Art. 401. - Art. 401: Calcularea efectului utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 401: Calcularea efectului utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit
(1)În scopul calculării valorii expunerilor în sensul articolului 395 alineatul (1), o instituţie poate utiliza «valoarea ajustată integral a expunerii» (E*) calculată în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 4, luând în considerare diminuarea riscului de credit, ajustările în funcţie de volatilitate şi orice neconcordanţă de scadenţă menţionată în capitolul respectiv.
(2)Cu excepţia instituţiilor care utilizează metoda simplă a garanţiilor financiare, în sensul alineatului (1), instituţiile utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit.
Prin derogare de la alineatul (1), instituţiile care au aprobarea de a utiliza metodele menţionate în capitolul 4 secţiunea 4 şi în capitolul 6 secţiunea 6 de la titlul II din partea a treia pot utiliza metodele respective pentru calcularea valorii expunerii cu privire la operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare.
(3)Pentru a calcula valoarea expunerilor în sensul articolului 395 alineatul (1), instituţiile efectuează periodic simulări de criză privind concentrările riscului de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilă a oricărei garanţii reale acceptate.
Aceste simulări de criză periodice menţionate la primul paragraf vizează riscurile care decurg din modificările posibile ale condiţiilor de piaţă care ar putea avea un impact negativ asupra caracterului adecvat al fondurilor proprii ale instituţiei, precum şi riscurile care decurg din executarea garanţiilor reale în situaţii de criză.
Simulările de criză realizate sunt adecvate şi corespunzătoare pentru evaluarea riscurilor respective.
Instituţiile includ următoarele elemente în strategiile lor de abordare a riscului de concentrare:
a)politici şi proceduri de abordare a riscurilor provenite din neconcordanţele de scadenţă dintre expuneri şi orice protecţie a creditului aferentă expunerilor respective;
b)politici şi proceduri privind riscul de concentrare care decurge din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în special din expunerile mari indirecte din credite, de exemplu expuneri faţă de un singur emitent de titluri de valoare acceptate ca garanţii reale.
(4)În cazul în care o instituţie reduce o expunere faţă de un client prin utilizarea unei tehnici eligibile de diminuare a riscului de credit în conformitate cu articolul 399 alineatul (1), aceasta tratează, în modul stabilit la articolul 403, partea din expunere cu care a fost redusă expunerea faţă de client ca fiind înregistrată pentru furnizorul de protecţie, şi nu pentru client.