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat;
(b)acţiunile sau unităţile la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 30 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^b: Factorul de finanţare stabilă necesară de 35 %
Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 35 %:
(a)securitizările de nivel 2B negrevate de sarcini în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat;
(b)acţiunile sau unităţile la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 35 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^c: Factorul de finanţare stabilă necesară de 40 %
Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 40 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 40 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^d: Factorul de finanţare stabilă necesară de 50 %
Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 50 %:
(a)activele negrevate de sarcini care sunt eligibile drept active de nivel 2B în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia securitizărilor de nivel 2B şi a obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate în temeiul respectivului act delegat, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat;
(b)depozitele deţinute de instituţie la o altă instituţie financiară care îndeplinesc criteriile pentru depozitele operaţionale prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(c)sumele datorate din tranzacţii cu o scadenţă reziduală mai mică de un an cu:
(i)administraţia centrală a unui stat membru sau a unei ţări terţe;
(ii)administraţia regională sau autorităţile locale dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(iii)entităţile din sectorul public dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(iv)băncile multilaterale de dezvoltare menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 118;
(v)societăţi nefinanciare, clienţi de retail şi IMM-uri;
(vi)cooperativele de credit autorizate de către o autoritate competentă, societăţile pentru investiţii personale şi clienţii care sunt brokeri de depozite, în măsura în care activele respective nu se încadrează la prezentul alineat litera (b);
(d)sumele datorate din tranzacţii cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni, dar mai puţin de un an cu:
(i)Banca Centrală Europeană sau banca centrală a unui stat membru;
(ii)banca centrală a unei ţări terţe;
(iii)clienţii financiari;
(e)produsele din bilanţ aferente finanţării comerţului cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni, dar mai mică de un an;
(f)activele grevate de sarcini pentru o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni, dar mai mică de un an, cu excepţia cazului în care acestor active li s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolele 428ae-428ah dacă acestea ar fi negrevate de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care s-ar aplica activelor respective dacă acestea ar fi negrevate de sarcini;
(g)orice alt activ cu o scadenţă reziduală mai mică de un an, cu excepţia cazului în care se specifică altfel la articolele 428r-428ac.
Art. 428a^e: Factorul de finanţare stabilă necesară de 55 %
Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 55 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 55 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^f: Factorul de finanţare stabilă necesară de 65 %
Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 65 %:
(a)împrumuturile negrevate de sarcini garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau împrumuturile locative negrevate de sarcini garantate integral de un furnizor de protecţie eligibil menţionat la articolul 129 alineatul (1) litera (e) cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, cu condiţia ca aceste împrumuturi să primească o pondere de risc de maximum 35 % în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2;
(b)împrumuturile negrevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, cu excepţia împrumuturilor acordate clienţilor financiari şi a împrumuturilor menţionate la articolele 428r-428ad, cu condiţia ca aceste împrumuturi să primească o pondere de risc de maximum 35 % în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.
Art. 428a^g: Factorul de finanţare stabilă necesară de 85 %
Următoarele active şi elemente extrabilanţiere fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 85 %:
(a)orice activ şi element extrabilanţier, inclusiv numerar, furnizate ca marjă iniţială pentru contracte derivate, cu excepţia cazului în care activului respectiv i s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolul 428ah dacă ar fi negrevat de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care s-ar aplica activului respectiv dacă acesta ar fi negrevat de sarcini;
(b)orice activ şi element extrabilanţier, inclusiv numerar, furnizat drept contribuţii la fondul de garantare al unui CPC, cu excepţia cazului în care acestuia i s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolul 428ah dacă ar fi negrevat de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care trebuie aplicat activului negrevat de sarcini;
(c)împrumuturile negrevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, cu excepţia împrumuturilor acordate clienţilor financiari şi a împrumuturilor menţionate la articolele 428r-428af, care nu sunt restante de mai mult de 90 de zile şi care primesc o pondere de risc de peste 35 % în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2;
(d)produsele din bilanţ aferente finanţării comerţului cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
(e)titlurile de valoare negrevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an care nu sunt în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 şi care nu sunt eligibile drept active lichide în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(f)titlurile de capital tranzacţionate la bursă negrevate de sarcini care nu sunt eligibile drept active de nivel 2B în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(g)mărfurile tranzacţionate fizic, inclusiv aurul, cu excepţia instrumentelor financiare derivate pe mărfuri;
(h)activele grevate de sarcini, cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, incluse într-un portofoliu de creanţe finanţat prin obligaţiuni garantate, astfel cum sunt menţionate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE sau obligaţiunile garantate care îndeplinesc cerinţele de eligibilitate pentru tratament prevăzute la articolul 129 alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament.
Art. 428a^h: Factorul de finanţare stabilă necesară de 100 %
(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 %:
a)cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, orice activ grevat de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
b)orice activ, în afara celor menţionate la articolele 428r-428ag, inclusiv împrumuturile către clienţi financiari cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, expunerile neperformante, elementele deduse din fondurile proprii, activele fixe, titlurile de capital netranzacţionate la bursă, interesul reţinut, activele aferente asigurărilor, titlurile de valoare aflate în stare de nerambursare.
(2)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 % diferenţei, în cazul în care aceasta este pozitivă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.
Următoarele norme se aplică în ceea ce priveşte calculul menţionat la primul paragraf:
a)marja de variaţie primită de instituţii de la contrapărţile lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă pozitivă în cazul în care garanţiile reale primite ca marjă de variaţie se califică drept active de nivel 1, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în actul delegat respectiv, şi în cazul în care instituţiile sunt abilitate din punct de vedere juridic şi sunt în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze garanţiile reale respective;
b)întreaga marjă de variaţie furnizată de instituţii în favoarea contrapărţilor lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă negativă.
Art. 428a^i: Derogare pentru instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate
Prin derogare de la capitolele 3 şi 4, instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate pot alege, cu aprobarea prealabilă a autorităţii lor competente, să calculeze raportul dintre finanţarea stabilă disponibilă a unei instituţii, astfel cum este menţionată în capitolul 6, şi finanţarea stabilă necesară a instituţiei, astfel cum este menţionată în capitolul 7, exprimată ca procent.
Autorităţile competente pot solicita instituţiilor de mici dimensiuni şi cu un grad redus de complexitate să respecte cerinţa de finanţare stabilă netă pe baza finanţării stabile disponibile a unei instituţii, astfel cum este menţionată în capitolul 3, şi a finanţării stabile obligatorii, astfel cum este menţionată în capitolul 4 în cazul în care consideră că metodologia simplificată nu este adecvată pentru a surprinde riscurile de finanţare ale instituţiei în cauză.
CAPITOLUL 6:Finanţare stabilă disponibilă pentru calcularea simplificată a indicatorului de finanţare stabilă netă
Art. 428a^j: Calcularea simplificată a cuantumului finanţării stabile disponibile
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, cuantumul finanţării stabile disponibile se calculează înmulţind valoarea contabilă a diferitelor categorii sau tipuri de datorii şi a fondurilor proprii cu factorii de finanţare stabilă disponibilă care sunt aplicaţi în temeiul secţiunii 2. Valoarea totală a finanţării stabile disponibile este suma cuantumurilor ponderate ale datoriilor şi fondurilor proprii.
(2)Obligaţiunile şi alte titluri de datorie care sunt emise de instituţie, vândute exclusiv pe piaţa de retail şi deţinute într-un cont de retail, pot fi tratate ca aparţinând categoriei corespunzătoare de depozite de retail. Limitările sunt prevăzute astfel încât respectivele titluri să nu poată fi achiziţionate şi deţinute de alte părţi decât clienţii retail.
Art. 428a^k: Scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, instituţiile ţin seama de scadenţa contractuală reziduală a datoriilor lor şi a fondurilor lor proprii pentru a stabili factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2.
(2)Instituţiile iau în considerare opţiunile existente pentru a determina scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii. Aceasta se realizează pe baza ipotezei că contrapartea va răscumpăra opţiunile «call» cât mai curând posibil. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţiile şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea unei instituţii de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei ca instituţiile să răscumpere anumite datorii înainte de scadenţă.
(3)Instituţiile tratează depozitele cu perioade fixe de preaviz în funcţie de perioada lor de preaviz şi depozitele la termen în funcţie de scadenţa lor reziduală. Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile nu iau în considerare opţiunile pentru retrageri anticipate, în cazul în care deponentul trebuie să plătească o penalitate semnificativă pentru retrageri anticipate care au loc în mai puţin de un an, penalitate astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), pentru a determina scadenţa reziduală a depozitelor de retail la termen.
(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, pentru datoriile cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, orice parte care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an este tratată ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.
Art. 428a^l: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 0 %
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în această secţiune, tuturor datoriilor care nu au o scadenţă stabilită, inclusiv poziţiilor scurte şi poziţiilor cu scadenţă deschisă, li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %, făcând excepţie următoarele elemente:
a)datoriile privind impozitul amânat, care sunt tratate în conformitate cu cea mai apropiată dată posibilă la care aceste datorii ar putea fi realizate;
b)interesele minoritare, care sunt tratate în conformitate cu durata instrumentului în cauză.
(2)Datoriilor privind impozitul amânat şi interesele minoritare, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1), li se aplică unul dintre următorii factori:
a)0 %, în cazul în care scadenţa reziduală efectivă a datoriei privind impozitul amânat sau a interesului minoritar este mai mică de un an;
b)100 %, în cazul în care scadenţa reziduală efectivă a datoriei privind impozitul amânat sau a interesului minoritar este de cel puţin un an.
(3)Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %:
a)sumele de plătit la data tranzacţionării care provin din achiziţionarea de instrumente financiare, valute şi mărfuri care se preconizează că vor fi decontate în ciclul sau perioada standard de decontare care este tipică pentru cursul de schimb sau pentru tipul de tranzacţie în cauză sau în cazul cărora decontarea nu a fost executată, dar se preconizează totuşi că va fi executată;
b)pasivele care sunt clasificate ca fiind interdependente de active în conformitate cu articolul 428f;
c)datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de un an furnizate de:
(i)BCE sau banca centrală a unui stat membru;
(ii)banca centrală a unei ţări terţe;
(iii)clienţii financiari;
d)orice altă datorie şi orice alt element sau instrument de capital care nu sunt menţionate la prezentul articol şi la articolele 428am-428ap.
(4)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 % valorii absolute a diferenţei, în cazul în care aceasta este negativă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare de piaţă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.
Următoarele norme se aplică în ceea ce priveşte calculul menţionat la primul paragraf:
a)marja de variaţie primită de instituţii de la contrapărţile lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă pozitivă în cazul în care garanţiile reale primite ca marjă de variaţie se califică drept active de nivel 1, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în actul delegat respectiv, şi în cazul în care instituţiile sunt abilitate din punct de vedere juridic şi sunt în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze garanţiile reale respective;
b)întreaga marjă de variaţie furnizată de instituţii în favoarea contrapărţilor lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă negativă.
Art. 428a^m: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 50 %
Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 50 %:
(a)depozitele primite care îndeplinesc criteriile pentru depozitele operaţionale prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(b)datoriile şi elementele sau instrumentele de capital cu o scadenţă reziduală mai mică de un an furnizate de:
(i)administraţia centrală a unui stat membru sau a unei ţări terţe;
(ii)administraţia regională sau autorităţile locale dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(iii)entităţile din sectorul public dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(iv)băncile multilaterale de dezvoltare menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 118;
(v)clienţii care sunt societăţi nefinanciare;
(vi)cooperative de credit autorizate de către o autoritate competentă, societăţi pentru investiţii personale şi clienţi care sunt brokeri de depozite, în măsura în care nu este vorba despre depozite primite care îndeplinesc criteriile cu privire la depozitele operative astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1).
Art. 428a^n: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 90 %
Depozitelor de retail la vedere, depozitelor de retail cu perioadă fixă de preaviz mai mică de un an şi depozitelor de retail la termen cu o scadenţă reziduală mai mică de un an care îndeplinesc criteriile relevante pentru alte depozite de retail prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 90 %.
Art. 428a^o: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 95 %
Depozitelor de retail la vedere, depozitelor de retail cu perioadă fixă de preaviz mai mică de un an şi depozitelor de retail la termen cu o scadenţă reziduală mai mică de un an, care îndeplinesc criteriile relevante pentru depozitele de retail stabile prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 95 %.
Art. 428a^p: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 100 %
Următoarele datorii şi următoarele elemente şi instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 100 %:
(a)elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei înainte de aplicarea ajustărilor prevăzute la articolele 32-35, a deducerilor în temeiul articolului 36 şi a derogărilor şi alternativelor prevăzute la articolele 48, 49 şi 79;
(b)elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale instituţiei înainte de deducerea elementelor menţionate la articolul 56 şi înainte de a li se aplica articolul 79, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(c)elementele de fonduri proprii de nivel 2 ale instituţiei, înainte de deducerile menţionate la articolul 66 şi înaintea aplicării articolului 79, care au o scadenţă reziduală de cel puţin un an, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(d)orice alt instrument de capital al instituţiei care are o scadenţă reziduală de cel puţin un an, excluzând orice instrument cu opţiuni explicite sau încorporate care, dacă ar fi exercitate, ar reduce scadenţa reziduală efectivă la mai puţin de un an;
(e)orice alt împrumut şi datorie garantată şi negarantată cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, inclusiv depozitele la termen, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 428al-428ao.
CAPITOLUL 7:Finanţarea stabilă necesară pentru calcularea simplificată a indicatorului de finanţare stabilă netă
Art. 428a^q: Calcularea simplificată a cuantumului finanţării stabile obligatorii
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate, cuantumul finanţării stabile obligatorii se calculează înmulţind valoarea contabilă a diferitelor categorii sau tipuri de active şi elemente extrabilanţiere cu factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2. Valoarea totală a finanţării stabile obligatorii este suma cuantumurilor ponderate ale activelor şi elementelor extrabilanţiere.
(2)Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, care sunt contabilizate în bilanţ şi pe care instituţiile nu le deţin în calitate de beneficiari reali sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.
Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, care nu sunt contabilizate în bilanţ, dar pe care instituţiile le deţin în calitate de beneficiari reali fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2.
(3)Activele pe care instituţiile le-au dat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, pe care le deţin în calitate de beneficiari reali, chiar dacă nu rămân în bilanţ, sunt considerate ca fiind active grevate de sarcini în sensul prezentului capitol şi fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2. În caz contrar, astfel de active sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.
(4)Activele care sunt grevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni sunt atribuite fie factorului de finanţare stabilă necesară care ar fi aplicat în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini, fie factorului de finanţare stabilă necesară care este în general aplicabil activelor grevate respective, oricare dintre factori este mai mare. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care scadenţa reziduală a activelor grevate de sarcini este mai scurtă decât scadenţa reziduală a tranzacţiei care a generat grevarea de sarcini.
Activele din a căror perioadă a grevării de sarcini au mai rămas mai puţin de şase luni fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi, în temeiul secţiunii 2, aceloraşi active dacă ar fi negrevate de sarcini.
(5)În cazul în care o instituţie reutilizează sau regajează un activ care a fost luat cu împrumut, inclusiv în cadrul unor operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare şi care este contabilizat în afara bilanţului, tranzacţia prin care acest activ a fost luat cu împrumut este considerată grevată de sarcini în măsura în care nu poate ajunge la scadenţă fără ca instituţia să returneze activul luat cu împrumut.
(6)Următoarele active sunt considerate a fi negrevate de sarcini:
a)activele dintr-un portofoliu care pot fi utilizate imediat ca garanţii reale pentru obţinerea de finanţare suplimentară în cadrul liniilor de credit angajate sau, atunci când portofoliul este administrat de o bancă centrală, al liniilor de credit neangajate, dar încă nefinanţate, aflate la dispoziţia instituţiei, inclusiv activele plasate de o instituţie de credit la casa centrală într-o reţea cooperatistă sau într-un sistem instituţional de protecţie;
b)activele pe care instituţia le-a primit ca garanţii reale pentru diminuarea riscului de credit în cadrul unor tranzacţii de creditare garantate, de finanţare garantată sau de schimb de garanţii reale şi pe care instituţia le poate înstrăina;
c)activele ataşate cu titlu de supragarantare neobligatorie la o emisiune de obligaţiuni garantate.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, instituţiile presupun că activele din portofoliu sunt grevate de sarcini în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate pe baza clasificării lichidităţii, astfel cum este prevăzut în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), începând cu activele neeligibile pentru rezerva de lichidităţi.
(7)În cazul operaţiunilor non-standard, temporare, efectuate de BCE sau de banca centrală a unui stat membru sau de banca centrală a unei ţări terţe în vederea îndeplinirii mandatului acesteia într-o perioadă de criză financiară la nivelul întregii pieţe sau în circumstanţe macroeconomice excepţionale, următoarele active pot beneficia de un factor redus de finanţare stabilă necesară:
a)prin derogare de la articolul 428aw şi de la articolul 428az alineatul (1) litera (a), activele grevate de sarcini pentru operaţiunile menţionate în prezentul paragraf;
b)prin derogare de la articolul 428aw şi de la articolul 428ay litera (b), sumele rezultate din operaţiunile menţionate în prezentul paragraf.
Autorităţile competente stabilesc, cu acordul băncii centrale care este contrapartea la tranzacţie, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat activelor menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b). Pentru activele grevate de sarcini menţionate la litera (a) de la primul paragraf, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat nu este mai mic decât factorul de finanţare stabilă necesară care s-ar aplica în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini.
Atunci când se aplică un factor redus de finanţare stabilă necesară în conformitate cu al doilea paragraf, autorităţile competente monitorizează îndeaproape impactul factorului redus asupra poziţiilor de finanţare stabilă ale instituţiilor şi iau măsuri de supraveghere adecvate, atunci când este necesar.
(8)Pentru a evita dubla contabilizare, instituţiile exclud din alte părţi ale calculului cuantumului finanţării stabile obligatorii în conformitate cu prezentul capitol activele asociate cu garanţiile reale recunoscute drept marjă de variaţie furnizate în conformitate cu articolul 428k alineatul (4) litera (b) şi cu articolul 428ah alineatul (2), drept marjă iniţială furnizată sau drept contribuţie la fondul de garantare al unei CPC în conformitate cu articolul 428ag literele (a) şi (b).
(9)Instituţiile includ în calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de cumpărare. Instituţiile exclud din calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de vânzare, cu condiţia ca astfel de tranzacţii să nu fie reflectate drept instrumente derivate sau tranzacţii de finanţare garantată în bilanţul instituţiilor şi ca tranzacţiile respective să fie reflectate în bilanţul instituţiilor atunci când sunt decontate.
(10)Autorităţile competente pot stabili factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi expunerilor extrabilanţiere care nu sunt menţionate în prezentul capitol, pentru a se asigura că instituţiile deţin un cuantum adecvat de finanţare stabilă disponibilă pentru partea din expunerile respective care se preconizează că va avea nevoie de finanţare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă. Pentru a stabili aceşti factori, autorităţile competente iau în considerare, în special, prejudiciile semnificative care ar putea fi aduse reputaţiei instituţiei dacă nu s-ar furniza finanţarea respectivă.
Autorităţile competente informează ABE, cel puţin o dată pe an, cu privire la tipurile de expuneri extrabilanţiere pentru care au stabilit factorii de finanţare stabilă necesară. Acestea includ în respectivul raport o explicaţie cu privire la metodologia aplicată pentru a stabili factorii în cauză.
Art. 428a^r: Scadenţa reziduală a unui activ
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, instituţiile ţin seama de scadenţa contractuală reziduală a activelor şi a tranzacţiilor lor extrabilanţiere atunci când stabilesc factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi activelor şi tranzacţiilor lor extrabilanţiere în temeiul secţiunii 2.
(2)Activele care au fost separate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt tratate de instituţii în conformitate cu expunerile-suport ale acestora. Instituţiile aplică, totuşi, acestor active factori mai mari de finanţare stabilă necesară, în funcţie de perioada de grevare cu sarcini care urmează să fie stabilită de autorităţile competente, care analizează dacă instituţia poate să cedeze sau să facă schimb de astfel de active în mod liber şi durata datoriilor către clienţii instituţiilor la care se referă această cerinţă de separare.
(3)Atunci când calculează scadenţa reziduală a unui activ, instituţiile iau în considerare opţiunile, plecând de la ipoteza că emitentul sau contrapartea va exercita orice opţiune de a prelungi scadenţa unui activ. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţia şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea instituţiei de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei şi ale clienţilor ca instituţia să prelungească scadenţa anumitor active la data scadenţei.
(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în conformitate cu secţiunea 2, pentru amortizarea împrumuturilor cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, părţile care ajung la scadenţă în mai puţin de şase luni şi între şase luni şi mai puţin de un an sunt tratate ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni şi, respectiv, între şase luni şi mai puţin de un an.
Art. 428a^s: Factorul de finanţare stabilă necesară de 0 %
(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 0 %:
a)activele negrevate de sarcini care sunt eligibile ca active lichide cu un nivel ridicat de calitate de nivel 1 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în respectivul act delegat, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat;
b)toate rezervele instituţiilor, deţinute la BCE sau la banca centrală a unui stat membru sau la banca centrală a unei ţări terţe, inclusiv rezervele obligatorii şi rezervele excedentare;
c)toate creanţele faţă de BCE, de banca centrală a unui stat membru sau de banca centrală a unei ţări terţe care au o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni;
d)activele care sunt clasificate ca fiind interdependente de pasive în conformitate cu articolul 428f.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), autorităţile competente pot decide, de comun acord cu banca centrală relevantă, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă necesară rezervelor obligatorii, luând în considerare, în special, măsura în care există cerinţe privind rezervele pe un orizont de un an şi, prin urmare, există o obligaţie de finanţare stabilă asociată.
Pentru filialele cu sediul social într-o ţară terţă în care rezervelor obligatorii ale băncilor centrale li se aplic un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în temeiul cerinţei de finanţare stabilă netă prevăzute în legislaţia naţională a ţării terţe respective, acest factor de finanţare stabilă necesară mai mare este luat în considerare în vederea consolidării.
Art. 428a^t: Factorul de finanţare stabilă necesară de 5 %
(1)Părţii neutilizate din facilităţile de credit şi lichiditate angajate, indicată în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) i se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 5 %.
(2)Pentru toate seturile de compensare a contractelor derivate, instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 5 % valorii juste, în termeni absoluţi, a acestor seturi de compensare a contractelor derivate, incluzând orice garanţie furnizată, în cazul în care seturile de compensare respective au o valoare justă negativă. În sensul prezentului alineat, instituţiile determină valoarea justă incluzând orice garanţie depusă sau decontarea plăţilor şi încasărilor legate de modificări în privinţa evaluării de piaţă ale respectivelor contracte.
Art. 428a^u: Factorul de finanţare stabilă necesară de 10 %
Următoarelor active şi elemente extrabilanţiere li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 10 %:
(a)activele negrevate de sarcini care sunt eligibile drept obligaţiuni garantate de nivel 1 cu un nivel extrem de ridicat de calitate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum se prevede în respectivul act delegat;
(b)produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului menţionate în anexa I.
Art. 428a^v: Factorul de finanţare stabilă necesară de 20 %
Activelor negrevate de sarcini care sunt eligibile drept active de nivel 2A în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini în temeiul respectivului act delegat li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 20 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.
Art. 428a^w: Factorul de finanţare stabilă necesară de 50 %
Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 50 %:
(a)împrumuturi garantate şi negarantate cu o scadenţă reziduală mai mică de un an, atât timp cât sunt grevate pe mai puţin de un an;
(b)orice alt activ cu o scadenţă reziduală mai mică de un an, cu excepţia cazului în care se specifică altfel la articolele 428as-428av;
(c)activele grevate de sarcini, cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni, dar mai mică de un an, cu excepţia cazului în care acestor active li s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolele 428ax, 428ay şi 428az dacă acestea ar fi negrevate de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care s-ar aplica activelor respective dacă acestea ar fi negrevate de sarcini.
Art. 428a^x: Factorul de finanţare stabilă necesară de 55 %
Activelor care sunt eligibile drept active de nivel 2B în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri în temeiul respectivului act delegat li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 55 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat, atât timp cât sunt grevate de mai puţin de un an.
Art. 428a^y: Factorul de finanţare stabilă necesară de 85 %
Următoarelor active şi elemente extrabilanţiere li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 85 %:
(a)activele şi elementele extrabilanţiere, inclusiv numerar, furnizate ca marjă iniţială pentru contracte derivate sau furnizate drept contribuţii la fondul de garantare al unui CPC, cu excepţia cazului în care acestor active li s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolul 428az dacă ar fi negrevate de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care s-ar aplica activelor respective dacă acestea ar fi negrevate de sarcini;
(b)împrumuturile negrevate cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an, cu excepţia împrumuturilor către clienţi financiari, care nu sunt restante de mai mult de 90 de zile;
(c)produsele din bilanţ aferente finanţării comerţului cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
(d)titlurile de valoare negrevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an care nu sunt în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 şi care nu sunt eligibile drept active lichide în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(e)titlurile de capital tranzacţionate la bursă negrevate de sarcini care nu sunt eligibile drept active de nivel 2B în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1);
(f)mărfurile tranzacţionate fizic, inclusiv aurul, cu excepţia instrumentelor financiare derivate pe mărfuri.
Art. 428a^z: Factorul de finanţare stabilă necesară de 100 %
(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 %:
a)orice activ grevat de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
b)orice activ, în afara celor menţionate la articolele 428as-428ay, inclusiv împrumuturile către clienţi financiari cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, expunerile neperformante, elementele deduse din fondurile proprii, activele fixe, titlurile de capital netranzacţionate la bursă, interesul reţinut, activele aferente asigurărilor, titlurile de valoare aflate în stare de nerambursare.
(2)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 % diferenţei, în cazul în care aceasta este pozitivă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.
Următoarele norme se aplică în ceea ce priveşte calculul menţionat la primul paragraf:
a)marja de variaţie primită de instituţii de la contrapărţile lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă pozitivă în cazul în care garanţiile reale primite ca marjă de variaţie se califică drept active de nivel 1, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în actul delegat respectiv, şi în cazul în care instituţiile sunt abilitate din punct de vedere juridic şi sunt în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze garanţiile reale respective;
b)întreaga marjă de variaţie furnizată de instituţii în favoarea contrapărţilor lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă negativă.