Regulamentul 6/11-dec-2018 privind produsele medicinale veterinare şi de abrogare a Directivei 2001/82/CE
Jurnalul Oficial 4L
În vigoare
-agoniste în creşterea animalelor şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE şi 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996," p. 3).Pentru Parlamentul European Preşedintele A. TAJANI Pentru Consiliu Preşedintele J. BOGNER-STRAUSS |
SECŢIUNEA I | PRINCIPII ŞI CERINŢE GENERALE | 11 |
I.1. | Principii generale | 11 |
I.2. | Cerinţele privind conţinutul dosarului | 11 |
I.2.1. | Partea 1: Rezumatul dosarului | 11 |
I.2.2. | Partea 2: Documentaţia privind calitatea (informaţii fizico-chimice, biologice sau microbiologice) | 12 |
I.2.3. | Partea 3: Documentaţia privind siguranţa (teste privind siguranţa şi reziduurile) | 13 |
I.2.4. | Partea 4: Documentaţia privind eficacitatea (studii preclinice şi trial sau trialuri clinice) | 13 |
I.2.5. | Cerinţe detaliate pentru diferite tipuri de produse medicinale veterinare sau dosare ale autorizaţiilor de comercializare | 14 |
SECŢIUNEA II | CERINŢE PRIVIND PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE, ALTELE DECÂT PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE BIOLOGICE | 14 |
II.1. | PARTEA 1: Rezumatul dosarului | 14 |
II.2. | PARTEA 2: Documentaţia privind calitatea (informaţii fizico-chimice, biologice sau microbiologice) | 14 |
II.2A. | Descrierea produsului | 14 |
II.2A1. | Compoziţia calitativă şi cantitativă | 14 |
II.2A2. | Dezvoltarea produsului | 16 |
II.2B. | Descrierea metodei de fabricaţie | 16 |
II.2C. | Producţia şi controlul materialelor de start | 16 |
II.2C1. | Substanţa sau substanţele active | 17 |
II.2C1.1. | Substanţele active prezentate în farmacopei | 18 |
II.2C1.2. | Substanţe active care nu sunt prezentate într-o farmacopee | 18 |
II. 2C1.3. | Caracteristicile fizico-chimice care pot afecta biodisponibilitatea | 18 |
II.2C2. | Excipienţii | 19 |
II.2C3. | Ambalajul (recipientele şi sistemele de închidere) | 19 |
II.2C3.1. | Substanţa activă | 19 |
II.2C3.2. | Produsul finit | 19 |
II.2C4. | Substanţele de origine biologică | 20 |
II.2D. | Testele de control efectuate pe intermediarele izolate în cursul procesului de fabricaţie | 20 |
II.2E. | Testele de control efectuate pe produsul finit | 20 |
II.2E1. | Caracteristicile generale ale produsului finit | 21 |
II. 2E2. | Identificarea şi conţinutul substanţei sau substanţelor active | 21 |
II. 2E3. | Identificarea şi analiza componentelor excipienţilor | 21 |
II.2E4. | Controalele microbiologice | 21 |
II.2E5. | Uniformitatea loturilor | 21 |
II.2E6. | Alte controale | 22 |
II.2F. | Testul de stabilitate | 22 |
II.2F1. | Substanţa sau substanţele active | 22 |
II.2F2. | Produsul finit | 22 |
II.2G. | Alte informaţii | 23 |
II.3 | PARTEA 3: Documentaţia privind siguranţa (teste privind siguranţa şi reziduurile) | 23 |
II.3A. | Testele vizând siguranţa | 23 |
II.3A1. | Identificarea precisă a produsului şi a substanţei sau substanţelor sale active | 24 |
II.3A2. | Farmacologie | 24 |
II.3A2.1. | Farmacodinamică | 24 |
II.3A2.2 | Farmacocinetică | 25 |
II.3A3. | Toxicologie | 25 |
II.3A4. | Alte cerinţe | 26 |
II.3A.4.1. | Studii speciale | 26 |
II.3A.4.2. | Observaţii la oameni | 26 |
II.3A.4.3. | Dezvoltarea rezistenţei şi riscul asociat la oameni | 27 |
II.3A5. | Siguranţa utilizatorului | 27 |
II.3A6. | Evaluarea riscurilor pentru mediu | 27 |
II.3B. | Testele privind reziduurile | 28 |
II.3B1. | Identificarea produsului | 28 |
II.3B2. | Eliminarea reziduurilor (metabolismul şi cinetica reziduurilor) | 28 |
II.3B3. | Metoda de analiză a reziduurilor | 29 |
II.4. | PARTEA 4: Documentaţia privind eficacitatea (studii preclinice şi trial sau trialuri clinice) | 29 |
II.4A. | Studiile preclinice | 29 |
II.4A1. | Farmacologie | 29 |
II.4A.1.1. | Farmacodinamică | 29 |
II.4A.1.2. | Farmacocinetică | 29 |
II.4A2. | Dezvoltarea rezistenţei şi riscul asociat la animale | 30 |
II.4A3. | Determinarea şi confirmarea dozei | 30 |
II.4A4. | Toleranţa la specia sau speciile-ţintă | 30 |
II.4B. | Trial sau trialuri clinice | 31 |
II.4B1. | Principii generale | 31 |
II.4B2. | Documentaţia | 31 |
II.4AB2.1. | Rezultatele studiilor preclinice | 31 |
II.4AB2.2. | Rezultatele trialurilor clinice | 32 |
SECŢIUNEA III | CERINŢE PRIVIND PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE BIOLOGICE | 32 |
SECŢIUNEA IIIa | CERINŢE PRIVIND PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE BIOLOGICE, ALTELE DECÂT PRODUSELE MEDICALE VETERINARE IMUNOLOGICE | 33 |
IIIa.1. | PARTEA 1: Rezumatul dosarului | 33 |
IIIa.2. | PARTEA 2: Documentaţia privind calitatea (informaţii fizico-chimice, biologice sau microbiologice) | 33 |
IIIa.2A. | Descrierea produsului | 33 |
IIIa.2A1. | Compoziţia calitativă şi cantitativă | 33 |
IIIa.2A2. | Dezvoltarea produsului | 34 |
IIIa.2A3. | Caracterizarea | 34 |
IIIa.2A3.1. | Elucidarea structurii şi a altor caracteristici | 34 |
IIIa.2A3.2. | Impurităţi | 35 |
IIIa.2B. | Descrierea metodei de fabricaţie | 35 |
IIIa.2C. | Producţia şi controlul materialelor de start | 35 |
IIIa.2C1. | Materialele de start prezentate în farmacopei | 36 |
IIIa.2C2. | Materialele de start care nu sunt prezentate într-o farmacopee | 36 |
IIIa.2C2.1. | Materialele de start de origine biologică | 36 |
IIIa.2C2.2. | Materialele de start de origine nebiologică | 37 |
IIIa.2D. | Testele de control efectuate în cursul procesului de fabricaţie | 37 |
IIIa.2E. | Testele de control efectuate pe produsul finit | 38 |
IIIa.2E1 | Specificaţia produsului finit | 38 |
IIIa.2E2 | Descrierea metodelor şi validarea testelor de eliberare | 38 |
IIIa.2E3. | Standarde sau materiale de referinţă | 39 |
IIIa.2F. | Uniformitatea loturilor | 39 |
IIIa.2F1. | Substanţa activă | 39 |
IIIa.2F2. | Produsul finit | 39 |
IIIa.2G. | Testele de stabilitate | 39 |
IIIa.2H. | Alte informaţii | 40 |
IIIa.3. | PARTEA 3: Documentaţia privind siguranţa (teste privind siguranţa şi reziduurile) | 40 |
IIIa.3A. | Testele vizând siguranţa | 41 |
IIIa.3A1. | Identificarea precisă a produsului şi a substanţei sau substanţelor sale active: | 41 |
IIIa.3A2. | Farmacologie | 41 |
IIIa.3A2.1. | Farmacodinamică | 42 |
IIIa.3A2.2. | Farmacocinetică | 42 |
IIIa.3A3. | Toxicologie | 42 |
IIIa.3A3.1. | Toxicitatea dozei unice | 42 |
IIIa.3A3.2. | Toxicitatea după doze repetate | 42 |
IIIa.3A3.3. | Toleranţa speciilor-ţintă | 43 |
IIIa.3A3.4. | Toxicitatea pentru reproducere, inclusiv toxicitatea pentru dezvoltare | 43 |
IIIa.3A3.5. | Genotoxicitate | 43 |
IIIa.3A3.6. | Carcinogenitate | 43 |
IIIa.3A3.7. | Excepţii | 43 |
IIIa.3A4. | Alte cerinţe | 44 |
IIIa.3A4.1. | Studii speciale | 44 |
IIIa.3A4.2. | Observaţii la oameni | 44 |
IIIa.3A4.3. | Dezvoltarea rezistenţei şi riscul asociat la oameni | 44 |
IIIa.3A5. | Siguranţa utilizatorului | 45 |
IIIa.3A6. | Evaluarea riscurilor pentru mediu | 45 |
IIIa.3A6.1. | Evaluarea riscurilor pentru mediu ale produselor medicinale veterinare care nu conţin organisme modificate genetic şi care nu constau în astfel de organisme | 45 |
IIIa.3A6.2. | Evaluarea riscului pentru mediu al produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic sau care constau în astfel de organisme | 45 |
IIIa.3B. | Testele privind reziduurile | 46 |
IIIa.3B1. | Identificarea produsului | 46 |
IIIa.3B2. | Depleţia reziduurilor | 46 |
IIIa.3B3. | Metoda de analiză a reziduurilor | 46 |
IIIa.4. | PARTEA 4: Documentaţia privind eficacitatea (studii preclinice şi trial sau trialuri clinice) | 47 |
IIIa.4A. | Studiile preclinice | 47 |
IIIa.4A1. | Farmacologie | 47 |
IIIa.4A1.1. | Farmacodinamică | 47 |
IIIa.4A1.2. | Farmacocinetică | 47 |
IIIa.4A2. | Dezvoltarea rezistenţei şi riscul asociat la animale | 48 |
IIIa.4A3. | Determinarea şi confirmarea dozei | 48 |
IIIa.4A4. | Toleranţa la specia sau speciile-ţintă | 48 |
IIIa.4B. | Trialuri clinice | 48 |
IIIa.4B1. | Principii generale | 48 |
IIIa.4B2. | Documentaţia | 49 |
IIIa.4B2.1. | Rezultatele studiilor preclinice | 49 |
IIIa.4B2.2. | Rezultatele trialurilor clinice | 49 |
SECŢIUNEA IIIb | CERINŢE PRIVIND PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE IMUNOLOGICE | 50 |
IIIb.1. | PARTEA 1: Rezumatul dosarului | 50 |
IIIb.2. | PARTEA 2: Documentaţia privind calitatea (informaţii fizico-chimice, biologice şi microbiologice) | 50 |
IIIb.2.A. | Descrierea produsului | 50 |
IIIb.2A1. | Compoziţia calitativă şi cantitativă | 50 |
IIIb.2A2. | Dezvoltarea produsului | 51 |
IIIb.2B. | Descrierea metodei de fabricaţie | 52 |
IIIb.2C. | Producţia şi controlul materialelor de start | 52 |
IIIb.2C1. | Materialele de start prezentate în farmacopei | 53 |
IIIb.2C2. | Materialele de start care nu sunt prezentate într-o farmacopee | 53 |
IIIb.2C2.1. | Materialele de start de origine biologică | 53 |
IIIb.2C2.2. | Materialele de start de origine nebiologică | 54 |
IIIb.2D. | Testele de control efectuate în cursul procesului de fabricaţie | 54 |
IIIb.2E. | Testele de control efectuate pe produsul finit | 55 |
IIIb.2F. | Uniformitatea loturilor | 56 |
IIIb.2G. | Testele de stabilitate | 56 |
IIIb.2H. | Alte informaţii | 57 |
IIIb.3. | PARTEA 3: Documentaţia privind siguranţa (teste vizând siguranţa şi reziduurile) | 57 |
IIIb.3A. | Cerinţe generale | 57 |
IIIb.3B. | Studiile preclinice | 58 |
IIIb.3C. | Trialuri clinice | 60 |
IIIb.3D. | Evaluarea riscurilor pentru mediu | 60 |
IIIb.3E. | Evaluarea necesară în cazul produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic sau care constau în astfel de organisme | 61 |
IIIb.3F. | Testele vizând reziduurile care trebuie incluse în studiile preclinice | 61 |
IIIb.4. | PARTEA 4: Documentaţia privind eficacitatea (studii preclinice şi trial sau trialuri clinice) | 61 |
IIIb.4A. | Cerinţe generale | 61 |
IIIb.4B. | Studiile preclinice | 62 |
IIIb.4C. | Trialuri clinice | 63 |
SECŢIUNEA IV | CERINŢE PRIVIND CERERI SPECIFICE DE ACORDARE A UNEI AUTORIZAŢII DE INTRODUCERE PE PIAŢĂ | 64 |
IV.1. | Cererile vizând produse medicinale veterinare generice | 64 |
IV.2. | Cererile vizând produse medicinale veterinare hibride | 65 |
IV.3. | Cererile vizând produse medicinale veterinare în combinaţie | 66 |
IV.4. | Cererile bazate pe consimţământul informat | 66 |
IV.5. | Cererile bazate pe date bibliografice | 66 |
IV.6. | Cererile pentru pieţe limitate | 68 |
IV.7. | Cererile vizând circumstanţe excepţionale | 68 |
SECŢIUNEA V | CERINŢE PRIVIND CERERILE DE ACORDARE A UNEI AUTORIZAŢII DE COMERCIALIZARE PENTRU ANUMITE PRODUSE MEDICINALE VETERINARE | 68 |
V.1. | Produsele medicinale veterinare reprezentând terapii noi | 68 |
V.1.1 | Cerinţe generale | 68 |
V.1.2. | Cerinţe în materie de calitate | 69 |
V.1.3. | Cerinţe în materie de siguranţă | 70 |
V.1.4. | Cerinţe în materie de eficacitate | 70 |
V.1.5. | Cerinţe specifice privind datele pentru anumite tipuri de produse reprezentând terapii noi | 70 |
V.1.5.1. | Principii | 70 |
V.1.5.2. | Produse medicinale veterinare reprezentând terapie genică | 70 |
V.1.5.3. | Produse medicinale veterinare reprezentând medicină regenerativă, inginerie tisulară şi terapie celulară | 71 |
V.1.5.4. | Produs medicinal veterinar conceput în mod special pentru fagoterapie | 72 |
V.1.5.5. | Produs medicinal veterinar pe bază de nanotehnologii | 72 |
V.1.5.6. | Produse reprezentând terapie cu ARN antisens şi ARN de interferenţă | 73 |
V.2. | Dosarul standard al unui antigen vaccinal | 74 |
V.3. | Dosarul pentru tulpini multiple | 75 |
V.4. | Tehnologia unei platforme de vaccinare | 75 |
V.5. | Produse medicinale veterinare homeopatice autorizate | 76 |
I.1.1. | Documentaţia care însoţeşte o cerere de acordare a unei autorizaţii de comercializare în temeiul articolului 8 şi al articolelor 18-25 se prezintă în conformitate cu cerinţele stabilite în prezenta anexă şi ia în considerare ghidurile publicate de Comisie şi cerinţele referitoare la formatul electronic publicate de agenţie. |
I.1.2. | La întocmirea dosarului pentru cererea de acordare a unei autorizaţii de comercializare, solicitanţii iau de asemenea în considerare cel mai recent stadiu al cunoaşterii privind produsele medicinale veterinare şi ghidurile ştiinţifice referitoare la calitatea, siguranţa şi eficacitatea produselor medicinale veterinare, publicate de agenţie. |
I.1.3. | În cazul produselor medicinale veterinare, pentru părţile corespunzătoare din dosar sunt aplicabile toate monografiile relevante din Farmacopeea Europeană, inclusiv monografiile generale şi capitolele generale. |
I.1.4. | Procesele de fabricaţie utilizate în fabricarea substanţei (substanţelor) active şi a produsului finit respectă bunele practici de fabricaţie (BPF). |
I.1.5. | Toate informaţiile care sunt relevante pentru evaluarea produsului medicinal veterinar în cauză se includ în cerere, indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile produsului. În special, se prezintă toate detaliile relevante legate de orice studiu sau trial incomplet sau abandonat referitor la produsul medicinal veterinar. |
I.1.6. | Studiile farmacologice, toxicologice, privind reziduurile şi cele preclinice se efectuează în conformitate cu dispoziţiile privind bunele practici de laborator (BPL) stabilite în Directivele 2004/10/CE (1) şi 2004/9/CE (2) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. (1) Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator şi verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanţelor chimice (JO L 50, 20.2.2004, p. 44). (2) Directiva 2004/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind inspecţia şi verificarea bunei practici de laborator (BPL) (JO L 50, 20.2.2004, p. 28). |
I.1.7. | Toate experimentele pe animale se efectuează ţinându-se cont de principiile stabilite în Directiva 2010/63/UE, în pofida locului în care se desfăşoară experimentele. |
I.1.8. | Evaluarea riscurilor pentru mediu ale eliberării produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic (OMG-uri) sau care constau în astfel de organisme în sensul articolului 2 din Directiva 2001/18/CE se include în dosar sub forma unui document separat. Informaţiile sunt prezentate în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2001/18/CE, luându-se în considerare ghidurile publicate de Comisie. |
I.1.9. | Solicitantul confirmă în partea 1 a dosarului pentru o cerere de autorizaţie de comercializare faptul că toate datele transmise care sunt relevante pentru calitatea, siguranţa şi eficacitatea produsului medicinal veterinar, inclusiv datele aflate la dispoziţia publicului, nu fac obiectul protecţiei documentaţiei tehnice. |
1. | Datele farmaceutice (fizico-chimice, biologice sau microbiologice) privind calitatea includ, pentru substanţa activă sau substanţele active şi pentru produsul medicinal veterinar finit, informaţii referitoare la procesul de fabricaţie, la caracterizarea şi proprietăţile, procedurile şi cerinţele de control al calităţii, la stabilitate, precum şi o descriere a compoziţiei, a dezvoltării şi a formei de prezentare a produsului medicinal veterinar. |
2. | Sunt aplicabile toate monografiile, inclusiv monografiile specifice, monografiile generale şi capitolele generale din Farmacopeea Europeană. Pentru produse medicinale veterinare imunologice, sunt aplicabile toate monografiile, inclusiv monografiile specifice, monografiile generale şi capitolele generale din Farmacopeea Europeană, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. În cazul în care nu există o monografie în Farmacopeea Europeană, poate fi utilizată monografia din farmacopeea unui stat membru. În cazurile în care o substanţă nu este descrisă nici în Farmacopeea europeană, nici în farmacopeea unui stat membru, se poate accepta şi conformitatea cu o monografie din farmacopeea unei ţări terţe, dacă conformitatea ei este demonstrată; în astfel de cazuri, solicitantul prezintă o copie a monografiei însoţită de o traducere, dacă este cazul. Se prezintă date care să demonstreze capacitatea monografiei de a asigura controlul adecvat al calităţii unei substanţe. |
3. | Eventuala utilizare a unor teste diferite de cele menţionate în farmacopee se justifică prin furnizarea de dovezi din care să reiasă că materialele ar îndeplini, dacă ar fi testate în conformitate cu farmacopeea, cerinţele de calitate prevăzute în monografia relevantă din farmacopee. |
4. | Toate procedurile de testare pentru analiză şi controlul calităţii ţin cont de ghidurile şi cerinţele stabilite. Se prezintă rezultatele studiilor de validare. Descrierea procedurii (procedurilor) de testare trebuie să fie suficient de detaliată, astfel încât procedura (procedurile) să poată fi reprodusă (reproduse) în cadrul testelor de control efectuate la solicitarea autorităţii competente şi să fie evaluată (evaluate) corespunzător de către autoritatea competentă. Se descrie în mod adecvat orice aparat sau echipament special care se poate utiliza şi, dacă este relevant, se prezintă şi o schemă a acestuia. Se adaugă formulele reactivilor de laborator pentru fiecare metodă de preparare, dacă este necesar. Pentru procedurile de testare incluse în Farmacopeea Europeană sau în farmacopeea unui stat membru, descrierea menţionată se poate înlocui printr-o referinţă detaliată la farmacopeea în cauză. |
5. | În cazul în care sunt disponibile, se utilizează materialele de referinţă chimice şi biologice din Farmacopeea Europeană. În cazul în care sunt utilizate alte materiale şi standarde de referinţă, acestea se identifică şi se descriu detaliat. |
6. | Datele farmaceutice (fizico-chimice, biologice sau microbiologice) privind calitatea substanţei active şi/sau a produsului finit pot fi incluse în dosar în formatul documentului tehnic comun (CTD). |
7. | În cazul produselor medicinale veterinare biologice, inclusiv al celor imunologice, se includ în dosar informaţii referitoare la solvenţii necesari pentru prepararea produsului finit. Un produs medicinal veterinar biologic este considerat un singur produs chiar şi în cazul în care sunt necesari mai mulţi solvenţi pentru obţinerea unor diferite preparate pe baza produsului finit, care pot fi administrate pe căi diferite sau prin metode diferite. Solvenţii furnizaţi împreună cu produse medicinale veterinare biologice pot fi ambalaţi împreună cu flacoanele de substanţă activă sau separat. |
8. | În conformitate cu Directiva 2010/63/UE şi cu Convenţia europeană pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, testele se efectuează astfel încât să se utilizeze un număr minim de animale şi să se reducă la minimum durerea, suferinţa, stresul sau vătămările de durată. Dacă este posibil, se utilizează ca alternativă un test in vitro atunci când acesta determină înlocuirea sau reducerea utilizării animalelor sau reducerea suferinţei. |
1. | Dosarul studiilor vizând siguranţa include următoarele: (a) sinteza testelor efectuate conform prezentei părţi, în care se includ referinţe detaliate la literatura de specialitate şi care conţine o discuţie obiectivă referitoare la toate rezultatele obţinute. Se indică şi se discută omiterea oricăror teste sau trialuri menţionate şi includerea unui tip de studiu alternativ; (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici de laborator pentru studiile preclinice, dacă este cazul, împreună cu o analiză a contribuţiei pe care orice studiu care nu a fost realizat în conformitate cu BPL o poate aduce la evaluarea generală a riscurilor, şi cu justificarea statutului de neconformitate cu BPL. |
2. | Dosarul cuprinde următoarele elemente: (a) un index al tuturor studiilor şi trialurilor incluse în dosar; (b) justificarea omisiunii oricărui tip de studiu şi de trial; (c) o explicaţie pentru includerea unui tip de studiu sau de trial alternativ; (d) o analiză a contribuţiei pe care orice studiu sau trial care nu a fost realizat în conformitate cu BPL o poate aduce la evaluarea generală a riscurilor şi justificarea statutului de neconformitate cu BPL. |
1. | Dosarul vizând eficacitatea include toată documentaţia preclinică şi clinică, indiferent dacă este favorabilă sau nefavorabilă produselor medicinale veterinare, pentru a se permite o evaluare generală obiectivă a raportului beneficiu/risc specific produsului în cauză. |
2. | Dosarul studiilor vizând eficacitatea include următoarele: (a) sinteza testelor efectuate conform prezentei părţi, în care se includ referinţe detaliate la literatura de specialitate şi care conţine o discuţie obiectivă referitoare la toate rezultatele obţinute. Se indică şi se discută omiterea oricăror teste sau trialuri menţionate şi includerea unui tip de studiu alternativ; (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici de laborator pentru studiile preclinice, dacă este cazul, împreună cu o analiză a contribuţiei pe care orice studiu care nu a fost realizat în conformitate cu BPL o poate aduce la evaluarea generală a riscurilor, şi cu justificarea statutului de neconformitate cu BPL. |
3. | Dosarul cuprinde următoarele elemente: (a) un index al tuturor studiilor incluse în dosar; (b) o justificare a omiterii oricărui tip de studiu; (c) o explicaţie pentru includerea unui tip de studiu alternativ. |
4. | Obiectivul trialurilor clinice descrise în această parte este acela de a demonstra eficacitatea produsului medicinal veterinar. Toate afirmaţiile făcute de solicitant cu privire la proprietăţile, efectele şi utilizarea produsului trebuie să fie confirmate pe deplin de rezultatele trialurilor specifice cuprinse în cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare. |
5. | Toate trialurile vizând eficacitatea se realizează în conformitate cu un protocol detaliat, verificat în amănunţime, care se înregistrează în scris înaintea începerii trialului. Bunăstarea animalelor implicate în trialuri face obiectul supravegherii veterinare şi este luată pe deplin în considerare la elaborarea tuturor protocoalelor trialurilor, pe tot parcursul unui trial. |
6. | Trialurile clinice (trialurile efectuate în teren) se desfăşoară în conformitate cu principiile consacrate ale bunelor practici clinice, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
7. | Înainte de începerea oricărui trial clinic efectuat în teren, se obţine şi se documentează consimţământul informat al proprietarului animalelor care urmează să fie utilizate în trial. În particular, proprietarul animalelor este informat în scris cu privire la consecinţele participării la trial pentru eliminarea ulterioară a animalelor tratate sau pentru obţinerea de produse alimentare de la animalele tratate. |
1. | Cerinţele detaliate pentru diferite tipuri de produse medicinale veterinare sau tipuri specifice de dosare ale autorizaţiilor de comercializare sunt prezentate în următoarele secţiuni din prezenta anexă: (a) secţiunea II conţine cerinţele standardizate pentru cererile vizând produsele medicinale veterinare, altele decât produse medicinale veterinare biologice. (b) secţiunea III conţine cerinţele standardizate pentru cererile privind produsele medicinale veterinare biologice: (i) secţiunea IIIa conţine cerinţele standardizate pentru cererile privind produsele medicinale veterinare biologice, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice; (ii) secţiunea IIIb conţine cerinţele standardizate pentru cererile privind produsele medicinale veterinare imunologice; (c) secţiunea IV conţine cerinţele aferente dosarului aplicabile unor tipuri specifice de dosare ale autorizaţiilor de comercializare; (d) secţiunea V conţine cerinţele aferente dosarului aplicabile unor anumite tipuri de produse medicinale veterinare. |
1. | Compoziţia calitativă a tuturor constituenţilor produsului medicinal înseamnă denumirea sau descrierea următoarelor: (a) substanţa activă (substanţele active); (b) excipienţii, constituenţii excipienţilor, indiferent de natura lor sau de cantitatea utilizată, inclusiv coloranţi, conservanţi, adjuvanţi, stabilizatori, agenţi de creştere a vâscozităţii, emulsifianţi, substanţe aromatizante şi aromatice; (c) alţi constituenţi ai învelişului exterior al produselor medicinale veterinare - cum ar fi capsule, capsule gelatinoase, dispozitive intraruminale etc. - destinaţi ingerării de către animale sau administrării pe altă cale; (d) toate datele relevante referitoare la ambalajul direct şi, după caz, ambalajul exterior şi, dacă este cazul, la modul de închidere, împreună cu detalii privind dispozitivele cu ajutorul cărora se utilizează sau se administrează produsul medicinal veterinar şi care se livrează împreună cu acesta. |
2. | Terminologia uzuală care trebuie folosită la descrierea constituenţilor produselor medicinale veterinare reprezintă, în pofida aplicării celorlalte dispoziţii ale articolului 8: (a) pentru substanţele care apar în Farmacopeea Europeană sau, dacă nu, în farmacopeea naţională a unuia dintre statele membre, titlul principal al monografiei în cauză, cu trimitere la farmacopeea respectivă; (b) pentru alte substanţe, denumirea comună internaţională (INN) recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), la care se poate adăuga altă denumire comună sau, în lipsa acestora, denumirea ştiinţifică exactă; (c) constituenţii care nu au o denumire comună internaţională sau o denumire ştiinţifică exactă se descriu prin declararea modului de preparare a acestora şi a materiilor prime din care sunt preparate, la care se adaugă, după caz, orice alt detaliu relevant; (d) pentru materiile colorante, desemnarea prin codul «E», care le este atribuit prin Directiva 2009/35/CE. |
3. | Pentru a se furniza compoziţia cantitativă a tuturor substanţelor active şi a excipienţilor din produsele medicinale veterinare, este necesar, în funcţie de forma farmaceutică în cauză, să se specifice, pentru fiecare substanţă activă şi excipient, masa sau numărul de unităţi de activitate biologică, fie pe unitate de doză, fie pe unitate de masă sau de volum. |
4. | Unităţile de activitate biologică se utilizează pentru substanţele care nu pot fi definite chimic. Dacă a fost definită o unitate internaţională de activitate biologică, se utilizează aceasta. Dacă nu a fost definită o unitate internaţională, unităţile de activitate biologică se exprimă astfel încât să se ofere informaţii clare cu privire la activitatea substanţei prin utilizarea, după caz, a unităţilor din Farmacopeea Europeană. |
5. | La informaţiile privind compoziţia cantitativă se adaugă: (a) pentru preparatele cu doză unică: masa sau unităţile de activitate biologică pentru fiecare substanţă activă din fiecare recipient unitar, luându-se în considerare volumul utilizabil al produsului, după reconstituire, când este cazul; (b) pentru produsele medicinale veterinare care urmează să fie administrate sub formă de picături: masa sau unităţile de activitate biologică pentru fiecare substanţă activă conţinută într-o picătură sau conţinută în numărul de picături ce corespund la 1 ml sau la 1 g de preparat; (c) pentru formele farmaceutice care urmează să fie administrate în cantităţi măsurate: masa sau unităţile de activitate biologică pentru fiecare substanţă activă per cantitatea măsurată. |
6. | Substanţele active prezente sub formă de compuşi sau derivaţi sunt indicate cantitativ cu ajutorul masei totale a acestora şi, dacă este necesar sau relevant, cu ajutorul masei elementului sau a elementelor active din moleculă. |
7. | Pentru produsele medicinale veterinare care conţin o substanţă activă care face pentru prima dată obiectul unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare în Uniunea Europeană, datele cantitative cu privire la o substanţă activă care este o sare sau un hidrat se exprimă întotdeauna prin masa elementului sau elementelor active din moleculă. Compoziţia cantitativă a tuturor produselor medicinale veterinare autorizate ulterior în statele membre este exprimată în acelaşi mod pentru aceeaşi substanţă activă. |
1. | Se furnizează o explicaţie privind alegerea compoziţiei, a constituenţilor, a ambalajului, a funcţiei excipienţilor în produsul finit şi a metodei de fabricaţie a produsului finit, inclusiv justificarea metodei alese şi detaliile privind procesele de sterilizare şi/sau procedurile aseptice utilizate. Explicaţia respectivă trebuie să fie confirmată de date ştiinţifice referitoare la dezvoltarea farmaceutică. Se declară orice exces, împreună cu justificarea aferentă. Se demonstrează faptul că instrucţiunile de utilizare şi caracteristicile microbiologice (puritatea microbiologică şi activitatea antimicrobiană) sunt adecvate pentru utilizarea preconizată a produsului medicinal veterinar, după cum este specificat în dosarul cererii pentru obţinerea autorizaţiei de comercializare. |
2. | Se prezintă un studiu cu privire la interacţiunea dintre produsul finit şi ambalajul primar ori de câte ori se consideră că există riscul unei astfel de interacţiuni, în special dacă sunt în cauză preparate injectabile. |
3. | Dimensiunile propuse ale ambalajelor se justifică în relaţie cu calea de administrare, posologia şi specia sau speciile-ţintă propuse, în special în cazul substanţelor (active) antimicrobiene. |
4. | În cazul în care produsul finit se furnizează împreună cu un dispozitiv de dozare, se demonstrează precizia dozelor. |
5. | Atunci când se recomandă utilizarea unui test auxiliar împreună cu produsul finit (de exemplu, un test de diagnostic), se furnizează informaţii relevante despre test. |
6. | Pentru produsele medicinale veterinare destinate a fi încorporate în hrana pentru animale, se prezintă informaţii privind proporţia de includere, instrucţiuni privind încorporarea, omogenitatea şi compatibilitatea sau caracterul adecvat al hranei pentru animale. |
1. | Descrierea metodei de fabricaţie care se anexează la cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare în temeiul articolului 8 se redactează astfel încât să se ofere o schemă corespunzătoare cu privire la natura operaţiilor utilizate. |
2. | În acest sens, descrierea include cel puţin următoarele: (a) formula reală de fabricaţie a lotului (loturilor) comerciale propuse, cu detalii cantitative ale tuturor substanţelor utilizate. Se menţionează orice substanţă care ar putea să dispară în timpul fabricaţiei; se indică orice exces; (b) descrierea diferitelor etape de fabricaţie, cu informaţii despre regimul procesului, sub formă de relatare însoţită de o diagramă a procesului; (c) în cazul fabricaţiei continue, toate detaliile referitoare la măsurile de precauţie luate pentru asigurarea omogenităţii produsului finit. Se furnizează informaţii despre modul în care este definit un lot (de exemplu, ca perioadă de timp sau cantitate de produs, sub formă de intervale); (d) o listă a controalelor de producţie, cu precizarea etapei de fabricaţie în care se efectuează şi a criteriilor de acceptare; (e) studii experimentale de validare a procesului de fabricaţie şi, după caz, schema de validare a procesului de fabricaţie pentru loturile de producţie; (f) pentru produsele sterile, în cazul în care sunt utilizate condiţii de sterilizare care nu corespund farmacopeii, detalii privind procesele de sterilizare şi/sau procedurile aseptice utilizate. |
1. | În sensul prezentului punct, «materiale de start» înseamnă toate substanţele active, excipienţii şi ambalajele (ambalajul direct şi sistemul său de închidere şi, dacă este cazul, ambalajul exterior şi orice dispozitiv de dozare furnizat împreună cu produsul medicinal veterinar). |
2. | Dosarul include specificaţiile şi informaţiile privind testele care trebuie efectuate pentru controlul calităţii tuturor loturilor de materiale de start. |
3. | Controalele de rutină efectuate pentru materialele de start se efectuează în acelaşi mod precum cel declarat în dosar. |
4. | În cazul în care a fost emis un certificat de conformitate de către Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale pentru un material de start, o substanţă activă sau un excipient, respectivul certificat constituie referinţa la monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. |
5. | În cazul în care se face trimitere la un certificat de conformitate, producătorul prezintă solicitantului, în scris, asigurarea că procesul de fabricaţie nu a fost modificat de la acordarea certificatului de conformitate de către Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale. În cazul în care câmpul referitor la declaraţia de acces, «Box of access», din certificat este completat şi semnat, cerinţa respectivă se consideră îndeplinită fără a fi necesare asigurări suplimentare. |
6. | Pentru materialele de start se prezintă certificate de analiză, pentru a se demonstra conformitatea cu specificaţia definită. |
1. | Datele solicitate se transmit printr-una dintre cele trei modalităţi detaliate la punctele 2-4. |
2. | Se transmit următoarele detalii: (a) informaţii referitoare la identitate, la structură şi o listă a proprietăţilor fizico-chimice şi a altor proprietăţi relevante ale substanţei active, în special a proprietăţilor fizico-chimice care pot afecta siguranţa şi eficacitatea substanţei active. Când este relevant, datele referitoare la structura moleculară includ secvenţa schematică a aminoacizilor şi masa moleculară relativă; (b) informaţii privind procesul de fabricaţie, care trebuie să includă o descriere a procesului de fabricaţie a substanţei active, care reprezintă angajamentul solicitantului pentru fabricarea substanţei active. Se enumeră toate materialele necesare pentru fabricarea substanţei (substanţelor) active, identificându-se etapa în care se utilizează fiecare material în cadrul procesului. Se furnizează informaţii cu privire la calitatea şi controlul acestor materiale. Se furnizează informaţii care să demonstreze că materialele sunt conforme cu standardele corespunzătoare pentru utilizarea prevăzută; (c) informaţii privind controlul calităţii, care trebuie să conţină testele (inclusiv criteriile de acceptare) efectuate în fiecare etapă critică, informaţii privind calitatea şi controlul produselor intermediari şi validarea procesului şi/sau studiile de evaluare, după caz. De asemenea, ele trebuie să conţină rezultatele validării metodelor de analiză aplicate substanţei active, dacă este cazul; (d) informaţii privind impurităţile, care trebuie să indice impurităţile predictibile împreună cu nivelurile şi natura impurităţilor observate. De asemenea, ele trebuie să conţină, dacă este relevant, informaţii privind siguranţa acestor impurităţi. |
3. | Dosarul standard al substanţei active Pentru o substanţă activă de origine nebiologică, solicitantul poate asigura faptul că informaţiile referitoare la substanţa activă de la punctul 2 sunt trimise direct autorităţilor competente de către producătorul substanţei active sub forma unui dosar standard al substanţei active. În acest caz, producătorul substanţei active îi furnizează solicitantului toate datele (partea din dosarul standard al substanţei active care îi corespunde solicitantului) care ar putea să îi fie necesare acestuia din urmă pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru produsul medicinal veterinar. În dosarul produsului medicinal se include o copie a datelor furnizate solicitantului de către producătorul substanţei active. Producătorul substanţei active îi confirmă, în scris, solicitantului că asigură uniformitatea loturilor şi faptul că procesul de fabricaţie sau specificaţiile tehnice nu se modifică fără informarea solicitantului. |
4. | Certificatul de conformitate emis de Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale Se furnizează certificatul de conformitate şi toate datele suplimentare relevante pentru forma farmaceutică care nu sunt incluse în certificatul de conformitate. |
1. | Se consideră că substanţele active care îndeplinesc cerinţele din Farmacopeea Europeană sau, în absenţa unei monografii din Farmacopeea Europeană, din farmacopeea unuia dintre statele membre, respectă într-o măsură suficientă dispoziţiile articolului 8. În acest caz, descrierea metodelor şi procedurilor de analiză se înlocuieşte în fiecare secţiune relevantă cu o trimitere corespunzătoare la farmacopeea în cauză. |
2. | În cazurile în care o specificaţie dintr-o monografie din Farmacopeea Europeană sau din farmacopeea naţională a unui stat membru este insuficientă pentru asigurarea calităţii substanţei, autorităţile competente pot solicita mai multe specificaţii corespunzătoare solicitantului, inclusiv criteriile de acceptare pentru anumite impurităţi şi procedurile de testare validate. |
3. | Autorităţile competente informează autorităţile responsabile de farmacopeea în cauză. Deţinătorul autorizaţiei de comercializare prezintă autorităţilor responsabile de farmacopeea în cauză detalii privind presupusa insuficienţă şi specificaţiile suplimentare aplicate. |
1. | Substanţele active care nu sunt prezentate în nicio farmacopee se descriu sub forma unei monografii cu următoarele rubrici: (a) denumirea constituentului care îndeplineşte condiţiile din partea II.2A1 punctul 2 se completează cu eventualele sinonime comerciale sau ştiinţifice; (b) definiţia substanţei, stabilită într-o formă similară celei utilizate în Farmacopeea Europeană, este însoţită de orice document explicativ necesar, în special cu privire la structura moleculară. Dacă descrierea substanţelor este posibilă numai prin metoda de fabricaţie, descrierea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a caracteriza o substanţă cu compoziţie şi efecte constante; (c) metodele de identificare se pot descrie sub forma procedeelor tehnice complete utilizate pentru producerea substanţei şi sub forma testelor care trebuie efectuate în mod obişnuit; (d) testele pentru determinarea purităţii se descriu cu referire la fiecare impuritate predictibilă, în special la cele care pot avea un efect dăunător şi, dacă este necesar, la cele care, având în vedere combinaţia de substanţe la care se referă cererea, ar putea să influenţeze negativ stabilitatea produsului medicinal sau să denatureze rezultatele analitice; (e) testele şi criteriile de acceptare utilizate în controlul parametrilor relevanţi pentru produsul finit, cum ar fi sterilitatea, trebuie descrise, iar metodele trebuie să fie validate, dacă este cazul; (f) referitor la substanţele complexe de origine vegetală sau animală, la stabilirea metodei generale de analiză se face distincţie între situaţia în care, date fiind efectele farmacologice multiple, este necesar controlul chimic, fizic sau biologic al componentelor principale şi situaţia în care substanţele conţin una sau mai multe grupe de principii cu activitate similară. |
2. | Prin datele respective trebuie să se demonstreze că setul de proceduri de testare propus este suficient pentru controlul calităţii substanţei active pornind de la sursa definită. |
1. | Se consideră că excipienţii care îndeplinesc cerinţele din Farmacopeea Europeană sau, în absenţa unei monografii din Farmacopeea Europeană, din farmacopeea unuia dintre statele membre, respectă într-o măsură suficientă dispoziţiile articolului 8. În acest caz, descrierea metodelor şi procedurilor de analiză se înlocuieşte în fiecare secţiune relevantă cu o trimitere corespunzătoare la farmacopeea în cauză. Dacă este cazul, cerinţele monografiei se completează cu teste suplimentare pentru controlul parametrilor, cum ar fi dimensiunea particulelor, sterilitatea şi/sau solvenţii reziduali. |
2. | În lipsa unei monografii care figurează într-o farmacopee, se propune şi se justifică o specificaţie. Se respectă cerinţele privind specificaţiile, astfel cum sunt stabilite în partea II.2C1.2 punctul 1 literele (a)-(e) pentru substanţa activă. Se prezintă metodele propuse şi datele de validare care stau la baza acestora. |
3. | Se prezintă o declaraţie pentru a se confirma că materiile colorante care urmează să fie incluse în produsele medicinale veterinare îndeplinesc cerinţele Directivei 2009/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3), cu excepţia cazului în care cererea de autorizaţie de comercializare se referă la anumite produse medicinale veterinare de uz topic, cum ar fi zgărzile şi crotaliile medicamentate. (3) Directiva 2009/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind materiile colorante care pot fi adăugate în produsele medicamentoase (JO L 109, 30.4.2009, p. 10). |
4. | Se prezintă o declaraţie pentru a se confirma că materiile colorante corespund criteriilor de puritate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei (4). (4) Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificaţiilor pentru aditivii alimentari enumeraţi în anexele II şi III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 83, 22.3.2012, p. 1). |
5. | Pentru excipienţii noi, adică excipientul sau excipienţii utilizaţi pentru prima dată în Uniune într-un produs medicinal veterinar sau pe o cale de administrare nouă, se transmit detalii cu privire la fabricaţie, caracterizare şi controale, cu trimiteri în sprijinul datelor de siguranţă, atât clinice, cât şi neclinice. Pentru materiile colorante se consideră suficiente declaraţiile de conformitate de la punctele 3 şi 4. |
1. | Se furnizează informaţii privind recipientul şi sistemul său de închidere pentru substanţa activă, inclusiv identitatea oricărui material din ambalajul direct şi specificaţiile acestuia. Nivelul de informaţii necesare se determină în funcţie de starea fizică (lichidă sau solidă) a substanţei active. |
2. | În cazul în care pentru substanţa activă care provine de la sursa propusă se transmite un certificat de conformitate şi în acesta se specifică un recipient şi sistemul său de închidere, informaţiile detaliate cu privire la acestea pentru substanţa activă care provine din sursa respectivă pot fi înlocuite cu o trimitere la certificatul de conformitate în curs de valabilitate. |
3. | În cazul în care pentru substanţa activă care provine de la sursa propusă se transmite un dosar standard al substanţei active şi în acesta se specifică un recipient şi sistemul său de închidere, informaţiile detaliate cu privire la acestea pentru substanţa activă care provine din sursa respectivă pot fi înlocuite cu o trimitere la dosarul standard al substanţei active. |
1. | Se transmit informaţii privind recipientul şi sistemul său de închidere şi privind orice dispozitiv pentru produsul finit, inclusiv identitatea oricărui material din ambalajul direct şi specificaţiile acestuia. Nivelul de informaţii necesare se determină în funcţie de calea de administrare a produsului medicinal veterinar şi de starea fizică (lichidă sau solidă) a formei farmaceutice. |
2. | În lipsa unei monografii care figurează într-o farmacopee, se propune şi se justifică o specificaţie pentru materialul de ambalare. |
3. | Pentru materialele de ambalare utilizate pentru prima dată în Uniunea Europeană şi care intră în contact cu produsul, se prezintă informaţii privind compoziţia, fabricarea şi siguranţa. |
1. | Se furnizează informaţii cu privire la sursa, prelucrarea, caracterizarea şi controalele tuturor materialelor de origine biologică (umană, animală, vegetală sau de la microorganisme) care sunt utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare, inclusiv date referitoare la siguranţa virală, în conformitate cu ghidurile relevante. |
2. | În documentaţie se furnizează informaţii care demonstrează faptul că materialele provenite de la specii de animale relevante pentru transmiterea encefalopatiei spongiforme transmisibile (EST) respectă cerinţele prevăzute în Nota pentru îndrumarul privind reducerea la minimum a riscului de transmitere a agenţilor encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman şi veterinar, precum şi cerinţele prevăzute în monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. Pentru demonstrarea respectării acestor cerinţe se pot utiliza certificatele de conformitate emise de Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale, împreună cu trimiterile la monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. |
1. | În sensul prezentei secţiuni, «intermediare izolate» înseamnă materialul prelucrat parţial care poate fi stocat o perioadă de timp limitată şi care este supus uneia sau mai multor etape de prelucrare ulterioare înainte de a deveni un produs finit. |
2. | Se stabileşte o specificaţie pentru fiecare intermediar şi se descriu şi se validează metodele de analiză, dacă este cazul. |
3. | Se transmit informaţiile de pe ambalajul primar al intermediarului, dacă acestea diferă de cele pentru produsul finit. |
4. | Se stabilesc un termen de valabilitate şi condiţii de depozitare ale intermediarului, pe baza datelor care reies din studiile de stabilitate. |
1. | Pentru controlul produsului finit, un lot de produse finite conţine toate unităţile unei forme farmaceutice care s-au obţinut din aceeaşi cantitate iniţială de material şi au fost supuse aceleiaşi serii de operaţii în procesul de fabricaţie şi/sau de sterilizare. În cazul fabricaţiei continue, mărimea lotului poate fi exprimată ca perioadă de timp sau cantitate de produs, sub formă de intervale. |
2. | Se precizează testele care se efectuează pe produsul finit. Se furnizează o justificare pentru specificaţia propusă. Se precizează şi se justifică frecvenţa testelor care nu se efectuează ca teste de rutină. Se indică criteriile de acceptare pentru eliberare. |
3. | În dosar se includ detalii privind testele de control efectuate pe produsul finit la eliberare şi privind validarea testelor respective. Aceste detalii se transmit în conformitate cu următoarele cerinţe. |
4. | Dacă se utilizează proceduri de testare şi criterii de acceptare diferite de cele menţionate în monografiile relevante şi în capitolele generale din Farmacopeea Europeană sau, dacă nu din aceasta, din farmacopeea unui stat membru, respectivele proceduri şi criterii se justifică prin prezentarea de dovezi din care să reiasă că produsul finit ar putea, dacă ar fi testat conform respectivelor monografii, să îndeplinească condiţiile de calitate din respectiva farmacopee, pentru forma farmaceutică în cauză. |
1. | Printre testele efectuate pe produsul finit se includ întotdeauna anumite teste pentru controlul caracteristicilor generale ale unui produs. Testele în chestiune cuprind, după caz, verificarea maselor/volumelor medii şi a abaterilor maxime, teste mecanice şi fizice, verificarea aspectului vizual şi verificarea caracteristicilor fizice, cum ar fi pH-ul sau mărimea particulelor. Pentru fiecare dintre aceste caracteristici, solicitantul specifică standardele şi criteriile de acceptare. |
2. | Se descriu, la un nivel suficient de detaliat, condiţiile de testare şi eventualele echipamente/aparaturi utilizate, precum şi standardele, ori de câte ori acestea nu sunt indicate în Farmacopeea Europeană sau în farmacopeea unui stat membru; acelaşi lucru este valabil în cazurile în care nu este posibilă aplicarea metodelor prevăzute de aceste farmacopei. |
1. | Identificarea şi conţinutul substanţei sau substanţelor active se realizează fie pe un eşantion reprezentativ din lotul de producţie, fie pe un număr de unităţi de doză analizate individual. |
2. | Cu excepţia cazului în care există o justificare corespunzătoare, abaterea maximă acceptabilă pentru conţinutul de substanţă activă din produsul finit este mai mică sau egală cu ± 5 % în momentul fabricaţiei. |
3. | În anumite cazuri de amestecuri deosebit de complexe, în care analiza substanţelor active care sunt foarte numeroase sau prezente în cantităţi foarte mici ar necesita o cercetare complicată, dificil de realizat pe fiecare lot de producţie, se poate omite analiza uneia sau mai multor substanţe active din produsul finit, cu condiţia ca aceste analize să se realizeze în etape intermediare ale procesului de producţie. Acest procedeu simplificat nu se poate extinde la caracterizarea substanţelor în cauză. Procedeului simplificat i se adaugă o metodă de determinare cantitativă, care să permită autorităţii competente să verifice, după introducerea pe piaţă a produsului medicinal, dacă acesta este conform cu specificaţia sa. |
4. | O analiză a activităţii biologice in vivo sau in vitro este obligatorie atunci când metodele fizico-chimice nu pot furniza informaţii suficiente privind calitatea produsului. O astfel de analiză include, pe cât posibil, materiale de referinţă şi analize statistice care să permită calcularea limitelor de încredere. În cazul în care respectivele teste nu se pot efectua pe produsul finit, ele pot fi efectuate într-o etapă intermediară, cât mai spre sfârşitul procesului de fabricaţie. |
5. | Se indică nivelurile maxime acceptate ale produselor de degradare individuale şi totale imediat după fabricare. Se prezintă raţionamentul care a stat la baza includerii în specificaţie sau a excluderii din aceasta a produselor de degradare. |
1. | Se specifică o perioadă de retestare a substanţei active şi condiţiile de depozitare a acesteia, cu excepţia cazului în care fabricantul produsului finit retestează în totalitate substanţa activă imediat înainte de utilizarea acesteia pentru fabricarea produsului finit. |
2. | Pentru a se dovedi modul în care calitatea unei substanţe active variază în timp sub influenţa unei varietăţi de factori de mediu şi pentru a se justifica perioada de retestare şi condiţiile de depozitare definite, dacă este cazul, se prezintă date privind stabilitatea. Se prezintă tipul de studii de stabilitate efectuate, protocoalele utilizate, procedurile de analiză folosite şi validarea acestora, împreună cu rezultatele detaliate. |
3. | În cazul în care pentru substanţa activă care provine de la sursa propusă este disponibil un certificat de conformitate şi în acesta se specifică o perioadă de retestare şi condiţii de depozitare, datele privind stabilitatea pentru substanţa activă provenită de la respectiva sursă pot fi înlocuite cu o trimitere la certificatul de conformitate în curs de valabilitate. |
4. | În cazul în care pentru substanţa activă care provine de la sursa propusă se transmite un dosar standard al substanţei active şi în acesta se specifică date privind stabilitatea, informaţiile detaliate cu privire la stabilitatea substanţei active care provine de la sursa respectivă pot fi înlocuite cu o trimitere la dosarul standard al substanţei active. |
1. | Se prezintă o descriere a studiilor prin care s-au determinat termenul de valabilitate, condiţiile de depozitare recomandate şi specificaţiile la expirarea termenului de valabilitate propus de către solicitant. |
2. | Se prezintă tipul de studii de stabilitate efectuate, protocoalele utilizate, procedurile de analiză folosite şi validarea acestora, împreună cu rezultatele detaliate. |
3. | Dacă un produs finit trebuie reconstituit sau diluat înaintea administrării, sunt necesare detalii cu privire la termenul de valabilitate şi la specificaţiile produsului medicinal reconstituit/diluat, susţinute de date relevante privind stabilitatea. |
4. | În cazul recipientelor cu doze multiple, se prezintă date privind stabilitatea, dacă acestea sunt relevante, pentru a se justifica termenul de valabilitate al medicamentului după prima străpungere sau deschidere, şi se defineşte o specificaţie pentru recipientele aflate în uz. |
5. | Dacă un produs finit poate genera produse de degradare, solicitantul declară care sunt produsele respective şi indică metodele de identificare şi procedurile de testare utilizate. |
6. | Dacă datele privind stabilitatea arată că valoarea concentraţiei substanţei active scade în timpul depozitării, în descrierea testelor de control pentru produsul finit se includ, dacă este cazul, analiza chimică şi, dacă este necesar, studiul toxico-farmacologic pentru determinarea modificărilor suferite de substanţă şi, eventual, caracterizarea şi/sau analiza produselor de degradare. |
7. | Se indică şi se justifică nivelurile maxime acceptate ale produselor de degradare individuale şi totale la expirarea termenului de valabilitate. |
8. | Pe baza rezultatelor testelor de stabilitate, se enumeră şi se justifică testele realizate pe produsul finit pe parcursul termenului de valabilitate al acestuia, precum şi criteriile de acceptare ale testelor respective. |
9. | Concluziile trebuie să conţină rezultatele analizelor care justifică termenul de valabilitate propus şi, după caz, perioada de utilizare în condiţiile de depozitare recomandate. |
10. | În plus, pentru produsele medicinale veterinare destinate a fi încorporate în hrana pentru animale, se prezintă informaţii privind stabilitatea şi termenul de valabilitate propus după încorporarea în hrana pentru animale. De asemenea, se furnizează o specificaţie pentru hrana medicamentată pentru animale, care sunt fabricate cu ajutorul respectivelor produse medicinale veterinare în conformitate cu instrucţiunile de utilizare recomandate. |
1. | Fiecare raport de studiu include: (a) o copie a planului studiului (a protocolului); (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici de laborator, după caz; (c) o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate; (d) o descriere şi o justificare a sistemului de testare; (e) o descriere a rezultatelor obţinute, suficient de detaliată pentru a permite evaluarea critică a rezultatelor independent de interpretarea lor de către autor; (f) o analiză statistică a rezultatelor, dacă este cazul; (g) o analiză a rezultatelor, cu comentarii privind efectele observate şi cele neobservate, precum şi orice concluzie neobişnuită; (h) denumirea laboratorului; (i) numele conducătorului studiului; (j) semnătura şi data; (k) locul şi perioada de timp în care a fost efectuat studiul; (l) legenda cu abrevierile şi codurile, indiferent dacă sunt acceptate pe plan internaţional sau nu; (m) descrierea procedurilor matematice şi statistice. |
2. | Studiile publicate pot fi acceptate dacă ele conţin o cantitate suficientă de date şi detalii suficiente pentru a permite o evaluare independentă. Tehnicile experimentale se descriu într-un mod suficient de detaliat, astfel încât să fie posibilă reproducerea lor şi investigatorul să le poată stabili valabilitatea. Rezumatele studiilor pentru care nu sunt disponibile rapoarte detaliate nu sunt acceptate ca documentaţie valabilă. Când substanţa a fost evaluată anterior pentru stabilirea limitei maxime a reziduurilor (LMR), în vederea abordării anumitor cerinţe de siguranţă, se poate face referire la rapoartele publice europene de evaluare a LMR (EPMAR). În cazul în care se face referire la EPMAR, nu este necesar să se prezinte studii deja evaluate ca parte a evaluării LMR; se furnizează numai studii noi care nu sunt disponibile pentru evaluarea LMR. În cazul în care calea de expunere (de exemplu, pentru utilizator) nu este identică cu cea utilizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/782 al Comisiei (5), ar putea fi necesare studii noi. (5) Regulamentul (UE) 2018/782 al Comisiei din 29 mai 2018 de stabilire a principiilor metodologice pentru evaluarea riscurilor şi pentru recomandările de gestionare a riscurilor menţionate în Regulamentul (CE) nr. 470/2009 (JO L 132, 30.5.2018, p. 5). |
1. | Se transmite o documentaţie adecvată privind siguranţa, pe baza căreia să se poată evalua: (a) posibila toxicitate a produsului medicinal veterinar şi orice efect periculos sau nedorit care poate apărea la speciile-ţintă în condiţiile de utilizare propuse; (b) posibilele riscuri care ar putea rezulta în urma expunerii oamenilor la produsul medicinal veterinar, de exemplu în timpul administrării acestuia la animal; (c) posibilele riscuri pentru mediu rezultate din utilizarea produsului medicinal veterinar. |
2. | În unele cazuri ar putea fi necesară testarea metaboliţilor compusului de bază, dacă aceştia sunt reziduuri care pot ridica probleme. |
3. | Un excipient utilizat pentru prima dată într-un produs medicinal veterinar sau pe o cale de administrare nouă se tratează la fel ca o substanţă activă. |
1. | Studiile farmacologice au o importanţă fundamentală pentru clarificarea mecanismelor prin care produsul medicinal veterinar produce efectele sale terapeutice şi, în consecinţă, se includ studiile farmacologice realizate la speciile de animale de laborator şi la animalele-ţintă. Dacă este cazul, se poate face referire la studiile prezentate în partea 4 a dosarului. |
2. | În cazul în care un produs medicinal veterinar produce efecte farmacologice în absenţa unui răspuns toxic sau în doze mai mici decât acelea necesare pentru a produce efecte toxice, respectivele efecte farmacologice sunt luate în considerare pe parcursul evaluării siguranţei produsului medicinal veterinar pentru utilizator. |
3. | Documentaţia referitoare la siguranţă este întotdeauna precedată de detalii privind investigaţiile farmacologice efectuate pe animalele de laborator şi de toate informaţiile relevante observate pe parcursul studiilor clinice desfăşurate pe animale-ţintă. |
1. | Documentaţia privind toxicologia respectă ghidurile publicate de agenţie privind abordarea generală în materie de testare şi ghidurile privind studiile specifice. În general, studiile de toxicitate se realizează pe substanţa sau substanţele active şi nu pe preparat, cu excepţia cazului în care se prevede în mod specific altfel. |
2. | Studiile pe animale se efectuează pe rase consacrate de animale de laborator pentru care sunt disponibile (de preferat) date istorice. |
3. | Toxicitatea dozei unice Studiile de toxicitate a dozei unice pot fi utilizate pentru a se anticipa: (a) posibilele efecte ale supradozei acute asupra speciilor-ţintă; (b) posibilele efecte ale administrării accidentale la oameni; (c) dozele care pot fi folosite în mod util în studiile cu doze repetate. Studiile de toxicitate a dozei unice indică efectele toxice acute ale substanţei şi durata de timp care precedă apariţia şi remisia lor. Studiile care trebuie efectuate se selectează în vederea furnizării de informaţii privind siguranţa utilizatorului; de exemplu, dacă se anticipează o expunere substanţială a utilizatorului produsului medicinal veterinar prin inhalare sau contact cu pielea, se studiază respectivele căi de expunere. |
4. | Toxicitatea după doze repetate Obiectivul testelor de toxicitate după doze repetate este evidenţierea eventualelor modificări fiziologice şi/sau patologice induse de administrarea repetată a substanţei active sau a unei combinaţii de substanţe active studiate şi determinarea relaţiei dintre modificările respective şi dozele administrate. În mod normal este suficient un studiu de toxicitate după doze repetate la o singură specie de animale de laborator. Acest studiu poate fi înlocuit cu un studiu realizat pe animalul-ţintă. Frecvenţa şi calea de administrare, precum şi durata studiului se aleg luându-se în considerare condiţiile propuse de utilizare clinică şi/sau de expunere a utilizatorului. Solicitantul prezintă motivele pentru amploarea şi durata studiilor şi pentru dozele alese. |
5. | Toleranţa speciilor-ţintă Se furnizează un rezumat al tuturor semnelor de intoleranţă care au fost observate în cursul studiilor efectuate, în general cu formularea finală, la specia-ţintă, în conformitate cu cerinţele enunţate în partea II.4A4 (Toleranţa la specia sau speciile-ţintă). Se identifică studiile în cauză, dozele la care s-a produs intoleranţa şi speciile şi rasele în cauză. De asemenea, se furnizează detalii cu privire la toate modificările fiziologice neaşteptate. Rapoartele complete ale studiilor respective se includ în partea 4 a dosarului. |
6. | Toxicitatea pentru reproducere, inclusiv toxicitatea pentru dezvoltare Studiul efectelor asupra reproducerii În cazul produselor destinate utilizării la animale de reproducţie, se furnizează studii de siguranţă pentru reproducere, efectuate în conformitate cu Ghidul nr. 43 al VICH. Nu se preconizează studii de toxicitate pentru reproducere efectuate pe animale de laborator pentru evaluarea efectelor asupra utilizatorului. |
7. | Studiu de toxicitate pentru dezvoltare Pentru evaluarea efectelor la speciile-ţintă de animale nu sunt necesare studii de toxicitate pentru dezvoltare în cazul produselor destinate numai utilizării la alte animale decât cele de reproducţie. În cazul altor produse se efectuează un studiu de toxicitate pentru dezvoltare la cel puţin o specie, care poate fi specia-ţintă. În cazul în care studiul este efectuat pe speciile-ţintă, aici se furnizează un rezumat, iar raportul complet al studiului se include în partea 4 a dosarului. Pentru evaluarea siguranţei utilizatorilor, se efectuează teste standard de toxicitate pentru dezvoltare, în conformitate cu teste standard bazate pe ghiduri consacrate (inclusiv Ghidul nr. 32 al VICH şi testele recomandate de OCDE) în toate cazurile în care se poate preconiza o expunere semnificativă a utilizatorului. |
8. | Genotoxicitate Se efectuează teste ale potenţialului genotoxic, în vederea evidenţierii modificărilor pe care o substanţă le-ar putea produce în materialul genetic al celulelor. Se evaluează proprietăţile genotoxice ale oricărei substanţe care urmează să fie inclusă pentru prima dată într-un produs medicinal veterinar. Substanţa sau substanţele active se supun unei serii standard de teste de genotoxicitate, în conformitate cu teste standard bazate pe ghiduri consacrate (inclusiv Ghidul nr. 23 al VICH şi testele recomandate de OCDE). |
9. | Carcinogenitate Când se decide dacă este necesară efectuarea de teste de carcinogenitate, se iau în considerare rezultatele testelor de genotoxicitate, relaţiile structură-activitate şi concluziile testelor de toxicitate după doze repetate care pot demonstra potenţialul de apariţie a modificărilor hiperplazice/neoplazice. Se ia în considerare orice specificitate de specie care este cunoscută a mecanismului de toxicitate, precum şi orice diferenţă de metabolism între speciile utilizate pentru studii, speciile de animale-ţintă şi om. Testele de carcinogenitate se efectuează în conformitate cu teste standard bazate pe ghiduri consacrate (inclusiv Ghidul nr. 28 al VICH şi testele recomandate de OCDE). |
10. | Excepţii Dacă un produs medicinal veterinar este destinat utilizării topice, se studiază absorbţia sistemică la speciile de animale-ţintă. Dacă se dovedeşte că absorbţia sistemică este nesemnificativă, se pot omite testele de toxicitate după doze repetate, testele de toxicitate pentru reproducere şi pentru dezvoltare şi testele de carcinogenitate, exceptându-se cazurile în care: (a) în condiţiile de utilizare stabilite, se preconizează administrarea pe cale orală a produsului medicinal veterinar la animal; sau (b) în condiţiile de utilizare stabilite, se preconizează expunerea utilizatorului la produsul medicinal veterinar pe cale orală. |
1. | În cazul animalelor de la care se obţin produse alimentare, în evaluarea riscurilor se abordează: (a) identificarea bacteriilor rezistente sau a determinanţilor de rezistenţă care ar putea fi asociaţi unor boli la om (bacterii zoonotice şi/sau comensale) şi care sunt selectaţi prin utilizarea produsului medicinal veterinar antimicrobian la animalele-ţintă (identificarea pericolelor); (b) probabilitatea eliberării pericolului sau a pericolelor identificate de la speciile-ţintă de animale, ca urmare a utilizării produsului medicinal veterinar în cauză; (c) probabilitatea expunerii ulterioare a omului la pericolul sau pericolele identificate prin alimente sau prin contact direct şi consecinţele unei astfel de expuneri (efecte nocive) asupra sănătăţii umane. Sunt disponibile orientări în Ghidul nr. 27 al VICH GL27 şi în orientările UE. |
2. | Pentru animalele de companie, în analiza riscurilor pentru sănătatea umană sau cea publică se abordează: (a) identificarea bacteriilor rezistente sau a determinanţilor de rezistenţă care ar putea fi asociaţi unor boli la om şi care sunt selectaţi prin utilizarea produsului medicinal veterinar antimicrobian la animalele-ţintă; (b) o estimare a expunerii la bacterii zoonotice şi comensale în speciile-ţintă de animale, bazată pe condiţiile de utilizare a produsului medicinal veterinar în cauză; (c) luarea în considerare a expunerii ulterioare a omului la microorganisme rezistente la antimicrobiene şi a consecinţelor unei astfel de expuneri asupra sănătăţii umane. |
3. | Se abordează rezistenţa din mediu. |
1. | Se efectuează o evaluare a riscurilor pentru mediu pentru a se estima potenţialele efecte nocive pe care utilizarea produsului medicinal veterinar le-ar putea avea asupra mediului şi pentru a se identifica riscul unor astfel de efecte. De asemenea, în evaluare se identifică orice măsură de precauţie care poate fi necesară în vederea reducerii riscurilor. |
2. | Evaluarea se desfăşoară în două etape. Prima etapă a evaluării se efectuează întotdeauna. Detaliile evaluării se furnizează în conformitate cu ghidurile publicate de agenţie. Se indică expunerea potenţială a mediului la produs şi nivelul de risc asociat unei asemenea expuneri, luându-se în considerare, în special, următoarele elemente: (a) specia sau speciile-ţintă de animale şi tipurile propuse de utilizare; (b) metoda de administrare, în special amploarea posibilă în care produsul va pătrunde direct în sistemele ecologice; (c) posibila excreţie a medicamentului, a substanţelor active ale acestuia sau a metaboliţilor relevanţi în mediu, de către animalele tratate; persistenţa în aceste excremente; (d) eliminarea produselor medicinale veterinare neutilizate sau a altor deşeuri de produse medicinale. |
3. | În a doua etapă se desfăşoară o investigaţie specifică suplimentară privind soarta produsului şi efectele acestuia asupra anumitor ecosisteme, în conformitate cu ghidurile publicate de către agenţie. Se iau în considerare gradul de expunere a mediului la produs şi informaţiile disponibile privind proprietăţile fizice/chimice, farmacologice şi/sau toxicologice ale substanţei sau ale substanţelor în cauză, inclusiv ale metaboliţilor, în cazul unui risc identificat, care au fost obţinute în timpul desfăşurării celorlalte teste şi trialuri necesare în baza prezentului regulament. |
4. | În cazul produselor destinate speciilor de la care se obţin produse alimentare, substanţele persistente, bioacumulative şi toxice (PBT) sau foarte persistente şi foarte bioacumulative (vPvB) se clasifică în conformitate cu criteriile din anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentul European şi al Consiliului (6) (Regulamentul REACH) şi se evaluează în conformitate cu ghidurile publicate de agenţie pentru evaluarea caracterului PBT şi vPvB al substanţelor din produsele medicinale veterinare. (6) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1). |
1. | În sensul prezentului punct, se aplică definiţiile din Regulamentul (CE) nr. 470/2009. |
2. | Scopul studierii eliminării reziduurilor din ţesuturile comestibile sau din ouă, lapte şi miere (ceară, dacă este cazul) care provin de la animale tratate este de a se determina în ce condiţii şi în ce măsură reziduurile pot să persiste în produse alimentare care provin de la aceste animale. În plus, studiile servesc la stabilirea unei perioade de aşteptare. |
3. | În cazul produselor medicinale veterinare destinate utilizării la animale de la care se obţin produse alimentare, documentaţia referitoare la reziduuri arată: (a) în ce măsură şi cât timp persistă reziduurile de produs medicinal veterinar sau de metaboliţi ai acestuia în ţesuturile comestibile ale animalului tratat sau în laptele, ouăle şi/sau mierea (ceara, dacă este cazul) obţinute de la acesta; (b) că, pentru prevenirea oricăror riscuri pentru sănătatea consumatorului cauzate de produsele alimentare obţinute din animale tratate, este posibil să se stabilească perioade de aşteptare realiste care pot fi respectate în condiţiile concrete din agricultură; (c) că metoda sau metodele de analiză utilizate în studiile privind eliminarea reziduurilor sunt validate în mod suficient pentru a oferi siguranţa necesară a faptului că datele prezentate privind reziduurile sunt adecvate pentru stabilirea perioadei de aşteptare. |
1. | Obiectivul acestor studii, care măsoară viteza de eliminare a reziduurilor din animalul-ţintă după ultima administrare a produsului medicinal veterinar, este de a permite stabilirea perioadelor de aşteptare necesare pentru a se asigura că în produsele alimentare obţinute de la animale tratate nu există reziduuri care pot constitui un pericol pentru consumatori. |
2. | Se raportează starea actuală a LMR pentru componentele produsului medicinal veterinar la speciile-ţintă relevante. |
3. | Nivelurile de reziduuri prezente se determină într-un număr suficient de momente în timp, după ce animalele utilizate pentru testare au primit ultima doză de produs medicinal veterinar. Studiile pe mamifere şi păsări se efectuează în conformitate cu Ghidul nr. 48 al VICH şi cu alte orientări relevante. Studiile vizând reziduurile din miere se desfăşoară în conformitate cu Ghidul nr. 56 al VICH, iar studiile vizând eliminarea reziduurilor la specii acvatice, în conformitate cu Ghidul nr. 57 al VICH. |
4. | Pe baza evaluării, se abordează raţionamentul pentru perioada de aşteptare propusă. |
1. | Se caracterizează efectele farmacodinamice ale substanţei sau ale substanţelor active incluse în produsul medicinal veterinar. |
2. | Se descriu adecvat modul de acţiune şi efectele farmacologice pe care se bazează aplicaţia recomandată în practică, inclusiv efectele secundare (dacă există). În general, se studiază efectele asupra principalelor funcţii fiziologice. Rezultatele se exprimă cantitativ (cu ajutorul, de exemplu, al curbelor doză-efect şi/sau al curbelor timp-efect) şi, ori de câte ori este posibil, în comparaţie cu o substanţă a cărei acţiune este bine cunoscută (când se susţine că acţiunea este superioară în comparaţie cu substanţa a cărei acţiune este bine cunoscută, se demonstrează diferenţa şi se arată că aceasta este semnificativă din punct de vedere statistic). |
3. | Se investighează orice efect al altor caracteristici ale produsului (cum ar fi calea de administrare sau formularea) asupra acţiunii farmacologice a substanţei active. |
4. | Tehnicile experimentale se descriu într-un mod suficient de detaliat, cu excepţia cazului în care sunt proceduri standard, astfel încât să fie posibile reproducerea şi stabilirea validităţii lor. Se descriu în mod clar rezultatele experimentale şi se prezintă rezultatele eventualelor comparaţii statistice. |
5. | De asemenea, se studiază orice modificare cantitativă a răspunsurilor obţinute în urma administrării repetate a substanţei, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate să se procedeze altfel. |
1. | Datele farmacocinetice de bază referitoare la substanţa activă sunt solicitate în contextul evaluării siguranţei şi a eficacităţii produsului medicinal veterinar la speciile-ţintă de animale, în special dacă este vorba de o substanţă sau o formulare nouă. |
2. | Obiectivele studiilor farmacocinetice asupra speciilor-ţintă de animale pot fi clasificate în patru categorii principale: (a) descrierea caracteristicilor farmacocinetice de bază (şi anume, absorbţia, distribuţia, metabolismul şi excreţia) substanţei active din formulare; (b) utilizarea caracteristicilor farmacocinetice de bază pentru studierea relaţiilor dintre posologie şi concentraţia în plasmă şi în ţesuturi de-a lungul timpului şi efectele farmacologice, terapeutice sau toxice; (c) după caz, compararea parametrilor farmacocinetici dintre diversele specii-ţintă şi examinarea eventualelor diferenţe dintre specii care au un impact asupra siguranţei speciei-ţintă de animale şi asupra eficacităţii produsului medicinal veterinar; (d) după caz, compararea biodisponibilităţii pentru sprijinirea corelaţiei informaţiilor de siguranţă şi eficacitate între diferite produse, forme farmaceutice, concentraţii sau căi de administrare sau compararea impactului modificărilor survenite în fabricaţie sau compoziţie. |
3. | În cazul speciilor-ţintă de animale, sunt necesare, de regulă, studii farmacocinetice în completarea studiilor farmacodinamice pentru a sprijini stabilirea unei posologii sigure şi eficace (calea şi locul de administrare, doza, intervalul dintre doze, numărul de administrări etc.). Se poate dovedi necesară efectuarea unor studii farmacocinetice suplimentare pentru a se stabili posologia, în funcţie de anumite variabile ale populaţiei. |
4. | În cazul în care au fost incluse studii farmacocinetice în partea 3 a dosarului, se pot face trimiteri la acestea. Pentru combinaţii fixe, a se vedea secţiunea IV. |
1. | Pentru produsele medicinale veterinare relevante (de exemplu, antimicrobiene şi antiparazitare) se furnizează informaţii despre rezistenţa actuală (dacă este cazul) şi despre apariţia potenţială a rezistenţei cu relevanţă clinică pentru indicaţia declarată pentru speciile de animale-ţintă. Dacă este posibil, se prezintă informaţii despre mecanismul sau mecanismele de rezistenţă, baza genetică moleculară a rezistenţei şi rata de transfer a determinanţilor rezistenţei. Ori de câte ori este relevant, se prezintă informaţii despre corezistenţă şi rezistenţă încrucişată. Solicitantul propune măsuri de limitare a dezvoltării rezistenţei în organisme cu relevanţă clinică pentru utilizările preconizate ale produsului medicinal veterinar. |
2. | Rezistenţa relevantă pentru riscurile pentru oameni se abordează în conformitate cu partea II.3A4 punctul 3. În cazul în care acest lucru este relevant, se face trimitere la datele prezentate în partea II.3A4, punctul 3. |
1. | Trialurile clinice se concep, se efectuează şi se raportează ţinându-se seama în mod corespunzător de ghidurile internaţionale privind bunele practici clinice elaborate de VICH şi de ghidurile relevante publicate de agenţie. Datele rezultate din trialurile clinice efectuate în afara Uniunii pot fi luate în considerare pentru evaluarea unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare numai în cazul în care datele sunt suficient de reprezentative pentru situaţia din Uniune. |
2. | Datele experimentale, cum ar fi trialurile exploratorii/pilot sau rezultatele abordărilor neexperimentale, se confirmă prin trialuri clinice, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
3. | Scopul trialurilor clinice este să investigheze în condiţii de teren siguranţa şi eficacitatea unui produs medicinal veterinar la animalele-ţintă, în condiţii normale de creştere a animalelor şi/sau ca parte a unei bune practici veterinare. Aceste studii servesc la demonstrarea efectului produsului medicinal veterinar după administrarea la speciile-ţintă vizate conform posologiei propuse şi căii sau căilor de administrare propuse. Prin modul în care sunt concepute, trialurile clinice urmăresc să sprijine indicaţiile şi să ţină seama de eventualele contraindicaţii în funcţie de specie, vârstă, rasă şi sex, de instrucţiunile de utilizare ale produsului medicinal veterinar, precum şi de eventualele reacţii adverse pe care le-ar putea produce acesta. |
4. | Toate trialurile clinice veterinare se efectuează în conformitate cu un protocol detaliat a trialului. |
5. | Pentru formulările destinate utilizării în trialuri clinice veterinare în Uniune, menţiunea "numai pentru utilizare în trialuri clinice veterinare» trebuie să figureze distinct şi permanent pe etichetă. |
6. | Exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare, trialurile clinice se efectuează pe animale de control (trialuri clinice controlate). Rezultatele privind eficacitatea noului produs se compară cu cele obţinute la speciile-ţintă de animale cărora le-a fost administrat un produs medicinal veterinar autorizat în Uniune, care a demonstrat un nivel acceptabil de eficacitate şi a fost aprobat spre utilizare pentru indicaţia sau indicaţiile propuse la aceleaşi specii-ţintă de animale sau cărora li s-a administrat un tratament placebo sau niciun fel de tratament. Se raportează toate rezultatele obţinute, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. |
7. | În conceperea protocolului, în analiza şi în evaluarea trialurilor clinice se utilizează principii statistice consacrate, în conformitate cu orientarea relevantă publicată de agenţie, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
1. | Se precizează compoziţia calitativă şi cantitativă a produsului medicinal veterinar biologic. Prezenta secţiune cuprinde informaţii referitoare la: (a) substanţa sau substanţele active; (b) constituentul sau constituenţii excipienţilor, indiferent de natura lor sau de cantitatea utilizată, inclusiv adjuvanţii, conservanţii, stabilizatorii, agenţii de îngroşare, emulsifianţii, materiile colorante, substanţele aromatizante şi aromatice, markerii etc.; (c) compoziţia, adică lista tuturor componentelor formei farmaceutice şi cantitatea acestora exprimată în unităţi (inclusiv excesul, dacă există), funcţia componentelor şi o trimitere la standardele de calitate aferente (de exemplu, monografii din compendii sau specificaţiile producătorului); (d) solventul sau solvenţii de reconstituire auxiliari; (e) tipul de recipient şi sistemul său de închidere utilizat pentru forma farmaceutică şi pentru orice solvent şi dispozitiv auxiliar de reconstituire, dacă este cazul. În cazul în care dispozitivul nu se livrează împreună cu produsul medicinal veterinar biologic, se furnizează informaţii relevante privind dispozitivul. |
2. | Pentru a se furniza compoziţia cantitativă a tuturor substanţelor active şi a excipienţilor din produsele medicinale veterinare, este necesar, în funcţie de forma farmaceutică în cauză, să se specifice, pentru fiecare substanţă activă şi excipient, masa sau numărul de unităţi de activitate biologică, fie pe unitate de doză, fie pe unitate de masă sau de volum. |
3. | Dacă este posibil, se indică activitatea biologică per unităţi de masă sau de volum. Dacă a fost definită o unitate internaţională de activitate biologică, se utilizează aceasta, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. În cazul în care nu există o unitate internaţională definită, unităţile de activitate biologică se exprimă astfel încât să se ofere informaţii clare cu privire la activitatea substanţei prin utilizarea, după caz, a unităţilor din Farmacopeea Europeană. |
4. | «Terminologia uzuală» care trebuie folosită la descrierea constituenţilor produselor medicinale veterinare biologice reprezintă, în pofida aplicării celorlalte dispoziţii ale articolului 8: (a) pentru substanţele care apar în Farmacopeea Europeană sau, dacă nu, în farmacopeea unuia dintre statele membre, titlul principal al monografiei în cauză, care va fi obligatoriu pentru toate substanţele respective, împreună cu trimiterea la farmacopeea în cauză; (b) pentru alte substanţe, INN recomandată de OMS, la care se poate adăuga altă denumire comună sau, în lipsa acestora, denumirea ştiinţifică exactă; substanţele care nu au o denumire comună internaţională sau o denumire ştiinţifică exactă se descriu prin declararea modului de preparare a acestora şi a materiilor prime din care sunt preparate, la care se adaugă, după caz, alte detalii relevante; (c) pentru materiile colorante, desemnarea prin codul «E» care le este atribuit prin Directiva 2009/35/CE. |
1. | Caracterizarea unei substanţe biotehnologice sau biologice (care include determinarea proprietăţilor fizico-chimice, a activităţii biologice, a proprietăţilor imunochimice, a purităţii şi a impurităţilor) se efectuează prin tehnici adecvate, pentru a se permite stabilirea unei specificaţii adecvate. Nu pot fi acceptate simplele trimiteri la date din literatură, cu excepţia cazului în care se justifică altfel prin cunoştinţe anterioare obţinute pentru molecule similare referitoare la modificări pentru care nu există preocupări privind siguranţa. Caracterizarea adecvată se efectuează în etapa de dezvoltare şi, când este necesar, în urma unor modificări semnificative ale procesului. |
2. | Se furnizează toate informaţiile relevante disponibile cu privire la structura primară, secundară şi de ordin superior, inclusiv modificările post-translaţionale (de exemplu, glicoforme) şi alte modificări ale substanţei active. |
3. | Se furnizează detalii cu privire la activitatea biologică (şi anume abilitatea sau capacitatea specifică a unui produs de a obţine un efect biologic definit). De obicei, activitatea biologică se determină sau se evaluează cu ajutorul unei metode adecvate, fiabile şi calificate. Lipsa unei astfel de analize trebuie justificată. Se recunoaşte faptul că volumul datelor de caracterizare creşte pe parcursul dezvoltării. |
4. | Se furnizează raţionamentul care stă la baza selectării metodelor utilizate pentru caracterizare şi se justifică conformitatea acestora. |
1. | Se abordează impurităţile asociate proceselor (de exemplu, proteinele celulei gazdă, ADN-ul celulei gazdă, reziduurile din medii, substanţe extractibile în coloane) şi impurităţile asociate cu produsul (de exemplu, precursori, forme clivate, produse de degradare, agregate). Se furnizează informaţii cantitative privind impurităţile, inclusiv cantitatea maximă pentru cea mai mare doză. Pentru anumite impurităţi asociate proceselor (de exemplu, agenţi antispumanţi), se poate justifica o estimare a clearance-ului. |
2. | Cazurile în care pentru anumite impurităţi se furnizează numai date calitative trebuie justificate. |
1. | Descrierea metodei de fabricaţie care se anexează la cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare în temeiul articolului 8 se redactează astfel încât să reprezinte o descriere corespunzătoare a naturii operaţiilor utilizate. |
2. | Se furnizează numele şi adresa sau adresele şi responsabilităţile fiecărui producător, inclusiv ale contractanţilor, şi fiecare loc de producţie propus sau instalaţie implicată în fabricaţie, testare şi eliberarea loturilor. |
3. | Descrierea procesului de fabricaţie include cel puţin: (a) diferitele etape de fabricaţie, inclusiv producţia substanţei active şi descrierea etapelor de purificare; (b) se furnizează o diagramă a tuturor etapelor succesive, astfel încât să se poată evalua reproductibilitatea procedurii de fabricaţie şi riscurile efectelor adverse ale produsului finit, cum ar fi contaminarea microbiologică; (c) în cazul fabricaţiei continue, toate detaliile referitoare la măsurile de precauţie luate pentru asigurarea omogenităţii şi a uniformităţii fiecărui lot de produs finit. Se furnizează informaţii despre modul în care se defineşte un lot şi despre dimensiunea sau dimensiunile lotului comercial propus; (d) o listă a substanţelor şi a etapelor corespunzătoare în care acestea sunt utilizate, inclusiv pentru substanţele care nu se pot recupera în cursul fabricaţiei; (e) detalii privind amestecul, cu date cantitative referitoare la toate substanţele utilizate, inclusiv un exemplu de lot de producţie reprezentativ; (f) o listă a controalelor de producţie, cu precizarea etapei de fabricaţie în care sunt efectuate şi a criteriilor de acceptare; (g) pentru produsele sterile, în cazul în care sunt utilizate condiţii de sterilizare care nu corespund farmacopeii, detalii privind procesele de sterilizare şi/sau procedurile aseptice utilizate. |
4. | Se furnizează descrierea, documentaţia şi rezultatele studiilor de validare şi/sau evaluare pentru etapele critice sau analizele critice utilizate în procesul de fabricaţie (de exemplu, validarea procesului de sterilizare sau a prelucrării sau umplerii aseptice) şi validarea procesului de fabricaţie în ansamblu, prin furnizarea rezultatelor obţinute pentru trei loturi succesive prin utilizarea metodei descrise. |
1. | În sensul prezentului punct, «materiale de start» înseamnă toate componentele, inclusiv substanţele active, utilizate la fabricarea produsului medicinal veterinar biologic. Mediile de cultură utilizate pentru producţia substanţelor active se consideră a fi un singur material de start. |
2. | Compoziţia calitativă şi cantitativă se prezintă în măsura în care autorităţile consideră că aceste informaţii sunt relevante pentru calitatea produsului finit şi eventualele riscuri asociate. |
3. | Dacă la prepararea respectivelor medii de cultură sunt utilizate materii de origine animală, se menţionează şi specia de animale şi ţesutul utilizat şi se demonstrează conformitatea cu monografiile relevante, inclusiv cu monografiile generale şi cu capitolele generale din Farmacopeea Europeană. |
4. | Solicitantul furnizează documentaţia necesară pentru a demonstra că materialele de start, inclusiv materialele de însămânţare, culturile de celule, loturile de ser şi alte materiale provenite de la speciile de animale relevante pentru transmiterea encefalopatiei spongiforme transmisibile (EST), şi fabricarea produsului medicinal veterinar, îndeplinesc cerinţele prevăzute în Nota pentru îndrumarul privind reducerea la minimum a riscului de transmitere a agenţilor encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman şi veterinar, precum şi cerinţele prevăzute în monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. |
5. | Pentru demonstrarea respectării acestor cerinţe se pot utiliza certificatele de conformitate emise de Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale, împreună cu trimiterile la monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. |
6. | Dosarul include specificaţiile, informaţiile privind testele care trebuie efectuate pentru controlul calităţii tuturor loturilor de materiale de start şi rezultatele pentru un lot în ceea ce priveşte toate componentele utilizate şi se transmite în conformitate cu dispoziţiile următoare. |
7. | Pentru materialele de start, se prezintă certificate de analiză, pentru a se demonstra conformitatea cu specificaţia definită. |
8. | Materiile colorante trebuie să îndeplinească, în toate cazurile, cerinţele prevăzute în Directiva 2009/35/CE. |
9. | Utilizarea antibioticelor în timpul producţiei şi a conservanţilor se realizează în conformitate cu Farmacopeea Europeană. |
10. | Pentru excipienţii noi, adică excipientul sau excipienţii utilizaţi pentru prima dată în Uniune într-un produs medicinal veterinar sau pentru o cale de administrare nouă, se transmit detalii cu privire la fabricaţie, caracterizare şi controale, cu referinţe care să susţină datele de siguranţă, atât clinice, cât şi neclinice. Pentru materiile colorante se consideră suficiente declaraţiile de conformitate menţionate în partea II.2C2, punctele 3 şi 4. |
1. | Monografiile Farmacopeii Europene se aplică tuturor materialelor de start care sunt prezentate în aceasta, cu excepţia cazului în care se furnizează o justificare adecvată. |
2. | În privinţa altor substanţe, fiecare stat membru poate să prevadă respectarea propriei farmacopei naţionale pentru produsele medicinale fabricate pe teritoriul său. |
3. | Descrierea metodelor de analiză se poate înlocui cu o trimitere detaliată la farmacopeea în cauză. |
4. | Controalele de rutină efectuate pentru fiecare lot de materiale de start trebuie să fie conforme cu declaraţiile din cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare. În cazul în care se utilizează alte controale decât cele menţionate în farmacopee, se furnizează dovezi ale îndeplinirii de către materialele de start respective a cerinţelor de calitate prevăzute în farmacopee. |
5. | În cazul în care o specificaţie sau alte dispoziţii dintr-o monografie a Farmacopeii Europene sau din farmacopeea naţională a unui stat membru ar putea să fie insuficiente pentru asigurarea calităţii substanţei, autorităţile competente pot cere solicitantului autorizaţiei de comercializare specificaţii mai adecvate. Presupusa insuficienţă se raportează autorităţilor responsabile de farmacopeea în cauză. |
1. | Dacă în procesul de fabricaţie a produselor medicinale veterinare sunt folosite materiale-sursă precum microorganisme, ţesuturi de origine vegetală sau animală, celule sau fluide (inclusiv sânge) de origine umană sau animală sau structuri celulare biotehnologice, se descriu şi se documentează originea, inclusiv regiunea geografică, şi istoricul materialelor de start. Se indică originea, starea generală a sănătăţii şi starea imunologică a animalelor utilizate pentru producţie şi se utilizează amestecuri clar definite de materiale-sursă. |
2. | Se demonstrează absenţa contaminării cu agenţi externi (bacterii, micoplasme, ciuperci şi virusuri), în conformitate cu Farmacopeea Europeană pentru materialele de însămânţare, inclusiv pentru culturile de celule şi amestecurile de ser şi, ori de câte ori este posibil, pentru materialele-sursă din care sunt derivate. |
3. | Se furnizează informaţii cu privire la toate substanţele de origine biologică întrebuinţate în oricare dintre etapele procedurii de fabricaţie. Informaţiile trebuie să includă strategia de fabricaţie, procedurile de purificare şi inactivare, alături de validarea aferentă, şi toate procedurile controalelor de producţie prevăzute pentru asigurarea calităţii, a siguranţei şi a uniformităţii loturilor de produse finite, precum şi detalii privind toate testele de contaminare efectuate pe fiecare lot de substanţă. Se indică toate precauţiile speciale care ar putea să fie necesare în timpul depozitării materialului de start şi, dacă este necesar, termenul de valabilitate al acestuia. |
4. | În cazul în care se utilizează materiale de start de origine animală sau umană, se descriu măsurile utilizate pentru a se asigura necontaminarea acestora cu agenţi externi. Dacă se constată sau se presupune prezenţa unor agenţi externi, materialul corespunzător este îndepărtat sau prelucrat astfel încât să se reducă riscul prezenţei într-un tratament validat. Dacă se constată sau se presupune prezenţa după tratament, materialul corespunzător se utilizează numai dacă prelucrarea ulterioară a produsului asigură eliminarea şi/sau inactivarea respectivilor agenţi externi; eliminarea şi/sau inactivarea unor astfel de agenţi externi trebuie demonstrată. |
5. | Când se utilizează culturi de celule, se demonstrează că celulele şi-au păstrat neschimbate caracteristicile până la cel mai mare număr de pasaje utilizat pentru producţie. |
6. | Pentru materialele de start obţinute prin inginerie genetică, aceste informaţii includ detalii precum descrierea celulelor sau tulpinilor-sursă, crearea vectorului de expresie (denumirea, originea, funcţia repliconului, promotorul, amplificatorul şi alţi regulatori), controlul secvenţei de ADN sau ARN efectiv inserate, secvenţele oligonucleotidice ale plasmidelor vector din celule, plasmida utilizată pentru cotransfecţie, genele adăugate sau eliminate, proprietăţile biologice ale structurii finale şi ale genelor exprimate, numărul de copii şi stabilitatea genetică. |
7. | În cazul produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic (OMG) sau care constau în astfel de organisme, partea privind calitatea din cerere este însoţită şi de documentele prevăzute în Directiva 2001/18/CE. |
8. | Dacă este necesar, se prezintă eşantioane ale materialelor de start de origine biologică sau ale reactivilor utilizaţi în procedurile de testare, pentru a i se permite autorităţii competente să ia măsurile necesare pentru efectuarea unor teste de control. |
1. | Descrierea se furnizează sub forma unei monografii cu următoarele rubrici: (a) denumirea materialului de start, care îndeplineşte cerinţele prevăzute în secţiunea IIIa.2A1 punctul 4, la care se adaugă eventualele sinonime comerciale sau ştiinţifice; (b) descrierea materialului de start, într-o formă similară celei utilizate în articolele descriptive din Farmacopeea Europeană; (c) funcţia materialului de start; (d) metodele de identificare; (e) toate precauţiile speciale care ar putea să fie necesare în timpul depozitării materialului de start, cu indicarea eventuală a termenului de valabilitate al acestuia. |
1. | În dosar se includ detalii privind testele din cadrul controalelor de producţie, care sunt efectuate asupra etapelor de fabricaţie intermediare în vederea verificării consecvenţei procesului de fabricaţie şi a produsului finit. Se stabilesc specificaţii pentru fiecare test de control şi se descriu metodele analitice. Se furnizează validarea testelor de control, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
2. | În specificaţia pentru lotul sau loturile de substanţă activă se definesc criteriile de acceptare împreună cu testele utilizate pentru exercitarea unui control suficient al calităţii substanţei active. Se include un test pentru activitatea biologică, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. Se stabilesc limitele superioare cu privire la impurităţi, luându-se în considerare aspectele de siguranţă. Se precizează calitatea microbiologică a substanţei active. Se demonstrează absenţa contaminării cu agenţi externi (bacterii, micoplasme, ciuperci şi virusuri) în conformitate cu Farmacopeea Europeană. |
3. | În conformitate cu Directiva 2010/63/UE şi cu Convenţia europeană pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, testele se efectuează astfel încât să se utilizeze un număr minim de animale şi să se reducă la minimum durerea, suferinţa, stresul sau vătămările de durată. Dacă este posibil, se utilizează ca alternativă un test in vitro atunci când acesta determină înlocuirea sau reducerea utilizării animalelor sau reducerea suferinţei. |
1. | Caracteristici generale Testele privind caracteristicile generale constau, ori de câte ori este necesar, în testarea aspectului produsului finit şi în teste fizice sau chimice, cum ar fi pH-ul, osmolalitatea etc. Pentru fiecare dintre respectivele caracteristici, solicitantul stabileşte, în fiecare caz în parte, specificaţii cu limite de încredere adecvate. |
2. | Testul de identificare şi de potenţă Dacă este necesar, se realizează un test specific de identificare a substanţei active. Când este cazul, testul de identificare poate fi combinat cu testul de potenţă. Pentru a se demonstra că fiecare lot prezintă potenţa adecvată pentru asigurarea eficacităţii şi a siguranţei, se efectuează un test de activitate, un test de cuantificare a substanţei active sau un test pentru măsurarea cantitativă a funcţionalităţii (activitate biologică/efect funcţional), asociată cu proprietăţile biologice relevante. O analiză a activităţii biologice este obligatorie atunci când metodele fizico-chimice nu furnizează informaţii suficiente privind calitatea produsului. O astfel de analiză include, pe cât posibil, materiale de referinţă şi analize statistice care să permită calcularea limitelor de încredere. În cazul în care nu se pot efectua pe produsul finit, testele respective pot fi efectuate într-o etapă intermediară, cât mai spre sfârşitul procesului de fabricaţie. În cazul în care are loc o degradare în timpul fabricaţiei produsului finit, se indică nivelurile maxime acceptate ale produselor de degradare totale şi individuale, imediat după fabricare. |
3. | Identificarea şi analiza componentelor excipienţilor În măsura în care este necesar, excipientul sau excipienţii fac obiectul cel puţin al unor teste de identificare. Pentru agenţii de conservare, este obligatoriu un test al limitei superioare şi al celei inferioare. Un test al limitei superioare este obligatoriu pentru orice altă componentă a excipienţilor susceptibilă de a cauza o reacţie adversă. Dacă este cazul, cantitatea şi natura adjuvantului şi a componentelor acestuia se verifică pe produsul finit, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
4. | Testele de sterilitate şi de puritate Se demonstrează absenţa contaminării cu agenţi externi (bacterii, micoplasme, ciuperci şi endotoxine bacteriene, când este relevant), în conformitate cu Farmacopeea Europeană. Se realizează teste adecvate pentru a se demonstra absenţa contaminării cu alte substanţe, în funcţie de natura produsului medicinal veterinar biologic, de metoda aplicată şi de condiţiile de fabricaţie. În cazul în care pentru fiecare lot se efectuează mai puţine teste de rutină decât se prevede în Farmacopeea Europeană, testele efectuate trebuie să fie decisive pentru a se considera că monografia a fost respectată. Se furnizează dovezi că produsul medicinal veterinar biologic ar îndeplini cerinţele dacă ar fi testat în totalitate în conformitate cu monografia. |
5. | Umiditatea reziduală Pentru fiecare lot de produse medicinale liofilizate sau de tablete se testează umiditatea reziduală. |
6. | Volumul de umplere Se efectuează teste corespunzătoare pentru a se demonstra volumul de umplere corect. |
1. | Testele de stabilitate cuprind stabilitatea substanţei active şi a produsului finit, inclusiv a solventului sau a solvenţilor, dacă este relevant. Dacă substanţa sau substanţele active sunt depozitate, condiţiile şi durata de depozitare se definesc în funcţie de datele privind stabilitatea; aceste date pot fi obţinute fie prin testarea substanţelor active înseşi, fie prin testarea adecvată a produsului finit. |
2. | Se furnizează o descriere a testelor efectuate pentru demonstrarea termenului de valabilitate, a condiţiilor de depozitare recomandate şi a specificaţiilor la expirarea termenului de valabilitate propus de către solicitant. Respectivele teste trebuie să fie întotdeauna studii în timp real; ele se realizează pe cel puţin trei loturi reprezentative obţinute în conformitate cu procesul de producţie descris şi pe produsele păstrate în recipientul sau recipientele finale; respectivele teste includ teste de stabilitate biologică şi fizico-chimică efectuate la intervale regulate, pentru produsul finit, până la expirarea termenului de valabilitate susţinut. |
3. | Concluziile trebuie să conţină rezultatele analizelor, care justifică termenul de valabilitate propus în toate condiţiile de depozitare propuse. Rezultatele obţinute în timpul studiului de stabilitate se iau în considerare la definirea specificaţiilor corespunzătoare pentru formulare şi eliberare, pentru a se asigura conformitatea produsului cu termenul de valabilitate susţinut. |
4. | În cazul produselor administrate în hrana animalelor, se furnizează şi informaţiile necesare cu privire la termenul de valabilitate al produsului medicinal, în diferite etape ale amestecului, când el este amestecat în conformitate cu instrucţiunile recomandate. |
5. | Dacă un produs finit trebuie reconstituit înaintea administrării sau dacă este administrat în apa de băut, sunt necesare detalii cu privire la termenul de valabilitate propus al produsului medicinal reconstituit. Se furnizează date în sprijinul termenului de valabilitate propus al produsului medicinal reconstituit. |
6. | În cazul recipientelor cu doze multiple, se prezintă date privind stabilitatea, dacă acestea sunt relevante, pentru a se justifica termenul de valabilitate al medicamentului după prima străpungere sau deschidere, şi se defineşte o specificaţie pentru recipientele aflate în uz. |
7. | Dacă un produs finit poate genera produse de degradare, solicitantul declară care sunt produsele respective şi indică metodele de identificare şi procedurile de testare utilizate. |
8. | Datele privind stabilitatea obţinute în cazul produselor combinate se pot utiliza atunci când sunt justificate în mod adecvat pentru produsele derivate care conţin una sau mai multe componente identice. |
9. | Se demonstrează eficacitatea oricărui sistem de conservare. Pot să fie suficiente informaţiile privind eficacitatea conservanţilor în alte produse medicinale veterinare biologice similare care provin de la acelaşi producător. |
1. | Fiecare raport de studiu include: (a) o copie a planului studiului (a protocolului); (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici de laborator, după caz; (c) o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate; (d) o descriere şi o justificare a sistemului de testare; (e) o descriere a rezultatelor obţinute, suficient de detaliată pentru a permite evaluarea critică a rezultatelor independent de interpretarea lor de către autor; (f) o analiză statistică a rezultatelor, dacă este cazul; (g) o analiză a rezultatelor, cu comentarii privind efectele observate şi cele neobservate, precum şi orice concluzie neobişnuită; (h) denumirea laboratorului; (i) numele conducătorului studiului; (j) semnătura şi data; (k) locul şi perioada de timp în care a fost efectuat studiul; (l) legenda cu abrevierile şi codurile, indiferent dacă sunt acceptate pe plan internaţional sau nu; (m) descrierea procedurilor matematice şi statistice. |
2. | Studiile publicate pot fi acceptate dacă ele conţin o cantitate suficientă de date şi detalii suficiente pentru a permite o evaluare independentă. Tehnicile experimentale se descriu într-un mod suficient de detaliat, astfel încât să fie posibilă reproducerea lor şi investigatorul să le poată stabili valabilitatea. Rezumatele studiilor pentru care nu sunt disponibile rapoarte detaliate nu sunt acceptate ca documentaţie valabilă. Când substanţa a fost evaluată anterior pentru stabilirea LMR, pentru a se aborda anumite cerinţe de siguranţă se poate face referire la EPMAR. În cazul în care se face referire la EPMAR, nu este necesar să se prezinte studii deja evaluate ca parte a evaluării LMR; se furnizează numai studii noi care nu sunt disponibile pentru evaluarea LMR. În cazul în care calea de expunere (de exemplu, pentru utilizator) nu este identică cu cea utilizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/78, ar putea fi necesare studii noi. |
1. | Se transmite o documentaţie adecvată privind siguranţa, pe baza căreia să se poată evalua: (a) posibila toxicitate a produsului medicinal veterinar şi orice efect periculos sau nedorit care poate apărea la speciile-ţintă în condiţiile de utilizare propuse; (b) posibilele riscuri care ar putea rezulta în urma expunerii oamenilor la produsul medicinal veterinar, de exemplu în timpul administrării acestuia la animal; (c) posibilele riscuri pentru mediu rezultate din utilizarea produsului medicinal veterinar. |
2. | În unele cazuri ar putea fi necesară testarea metaboliţilor compusului de bază, dacă aceştia constituie reziduuri care pot ridica probleme. |
3. | Un excipient utilizat pentru prima dată într-un produs medicinal veterinar sau pe o cale de administrare nouă se tratează ca o substanţă activă. |
4. | Se abordează toate secţiunile enumerate în partea IIIa.3A. În funcţie de natura produsului, anumite secţiuni ar putea să nu fie relevante şi se pot omite studii, dacă există o justificare adecvată. |
1. | Studiile farmacologice au o importanţă fundamentală pentru clarificarea mecanismelor prin care produsul medicinal veterinar produce efecte terapeutice; se includ, în consecinţă, studiile farmacologice realizate la speciile-ţintă de animale şi, când este cazul, la specii diferite de speciile-ţintă. Dacă este cazul, se poate face trimitere la studiile prezentate în partea 4 a dosarului. |
2. | Studiile farmacologice pot fi de ajutor şi pentru înţelegerea fenomenelor toxicologice. În cazul în care un produs medicinal veterinar are efecte farmacologice în absenţa unui răspuns toxic sau în doze mai mici decât cele necesare pentru a produce efecte toxice, respectivele efecte farmacologice se iau în considerare în cursul evaluării siguranţei produsului medicinal veterinar. |
3. | Documentaţia referitoare la siguranţă este întotdeauna precedată de detalii privind investigaţiile farmacologice efectuate pe animalele de laborator şi de toate informaţiile relevante observate pe parcursul studiilor clinice desfăşurate pe animale-ţintă. |
1. | Documentaţia privind toxicologia respectă ghidurile publicate de agenţie privind abordarea generală în materie de testare şi ghidurile privind studiile specifice. Aceste ghiduri cuprind datele toxicologice necesare pentru stabilirea siguranţei utilizatorului şi evaluarea efectelor adverse asupra animalelor-ţintă şi a mediului. |
2. | Studiile de toxicitate se realizează pe substanţa sau substanţele active, şi nu pe preparat, cu excepţia cazului în care se prevede în mod specific altfel. |
3. | Studiile pe animale se efectuează pe rase consacrate de animale de laborator pentru care sunt disponibile (de preferat) date istorice. |
1. | Studiul efectelor asupra reproducerii În cazul produselor destinate utilizării la animale de reproducţie, se furnizează studii de siguranţă pentru reproducere, efectuate în conformitate cu Ghidul nr. 43 al VICH. Nu se preconizează studii de toxicitate pentru reproducere efectuate pe animale de laborator pentru evaluarea efectelor asupra utilizatorului. |
2. | Studiu de toxicitate pentru dezvoltare Pentru evaluarea efectelor la speciile-ţintă de animale nu sunt necesare studii de toxicitate pentru dezvoltare în cazul produselor destinate numai utilizării la alte animale decât cele de reproducţie. În cazul altor produse se efectuează un studiu de toxicitate pentru dezvoltare la cel puţin o specie, care poate fi specia-ţintă. Pentru evaluarea siguranţei utilizatorilor, se efectuează teste standard de toxicitate pentru dezvoltare, în conformitate cu teste standard bazate pe ghiduri consacrate (inclusiv Ghidul nr. 32 al VICH şi testele recomandate de OCDE) în toate cazurile în care se poate preconiza o expunere semnificativă a utilizatorului. |
1. | În cazul animalelor de la care se obţin produse alimentare, în evaluarea riscurilor se abordează: (a) identificarea bacteriilor rezistente sau a determinanţilor de rezistenţă care ar putea fi asociaţi unor boli la om (bacterii zoonotice şi/sau comensale) şi care sunt selectaţi prin utilizarea produsului medicinal veterinar antimicrobian la animalele-ţintă (identificarea pericolelor); (b) probabilitatea eliberării pericolului sau a pericolelor identificate de la speciile-ţintă de animale, ca urmare a utilizării produsului medicinal veterinar în cauză; (c) probabilitatea expunerii ulterioare a omului la pericolul sau pericolele identificate prin alimente sau prin contact direct şi consecinţele unei astfel de expuneri (efecte nocive) asupra sănătăţii umane. Sunt disponibile orientări în Ghidul nr. 27 al VICH GL27 şi în orientările UE. |
2. | Pentru animalele de companie, analiza riscurilor pentru sănătatea umană sau cea publică abordează: (a) identificarea bacteriilor rezistente sau a determinanţilor de rezistenţă care ar putea fi asociaţi unor boli la om şi care sunt selectaţi prin utilizarea produsului medicinal veterinar antimicrobian la animalele-ţintă; (b) o estimare a expunerii la bacterii zoonotice şi comensale în speciile-ţintă de animale, bazată pe condiţiile de utilizare a produsului medicinal veterinar în cauză; (c) luarea în considerare a expunerii ulterioare a omului la microorganisme cu RAM şi a consecinţelor unei astfel de expuneri asupra sănătăţii umane. |
3. | Se abordează rezistenţa din mediu. |
1. | Se efectuează o evaluare a riscurilor pentru mediu pentru a se estima potenţialele efecte nocive pe care utilizarea produsului medicinal veterinar le-ar putea avea asupra mediului şi pentru a se identifica riscurile unor astfel de efecte. De asemenea, în evaluare se identifică orice măsură de precauţie care poate fi necesară în vederea reducerii riscurilor. |
2. | Evaluarea se desfăşoară în două etape. Prima etapă a evaluării se efectuează întotdeauna. Detaliile evaluării se furnizează în conformitate cu ghidurile publicate de agenţie. Se indică expunerea potenţială a mediului la produs şi nivelul de risc asociat unei asemenea expuneri, luându-se în considerare, în special, următoarele elemente: (a) specia sau speciile-ţintă de animale şi tipurile propuse de utilizare; (b) metoda de administrare, în special amploarea posibilă în care produsul va pătrunde direct în sistemele ecologice; (c) posibila excreţie a medicamentului, a substanţelor active ale acestuia sau a metaboliţilor relevanţi în mediu, de către animalele tratate; persistenţa în aceste excremente; (d) eliminarea produselor medicinale veterinare neutilizate sau a altor deşeuri de produse medicinale. |
3. | În a doua etapă se desfăşoară o investigaţie specifică suplimentară privind soarta produsului şi efectele acestuia asupra anumitor ecosisteme, în conformitate cu ghidurile publicate de către agenţie. Se iau în considerare gradul de expunere a mediului la produs şi informaţiile disponibile privind proprietăţile fizice/chimice, farmacologice şi/sau toxicologice ale substanţei sau ale substanţelor în cauză, inclusiv ale metaboliţilor, în cazul unui risc identificat, care au fost obţinute în timpul desfăşurării celorlalte teste şi trialuri necesare în baza prezentului regulament. În cazul produselor destinate speciilor de la care se obţin produse alimentare, substanţele persistente, bioacumulative şi toxice (PBT) sau foarte persistente şi foarte bioacumulative (vPvB) se clasifică în conformitate cu criteriile din anexa XIII la Regulamentul REACH şi se evaluează în conformitate cu ghidurile publicate de agenţie pentru evaluarea caracterului PBT şi vPvB al substanţelor din produsele medicinale veterinare. |
1. | În cazul produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic sau care constau în astfel de organisme, cererea este însoţită şi de documentele prevăzute la articolul 2 şi în partea C din Directiva 2001/18/CE. |
2. | Efectele adverse potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, care se pot produce prin transferul de gene de la OMG-uri la alte organisme sau care pot rezulta din modificări genetice, se evaluează cu precizie pentru fiecare caz în parte. O astfel de evaluare a riscurilor pentru mediu are ca obiectiv identificarea şi evaluarea efectelor adverse potenţiale directe şi indirecte, imediate sau târzii ale OMG-urilor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului (inclusiv asupra plantelor şi animalelor) şi se efectuează în conformitate cu principiile din anexa II la Directiva 2001/18/CE. |
1. | În sensul prezentului punct, se aplică definiţiile din Regulamentul (CE) nr. 470/2009. |
2. | Scopul studierii eliminării reziduurilor din ţesuturile comestibile sau din ouă, lapte şi miere (ceară, dacă este cazul) care provin de la animale tratate este de a se determina în ce condiţii şi în ce măsură reziduurile pot să persiste în produsele alimentare care provin de la aceste animale. În plus, studiile servesc la stabilirea unei perioade de aşteptare. |
3. | În cazul produselor medicinale veterinare destinate utilizării la animale de la care se obţin produse alimentare, documentaţia referitoare la reziduuri arată: (a) în ce măsură şi cât timp persistă reziduurile de produs medicinal veterinar sau de metaboliţi ai acestuia în ţesuturile comestibile ale animalului tratat sau în laptele, ouăle şi/sau mierea (ceara, dacă este cazul) obţinute de la acesta; (b) că, pentru prevenirea oricăror riscuri pentru sănătatea consumatorului cauzate de produsele alimentare obţinute din animale tratate, este posibil să se stabilească perioade de aşteptare realiste care pot fi respectate în condiţiile concrete din agricultură; (c) că metoda sau metodele de analiză utilizate în studiile vizând eliminarea reziduurilor sunt validate în mod suficient pentru a oferi siguranţa necesară a faptului că datele prezentate privind reziduurile sunt adecvate pentru stabilirea perioadei de aşteptare. |
1. | Obiectivul acestor studii, care măsoară viteza de dispariţie a reziduurilor din animalul-ţintă după ultima administrare a produsului medicinal veterinar, este de a permite stabilirea perioadelor de aşteptare necesare pentru a se asigura că în produsele alimentare obţinute de la animale tratate nu există reziduuri care ar putea constitui un pericol pentru consumatori. |
2. | Se raportează starea actuală a limitei maxime de reziduuri pentru componentele produsului medicinal veterinar la speciile-ţintă relevante. |
3. | Nivelurile de reziduuri prezente se determină într-un număr suficient de momente în timp, după ce animalele utilizate pentru testare au primit ultima doză de produs medicinal veterinar. Studiile pe mamifere şi păsări se efectuează în conformitate cu Ghidul nr. 48 al VICH şi cu alte orientări relevante. Studiile vizând reziduurile din miere se desfăşoară în conformitate cu Ghidul nr. 56 al VICH, iar studiile vizând eliminarea reziduurilor la specii acvatice, în conformitate cu Ghidul nr. 57 al VICH. |
4. | Pe baza evaluării, se abordează raţionamentul pentru perioada de aşteptare propusă. |
1. | Studiul (studiile) privind depleţia reziduurilor, metoda (metodele) analitică (analitice) şi validarea acesteia (acestora) se efectuează în conformitate cu VICH GL49. |
2. | Adecvaţia metodei de analiză propuse se evaluează raportat la stadiul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice disponibile la momentul depunerii cererii. |
1. | Se caracterizează efectele farmacodinamice ale substanţei sau substanţelor active incluse în produsul medicinal veterinar. |
2. | Se descriu adecvat modul de acţiune şi efectele farmacologice pe care se bazează aplicaţia recomandată în practică, inclusiv efectele secundare (dacă există). În general, se studiază efectele asupra principalelor funcţii fiziologice. Rezultatele se exprimă cantitativ (cu ajutorul, de exemplu, al curbelor doză-efect, al curbelor timp-efect etc.) şi, ori de câte ori este posibil, în comparaţie cu o substanţă a cărei acţiune este bine cunoscută. Dacă se afirmă că o anumită substanţă activă are o activitate superioară, se demonstrează diferenţa şi se arată că aceasta este semnificativă din punct de vedere statistic. |
3. | Se investighează orice efect al altor caracteristici ale produsului (cum ar fi calea de administrare sau formularea) asupra acţiunii farmacologice a substanţei active. |
4. | Tehnicile experimentale se descriu într-un mod suficient de detaliat, cu excepţia cazului în care sunt proceduri standard, astfel încât să fie posibile reproducerea şi stabilirea validităţii lor. Se descriu în mod clar rezultatele experimentale şi se prezintă rezultatele eventualelor comparaţii statistice. |
5. | Se investighează, de asemenea, orice modificare cantitativă a răspunsurilor obţinute în urma administrării repetate a substanţei, cu excepţia cazului în care se oferă motive adecvate să se procedeze altfel. |
1. | Datele farmacocinetice de bază referitoare la substanţa activă sunt solicitate în contextul evaluării siguranţei şi a eficacităţii produsului medicinal veterinar la speciile-ţintă de animale, în special dacă este vorba de o substanţă sau o formulare nouă. |
2. | Obiectivele studiilor farmacocinetice asupra speciilor-ţintă de animale pot fi clasificate în patru categorii principale: (a) descrierea caracteristicilor farmacocinetice de bază (şi anume, absorbţia, distribuţia, metabolismul şi excreţia) substanţei active din formulare; (b) investigarea relaţiilor dintre posologie, concentraţia în plasmă şi în ţesuturi de-a lungul timpului şi efectele farmacologice, terapeutice sau toxice; (c) după caz, compararea parametrilor farmacocinetici dintre diversele specii-ţintă şi examinarea eventualelor diferenţe dintre specii care au un impact asupra siguranţei speciei-ţintă de animale şi asupra eficacităţii produsului medicinal veterinar; (d) după caz, compararea biodisponibilităţii pentru sprijinirea corelaţiei informaţiilor referitoare la siguranţă şi eficacitate între diferite produse, forme farmaceutice, concentraţii sau căi de administrare sau compararea impactului modificărilor survenite în fabricaţie sau compoziţie, inclusiv în formule-pilot şi formulări finale. |
3. | În cazul speciilor-ţintă de animale, sunt necesare, de regulă, studii farmacocinetice în completarea studiilor farmacodinamice pentru a sprijini stabilirea unei posologii sigure şi eficace (calea şi locul de administrare, doza, intervalul dintre doze, numărul de administrări etc.). Se poate dovedi necesară efectuarea unor studii farmacocinetice suplimentare pentru a se stabili posologia, în funcţie de anumite variabile ale populaţiei. |
4. | În cazul în care au fost incluse studii farmacocinetice în partea 3 a dosarului, se pot face trimiteri la acestea. |
5. | Pentru combinaţii fixe, a se vedea secţiunea IV. |
1. | Pentru produsele medicinale veterinare biologice relevante (de exemplu, substanţele cu activitate antimicrobiană şi antiparazitară) se furnizează informaţii despre rezistenţa actuală (dacă este cazul) şi despre apariţia potenţială a rezistenţei cu relevanţă clinică pentru indicaţia declarată pentru speciile-ţintă de animale. Dacă este posibil, se prezintă informaţii despre mecanismul sau mecanismele de rezistenţă, baza genetică moleculară a rezistenţei şi rata de transfer a determinanţilor rezistenţei. Ori de câte ori este relevant, se prezintă informaţii despre corezistenţă şi rezistenţă încrucişată. Solicitantul propune măsuri de limitare a dezvoltării rezistenţei în organisme cu relevanţă clinică pentru utilizările preconizate ale produsului medicinal veterinar. |
2. | Rezistenţa relevantă pentru riscurile pentru oameni se abordează în partea 3 din dosar. Dacă este relevant, se face trimitere la datele prezentate în partea 3 din dosar. |
1. | Se furnizează date adecvate pentru a se justifica doza propusă, intervalul dintre doze, durata tratamentului şi orice interval până la readministrarea tratamentului. |
2. | Pentru studiile efectuate în condiţii de teren se furnizează informaţii relevante, astfel cum se subliniază în studiile clinice. |
1. | Se investighează toleranţa locală şi sistemică a produsului medicinal veterinar la specia sau speciile-ţintă de animale. Studiile privind siguranţa la animalele-ţintă au scopul de a caracteriza semnele de intoleranţă şi de a stabili o marjă adecvată de siguranţă prin utilizarea căii sau căilor de administrare recomandate. Acest scop poate fi atins prin mărirea dozei şi/sau a duratei tratamentului. |
2. | Raportul sau rapoartele de studiu trebuie să cuprindă detalii referitoare la toate efectele farmacologice preconizate şi la toate reacţiile adverse. Studiile privind siguranţa animalelor-ţintă se efectuează în conformitate cu VICH şi cu ghidurile relevante publicate de agenţie. Informaţii privind siguranţa la speciile-ţintă pot fi preluate şi din alte studii preclinice şi clinice, alături de informaţii relevante din literatura de specialitate publicată. |
1. | Trialurile clinice se concep, se efectuează şi se raportează ţinându-se seama de VICH şi de ghidurile relevante publicate de agenţie. Datele rezultate din trialurile clinice efectuate în afara Uniunii pot fi luate în considerare pentru evaluarea unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare numai în cazul în care datele sunt suficient de reprezentative pentru situaţia din Uniune. |
2. | Datele experimentale, cum ar fi trialurile exploratorii/pilot sau rezultatele metodelor neexperimentale, se confirmă prin date obţinute în condiţii de teren normale, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
3. | Scopul trialurilor clinice este să investigheze în condiţii de teren siguranţa şi eficacitatea unui produs medicinal veterinar la animalele-ţintă, în condiţii normale de creştere a animalelor şi/sau ca parte a unei bune practici veterinare. Aceste studii servesc la demonstrarea efectului produsului medicinal veterinar după administrarea la speciile-ţintă vizate conform posologiei propuse şi căii sau căilor de administrare propuse. Prin modul în care sunt concepute, trialurile urmăresc să sprijine indicaţiile şi să ţină seama de eventualele contraindicaţii în funcţie de specie, vârstă, rasă şi sex, de instrucţiunile de utilizare ale produsului medicinal veterinar, precum şi de eventualele reacţii adverse pe care le-ar putea produce acesta. |
4 | Toate trialurile clinice veterinare se efectuează în conformitate cu un protocol detaliat a trialului. Pentru formulările destinate utilizării în trialuri clinice veterinare în Uniune, menţiunea «numai pentru utilizare în trialuri clinice veterinare» trebuie să figureze distinct şi permanent pe etichetă. |
5. | Exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare, trialurile clinice se efectuează pe animale de control (trialuri clinice controlate). Rezultatele privind eficacitatea noului produs se compară cu cele obţinute la speciile-ţintă de animale cărora le-a fost administrat un produs medicinal veterinar autorizat în Uniune, care a demonstrat un nivel acceptabil de eficacitate şi a fost aprobat spre utilizare pentru indicaţia sau indicaţiile propuse la aceleaşi specii-ţintă de animale sau cărora li s-a administrat un tratament placebo sau niciun fel de tratament. Se raportează toate rezultatele obţinute, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. |
6. | În conceperea protocolului, în analiza şi în evaluarea trialurilor clinice se utilizează principii statistice consacrate, în conformitate cu orientarea relevantă publicată de agenţie, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
1. | Compoziţia calitativă a tuturor constituenţilor produsului medicinal veterinar imunologic reprezintă denumirea sau descrierea următoarelor: (a) substanţa sau substanţele active; (b) constituenţii adjuvanţilor; (c) constituentul sau constituenţii altor excipienţi, indiferent de natura lor sau de cantitatea utilizată, inclusiv conservanţii, stabilizatorii, materiile colorante, substanţele aromatizante şi aromatice, markerii etc.; (d) solvenţii de reconstituire auxiliari. |
2. | Datele de la punctul 1 se completează cu toate datele relevante referitoare la ambalajul direct şi, după caz, ambalajul secundar şi, dacă este cazul, la modul de închidere, precum şi cu detalii privind dispozitivele cu ajutorul cărora se utilizează sau se administrează produsul medicinal veterinar imunologic şi care se livrează împreună cu acesta. În cazul în care dispozitivul nu se livrează împreună cu produsul medicinal veterinar imunologic, se furnizează informaţii relevante privind dispozitivul, în cazul în care acestea sunt necesare pentru evaluarea produsului. |
3. | Terminologia uzuală care trebuie folosită la descrierea constituenţilor produselor medicinale veterinare imunologice reprezintă, în pofida aplicării celorlalte dispoziţii ale articolului 8: (a) pentru substanţele care apar în Farmacopeea Europeană sau, dacă nu, în farmacopeea unuia dintre statele membre, titlul principal al monografiei în cauză, care va fi obligatoriu pentru toate substanţele respective, împreună cu trimiterea la farmacopeea în cauză; (b) pentru alte substanţe, INN recomandată de OMS, la care se poate adăuga altă denumire comună sau, în lipsa acestora, denumirea ştiinţifică exactă; substanţele care nu au o denumire comună internaţională sau o denumire ştiinţifică exactă se descriu prin declararea modului de preparare a acestora şi a materiilor prime din care sunt preparate, la care se adaugă, după caz, alte detalii relevante; (c) pentru materiile colorante, desemnarea prin codul «E» care le este atribuit prin Directiva 2009/35/CE. |
4. | Pentru a se preciza compoziţia cantitativă a substanţelor active ale unui produs medicinal veterinar imunologic, este necesar să se specifice, ori de câte ori este posibil, numărul de organisme, conţinutul specific de proteine, masa, numărul de unităţi internaţionale (UI) sau de unităţi de activitate biologică, fie per unitate de doză, fie per volum, şi, în privinţa adjuvantului şi a constituenţilor excipienţilor, masa sau volumul fiecăruia dintre aceştia, avându-se în vedere detaliile prevăzute în partea IIb.2B. |
5. | Dacă a fost definită o unitate internaţională de activitate biologică, se utilizează aceasta. |
6. | Unităţile de activitate biologică pentru care nu există date publicate se exprimă astfel încât să se ofere informaţii neechivoce cu privire la activitatea ingredientelor, precizându-se, de exemplu, cantitatea determinată prin titrare sau prin testarea potenţei produsului finit. |
7. | Compoziţia se indică sub forma cantităţilor minime şi, dacă este cazul, a cantităţilor maxime. |
1. | Se oferă explicaţii cu privire la următoarele, dar nu neapărat numai la acestea: (a) alegerea compoziţiei şi a constituenţilor, în special cu privire la funcţiile avute în vedere ale acestora şi la concentraţiile lor respective; (b) includerea unui conservant în compoziţie, cu justificarea aferentă; (c) ambalajul direct şi conformitatea recipientului şi a sistemului său de închidere utilizate pentru depozitarea şi utilizarea produsului finit. Se prezintă un studiu cu privire la interacţiunea dintre produsul finit şi ambalajul primar, ori de câte ori se consideră că există riscul unei astfel de interacţiuni, în special dacă sunt în cauză preparate injectabile; (d) eventualul ambalaj suplimentar, ambalaj exterior, dacă este cazul; (e) dimensiunea propusă a ambalajelor în relaţie cu calea de administrare, posologia şi specia sau speciile-ţintă; (f) excesul sau excesele eventuale din formulare pentru garantarea unei potenţe minime/conţinut minim de antigen la finalul termenului de valabilitate, cu justificarea aferentă; (g) selectarea procesului de fabricaţie a substanţei active şi a produsului finit; (h) se analizează diferenţele dintre procesul sau procesele de fabricaţie utilizate pentru producerea loturilor folosite în trialurile clinice şi procesul descris în cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare; (i) atunci când se recomandă utilizarea unui test auxiliar împreună cu produsul finit (de exemplu, un test de diagnostic), se furnizează informaţii relevante despre test. |
2. | Explicaţia respectivă trebuie să fie confirmată de date ştiinţifice referitoare la dezvoltarea produsului. |
1. | Descrierea metodei de fabricaţie care se anexează la cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare în temeiul articolului 8 se redactează astfel încât să reprezinte o descriere corespunzătoare a naturii operaţiilor utilizate, inclusiv identificarea etapelor esenţiale ale procesului de producţie. |
2. | Descrierea procesului de fabricaţie include cel puţin: (a) diferitele etape de fabricaţie (inclusiv procedurile de producere a antigenului şi de purificare) însoţite de o diagramă a procesului, astfel încât să se poată aprecia reproductibilitatea procedurii de fabricaţie şi riscurile de efecte adverse ale produsului finit, cum ar fi contaminarea microbiologică; (b) în cazul fabricaţiei continue, toate detaliile referitoare la măsurile de precauţie luate pentru asigurarea omogenităţii şi a uniformităţii fiecărui lot de produs finit. Se furnizează informaţii despre modul în care se defineşte un lot şi despre dimensiunea sau dimensiunile lotului comercial propus; (c) o listă a substanţelor şi a etapelor corespunzătoare în care acestea sunt utilizate, inclusiv pentru substanţele care nu se pot recupera în cursul fabricaţiei; (d) detalii privind amestecul, cu date cantitative referitoare la toate substanţele utilizate, inclusiv un exemplu de lot de producţie reprezentativ; (e) o listă a controalelor de producţie, cu precizarea etapei de fabricaţie în care se efectuează; (f) pentru produsele sterile, în cazul în care sunt utilizate condiţii de sterilizare care nu corespund farmacopeii, detalii privind procesele de sterilizare şi/sau procedurile aseptice utilizate. |
3. | Se descrie şi se documentează validarea tuturor metodelor de control utilizate în procesul de fabricaţie şi se pun la dispoziţie rezultatele, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. Se demonstrează validarea etapelor esenţiale ale procesului de fabricaţie şi validarea procesului de fabricaţie în ansamblu, furnizându-se rezultatele obţinute pentru trei loturi succesive prin utilizarea metodei descrise. |
1. | În sensul prezentei părţi, «materiale de start» înseamnă toate componentele utilizate la fabricarea produsului medicinal veterinar imunologic. |
2. | Sistemele de adjuvanţi gata de utilizare disponibile comercial desemnate printr-o marcă, precum şi mediile de cultură utilizate pentru producerea substanţei active compuse din mai multe componente sunt considerate ca fiind un singur material de start. Cu toate acestea, compoziţia calitativă şi cantitativă se prezintă în măsura în care autorităţile consideră că aceste informaţii sunt relevante pentru calitatea produsului finit şi eventualele riscuri asociate. |
3. | Dacă la prepararea respectivelor medii de cultură sau sisteme de adjuvanţi sunt utilizate materii de origine animală, se menţionează şi specia de animale şi ţesutul utilizate şi se demonstrează conformitatea cu monografiile relevante, inclusiv cu monografiile generale şi cu capitolele generale din Farmacopeea Europeană. |
4. | Solicitantul furnizează documentaţia necesară pentru a demonstra că materialele de start, inclusiv materialele de însămânţare, culturile de celule, loturile de ser şi alte materiale provenite de la speciile de animale relevante pentru transmiterea encefalopatiei spongiforme transmisibile (EST), şi fabricarea produsului medicinal veterinar, îndeplinesc cerinţele prevăzute în Nota pentru îndrumarul privind reducerea la minimum a riscului de transmitere a agenţilor encefalopatiilor spongiforme animale prin medicamentele de uz uman şi veterinar, precum şi cerinţele prevăzute în monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. Pentru demonstrarea respectării acestor cerinţe se pot utiliza certificatele de conformitate emise de Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor şi Asistenţei Medicale, împreună cu trimiterile la monografia corespunzătoare din Farmacopeea Europeană. |
5. | Dosarul include specificaţiile, informaţiile privind testele care trebuie efectuate pentru controlul calităţii tuturor loturilor de materiale de start şi rezultatele pentru un lot în ceea ce priveşte toate componentele utilizate şi se transmite în conformitate cu cerinţele din prezenta parte. |
6. | Pentru materialele de start se prezintă certificate de analiză, pentru a se demonstra conformitatea cu specificaţia definită. |
7. | Materiile colorante trebuie, în toate cazurile, să îndeplinească cerinţele prevăzute în Directiva 2009/35/CE. |
8. | Utilizarea antibioticelor în timpul producţiei şi includerea conservanţilor în compoziţia produsului finit trebuie să fie justificate şi trebuie să fie în conformitate cu Farmacopeea europeană. |
9. | Pentru excipienţii noi, adică excipientul sau excipienţii utilizaţi pentru prima dată în Uniune într-un produs medicinal veterinar sau pe o cale de administrare nouă, se transmit detalii cu privire la fabricaţie, caracterizare şi controale, cu trimiteri la datele de siguranţă justificative, atât clinice, cât şi neclinice. Pentru materiile colorante se consideră suficiente declaraţiile de conformitate menţionate în partea II.2C2, punctele 3 şi 4. |
1. | Monografiile Farmacopeii Europene se aplică tuturor materialelor de start care sunt prezentate în aceasta, cu excepţia cazului în care se furnizează o justificare potrivită. |
2. | În privinţa altor substanţe, fiecare stat membru poate să prevadă respectarea propriei farmacopei naţionale pentru produsele medicinale fabricate pe teritoriul său. |
3. | Descrierea metodelor de analiză se poate înlocui cu o trimitere detaliată la farmacopeea în cauză. |
4. | Controalele de rutină efectuate pentru fiecare lot de materiale de start trebuie să fie conforme cu declaraţiile din cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare. În cazul în care se utilizează alte controale decât cele menţionate în farmacopee, se furnizează dovezi ale îndeplinirii de către materialele de start respective a cerinţelor de calitate prevăzute în farmacopee. |
5. | În cazurile în care o specificaţie sau alte dispoziţii dintr-o monografie a Farmacopeii Europene sau din farmacopeea naţională a unui stat membru ar putea să fie insuficiente pentru asigurarea calităţii substanţei, autorităţile competente pot cere solicitantului autorizaţiei de comercializare specificaţii mai adecvate. Presupusa insuficienţă se raportează autorităţilor responsabile de farmacopeea în cauză. |
1. | Descrierea se furnizează sub forma unei monografii. |
2. | Ori de câte ori este posibil, producţia vaccinului trebuie să se bazeze pe un sistem de lot seminal şi pe culturi de celule consacrate. Pentru producţia produselor medicinale veterinare imunologice care constau în ser, se indică originea, starea generală a sănătăţii şi starea imunologică a animalelor de la care se obţin produsele şi se utilizează amestecuri clar definite de materiale-sursă. |
3. | Se descriu şi se documentează originea, inclusiv regiunea geografică, şi istoricul materialelor de start. |
4. | Pentru materialele de start obţinute prin inginerie genetică, aceste informaţii includ detalii precum descrierea celulelor sau tulpinilor-sursă, crearea vectorului de expresie (denumirea, originea, funcţia repliconului, promotorul, amplificatorul şi alţi regulatori), controlul secvenţei de ADN sau ARN efectiv inserate, secvenţele oligonucleotidice ale plasmidelor vector din celule, plasmida utilizată pentru cotransfecţie, genele adăugate sau eliminate, proprietăţile biologice ale structurii finale şi ale genelor exprimate, numărul de copii şi stabilitatea genetică. |
5. | În cazul produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic (OMG) sau care constau în astfel de organisme, partea privind calitatea din cerere este însoţită şi de documentele prevăzute în Directiva 2001/18/CE. |
6. | Materialele de însămânţare, inclusiv culturile de celule şi serul brut pentru producţia de antiser, se supun testelor de identificare, iar absenţa agenţilor externi se demonstrează conform Farmacopeii Europene. |
7. | Se furnizează informaţii cu privire la toate substanţele de origine biologică întrebuinţate în oricare dintre etapele procedurii de fabricaţie. Aceste informaţii includ următoarele: (a) detalii cu privire la sursa materialelor; (b) detalii cu privire la toate procesele de prelucrare, purificare şi inactivare aplicate, cu informaţii privind validarea respectivelor procese şi controale de pe parcursul producţiei; (c) detalii privind toate testele de contaminare efectuate pe fiecare lot de substanţă. |
8. | Dacă se constată sau se presupune prezenţa unor agenţi externi, materialul corespunzător este îndepărtat sau prelucrat astfel încât să se reducă riscul prezenţei într-un tratament validat. Dacă se constată sau se presupune prezenţa după tratament, materialul corespunzător se utilizează numai dacă prelucrarea ulterioară a produsului asigură eliminarea şi/sau inactivarea respectivilor agenţi externi; eliminarea şi/sau inactivarea unor astfel de agenţi externi trebuie demonstrată. |
9. | Când se utilizează culturi de celule, se demonstrează că celulele şi-au păstrat neschimbate caracteristicile până la cel mai mare număr de pasaje utilizat pentru producţie. |
10. | Pentru vaccinurile cu microorganism viu atenuat se descrie confirmarea stabilităţii caracteristicilor de atenuare ale microorganismului. Cu excepţia cazului în care atenuarea este asociată cu o caracteristică specifică (de exemplu, un marker genetic, stabilitatea termică), ea se obţine, de regulă, prin absenţa revenirii la virulenţă la speciile de animale-ţintă. |
11. | Dacă este necesar, se prezintă eşantioane ale materialelor de start de origine biologică sau ale reactivilor utilizaţi în procedurile de testare, pentru a i se permite autorităţii competente să ia măsurile necesare pentru efectuarea unor teste de control. |
1. | În dosar se includ detalii privind testele de control care sunt efectuate asupra etapelor de fabricaţie intermediare în vederea verificării uniformităţii procesului de fabricaţie şi a produsului finit. Se stabilesc specificaţii pentru fiecare test de control şi se descriu metodele analitice. Se furnizează validarea testelor de control pentru parametrii consideraţi esenţiali în procesul de fabricaţie, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
2. | Pentru vaccinurile inactivate sau detoxificate, inactivarea sau detoxificarea se testează în fiecare etapă a producţiei, cât mai rapid posibil după încheierea procesului de inactivare sau detoxificare şi după neutralizare, în cazul în care aceasta are loc, dar înaintea următoarei etape de producţie. |
3. | În conformitate cu dispoziţiile Directivei 2010/63/UE şi Convenţia europeană pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, testele se efectuează astfel încât să se utilizeze un număr minim de animale şi să se reducă la minimum durerea, suferinţa, stresul sau vătămările de durată. Dacă este posibil, se utilizează ca alternativă un test in vitro atunci când acesta determină înlocuirea sau reducerea utilizării animalelor sau reducerea suferinţei. |
1. | Pentru toate testele, descrierea tehnicilor de analiză a produsului finit trebuie să cuprindă detalii suficiente pentru evaluarea calităţii. |
2. | Dacă există monografii adecvate, când se utilizează alte proceduri de testare şi valori-limită decât cele menţionate în monografiile din Farmacopeea Europeană sau, dacă nu din aceasta, din farmacopeea unui stat membru, se prezintă dovezi din care să reiasă că produsul finit ar putea, dacă ar fi testat conform respectivelor monografii, să îndeplinească condiţiile de calitate din respectiva farmacopee, pentru forma farmaceutică în cauză. În cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare se prezintă testele respective, care se realizează pe eşantioane reprezentative din fiecare lot de produse finite. Se precizează frecvenţa testelor efectuate pe volumul total final de vaccin şi nu pe lotul sau loturile realizate din acesta. Se indică şi se justifică valorile-limită pentru eliberare. Se precizează validarea testelor de control care se realizează pe produsul finit. |
3. | Se furnizează informaţii referitoare la stabilirea şi înlocuirea materialului de referinţă. Dacă s-au utilizat mai multe standarde de referinţă, se furnizează un istoric de calificare în care se descrie în ce mod a fost menţinută relaţia dintre diferitele standarde. |
4. | În cazul în care sunt disponibile, se utilizează materialele de referinţă chimice şi biologice din Farmacopeea Europeană. În cazul în care sunt utilizate alte materiale şi standarde de referinţă, acestea se identifică şi se descriu detaliat. |
5. | În conformitate cu dispoziţiile Directivei 2010/63/UE şi Convenţia europeană pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, testele se efectuează astfel încât să se utilizeze un număr minim de animale şi să se reducă la minimum durerea, suferinţa, stresul sau vătămările de durată. Dacă este posibil, se utilizează ca alternativă un test in vitro atunci când acesta determină înlocuirea sau reducerea utilizării animalelor sau reducerea suferinţei. |
6. | Caracteristicile generale ale produsului finit Testele privind caracteristicile generale constau, ori de câte ori este necesar, în testarea aspectului şi în teste fizice sau chimice, cum ar fi conductivitatea, pH-ul, viscozitatea etc. Pentru fiecare dintre respectivele caracteristici, solicitantul stabileşte specificaţii cu limite de acceptare adecvate. |
7. | Identificarea substanţei sau substanţelor active Dacă este necesar, se realizează un test specific de identificare. Dacă este cazul, testul de identificare poate fi combinat cu testul vizând titrul sau potenţa lotului. |
8. | Titrul sau potenţa lotului Se efectuează o cuantificare a substanţei active pe fiecare lot pentru a se demonstra că fiecare lot prezintă titrul sau potenţa adecvată pentru asigurarea eficacităţii şi a siguranţei ei. |
9. | Identificarea şi analiza adjuvanţilor Cantitatea şi natura adjuvantului şi a componentelor acestuia se verifică pe produsul finit, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
10. | Identificarea şi analiza componentelor excipienţilor În măsura în care este necesar, excipientul sau excipienţii fac obiectul cel puţin al unor teste de identificare. Pentru agenţii de conservare, este obligatoriu un test al limitei superioare şi al celei inferioare. Un test al limitei superioare este obligatoriu pentru orice altă componentă a excipienţilor susceptibilă de a cauza o reacţie adversă. |
11. | Testul de sterilitate şi puritate În cazul produselor administrate parenteral, se demonstrează absenţa contaminării cu agenţi externi (bacterii, micoplasme, ciuperci şi endotoxine bacteriene, dacă este relevant), în conformitate cu Farmacopeea Europeană. În privinţa produselor nelichide, neadministrate parenteral, se poate accepta, în cazurile justificate în mod adecvat, conformitatea cu o limită maximă de biosarcină în locul testului de sterilitate. Se realizează teste adecvate pentru a se demonstra absenţa contaminării cu agenţi externi sau cu alte substanţe, în funcţie de natura produsului medicinal veterinar imunologic, de metoda aplicată şi de condiţiile de fabricaţie. Se utilizează o abordare bazată pe riscuri pentru a se demonstra absenţa agenţilor externi, conform descrierii din Farmacopeea Europeană. |
12. | Umiditatea reziduală Pentru fiecare lot de produs liofilizat se testează umiditatea reziduală. |
13. | Volumul de umplere Se efectuează teste corespunzătoare pentru a se demonstra volumul de umplere corect. |
1. | Testele de stabilitate cuprind stabilitatea substanţei active şi a produsului finit, inclusiv a solventului sau a solvenţilor, dacă este relevant. |
2. | Se furnizează o descriere a testelor efectuate pentru demonstrarea termenului de valabilitate, a condiţiilor de depozitare recomandate şi a specificaţiilor la expirarea termenului de valabilitate propus pentru substanţa activă şi pentru produsul finit. Respectivele teste trebuie să fie întotdeauna studii în timp real. Dacă produsele intermediare obţinute în diferite etape ale procesului de fabricaţie se depozitează, condiţiile şi durata de depozitare avute în vedere se justifică în mod adecvat pe baza datelor disponibile privind stabilitatea. |
3. | Testele de stabilitate pe produsul finit se realizează pe cel puţin trei loturi reprezentative obţinute în conformitate cu procesul de producţie descris şi pe produsele păstrate în recipientul sau recipientele finale; respectivele teste includ teste de stabilitate biologică şi fizico-chimică efectuate la intervale regulate, pentru produsul finit, până la trei luni după expirarea termenului de valabilitate susţinut. |
4. | Concluziile trebuie să conţină rezultatele analizelor, care justifică termenul de valabilitate propus în toate condiţiile de depozitare propuse. Rezultatele obţinute în timpul studiului de stabilitate se iau în considerare la definirea specificaţiilor corespunzătoare pentru formulare şi eliberare, pentru a se asigura conformitatea produsului cu termenul de valabilitate susţinut. |
5. | În cazul produselor administrate în hrana animalelor, se furnizează şi informaţiile necesare cu privire la termenul de valabilitate al produsului medicinal, în diferite etape ale amestecului, când el este amestecat în conformitate cu instrucţiunile recomandate. |
6. | Dacă un produs finit trebuie reconstituit înaintea administrării sau dacă este administrat în apa de băut, sunt necesare detalii cu privire la termenul de valabilitate propus al produsului medicinal reconstituit. Se furnizează date în sprijinul termenului de valabilitate propus al produsului medicinal reconstituit. |
7. | Datele privind stabilitatea obţinute în cazul produselor combinate se pot utiliza atunci când sunt justificate în mod adecvat pentru produsele derivate care conţin una sau mai multe componente identice. |
8. | În cazul recipientelor cu doze multiple, se prezintă date privind stabilitatea, dacă acestea sunt relevante, pentru a se justifica termenul de valabilitate al medicamentului după prima străpungere sau deschidere, şi se defineşte o specificaţie pentru termenul de valabilitate al recipientelor aflate în uz. |
9. | Se demonstrează eficacitatea oricărui sistem de conservare. |
10. | Pot să fie suficiente informaţiile privind eficacitatea conservanţilor în alte produse medicinale veterinare imunologice similare care provin de la acelaşi producător. |
11. | Dacă substanţele active sunt depozitate, condiţiile şi durata de depozitare se definesc pe baza datelor privind stabilitatea. Respectivele date pot fi obţinute fie prin testarea substanţelor active înseşi, fie prin testarea adecvată a produsului finit. |
1. | Se transmite o documentaţie adecvată privind siguranţa, pe baza căreia să se poată evalua: (a) siguranţa produsului medicinal veterinar imunologic când este administrat speciilor-ţintă şi eventualele efecte nedorite care pot apărea în condiţiile de utilizare propuse; respectivele efecte nedorite se evaluează în raport cu beneficiile potenţiale ale produsului; (b) posibilele efecte nocive pentru om determinate de reziduurile produselor medicinale veterinare sau ale substanţelor din compoziţia produsului medicinal veterinar care sunt prezente în produsele alimentare obţinute de la animalele tratate; (c) posibilele riscuri care ar putea rezulta în urma expunerii oamenilor la produsul medicinal veterinar, de exemplu în timpul administrării acestuia la animal; (d) posibilele riscuri pentru mediu rezultate din utilizarea produsului medicinal veterinar. |
3. | Toate trialurile vizând siguranţa se realizează în conformitate cu un protocol detaliat care a fost verificat integral şi care se înregistrează în scris înaintea începerii trialului. Bunăstarea animalelor implicate în trialuri face obiectul supravegherii veterinare şi este luată pe deplin în considerare la elaborarea tuturor protocoalelor trialurilor, pe tot parcursul unui trial. |
4. | Sunt necesare proceduri scrise sistematice prestabilite pentru organizarea, efectuarea, colectarea datelor, documentarea şi verificarea trialurilor vizând siguranţa. |
5. | Trialurile clinice (trialurile efectuate în teren) se desfăşoară în conformitate cu principiile consacrate ale bunelor practici clinice (BPC). Abaterile trebuie justificate. |
6. | Studiile vizând siguranţa trebuie să îndeplinească cerinţele relevante din Farmacopeea Europeană. Abaterile trebuie justificate. |
7. | Studiile vizând siguranţa se realizează pe speciile-ţintă. Doza de utilizat trebuie să corespundă cantităţii de produs recomandată pentru utilizare, iar lotul utilizat pentru testul de siguranţă se alege dintre loturile produse în conformitate cu procesul de fabricaţie descris în partea 2 a cererii. |
8. | Pentru testele de laborator descrise în secţiunile B.1, B.2 şi B.3, doza de produs medicinal veterinar trebuie să prezinte titrul maxim, conţinutul maxim de antigen sau potenţa maximă. În cazul în care este necesar, concentraţia de antigen poate fi ajustată pentru a se obţine doza necesară. |
9. | Siguranţa unui produs medicinal veterinar imunologic se demonstrează pentru fiecare categorie din speciile-ţintă de animale la care este recomandată utilizarea produsului, pentru fiecare dintre căile şi metodele de administrare recomandate şi utilizându-se schema de administrare propusă. Pentru calea şi metoda de administrare se poate folosi scenariul cel mai pesimist, dacă acesta este justificat din punct de vedere ştiinţific. |
10. | În cazul produselor medicinale veterinare imunologice care constau în organisme vii, cerinţele speciale sunt incluse în partea B.6. |
11. | Datele şi documentele care se anexează la cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare se transmit în conformitate cu cerinţele privind studiile preclinice şi trialurile clinice descrise în partea IIIb.4B punctul 4 şi în partea IIIb.4C punctul 3. |
1. | Siguranţa administrării unei doze unice Produsul medicinal veterinar imunologic se administrează în doza recomandată, pe fiecare cale de administrare recomandată şi prin fiecare metodă de administrare recomandată la animalele din fiecare specie şi fiecare categorie recomandată (de exemplu, vârstă minimă, animale gestante, după caz) cărora le este destinat produsul. Animalele sunt ţinute sub observaţie şi examinate zilnic în vederea depistării semnelor reacţiilor sistemice şi locale, până în momentul în care nu se mai preconizează nicio reacţie, însă, în orice caz, timp de cel puţin 14 zile după administrare. După caz, respectivele studii includ examinări detaliate macroscopice şi microscopice post mortem ale zonei de injectare. Se înregistrează alte criterii obiective, cum ar fi temperatura rectală şi măsurători ale performanţei. Acest studiu poate face parte din studiul privind dozele repetate prevăzut la punctul 3 sau poate fi omis în cazul în care pe parcursul studiului de supradozare prevăzut la punctul 2 nu s-au constatat semne majore ale unor reacţii sistemice sau locale. Dacă sunt omise, baza pentru descrierea siguranţei produsului din rezumatul caracteristicilor produsului o constituie reacţiile sistemice sau locale observate în studiul de supradozare. |
2. | Siguranţa administrării unei supradoze unice Numai produsele medicinale veterinare imunologice vii necesită efectuarea testului de supradozare. Categoriilor celor mai sensibile de animale din speciile-ţintă li se administrează, pe fiecare dintre căile de administrare recomandate şi prin fiecare dintre metodele de administrare recomandate, o supradoză din produsul medicinal veterinar imunologic, constând în mod normal în 10 doze, cu excepţia cazului în care se justifică selectarea celei mai sensibile dintre mai multe căi de administrare similare. În cazul produselor medicinale veterinare imunologice administrate prin injectare, dozele, calea sau căile şi metoda sau metodele de administrare se aleg avându-se în vedere volumul maxim care poate fi administrat în oricare dintre zonele de injectare. Animalele sunt ţinute sub observaţie şi examinate zilnic timp de cel puţin 14 zile după administrare, în vederea depistării semnelor unor reacţii sistemice şi locale. Se înregistrează alte criterii, cum ar fi temperatura rectală şi măsurători ale performanţei. După caz, respectivele studii includ examinări detaliate macroscopice şi microscopice post mortem ale zonei de injectare, în cazul în care aceste examinări nu au fost efectuate în temeiul punctului 1. |
3. | Siguranţa administrării repetate a unei doze unice În cazul produselor medicinale veterinare imunologice care trebuie administrate de mai multe ori în cadrul unei scheme de administrare primare, este necesară efectuarea unui studiu privind administrarea repetată a unei doze unice, în vederea detectării unor eventualele efecte nocive determinate de o astfel de administrare. Testul se efectuează pe cele mai sensibile categorii ale speciilor-ţintă (cum ar fi anumite rase sau grupe de vârstă), pe fiecare cale de administrare recomandată şi prin fiecare metodă de administrare recomandată. Numărul de administrări nu trebuie să fie mai mic decât numărul maxim recomandat; în cazul vaccinurilor, se ţine cont de numărul de administrări pentru vaccinarea primară şi prima revaccinare. Intervalul dintre administrări poate fi mai scurt decât cel precizat în rezumatul caracteristicilor produsului. Intervalul ales trebuie justificat în ceea ce priveşte condiţiile de utilizare propuse. Animalele sunt ţinute sub observaţie şi examinate zilnic timp de cel puţin 14 zile după ultima administrare, în vederea depistării semnelor unor reacţii sistemice şi locale. Se înregistrează alte criterii obiective, cum ar fi temperatura rectală şi măsurători ale performanţei. |
4. | Examinarea performanţei reproductive Se are în vedere examinarea performanţei reproductive dacă produsul medicinal veterinar imunologic este destinat utilizării sau poate fi utilizat la animale gestante sau păsări ouătoare şi dacă datele sugerează că materialul de start din care este derivat produsul ar putea constitui un posibil factor de risc. Performanţa reproductivă a masculilor şi a femelelor negestante şi gestante se studiază pentru doza recomandată şi utilizându-se calea şi metoda cea mai sensibilă de administrare. Pentru produsele medicinale veterinare imunologice care sunt recomandate pentru utilizarea la animalele gestante, examinarea performanţei reproductive trebuie să abordeze siguranţa administrării pe toată perioada de gestaţie sau în timpul perioadei specifice de gestaţie, ţinând cont de utilizarea preconizată a produsului. Perioada de observaţie se extinde la fătare pentru investigarea posibilelor efecte nocive asupra descendenţilor, inclusiv a efectelor teratogene şi abortive. Respectivele studii pot face parte din studiile vizând siguranţa menţionate la punctele 1, 2 şi 3 sau din trialurile efectuate în teren menţionate în secţiunea IIIb.3C. |
5. | Examinarea funcţiilor imunologice Dacă produsul medicinal veterinar imunologic ar putea avea efecte nocive asupra răspunsului imun al animalului vaccinat sau al descendenţilor acestuia, se efectuează teste adecvate ale funcţiei imunologice. |
6. | Cerinţe speciale pentru vaccinurile vii |
7. | Siguranţa utilizatorului În această secţiune se includ o analiză a efectelor constatate în părţile IIIb.3A-IIIb.3B şi o corelare a efectelor respective cu tipul şi gradul de expunere a omului la produs, în vederea formulării unor avertismente adecvate adresate utilizatorilor şi a altor măsuri de gestionare a riscurilor. Siguranţa utilizatorului se abordează în conformitate cu ghidurile relevante publicate de agenţie. |
8. | Interacţiuni În cazul în care în rezumatul caracteristicilor produsului figurează o declaraţie de compatibilitate cu alte produse medicinale veterinare, se examinează siguranţa asocierii cu acestea. Se descriu toate interacţiunile cunoscute cu alte produse medicinale veterinare. |
1. | Se efectuează o evaluare a riscurilor pentru mediu pentru a se estima potenţialele efecte nocive pe care utilizarea produsului medicinal veterinar le-ar putea avea asupra mediului şi pentru a se identifica riscurile unor astfel de efecte. De asemenea, în evaluare se identifică orice măsură de precauţie care poate fi necesară în vederea reducerii riscurilor. |
2. | Evaluarea se desfăşoară în două etape. Prima etapă a evaluării se efectuează întotdeauna. Detaliile evaluării se furnizează în conformitate cu ghidurile publicate de agenţie. Se indică expunerea potenţială a mediului la produs şi nivelul de risc asociat unei asemenea expuneri, luându-se în considerare, în special, următoarele elemente: (a) specia sau speciile-ţintă de animale şi utilizările propuse; (b) calea şi metoda de administrare, în special măsura în care se preconizează că produsul va pătrunde direct în sistemul de mediu; (c) posibila excreţie sau secreţie de către animalele tratate a produsului şi a substanţelor sale active în mediu şi persistenţa în aceste excremente sau secreţii; (d) eliminarea produsului medicinal neutilizat sau a deşeurilor acestuia. |
3. | În cazul tulpinilor vii din vaccin care pot fi zoonotice, se evaluează riscul pentru oameni. |
4. | În cazul în care concluziile primei etape indică un risc potenţial relevant pentru mediu din partea produsului, solicitantul trece la a doua etapă şi evaluează riscul sau riscurile potenţiale pe care produsul medicinal veterinar le poate avea pentru mediu. Dacă este necesar, se realizează studii suplimentare privind impactul produsului (pentru sol, apă, aer, sisteme acvatice, organisme nevizate). |
5. | Pentru vaccinurile pe bază de ADN, preocupări specifice în materie de siguranţă sunt riscul potenţial de migrare a ADN-ului în ţesuturile gonadale şi potenţialul transfer de ADN în celulele germinale ale masculilor şi femelelor vaccinate şi, prin urmare, transmiterea potenţială la descendenţi. Solicitantul trebuie să evalueze şi să analizeze riscurile potenţiale pe care astfel de produse medicinale veterinare imunologice le-ar putea avea asupra sănătăţii umane şi asupra mediului (inclusiv asupra plantelor şi animalelor). Dacă sunt identificate unul sau mai multe riscuri potenţiale, se efectuează investigaţii privind impactul vaccinului, în funcţie de utilizarea acestuia la animalele de companie sau la animalele de la care se obţin produse alimentare, pentru a se furniza informaţii despre acest aspect. |
1. | În cazul produselor medicinale veterinare care conţin organisme modificate genetic (OMG) sau care constau în astfel de organisme, la cerere se anexează şi documentele prevăzute la articolul 2 şi în partea C din Directiva 2001/18/CE şi în ghidurile specifice care abordează OMG-urile. |
2. | Efectele adverse potenţiale asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, care se pot produce prin transferul de gene de la OMG-uri la alte organisme sau care pot rezulta din modificări genetice, se evaluează cu precizie pentru fiecare caz în parte. O astfel de evaluare a riscurilor pentru mediu are ca obiectiv identificarea şi evaluarea efectelor adverse potenţiale directe şi indirecte, imediate sau târzii ale OMG-urilor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului (inclusiv asupra plantelor şi animalelor) şi se efectuează în conformitate cu principiile din anexa II la Directiva 2001/18/CE. |
1. | Pentru produsele medicinale veterinare imunologice, în mod normal nu este necesar să se realizeze studii vizând reziduurile. |
2. | Dacă la fabricarea produselor medicinale veterinare imunologice destinate animalelor de la care se obţin produse alimentare se utilizează antibiotice, adjuvanţi, conservanţi sau orice alt excipient şi/sau dacă acestea se includ în formularea finală, se iau în considerare posibilitatea expunerii consumatorilor la reziduuri în produsele alimentare derivate din animale tratate şi respectarea legislaţiei privind LMR. Se abordează implicaţiile pe care le are prezenţa potenţială a acestor substanţe în produsul finit asupra siguranţei consumatorului. |
3. | În cazul vaccinurilor vii pentru boli zoonotice, pe lângă studiile de diseminare, poate fi necesară determinarea organismelor reziduale vaccinale în zona de injectare. Dacă este necesar, se investighează efectele unor astfel de reziduuri. |
4. | Se face o propunere pentru o perioadă de aşteptare, iar caracterul adecvat al acesteia se analizează în relaţie cu eventualele studii referitoare la reziduuri care au fost efectuate. |
1. | Trebuie respectate următoarele cerinţe generale: (a) studiile de eficacitate trebuie să respecte cerinţele generale din Farmacopeea Europeană. Abaterile trebuie justificate. (b) parametrul principal pe care se bazează determinarea eficacităţii trebuie definit de către investigator la momentul conceperii studiului şi nu trebuie modificat după finalizarea studiului; (c) analiza statistică planificată se descrie în detaliu în protocoalele de studiu; (d) alegerea antigenelor sau a tulpinilor vaccinale trebuie justificată pe baza datelor epizoologice; (e) trialurile vizând eficacitatea efectuate în laborator trebuie să fie trialuri controlate, incluzând-se animale de control netratate, cu excepţia cazului în care acest lucru nu se justifică din motive de bunăstare a animalelor şi în care eficacitatea se poate demonstra prin alte metode. |
2. | În general, studiile preclinice trebuie să fie confirmate prin trialuri clinice efectuate în teren. Când studiile preclinice confirmă pe deplin afirmaţiile făcute în rezumatul caracteristicilor produsului, nu sunt necesare trialuri efectuate în teren. Exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare, rezultatele studiilor preclinice se completează cu date obţinute în urma trialurilor clinice, fiind utilizate loturi reprezentative pentru procesul de fabricaţie descris în cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare. Atât siguranţa, cât şi eficacitatea se pot investiga în cadrul aceloraşi trialuri clinice. |
3. | Toate trialurile se descriu suficient de detaliat, astfel încât să poată fi evaluate corespunzător de către autorităţile competente. Se demonstrează validitatea tuturor tehnicilor utilizate în trial. |
4. | Se raportează toate rezultatele obţinute, indiferent dacă acestea sunt favorabile sau nefavorabile: (a) Eficacitatea unui produs medicinal veterinar imunologic se demonstrează pentru fiecare categorie din speciile-ţintă de animale la care este recomandată utilizarea produsului, pentru fiecare dintre căile şi metodele de administrare recomandate şi utilizându-se schema de administrare propusă. Exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare, începutul şi durata imunităţii se stabilesc şi se susţin cu datele obţinute în cadrul trialurilor clinice. (b) Se evaluează în mod adecvat, dacă este necesar, influenţa anticorpilor maternali dobândiţi pasiv asupra eficacităţii vaccinurilor atunci când acestea sunt administrate animalelor la o vârstă când este încă prezentă imunitatea dobândită de la mamă. (c) Se demonstrează eficacitatea fiecăreia dintre componentele produselor medicinale veterinare imunologice multivalente şi combinate. În cazul în care se recomandă ca produsul să fie administrat în combinaţie cu un alt produs medicinal veterinar sau simultan cu acesta, eficacitatea asocierii se demonstrează prin intermediul unor studii adecvate. Se descriu toate interacţiunile cunoscute cu orice alt produs medicinal veterinar. (d) Ori de câte ori un produs face parte dintr-un regim de vaccinare recomandat de solicitant, se demonstrează efectul iniţiator sau amplificator al produsului medicinal veterinar imunologic sau contribuţia acestuia la eficacitatea regimului în ansamblu. (e) Doza care trebuie utilizată reprezintă cantitatea de produs recomandată pentru utilizare, iar lotul utilizat pentru testul de eficacitate este selectat dintr-un lot sau din loturi produse în conformitate cu procesul de fabricaţie descris în partea 2 a cererii. (f) În cazul produselor medicinale veterinare imunologice pentru diagnostic administrate animalelor, solicitantul indică modul în care trebuie interpretate reacţiile la produsul medicinal. (g) Pentru vaccinurile destinate diferenţierii între animalele vaccinate şi cele infectate (vaccinuri marker), în cazul în care declaraţie referitoare la eficacitate se bazează pe teste de diagnostic in vitro, se furnizează suficiente date privind testele de diagnostic pentru a se permite evaluarea adecvată a afirmaţiilor privind proprietăţile markerului. |
1. | În principiu, eficacitatea se demonstrează în condiţii de laborator bine controlate, printr-un test de provocare după administrarea produsului medicinal veterinar imunologic la animalul-ţintă, în condiţiile recomandate de utilizare. În măsura posibilităţilor, condiţiile în care este efectuat testul de provocare trebuie să reflecte condiţiile naturale ale infectării. Se furnizează detalii privind tulpina utilizată pentru testul de provocare, precum şi privind relevanţa acesteia. |
2. | În cazul vaccinurilor vii, produsul utilizat pentru testarea eficacităţii este preluat dintr-un lot sau din loturi cu titru sau potenţă minime. În cazul altor produse, se utilizează un produs din loturile care au conţinutul activ minim sau potenţa minimă preconizate la finalul termenului de valabilitate, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
3. | Dacă este posibil, se specifică şi se documentează mecanismul imunitar (mediat celular/umoral, clase particulare/generale de imunoglobulină) declanşat după administrarea produsului medicinal veterinar imunologic la animalele-ţintă, pe calea recomandată de administrare. |
4. | Pentru toate studiile preclinice se prezintă următoarele: (a) un rezumat; (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici de laborator în cazul studiilor preclinice, dacă este cazul; (c) numele organismului care a efectuat studiile; (d) un protocol experimental detaliat care cuprinde o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate, detalii privind, de exemplu, specia sau rasa animalelor, categoriile de animale, locul în care acestea au fost obţinute, identificarea şi numărul lor, condiţiile în care au fost adăpostite şi hrănite (precizându-se, printre altele, dacă nu au prezentat agenţii patogeni specificaţi şi/sau anticorpii specificaţi, natura şi cantitatea oricăror aditivi din hrana animalelor), doza, calea, programul şi datele administrării, o descriere şi o justificare a metodelor statistice utilizate; (e) în cazul animalelor de control, dacă acestora li s-a administrat un placebo sau nu li s-a administrat niciun tratament; (f) pentru animalele tratate şi, în cazul în care este adecvat, dacă acestora li s-a administrat produsul testat sau un alt produs autorizat în Uniune; (g) toate observaţiile generale şi individuale şi rezultatele obţinute (cu valori medii şi abateri standard), indiferent dacă acestea sunt favorabile sau nefavorabile. Datele se descriu suficient de detaliat, pentru a se permite evaluarea critică a rezultatelor independent de interpretarea lor de către autor. Datele individuale se prezintă sub formă de tabel. Pentru explicaţii şi ilustrare, rezultatele pot fi însoţite de reproduceri ale înregistrărilor, fotomicrografii etc.; (h) natura, frecvenţa şi durata reacţiilor adverse observate; (i) numărul de animale retrase prematur din studii şi motivele acestei retrageri; (j) o analiză statistică a rezultatelor, dacă aceasta este prevăzută în programul de testare, precum şi a variabilităţii datelor; (k) apariţia şi evoluţia eventualelor boli intercurente; (l) toate detaliile privind produsele medicinale veterinare (altele decât cele care fac obiectul studiului) a căror administrare a fost necesară pe parcursul studiului; (m) alte eventuale observaţii şi abateri de la protocol şi impactul posibil asupra rezultatelor; (n) o analiză obiectivă a rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii cu privire la siguranţa şi eficacitatea produsului medicinal. |
1. | Exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare, rezultatele studiilor preclinice se completează cu date obţinute în urma trialurilor în teren, fiind utilizate loturi reprezentative pentru procesul de fabricaţie descris în cererea de acordare a autorizaţiei de comercializare. Atât siguranţa, cât şi eficacitatea se pot investiga în cadrul aceluiaşi trial efectuat în teren. |
2. | Dacă studiile preclinice nu pot demonstra eficacitatea, poate fi acceptată realizarea exclusiv a trialurilor efectuate în teren. |
3. | Informaţiile privind trialurile efectuate în teren trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite o apreciere obiectivă. Ele includ următoarele date: (a) un rezumat; (b) o declaraţie de conformitate cu bunele practici clinice; (c) numele, adresa, funcţia şi calificările expertului responsabil; (d) locul şi data administrării, codul de identificare care poate fi asociat numelui şi adresei proprietarului animalului sau al animalelor; (e) detalii privind protocolul trialului, care cuprinde o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate, detalii privind, de exemplu, calea şi metoda de administrare, programul de administrare, doza, categoriile de animale, durata observării, răspunsul serologic şi alte investigaţii efectuate pe animale după administrare; (f) în cazul animalelor de control, dacă acestora li s-a administrat placebo, li s-a administrat un produs concurent sau nu li s-a administrat niciun tratament; (g) identificarea animalelor tratate şi de control (colectivă sau individuală, după caz), cum ar fi în funcţie de specie, rasă, vârstă, greutate, sex, stare fiziologică; (h) o scurtă descriere a metodei de creştere şi hrănire, precizându-se natura şi cantitatea tuturor aditivilor din hrana animalelor; (i) toate informaţiile referitoare la observaţii, performanţe şi rezultate (cu valori medii şi abateri standard); când se realizează teste şi măsurători pe animale separate, se indică date individuale; (j) o analiză statistică a rezultatelor, dacă aceasta este prevăzută în programul de testare, precum şi a variabilităţii datelor; (k) toate observaţiile şi rezultatele trialurilor, indiferent dacă acestea sunt favorabile sau nefavorabile, indicându-se integral observaţiile şi rezultatele testelor obiective de activitate necesare pentru evaluarea produsului; se specifică tehnicile utilizate şi se explică semnificaţia eventualelor discrepanţe dintre rezultate; (l) efectele asupra performanţei animalelor; (m) numărul de animale retrase prematur din trialuri şi motivele acestei retrageri; (n) natura, frecvenţa şi durata reacţiilor adverse observate; (o) apariţia şi evoluţia eventualelor boli intercurente; (p) toate detaliile privind produsele medicinale veterinare (altele decât produsul care face obiectul studiului) care au fost administrate fie înainte de produsul testat sau odată cu acesta, fie pe parcursul perioadei de observare; detalii privind interacţiunile observate; (q) alte eventuale observaţii şi abateri de la protocol şi impactul posibil asupra rezultatelor; (r) o analiză obiectivă a rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii cu privire la siguranţa şi eficacitatea produsului medicinal. |
IV.1.1. | Cererile transmise în temeiul articolului 18 (produse medicinale veterinare generice) conţin datele menţionate în secţiunea II părţile 1 şi 2 din prezenta anexă. Dacă este necesar, se include o evaluare a riscurilor de mediu, în temeiul articolului 18 alineatul (7). În plus, în dosar se includ date care să demonstreze că produsul are aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă de substanţe active şi aceeaşi formă farmaceutică ca produsul medicinal de referinţă; precum şi date care să demonstreze bioechivalenţa cu produsul medicinal de referinţă sau o justificare a motivului pentru care nu au fost efectuate astfel de studii, împreună cu trimiteri la ghidurile consacrate. Toate formele farmaceutice orale cu eliberare imediată sunt considerate a fi aceeaşi formă farmaceutică. Pentru produsele medicinale veterinare biologice (inclusiv imunologice), abordarea generică standard nu este, în principiu, considerată adecvată, fiind necesar să se urmeze o abordare hibridă (a se vedea partea IV.2.). |
IV.1.2. | Pentru produsele medicinale veterinare generice, rapoartele critice ale experţilor cu privire la siguranţă şi eficacitate se axează îndeosebi pe următoarele elemente: (a) motivele pentru care se declară bioechivalenţa; (b) un sumar al impurităţilor prezente în loturile de substanţă sau de substanţe active, precum şi al impurităţilor din produsul medicinal finit (şi, după caz, al produselor de degradare rezultate în timpul depozitării) alături de o evaluare a respectivelor impurităţi; (c) o evaluare a studiilor de bioechivalenţă sau alte informaţii care pot confirma bioechivalenţa declarată, în conformitate cu ghidul relevant publicat de agenţie; (d) eventuale date suplimentare care demonstrează echivalenţa proprietăţilor de siguranţă şi eficacitate ale diferitelor săruri, esteri sau derivaţi ai unei substanţe active autorizate; (e) o revizuire a evaluării riscurilor pentru siguranţa utilizatorului, cu accent pe diferenţele dintre produsele medicinale veterinare generice şi cele de referinţă (de exemplu, excipienţii din compoziţie); (f) o revizuire a evaluării riscurilor pentru mediu, dacă este relevant. |
IV.1.3. | În cazul cererii referitoare la un produs medicinal veterinar generic care conţine o substanţă antimicrobiană, se furnizează informaţii despre nivelul de rezistenţă, astfel cum este cunoscut din datele bibliografice. |
IV.1.4. | În cazul cererii referitoare la un produs medicinal veterinar generic care conţine o substanţă antiparazitară, se furnizează informaţii despre nivelul de rezistenţă, astfel cum este cunoscut din datele bibliografice. |
IV.1.5. | Pentru produsele medicinale veterinare generice destinate administrării pe cale intramusculară, subcutanată sau transdermică, se furnizează următoarele date suplimentare: (a) dovezi din care să reiasă că eliminarea reziduurilor de la locul de administrare este echivalentă sau diferită care pot fi susţinute de studii adecvate privind eliminarea reziduurilor; (b) dovezi din care să reiasă toleranţa la locul de administrare, care pot fi susţinute de studii adecvate privind toleranţa animalului-ţintă. |
IV.2.1. | Cererile transmise în temeiul articolului 19 (produse medicinale veterinare hibride) se referă la produse medicinale veterinare care sunt similare cu un produs medicinal veterinar de referinţă, dar care nu îndeplinesc condiţiile din definiţia produsului medicinal veterinar generic. |
IV.2.2. | Pentru astfel de cereri se furnizează următoarele informaţii: (a) toate datele menţionate în părţile 1 şi 2 ale secţiunii II sau III, după caz, din prezenta anexă; (b) pentru părţile 3 şi 4 din dosar, cererile privind produse hibride se pot baza, parţial, pe rezultatele studiilor preclinice şi ale trialurilor clinice corespunzătoare vizând siguranţa şi reziduurile care au fost efectuate pentru un produs medicinal veterinar de referinţă deja autorizat şi, parţial, pe date noi. Datele noi includ o evaluare a riscurilor pentru siguranţa utilizatorilor şi o evaluare a riscurilor pentru mediu în conformitate cu articolul 18 alineatul (7), dacă este cazul. În plus, pentru produsele relevante (de exemplu, antimicrobiene şi antiparazitare) trebuie abordat riscul apariţiei rezistenţei, dacă este cazul. |
IV.2.3. | În cazul produselor medicinale veterinare biologice (inclusiv imunologice), se pune la dispoziţie o revizuire cuprinzătoare a comparabilităţii, vizând calitatea, siguranţa şi eficacitatea. |
IV.2.4. | În cazul în care se face trimitere la date provenind de la un alt produs medicinal veterinar autorizat, se furnizează o justificare pentru utilizare şi relevanţa respectivelor date pentru noul produs. |
IV.2.5. | Gradul de detaliere a noilor date necesare pentru confirmarea siguranţei şi a eficacităţii depinde de caracteristicile specifice ale noului produs individual şi de diferenţele dintre acesta şi produsul medicinal veterinar de referinţă, urmând a fi stabilit pentru fiecare caz în parte. Pentru noul produs se prezintă date preclinice şi clinice noi cu privire la toate aspectele care nu sunt confirmate de datele existente pentru produsul medicinal veterinar de referinţă. |
IV.2.6. | Dacă se efectuează studii noi pe loturi ale unui produs medicinal veterinar de referinţă autorizat într-o ţară terţă, solicitantul demonstrează că produsul medicinal veterinar de referinţă a fost autorizat în conformitate cu cerinţe echivalente celor stabilite în Uniune şi că acestea se aseamănă atât de mult încât se pot substitui reciproc în studiile preclinice sau în trialurile clinice. |
IV.3.1. | O cerere pentru un produs conţinând o combinaţie fixă de substanţe active individuale, care au făcut deja obiectul unei autorizaţii de comercializare pentru un produs medicinal veterinar în SEE, se depune în temeiul articolului 20. Cererea pentru un produs în combinaţie fixă, care conţine cel puţin o substanţă activă nouă care nu a fost autorizată încă pentru un produs medicinal veterinar în SEE, se depune în temeiul articolului 8. |
IV.3.2. | Pentru cererile transmise în temeiul articolului 20 se depune un dosar complet care conţine părţile 1, 2, 3 şi 4. |
IV.3.3. | Se furnizează o justificare ştiinţifică solidă, bazată pe principii terapeutice valabile pentru combinaţia de substanţe active, inclusiv date clinice care să demonstreze necesitatea şi contribuţia tuturor substanţelor active la momentul tratamentului. |
IV.3.4. | În general, se furnizează toate datele privind siguranţa şi eficacitatea produsului în combinaţie fixă şi nu sunt necesare datele privind siguranţa şi eficacitatea pentru substanţele active individuale, cu excepţia cazului în care se urmăreşte clarificarea proprietăţilor farmacologice individuale ale acestora. |
IV.3.5. | Dacă solicitantul are la dispoziţie datele privind siguranţa şi eficacitatea unei substanţe active individuale cunoscute, într-o formă suficient de detaliată, s-ar putea furniza respectivele date, pentru a se elimina necesitatea unor studii pentru combinaţia fixă sau pentru a se prezenta informaţii relevante. În acest caz, trebuie investigată, de asemenea, posibila interacţiune dintre substanţele active. |
IV.3.6. | Evaluarea siguranţei utilizatorilor, evaluarea riscurilor pentru mediu, studiile privind eliminarea reziduurilor şi studiile clinice se efectuează cu produsul în combinaţie fixă. |
IV.3.7. | Se furnizează un studiu privind siguranţa animalelor-ţintă cu formularea finală, cu excepţia cazului în care omiterea unui astfel de studiu este justificată. |
IV.4.1. | Cererile transmise în temeiul articolului 21 se referă la produse ale căror compoziţie, formă farmaceutică şi proces de fabricaţie sunt identice (inclusiv materii prime şi materiale de start, parametri ai proceselor şi locuri de fabricaţie) cu cele ale produselor medicinale veterinare deja autorizate. |
IV.4.2. | Dosarul pentru astfel de cereri cuprinde doar datele pentru părţile 1A şi 1B, conform descrierii din anexa I (punctele 1-6.4), cu condiţia ca deţinătorul autorizaţiei de comercializare a produsului medicinal veterinar deja autorizat să îşi fi dat acordul scris pentru efectuarea de trimiteri la conţinutul părţilor 1C, 2, 3 şi 4 din dosarul produsului respectiv. În cazul respectiv, nu este necesar nici să se prezinte rapoarte critice ale experţilor privind calitatea, siguranţa şi eficacitatea. Solicitantul transmite dovada consimţământului scris odată cu cererea sa. |
IV.5.1. | Pentru produsele medicinale veterinare a căror substanţă activă sau ale căror substanţe active au o utilizare consacrată în domeniul veterinar, astfel cum se menţionează la articolul 22, o eficacitate recunoscută şi un nivel acceptabil de siguranţă, se aplică cerinţele specifice prezentate în continuare. |
IV.5.2 | Se depune un dosar complet (care conţine părţile 1, 2, 3 şi 4). Solicitantul prezintă părţile 1 şi 2 descrise în prezenta anexă. Pentru părţile 3 şi 4, se prezintă o bibliografie ştiinţifică detaliată, împreună cu informaţii care demonstrează corelaţia adecvată dintre referinţele bibliografice şi produsul medicinal veterinar, în vederea abordării siguranţei şi a eficacităţii. Poate fi necesar ca datele bibliografice să fie completate cu o anumită documentaţie specifică produsului, de exemplu, evaluări privind siguranţa utilizatorului şi ale riscurilor pentru mediu sau date provenite din studiul vizând reziduurile în vederea justificării eventualei sau eventualelor perioade de aşteptare propuse. |
IV.5.3. | Pentru demonstrarea utilizării consacrate în domeniul veterinar se aplică normele specifice stabilite în părţile IV.5.3.1-IV.5.3.12. |
IV.5.3.1. | Factorii care trebuie luaţi în considerare pentru a stabili utilizarea consacrată în domeniul veterinar a constituenţilor produselor medicinale veterinare sunt următorii: (a) perioada în care s-a utilizat cu regularitate o substanţă activă la speciile-ţintă pe baza căii de administrare şi a posologiei propuse; (b) aspectele cantitative ale utilizării substanţei sau substanţelor active, luându-se în considerare măsura în care substanţa sau substanţele au fost utilizate în practică şi gradul de utilizare pe criterii geografice; (c) gradul de interes ştiinţific faţă de utilizarea substanţei sau substanţelor active (reflectat în literatura ştiinţifică de specialitate publicată); (d) coerenţa evaluărilor ştiinţifice. |
IV.5.3.2. | Este posibil să fie necesare perioade diferite de timp pentru stabilirea «utilizării consacrate» pentru diferite substanţe active. În orice caz, perioada necesară pentru stabilirea «utilizării consacrate» a constituentului unui produs medicinal nu poate fi mai mică de 10 ani începând de la data primei utilizări sistematice şi documentate a substanţei în cauză ca produs medicinal veterinar în Uniune. |
IV.5.3.3. | Utilizarea în domeniul veterinar nu înseamnă exclusiv utilizarea ca produs medicinal veterinar autorizat. Utilizare consacrată în domeniul veterinar se referă la utilizarea la specii-ţintă într-un scop terapeutic specific. |
IV.5.3.4. | Dacă o substanţă cu o utilizare consacrată este propusă pentru indicaţii terapeutice complet noi, nu este posibil să se facă referire doar la o utilizare consacrată în domeniul veterinar. Se furnizează date suplimentare privind noua indicaţie terapeutică, împreună cu teste adecvate privind siguranţa şi reziduurile, precum şi date preclinice şi clinice şi, în acest caz, nu se pot transmite cereri întemeiate pe articolul 21. |
IV.5.3.5. | Documentaţia publicată care este furnizată de solicitant trebuie să se afle gratuit la dispoziţia publicului şi să fi fost publicată de o sursă de încredere, de preferinţă validată de comunitatea ştiinţifică. |
IV.5.3.6. | Documentaţia trebuie să conţină suficiente detalii pentru a permite o evaluare independentă. |
IV.5.3.7. | Documentaţia trebuie să acopere toate aspectele privind evaluarea siguranţei şi/sau a eficacităţii produsului pentru indicaţia propusă la specia sau speciile-ţintă în cazul utilizării căii de administrare şi a posologiei propuse. Ea trebuie să cuprindă o imagine de ansamblu a literaturii de specialitate relevante sau să facă trimitere la aceasta, luând în considerare studiile realizate înainte şi după comercializare, precum şi literatura ştiinţifică publicată referitoare la experimentele realizate sub forma unor studii epidemiologice şi, în special, a unor studii epidemiologice comparative. |
IV.5.3.8. | Se comunică toată documentaţia, atât cea favorabilă, cât şi cea nefavorabilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la utilizarea veterinară consacrată, este în special necesar să se clarifice faptul că şi referirile bibliografice la alte surse de dovezi (studii realizate după comercializare, studii epidemiologice etc.), nu doar datele referitoare la teste şi trialuri, pot servi ca dovadă valabilă a siguranţei şi eficacităţii unui produs, în cazul în care solicitantul explică şi justifică într-un mod satisfăcător utilizarea respectivelor surse de dovezi. |
IV.5.3.9. | Rapoartele de evaluare publice sau rezumatele întocmite în urma unei cereri de acces public la informaţii de interes public nu pot fi considerate surse suficiente de informaţii, cu excepţia raportului de evaluare publicat de către agenţie în urma evaluării unei cereri de stabilire a limitelor maxime ale reziduurilor, care poate fi folosit într-o manieră corespunzătoare ca documentaţie, în special pentru testele vizând siguranţa. |
IV.5.3.10. | Trebuie să se acorde o atenţie deosebită informaţiilor care lipsesc şi să se justifice de ce se poate demonstra un nivel acceptabil de siguranţă şi/sau eficacitate, deşi lipsesc anumite informaţii. |
IV.5.3.11. | Rapoartele critice ale experţilor referitoare la siguranţă şi eficacitate trebuie să explice relevanţa datelor prezentate, care se referă la un produs diferit de produsul destinat comercializării. Trebuie să se stabilească dacă produsul studiat în bibliografie poate fi considerat asociat în mod satisfăcător sau ştiinţific cu produsul pentru care s-a solicitat autorizaţia de comercializare, în pofida diferenţelor existente. |
IV.5.3.12. | Experienţa înregistrată după comercializare în cazul altor produse care conţin aceiaşi constituenţi are o importanţă deosebită, iar solicitantul trebuie să acorde o atenţie specială acestui subiect. |
IV.6.1. | O autorizaţie de comercializare poate fi acordată pentru o piaţă limitată în absenţa unor date cuprinzătoare privind siguranţa şi/sau eficacitatea atunci când, astfel cum se prevede la articolul 23, solicitantul demonstrează că produsul este destinat utilizării pe o piaţă limitată şi că beneficiul disponibilităţii noului produs depăşeşte riscul asociat cu omiterea unora dintre datele de siguranţă sau eficacitate prevăzute în prezenta anexă. |
IV.6.2. | Pentru astfel de cereri, solicitantul prezintă părţile 1 şi 2 descrise în prezenta anexă. |
IV.6.3. | Pentru părţile 3 şi 4, se pot omite unele dintre datele în materie de siguranţă sau de eficacitate prevăzute în prezenta anexă. În ceea ce priveşte amploarea datelor de siguranţă şi eficacitate care pot fi omise, se ţine cont de ghidul relevant publicat de agenţie. |
IV.7.1. | În circumstanţe excepţionale legate de sănătatea animală sau de sănătatea publică, pentru un produs medicinal veterinar se poate acorda o autorizaţie de comercializare în temeiul articolului 25, sub rezerva anumitor obligaţii, condiţii şi/sau restricţii specifice. |
IV.7.2. | Pentru astfel de cereri, solicitantul trebuie să prezinte partea 1, astfel cum este descrisă în prezenta anexă, împreună cu o justificare a motivului pentru care beneficiul generat de disponibilitatea imediată pe piaţă a produsului medicinal veterinar în cauză depăşeşte riscul inerent faptului că nu au fost furnizate anumite documente privind calitatea, siguranţa sau eficacitatea. |
IV.7.3. | Pentru părţile 2, 3 şi 4, se pot omite unele dintre datele de calitate, siguranţă sau eficacitate prevăzute în prezenta anexă dacă solicitantul justifică faptul că datele respective nu pot fi furnizate la momentul transmiterii. Pentru identificarea cerinţelor esenţiale aplicabile tuturor cererilor se ţine cont de ghidul relevant publicat de agenţie. |
IV.7.4. | În cadrul condiţiilor pentru eliberarea autorizaţiei de comercializare se poate prevedea efectuarea de studii după autorizare; astfel de studii se concep, se efectuează, se analizează şi se prezintă în conformitate cu principiile generale pentru testele de calitate, siguranţă şi eficacitate stabilite în prezenta anexă şi cu ghidurile relevante, aplicabile în aspectele care urmează să fie abordate în studiu. |
V.1.1.1. | În funcţie de substanţa activă şi de modul de acţiune, un produs medicinal veterinar reprezentând o terapie nouă se poate încadra în oricare dintre cele trei categorii de produse: (a) produse medicinale veterinare, altele decât produsele medicinale veterinare biologice; (b) produse medicinale veterinare biologice, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice; (c) produse medicinale veterinare imunologice. |
V.1.1.2. | În general, cererile de acordare a autorizaţiei de comercializare pentru produsele medicinale veterinare reprezentând terapii noi, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (43), trebuie să respecte formatul şi cerinţele referitoare la date descrise în secţiunea II sau III a prezentei anexe, în funcţie de categoria în care se încadrează terapia nouă. În mod normal, se depune un dosar complet care conţine părţile 1, 2, 3 şi 4, în conformitate cu cerinţele descrise în secţiunea II sau III şi cu orice ghid relevant publicat de agenţie. În cazurile justificate se permit abateri de la cerinţele din prezenta anexă. După caz şi ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale produselor reprezentând terapii noi, cerinţele suplimentare pot fi relevante pentru anumite tipuri de produse. |
V.1.1.3. | Procesele de fabricaţie a produselor medicinale veterinare reprezentând terapii noi trebuie să respecte principiile bunelor practici de fabricaţie (BPF) adaptate, după caz, pentru a reflecta natura specifică a respectivelor produse. Se elaborează ghiduri specifice produselor medicinale veterinare reprezentând terapii noi, pentru a se reflecta în mod corespunzător natura deosebită a procesului lor de fabricaţie. |
V.1.1.4. | În funcţie de natura specifică a unui produs reprezentând o terapie nouă, utilizarea produsului poate fi asociată cu riscuri specifice. Respectivele riscuri sunt identificate cu ajutorul unei metodologii de determinare a profilului de risc, prin care se identifică riscurile inerente produsului specific şi factorii de risc care contribuie la respectivele riscuri. În acest context, riscurile ar fi toate efectele nefavorabile potenţiale care ar putea fi atribuite utilizării produsului reprezentând o terapie nouă şi care sunt de interes pentru populaţia-ţintă şi/sau utilizator, consumator şi/sau mediu. Analiza riscurilor poate acoperi întregul proces de dezvoltare. Printre factorii de risc care pot fi luaţi în considerare se numără originea materialului de start (celule etc.), modul de acţiune la animale (proliferarea, iniţierea unui răspuns imun, permanenţa în corp etc.), nivelul de manipulare celulară (de exemplu, procesul de fabricaţie), combinarea substanţei active cu molecule bioactive sau cu materiale structurale, gradul de competenţă de replicare a virusurilor sau microorganismelor utilizate in vivo, nivelul de integrare a secvenţelor de acizi nucleici sau a genelor în genom, funcţionalitatea pe termen lung, riscul de oncogenitate, efectele nespecifice şi modul de administrare sau utilizare. |
V.1.1.5. | Pe baza evaluării informaţiilor privind riscurile identificate şi factorii de risc identificaţi, se stabileşte un profil specific al fiecărui risc individual asociat unui anumit produs, iar acest profil se poate utiliza pentru a se determina şi a se justifica modul în care setul de date furnizat oferă asigurările necesare privind calitatea, siguranţa şi eficacitatea şi este adecvat pentru fundamentarea unei cereri de acordare a unei autorizaţii de comercializare, în special pentru aspectele produselor reprezentând terapii noi care depăşesc stadiul cunoştinţelor actuale. |
V.1.1.6. | Pentru a remedia deficitul de date sau incertitudinile la momentul autorizării produsului, se poate lua în considerare, de la caz la caz, punerea în aplicare a unor măsuri sau efectuarea unor studii după autorizare. Pentru detectarea semnelor timpurii sau târzii ale unor reacţii adverse, pentru prevenirea consecinţelor clinice ale acestor reacţii şi pentru asigurarea unui tratament în timp util şi pentru obţinerea de informaţii cu privire la siguranţa şi eficacitatea pe termen lung a produselor medicinale veterinare reprezentând terapii noi, măsurile avute în vedere pentru asigurarea unei astfel de monitorizări se detaliază într-un plan de gestionare a riscurilor. |
V.1.1.7. | Pentru orice produs reprezentând o terapie nouă, în special pentru cele considerate aparţinând unui domeniu emergent al medicinii veterinare, se recomandă solicitarea de consiliere din partea agenţiei în timp util, înainte de depunerea dosarului autorizaţiei de comercializare, pentru a clasifica produsul, pentru a determina structura aplicabilă dosarului şi pentru a primi informaţii relevante despre setul de date suplimentare care ar putea fi necesare pentru fundamentarea calităţii, a siguranţei şi a eficacităţii. |
V.1.2.1. | În general, se prezintă descrierea compoziţiei, metoda de fabricaţie, uniformitatea producţiei, controalele materialelor de start, controalele aplicate pe parcursul procesului de fabricaţie, testarea produsului finit, inclusiv punerea în aplicare a unui test de activitate sau cuantificarea substanţei active şi datele de stabilitate. |
V.1.2.2. | Cerinţele în materie de date privind fabricarea şi testarea produselor medicinale veterinare reprezentând terapii noi de origine biologică şi clasificate ca produs biologic sau ca produs imunologic trebuie să fie în general conforme cu cele pentru produsele medicinale biologice sau imunologice (astfel cum sunt descrise în secţiunea III a prezentei anexe), inclusiv necesitatea unui test de potenţă relevant. Pot exista cazuri în care sunt aplicabile cerinţe suplimentare, de exemplu, în cazul celulelor şi al produselor genice vectoriale. |
V.1.2.3. | În cazul produselor medicinale veterinare reprezentând terapii noi construite prin sinteză chimică, sunt aplicabile, în general, cerinţele privind datele pentru produsele medicinale veterinare, altele decât produsele biologice (astfel cum sunt descrise în secţiunea II a prezentei anexe). Pot exista cazuri în care sunt aplicabile cerinţe suplimentare, de exemplu, un test de potenţă relevant. |
V.1.3.1. | În funcţie de natura produsului şi de utilizarea preconizată a acestuia, ar putea fi relevante date suplimentare pentru evaluarea siguranţei animalului-ţintă, utilizatorului, consumatorului sau mediului, în conformitate cu o analiză a riscurilor în fiecare caz. |
V.1.3.2. | Atunci când animalul tratat ar putea deveni el însuşi un organism modificat genetic, se iau în considerare cerinţele Directivei 2001/18/CE. Deşi Directiva 2001/18/CE se aplică produselor finite care conţin organisme modificate genetic, ea rămâne cel mai bun ghid tehnic disponibil în prezent pentru enumerarea datelor necesare. O problemă majoră este cu precădere rata de integrare a ADN-ului în celulele germinale (deci transmisibilitate la descendenţi) sau transmiterea potenţială a celulelor modificate genetic la descendenţi. De asemenea, trebuie remarcat faptul că această problemă nu este complet aceeaşi atunci când se iau în considerare animalele de companie şi animalele de la care se obţin produse alimentare (consumul uman de produse care conţin organisme modificate genetic). |
V.1.3.3. | Pentru substanţele destinate integrării în genom sau ingineriei genetice se efectuează teste adecvate, pentru a se evalua riscul modificărilor nespecifice şi/sau al mutagenezei inserţionale. |
V.1.4.1. | Cerinţele referitoare la datele privind eficacitatea diferă în primul rând în funcţie de indicaţiile prevăzute pentru utilizarea la speciile-ţintă. În funcţie de încadrarea în categoria produselor reprezentând terapii noi şi de utilizarea preconizată la speciile-ţintă, cerinţele în materie de eficacitate stabilite în secţiunile II sau III pot fi aplicabile pentru un produs medicinal veterinar reprezentând terapii noi. |
V.1.4.2. | Indicaţiile declarate trebuie să fie confirmate de date adecvate pentru specia sau speciile-ţintă. |
V.1.5.1.1. | Luând în considerare particularităţile produselor reprezentând terapii noi, pot fi adecvate cerinţe specifice în completarea cerinţelor standard pentru evaluarea calităţii, siguranţei şi eficacităţii. |
V.1.5.1.2. | Următoarele secţiuni evidenţiază cerinţele specifice care trebuie luate în considerare pentru un anumit tip de produse reprezentând terapii noi. Cerinţele specifice stabilite pentru un anumit tip de produs reprezentând terapii noi reprezintă o listă neexhaustivă de cerinţe pentru care poate fi necesară adaptarea la produsul specific în cauză, de la caz la caz şi pe baza unei analize de risc. |
V.1.5.1.3. | În toate cazurile şi în special pentru terapiile noi care sunt considerate că aparţin unui domeniu emergent al medicinii veterinare, solicitanţii trebuie să ia în considerare nivelul actual de cunoştinţe în domeniul medicinii veterinare şi ghidurile ştiinţifice publicate de agenţie şi Comisie, în conformitate cu secţiunea I din prezenta anexă. |
V.1.5.2.1. | Produsele reprezentând terapie genică sunt produse medicinale veterinare biologice care conţin o substanţă activă care conţine un acid nucleic recombinant utilizat la animale sau administrat acestora în vederea reglării, reparării, înlocuirii, adăugării sau ştergerii unei secvenţe genetice sau care constă într-un astfel de acid. Efectul terapeutic, profilactic sau de diagnostic al acestor produse este direct asociat cu secvenţa de acid nucleic recombinant pe care o conţin sau cu produsul expresiei genetice a acestei secvenţe. |
V.1.5.2.2. | În plus faţă de cerinţele privind datele prevăzute în secţiunile II sau III, se aplică următoarele cerinţe: (a) se furnizează informaţii cu privire la toate materialele de start folosite la fabricarea substanţei active, inclusiv produsele necesare pentru modificarea genetică a celulelor, după caz, şi pentru cultivarea şi conservarea ulterioară a celulelor modificate genetic, luându-se în considerare eventuala absenţă a etapelor de purificare; (b) pentru produsele care conţin un microorganism sau un virus, se furnizează date privind modificarea genetică, analiza secvenţelor, atenuarea virulenţei, tropismul pentru anumite ţesuturi şi tipuri de celule, dependenţa de ciclul celular a microorganismului sau virusului, patogenitatea şi caracteristicile tulpinii parentale; (c) în secţiunile relevante din dosar se descriu impurităţile aferente procesului şi impurităţile aferente produsului, cu accent special pe contaminanţii virali cu competenţă de replicare dacă vectorul este conceput să nu deţină competenţă de replicare; (d) pentru plasmide, se realizează cuantificarea diferitelor forme de plasmidă pe toată perioada de valabilitate a produsului; (e) pentru celulele modificate genetic, se testează caracteristicile celulelor înainte şi după modificarea genetică, precum şi înainte şi după orice procedură ulterioară de congelare/depozitare. Pentru celulele modificate genetic, pe lângă cerinţele specifice produselor medicinale de terapie genică, se aplică şi cerinţele în materie de calitate vizând produsele medicinale reprezentând terapie celulară şi produsele obţinute prin inginerie tisulară; (f) este necesar să fie luate în considerare inserţiile neintenţionate (care conduc, de exemplu, la tumori/cancer, disfuncţii metabolice) şi mutageneza inserţională şi genotoxicitatea (inserarea elementelor genetice şi expresia proteinelor modificatoare de ADN ca mediatori ai efectelor secundare genotoxice) la speciile-ţintă; (g) se furnizează date din studii privind transmiterea pe linie germinală, exceptând situaţiile deosebite care necesită justificare. |
V.1.5.3.1. | Se consideră că produsele medicinale regenerative înglobează o gamă largă de produse şi terapii al căror scop general este restabilirea funcţiilor. Respectivele produse medicinale cuprind terapii pe bază de celule, în care sunt incluse produse obţinute prin inginerie tisulară. |
V.1.5.3.2. | Produsele medicinale veterinare bazate pe terapie celulară sunt produse medicinale veterinare biologice care conţin celule sau ţesuturi sau constau în celule sau ţesuturi care au fost supuse unei modificări substanţiale în ceea ce priveşte fie natura, fie funcţia lor, astfel încât caracteristicile biologice, funcţiile fiziologice sau proprietăţile structurale relevante pentru utilizarea clinică preconizată au fost modificate, sau în celulele sau ţesuturi care nu sunt destinate a fi utilizate pentru aceeaşi funcţie esenţială la primitor şi donator. Aceste produse sunt prezentate ca având proprietăţi pentru animale sau ca fiind utilizate sau administrate la animale în vederea tratării, prevenirii sau diagnosticării unei boli prin acţiunea farmacologică, imunologică sau metabolică a celulelor sau ţesuturilor lor sau pentru regenerarea, repararea sau înlocuirea unui ţesut. |
V.1.5.3.3. | În plus faţă de cerinţele privind datele prevăzute în secţiunile II sau III, se aplică următoarele cerinţe: (a) se furnizează informaţii de sinteză privind obţinerea şi testarea ţesutului şi celulelor animale utilizate ca materiale de start. Dacă se utilizează celule sau ţesuturi nesănătoase ca materiale de start, utilizarea lor trebuie justificată; (b) potenţiala variabilitate introdusă prin ţesuturile şi celulele animale trebuie abordată ca parte a validării procesului de fabricaţie, a caracterizării substanţei active şi a produsului finit, a dezvoltării de analize, a stabilirii specificaţiilor şi stabilităţii; (c) pentru modificarea genetică a celulelor, se aplică cerinţele tehnice specificate în cazul produselor reprezentând terapie genică; (d) se furnizează informaţii relevante cu privire la caracterizarea populaţiei de celule sau a combinaţiei de celule sub aspectul identităţii, al purităţii (de exemplu, agenţi externi şi contaminanţi celulari), al viabilităţii, al potenţei, al cariotipologiei, al oncogenicităţii şi al conformităţii cu utilizarea medicală preconizată. Trebuie să se demonstreze stabilitatea genetică a celulelor; (e) se investighează impactul şi interacţiunile oricăror componente susceptibile de a interacţiona (direct sau ca urmare a degradării sau a metabolismului) cu substanţele active; (f) În cazul în care o structură tridimensională face parte din funcţia prevăzută, starea de diferenţiere, organizarea structurală şi funcţională a celulelor şi, dacă este cazul, matricea extracelulară generată trebuie incluse în caracterizarea respectivelor produse pe bază de celule. |
V.1.5.4.1. | Bacteriofagii sunt virusuri a căror proliferare depinde de gazdele bacteriene şi care acţionează extrem de specializat asupra anumitor tulpini bacteriene. Fagoterapia poate fi utilizată, de exemplu, ca alternativă la tratamentul cu antibiotice. În general, bacteriofagii constau într-un genom format din ADN sau ARN monocatenar sau dublu catenar şi încapsulat de o capsidă proteică. Datorită diversităţii ţintelor prevăzute pentru tratament şi a specificităţii bacteriofagilor, va fi necesar ca tulpina de bacteriofag adecvată împotriva tulpinii bacteriene care cauzează boala să fie aleasă în fiecare caz în parte pentru focarul epidemic de boală individual. |
V.1.5.4.2. | Calitatea şi cantitatea bacteriofagilor care urmează să fie utilizaţi în produsul finit sunt în mod normal variabile. Prin urmare, o compoziţie calitativă şi cantitativă fixă a bacteriofagilor nu va fi ceva comun, deoarece fagii trebuie să fie adaptaţi în mod continuu. Conform acestui principiu, trebuie stabilit şi menţinut un stoc de tulpini de bacteriofagi (comparabil cu o abordare pentru tulpini multiple). |
V.1.5.4.3. | Este de preferat ca bacteriofagii şi bacteriile gazdă/băncile de celule matcă pentru fabricaţie să fie produse pe baza unui sistem de tulpină matcă. Se furnizează confirmarea că bacteriofagul utilizat are efect litic. |
V.1.5.4.4. | Se demonstrează în cazul tuturor tulpinilor matcă absenţa genei sau a genelor de rezistenţă şi absenţa genelor care codifică factorii de virulenţă. |
V.1.5.4.5. | Indicaţia se referă la tratamentul profilactic, metafilactic şi/sau terapeutic al uneia sau al mai multor infecţii sau boli infecţioase specifice. Eficacitatea tratamentului este legată de activitatea litică a fagilor care conferă activitate bactericidă respectivilor bacteriofagi cu specificitate pentru tulpina bacteriană în cauză. |
V.1.5.4.6. | Pentru fagii modificaţi genetic, se descrie modificarea genetică. |
V.1.5.5.1. | Nanotehnologiile sunt văzute în primul rând ca o tehnologie de generare a vehiculelor pentru substanţe sintetizate chimic, dar ele pot genera şi vehicule pentru substanţe biologice. Utilizarea nanoparticulelor poate fi o modalitate de a controla distribuţia substanţelor cu solubilitate redusă sau a compuşilor toxici. |
V.1.5.5.2. | «Nanotehnologia» corespunde proiectării, caracterizării şi producţiei de nanomateriale prin controlul formei şi dimensiunii la nanoscară (până la aproximativ 100 nm). |
V.1.5.5.3. | «Nanoparticulele» sunt considerate ca având două sau mai multe dimensiuni la nanoscară. |
V.1.5.5.4. | În domeniul veterinar, nanoparticulele pentru sistemele de distribuţie a medicamentelor sunt relevante ca «produse pe bază de nanotehnologii»: nanoparticulele sunt conjugate cu diverse substanţe pentru a modifica proprietăţile farmacocinetice şi/sau farmacodinamice. Medicamentele pe bază de mARN sunt mai degrabă încapsulate în sistemele de distribuţie pe bază de nanoparticule. |
V.1.5.5.5. | În plus faţă de cerinţele privind datele în materie de calitate prevăzute în secţiunile II sau III, se aplică următoarele cerinţe: (a) se determină distribuţia granulometrică a particulelor; (b) se utilizează un test in vitro adecvat pentru funcţia lor şi capacitatea de distribuţie posibilă (dacă se utilizează ca sistem de distribuţie a medicamentelor). |
V.1.5.5.6. | În ceea ce priveşte siguranţa, tipul de pericole rezultate din utilizarea nanoparticulelor pentru distribuţia medicamentelor poate depăşi pericolele convenţionale induse de substanţele chimice din matricele clasice de distribuţie. Prin urmare, trebuie luate în considerare următoarele aspecte în ceea ce priveşte siguranţa: (a) Nanoparticulele pentru distribuţia medicamentelor ar putea influenţa toxicitatea medicamentului. Toxicitatea substanţei active este esenţială pentru produs, dar trebuie luată în considerare şi toxicitatea nanoparticulelor pentru distribuţia medicamentului, deoarece acestea pot induce riscuri specifice (aglomerate, citotoxicitate), pot propaga impurităţi prin adsorbţie, pot genera materiale toxice prin degradare sau solubilizare sau pot fi transferate prin bariera fiziologică (membrana hematoencefalică, membrana fetoplacentară, membrana celulară şi membrana nucleară etc.). În acest context: (i) când sunt traversate barierele fiziologice, se investighează impactul nanoparticulelor destinate distribuţiei medicamentelor asupra organului sau organelor corespunzătoare; (ii) impactul aglomeratelor se investighează în diferitele organe-ţintă, cu un accent special pe riscul de embolie în vasele sanguine mai mici; (iii) problemele de siguranţă ale nanoparticulelor destinate distribuţiei medicamentelor pot fi legate de un efect cumulativ, de un profil de degradare sau de persistenţa în organism, cu efecte negative asupra funcţiilor organelor-ţintă; (iv) ar putea fi percepute probleme de siguranţă şi la nivel celular. Este posibil ca celulele să nu poată elimina întotdeauna nanoparticulele transportate prin membrana celulară, ceea ce conduce la citotoxicitate, în special prin inducerea unui stres oxidativ. Testele toxicologice care urmează să fie puse în aplicare trebuie să permită evaluarea acestei citotoxicităţi şi a aspectelor conexe, cum ar fi generarea de radicali liberi toxici şi biopersistenţa. (b) Profilul toxicologic al substanţelor active conţinute în nanoparticulele destinate distribuţiei medicamentelor poate diferi deoarece ele pot fi distribuite diferit în diverse organe interne (solubilitate diferită în matricile biologice) sau deoarece pot traversa în mod neaşteptat diverse bariere biologice din corp, precum bariera hematoencefalică. (c) Efectele secundare asociate substanţelor active pot fi exacerbate atunci când substanţele respective sunt administrate cu ajutorul nanoparticulelor. (d) În cazul nanomedicamentelor s-au identificat deja probleme de imunosiguranţă, cum ar fi imunotoxicitatea (deteriorarea directă a celulelor sistemului imunitar), imunostimularea, imunosupresia şi imunomodularea (cum ar fi activarea complementului, inflamaţia, activarea imunităţii înnăscute sau dobândite). (e) Se ia în considerare capacitatea nanoparticulelor de a determina reacţii inflamatorii sau alergice. Capacitatea de a pătrunde în fluxul sanguin şi de a induce reacţii inflamatorii poate conduce la coagulare intravasculară diseminată sau la fibrinoliză, cu urmări suplimentare, cum ar fi tromboza. Prin urmare, trebuie verificată hemocompatibilitatea nanoparticulelor. |
V.1.5.6.1. | Produsele reprezentând terapie antisens şi terapie de interferenţă pot fi generate prin sinteză sau prin tehnici recombinante. |
V.1.5.6.2. | ARN-ul antisens este un ARN monocatenar complementar unui ARN mesager care codifică proteina cu care se hibridizează şi, prin urmare, blochează traducerea sa în proteină. |
V.1.5.6.3. | Interferenţa ARN este un proces biologic în care moleculele de ARN inhibă expresia sau traducerea genelor, prin neutralizarea moleculelor de mARN vizate. |
V.1.5.6.4. | În plus faţă de cerinţele privind datele prevăzute în secţiunile II sau III, se aplică următoarele cerinţe: (a) este necesar să se determine cantitatea minimă de segmente de ARN per volum, în cadrul testelor de control ale produsului finit, şi să se confirme că segmentele de ARN prezintă secvenţa corectă; (b) pentru anumite produse pe bază de terapie antisens care intră sub incidenţa secţiunii II din prezenta anexă poate fi necesar un biotest funcţional pentru testarea eliberării lor; (c) studiile de stabilitate trebuie să cuprindă un test de monitorizare a ratei de degradare a segmentelor de ARN în timp; (d) în cazul produselor reprezentând terapie antisens cu ARN, se abordează posibilele efecte nocive cauzate de legarea vizată sau nevizată, precum şi posibilele efecte nocive non-antisens cauzate, de exemplu, de acumulare, răspunsuri proinflamatorii şi legarea aptamerilor; (e) în cazul produselor reprezentând terapie cu ARN de interferenţă se abordează posibilele efecte nocive ale interferenţei nevizate (ca urmare a catenei ARNi pozitive), precum şi posibilitatea traversării barierei hematoencefalice şi a cauzării de afecţiuni ale sistemului nervos central; (f) în cazul produselor reprezentând terapie cu ARN antisens şi ARN de interferenţă destinate terapiei genice se iau în considerare cerinţele pentru un produs medicinal veterinar reprezentând terapie genică. |
V.2.1. | Principii |
V.2.1.1. | În sensul prezentei anexe, un dosar standard pentru un antigen vaccinal înseamnă o secţiune autonomă a unui dosar de cerere de acordare a unei autorizaţii de comercializare pentru un vaccin, care cuprinde toate informaţiile calitative relevante cu privire la fiecare dintre substanţele active care fac parte din produsul medicinal veterinar. Partea autonomă poate fi comună unuia sau mai multor vaccinuri monovalente şi/sau polivalente prezentate de acelaşi solicitant sau deţinător de autorizaţie de comercializare. |
V.2.1.2. | Utilizarea dosarului standard al unui antigen vaccinal este opţională. Pentru vaccinurile combinate, se specifică antigenul sau antigenii vaccinali care trebuie incluşi în dosarul standard al antigenului vaccinal şi va fi necesar un dosar standard al antigenului vaccinal separat pentru fiecare dintre ele. |
V.2.1.3. | Procedura de prezentare şi aprobare a unui dosar standard al unui antigen vaccinal trebuie să respecte ghidul relevant publicat de agenţie. |
V.2.2. | Conţinut Dosarul standard al unui antigen vaccinal trebuie să conţină informaţiile din părţile V.2.2.1-V.2.3.3 extrase din secţiunile relevante din partea 1 (Rezumatul dosarului) şi partea 2 (Documentaţia privind calitatea), astfel cum se prevede în secţiunea IIIb din prezenta anexă: |
V.2.2.1. | Rezumatul dosarului (partea 1) Se prezintă numele şi adresa producătorului sau producătorilor şi locul sau locurile implicate în diferite etape de fabricaţie şi control al substanţei active, însoţite de copii ale autorizaţiilor de fabricaţie corespunzătoare. |
V.2.2.2. | Date calitative şi cantitative ale constituenţilor (partea 2.A) Se furnizează denumirea completă şi exactă a substanţei active (de exemplu, virusul sau tulpina bacteriană, antigenul), aşa cum apare în orice produs finit. Se furnizează informaţii privind dezvoltarea produsului, relevante pentru substanţa activă. |
V.2.2.3. | Descrierea metodei de fabricaţie (partea 2.B) Se furnizează descrierea metodei de fabricaţie a substanţei active, inclusiv validarea etapelor esenţiale ale producţiei şi justificarea, dacă este relevantă, a oricărei depozitări intermediare propuse. Pentru vaccinurile inactivate se furnizează date relevante pentru inactivarea substanţei active, inclusiv validarea procesului de inactivare. |
V.2.2.4. | Producţia şi controlul materialelor de start (partea 2.C) |
V.2.2.4.1. | Se aplică cerinţele standard descrise în secţiunea IIIb.2C şi relevante pentru substanţa activă. |
V.2.2.4.2. | Se furnizează informaţii despre substanţa activă (de exemplu, tulpina de virus/bacterie), substratul sau substraturile (celule, mediu de cultură) şi toate materiile prime (din farmacopeea sau nu, biologice sau nebiologice) utilizate la producerea substanţei active. |
V.2.2.4.3. | Dosarul include specificaţiile, informaţiile privind procesele puse în aplicare şi testele care trebuie efectuate pentru controlul calităţii tuturor loturilor de materiale de start şi rezultatele pentru un lot în ceea ce priveşte toate componentele utilizate. |
V.2.2.4.4. | Când este cazul, se furnizează evaluarea riscurilor privind EST şi agenţii externi (AE). Trebuie remarcat faptul că speciile-ţintă reţinute pentru produsele finite care fac trimitere la dosarul standard principal al antigenului vaccinal se iau în considerare pentru evaluarea riscurilor privind EST şi EA. Avertismentele sau restricţiile de utilizare pot fi introduse la nivelul dosarului standard al antigenului vaccinal, în funcţie de informaţiile prezentate, care pot fi diminuate în timpul analizei riscurilor la nivelul produsului finit. |
V.2.2.4.5. | Dacă substanţa activă este obţinută prin tehnici recombinante, trebuie furnizate toate datele relevante corespunzătoare privind virusul/bacteriile modificate genetic. |
V.2.2.5. | Testele de control efectuate în cursul procesului de fabricaţie (partea 2.D) Cerinţele standard descrise în secţiunea IIIb.2D se aplică testelor din cadrul controalelor de producţie efectuate în timpul fabricării substanţei active, inclusiv validărilor testelor esenţiale de control şi, dacă este relevant, oricărei depozitări intermediare propuse (înainte de amestec). |
V.2.2.6. | Uniformitatea loturilor (partea 2.F) Pentru demonstrarea uniformităţii în fabricarea antigenului se aplică cerinţele standard descrise în secţiunea IIIb.2F. |
V.2.2.7. | Stabilitatea (partea 2.G) Pentru demonstrarea stabilităţii antigenului şi, dacă este relevant, a oricărei depozitări intermediare se aplică cerinţele standard descrise în secţiunea IIIb.2G. |
V.2.3. | Evaluarea şi certificarea |
V.2.3.1. | Pentru vaccinurile care conţin unul sau mai mulţi antigeni vaccinali noi pentru care nu există încă un dosar standard al unui antigen vaccinal, solicitantul trebuie să prezinte agenţiei un dosar complet de cerere de acordare a unei autorizaţii comercializare, care să includă toate dosarele standard ale unui antigen vaccinal corespunzătoare fiecărui antigen vaccinal pentru care se utilizează un dosar standard al unui antigen vaccinal. Evaluarea ştiinţifică şi tehnică a fiecărui dosar standard al unui antigen vaccinal se efectuează de către agenţie. O evaluare pozitivă conduce la eliberarea unui certificat de conformitate cu legislaţia Uniunii pentru fiecare dosar standard al unui antigen vaccinal, care este însoţit de raportul de evaluare. Certificatul emis este valabil pe întregul teritoriu al Uniunii. |
V.2.3.2. | Partea V.2.3.1 se aplică, de asemenea, fiecărui vaccin care constă într-o combinaţie nouă de antigeni vaccinali, indiferent dacă unul sau mai mulţi dintre aceşti antigeni vaccinali fac parte sau nu din vaccinurile deja autorizate în Uniune. |
V.2.3.3. | Modificările aduse conţinutului unui dosar standard al unui antigen vaccinal pentru un vaccin autorizat în Uniune fac obiectul unei evaluări ştiinţifice şi tehnice efectuate de către agenţie. În cazul unei evaluări pozitive, agenţia emite un certificat de conformitate cu legislaţia Uniunii pentru dosarul standard al antigenului vaccinal. Certificatul emis este valabil pe întregul teritoriu al Uniunii. |
V.3.1. | Pentru anumite produse medicinale veterinare imunologice şi prin derogare de la dispoziţiile din secţiunea IIIb partea 2, se introduce conceptul de utilizare a unui dosar pentru tulpini multiple. |
V.3.2. | Un dosar pentru tulpini multiple reprezintă un singur dosar care conţine datele relevante pentru o singură evaluare ştiinţifică amănunţită a diferitelor opţiuni de tulpini/combinaţii de tulpini care să permită autorizarea vaccinurilor inactivate împotriva virusurilor sau a bacteriilor variabile antigenic pentru care este necesară modificarea rapidă sau frecventă a compoziţiei formulărilor de vaccin pentru a se asigura eficacitatea în ceea ce priveşte situaţia epidemiologică în teren. În funcţie de situaţia epidemiologică în care se intenţionează utilizarea vaccinului, ar putea fi selectate un număr de tulpini dintre cele incluse în dosar pentru formularea unui produs finit. |
V.3.3. | Fiecare dosar pentru tulpini multiple se aplică doar unei singure specii de virusuri, unui singur gen de bacterii sau unui singur vector pentru o anumită boală; amestecurile de diverse virusuri aparţinând unor familii, genuri, specii diferite sau de bacterii aparţinând unor familii sau genuri diferite nu pot fi aprobate în contextul unui dosar pentru tulpini multiple. |
V.3.4. | Pentru cererile noi de autorizaţii de comercializare cu dosare pentru tulpini multiple, în situaţia în care nu există încă un vaccin cu tulpini multiple autorizat pentru un anumit virus/bacterie/boală, eligibilitatea pentru abordarea prin intermediul unui dosar cu tulpini multiple trebuie confirmată de către agenţie înainte de depunerea cererii. |
V.3.5. | Procedura de prezentare a dosarelor pentru tulpini multiple trebuie să respecte ghidul relevant publicat de agenţie. |
V.4.1. | Principii |
V.4.1.1. | Tehnologia unei platforme de vaccinare este o colecţie de tehnologii care au în comun utilizarea unui vehicul sau vector cu rol de «coloana vertebrală» care este modificat cu un antigen diferit sau un set de antigeni diferit pentru fiecare vaccin derivat din platformă. Sunt incluse următoarele, dar nu neapărat numai acestea: platforme pe bază de proteine (particule similare virusului), platforme de vaccin ADN, platforme bazate pe mARN, repliconi (ARN autoreplicant) şi vaccinuri vectoriale virale şi bacteriene. |
V.4.1.2. | Cererile de acordare a autorizaţiile de comercializare a produselor medicinale veterinare imunologice fabricate pe baza tehnologiilor unei platforme de vaccinare sunt considerate eligibile pentru un regim de cerinţe reduse în materie de date. Este necesar un dosar complet pentru primul produs de la un producător bazat pe o anumită tehnologie a unei platforme pentru o anumită specie-ţintă. În momentul depunerii primului dosar (complet) bazat pe tehnologia unei platforme, solicitantul poate trimite în paralel un «dosar standard al tehnologiei platformei» care cuprinde toate datele referitoare la platformă pentru care există o certitudine ştiinţifică rezonabilă care va rămâne neschimbată indiferent de antigenului sau antigenii/gena sau genele de interes care au fost adăugate în platformă. Natura datelor care trebuie incluse în dosarul standard al tehnologiei unei platforme va depinde de tipul platformei. |
V.4.1.3. | După certificarea unui dosar standard al tehnologiei unei platforme, certificatul poate fi utilizat pentru îndeplinirea cerinţelor relevante în materie de date pentru cererile ulterioare de acordare a unei autorizaţii de comercializare bazate pe aceeaşi platformă şi destinate aceleiaşi specii-ţintă. |
V.4.2.1. | Procedura de prezentare a dosarelor standard pentru tehnologia unei platforme trebuie să respecte ghidul relevant publicat de agenţie. Evaluarea ştiinţifică şi tehnică a fiecărui dosar standard al tehnologiei unei platforme se efectuează de către agenţie. O evaluare pozitivă conduce la eliberarea unui certificat de conformitate cu legislaţia Uniunii pentru fiecare dosar standard al tehnologiei unei platforme, care este însoţit de raportul de evaluare. Certificatul emis este valabil pe întregul teritoriu al Uniunii. |
V.4.2.2. | Modificările aduse conţinutului unui dosar standard al tehnologiei unei platforme pentru un vaccin autorizat în Uniune fac obiectul unei evaluări ştiinţifice şi tehnice efectuate de către agenţie. |
V.4.2.3. | În cazul unei evaluări pozitive, agenţia emite un certificat de conformitate cu legislaţia Uniunii pentru dosarul standard al tehnologiei platformei. |
V.5.1. | Calitate (partea 2) Prevederile secţiunii II.2. Partea 2 se aplică documentelor pentru autorizarea produselor medicinale veterinare homeopatice menţionate la articolul 85 alineatul (2), cu următoarele modificări. |
V.5.2. | Terminologie Denumirea în limba latină a materiei prime homeopatice descrise în dosarul aferent cererii de acordare a autorizaţiei de comercializare trebuie să fie conformă cu denumirea în limba latină din Farmacopeea Europeană sau, în absenţa acesteia, dintr-o farmacopee oficială a unui stat membru. Dacă este relevant, se furnizează denumirea sau denumirile tradiţionale utilizate în fiecare stat membru. |
V.5.3. | Controlul materialelor de start Informaţiile şi documentele referitoare la materialele de start, adică la toate materialele utilizate, inclusiv materiile prime şi produsele intermediare până la diluţia finală destinată încorporării în produsul medicinal veterinar homeopatic finit, care însoţesc cererea, se completează cu date suplimentare referitoare la materia primă homeopatică. Cerinţele generale privind calitatea se aplică tuturor materialelor de start şi materiilor prime, precum şi etapelor intermediare ale procesului de fabricaţie până la diluţia finală destinată încorporării în produsul homeopatic finit. În cazul prezenţei unei componente toxice, se verifică dacă ea este prezentă în diluţia finală, dacă este posibil. În cazul în care nu este posibil din cauza unui grad înalt de diluţie, controlul componentei toxice se realizează, în mod normal, într-o etapă anterioară. Fiecare etapă a procesului de fabricaţie, de la utilizarea materialelor de start până la realizarea diluţiei finale destinate încorporării în produsul finit, se descrie amănunţit. În cazul în care sunt implicate diluţii, respectivele etape de diluare se desfăşoară în conformitate cu metodele de fabricaţie homeopatică descrise în monografia relevantă din Farmacopeea Europeană sau, în absenţa acesteia, într-o farmacopee oficială a unui stat membru. |
V.5.4. | Testele de control pentru produsul medicinal finit Cerinţele generale privind calitatea se aplică produselor medicinale veterinare homeopatice finite. Orice excepţie se justifică în mod corespunzător de către solicitant. Se realizează identificarea şi analiza tuturor constituenţilor relevanţi din punct de vedere toxicologic. În cazul în care se justifică faptul că nu este posibil să se realizeze identificarea şi/sau analiza tuturor constituenţilor relevanţi din punct de vedere toxicologic, de exemplu din cauza diluării acestora în produsul medicinal finit, calitatea se demonstrează prin validarea completă a procesului de fabricaţie şi de diluare. |
V.5.5. | Testele de stabilitate Stabilitatea produsului finit se demonstrează. În general, datele referitoare la stabilitatea materiilor prime homeopatice sunt transferabile diluţiilor/potenţărilor obţinute din acestea. În cazul în care nu este posibilă identificarea sau analiza substanţei active din cauza gradului de diluţie, pot fi luate în considerare datele referitoare la stabilitatea formei farmaceutice. |
V.5.6. | Documentaţia privind siguranţa (partea 3) Dispoziţiile din partea 3 se aplică produselor medicinale veterinare homeopatice menţionate la articolul 4 alineatul (10) din prezentul regulament, împreună cu specificaţia următoare, fără a aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (7) privind substanţele active din punct de vedere farmacologic şi clasificarea lor în funcţie de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală. (7) Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei din 22 decembrie 2009 privind substanţele active din punct de vedere farmacologic şi clasificarea lor în funcţie de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală (JO L 15, 20.1.2010, p. 1). Orice informaţie lipsă trebuie justificată; de exemplu, trebuie să se justifice de ce se poate demonstra un nivel acceptabil de siguranţă chiar şi în lipsa anumitor studii. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Directiva 2001/82/CE | Prezentul regulament |
Articolul 1 | Articolul 4 |
Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 3 |
Articolul 2 alineatul (3) | Articolul 2 alineatele (2), (3) şi (4) |
Articolul 3 | Articolul 2 alineatul (4) |
Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 5 alineatul (6) |
Articolul 5 | Articolul 5 |
Articolul 5 alineatul (1) a doua teză | Articolul 38 alineatul (3) |
Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 58 alineatul (1) |
Articolul 6 alineatele (1) şi (2) | Articolul 8 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 8 alineatul (4) |
Articolul 7 | Articolul 116 |
Articolul 8 | Articolul 116 |
Articolul 8 a treia teză | |
Articolul 9 | Articolul 9 |
Articolul 10 | Articolul 112 |
Articolul 11 | Articolele 113, 114 şi 115 |
Articolul 12 | Articolul 8 |
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 18 |
Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 4 alineatele (8) şi (9) |
Articolul 13 alineatele (3) şi (4) | Articolul 19 |
Articolul 13 alineatul (5) | Articolele 38, 39 şi 40 |
Articolul 13 alineatul (6) | Articolul 41 |
Articolul 13a | Articolul 22 |
Articolul 13b | Articolul 20 |
Articolul 13c | Articolul 21 |
Articolul 14 | Articolul 35 |
Articolul 16 | Articolul 85 |
Articolul 17 | Articolul 86 |
Articolul 18 | Articolul 87 |
Articolul 19 | Articolul 85 |
Articolul 20 | Articolul 85 |
Articolul 21 alineatul (1) | Articolul 47 |
Articolul 21 alineatul (2) | Articolul 46 |
Articolul 22 | Articolul 48 |
Articolul 23 | Articolele 28 şi 29 |
Articolul 24 | Articolul 30 |
Articolul 25 | Articolul 33 |
Articolul 26 alineatul (3) | Articolele 25 şi 26 |
Articolul 27 | Articolul 58 |
Articolul 27a | Articolul 58 alineatul (6) |
Articolul 27b | Articolul 60 |
Articolul 28 | Articolul 5 alineatul (2) |
Articolul 30 | Articolul 37 |
Articolul 31 | Articolele 142 şi 143 |
Articolul 32 | Articolele 49 şi 52 |
Articolul 33 | Articolul 54 |
Articolul 35 | Articolul 82 |
Articolul 36 | Articolul 83 |
Articolul 37 | Articolul 84 |
Articolul 38 | Articolul 84 |
Articolul 39 | Articolul 60 |
Articolul 40 | Articolul 129 |
Articolul 44 | Articolul 88 |
Articolul 45 | Articolul 89 |
Articolul 46 | Articolul 90 |
Articolul 47 | Articolul 90 |
Articolul 48 | Articolul 92 |
Articolul 49 | Articolul 90 |
Articolul 50 | Articolele 93 şi 96 |
Articolul 50a | Articolul 95 |
Articolul 51 | Articolul 89 |
Articolul 52 | Articolul 97 |
Articolul 53 | Articolul 97 |
Articolul 55 | Articolul 97 |
Articolul 56 | Articolul 97 |
Articolul 58 | Articolele 10 şi 11 |
Articolul 59 | Articolul 12 |
Articolul 60 | Articolul 11 alineatul (4) |
Articolul 61 | Articolul 14 |
Articolul 64 | Articolul 16 |
Articolul 65 | Articolele 99 şi 100 |
Articolul 66 | Articolul 103 |
Articolul 67 | Articolul 34 |
Articolul 68 | Articolul 103 |
Articolul 69 | Articolul 108 |
Articolul 70 | Articolul 111 |
Articolul 71 | Articolul 110 |
Articolul 72 | Articolul 73 |
Articolul 73 | Articolele 73 şi 74 |
Articolul 74 | Articolul 78 |
Articolul 75 | Articolul 77 |
Articolul 76 | Articolul 79 |
Articolul 78 alineatul (2) | Articolul 130 |
Articolul 80 | Articolul 123 |
Articolul 81 | Articolul 127 |
Articolul 82 | Articolul 128 |
Articolul 83 | Articolele 129 şi 130 |
Articolul 84 | Articolul 134 |
Articolul 85 alineatele (1) şi (2) | Articolul 133 |
Articolul 85 alineatul (3) | Articolele 119 şi 120 |
Articolul 87 | Articolul 79 alineatul (2) |
Articolul 88 | Articolul 146 |
Articolul 89 | Articolul 145 |
Articolul 90 | Articolul 137 |
Articolul 93 | Articolul 98 |
Articolul 95 | Articolul 9 alineatul (2) |
Articolul 95a | Articolul 117 |