Secţiunea 3 - Domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 3:Domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale
Art. 19: Entităţile excluse din domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale
(1)O instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau o întreprindere în care se deţine o participaţie nu trebuie inclusă în consolidare în cazul în care cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale întreprinderii în cauză este mai mic decât cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:
a)10 milioane EUR;
b)1 % din cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale întreprinderii-mamă sau ale întreprinderii care deţine participaţia respectivă.
(2)Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE pot, de la caz la caz, să decidă că nu este necesar ca o instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau în cadrul căreia se deţine o participaţie să fie inclusă în consolidare, în cazurile următoare:
a)în cazul în care întreprinderea în cauză este situată într-o ţară terţă în care există obstacole de natură juridică în calea transferului de informaţii necesare;
b)în cazul în care întreprinderea în cauză prezintă un interes neglijabil numai în ceea ce priveşte obiectivele supravegherii instituţiilor;
c)în cazul în care, în opinia autorităţilor competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii în cauză ar fi inadecvată sau ar putea induce în eroare în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor de supraveghere a instituţiilor.

(3)Atunci când mai multe întreprinderi îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) şi la alineatul (2) litera (b), întreprinderile respective sunt incluse totuşi în consolidare, în măsura în care, în ansamblul lor, acestea prezintă un interes care nu este neglijabil în raport cu obiectivele stabilite.
Art. 20: Decizii comune privind cerinţele prudenţiale
(1)Autorităţile competente acţionează în strânsă cooperare:
a)în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 şi articolul 325az, prezentate de o instituţie-mamă din UE şi de filialele sale sau în comun de filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută şi pentru a stabili clauzele şi condiţiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

b)în scopul de a determina dacă sunt îndeplinite criteriile pentru aplicarea unui tratament intragrup specific, astfel cum figurează la articolul 422 alineatul (9) şi la articolul 425 alineatul (5), completate de standardele tehnice de reglementare ale ABE menţionate la articolul 422 alineatul (10) şi la articolul 425 alineatul (6).
Cererile se depun numai la supraveghetorul consolidant.
[textul din Art. 20, alin. (1), litera B. din partea I, titlul II, capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 8., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(2)Autorităţile competente depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună în termen de şase luni privind:
a)cererea menţionată la alineatul (1) litera (a);
b)evaluarea criteriilor şi determinarea tratamentului specific menţionat la alineatul (1) litera (b);
Decizia comună este prezentată într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată pe care autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) o comunică solicitantului.
(3)Perioada menţionată la alineatul (2) începe:
a)la data primirii cererii complete menţionate la alineatul (1) litera (a) de către supraveghetorul consolidant. Supraveghetorul consolidant transmite cererea completă celorlalte autorităţi competente fără întârziere;
b)la data primirii de către autorităţile competente a unui raport elaborat de supraveghetorul consolidant care analizează angajamentele intragrup din cadrul grupului.
(4)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, supraveghetorul consolidant adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (a). Decizia supraveghetorului consolidant nu limitează competenţele autorităţilor competente prevăzute la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.
Decizia este prezentată într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată şi ţine seama de avizele şi de rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate în termenul de şase luni.
Decizia se transmite instituţiei-mamă din UE, societăţii financiare holding-mamă din UE sau societăţii financiare holding mixte-mamă din UE şi celorlalte autorităţi competente de către supraveghetorul consolidant.
Dacă, la finalul perioadei de şase luni, oricare dintre autorităţile competente implicate a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(5)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (b).
Decizia este prezentată într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată şi ţine seama de avizele şi de rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate în termenul de şase luni.
Decizia se transmite supraveghetorului consolidant care informează instituţia-mamă din UE, societatea financiară holding - mamă din UE sau societatea financiară holding mixtă - mamă din UE.
Dacă, la finalul perioadei de şase luni, supraveghetorul consolidant a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (b) şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă decizia sa în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(6)În cazul în care o instituţie-mamă din UE şi filialele sale, filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE utilizează abordarea IRB menţionată la articolul 143 pe bază unificată, autorităţile competente permit întreprinderii-mamă şi filialelor sale, considerate în ansamblu, să îndeplinească criteriile de eligibilitate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secţiunea 6 într-un mod compatibil cu structura grupului şi cu sistemele, procesele şi metodologiile sale de gestionare a riscurilor.

(7)Deciziile menţionate la alineatele (2), (4) şi (5) sunt considerate hotărâtoare şi se aplică de autorităţile competente din statele membre vizate.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza procesul de adoptare a deciziei comune menţionat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în ceea ce priveşte cererile pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9) şi articolele 283 şi 325az în vederea facilitării luării deciziilor comune.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 10 iulie 2025.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 21: Decizii comune privind nivelul de aplicare a cerinţelor de lichiditate
(1)La cererea unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE sau a unei filiale subconsolidate a unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE, supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE dintr-un stat membru depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună care să stabilească dacă condiţiile de la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d) au fost îndeplinite şi de identificare a unui subgrup unic de lichiditate pentru aplicarea articolului 8.
Decizia comună se ia în termen de şase luni de la transmiterea de către supraveghetorul consolidant a unui raport de identificare a subgrupurilor unice de lichiditate pe baza criteriilor prevăzute la articolul 8. În caz de dezacord în termenul de şase luni, supraveghetorul consolidant consultă ABE la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente implicate. Supraveghetorul consolidant poate consulta ABE din proprie iniţiativă.
Decizia comună poate să impună, de asemenea, constrângeri referitoare la amplasarea şi proprietatea asupra activelor lichide şi să solicite instituţiilor exceptate de la aplicarea părţii a şasea să deţină un cuantum minim de active lichide.
Respectiva decizie comună este inclusă într-un document care cuprinde decizia temeinic motivată, care se transmite instituţiei - mamă a subgrupului de lichiditate de către supraveghetorul consolidant.
(2)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de şase luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală ia propria decizie.
Cu toate acestea, orice autoritate competentă poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE referitor la întrunirea condiţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie ţinând cont de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al instituţiei-mamă şi de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al filialei. Problema nu se transmite ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
Decizia comună menţionată la alineatul (1) şi deciziile menţionate la al doilea paragraful de la prezentul alineat sunt obligatorii.
(3)Orice autoritate competentă implicată poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE în caz de dezacord referitor la condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie.
Art. 22: Subconsolidarea în cazul entităţilor din ţări terţe
(1)Instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare aplică cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate în cazul în care au o instituţie sau o instituţie financiară ca filială într-o ţară terţă sau deţin o participaţie într-o astfel de întreprindere.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare pot alege să nu aplice cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi nici cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate, în cazul în care totalul activelor şi al elementelor extrabilanţiere ale filialelor şi participaţiilor din ţările terţe reprezintă mai puţin de 10 % din cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale instituţiei-filiale sau ale filialei care este societate financiară holding intermediară sau societate financiară holding mixtă intermediară.

Art. 23: Întreprinderile din ţări terţe
În sensul aplicării supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu prezentul capitol, termenii «firmă de investiţii», «instituţie de credit», «instituţie financiară» şi «instituţie» se aplică, de asemenea, tuturor întreprinderilor stabilite în ţări terţe care, dacă ar fi stabilite în Uniune, s-ar încadra în definiţiile acestor termeni de la articolul 16.
Art. 24: Evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere
(1)Evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere se face în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot solicita instituţiilor să realizeze evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere şi determinarea fondurilor proprii în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate aplicabile conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.