Art. 428b. - Art. 428 b : Indicatorul de finanţare stabilă netă - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 428b: Indicatorul de finanţare stabilă netă
(1)Cerinţa de finanţare stabilă netă prevăzută la articolul 413 alineatul (1) este egală cu raportul dintre finanţarea stabilă disponibilă a instituţiei, astfel cum este menţionată în capitolul 3, şi finanţarea stabilă necesară, astfel cum este menţionată în capitolul 4 şi se exprimă ca procent. Instituţiile îşi calculează indicatorul de finanţare stabilă netă în conformitate cu următoarea formulă:
Finanţarea stabilă disponibilă / Finanţarea stabilă necesară = Indicatorul de finanţare stabilă netă (%)
(2)Instituţiile menţin un indicator de finanţare stabilă netă de cel puţin 100 %, calculat în moneda de raportare pentru toate tranzacţiile, indiferent de moneda de denominare efectivă a acestora.
(3)În cazul în care, în orice moment, indicatorul de finanţare stabilă netă al unei instituţii a scăzut sub 100 % sau este de aşteptat, în mod rezonabil, să scadă sub 100 %, se aplică cerinţa stabilită la articolul 414. Instituţia vizează readucerea indicatorului de finanţare stabilă netă la nivelul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Autorităţile competente evaluează motivele nerespectării de către instituţie a dispoziţiilor de la alineatul (2) de la prezentul articol înainte de a lua orice măsuri de supraveghere.
(4)Instituţiile îşi calculează şi îşi monitorizează indicatorul de finanţare stabilă netă în moneda de raportare pentru toate tranzacţiile, indiferent de moneda de denominare efectivă a acestora, şi separat pentru tranzacţiile denominate în fiecare dintre monedele care fac obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2).
(5)Instituţiile se asigură că distribuirea profilului lor de finanţare în funcţie de moneda de denominare este, în general, consecventă cu distribuirea în funcţie de monedă a activelor lor. După caz, autorităţile competente pot impune instituţiilor să restricţioneze neconcordanţele de monede prin stabilirea unor limite privind procentul din finanţarea stabilă necesară într-o anumită monedă care poate fi acoperit prin finanţarea stabilă disponibilă care nu este denominată în moneda respectivă. Această restricţie poate fi aplicată numai pentru o monedă care face obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2).
Pentru determinarea nivelului oricăror restricţii privind neconcordanţele de monede care pot fi aplicate în conformitate cu prezentul articol, autorităţile competente iau în considerare cel puţin următoarele elemente:
a)dacă instituţia are capacitatea de a transfera finanţarea stabilă disponibilă de la o monedă la alta şi între jurisdicţii şi entităţi juridice din cadrul grupului şi capacitatea de a efectua swapuri pe valută şi de a atrage fonduri de pe pieţele valutare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă;
b)impactul variaţiilor nefavorabile ale cursului de schimb asupra poziţiilor neconcordante existente şi asupra eficacităţii oricăror acoperiri valutare existente.
Orice restricţie privind neconcordanţele de monede impusă în conformitate cu prezentul articol constituie o cerinţă specifică de lichiditate, astfel cum se prevede la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.