Partea ix - ACTE DELEGATE ŞI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
PARTEA IX:ACTE DELEGATE ŞI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE
Art. 456: Acte delegate
(1)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445 privind următoarele aspecte:
a)clarificarea definiţiilor prevăzute la articolele 4, 5, 142, 153, 192, 242, 272, 300, 381 şi 411 pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament.
b)clarificarea definiţiilor prevăzute la articolele 4, 5, 142, 153, 192, 242, 272, 300, 381 şi 411 pentru a ţine cont de evoluţiile de pe pieţele financiare în aplicarea prezentului regulament;
c)modificarea listei claselor de expuneri menţionate la articolele 112 şi 147, astfel încât să se ţină cont de evoluţiile de pe pieţele financiare;
d)cuantumul specificat la articolul 123 alineatul (1) litera (b), articolul 147 alineatul (5) litera (a), articolul 153 alineatul (4) şi articolul 162 alineatul (4), pentru a ţine cont de efectele inflaţiei;

e)lista şi clasificarea elementelor extrabilanţiere prevăzute în anexele I şi II, pentru a ţine seama de evoluţiile de pe pieţele financiare;
f)[textul din Art. 456, alin. (1), litera F. din partea IX a fost abrogat la 26-iun-2021 de Art. 62, punctul 31. din partea IX, titlul III din Regulamentul 2033/27-nov-2019]
g)[textul din Art. 456, alin. (1), litera G. din partea IX a fost abrogat la 26-iun-2021 de Art. 62, punctul 31. din partea IX, titlul III din Regulamentul 2033/27-nov-2019]
h)modificarea cerinţelor de fonduri proprii, conform prevederilor de la articolele 301-311 din prezentul regulament şi de la articolele 50a-50d din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru a ţine cont de evoluţiile sau modificările aduse standardelor internaţionale pentru expunerile faţă de o CPC;
i)clarificarea condiţiilor menţionate în excepţiile prevăzute la articolul 400;
j)modificarea indicatorului de măsurare a capitalului şi a indicatorului de măsurare a expunerii totale pentru indicatorul efectului de levier, menţionate la articolul 429 alineatul (2), în vederea corectării insuficienţelor constatate în baza raportării menţionate la articolul 430 alineatul (1), înainte ca indicatorul efectului de levier să fie publicat de instituţii, astfel cum se prevede la articolul 451 alineatul (1) litera (a).
k)modificările cerinţelor referitoare la publicarea informaţiilor prevăzute în partea a opta titlurile II şi III pentru a ţine cont de evoluţiile sau modificările aduse standardelor internaţionale în materie de informare.

(2)ABE monitorizează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, iar până la 1 ianuarie 2015 transmite Comisiei un raport în acest sens. Raportul evaluează în special:
a)tratamentul riscului CVA, în calitate de cerinţă independentă, în opoziţie cu aceea de componentă integrată a cadrului privind riscul de piaţă;
b)sfera de aplicare a cerinţei pentru riscul CVA, inclusiv excepţia prevăzută la articolul 482;
c)acoperirile eligibile;
d)calcularea cerinţelor de capital pentru riscul CVA.
Pe baza acestui raport, în cazul în care rezultatele impun cu necesitate o astfel de acţiune, Comisia este abilitată, de asemenea, să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 462, în scopul de a modifica articolul 381, articolul 382 alineatele (1)-(3) şi articolele 383-386, referitoare la elementele respective.
Art. 457: Ajustări şi corecţii tehnice
Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462, să efectueze ajustări şi corecţii tehnice ale elementelor neesenţiale din dispoziţiile de mai jos pentru a ţine cont de noile evoluţii în ceea ce priveşte noi produse sau activităţi financiare, să efectueze ajustări pentru a ţine seama de evoluţia de după adoptarea prezentului regulament, a altor acte legislative ale Uniunii privind serviciile financiare şi domeniul contabil, inclusiv standardele contabile bazate pe Regulamentul (CE) nr. 1606/2002:
a)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit, prevăzute la articolele 111-134 şi la articolele 143-191;
b)efectele tehnicilor de diminuare a riscului de credit în conformitate cu articolele 193-241;
c)cerinţele de fonduri proprii pentru securitizare prevăzute la articolele 242-270a;

d)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit al contra-părţii în conformitate cu articolele 272-311;
e)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul operaţional, prevăzute la articolele 315-324;
f)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, prevăzute la articolele 325-377;
g)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de decontare, prevăzute la articolele 378 şi 379;
h)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, prevăzute la articolele 383, 384 şi 386;
i)partea a doua şi articolul 430 numai ca urmare a evoluţiei cerinţelor sau standardelor contabile, care ţin cont de actele legislative ale Uniunii.

Art. 458: Riscul macroprudenţial sau sistemic identificat la nivelul unui stat membru
(1)Statele membre desemnează autoritatea responsabilă cu aplicarea prezentului articol. Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.
(2)În cazul în care constată schimbări în intensitatea riscului macroprudenţial sau sistemic manifestat în cadrul sistemului financiar care pot să genereze consecinţe negative semnificative pentru sistemul financiar şi economia reală dintr-un anumit stat membru, iar autoritatea respectivă consideră că schimbările respective nu pot fi abordate prin intermediul altor instrumente macroprudenţiale din prezentul regulament şi din Directiva 2013/36/UE într-un mod la fel de eficace ca în cazul punerii în aplicare de măsuri naţionale mai stricte, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol notifică situaţia respectivă Comisiei şi CERS în consecinţă. CERS transmite notificarea către Parlamentul European, Consiliu şi ABE fără întârziere.
Notificarea este însoţită de următoarele documente şi include, după caz, elemente de probă cantitative sau calitative cu privire la:
a)schimbările în intensitatea riscului macroprudenţial sau sistemic;
b)motivele pentru care astfel de modificări ar putea prezenta o ameninţare la adresa stabilităţii financiare la nivel naţional sau la adresa economiei reale;
c)o explicaţie a motivului pentru care autoritatea consideră că instrumentele macroprudenţiale prevăzute la articolele 124 şi 164 din prezentul regulament şi la articolele 133 şi 136 din Directiva 2013/36/UE ar fi mai puţin adecvate şi eficace pentru abordarea riscurilor respective decât proiectele de măsuri naţionale menţionate litera (d) de la prezentul alineat;
d)proiecte de măsuri la nivel naţional pentru instituţii autorizate la nivel naţional sau pentru un subset de astfel de instituţii, menite să reducă schimbările în intensitatea riscului şi privind:
(i)nivelul de fonduri proprii prevăzut la articolul 92;
(ii)cerinţele pentru expunerile mari prevăzute la articolul 392 şi la articolele 395-403;
(iii)cerinţele de lichiditate prevăzute în partea a şasea;
(iv)ponderile de risc destinate ţintirii bulelor speculative în sectorul bunurilor imobile locative şi al bunurilor imobile comerciale;
(v)cerinţele de publicare prevăzute în partea a opta;
(vi)nivelul amortizorului de conservare a capitalului, prevăzut la articolul 129 din Directiva 2013/36/UE; sau
(vii)expunerile intrasectoriale din sectorul financiar;
e)o explicaţie a motivelor pentru care proiectele de măsuri sunt considerate de către autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (1) ca fiind corespunzătoare, eficace şi proporţionale în vederea abordării situaţiei; şi
f)o evaluare a impactului probabil pozitiv sau negativ al proiectelor de măsuri asupra pieţei interne, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia statului membru vizat.

(3)În cazul în care sunt autorizate să aplice măsuri la nivel naţional, în conformitate cu prezentul articol, autorităţile stabilite în conformitate cu alineatul (1) furnizează autorităţilor competente din alte ţări toate informaţiile relevante.
(4)Se conferă Consiliului, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, competenţa de a adopta un act de punere în aplicare pentru a respinge proiectele de măsuri naţionale menţionate la alineatul (2) litera (d).
În termen de o lună de la primirea notificării menţionate la alineatul (2), CERS şi ABE prezintă Consiliului, Comisiei şi statului membru în cauză avizele lor cu privire la aspectele menţionate la alineatul respectiv literele (a)-(f).
Ţinând cont în mod special de avizele menţionate la al doilea paragraf şi dacă există probe robuste, puternice şi detaliate că măsura va avea un impact negativ asupra pieţei interne care depăşeşte beneficiile legate de stabilitatea financiară care rezultă din reducerea riscului sistemic sau macroprudenţial identificat, Comisia poate să propună Consiliului, în termen de o lună, un act de punere în aplicare pentru a respinge proiectele de măsuri naţionale propuse.
În absenţa unei propuneri a Comisiei în termenul de o lună menţionat, statul membru respectiv poate adopta imediat proiectele de măsuri naţionale pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenţei riscului macroprudenţial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme.
Consiliul decide asupra propunerii Comisiei în termen de o lună de la primirea propunerii şi îşi expune motivele de respingere sau de acceptare a proiectelor de măsuri naţionale.
Consiliul respinge proiectele de măsuri naţionale propuse numai dacă consideră că nu se îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)schimbările în intensitatea riscului macroprudenţial sau sistemic sunt de natură să prezinte o ameninţare la adresa stabilităţii financiare la nivel naţional;
b)instrumentele macroprudenţiale prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE sunt mai puţin adecvate sau eficace decât proiectele de măsuri naţionale pentru abordarea riscului macroprudenţial sau sistemic identificat;
c)proiectele de măsuri naţionale nu prezintă efecte adverse disproporţionate în ceea ce priveşte întregul sistem financiar sau părţi ale acestuia în alte state membre sau la nivelul Uniunii în ansamblu, formând sau creând astfel un obstacol pentru funcţionarea pieţei interne şi
d)chestiunea priveşte un singur stat membru.
Evaluarea Consiliului ţine seama de avizele CERS şi ABE şi se bazează pe probele prezentate în conformitate cu alineatul (2) de autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1).
În absenţa unui act de punere în aplicare al Consiliului de respingere a proiectelor de măsuri naţionale propuse în termen de o lună de la primirea de către Comisie a propunerii, statul membru în cauză poate adopta şi aplica măsurile pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenţei riscului macroprudenţial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme.

(5)Alte state membre pot recunoaşte măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol şi pot aplica măsurile în cazul instituţiilor autorizate la nivel naţional care au sucursale sau expuneri situate în statele membre autorizate să aplice măsura.

(6)Dacă statele membre recunosc măsurile stabilite în conformitate cu prezentul articol, acestea notifică CERS. CERS transmite fără întârziere aceste notificări Consiliului, Comisiei, ABE şi statului membru autorizat să aplice măsurile.

(7)Atunci când decide cu privire la recunoaşterea măsurilor stabilite în conformitate cu prezentul articol, statele membre ţin seama de criteriile stabilite la alineatul (4).
(8)Statul membru autorizat să aplice măsurile poate solicita CERS să emită o recomandare menţionată la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 unuia sau mai multor state membre care nu recunosc măsurile.
(9)Înainte de expirarea autorizării emise în conformitate cu alineatele (2) şi (4), statul membru în cauză reexaminează situaţia, în consultare cu CERS, cu ABE şi cu Comisia, şi poate adopta, în conformitate cu procedura menţionată la alineatele (2) şi (4), o nouă decizie de prelungire a perioadei de aplicare a măsurilor de la nivel naţional, de fiecare dată cu până la doi ani suplimentari.

(10)În pofida procedurii prevăzute la alineatele (3)-(9) de la prezentul articol, statelor membre li se permite să mărească ponderile de risc peste nivelul celor prevăzute în regulament cu până la 25 %, pentru expunerile identificate la litera (d) punctele (iv) şi (vii) de la alineatul (2) din prezentul articol şi să reducă limita expunerilor mari prevăzută la articolul 395 cu până la 15 % pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenţei riscului macroprudenţial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor de notificare stabilite la alineatul (2) din prezentul articol.

Art. 459: Cerinţe prudenţiale
Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462, să impună, pentru o perioadă de un an, cerinţe prudenţiale mai stricte pentru expuneri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde la modificarea intensităţii riscurilor microprudenţiale şi macroprudenţiale generate de evoluţia pieţei în interiorul sau în afara Uniunii, afectând toate statele membre, şi în cazul în care instrumentele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE nu sunt suficiente în vederea tratării riscurilor respective, în special la recomandarea sau pe baza avizului CERS sau ABE, cu privire la:
a)nivelul de fonduri proprii prevăzut la articolul 92;
b)cerinţele pentru expunerile mari prevăzute la articolul 392 şi la articolele 395-403;
c)cerinţele de publicare prevăzute la articolele 431-455.
Comisia, cu sprijinul CERS, transmite Parlamentului European şi Consiliului cel puţin anual un raport privind evoluţiile pieţei care ar putea necesita utilizarea prezentului articol.
Art. 460: Lichiditate
(1)Comisia este abilitată să completeze prezentul regulament prin adoptarea unor acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a specifica în detaliu cerinţa generală prevăzută la articolul 412 alineatul (1). Actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul alineat se bazează pe elementele care trebuie raportate în conformitate cu partea a şasea titlul II şi cu anexa III, specifică circumstanţele în care autorităţile competente trebuie să impună instituţiilor niveluri specifice ale intrărilor şi ieşirilor în scopul de a reflecta riscuri specifice la care acestea sunt expuse şi respectă pragurile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.
În special, Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea unor acte delegate care să specifice cerinţele de lichiditate detaliate în scopul aplicării articolului 8 alineatul (3) şi a articolelor 411-416, 419, 422, 425, 428a, 428f, 428g, 428j-428n, 428p, 428r, 428s, 428w, 428ae, 428ag, 428ah, 428ak şi 451a.

(2)Cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate menţionată la articolul 412 se introduce conform următorului program de introducere graduală:
a)60 % din cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate în 2015;
b)70 % începând cu 1 ianuarie 2016;
c)80 % începând cu 1 ianuarie 2017;
d)100 % începând cu 1 ianuarie 2018.
În acest sens, Comisia ţine cont de rapoartele menţionate la articolul 509 alineatele (1), (2) şi (3) şi de standardele internaţionale elaborate de forurile internaţionale, precum şi de specificul Uniunii.
Comisia adoptă actul delegat menţionat la alineatul (1) până la 30 iunie 2014. Acesta intră în vigoare până la 31 decembrie 2014, dar nu se aplică înainte de 1 ianuarie 2015.
(3)Comisia este împuternicită să modifice prezentul regulament prin adoptarea unor acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica lista produselor sau a serviciilor prevăzute la articolul 428f alineatul (2) în cazul în care consideră că activele şi pasivele direct legate de alte produse sau servicii îndeplinesc condiţiile stabilite la articolul 428f alineatul (1).
Comisia adoptă actele delegate menţionate la primul paragraf până la 28 iunie 2024.

Art. 461: Analiza introducerii graduale a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate
(1)După consultarea CERS, ABE prezintă Comisiei, până la 30 iunie 2016, un raport privind eventualitatea modificării programului de introducere graduală a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate, astfel cum se specifică la articolul 460 alineatul (2). Această analiză ţine cont în mod corespunzător de evoluţiile pieţei şi ale cadrului de reglementare internaţional, precum şi de specificul Uniunii.
ABE evaluează în raportul său în special amânarea introducerii standardului minim obligatoriu de 100 % până la 1 ianuarie 2019. Raportul ţine cont de rapoartele anuale menţionate la articolul 509 alineatul (1), de datele relevante de pe piaţă şi de recomandările tuturor autorităţilor competente.
(2)În cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde evoluţiilor de pe piaţă şi altor evoluţii, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica programul de introducere graduală specificat la articolul 460 şi pentru a amâna până în 2019 introducerea unui standard minim obligatoriu de 100 % pentru cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate stabilită la articolul 412 alineatul (1) şi a aplica în 2018 un standard minim obligatoriu de 90 % pentru cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate.
În scopul evaluării necesităţii unei amânări, Comisia ţine seama de raportul şi de evaluarea menţionate la alineatul (1).
Actul delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol nu se aplică înainte de 1 ianuarie 2018 şi intră în vigoare până la 30 iunie 2017.
Art. 461a: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă
(1)Comisia monitorizează diferenţele dintre punerea în aplicare a standardelor internaţionale privind cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în Uniune şi în ţările terţe, inclusiv în ceea ce priveşte impactul normelor referitor la cerinţele de fonduri proprii şi în ceea ce priveşte data aplicării lor.
(2)În cazul în care se observă diferenţe semnificative în această punere în aplicare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica prezentul regulament prin:
a)aplicarea, până la data aplicării actului legislativ menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol sau pentru o perioadă de până la trei ani în absenţa unui astfel de act, şi, în cazurile în care este necesar pentru a se menţine condiţii de concurenţă echitabile şi pentru a se compensa diferenţele respective observate, a unor măsuri de ajutor operaţional specifice sau a unor multiplicatori specifici cel puţin egali cu 0 şi mai mici decât 1 la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiilor pentru riscul de piaţă, pentru clase de risc specifice şi pentru factori de risc specifici, utilizându-se una dintre abordările menţionate la articolul 325 alineatul (1) şi prevăzute la:
(i)articolele 325c-325ay, care detaliază abordarea standardizată alternativă;
(ii)articolele 325az-325bp, care detaliază abordarea bazată pe modele interne alternativă;
(iii)articolele 326-361, care detaliază abordarea standardizată simplificată;
b)amânarea cu până la doi ani a datei de la care instituţiile aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prevăzute în partea a treia titlul IV sau oricare dintre abordările pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă menţionate la articolul 325 alineatul (1).
În cazul în care adoptă actul delegat menţionat la primul paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru a ajusta punerea în aplicare în Uniune a standardelor internaţionale privind cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă cu scopul de a permanentiza condiţiile de concurenţă echitabile cu ţările terţe în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii şi impactul respectivelor cerinţe.
(3)Până la 10 iulie 2026, ABE prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei un raport referitor la punerea în aplicare a standardelor internaţionale privind cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în ţări terţe.
Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă având ca scop asigurarea de condiţii de concurenţă echitabile la nivel mondial.

Art. 462: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta actele delegate menţionată la articolul 244 alineatul (6), la articolul 245 alineatul (6), la articolele 456, 457, 459, 460 şi 461a se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 28 iunie 2013.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 244 alineatul (6), la articolul 245 alineatul (6), la articolele 456, 457, 459, 460 şi 461a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 244 alineatul (6), al articolului 245 alineatul (6), al articolelor 456, 457, 459, 460 şi 461a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 463: Obiecţiuni la standardele tehnice de reglementare
Atunci când Comisia adoptă un standard tehnic de reglementare în temeiul prezentului Regulament, care este identic cu proiectul de standard tehnic de reglementare transmis de ABE, termenul în care Parlamentul European şi Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare este de o lună de la data notificării. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului termenul respectiv se prelungeşte cu o lună. Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, termenul în care Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare poate fi prelungit cu încă o lună, dacă este necesar.
Art. 464: Comitetul bancar european
(1)Comisia este sprijinită de Comitetul bancar european instituit prin Decizia Comisiei 2004/10/CE (1). Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(1)JO L 3, 7.1.2004,p. 36.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.