Partea i - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

PARTEA I:DISPOZIŢII GENERALE

TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Domeniu de aplicare

(e)cerinţe referitoare la publicarea informaţiilor.

Art. 2: Competenţe de supraveghere

(2)Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autorităţile de rezoluţie deţin competenţele şi urmează procedurile prevăzute în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) şi în prezentul regulament.

(*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(4)Pentru a asigura conformitatea în cadrul competenţelor lor respective, Comitetul Unic de Rezoluţie, instituit prin articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (**), şi Banca Centrală Europeană, în ceea ce priveşte aspectele legate de atribuţiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (***), asigură schimbul regulat şi fiabil de informaţii relevante.

(5)La aplicarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 1 alineatele (2) şi (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*3) cu privire la firmele de investiţii menţionate la respectivele alineate, autorităţile competente, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*4), tratează firmele de investiţii respective ca şi când acestea ar fi «instituţii» în sensul prezentului regulament.

Art. 4: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.«instituţie de credit» înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în oricare dintre următoarele:

(b)desfăşurarea oricăreia dintre activităţile menţionate în secţiunea A punctele 3 şi 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*1), în cazul în care se aplică una dintre următoarele situaţii, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri şi de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiţii pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituţie de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

(ii)valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele sale stabilite într-o ţară terţă, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele lor stabilite într-o ţară terţă, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR şi care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în anexa I secţiunea A punctele 3 şi 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puţin egală cu 30 de miliarde EUR;

(iii)valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele sale stabilite într-o ţară terţă, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în secţiunea A punctele 3 şi 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puţin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilităţii financiare a Uniunii;

7.«organism de plasament colectiv» sau «OPC» înseamnă un OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), sau un fond de investiţii alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**);

8.«entitate din sectorul public» înseamnă un organism administrativ fără caracter comercial subordonat administraţiilor centrale, administraţiilor regionale, autorităţilor locale sau autorităţilor care exercită aceleaşi atribuţii ca şi autorităţile regionale şi locale, sau o întreprindere necomercială deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţiile centrale, de administraţiile regionale sau de autorităţile locale şi care beneficiază de acorduri de garantare explicite şi care poate include organisme autonome guvernate prin lege şi aflate sub supraveghere publică;

13.«iniţiator» înseamnă un iniţiator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/2402 (*);

18.«întreprindere prestatoare de servicii auxiliare» înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienţi din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

19.«societate de administrare a activelor» înseamnă o societate de administrare a activelor în sensul articolului 2 punctul 5 din Directiva 2002/87/CE sau un AFIA astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, inclusiv, cu excepţia cazului în care se specifică altfel, entităţi din ţări terţe care desfăşoară activităţi similare şi care fac obiectul legislaţiei unei ţări terţe care aplică cerinţe de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune;

20.«societate financiară holding» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

Autoritatea competentă poate decide că o entitate nu se califică drept societate financiară holding chiar dacă este îndeplinit unul dintre indicatorii menţionaţi la primul paragraf subpunctele (i)-(iv), în cazul în care autoritatea competentă consideră că indicatorul relevant nu oferă o imagine corectă şi fidelă a principalelor activităţi şi riscuri ale grupului. Înainte de a lua o astfel de decizie, autoritatea competentă consultă ABE şi furnizează o justificare calitativă şi cantitativă motivată şi detaliată. Autoritatea competentă ţine seama în mod corespunzător de avizul ABE şi, în cazul în care decide să se abată de la acesta, transmite ABE, în termen de trei luni de la data primirii avizului ABE, motivele abaterii de la avizul relevant;

26.«instituţie financiară» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte următoarele două condiţii:

(i)activitatea principală a întreprinderii constă în achiziţionarea sau posesia unor deţineri ori desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile enumerate în anexa I punctele 2-12 şi punctele 15, 16 şi 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activităţile enumerate în anexa I secţiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secţiunea C din Directiva 2014/65/UE;

26^1.«holding pur industrial» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

27.«entitate din sectorul financiar» înseamnă oricare dintre următoarele:

35.«participaţie» înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*3) sau deţinerea, directă sau indirectă, a cel puţin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

37.«control» înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituţii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*4), sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere;

38.«legături strânse» înseamnă o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi:

39.«grup de clienţi aflaţi în legătură» înseamnă oricare dintre următoarele:

b)două sau mai multe persoane fizice sau juridice între care nu există o relaţie de control, astfel cum este descrisă la litera (a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece legătura dintre ele este atât de strânsă încât, în cazul în care una dintre aceste persoane s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultăţi de finanţare sau de rambursare, şi cealaltă sau toate celelalte persoane ar întâmpina probabil dificultăţi de finanţare sau de rambursare;

În pofida literelor (a) şi (b), în cazul în care o administraţie centrală deţine controlul direct asupra mai multor persoane fizice sau juridice sau se află în legătură strânsă directă cu acestea, grupul format din administraţia centrală şi toate persoanele fizice sau juridice controlate direct sau indirect de aceasta în conformitate cu litera (a), sau aflate în strânsă legătură cu aceasta în conformitate cu litera (b), poate fie considerat că nu constituie un grup de clienţi aflaţi în legătură. În schimb, existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură format din administraţia centrală şi alte persoane fizice sau juridice poate fi evaluată separat pentru fiecare dintre persoanele aflate sub controlul direct al acesteia în conformitate cu litera (a), sau aflate în strânsă legătură directă cu aceasta în conformitate cu litera (b), şi pentru toate persoanele fizice şi juridice aflate sub controlul respectivei persoane în conformitate cu litera (a) sau aflate în strânsă legătură cu respectiva persoană în conformitate cu litera (b), inclusiv administraţia centrală. Aceeaşi regulă se aplică şi administraţiilor regionale sau autorităţilor locale care intră sub incidenţa articolului 115 alineatul (2).

50.«instrument financiar» înseamnă oricare dintre următoarele:

52^1.«risc juridic» înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalităţile sau daunele punitive pe care o instituţie le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

52^2.«risc de model» înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

52^5.«risc de mediu» înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituţii care decurge din impactul actual sau potenţial al factorilor de mediu asupra contrapărţilor sau a activelor investite ale instituţiei respective, inclusiv al factorilor legaţi de tranziţia către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*5); riscul de mediu include atât riscul fizic, cât şi riscul de tranziţie;

55.«pierdere în caz de nerambursare» sau «LGD» înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilităţi de credit şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referinţă după data intrării în stare de nerambursare, precum şi, în contextul riscului de diminuare a valorii creanţei, pierderea în caz de diminuare a valorii creanţei, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanţă achiziţionată în caz de diminuare a valorii acesteia şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanţei achiziţionate;

56.«factor de conversie» sau «factor de conversie a creditului» sau «CCF» înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilităţi care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare şi care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare şi cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilităţii respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepţia cazului în care limita neautorizată este mai mare;

58.«protecţie finanţată a creditului» sau «FCP» înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituţii este derivată din dreptul respectivei instituţii, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilităţii de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obţine transferul lor, de a şi le atribui ori de a le reţine sau de a reduce cuantumul expunerii la diferenţa dintre cuantumul expunerii şi cuantumul unei creanţe asupra instituţiei sau de a-l înlocui cu această diferenţă;

71.«capital eligibil» înseamnă următoarele:

72.«bursă recunoscută» înseamnă o bursă care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a)este o piaţă reglementată sau o piaţă dintr-o ţară terţă considerată a fi echivalentă cu o piaţă reglementată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);

75.«bun imobil locativ» înseamnă oricare dintre următoarele:

75^2.«expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri» sau «expunere IPRE» înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligaţiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, şi nu de capacitatea debitorului de a-şi îndeplini din alte surse obligaţiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plăţile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

78.«rata de nerambursare pe un an» înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilităţi de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T şi numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilităţi de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

82.«acord repo» şi «acord reverse repo» înseamnă orice acord în care o instituţie sau contrapartea sa transferă titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau a mărfurilor în cazul în care garanţia respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei instituţii să transfere sau să dea în gaj un anumit titlu sau marfă mai multor contrapărţi în acelaşi timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau la titluri sau mărfuri substituite, prezentând aceleaşi caracteristici, la un preţ specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru instituţia care vinde titlurile sau mărfurile şi un acord reverse repo pentru instituţia care le cumpără;

93.«efect de levier» înseamnă dimensiunea relativă a activelor unei instituţii, a obligaţiilor extrabilanţiere şi obligaţiilor contingente de a plăti, de a furniza o prestaţie sau de a oferi garanţii reale, inclusiv obligaţiile ce decurg din finanţări primite, angajamente asumate, instrumente financiare derivate sau acorduri repo, cu excepţia obligaţiilor care pot fi executate numai în timpul lichidării unei instituţii, în raport cu fondurile proprii ale instituţiei respective;

103.«elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare» înseamnă elementele fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerinţelor Directivei 2009/138/CE unde respectivele elemente sunt c

114.«deţinere indirectă» înseamnă orice expunere faţă de o entitate intermediară care deţine o expunere faţă de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau faţă de pasive emise de o instituţie în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituţie ar fi scoasă în afara bilanţului definitiv, pierderile înregistrate în consecinţă de respectiva instituţie nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituţia le-ar înregistra ca urmare a deţinerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituţie;

116.«alte instrumente de capital» înseamnă instrumente de capital emise de entităţi din sectorul financiar care nu pot fi considerate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 specifice întreprinderilor de asigurare sau elemente ale fondurilor proprii de nivel 3 specifice întreprinderilor de asigurare;

127.«sistem de garanţii încrucişate» înseamnă un sistem care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

128.«elemente care pot fi distribuite» înseamnă cuantumul profiturilor de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar plus eventualele profituri reportate şi rezerve disponibile în acest scop înainte de distribuirile către deţinătorii instrumentelor de fonduri proprii, minus pierderile reportate, profiturile care nu pot fi distribuite în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau al actului constitutiv al instituţiei şi eventualele sume plasate în rezerve care nu pot fi distribuite în conformitate cu dreptul intern sau statutul instituţiei, în fiecare caz în ceea ce priveşte categoria specifică de instrumente de fonduri proprii la care se referă dreptul Uniunii sau dreptul intern, actul constitutiv sau statutul instituţiei; profiturile, pierderile şi rezervele respective fiind determinate pe baza conturilor individuale ale instituţiei, şi nu pe baza conturilor consolidate;

135.«filială semnificativă» înseamnă o filială care îndeplineşte pe bază individuală sau consolidată oricare dintre următoarele condiţii:

138.«grup» înseamnă un grup de întreprinderi dintre care cel puţin una este o instituţie şi care este compus dintr-o întreprindere-mamă şi filialele acesteia sau din întreprinderi care sunt legate între ele astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);

140.«marjă iniţială» sau «IM» înseamnă orice garanţie reală, alta decât marja de variaţie, colectată de la o entitate sau furnizată unei entităţi pentru a acoperi expunerea curentă şi expunerea viitoare potenţială a unei tranzacţii sau a unui portofoliu de tranzacţii în perioada necesară pentru lichidarea tranzacţiilor respective sau pentru reacoperirea riscului de piaţă aferent acestora, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată de către contrapartea la tranzacţie sau la portofoliul de tranzacţii;

144.«birou de tranzacţionare» înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituţie în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită şi coerentă, şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri de gestionare a riscurilor;

145.«instituţie mică şi cu un grad redus de complexitate» înseamnă o instituţie care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

146.«instituţie mare» înseamnă o instituţie care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

149.«raport financiar» înseamnă, în sensul părţii a opta, un raport financiar în înţelesul articolelor 4 şi 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (**).

150.«comerciant de mărfuri şi de certificate de emisii» înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală constă exclusiv în prestarea de servicii de investiţii sau în desfăşurarea de activităţi de investiţii legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau de contractele derivate pe mărfuri menţionate la punctele 5, 6, 7, 9 şi 10, de instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii menţionate la punctul 4 sau de certificatele de emisii menţionate la punctul 11 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

152.«expunere faţă de un tranzactor» înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puţin 12 luni şi care este una dintre următoarele:

153.«entitate din sectorul combustibililor fosili» înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei (^*6) şi astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităţilor economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secţiunile B, C, D şi G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*7); în cazul în care principala activitate economică a unei societăţi sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare naţională derivată din acestea, instituţiile stabilesc cu prudenţă dacă respectiva societate sau întreprindere îşi desfăşoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

(^*6)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei din 15 martie 2021 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la publicarea de către instituţii a informaţiilor menţionate în partea a opta titlurile II şi III din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1423/2013 al Comisiei, a Regulamentului delegat (UE) 2015/1555 al Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/200 al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE) 2017/2295 al Comisiei (JO L 136, 21.4.2021, p. 1).

155.«entitate din sectorul bancar paralel» înseamnă o entitate care desfăşoară activităţi bancare în afara cadrului reglementat;

În sensul primului paragraf punctul 145 litera (e) al prezentului alineat, o instituţie poate exclude poziţiile pe instrumente financiare derivate deschise cu clienţii săi nefinanciari şi poziţiile pe instrumente financiare derivate pe care le utilizează pentru a acoperi acele poziţii, cu condiţia ca valoarea combinată a poziţiilor excluse, calculată în conformitate cu articolul 273a alineatul (3), să nu depăşească 10 % din totalul activelor bilanţiere şi extrabilanţiere ale instituţiei.

(2)În sensul prezentului regulament, orice referire la bunuri imobile, la bunuri imobile locative, la bunuri imobile comerciale sau la o ipotecă asupra unor astfel de bunuri include acţiuni deţinute la societăţi finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentă ulterioară. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot accepta ca acţiunile care constituie o deţinere indirectă echivalentă de bunuri imobile să fie tratate ca o deţinere directă de bunuri imobile, cu condiţia ca o astfel de deţinere indirectă să fie reglementată în mod specific de legislaţia naţională a statului membru şi, atunci când sunt constituite cu titlu de garanţie reală, să ofere creditorilor o protecţie echivalentă.

(3)Finanţarea comerţului, astfel cum este menţionată la alineatul (1) punctul 80, este de obicei fără angajament ferm şi necesită o documentaţie satisfăcătoare în sprijinul tranzacţiei pentru fiecare cerere de tragere, existând posibilitatea refuzului finanţării în caz de dubiu legat de bonitate sau de credibilitatea documentaţiei care susţine tranzacţia În cazul finanţării comerţului, rambursarea expunerilor este în general independentă de debitor, iar fondurile provin în schimb din sumele primite de la importatori sau rezultă din vânzarea mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei;

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze circumstanţele în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) punctul 39.

Art. 5: Definiţii specifice cerinţelor de capital pentru riscul de credit

3.«pierdere aşteptată» sau «EL» înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

8.«ajustare adecvată» înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficienţele identificate în ceea ce priveşte datele şi în ceea ce priveşte metodele de estimare şi pentru a ţine seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc şi ale politicilor de colectare şi recuperare şi de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

10.«angajament» înseamnă orice acord contractual, pe care o instituţie îl oferă unui client şi care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziţiona active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiţionat de către instituţie în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituţie în cazul în care un debitor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în documentaţia facilităţii, inclusiv condiţiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere iniţială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepţia cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condiţiile următoare:

Art. 5^a: Definiţii specifice criptoactivelor

1.«criptoactiv» înseamnă un criptoactiv definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8) care nu este o monedă digitală a unei bănci centrale;

4.«activ tradiţional» înseamnă orice activ, altul decât un criptoactiv, inclusiv:

(j)regimuri de securitate socială acoperite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12) şi de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*13);

TITLUL II:NIVELUL APLICĂRII CERINŢELOR

CAPITOLUL 1:Aplicarea cerinţelor pe bază individuală

Art. 6: Principii generale

(1¹)(1¹) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, numai instituţiile identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt în acelaşi timp entităţi G-SII şi care nu au filiale respectă cerinţele prevăzute la articolul 92a pe bază individuală.

(4)Instituţiile de credit şi firmele de investiţii care sunt autorizate să presteze serviciile şi activităţile de investiţii menţionate la punctele 3 şi 6 din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE respectă obligaţiile prevăzute în partea a şasea şi în articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe bază individuală.

b)instituţiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 16 şi cu articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), cu condiţia să nu efectueze nicio transformare semnificativă a scadenţei; şi

c)instituţiile desemnate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, cu condiţia ca:

(5)Firmele de investiţii menţionate la articolul 95 alineatul (1) şi la articolul 96 alineatul (1) din prezentul regulament, instituţiile cărora autorităţile competente le-au aplicat derogarea menţionată la articolul 7 alineatul (1) sau (3) din prezentul regulament şi instituţiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu sunt ţinute să respecte obligaţiile prevăzute în partea a şaptea şi cerinţele de raportare privind indicatorul efectului de levier asociate prevăzute în partea a şaptea A din prezentul regulament, pe bază individuală.

Art. 7: Derogare de la aplicarea cerinţelor prudenţiale pe bază individuală

(1)Autorităţile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) oricărei filiale a unei instituţii, atunci când atât filiala, cât şi instituţia fac obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv, iar filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituţiei care este întreprinderea-mamă şi sunt îndeplinite toate condiţiile următoare pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă şi filiala sa:

(3)Autorităţile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) unei instituţii-mamă dintr-un stat membru atunci când instituţia face obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv şi este inclusă în supravegherea pe bază consolidată, iar toate condiţiile următoare sunt îndeplinite pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă şi filialele sale:

Art. 8: Derogare de la aplicarea cerinţelor de lichiditate pe bază individuală

(1)Autorităţile competente pot acorda o derogare totală sau parţială de la aplicarea părţii a şasea unei instituţii şi tuturor sau unora dintre filialele sale din Uniune şi să le supravegheze ca pe un subgrup unic de lichiditate, cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile următoare:

b)instituţia-mamă, pe bază consolidată, sau instituţia-filială, pe bază subconsolidată, monitorizează şi supraveghează în permanenţă poziţiile de lichiditate ale tuturor instituţiilor din cadrul grupului sau al subgrupului care fac obiectul derogării, monitorizează şi supraveghează în permanenţă poziţiile de finanţare ale tuturor instituţiilor din cadrul grupului sau al subgrupului, în cazul în care cerinţa privind indicatorul de finanţare stabilă netă (NSFR) prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării, şi asigură un nivel suficient de lichiditate şi de finanţare stabilă, în cazul în care cerinţa privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării, pentru toate instituţiile respective;

d)Nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea respectării contractelor menţionate la litera (c).

(3)În cazul în care instituţiile din cadrul subgrupului unic de lichiditate sunt autorizate în mai multe state membre, alineatul (1) se aplică numai după îndeplinirea procedurii prevăzute la articolul 21 şi numai instituţiilor ale căror autorităţi competente convin cu privire la următoarele elemente:

b)repartizarea cuantumurilor, amplasarea şi proprietatea asupra activelor lichide obligatorii care trebuie deţinute în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerinţa privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), face obiectul derogării, precum şi repartizarea cuantumurilor şi amplasarea finanţării stabile disponibile în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerinţa privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării;

c)stabilirea cuantumurilor minime ale activelor lichide care trebuie deţinute de către instituţiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinţei privind LCR, astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), precum şi stabilirea cuantumurilor minime ale finanţării stabile disponibile care trebuie deţinute de către instituţiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinţei privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV;

(4)Autorităţile competente pot să aplice alineatele (1), (2) şi (3) şi instituţiilor care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie menţionat la articolul 113 alineatul (7), cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile prevăzute la respectivul articol, precum şi altor instituţii legate printr-o relaţie menţionată la articolul 113 alineatul (6), cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile prevăzute la articolul respectiv. În acest caz, autorităţile competente stabilesc ca una dintre instituţiile care fac obiectul derogării să respecte dispoziţiile din partea a şasea pe baza situaţiei consolidate a tuturor instituţiilor din cadrul subgrupului unic de lichiditate.

Art. 9: Metodă individuală de consolidare

(3)În cazul în care exercită opţiunea de la alineatul (1), autoritatea competentă în cauză informează periodic, cel puţin o dată pe an, autorităţile competente din toate celelalte state membre cu privire la utilizarea opţiunii de la alineatul (1) şi la circumstanţele şi acordurile menţionate la alineatul (2). În cazul în care filiala este situată într-o ţară terţă, autorităţile competente furnizează aceleaşi informaţii şi autorităţilor competente din ţara terţă respectivă.

Art. 10: Derogare pentru instituţiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale

(1)Autorităţile competente pot, în conformitate cu dreptul intern, să acorde derogări parţiale sau integrale de la aplicarea cerinţelor prevăzute în părţile a doua-a opta din prezentul regulament şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 în cazul uneia sau mai multor instituţii de credit situate în acelaşi stat membru şi afiliate în mod permanent unei case centrale care le supraveghează şi care are sediul în acelaşi stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 10^a: Aplicarea cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată în cazul în care firmele de investiţii sunt întreprinderi-mamă

În sensul prezentului capitol, firmele de investiţii şi societăţile de investiţii holding sunt considerate a fi societăţi financiare holding-mamă dintr-un stat membru sau din UE în cazul în care aceste firme de investiţii sau societăţi de investiţii holding sunt întreprinderi-mamă ale unei instituţii sau ale unei firme de investiţii care intră sub incidenţa prezentului regulament şi care este menţionată la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.

CAPITOLUL 2:Consolidarea prudenţială

SECŢIUNEA 1:Aplicarea cerinţelor pe bază consolidată

Art. 11: Tratamentul general

(1)Instituţiile-mamă dintr-un stat membru îndeplinesc, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18, obligaţiile prevăzute în părţile a doua, a treia, a patra, a şaptea şi a şaptea A pe baza situaţiei lor consolidate, cu excepţia articolului 430 alineatul (1) litera (d). Întreprinderile-mamă şi filialele acestora care intră sub incidenţa prezentului regulament instituie o structură organizatorică adecvată şi mecanisme corespunzătoare de control intern pentru a asigura prelucrarea şi transmiterea în mod corespunzător a datelor necesare pentru consolidare. În special, acestea se asigură că filialele care nu intră sub incidenţa prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri şi mecanisme care să asigure consolidarea corespunzătoare.

(2)Pentru a se asigura aplicarea pe bază consolidată a cerinţelor din prezentul regulament, termenii «instituţie», «instituţie-mamă dintr-un stat membru», «instituţie-mamă din UE» şi «întreprindere-mamă», după caz, se referă şi la:

c)o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o instituţie desemnată în conformitate cu articolul 21a alineatul (6) litera (d) din Directiva 2013/36/UE.

Situaţia consolidată a unei întreprinderi menţionate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat este situaţia consolidată a societăţii financiare holding-mamă sau a societăţii financiare holding mixte-mamă care nu face obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE. Situaţia consolidată a unei întreprinderi menţionate la primul paragraf litera (c) din prezentul alineat este situaţia consolidată a societăţii financiare holding-mamă sau a societăţii financiare holding mixte-mamă.

(3¹)(3¹) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, numai instituţiile-mamă identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt entităţi G-SII respectă articolul 92a din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament.

Numai întreprinderile-mamă din UE care sunt filiale semnificative ale unei G-SII din afara UE şi care nu sunt entităţi de rezoluţie respectă articolul 92b din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament. În cazul aplicării articolului 21b alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, fiecare dintre cele două întreprinderi-mamă din UE intermediare, identificate de comun acord ca fiind o filială semnificativă, respectă articolul 92b din prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate.

(4)Instituţiile-mamă din UE respectă partea a şasea şi articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate în cazul în care grupul include una sau mai multe instituţii de credit sau firme de investiţii care sunt autorizate să furnizeze serviciile de investiţii şi să desfăşoare activităţile de investiţii menţionate la punctele 3 şi 6 din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE.

(6)Pe lângă cerinţele stabilite la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezentul regulament şi din Directiva 2013/36/UE, atunci când se justifică în scopuri de supraveghere prin specificul riscului sau al structurii capitalului unei instituţii sau atunci când statele membre adoptă legi naţionale care prevăd separarea structurală a activităţilor în cadrul unui grup bancar, autorităţile competente pot cere unei instituţii să respecte obligaţiile prevăzute în părţile a doua-a opta din prezentul regulament, precum şi în titlul VII din Directiva 2013/36/UE, pe bază subconsolidată.

Art. 12^a: Calculul consolidat pentru G-SII cu mai multe entităţi de rezoluţie

Art. 13: Aplicarea cerinţelor de publicare pe bază consolidată

(3)Alineatul (1) primul paragraf nu se aplică instituţiilor-mamă din UE, societăţilor financiare holding-mamă din UE, societăţilor financiare holding mixte-mamă din UE sau entităţilor de rezoluţie atunci când acestea sunt incluse în publicările echivalente efectuate pe bază consolidată furnizate de o întreprindere-mamă stabilită într-o ţară terţă.

Art. 14: Aplicarea cerinţelor prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată

(1)Întreprinderile-mamă şi filialele lor care fac obiectul prezentului regulament trebuie să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a asigura consecvenţa şi buna integrare a cadrului de administrare, a procedurilor şi a mecanismelor impuse de dispoziţiile respective, precum şi posibilitatea furnizării oricăror date sau informaţii relevante pentru supraveghere. În special, acestea se asigură că filialele care nu fac obiectul prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri şi mecanisme care să asigure respectarea dispoziţiilor respective.

(2)Instituţiile aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 270a din prezentul regulament atunci când aplică articolul 92 din prezentul regulament pe bază consolidată sau subconsolidată, în cazul în care sunt încălcate cerinţele stabilite la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 la nivelul unei entităţi stabilite într-o ţară terţă inclusă în consolidare în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, dacă încălcarea este semnificativă în raport cu profilul de risc general al grupului.

SECŢIUNEA 2:Metode de consolidare prudenţială

Art. 18: Metode de consolidare prudenţială

(1)Instituţiile, societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte care sunt obligate să respecte cerinţele menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol pe baza situaţiei lor consolidate efectuează o consolidare globală a tuturor instituţiilor şi instituţiilor financiare care sunt filialele lor. Alineatele (3)-(6) şi alineatul (9) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se aplică partea a şasea şi articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe baza situaţiei consolidate a unei instituţii, a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte sau pe baza situaţiei subconsolidate a unui subgrup de lichiditate, astfel cum este prevăzut la articolele 8 şi 10.

(6)Autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea în următoarele cazuri:

(7)În cazul în care o instituţie are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituţie sau o instituţie financiară, ori în cazul în care deţine o participaţie într-o astfel de întreprindere, instituţia în cauză aplică filialei sau participaţiei respective metoda punerii în echivalenţă. Cu toate acestea, metoda menţionată nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

(8)Autorităţile competente pot solicita consolidarea integrală sau proporţională a unei filiale sau a unei întreprinderi în care o instituţie deţine o participaţie în cazul în care filiala sau întreprinderea respectivă nu este o instituţie sau o instituţie financiară şi în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile conform cărora se efectuează consolidarea în cazurile menţionate la alineatele (3)-(6) şi la alineatul (8).

(10)ABE prezintă Comisiei, până la 10 iulie 2025, un raport privind caracterul complet şi adecvat al definiţiilor şi dispoziţiilor prezentului regulament în ceea ce priveşte supravegherea tuturor tipurilor de riscuri la care sunt expuse instituţiile la nivel consolidat. ABE evaluează în special orice posibile discrepanţe rămase în definiţiile şi dispoziţiile respective, împreună cu interacţiunea lor cu cadrul contabil aplicabil, precum şi orice alt aspect care ar putea crea constrângeri nedorite pentru o supraveghere consolidată cuprinzătoare şi adaptabilă la noi surse sau tipuri de riscuri sau structuri care ar putea duce la arbitraj de reglementare. ABE îşi actualizează raportul cel puţin o dată la doi ani.

SECŢIUNEA 3:Domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale

Art. 19: Entităţile excluse din domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale

(1)O instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau o întreprindere în care se deţine o participaţie nu trebuie inclusă în consolidare în cazul în care cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale întreprinderii în cauză este mai mic decât cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:

(2)Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE pot, de la caz la caz, să decidă că nu este necesar ca o instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau în cadrul căreia se deţine o participaţie să fie inclusă în consolidare, în cazurile următoare:

Art. 20: Decizii comune privind cerinţele prudenţiale

(1)Autorităţile competente acţionează în strânsă cooperare:

a)în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 şi articolul 325az, prezentate de o instituţie-mamă din UE şi de filialele sale sau în comun de filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută şi pentru a stabili clauzele şi condiţiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

b)în scopul de a determina dacă sunt îndeplinite criteriile pentru aplicarea unui tratament intragrup specific, astfel cum figurează la articolul 422 alineatul (9) şi la articolul 425 alineatul (5), completate de standardele tehnice de reglementare ale ABE menţionate la articolul 422 alineatul (10) şi la articolul 425 alineatul (6).

(4)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, supraveghetorul consolidant adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (a). Decizia supraveghetorului consolidant nu limitează competenţele autorităţilor competente prevăzute la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.

Dacă, la finalul perioadei de şase luni, oricare dintre autorităţile competente implicate a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(5)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (b).

Dacă, la finalul perioadei de şase luni, supraveghetorul consolidant a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (b) şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă decizia sa în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6)În cazul în care o instituţie-mamă din UE şi filialele sale, filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE utilizează abordarea IRB menţionată la articolul 143 pe bază unificată, autorităţile competente permit întreprinderii-mamă şi filialelor sale, considerate în ansamblu, să îndeplinească criteriile de eligibilitate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secţiunea 6 într-un mod compatibil cu structura grupului şi cu sistemele, procesele şi metodologiile sale de gestionare a riscurilor.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza procesul de adoptare a deciziei comune menţionat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în ceea ce priveşte cererile pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9) şi articolele 283 şi 325az în vederea facilitării luării deciziilor comune.

Art. 21: Decizii comune privind nivelul de aplicare a cerinţelor de lichiditate

(1)La cererea unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE sau a unei filiale subconsolidate a unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE, supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE dintr-un stat membru depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună care să stabilească dacă condiţiile de la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d) au fost îndeplinite şi de identificare a unui subgrup unic de lichiditate pentru aplicarea articolului 8.

(2)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de şase luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală ia propria decizie.

Cu toate acestea, orice autoritate competentă poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE referitor la întrunirea condiţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie ţinând cont de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al instituţiei-mamă şi de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al filialei. Problema nu se transmite ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(3)Orice autoritate competentă implicată poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE în caz de dezacord referitor la condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie.

Art. 22: Subconsolidarea în cazul entităţilor din ţări terţe

(1)Instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare aplică cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate în cazul în care au o instituţie sau o instituţie financiară ca filială într-o ţară terţă sau deţin o participaţie într-o astfel de întreprindere.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare pot alege să nu aplice cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi nici cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate, în cazul în care totalul activelor şi al elementelor extrabilanţiere ale filialelor şi participaţiilor din ţările terţe reprezintă mai puţin de 10 % din cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale instituţiei-filiale sau ale filialei care este societate financiară holding intermediară sau societate financiară holding mixtă intermediară.