Titlul ii - RAPORTAREA PRIVIND LICHIDITATEA - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
TITLUL II:RAPORTAREA PRIVIND LICHIDITATEA
Art. 415: Obligaţia de raportare şi formatul de raportare
(1)Instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a elementelor respective. Până în momentul în care sunt specificate şi introduse în dreptul Uniunii obligaţiile de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în titlul IV, instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în titlul III în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a acestor elemente.
Frecvenţa de raportare este cel puţin lunară pentru elementele menţionate în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi cel puţin trimestrială pentru elementele menţionate în titlurile III şi IV.
(2)Instituţia raportează separat autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul III, până când obligaţia de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut la titlul IV vor fi specificate şi introduse în dreptul Uniunii, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, în conformitate cu următoarele:
a)în cazul în care elementele sunt denominate într-o altă monedă decât moneda de raportare şi instituţia are datorii agregate denominate într-o astfel de monedă care sunt mai mari sau egale cu 5 % din datoriile totale ale instituţiei sau ale subgrupului unic de lichiditate, excluzând fondurile proprii şi elementele extrabilanţiere, raportarea se efectuează în moneda de denominare;
b)în cazul în care elementele sunt denominate în moneda unui stat membru gazdă în care instituţia deţine o sucursală semnificativă, precum cea menţionată la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, şi respectivul stat membru gazdă utilizează o altă monedă decât moneda de raportare, raportarea se efectuează în moneda statului membru în care se află sucursala semnificativă;
c)în cazul în care elementele sunt denominate în moneda de raportare şi cuantumul agregat al datoriilor denominate în alte monede decât moneda de raportare este mai mare sau egal cu 5 % din datoriile totale ale instituţiei sau ale subgrupului unic de lichiditate, excluzând fondurile proprii şi elementele extrabilanţiere, raportarea se efectuează în moneda de raportare.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:
a)formate uniforme şi soluţii informatice cu instrucţiuni corespunzătoare pentru frecvenţe şi referinţe, precum şi pentru datele de transmitere; formatele şi frecvenţele de raportare sunt proporţionale cu natura, extinderea şi complexitatea diverselor activităţi ale instituţiilor şi includ raportarea prevăzută la alineatele (1) şi (2);
b)indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, necesari, care să permită autorităţilor competente să obţină o imagine cuprinzătoare a profilului de risc de lichiditate al unei instituţii, în funcţie de natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei;
ABE transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pentru elementele menţionate la litera (a) până la 28 iulie 2013, iar pentru elementele menţionate la litera (b) până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standarde tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(31)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (3), care se aplică pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 28 iunie 2020.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Autorităţile competente din statul membru de origine furnizează electronic, la cerere, autorităţilor competente şi băncilor centrale naţionale din statele membre gazdă, precum şi ABE, în timp util, rapoartele individuale, în conformitate cu prezentul articol.
(5)Autorităţile competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor menţionate mai jos, toate rapoartele transmise de instituţie, în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3):
a)autorităţile competente şi băncile centrale naţionale din statele membre gazdă în care se află sucursale semnificative, astfel cum sunt definite la articolul 51 din Directiva 2013/36/UE, ale instituţiei-mamă sau ale instituţiilor controlate de aceeaşi societate financiară holding-mamă;
b)autorităţile competente care au autorizat filiale ale instituţiei-mamă sau ale instituţiilor controlate de aceeaşi societate financiară holding-mamă şi banca centrală din acelaşi stat membru;
c)ABE;
d)BCE.
(6)Autorităţile competente care au autorizat o instituţie care este o filială a unei instituţii-mamă sau a unei societăţi financiare holding-mamă furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, băncii centrale din statul membru în care instituţia este autorizată şi ABE toate rapoartele transmise de instituţie în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3).
Art. 416: Raportarea privind activele lichide
(1)Instituţiile raportează elementele de mai jos ca active lichide cu excepţia cazului în care sunt excluse în temeiul alineatului (2) şi numai dacă activele lichide îndeplinesc condiţiile de la alineatul (3):
a)numerar şi expuneri faţă de băncile centrale, în măsura în care aceste expuneri pot fi retrase în orice moment în situaţii de criză. În ceea ce priveşte depozitele deţinute la bănci centrale, autoritatea competentă şi banca centrală urmăresc ajungerea la un acord comun cu privire la măsura în care rezervele minime pot fi retrase în situaţii de criză;
b)alte active transferabile cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului;
c)active transferabile care reprezintă creanţe asupra următoarelor sau sunt garantate de următoarele:
(i)administraţia centrală a unui stat membru, a unei regiuni cu autonomie fiscală ce poate impune şi colecta impozite, sau a unei ţări terţe în moneda naţională a administraţiei centrale sau regionale, dacă instituţia este expusă unui risc de lichiditate în statul membru sau ţara terţă în cauză, pe care îl acoperă prin deţinerea acestor active lichide;
(ii)băncile centrale şi entităţile din sectorul public neguvernamentale în moneda naţională a băncii centrale şi a entităţii din sectorul public;
(iii)Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi băncile de dezvoltare multilaterală;
(iv)Fondul european de stabilitate financiară şi Mecanismul european de stabilitate;
d)active transferabile cu nivel ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului;
e)facilităţi de credit stand-by acordate de băncile centrale în cadrul politicii monetare, în măsura în care aceste facilităţi nu sunt garantate cu active lichide şi cu excepţia asistenţei privind lichiditatea în situaţii de urgenţă;
f)dacă instituţia de credit aparţine unei reţele în conformitate cu dispoziţiile legale sau statutare, depozite minime legale sau statutare constituite la casa centrală şi alte lichidităţi statutare sau puse la dispoziţie prin contract de casa centrală sau de la instituţii care sunt membre ale reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), sau eligibile pentru derogarea prevăzută la articolul 10, în măsura în care această finanţare nu este garantată cu active lichide.
Până la stabilirea unei definiţii uniforme, în conformitate cu articolul 460, a nivelului ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, instituţiile identifică ele însele, într-o monedă dată, activele transferabile cu un nivel ridicat şi respectiv extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. Până la stabilirea unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot, ţinând cont de criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (2), (3) şi (4) să ofere orientări generale, pe care instituţiile trebuie să le urmeze pentru identificarea activelor cu nivel ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. În absenţa unor astfel de orientări, instituţiile utilizează criterii transparente şi obiective în acest scop, inclusiv unele sau toate criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (3), (4) şi (5).
(2)Următoarele nu sunt considerate active lichide:
a)active care sunt emise de o instituţie de credit, cu excepţia cazului în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
(i)sunt obligaţiuni eligibile pentru aplicarea tratamentului prevăzut la articolul 129 alineatul (4) sau (5) ori instrumente garantate cu active, dacă se demonstrează că au cea mai ridicată calitate a creditului, astfel cum prevede ABE în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3), (4) şi (5);
(ii)sunt obligaţiuni garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162, cu excepţia celor menţionate la punctul (i) de la prezenta literă;
(iii)instituţia de credit a fost înfiinţată de o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru, iar administraţia respectivă are obligaţia de a proteja baza economică a instituţiei şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale, sau activul este garantat în mod explicit de administraţia respectivă, sau cel puţin 90 % din creditele acordate de instituţie sunt garantate direct sau indirect de administraţia respectivă, iar activul este utilizat în mod predominant pentru finanţarea creditelor promoţionale acordate pe bază neconcurenţială şi non-profit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administraţiei respective;
b)active furnizate drept garanţie reală instituţiei pe baza unor tranzacţii de reverse repo şi a unor tranzacţii de finanţare prin titluri care sunt deţinute de instituţie doar ca factor de diminuare a riscului de credit şi care nu sunt disponibile nici legal şi nici contractual pentru a fi utilizate de instituţie;
c)active emise de oricare dintre următoarele:
(i)firmă de investiţii;
(ii)întreprindere de asigurare;
(iii)societate financiară holding;
(iv)societate financiară holding mixtă;
(v)orice altă entitate care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile cuprinse în anexa I la Directiva 2013/36/UE ca activitate principală.
(3)În conformitate cu alineatul (1), instituţiile raportează ca fiind lichide doar activele care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)activele sunt negrevate de sarcini sau sunt disponibile în portofoliul de garanţii reale pentru a fi utilizate pentru obţinerea unei finanţări suplimentare în cadrul unor linii de credit angajate sau, în cazul în care portofoliul este gestionat de o bancă centrală, al liniilor de credit neangajate, dar încă nefinanţate, aflate la dispoziţia instituţiei;
b)activele nu sunt emise de instituţia însăşi, de instituţia-mamă, de filialele sale ori de o altă filială a instituţiei sale mamă sau a societăţii sale financiare holding-mamă;
c)preţul activelor este convenit în general de către participanţii la piaţă şi poate fi uşor de observat pe piaţă sau poate fi stabilit printr-o formulă care este uşor de calculat pe baza datelor publice şi nu se bazează pe ipoteze puternice, aşa cum se întâmplă în general în cazul produselor structurate sau exotice;
d)activele sunt cotate la o bursă recunoscută sau pot fi tranzacţionate printr-o tranzacţie de vânzări directe sau printr-un acord de răscumpărare simplu pe pieţe de răscumpărare. Aceste criterii se evaluează separat pentru fiecare piaţă.
Condiţiile menţionate la primul paragraf literele (c) şi (d) nu se aplică activelor menţionate la alineatul (1) literele (a), (e) şi (f).
(4)În pofida dispoziţiilor de la alineatele (1)-(3), până la specificarea unei cerinţe de lichiditate obligatorii în conformitate cu articolul 460 şi în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, instituţiile raportează cu privire la:
a)alte active care nu sunt eligibile la banca centrală, dar sunt tranzacţionabile, cum ar fi titlurile de capital sau aurul, pe baza unor criterii transparente şi obiective, inclusiv unele sau toate criteriile enumerate la articolul 509 alineatele (3)- (5);
b)alte active eligibile la banca centrală şi tranzacţionabile, precum instrumentele garantate cu active, caracterizate prin cea mai ridicată calitate a creditului, astfel cum prevede ABE, în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3)-(5);
c)alte active eligibile la banca centrală, dar netranzacţionabile, precum creanţele din credite, astfel cum prevede ABE, în temeiul criteriilor de la articolul 509 alineatele (3)-(5);
(5)Acţiunile sau unităţile la OPC-uri pot fi tratate ca active lichide până la o valoare absolută de 500 de milioane EUR sau cuantumul echivalent în monedă naţională în portofoliul de active lichide al fiecărei instituţii, dacă sunt îndeplinite cerinţele stabilite la articolul 132 alineatul (3) şi dacă OPC-ul investeşte numai în active lichide astfel cum sunt definite la alineatul (1) de la prezentul articol, în afară de instrumentele financiare derivate destinate diminuării riscului ratei dobânzii, riscului de credit sau riscului valutar.
Utilizarea sau utilizarea potenţială de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru a acoperi riscurile asociate cu investiţiile permise nu aduce atingere eligibilităţii respectivului OPC pentru tratamentul menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul în care valoarea acţiunilor sau unităţilor OPC-ului nu este periodic marcată la piaţă de părţile terţe menţionate la articolul 418 alineatul (4) literele (a) şi (b) şi autoritatea competentă nu consideră că instituţia a dezvoltat în mod satisfăcător metodologii şi proceduri solide pentru evaluarea menţionată la articolul 418 alineatul (4), acţiunile sau unităţile la respectivul OPC nu sunt tratate ca active lichide.
(6)Dacă un activ lichid încetează să se conformeze cerinţei privind stocul de active lichide astfel cum se prevede în prezentul articol, o instituţie poate totuşi continua să îl considere drept activ lichid pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile. În cazul în care un activ lichid dintr-un OPC îşi pierde eligibilitatea pentru tratamentul prevăzut la alineatul (5), acţiunile sau unităţile din OPC pot totuşi fi considerate drept active lichide pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile, cu condiţia ca aceste acţiuni sau unităţi să nu depăşească 10 % din activele totale ale OPC-ului.
(7)[textul din Art. 416, alin. (7) din partea VI, titlul II a fost abrogat la 28-iun-2021 de Art. 1, punctul 110., alin. (C) din Regulamentul 876/20-mai-2019]
Art. 417: Cerinţe operaţionale pentru deţinerile de active lichide
Instituţia trebuie să raporteze ca active lichide doar deţinerile de active lichide care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt diversificate în mod corespunzător. Diversificarea nu este necesară în ceea ce priveşte activele care corespund articolului 416 alineatul (1) literele (a)-(c);
b)acestea sunt disponibile imediat, din punct de vedere juridic şi practic, în orice moment în următoarele 30 de zile, pentru a fi lichidate prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în vederea îndeplinirii obligaţiilor care devin scadente. Activele lichide menţionate la articolul 416 alineatul (1) litera (c), care sunt deţinute în ţări terţe în care există restricţii privind transferul sau care sunt denominate în monede neconvertibile, sunt considerate ca fiind disponibile numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor din ţara terţă sau în moneda în cauză, cu excepţia cazului în care instituţia poate demonstra autorităţilor competente că a acoperit în mod corespunzător riscul valutar asociat;
c)activele lichide sunt controlate de o funcţie de administrare a lichidităţii;
d)o parte dintre activele lichide, cu excepţia celor menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a), (c), (e) şi (f), sunt lichidate periodic şi cel puţin anual prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în următoarele scopuri:
(i)testarea accesului la piaţă pentru aceste active,
(ii)testarea eficacităţii proceselor de lichidare a activelor,
(iii)testarea posibilităţii de utilizare a activelor,
(iv)minimizarea riscului de transmitere a unor semnale negative în timpul unei perioade de criză;
e)riscurile de preţ asociate cu activele pot fi acoperite, dar activele lichide fac obiectul unor proceduri interne adecvate care garantează că acestea sunt imediat disponibile trezoreriei, în caz de necesitate şi mai ales că nu sunt utilizate în alte operaţiuni în curs, inclusiv:
(i)strategii de acoperire sau alte strategii de tranzacţionare;
(ii)asigurarea îmbunătăţirii calităţii creditului în tranzacţii structurate;
(iii)acoperirea cheltuielilor de funcţionare.
f)denominarea activelor lichide corespunde distribuirii în funcţie de monedă a ieşirilor de lichidităţi după deducerea intrărilor.
Art. 418: Evaluarea activelor lichide
(1)Valoarea unui activ lichid care urmează să fie raportat este valoarea sa de piaţă, supusă unor ajustări (haircuts) corespunzătoare care reflectă cel puţin durata, riscul de credit şi riscul de lichiditate, precum şi ajustările repo obişnuite din perioadele de criză generală a pieţei. Ajustările nu vor fi mai mici de 15 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (d). Dacă instituţia acoperă riscul de preţ asociat cu un activ, aceasta ia în considerare fluxul de numerar care rezultă din posibila lichidare a acoperirii.
(2)Acţiunile sau unităţile la OPC-uri, menţionate la articolul 416 alineatul (4), fac obiectul unor ajustări, utilizând abordarea de tip look trough aferentă activelor-suport, după cum urmează:
a)0 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (a);
b)5 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) literele (b) şi (c);
c)20 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (d).
(3)Abordarea transparentă de tip «look-through» se aplică după cum urmează:
a)în cazul în care instituţia are cunoştinţă de expunerile-suport ale unui OPC, aceasta poate utiliza abordarea de tip look-through aferentă expunerilor-suport în cauză pentru a le încadra la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(d);
b)în cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de expunerile-suport ale unui OPC, se presupune că OPC-ul investeşte, în măsura maximă permisă conform mandatului său, în ordine descrescătoare, în tipurile de active menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(d), până la atingerea limitei totale maxime pentru investiţii.
(4)Instituţiile elaborează metodologii şi proceduri solide de calculare şi raportare a valorii de piaţă şi a ajustărilor pentru acţiunile sau unităţile la OPC-uri. Doar dacă pot demonstra autorităţii competente că importanţa expunerii nu justifică elaborarea de metodologii proprii, instituţiile se pot baza pe părţile terţe de mai jos pentru calcularea şi raportarea ajustărilor pentru acţiuni sau unităţi la OPC-uri, în conformitate cu modalităţile prevăzute la literele (a) şi (b) din al doilea paragraf al alineatului (3):
a)instituţia depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile la această instituţie depozitară;
b)pentru alte OPC-uri, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ul să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a).
Corectitudinea calculelor efectuate de instituţia depozitară sau de societatea de administrare a OPC-ului trebuie să fie confirmată de un auditor extern.
Art. 419: Monede cu constrângeri privind disponibilitatea activelor lichide
(1)ABE evaluează disponibilitatea pentru instituţii a activelor lichide menţionate la articolul 404 alineatul (1) litera (b) în monedele care sunt relevante pentru instituţiile stabilite în Uniune.
(2)În cazul în care necesităţile justificate de active lichide, din perspectiva cerinţei de la articolul 412, depăşesc disponibilitatea respectivelor active lichide într-o monedă, se aplică una sau mai multe dintre următoarele derogări:
a)prin derogare de la articolul 417 litera (f), denominarea activelor lichide poate să nu corespundă distribuirii în funcţie de monedă a ieşirilor de lichidităţi după deducerea intrărilor;
b)în cazul monedei unui stat membru sau al monedelor unor ţări terţe, activele lichide necesare pot fi înlocuite cu linii de credit de la banca centrală din statul membru sau ţara terţă în cauză, care sunt, prin contract, angajate în mod irevocabil pentru următoarele 30 de zile şi au un preţ just, indiferent de suma trasă în prezent, cu condiţia ca autorităţile competente din statul membru sau ţara terţă în cauză să procedeze în mod similar şi ca statul membru sau ţara terţă în cauză să dispună de cerinţe de raportare comparabile;
(c)în cazul în care există un deficit de active de nivel 1, instituţia poate deţine active suplimentare de nivel 2A supuse unor marje de ajustare mai ridicate şi orice eventual plafon aplicabil activelor respective în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) poate fi modificat.
(3)Derogările aplicate în conformitate cu alineatul (2) trebuie să fie invers proporţionale cu gradul de disponibilitate a activelor relevante. Necesităţile justificate ale instituţiilor sunt evaluate ţinând cont de capacitatea acestora de a reduce, printr-o administrare sănătoasă a lichidităţii, necesitatea de active lichide şi deţinerile de active ale altor participanţi pe piaţă.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează monedele care îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul articol.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 martie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza derogările menţionate la alineatul (2), inclusiv condiţiile aplicării acestora.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 420: Ieşiri de lichidităţi
(1)Până la specificarea unei cerinţe de lichiditate în conformitate cu articolul 460, ieşirile de lichidităţi care trebuie raportate includ:
a)sumele curente de plătit aferente depozitelor retail, prevăzute la articolul 421;
b)sumele curente de plătit aferente altor datorii care devin scadente, a căror rambursare poate fi solicitată de către instituţiile emitente sau de furnizorul finanţării sau care implică o aşteptare implicită a furnizorului finanţării ca instituţia să ramburseze datoria în următoarele 30 de zile, aşa cum se prevede la articolul 422;
c)ieşirile suplimentare menţionate la articolul 423;
d)suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit şi de lichiditate angajate neutilizate, aşa cum se prevede la articolul 424;
e)ieşirile suplimentare identificate în evaluarea efectuată conform alineatului (2).
(2)Instituţiile evaluează în mod regulat probabilitatea şi volumul potenţial al ieşirilor de lichidităţi în următoarele 30 de zile, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile, care nu sunt acoperite de articolele 422-424 şi pe care le oferă sau finanţează sau pe care potenţiali cumpărători le-ar considera a fi asociate cu ele, inclusiv, dar fără a se limita la ieşirile de lichidităţi rezultate din orice înţelegeri contractuale, cum ar fi alte obligaţii de finanţare extrabilanţiere şi contingente, inclusiv, dar fără a se limita la facilităţi de finanţare angajate, credite şi avansuri neutilizate către contrapărţile de tip wholesale, ipoteci convenite, dar încă neacordate, cărţi de credit, descoperit de cont, ieşiri de lichidităţi planificate generate de reînnoirea sau prelungirea unor credite retail sau wholesale, sume de plătit planificate aferente instrumentelor financiare derivate şi produse extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 416 şi în anexa 1. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.
Pentru această evaluare, instituţiile iau în considerare în special prejudiciile semnificative aduse reputaţiei lor care ar putea rezulta dacă nu oferă suport de lichiditate unor astfel de produse sau servicii. Instituţiile raportează autorităţilor competente, cel puţin anual, respectivele produse şi servicii ale căror probabilitate şi volum menţionate la primul paragraf sunt semnificative, iar autorităţile competente stabilesc ieşirile care vor fi alocate. Autorităţile competente pot aplica o rată de retragere de până la 5 % pentru produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 429 şi în anexa 1.
Autorităţile competente raportează ABE, cel puţin anual, tipurile de produse sau servicii pentru care au stabilit ieşiri pe baza rapoartelor primite de la instituţii. Acestea explică totodată în raportul respectiv metodologia aplicată pentru stabilirea ieşirilor.
Art. 421: Ieşiri aferente depozitele retail
(1)Instituţiile raportează separat valoarea depozitelor retail acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi îi aplică o pondere de cel puţin 5 % în cazul în care depozitul fie
a)este parte a unei relaţii comerciale de durată, ceea ce face retragerea foarte puţin probabilă;
b)este deţinut într-un cont curent, inclusiv conturi în care sunt virate în mod regulat sume pentru salarii.
(2)Instituţiile aplică altor depozite retail care nu sunt menţionate la alineatul (1) o pondere de cel puţin 10 %.
(3)Ţinând cont de comportamentul deponenţilor de la nivel local, conform indicaţiilor autorităţilor naţionale competente, ABE publică ghiduri până la 1 ianuarie 2014 privind criteriile de stabilire a condiţiilor de aplicare a alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte identificarea depozitelor retail care fac obiectul unor ieşiri diferite şi definiţiile acestor produse în sensul prezentului titlu. Aceste ghiduri ţin cont de probabilitatea ca depozitele în cauză să conducă la ieşiri de lichidităţi în următoarele 30 de zile. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.
(4)În pofida alineatelor (1) şi (2), instituţiile aplică o pondere mai mare depozitelor retail pe care le-au atras din ţări terţe decât se prevede la (1) şi (2), în cazul în care această pondere este prevăzută în cerinţele de raportare comparabile ale ţării terţe.
(5)Instituţiile pot exclude din calculul ieşirilor anumite categorii de depozite retail clar definite cu condiţia ca în fiecare caz instituţia să aplice riguros următoarele principii pentru întreaga categorie a depozitelor respective, cu excepţia cazului în care deponentul se află într-o situaţie dificilă justificată corespunzător:
a)timp de 30 de zile, deponentul nu poate retrage bani din depozit; sau
b)pentru retrageri anticipate în perioada de 30 de zile, deponentul trebuie să plătească o penalitate care include pierderea dobânzii pe perioada cuprinsă între data retragerii şi cea a scadenţei contractuale, la care se adaugă o penalitate semnificativă care nu trebuie să depăşească valoarea dobânzii datorate pentru timpul scurs între data depunerii şi data retragerii.
Art. 422: Ieşiri aferente altor datorii
(1)Instituţiile aplică o pondere de 0 % datoriilor rezultate din propriile cheltuieli de funcţionare ale instituţiilor
(2)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la articolul 192 punctul 3 de:
a)0 % până la valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
b)100 % peste valoarea activelor lichide conform articolului 418 dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active lichide conform articolului 416;
c)100 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, cu excepţia tranzacţiilor vizate de literele (d) şi (e) de la prezentul alineat;
d)25 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, iar creditorul este administraţia centrală, o entitate din sectorul public din statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată sau a înfiinţat o sucursală sau o bancă de dezvoltare multilaterală. Entităţile din sectorul public care primesc acest tratament se limitează la cele care au o pondere de risc de 20 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.
e)0 % dacă creditorul este o bancă centrală.
(3)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din depozitele care trebuie menţinute:
a)de către deponent pentru a obţine servicii de compensare, custodie sau administrare a numerarului sau alte servicii comparabile furnizate de instituţie;
b)în contextul împărţirii sarcinilor comune în cadrul unui sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele articolului 113 alineatul (7) sau ca depozit minim legal sau statutar constituit de o altă entitate care este membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie;
c)de către deponent în contextul unei relaţii operaţionale de durată, alta decât cea menţionată la litera (a);
d)de către deponent pentru a beneficia de compensare de numerar şi de serviciile casei centrale, dacă aceasta face parte dintr-o reţea în conformitate cu dispoziţiile legale şi statutare;
de 5 % în situaţia prevăzută la litera (a) în măsura în care acestea sunt acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi de 25 % în alte situaţii.
Depozitelor atrase de la instituţii de credit plasate la case centrale care sunt considerate active lichide în conformitate cu articolul 416 alineatul (1) litera (dc) li se aplică o rată de retragere de 100 %.
(4)Serviciile de compensare, custodie, administrare a numerarului sau alte servicii comparabile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (d) acoperă serviciile în cauză doar în măsura în care acestea sunt furnizate în contextul unei relaţii de durată, faţă de care deponentul are un grad ridicat de dependenţă. Aceste servicii nu constau doar în servicii de bancă corespondentă sau servicii de tipul «prime brokerage», iar instituţiile dispun de dovezi că clientul nu poate să retragă sumele datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea sa operativă.
Până la stabilirea unei definiţii uniforme a relaţiei operaţionale de durată menţionate la alineatul (3) litera (c), instituţiile însele determină criteriile de identificare a unei relaţii operaţionale de durată pentru care au dovezi că clientul nu poate retrage sume datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea lor operativă şi raportează criteriile respective autorităţilor competente. În absenţa unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot furniza orientări generale pe care instituţiile să le urmeze în identificarea depozitelor menţinute de deponenţi în contextul unei relaţii operaţionale de durată.
(5)Instituţiile aplică o pondere de 40 % datoriilor rezultate din depozitele constituite de alţi clienţi decât clienţii financiari, în măsura în care nu intră sub incidenţa alineatelor (3) şi (4), şi aplică o pondere de 20 % valorii acestor datorii acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă.
(6)Instituţiile iau în considerare ieşirile şi intrările aşteptate într-o perioadă de 30 de zile din contractele precizate în anexa II, pe o bază netă pentru toate contrapărţile, şi le aplică o pondere de 100 % în cazul unei ieşiri nete. Bază netă înseamnă, de asemenea, după deducerea garanţiei reale care urmează a fi primită şi care se califică drept activ lichid conform articolului 416.
(7)Instituţiile raportează separat alte datorii care nu intră sub incidenţa alineatelor (1)-(5).
(8)Autorităţile competente pot acorda aprobarea de a aplica o pondere a ieşirilor mai scăzută în cazul datoriilor de la alineatul (7), de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contrapartea este oricare dintre următoarele:
(i)o instituţie-mamă sau o instituţie-filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă;
(ii)legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
(iii)o instituţie ce se încadrează în acelaşi sistem instituţional de protecţie care îndeplineşte cerinţele de la articolul 113 alineatul (7); sau
(iv)instituţia centrală sau un membru al unei reţele care îndeplineşte dispoziţiile articolului 400 alineatul (2) litera (d);
b)există motive să se aştepte o ieşire mai mică în următoarele 30 de zile, chiar în cadrul unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general;
c)contrapartea aplică intrări corespunzătoare simetrice sau mai conservatoare prin derogare de la articolul 425;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru.
(9)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţiile prevăzute la alineatul (8) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se aprobă aplicarea unor ieşiri mai mici, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste ieşiri mai mici trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.
(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia suplimentar criteriile obiective suplimentare menţionate la alineatul (9).
Până la 1 ianuarie 2015, ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 423: Ieşiri suplimentare
(1)Garanţiile reale, altele decât activele menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(c), care sunt furnizate de instituţie pentru contractele precizate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, fac obiectul unor ieşiri suplimentare de 20 %.
(2)Instituţia notifică autorităţilor competente toate contractele încheiate ale căror condiţii contractuale au ca rezultat ieşiri de lichidităţi sau nevoi de garanţii reale suplimentare, în termen de 30 de zile, în urma unei deteriorări semnificative a calităţii creditului instituţiei. Atunci când autorităţile competente consideră că astfel de contracte sunt semnificative în ceea ce priveşte posibilele ieşiri de lichidităţi ale instituţiei, acestea solicită instituţiei să adauge o ieşire suplimentară pentru respectivele contracte care să corespundă nevoilor de garanţii reale suplimentare care rezultă dintr-o deteriorare semnificativă a calităţii creditului instituţiei, cum ar fi o scădere cu trei niveluri a evaluării externe a creditului. Instituţia revizuieşte cu regularitate amploarea acestei deteriorări semnificative ţinând seama de elementele relevante în temeiul contractelor pe care le-a încheiat şi notifică autorităţilor competente rezultatele revizuirii.
(3)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară care corespunde nevoilor de garanţii reale care ar rezulta din impactul unui scenariu de piaţă negativ asupra tranzacţiilor sale cu instrumente financiare derivate, în cazul în care acestea sunt semnificative.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile în care poate fi aplicată noţiunea de caracter semnificativ şi metodele de măsurare a ieşirilor suplimentare.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 martie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare valorii de piaţă a titlurilor sau a altor active vândute în lipsă şi care urmează să fie furnizate într-un orizont de timp de 30 de zile, cu excepţia cazului în care instituţia deţine titlurile care urmează să fie furnizate sau le-a împrumutat în condiţii care prevăd returnarea acestora doar după termenul de 30 de zile, iar titlurile nu fac parte din activele lichide ale instituţiilor.
(5)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare:
a)garanţiilor reale excedentare pe care le deţine instituţia, care pot fi oricând solicitate prin contract de către contraparte;
b)garanţiilor reale care trebuie să fie returnate unei contra-părţi;
c)garanţiilor reale care corespund unor active care ar avea calitatea de active lichide în sensul articolului 416 care se pot substitui unor active corespunzătoare unor active care nu ar avea calitatea de active lichide în sensul articolului 416 fără consimţământul instituţiei.
(6)Depozitele primite ca garanţii nu sunt considerate datorii în sensul articolului 422, ci fac obiectul dispoziţiilor prezentului articol, după caz.
Art. 424: Ieşiri aferente facilităţilor de credit şi de lichiditate
(1)Instituţiile raportează ieşirile aferente facilităţilor de credit angajate şi facilităţilor de lichiditate angajate, care sunt calculate ca procent din suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile. Această sumă maximă care poate fi trasă poate fi evaluată fără includerea cerinţelor de lichiditate care ar fi obligatorii în temeiul articolului 420 alineatul (2) pentru elementele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului şi netă de valoare a garanţiei reale care trebuie furnizată, conform articolului 418, dacă instituţia poate reutiliza garanţia reală şi dacă garanţia reală este deţinută sub formă de active lichide în conformitate cu articolul 416. Garanţia reală care trebuie furnizată trebuie să nu fie constituită din active emise de contrapartea facilităţii sau de una dintre entităţile afiliate ale acesteia. Dacă instituţia are la dispoziţie informaţiile necesare, suma maximă care poate fi trasă pentru facilităţi de credit şi de lichiditate este stabilită ca fiind suma maximă care ar putea fi trasă având în vedere propriile obligaţii ale contrapărţii sau calendarul contractual predefinit al tragerii, care devin scadente în următoarele 30 de zile.
(2)Suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este ponderată cu 5 % dacă acestea se încadrează în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit.
(3)Suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este ponderată cu 10 % în cazul în care facilităţile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nu se încadrează în clasa expunerilor de tip retail conform abordării standardizate sau abordării IRB privind riscul de credit;
b)au fost furnizate unor clienţi care nu sunt clienţi financiari;
c)nu au fost furnizate în scopul înlocuirii finanţării clientului în situaţii în care acesta nu îşi poate acoperi nevoile de finanţare pe pieţele financiare;
(4)Valoarea angajată a unei facilităţi de lichiditate care a fost furnizată unui SSPE pentru a permite respectivului SSPE să achiziţioneze active, altele decât titluri de valoare, de la clienţi care nu sunt clienţi financiari se înmulţeşte cu 10 % cu condiţia ca valoarea angajată să depăşească valoarea activelor achiziţionate în prezent de la clienţi şi ca suma maximă care poate fi trasă să fie limitată prin contract la valoarea activelor achiziţionate în prezent.
(5)Instituţiile raportează suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din alte facilităţi de credit angajate neutilizate şi din alte facilităţi de lichiditate angajate neutilizate. Această dispoziţie se aplică în special în cazul:
a)facilităţilor de lichiditate pe care instituţia le-a acordat entităţilor special constituite în scopul securitizării, altele decât cele descrise la alineatul (3) litera (b) de mai sus;
b)acordurilor în cadrul cărora instituţia are obligaţia să achiziţioneze active de la o entitate special constituită în scopul securitizării sau să facă schimb de active cu aceasta.
c)facilităţilor acordate instituţiilor de credit;
d)facilităţilor acordate instituţiilor financiare şi firmelor de investiţii.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), instituţiile care au fost înfiinţate şi sunt finanţate de cel puţin o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru pot aplica, tratamentele de la alineatele (2) şi (3) şi facilităţilor de credit şi de lichiditate care sunt furnizate instituţiilor cu unicul scop de a finanţa, în mod direct sau indirect, credite promoţionale care se încadrează în clasele de expuneri menţionate la respectivele alineate. Prin derogare de la articolul 425 alineatul (2) litera (g), creditele promoţionale respective sunt acordate prin intermediul altei instituţii (credite de tip pass through), o intrare şi o ieşire simetrice pot fi aplicate de instituţii,. Respectivele credite promoţionale pot fi acordate, pe bază neconcurenţială şi non-profit, doar persoanelor care nu sunt clienţi financiari, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale Uniunii şi/sau ale administraţiei centrale sau regionale din statul membru respectiv. Aceste facilităţi pot fi utilizate doar în urma unei cereri aşteptate în mod rezonabil pentru un credit promoţional, în limita sumei astfel solicitate legate de o raportare ulterioară privind utilizarea fondurilor plătite.
Art. 425: Intrări
(1)Instituţiile trebuie să raporteze intrările lor de lichidităţi. Intrările de lichidităţi se plafonează la 75 % din ieşirile de lichidităţi. Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi din depozite care sunt constituite la alte instituţii care se califică pentru tratamentul stabilit la articolul 113 alineatul (6) sau (7) din prezentul regulament.
Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi provenite din sumele datorate de debitori şi de investitorii în obligaţiuni atunci când intrările respective au legătură cu creditele ipotecare finanţate prin obligaţiuni eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4), (5) sau (6) din prezentul regulament sau prin obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162. Instituţiile pot excepta intrările provenite din credite promoţionale de tip «pass-through» acordate de instituţie. Cu condiţia aprobării prealabile a autorităţii competente responsabile de supravegherea pe bază individuală, instituţia poate excepta total sau parţial intrările în situaţia în care furnizorul de lichidităţi este o instituţie-mamă sau o firmă de investiţii-filială a instituţiei sau o firmă de investiţii-mamă sau o firmă de investiţii-filială ori o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă sau firme de investiţii-mamă sau are legături cu instituţia astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE.
(2)Intrările de lichidităţi se măsoară în cursul următoarelor 30 de zile. Acestea includ doar intrările contractuale din expuneri care nu sunt restante şi în cazul cărora instituţia nu are niciun motiv să se aştepte la neperformanţă într-o perioadă de 30 de zile. Intrările de lichidităţi se raportează integral împreună cu următoarele intrări raportate separat:
a)sumele datorate de clienţi care nu sunt clienţi financiari în sensul plăţii principalului se reduc cu o valoare reprezentând maximum dintre 50 % din valoarea lor sau valoarea angajamentelor contractuale de extindere a finanţării luate faţă de respectivii clienţi. Aceasta nu se aplică sumelor datorate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la articolul 192 punctul 3, care sunt garantate cu active lichide conform articolului 416, astfel cum se menţionează la litera (d) de la prezentul alineat.
Prin derogare de la primul paragraf, instituţiile care au primit un angajament menţionat la articolul 424 alineatul (6), pentru a plăti un credit promoţional unui beneficiar final, pot lua în considerare o intrare cu o valoare a intrării cel mult egală cu cea a ieşirii pe care o aplică angajamentului corespunzător pentru a acorda creditele promoţionale respective;
b)sumele datorate din tranzacţii de finanţare a comerţului menţionate la articolul 162 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b), cu o scadenţă reziduală de până la 30 de zile, sunt considerate în totalitate intrări;
c)împrumuturile care nu au o dată de expirare contractuală definită se iau în considerare cu o intrare de 20 %, cu condiţia ca dispoziţiile contractului să îi permită instituţiei să se retragă şi să ceară plata în termen de 30 de zile;
d)sumele datorate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la articolul 192 punctul 3, dacă sunt garantate cu active lichide, astfel cum se prevede la articolul 416 alineatul (1), nu se iau în considerare până la valoarea activelor lichide nete de ajustările aferente acestora, dar se iau în considerare integral pentru celelalte sume datorate;
e)sumele datorate pe care instituţia debitoare le tratează conform articolului 422 alineatele (3) şi (4) sunt ponderate cu intrări simetrice corespunzătoare;
f)sumele datorate din poziţiile în instrumente de capital legate de indici principali, cu condiţia să nu se dubleze cu activele lichide
g)orice facilităţi de credit sau de lichiditate neutilizate şi orice alte angajamente primite nu se iau în considerare;
(3)Ieşirile şi intrările aşteptate într-un orizont de timp de 30 de zile din contractele menţionate în anexa II se reflectă pe bază netă pentru toate contrapărţile şi se ponderează cu 100 % intrările nete. Bază netă înseamnă, de asemenea, după deducerea garanţiei reale care urmează a fi primită şi care se califică ca şi activ lichid conform articolului 416.
(4)Autorităţile competente pot acorda permisiunea de a aplica, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), de la caz la caz, o intrare mai mare pentru facilităţile de credit şi lichiditate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)există motive să se aştepte o intrare mai mare chiar în baza unui scenariu de criză combinat, idiosincratic şi legat de piaţă în general, al furnizorului;
b)contrapartea este o instituţie-mamă sau o instituţie filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă ori este legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE sau este un membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie menţionat la articolul 113 alineatul (7) din prezentul regulament sau instituţia centrală sau un membru al unei reţele care face obiectul derogării menţionate la articolul 10 din prezentul regulament;
c)contrapartea aplică ieşiri simetrice corespunzătoare sau mai conservatoare prin derogare de la articolele 422-424;
d)instituţia şi contrapartea sunt stabilite în acelaşi stat membru
(5)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţia prevăzută la alineatul (4) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se permite aplicarea unor intrări mai mari, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste intrări mai mari trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica suplimentar criteriile obiective suplimentare menţionate la alineatul (4a).
Până la 1 ianuarie 2015, ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)Instituţiile nu raportează intrări din orice active lichide raportate conform articolului 416, altele decât plăţile datorate pentru activele care nu sunt reflectate în valoarea de piaţă a activului.
(8)Instituţiile nu raportează intrări din nicio nouă obligaţie asumată.
(9)Instituţiile iau în considerare intrările de lichidităţi care urmează să fie primite în ţări terţe în care există restricţii privind transferul sau care sunt denominate în monede neconvertibile, numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor respective din ţara terţă sau monedei în cauză.
Art. 426: Actualizarea viitoarelor cerinţe de lichiditate
În urma adoptării de către Comisie a unui act delegat de specificare a cerinţei de lichiditate în conformitate cu articolul 460, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica condiţiile stabilite la articolul 421 alineatul (1), la articolul 422, cu excepţia alineatelor (8), (9) şi (10) de la articolul menţionat, şi la articolul 424 pentru a ţine cont de standardele convenite la nivel internaţional.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.