Art. 395. - Art. 395: Limite ale expunerilor mari - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 395: Limite ale expunerilor mari
(1)O instituţie nu poate să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, o expunere faţă de un client sau grup de clienţi aflaţi în legătură a cărei valoare depăşeşte 25 % din fondurile sale proprii de nivel 1. În cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legătură include una sau mai multe instituţii, valoarea respectivă nu poate depăşi 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei sau 150 de milioane EUR, luându-se în considerare valoarea cea mai mare, cu condiţia ca suma valorilor expunerilor, după luarea în calcul a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, faţă de toţi clienţii aflaţi în legătură care nu sunt instituţii să nu depăşească 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei.
În cazul în care suma de 150 de milioane EUR este mai mare decât 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei, valoarea expunerii, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403 din prezentul regulament, nu depăşeşte o limită rezonabilă în ceea ce priveşte fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei respective. Această limită este determinată de instituţie în conformitate cu politicile şi procedurile menţionate la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE pentru a aborda şi a controla riscul de concentrare. Limita nu poate depăşi 100 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei.
Autorităţile competente pot stabili o limită mai mică de 150 de milioane EUR, caz în care informează ABE şi Comisia în acest sens.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, o G-SII nu poate să înregistreze o expunere faţă de o altă G-SII sau o G-SII din afara UE, a cărei valoare, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, depăşeşte 15 % din fondurile sale proprii de nivel 1. O G-SII respectă această limită în termen de maximum 12 luni de la data la care a fost identificată ca fiind o G-SII. Atunci când G-SII înregistrează o expunere faţă de o altă instituţie sau grup care este identificat ca fiind o G-SII sau o G-SII din afara UE, aceasta respectă această limită în termen de 12 luni de la data la care instituţia sau grupul respectiv a fost identificat ca fiind o G-SII sau o G-SII din afara UE.

(2)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, luând în considerare efectul diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, precum şi rezultatele evoluţiilor la nivelul Uniunii şi la nivel internaţional în domeniul sectorului bancar paralel şi al expunerilor mari, ABE elaborează, până la 31 decembrie 2014, ghiduri pentru stabilirea unor limite agregate adecvate pentru aceste expuneri sau a unor limite individuale mai stricte pentru expunerile faţă de entităţi din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat.
La elaborarea acestor ghiduri, ABE ia în considerare posibilitatea ca introducerea unor limite suplimentare să aibă un impact negativ semnificativ asupra profilului de risc al instituţiilor stabilite în Uniune, asupra asigurării creditării pentru economia reală sau asupra stabilităţii şi bunei funcţionări a pieţelor financiare.
Până la 31 decembrie 2015, Comisia evaluează gradul de adecvare şi impactul impunerii de limite pentru expunerile faţă de entităţile din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat, luând în considerare evoluţiile la nivel european şi internaţional în domeniul sectorului bancar paralel şi al expunerilor mari, precum şi diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403. Comisia prezintă raportul Parlamentului European şi Consiliului împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul, privind limitele expunerilor faţă de entităţile din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat.
(21)Până la 10 ianuarie 2027, ABE, după consultarea ESMA, emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a actualiza ghidurile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.
La actualizarea ghidurilor respective, ABE ţine seama în mod corespunzător, printre alte consideraţii, de contribuţia entităţilor din sectorul bancar paralel la uniunea pieţelor de capital şi de potenţialul impact negativ pe care orice modificare a ghidurilor respective, inclusiv limitele suplimentare, l-ar putea avea asupra modelului de afaceri şi a profilului de risc ale instituţiilor, precum şi asupra stabilităţii şi a bunei funcţionări a pieţelor financiare.
În plus, până la 31 decembrie 2027, ABE, după consultarea ESMA, prezintă Comisiei un raport privind contribuţia entităţilor din sectorul bancar paralel la uniunea pieţelor de capital şi privind expunerile instituţiilor faţă de astfel de entităţi, inclusiv privind caracterul adecvat al limitelor agregate sau al limitelor individuale mai stricte pentru expunerile respective, ţinând seama în mod corespunzător de cadrul de reglementare şi de modelele de afaceri ale acestor entităţi.
Până la 31 decembrie 2028, pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă privind limitele de expunere la entităţile din sectorul bancar paralel.

(3)Sub rezerva articolului 396, o instituţie trebuie să respecte în orice moment limita relevantă prevăzută la alineatul (1).
(4)Activele constituind creanţe şi alte expuneri faţă de firme de investiţii recunoscute din ţări terţe pot fi supuse aceluiaşi tratament prevăzut la alineatul (1).
(5)Limitele prevăzute la prezentul articol pot fi depăşite în cazul expunerilor din portofoliul de tranzacţionare al instituţiei dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)expunerea din afara portofoliului de tranzacţionare faţă de clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legătură în cauză nu depăşeşte limita prevăzută la alineatul (1), această limită fiind calculată cu referire la fondurile proprii de nivel 1, astfel încât excedentul să rezulte în întregime din portofoliul de tranzacţionare;
b)instituţia îndeplineşte o cerinţă suplimentară de fonduri proprii pe partea expunerii care depăşeşte limita prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol, care este calculată în conformitate cu articolele 397 şi 398;
c)în cazul în care au trecut 10 zile sau mai puţin de la apariţia excedentului menţionat la litera (b), expunerea din portofoliul de tranzacţionare faţă de clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legătură în cauză nu depăşeşte 500 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei;
d)excedentele care se menţin mai mult de 10 zile nu depăşesc în total 600 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei.
De fiecare dată când limita este depăşită, instituţia raportează autorităţilor competente, fără întârziere, cuantumul excedentului şi numele clientului în cauză şi, după caz, numele grupului de clienţi aflaţi în legătură în cauză.

(6)Doar în sensul prezentului alineat, măsuri structurale înseamnă măsuri adoptate de un stat membru şi puse în aplicare de autorităţile competente relevante ale statului membru respectiv până la intrarea în vigoare a unei act juridic care armonizează explicit aceste măsuri, prin care se impune instituţiilor de credit autorizate în statul membru respectiv să îşi reducă expunerile faţă de diferite entităţi juridice în funcţie de activităţile lor, indiferent de locul în care se desfăşoară activităţile respective, în vederea protejării deponenţilor şi a menţinerii stabilităţii financiare.
În pofida alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 400 alineatul (1) litera (f), atunci când statele membre aplică legislaţia naţională care impune adoptarea de măsuri structurale în cadrul unui grup bancar, autorităţile competente pot impune instituţiilor din cadrul grupului bancar care deţin depozite acoperite printr-o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (1) sau printr-o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă să aplice o limită a expunerilor mari sub 25 %, dar nu mai scăzută de 15 % între 28 iunie 2013 şi 30 iunie 2015 şi nu mai scăzută de 10 % începând cu 1 iulie 2015, pe o bază subconsolidată, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) nou pentru expunerile din interiorul grupului, atunci când aceste expuneri constau în expuneri faţă de o entitate care nu aparţine aceluiaşi subgrup în ceea ce priveşte măsurile structurale.
__
(1)JO L 135, 31.5.1994,p. 5.
În sensul prezentului alineat, trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii:
(a)toate entităţile care aparţin aceluiaşi subgrup în ceea ce priveşte măsurile structurale se consideră drept un singur client sau un singur grup de clienţi aflaţi în legătură;
(b)autorităţile competente aplică o limită uniformă pentru expunerile menţionate la primul paragraf.
Aplicarea acestei abordări nu aduce atingere supravegherii efective pe bază consolidată şi nu poate prezenta efecte adverse disproporţionate în ceea ce priveşte întregul sistem financiar sau părţi ale acestuia în alte state membre sau în Uniune în ansamblu, şi nici nu poate forma sau crea un obstacol pentru funcţionarea pieţei interne.
(7)Înainte de instituirea măsurilor structurale specifice, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) în legătură cu expunerile mari, autorităţile competente notifică Consiliul, Comisia, autorităţile competente în cauză şi ABE cu cel puţin două luni înainte de publicarea deciziei de a adopta măsuri structurale şi prezintă elemente de probă cantitative sau calitative cu privire la toate elementele următoare:
a)domeniul activităţilor supuse măsurilor structurale;
b)o explicaţie a motivelor pentru care proiectele de măsuri respective sunt considerate ca fiind corespunzătoare, eficace şi proporţionale pentru protejarea deponenţilor;
c)o evaluare a impactului pozitiv sau negativ probabil al măsurilor asupra pieţei unice, pe baza informaţiilor disponibile statului membru.
(8)Se conferă Comisiei, care hotărăşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 464 alineatul (2), competenţa de a adopta un act de punere în aplicare pentru a accepta sau a respinge măsurile propuse la nivel naţional menţionate la alineatul (7).
În termen de o lună de la primirea notificării menţionate la alineatul (6), ABE prezintă Consiliului, Comisiei şi statului membru în cauză avizul său cu privire la punctele menţionate la alineatul (6). Autorităţile competente în cauză pot şi ele să prezinte Consiliului, Comisiei şi statului membru în cauză avizele lor asupra punctelor menţionate la alineatul (6).
Ţinând cont în mod special de avizele menţionate mai la paragraful al doilea şi dacă există probe solide şi puternice că măsurile vor avea un impact negativ asupra pieţei unice care depăşesc beneficiile legate de stabilitatea financiară, Comisia respinge măsurile propuse la nivel naţional în termen de două luni de la primirea notificării. În caz contrar, Comisia acceptă măsurile propuse la nivel naţional pentru o perioadă iniţială de doi ani şi, după caz, măsurile pot fi supuse unor modificări.
Comisia respinge măsurile propuse la nivel naţional doar dacă consideră că măsurile propuse la nivel naţional implică efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar în ansamblu sau asupra unor părţi ale acestuia, în alte state membre sau la nivelul Uniunii, formând sau creând astfel un obstacol pentru funcţionarea pieţei interne sau pentru libera circulaţie a capitalului în conformitate cu dispoziţiile TFUE.
Evaluarea Comisiei ţine seama de opinia ABE şi ia în considerare probele prezentate în conformitate cu alineatul (6).
Înainte de expirarea măsurilor, autorităţile competente pot propune noi măsuri de prelungire a perioadei de aplicare, de fiecare dată cu încă doi ani. În acest caz, acestea notifică Comisia, Consiliul, autorităţile competente în cauză şi ABE. Aprobarea noilor măsuri face obiectul procesului menţionat la prezentul articol. Prezentul articol nu aduc atingere articolului 458.