Art. 422. - Art. 422: Ieşiri aferente altor datorii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 422: Ieşiri aferente altor datorii
(1)Instituţiile aplică o pondere de 0 % datoriilor rezultate din propriile cheltuieli de funcţionare ale instituţiilor
(2)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la articolul 192 punctul 3 de:
a)0 % până la valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
b)100 % peste valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
c)100 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, cu excepţia tranzacţiilor vizate de literele (d) şi (e) de la prezentul alineat;
d)25 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, iar creditorul este administraţia centrală, o entitate din sectorul public din statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată sau a înfiinţat o sucursală sau o bancă de dezvoltare multilaterală. Entităţile din sectorul public care primesc acest tratament se limitează la cele care au o pondere de risc de 20 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.
e)0 % dacă creditorul este o bancă centrală.
(3)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din depozitele care trebuie menţinute:
a)de către deponent pentru a obţine servicii de compensare, custodie sau administrare a numerarului sau alte servicii comparabile furnizate de instituţie;
b)în contextul împărţirii sarcinilor comune în cadrul unui sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele articolului 113 alineatul (7) sau ca depozit minim legal sau statutar constituit de o altă entitate care este membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie;
c)de către deponent în contextul unei relaţii operaţionale de durată, alta decât cea menţionată la litera (a);
d)de către deponent pentru a beneficia de compensare de numerar şi de serviciile casei centrale, dacă aceasta face parte dintr-o reţea în conformitate cu dispoziţiile legale şi statutare;
de 5 % în situaţia prevăzută la litera (a) în măsura în care acestea sunt acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi de 25 % în alte situaţii.
Depozitelor atrase de la instituţii de credit plasate la case centrale care sunt considerate active lichide în conformitate cu articolul 416 alineatul (1) litera (dc) li se aplică o rată de retragere de 100 %.
(4)Serviciile de compensare, custodie, administrare a numerarului sau alte servicii comparabile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (d) acoperă serviciile în cauză doar în măsura în care acestea sunt furnizate în contextul unei relaţii de durată, faţă de care deponentul are un grad ridicat de dependenţă. Aceste servicii nu constau doar în servicii de bancă corespondentă sau servicii de tipul «prime brokerage», iar instituţiile dispun de dovezi că clientul nu poate să retragă sumele datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea sa operativă.
Până la stabilirea unei definiţii uniforme a relaţiei operaţionale de durată menţionate la alineatul (3) litera (c), instituţiile însele determină criteriile de identificare a unei relaţii operaţionale de durată pentru care au dovezi că clientul nu poate retrage sume datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea lor operativă şi raportează criteriile respective autorităţilor competente. În absenţa unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot furniza orientări generale pe care instituţiile să le urmeze în identificarea depozitelor menţinute de deponenţi în contextul unei relaţii operaţionale de durată.

(5)Instituţiile aplică o pondere de 40 % datoriilor rezultate din depozitele constituite de alţi clienţi decât clienţii financiari, în măsura în care nu intră sub incidenţa alineatelor (3) şi (4), şi aplică o pondere de 20 % valorii acestor datorii acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă.
(6)Instituţiile iau în considerare ieşirile şi intrările aşteptate într-o perioadă de 30 de zile din contractele precizate în anexa II, pe o bază netă pentru toate contrapărţile, şi le aplică o pondere de 100 % în cazul unei ieşiri nete. Bază netă înseamnă, de asemenea, după deducerea garanţiei reale care urmează a fi primită şi care se califică drept activ lichid conform articolului 416.
(7)Instituţiile raportează separat alte datorii care nu intră sub incidenţa alineatelor (1)-(5).
(8)Autorităţile competente pot acorda aprobarea de a aplica o pondere a ieşirilor mai scăzută în cazul datoriilor de la alineatul (7), de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contrapartea este oricare dintre următoarele:
(i)o instituţie-mamă sau o instituţie-filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă;
(ii)legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
(iii)o instituţie ce se încadrează în acelaşi sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele de la articolul 113 alineatul (7); sau
(iv)instituţia centrală sau un membru al unei reţele care îndeplineşte dispoziţiile articolului 400 alineatul (2) litera (d);
b)există motive să se aştepte o ieşire mai mică în următoarele 30 de zile, chiar în cadrul unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general;
c)contrapartea aplică intrări corespunzătoare simetrice sau mai conservatoare prin derogare de la articolul 425;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru.

(9)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţiile prevăzute la alineatul (8) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se aprobă aplicarea unor ieşiri mai mici, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste ieşiri mai mici trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.
(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia suplimentar criteriile obiective suplimentare menţionate la alineatul (9).
Până la 1 ianuarie 2015, ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.