Secţiunea 2 - Metode de consolidare prudenţială - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 2:Metode de consolidare prudenţială
Art. 18: Metode de consolidare prudenţială
(1)Instituţiile, societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte care sunt obligate să respecte cerinţele menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol pe baza situaţiei lor consolidate efectuează o consolidare globală a tuturor instituţiilor şi instituţiilor financiare care sunt filialele lor. Alineatele (3)-(6) şi alineatul (9) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se aplică partea a şasea şi articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe baza situaţiei consolidate a unei instituţii, a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte sau pe baza situaţiei subconsolidate a unui subgrup de lichiditate, astfel cum este prevăzut la articolele 8 şi 10.
În sensul articolului 11 alineatul (3a), instituţiile care sunt obligate să respecte cerinţele menţionate la articolul 92a sau 92b pe bază consolidată efectuează o consolidare globală a tuturor instituţiilor şi instituţiilor financiare care sunt filialele lor în cadrul grupurilor relevante de rezoluţie.
(2)[textul din Art. 18, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul 2, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 6., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(3)În cazul întreprinderilor care au legături în înţelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE, autorităţile competente stabilesc sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea.
(4)Participaţiile deţinute în instituţii şi instituţii financiare administrate de o întreprindere inclusă în consolidare împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare se consolidează proporţional în funcţie de cota de capital deţinută, în cazul în care răspunderea respectivelor întreprinderi se limitează la cota-parte de capital pe care o deţin.

(5)În cazul participaţiilor sau al legăturilor de capital, altele decât cele menţionate la alineatele (1) şi (4), autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea. În special, autorităţile competente pot permite sau impune folosirea metodei punerii în echivalenţă. Cu toate acestea, metoda respectivă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
(6)Autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea în următoarele cazuri:
a)în cazul în care, în opinia autorităţilor competente, o instituţie exercită o influenţă semnificativă asupra uneia sau mai multor instituţii sau instituţii financiare, fără a deţine însă o participaţie în aceste instituţii sau fără a avea alte legături de capital cu acestea; şi
b)în cazul în care două sau mai multe instituţii sau instituţii financiare se află sub o conducere unică, fără ca acest lucru să se facă în baza unui contract, a unor clauze ale memorandumurilor acestora sau a unor clauze statutare.
În special, autorităţile competente pot permite sau impune utilizarea metodei prevăzute la articolul 22 alineatele (7), (8) şi (9) din Directiva 2013/34/UE.

(7)În cazul în care o instituţie are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituţie sau o instituţie financiară, ori în cazul în care deţine o participaţie într-o astfel de întreprindere, instituţia în cauză aplică filialei sau participaţiei respective metoda punerii în echivalenţă. Cu toate acestea, metoda menţionată nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.
Prin derogare de la primul paragraf, autorităţile competente pot permite sau impune instituţiilor să aplice o metodă diferită acestor filiale sau participaţii, inclusiv metoda impusă de cadrul contabil aplicabil, în cazul în care:
a)instituţia nu aplică deja metoda punerii în echivalenţă la 28 decembrie 2020;
b)aplicarea metodei punerii în echivalenţă ar constitui un efort excesiv sau metoda punerii în echivalenţă nu reflectă în mod corespunzător riscurile pe care întreprinderea menţionată la primul paragraf le prezintă pentru instituţie; şi
c)metoda aplicată nu duce la consolidarea integrală sau proporţională a întreprinderii respective.
(8)Autorităţile competente pot solicita consolidarea integrală sau proporţională a unei filiale sau a unei întreprinderi în care o instituţie deţine o participaţie în cazul în care filiala sau întreprinderea respectivă nu este o instituţie sau o instituţie financiară şi în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)întreprinderea nu este o întreprindere de asigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă, un holding de asigurare sau o întreprindere exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 4 din directiva menţionată;
b)există un risc substanţial ca instituţia să decidă să ofere sprijin financiar pentru această întreprindere în condiţii de criză, în absenţa unor obligaţii contractuale de a oferi un astfel de sprijin sau în plus faţă de acestea.
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile conform cărora se efectuează consolidarea în cazurile menţionate la alineatele (3)-(6) şi la alineatul (8).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(10)ABE prezintă Comisiei, până la 10 iulie 2025, un raport privind caracterul complet şi adecvat al definiţiilor şi dispoziţiilor prezentului regulament în ceea ce priveşte supravegherea tuturor tipurilor de riscuri la care sunt expuse instituţiile la nivel consolidat. ABE evaluează în special orice posibile discrepanţe rămase în definiţiile şi dispoziţiile respective, împreună cu interacţiunea lor cu cadrul contabil aplicabil, precum şi orice alt aspect care ar putea crea constrângeri nedorite pentru o supraveghere consolidată cuprinzătoare şi adaptabilă la noi surse sau tipuri de riscuri sau structuri care ar putea duce la arbitraj de reglementare. ABE îşi actualizează raportul cel puţin o dată la doi ani.
În lumina constatărilor ABE, Comisia transmite, Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru a ajusta definiţiile relevante sau sfera consolidării prudenţiale.