Partea ii - COMERŢ, TRANSPORTURI, SECTORUL PESCĂRESC ŞI ALTE ACORDURI - Acord din 30-dec-2020 COMERCIAL ŞI DE COOPERARE ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, PE DE O PARTE, ŞI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, PE DE ALTĂ PARTE
Acte UE
Jurnalul Oficial 444L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 23 Februarie 2021
PARTEA II:COMERŢ, TRANSPORTURI, SECTORUL PESCĂRESC ŞI ALTE ACORDURI
SUBPARTEA I:RUBRICA ÎNTÂI - COMERŢ
CAPITOLUL 1:Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al mărfurilor (inclusiv instrumente de apărare comercială)
Art. 1: Articolul GOODS.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este acela de a facilita comerţul cu mărfuri între părţi şi de a menţine comerţul cu mărfuri liberalizat în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.
Art. 2: Articolul GOODS.2: Domeniu de aplicare
Cu excepţia unor dispoziţii contrare, prezentul capitol se aplică comerţului cu mărfuri ale unei părţi.
Art. 3: Articolul GOODS.3: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
a)"tranzacţii consulare" înseamnă procedura de obţinere, din partea unui consul al părţii importatoare pe teritoriul părţii exportatoare sau pe teritoriul unei părţi terţe, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declaraţie de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;
b)"Acordul privind determinarea valorii în vamă" înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994;
c)"procedură de acordare a licenţelor de export" înseamnă o procedură administrativă care menţionează explicit sau nu termenul de "acordare a licenţelor", utilizată de o parte pentru aplicarea regimurilor de acordare a licenţelor de export care impune, ca o condiţie prealabilă pentru exportul din partea respectivă, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii, la organul administrativ competent;
d)"procedură de acordare a licenţelor de import" înseamnă o procedură administrativă care menţionează explicit sau nu termenul de "acordare a licenţelor", utilizată de o parte pentru aplicarea regimurilor de acordare a licenţelor de import care impune, ca o condiţie prealabilă pentru importul pe teritoriul părţii importatoare, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare în general pentru vămuire, la organul sau organele administrativ(e) competent(e);
e)"mărfuri originare" înseamnă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, o marfă conformă cu regulile de origine prevăzute în prezentul titlu capitolul 2 [Reguli de origine];
f)"cerinţă de performanţă" înseamnă o cerinţă ca:
(i)privind exportul unei anumite cantităţi, al unei anumite valori sau al unui anumit procent de mărfuri;
(ii)ca mărfurile părţii care acordă o licenţă de import să fie înlocuite cu mărfuri importate;
(iii)ca o persoană care beneficiază de o licenţă de import să achiziţioneze alte mărfuri de pe teritoriul părţii care acordă licenţa de import sau să acorde o preferinţă mărfurilor produse pe plan intern;
(iv)ca o persoană care beneficiază de o licenţă de import să producă pe teritoriul părţii care acordă licenţa de import mărfuri având o anumită cantitate, o anumită valoare sau un anumit procent de conţinut intern sau
(v)care se raportează în orice fel la volumul sau valoarea importurilor, la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea intrărilor de valută;
g)"marfă reprelucrată" înseamnă o marfă clasificată în SA la capitolele 32, 40, 84-90, 94 sau 95 care:
(i)este compusă în întregime sau parţial din părţi obţinute din mărfuri care au fost deja utilizate;
(ii)are o durată de viaţă şi performanţe similare cu mărfurile respective în stare nouă şi
(iii)beneficiază de o garanţie echivalentă cu cea aplicabilă mărfurilor respective în stare nouă;
h)"reparare" înseamnă orice operaţiune de perfecţionare efectuată asupra unei mărfi pentru a se remedia defectele de funcţionare sau defectele materiale şi care implică restabilirea funcţiei iniţiale a mărfii respective sau pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele tehnice pentru utilizarea sa. Repararea unei mărfi include refacerea şi întreţinerea, cu o posibilă creştere a valorii mărfii ca urmare a readucerii mărfii respective la funcţionalitatea iniţială, dar nu include operaţiuni sau procedee care:
(i)distrug caracteristicile esenţiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;
(ii)transformă o marfă nefinită într-o marfă finită sau
(iii)sunt utilizate pentru îmbunătăţirea sau sporirea performanţei tehnice a unei mărfi.
Art. 4: Articolul GOODS.3A: Clasificarea mărfurilor
Clasificarea mărfurilor în comerţul dintre părţi în temeiul prezentului acord este stabilită în nomenclatura tarifară respectivă a fiecărei părţi în conformitate cu Sistemul armonizat.
Art. 5: Articolul GOODS.4: Tratament naţional în materie de impozitare şi reglementare internă
Fiecare parte acordă tratament naţional mărfurilor celeilalte părţi în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 6: Articolul GOODS.4A: Libertate de tranzit
Fiecare parte acordă libertatea de tranzit pe teritoriul său, pe rutele cele mai convenabile pentru tranzitul internaţional, pentru traficul în tranzit înspre sau dinspre teritoriul celeilalte părţi sau al oricărei alte ţări terţe. În acest scop, articolul V din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis. Părţile înţeleg că articolul V din GATT 1994 include circulaţia produselor energetice, printre altele, prin conducte sau reţele electrice.
Art. 7: Articolul GOODS.5: Interzicerea taxelor vamale
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, sunt interzise taxele vamale pentru toate mărfurile originare din cealaltă parte.
Art. 8: Articolul GOODS.6: Taxe, impozite sau alte impuneri la export
1.O parte nu poate adopta sau menţine nicio taxă, niciun impozit şi nicio altă impunere de orice tip instituită pentru exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu acesta şi nicio taxă internă sau altă impunere aplicabilă unei mărfi exportate către cealaltă parte care să fie în plus faţă de taxa sau impunerea care s-ar aplica mărfurilor similare atunci când sunt destinate consumului intern.
2.În scopul prezentului articol, termenul "altă impunere de orice tip" nu include taxele sau alte impuneri care sunt permise în temeiul articolului GOODS.7 [Taxe şi formalităţi].
Art. 9: Articolul GOODS.7: Taxe şi formalităţi
1.Taxele şi alte impuneri instituite de o parte pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părţi sau în legătură cu respectivul import sau export sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi nu constituie un mijloc indirect de protecţie pentru mărfurile interne sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi. O parte nu percepe taxe sau alte impuneri pentru import sau export sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.
2.Fiecare parte poate să instituie impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul prestării unor servicii speciale, cum ar fi următoarele, dar fără a se limita la acestea:
(a)prezenţa, când este solicitată, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru sau în alte locuri decât birourile vamale;
(b)analiza sau expertiza mărfurilor şi cheltuielile poştale pentru returnarea la solicitant a mărfurilor, în special în ceea ce priveşte deciziile referitoare la informaţiile obligatorii sau la furnizarea de informaţii referitoare la aplicarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative din domeniul vamal;
(c)examinarea sau prelevarea de eşantioane de mărfuri în scopul verificării sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care apar alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal; şi
(d)măsuri excepţionale de control, dacă acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial.
3.Fiecare parte publică prompt, pe un site web oficial, toate taxele şi impunerile pe care le instituie în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită guvernelor, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de ele. Aceste informaţii includ motivul pentru care taxa sau impunerea în cauză este datorată pentru serviciul oferit, autoritatea responsabilă, taxa sau impunerea care va fi aplicată, precum şi termenul şi modalităţile de plată. Niciun taxă sau impunere nouă sau modificată nu se aplică până când informaţiile menţionate în prezentul alineat nu sunt publicate şi uşor accesibile.
4.O parte nu prevede tranzacţii consulare, deci nici taxe şi impuneri conexe, în legătură cu importul unei mărfi a celeilalte părţi.
Art. 10: Articolul GOODS.8: Mărfuri reparate
1.O parte nu aplică taxe vamale asupra unei mărfi, indiferent de originea acesteia, care reintră
pe teritoriul părţii după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său către teritoriul celeilalte părţi pentru reparaţii.
2.Alineatul (1) nu se aplică în cazul unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparaţii şi nu este reimportată cu depunerea unei garanţii, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.
3.O parte nu aplică taxe vamale asupra unei mărfi, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul celeilalte părţi pentru reparaţii.
Art. 11: Articolul GOODS.9: Mărfuri reprelucrate
1.O parte nu acordă mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părţi un tratament mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor echivalente în stare nouă.
2.Articolul GOODS.10 [Restricţii la import şi la export] se aplică interdicţiilor de import şi export sau restricţiilor privind mărfurile reprelucrate. Dacă una dintre părţi adoptă sau menţine interdicţii de import şi export sau restricţii asupra mărfurilor care au fost deja utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.
3.O parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare pentru distribuţie sau vânzare pe teritoriul său şi ca acestea să îndeplinească toate cerinţele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor echivalente în stare nouă.
Art. 12: Articolul GOODS.10: Restricţii la import şi la export
1.Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine interdicţii sau restricţii privind importul oricărei mărfi provenite din cealaltă parte sau privind exportul sau vânzarea pentru export a oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părţi decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
2.O parte nu adoptă şi nu menţine:
(a)cerinţe privind preţurile la export şi la import, cu excepţia cazurilor permise în executarea ordinelor şi a angajamentelor privind taxele antidumping şi compensatorii; sau
(b)licenţe de import condiţionate de îndeplinirea unei cerinţe de performanţă.
Art. 13: Articolul GOODS.11: Monopoluri la import şi la export
O parte nu desemnează şi nu menţine un monopol la import sau la export. În sensul prezentului articol, monopol la import sau la export înseamnă dreptul exclusiv sau autorizaţia exclusivă, acordată de o parte unei entităţi, de a importa o marfă din cealaltă parte sau de a exporta o marfă către cealaltă parte.
Art. 14: Articolul GOODS. 13: Proceduri de acordare a licenţelor de import
1.Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licenţelor de import aplicabile comerţului cu mărfuri între părţi sunt neutre în ceea ce priveşte aplicarea şi sunt gestionate într-un mod corect, echitabil, nediscriminatoriu şi transparent.
2.O parte adoptă sau menţine proceduri de acordare a licenţelor ca o condiţie pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părţi numai în cazul în care nu sunt disponibile în mod rezonabil alte proceduri adecvate care să servească unui scop administrativ.
3.O parte nu adoptă şi nu menţine nicio procedură neautomată de acordare a licenţelor de import, cu excepţia cazului în care o astfel de procedură este necesară pentru punerea în aplicare a unei măsuri conforme cu prezentul acord. Partea care adoptă o astfel de procedură neautomată de acordare a licenţelor de import indică în mod clar măsura care este pusă în aplicare prin intermediul procedurii respective.
4.Fiecare parte introduce şi administrează orice procedură de acordare a licenţelor de import în conformitate cu articolele 1-3 din Acordul OMC privind procedurile de acordare a licenţelor de import (denumit în continuare "Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import"). În acest scop, articolele 1-3 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import sunt încorporate în prezentul acord şi fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
5.Orice parte care introduce sau modifică orice procedură de acordare a licenţelor de import pune la dispoziţie toate informaţiile relevante online, pe un site web oficial. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţie, ori de câte ori este posibil, cu cel puţin 21 de zile înainte de data aplicării procedurii noi sau modificate de acordare a licenţelor şi, în orice caz, nu mai târziu de data cererii. Informaţiile respective conţin datele prevăzute la articolul 5 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import.
6.La cererea celeilalte părţi, o parte furnizează prompt orice informaţii relevante privind orice proceduri de acordare a licenţelor de import pe care intenţionează să le adopte sau pe care le menţine, inclusiv informaţiile menţionate la articolele 1-3 din Acordul privind procedurile de acordare a licenţelor de import.
7.Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune unei părţi să acorde o licenţă de import şi nici nu împiedică o parte să pună în aplicare obligaţiile sau angajamentele care îi revin în temeiul rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al regimurilor multilaterale de neproliferare şi al aranjamentelor de control al importurilor.
Art. 15: Articolul GOODS. 14: Proceduri de acordare a licenţelor de export
1.Fiecare parte publică orice procedură nouă de acordare a licenţelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licenţelor de export, astfel încât să permită guvernelor, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de acestea. Această publicare are loc, ori de câte ori este posibil, cu 45 de zile înainte ca procedura sau modificarea să intre în vigoare şi, în orice caz, nu mai târziu de data la care o astfel de procedură sau modificare intră în vigoare şi, dacă este cazul, publicarea are loc pe orice site web guvernamental relevant.
2.Publicarea procedurilor de acordare a licenţelor de export conţine următoarele informaţii:
(a)textele procedurilor de acordare a licenţelor de export sau ale eventualelor modificări aduse procedurilor în cauză;
(b)mărfurile care fac obiectul fiecărei proceduri de acordare a licenţei;
(c)pentru fiecare procedură, descrierea procesului de solicitare a unei licenţe şi a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licenţă, cum ar fi deţinerea unei licenţe de activitate, efectuarea sau menţinerea unei investiţii sau operarea printr-o anumită formă de stabilire pe teritoriul unei părţi;
(d)punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obţine mai multe informaţii referitoare la condiţiile pentru obţinerea unei licenţe de export;
(e)organul sau organele administrative la care trebuie depusă cererea sau alte documente pertinente;
(f)descrierea oricărei măsuri sau a oricăror măsuri puse în aplicare prin procedura de acordare a licenţei de export;
(g)perioada în care fiecare procedură de acordare a licenţelor de export va fi în vigoare, cu excepţia cazului în care procedura rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;
(h)dacă partea intenţionează să utilizeze o procedură de acordare a licenţelor pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală şi, dacă este cazul, valoarea contingentului şi datele de deschidere şi de închidere a acestuia şi
(i)orice scutiri sau excepţii care înlocuiesc cerinţa de a obţine o licenţă de export, modul de solicitare sau utilizare a respectivelor scutiri sau excepţii şi criteriile de acordare a acestora.
3.În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părţi procedurile proprii existente de acordare a licenţelor de export. Fiecare parte îi notifică celeilalte părţi toate procedurile noi de acordare a licenţelor de export şi toate modificările procedurilor existente de acordare a licenţelor de export în termen de 60 de zile de la publicare. Notificarea include o trimitere la sursele unde sunt publicate informaţiile solicitate în temeiul alineatului (2) şi include, după caz, adresa site-urilor web guvernamentale relevante.
4.Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune unei părţi să acorde o licenţă de export şi nu împiedică o parte să îşi pună în aplicare angajamentele asumate în temeiul rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi al regimurilor multilaterale de neproliferare şi al aranjamentelor de control al exporturilor, inclusiv al Aranjamentului de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenţionale şi produse şi tehnologii cu dublă utilizare, al Grupului Australia, al Grupului furnizorilor nucleari şi al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete, şi nici să adopte, să menţină sau să pună în aplicare regimuri de sancţiuni independente.
Art. 16: Articolul GOODS.15: Determinarea valorii în vamă
Fiecare parte determină valoarea în vamă a mărfurilor celeilalte părţi importate pe teritoriul său în conformitate cu articolul VII din GATT 1994 şi cu Acordul privind determinarea valorii în vamă. În acest scop, articolul VII din GATT 1994 şi notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, precum şi articolele 1-17 din Acordul privind determinarea valorii în vamă, inclusiv notele explicative ale acestuia, sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
Art. 17: Articolul GOODS.16: Utilizarea preferinţelor
1.În scopul de a monitoriza funcţionarea prezentului acord şi de a calcula ratele de utilizare a preferinţelor, părţile fac schimb anual de statistici în materie de importuri pentru o perioadă de 10 ani care începe după un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Cu excepţia cazului în care Comitetul de parteneriat pentru comerţ decide altfel, această perioadă se prelungeşte automat cu cinci ani, iar ulterior Comitetul de parteneriat pentru comerţ poate decide să o prelungească şi mai mult.
2.Schimbul de statistici în materie de importuri cuprinde datele referitoare la cel mai recent an disponibil, inclusiv valoarea şi, dacă este cazul, volumul la nivelul liniei tarifare pentru importuri de mărfuri provenite de la cealaltă parte care beneficiază de un tratament preferenţial privind taxele vamale în temeiul prezentului acord, precum şi pentru cele care nu beneficiază de un tratament preferenţial.
Art. 18: Articolul GOODS.17: Instrumente de apărare comercială
1.Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul articolului VI din GATT 1994, al Acordului antidumping, al Acordului SMC, al articolului XIX din GATT 1994, al Acordului privind măsurile de salvgardare şi al articolului 5 din Acordul privind agricultura.
2.Capitolul 2 [Reguli de origine] din prezentul titlu nu se aplică anchetelor şi măsurilor antidumping, compensatorii şi de salvgardare.
3.Fiecare parte aplică măsuri antidumping şi compensatorii în conformitate cu cerinţele Acordului antidumping şi ale Acordului SMC şi în conformitate cu un proces echitabil şi transparent.
4.Cu condiţia ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfăşurarea anchetei, fiecărei părţi interesate de o anchetă privind măsurile antidumping sau măsurile compensatorii1 i se acordă ocazia de a-şi apăra interesele.
1 În sensul prezentului articol, părţile interesate sunt definite în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) din Acordul antidumping şi cu articolul 12.9 din Acordul SMC.
5.Autoritatea de anchetă a fiecărei părţi poate, în conformitate cu legislaţia părţii, să analizeze dacă valoarea taxei antidumping care urmează să fie instituită trebuie să fie marja de dumping totală sau o valoare mai scăzută.
6.Autoritatea de anchetă a fiecărei părţi ia în considerare, în conformitate cu legislaţia părţii, informaţiile furnizate pentru a stabili dacă instituirea unei taxe antidumping sau a unei taxe compensatorii nu ar fi în interesul public.
7.Niciuna dintre părţi nu adoptă şi nu menţine în mod simultan, cu privire la aceeaşi marfă:
(a)o măsură în conformitate cu articolul 5 din Acordul privind agricultura şi
(b)o măsură în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 şi Acordul privind măsurile de salvgardare.
8.Titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea nu se aplică alineatelor (1)-(6) de la prezentul articol.
Art. 19: Articolul GOODS.18: Utilizarea contingentelor tarifare existente în cadrul OMC
1.Produsele originare dintr-una din părţi nu sunt eligibile pentru import în cealaltă parte în temeiul contingentelor tarifare existente în cadrul OMC, astfel cum sunt definite la alineatul (2). Acestea cuprind contingentele tarifare, astfel cum se repartizează între părţi în cadrul negocierilor în temeiul articolului XXVIII din GATT iniţiate de către Uniunea Europeană în documentul G/SECRET/42/Add.2 al OMC şi de către Regatul Unit în documentul G/SECRET/44 al OMC şi astfel cum sunt stabilite în legislaţia internă a fiecărei părţi. În sensul prezentului articol, caracterul originar al produselor se stabileşte pe baza regulilor de origine nepreferenţiale aplicabile în partea importatoare.
2.În sensul alineatului (1), "contingente tarifare existente în cadrul OMC" înseamnă contingentele tarifare care sunt concesii acordate de Uniunea Europeană în cadrul OMC şi incluse în proiectul de listă de concesii şi angajamente UE-28, elaborat în temeiul GATT 1994 şi înaintat OMC prin documentul G/MA/TAR/RS/506, astfel cum a fost modificat prin documentele G/MA/TAR/RS/506/Add.1 şi G/MA/TAR/RS/506/Add.2.
Art. 20: Articolul GOODS.19: Măsuri în caz de încălcare sau circumvenţie a legislaţiei vamale
1.Părţile cooperează pentru prevenirea, detectarea şi combaterea încălcărilor sau circumvenţiei legislaţiei vamale, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul capitolului 2 [Reguli de origine] din prezentul titlu şi al Protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal. Fiecare parte ia măsuri adecvate şi comparabile pentru protejarea propriilor interese financiare şi pentru protejarea intereselor financiare ale celeilalte părţi în ceea ce priveşte perceperea taxelor pe mărfurile care intră pe teritoriile vamale ale Regatului Unit sau ale Uniunii.
2.Sub rezerva posibilităţii scutirii pentru comercianţii care îşi respectă obligaţiile în temeiul alineatului (7), o parte poate suspenda temporar, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (3) şi (4), tratamentul preferenţial relevant pentru produsul (produsele) vizat(e) în cazul în care:
(a)partea respectivă a constatat, pe baza unor informaţii obiective, incontestabile şi verificabile, că au fost comise încălcări sau circumvenţii sistematice şi pe scară largă ale legislaţiei vamale şi
(b)cealaltă parte refuză în mod repetat şi nejustificat să respecte sau nu respectă în alt mod obligaţiile menţionate la alineatul (1).
3.Partea care a făcut constatarea menţionată la alineatul (2) trimite o notificare Comitetului de parteneriat pentru comerţ şi începe consultări cu cealaltă parte în cadrul Comitetului de parteneriat pentru comerţ pentru a ajunge la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi.
4.Dacă părţile nu ajung la un acord cu privire la o soluţie acceptabilă reciproc în termen de trei luni de la data notificării, partea care a făcut constatarea poate decide suspendarea temporară a tratamentului preferenţial relevant al produsului sau produselor în cauză. În acest caz, partea care a făcut constatarea notifică fără întârziere Comitetului de parteneriat pentru comerţ suspendarea temporară, inclusiv perioada în care intenţionează să o aplice.
5.Suspendarea temporară se aplică numai pe perioada necesară pentru contracararea încălcărilor sau a circumvenţiilor şi pentru protejarea intereselor financiare ale părţii în chestiune şi, în orice caz, nu mai mult de şase luni. Partea în chestiune monitorizează situaţia şi, în cazul în care decide că suspendarea temporară nu mai este necesară, îi pune capăt înainte de sfârşitul perioadei notificate Comitetului de parteneriat pentru comerţ. În cazul în care condiţiile care au condus la suspendare persistă la expirarea perioadei notificate Comitetului de parteneriat pentru comerţ, partea în chestiune poate decide să reînnoiască suspendarea. Suspendările trebuie să facă obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului de parteneriat pentru comerţ.
6.Fiecare parte publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor privind orice decizie referitoare la suspendările temporare menţionate la alineatele (4) şi (5).
7.În pofida alineatului (4), în cazul în care un importator poate convinge autoritatea vamală a părţii importatoare că produsele respective respectă pe deplin legislaţia vamală a părţii importatoare, cerinţele prezentului acord şi orice altă condiţie adecvată legată de suspendarea temporară instituită de către partea importatoare în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, partea importatoare permite importatorului să solicite tratamentul preferenţial şi să recupereze eventualele taxe plătite în plus faţă de nivelurile tarifare preferenţiale aplicabile în momentul în care au fost importate produsele.
Art. 21: Articolul GOODS.20: Gestionarea erorilor administrative
În cazul unor erori sistematice ale autorităţilor competente sau al unor probleme în ceea ce priveşte gestionarea adecvată a sistemului preferenţial la export, în special referitoare la aplicarea dispoziţiilor capitolului 2 din prezentul titlu şi ale Protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal şi dacă erorile sau problemele în cauză produc consecinţe în ceea ce priveşte taxele la import, partea care se confruntă cu astfel de consecinţe poate solicita Comitetului de parteneriat pentru comerţ să examineze posibilitatea adoptării unor decizii corespunzătoare pentru soluţionarea situaţiei.
Art. 22: Articolul GOODS.21: Bunuri culturale
1.Părţile cooperează pentru a facilita restituirea bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul unei părţi, având în vedere principiile consacrate în Convenţia UNESCO privind mijloacele de interzicere şi prevenire a importului, exportului şi transferului ilicit de proprietate culturală, semnată la Paris la 17 noiembrie 1970.
2.În sensul prezentului articol:
(a)"bun cultural" înseamnă un bun clasificat sau definit ca numărându-se printre bunurile de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică, în conformitate cu normele şi procedurile fiecărei părţi; şi
(b)"care au părăsit în mod ilicit teritoriul unei părţi" înseamnă:
(i)care au părăsit teritoriul unei părţi la 1 ianuarie 1993 sau după această dată cu încălcarea normelor părţii respective privind protecţia bunurilor de patrimoniu naţional sau cu încălcarea normelor acesteia privind exportul de bunuri culturale sau
(ii)care nu au fost restituite la sfârşitul perioadei unei părăsiri temporare legale sau orice altă încălcare a unei alte condiţii a unei astfel de părăsiri temporare, la 1 ianuarie 1993 sau după această dată.
3.Autorităţile competente ale părţilor cooperează reciproc, în special prin:
(a)notificarea celeilalte părţi în cazul în care un bun cultural este găsit pe teritoriul lor şi există motive întemeiate să se considere că bunul cultural a părăsit în mod ilicit teritoriul celeilalte părţi;
(b)transmiterea de cereri către cealaltă parte pentru restituirea bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul părţii în cauză;
(c)prevenirea, prin măsurile provizorii necesare, a oricărei acţiuni de sustragere a unor astfel de bunuri culturale de la procedura de restituire şi
(d)luarea oricăror măsuri necesare pentru conservarea fizică a bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul celeilalte părţi.
4.Fiecare parte desemnează un punct de contact care se ocupă de comunicările cu punctul de contact al celeilalte părţi în orice chestiune care ţine de prezentul articol, inclusiv cu privire la notificările şi cererile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b).
5.Cooperarea avută în vedere între părţi implică, după cum este adecvat şi necesar, autorităţile vamale ale părţilor responsabile cu gestionarea procedurilor de export pentru bunuri culturale.
(6)Partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor] nu se aplică prezentului articol.
Art. 23: Articolul ORIG.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a stabili dispoziţiile pentru determinarea originii mărfurilor în scopul aplicării tratamentului tarifar preferenţial în temeiul prezentul acord şi pentru stabilirea procedurilor aferente de determinare a originii.
Art. 24: Articolul ORIG.2: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
(a)"clasificare" înseamnă încadrarea unui produs sau a unui material la un capitol, o poziţie sau o subpoziţie anume din Sistemul armonizat;
(b)"transport" înseamnă produsele care fie sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie sunt însoţite de un document de transport unic acoperind transportul lor de la exportator la destinatar sau, în absenţa unui astfel de document, de o factură unică;
(c)"exportator" înseamnă o persoană situată pe teritoriul unei părţi care, în conformitate cu cerinţele prevăzute de actele cu putere de lege şi normele administrative ale acelei părţi, exportă sau produce produsul originar şi întocmeşte un atestat de origine;
(d)"importator" înseamnă o persoană care importă produsul originar şi solicită tratament tarifar preferenţial pentru acest produs;
(e)"material" înseamnă orice substanţă utilizată la fabricarea unui produs, inclusiv orice componentă, ingredient, materie primă sau piesă;
(f)"material neoriginar" înseamnă un material care nu poate fi considerat originar în temeiul prezentului capitol, inclusiv un material al cărui caracter originar nu poate fi determinat;
(g)"produs" înseamnă produsul rezultat în urma fabricării, chiar dacă acesta este destinat utilizării ca material în fabricarea unui alt produs;
(h)"fabricare" înseamnă orice tip de prelucrare sau perfecţionare, inclusiv asamblarea.
Art. 25: Articolul ORIG.3: Cerinţe generale
(1)În scopul aplicării tratamentului tarifar preferenţial de către o parte pentru mărfurile originare din cealaltă parte, în conformitate cu prezentul acord, cu condiţia ca produsele să satisfacă toate celelalte cerinţe aplicabile prevăzute în prezentul capitol, se consideră originare din cealaltă parte următoarele produse:
a)produsele obţinute în întregime în partea respectivă, în înţelesul articolului ORIG.5 [Produse obţinute în întregime];
b)produsele fabricate în partea respectivă exclusiv din materiale originare din partea respectivă şi
c)produsele fabricate în partea respectivă prin încorporarea de materiale neoriginare, cu condiţia ca acestea să îndeplinească cerinţele prevăzute în ANEXA ORIG-2 [Reguli de origine specifice produsului].
(2)În cazul în care un produs a dobândit caracterul originar, materialele neoriginare utilizate la fabricarea produsului respectiv nu sunt considerate ca fiind neoriginare atunci când produsul respectiv este încorporat ca material într-un alt produs.
(3)Cerinţele pentru dobândirea caracterului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în Regatul Unit sau în Uniune.
Art. 26: Articolul ORIG.4: Cumul de origine
1.Un produs originar dintr-o parte este considerat ca fiind originar din cealaltă parte dacă produsul respectiv este utilizat ca material în fabricarea unui alt produs pe teritoriul celeilalte părţi.
2.Fabricarea dintr-un material neoriginar realizată pe teritoriul unei părţi poate fi luată în considerare pentru a stabili dacă un produs este originar din cealaltă parte.
3.Alineatele (1) şi (2) nu se aplică dacă fabricarea realizată pe teritoriul celeilalte părţi nu depăşeşte operaţiunile menţionate la articolul ORIG.7 [Operaţiuni de fabricare insuficiente].
4.Pentru ca un exportator să completeze atestatul de origine menţionat la articolul ORIG.18 alineatul (2) litera (a) [Cererea de tratament tarifar preferenţial] pentru un produs menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, exportatorul trebuie să obţină de la furnizorul său declaraţia furnizorului prevăzută în anexa ORIG-3 [Declaraţia furnizorului] sau un document echivalent care conţine aceleaşi informaţii care descriu materialele neoriginare în cauză cu suficiente detalii pentru identificarea lor.
Art. 27: Articolul ORIG.5: Produse obţinute în întregime
(1)Se consideră ca fiind obţinute în întregime pe teritoriul uneia dintre părţi următoarele produse:
a)produsele minerale extrase sau obţinute din solul părţii respective sau de pe fundul său marin;
b)plantele şi produsele vegetale cultivate sau recoltate pe teritoriul părţii respective;
c)animalele vii, născute şi crescute pe teritoriul părţii respective;
d)produsele obţinute de la animale vii crescute pe teritoriul părţii respective;
e)produsele obţinute de la animale sacrificate născute şi crescute pe teritoriul părţii respective;
f)produsele obţinute prin activităţi de vânătoare sau de pescuit efectuate pe teritoriul părţii respective;
g)produsele obţinute din acvacultură pe teritoriul părţii respective, dacă organismele acvatice, inclusiv peşte, moluşte, crustacee, alte nevertebrate acvatice şi plante acvatice sunt născute şi crescute din stocuri de reproducere, cum ar fi ouă, icre, peşti mici, puiet sau larve, puiet de somon, somon tânăr sau alţi peşti tineri în stadiul post-larvar prin intervenţie în procesul de creştere sau de dezvoltare în scopul îmbunătăţirii producţiei, precum popularea periodică, hrănirea şi protejarea împotriva prădătorilor;
h)produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute de o navă a unei părţi dincolo de limitele exterioare ale oricăror ape teritoriale;
i)produsele obţinute la bordul unui vas-fabrică al unei părţi exclusiv din produsele menţionate la litera (h);
j)produsele extrase de pe fundul marin sau din subsolul marin dincolo de limitele oricăror ape teritoriale, cu condiţia ca partea respectivă să aibă drepturi de exploatare sau de prelucrare a fundului marin sau a subsolului marin în chestiune;
k)deşeurile şi resturile provenite din operaţiunile de fabricare efectuate pe teritoriul părţii respective;
l)deşeurile şi resturile provenite de la produsele uzate colectate pe teritoriul părţii respective, cu condiţia ca produsele în chestiune să servească doar la recuperarea materiilor prime;
m)produsele fabricate pe teritoriul părţii respective exclusiv din produsele menţionate la literele (a)-(l).
(2)Termenii "nava unei părţi" şi "vasul-fabrică al unei părţi" de la alineatul (1) literele (h) şi (i) înseamnă o navă sau un vas-fabrică care:
a)este înregistrat(ă) într-un stat membru sau în Regatul Unit;
b)arborează pavilionul unui stat membru sau al Regatului Unit şi
c)îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
(i)este deţinut(ă) în proporţie de cel puţin 50 % de resortisanţi ai unui stat membru sau ai Regatului Unit sau
(ii)este deţinută de persoane juridice, iar fiecare dintre acestea:
(A)îşi are sediul social şi locul principal de desfăşurare a activităţii economice în Uniune sau în Regatul Unit;
(B)este deţinut(ă) în proporţie de cel puţin 50 % de entităţi publice, persoane juridice sau resortisanţi ai unui stat membru sau ai Regatului Unit.
Art. 28: Articolul ORIG.6: Toleranţe
1.Dacă un produs nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în ANEXA ORIG-2 [Reguli de origine specifice produsului] ca urmare a utilizării unui material neoriginar în procesul de fabricare a acestuia, se consideră totuşi că produsul respectiv este originar dintr-o parte, cu condiţia ca:
(a)greutatea totală a materialelor neoriginare utilizate în procesul de fabricare a produselor clasificate la capitolele 2 şi 4-24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescăreşti prelucrate prevăzute la capitolul 16, să nu depăşească 15 % din greutatea produsului;
(b)pentru toate celelalte produse, cu excepţia produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, valoarea totală a materialelor neoriginare să nu depăşească 10 % din preţul franco fabrică al produsului; sau
(c)în cazul unui produs clasificat la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, se aplică toleranţele prevăzute în notele 7 şi 8 din ANEXA ORIG-1 [Note introductive la regulile de origine specifice produsului].
2.Alineatul (1) nu se aplică dacă valoarea sau greutatea materialelor neoriginare utilizate pentru fabricarea unui produs depăşeşte oricare dintre procentele stabilite pentru valoarea sau greutatea maximă a materialelor neoriginare, astfel cum se precizează în cerinţele stabilite în ANEXA ORIG-2 [Reguli de origine specifice produsului].
3.Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică produselor obţinute în întregime pe teritoriul unei părţi în înţelesul articolului ORIG.5 [Produse obţinute în întregime]. În cazul în care ANEXA ORIG-2 [Reguli de origine specifice produsului] prevede ca materialele utilizate pentru fabricarea unui produs să fie obţinute în întregime, se aplică alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol.
Art. 29: Articolul ORIG.7: Producţie insuficientă
(1)În pofida articolului ORIG.3 [Cerinţe generale] alineatul (1) litera (c), nu se consideră că un produs este originar dintr-o parte dacă fabricarea respectivului produs pe teritoriul părţii respective constă exclusiv în una sau mai multe dintre următoarele operaţiuni efectuate asupra materialelor neoriginare:
a)operaţiuni de conservare, cum ar fi uscarea, congelarea, păstrarea în saramură şi alte operaţiuni similare în cazul în care scopul lor unic este de a asigura că produsele se menţin în stare bună pe durata transportului şi a depozitării2;
2Operaţiunile de conservare, cum ar fi de răcire, congelare sau ventilare, sunt considerate insuficiente în înţelesul literei (a), în vreme ce operaţiuni precum cele de murare, uscare sau afumare, care sunt destinate să confere unui produs caracteristici speciale sau diferite, nu sunt considerate insuficiente.
b)desfacerea sau asamblarea coletelor;
c)spălare, curăţare; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
d)călcarea sau presarea textilelor şi a articolelor textile;
e)operaţiuni simple de vopsire şi lustruire;
f)decorticarea şi măcinarea parţială sau totală a orezului; lustruirea şi glasarea cerealelor şi a orezului; albirea orezului;
g)operaţiuni de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; măcinarea totală sau parţială a zahărului în stare solidă;
h)înlăturarea pieliţei, scoaterea sâmburilor şi decojirea fructelor, a fructelor cu coajă lemnoasă şi a legumelor;
i)ascuţire, operaţiuni simple de măcinare sau de tăiere;
j)cernere, triere, sortare, clasificare, aranjare pe categorii, aranjare pe sortimente, inclusiv alcătuirea de seturi de articole;
k)simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planşete şi toate celelalte operaţiuni simple de ambalare;
l)aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, a etichetelor, a logourilor sau a altor semne distinctive similare;
m)simpla amestecare a produselor, din aceeaşi categorie sau din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice alt material;
n)simpla adăugare de apă sau diluare cu apă sau cu o altă substanţă care nu modifică în mod semnificativ caracteristicile produsului sau deshidratarea ori denaturarea produselor;
o)simpla asamblare a părţilor de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi componente;
p)sacrificarea animalelor.
(2)În sensul alineatului (1), operaţiunile sunt considerate simple dacă pentru realizarea lor nu sunt necesare nici calificări speciale, nici maşini, aparate sau echipamente produse sau instalate în mod special.
Art. 30: Articolul ORIG.8: Unitatea de luat în considerare
1.În sensul dispoziţiilor prezentului capitol, unitatea de luat în considerare este produsul specific considerat ca unitate de bază pentru clasificarea produsului în conformitate cu Sistemul armonizat.
2.Pentru un transport care constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare în mod individual atunci când se aplică dispoziţiile prezentului capitol.
Art. 31: Articolul ORIG.9: Ambalaje şi containere pentru transport
Ambalajele şi containerele pentru transport care sunt utilizate pentru a proteja un produs în timpul transportului nu sunt luate în considerare când se determină dacă un produs este originar.
Art. 32: Articolul ORIG.10: Ambalaje şi containere pentru comerţul cu amănuntul
Ambalajele şi containerele în care este ambalat produsul în vederea comerţului cu amănuntul, dacă sunt clasificate împreună cu produsul, nu sunt luate în considerare la determinarea originii produsului, cu excepţia scopurilor de calculare a valorii materialelor neoriginare, atunci când produsul este supus unei valori maxime a materialelor neoriginare, în conformitate cu ANEXA ORIG- 2 [Reguli de origine specifice produsului].
Art. 33: Articolul ORIG.11: Accesorii, piese de schimb şi unelte
(1)Accesoriile, piesele de schimb, uneltele, instrucţiunile şi alte materiale informative sunt considerate parte integrantă din echipamentul, maşina, aparatura sau vehiculul în chestiune dacă:
a)sunt clasificate şi livrate împreună cu produsul, dar nu sunt facturate separat de acesta şi
b)sunt de tipul, în cantitatea şi la valoarea uzuale pentru respectivul produs.
(2)Accesoriile, piesele de schimb, uneltele, instrucţiunile şi alte materiale informative menţionate la alineatul (1) nu sunt luate în considerare la determinarea originii produsului, cu excepţia scopurilor de calculare a valorii materialelor neoriginare, atunci când un produs este supus unei valori maxime a materialelor neoriginare stabilite în ANEXA ORIG-2 [Reguli de origine specifice produsului].
Art. 34: Articolul ORIG.12: Seturi
Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală 3 de interpretare a Sistemului armonizat, sunt considerate originare dintr-o parte dacă toate componentele lor sunt originare. În cazul în care un set este alcătuit din componente originare şi neoriginare, setul, în ansamblul său, este considerat originar dintr-o parte dacă valoarea componentelor neoriginare nu depăşeşte 15 % din preţul franco fabrică al setului.
Art. 35: Articolul ORIG.13: Elemente neutre
Pentru a se determina dacă un produs este originar dintr-o parte, nu este necesar să se determine originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea sa:
(a)combustibili, energie, catalizatori şi solvenţi;
(b)instalaţii, echipamente, piese de schimb şi materiale folosite la întreţinerea echipamentelor şi a clădirilor;
(c)maşini, unelte, matriţe şi tipare;
(d)lubrifianţi, grăsimi, materiale pentru amestecuri şi alte materiale utilizate în fabricare sau pentru funcţionarea echipamentelor şi a clădirilor;
(e)mănuşi, ochelari, încălţăminte, îmbrăcăminte, echipament de protecţie şi furnituri;
(f)echipamente, dispozitive şi furnituri utilizate pentru testarea sau inspecţia produsului şi
(g)alte materiale utilizate în fabricare, care nu sunt încorporate în produs şi nici nu sunt destinate să fie încorporate în compoziţia finală a produsului.
Art. 36: Articolul ORIG.14: Separarea contabilă
(1)Materialele fungibile originare şi neoriginare sau "produsele fungibile" se separă fizic pe timpul depozitării pentru a-şi menţine caracterul originar sau neoriginar.
(2)În sensul alineatului (1), "materiale fungibile" sau "produse fungibile" înseamnă materiale sau produse de acelaşi tip şi de aceeaşi calitate comercială, care au aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice şi care nu pot fi diferenţiate unele de altele în scopul stabilirii originii.
(3)În pofida alineatului (1), materialele fungibile originare şi neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui produs fără a fi separate fizic pe timpul depozitării dacă se utilizează o metodă de separare contabilă.
(4)În pofida alineatului (1), produsele fungibile originare şi neoriginare clasificate la capitolele 10, 15, 27, 28, 29, poziţiile 3201-3207 sau poziţiile 3901-3914 din Sistemul armonizat pot fi stocate pe teritoriul uneia dintre părţi înainte de a fi exportate către cealaltă parte fără a fi separate fizic, cu condiţia să se utilizeze o metodă de separare contabilă.
(5)Metoda separării contabile menţionată la alineatele (3) şi (4) se aplică cu respectarea unei metode de gestionare a stocurilor în conformitate cu principiile contabile general acceptate pe teritoriul părţii.
(6)Metoda separării contabile este orice metodă care garantează că, în orice moment, numărul de materiale cărora li se conferă caracterul originar nu este mai mare decât ar fi în cazul în care materialele ar fi fost separate fizic.
(7)O parte poate solicita, în condiţiile prevăzute în actele sale cu putere de lege sau actele sale administrative, ca utilizarea unei metode de separare contabilă să facă obiectul unei autorizări prealabile de către autorităţile vamale ale părţii respective. Autorităţile vamale ale părţii monitorizează utilizarea unor astfel de autorizaţii şi pot retrage o autorizaţie în cazul în care titularul utilizează în mod necorespunzător metoda separării contabile sau în cazul în care nu reuşeşte să îndeplinească oricare dintre celelalte condiţii stabilite în prezentul capitol.
Art. 37: Articolul ORIG.15: Produse returnate
Dacă un produs originar dintr-o parte exportat din această parte către o ţară terţă este returnat părţii respective, el se consideră ca fiind un produs neoriginar, cu excepţia cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a părţii respective, că produsul returnat:
(a)este identic cu cel exportat şi
(b)nu a fost supus niciunei alte operaţiuni în afara celor necesare păstrării sale în stare bună în perioada în care s-a aflat pe teritoriul ţării terţe sau pe durata exportului.
Art. 38: Articolul ORIG.16: Nemodificare
(1)Un produs originar declarat pentru consum intern în partea importatoare, după export şi înainte de a fi declarat pentru consum intern, trebuie să nu fi fost modificat, transformat în vreun fel sau supus altor operaţiuni în afara celor necesare păstrării lui în stare bună sau în afara adăugării sau aplicării de mărci, etichete, sigilii sau alte documente necesare pentru a asigura respectarea cerinţelor interne specifice ale părţii importatoare.
(2)Depozitarea sau expunerea unui produs poate avea loc într-o ţară terţă cu condiţia ca produsul să rămână sub supraveghere vamală în ţara terţă respectivă.
(3)Divizarea transporturilor într-o ţară terţă este permisă dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea exportatorului şi cu condiţia ca transporturile să rămână sub supraveghere vamală în ţara terţă respectivă.
(4)În cazul în care are îndoieli cu privire la respectarea cerinţelor prevăzute la alineatele (1)-(3), autoritatea vamală a părţii importatoare poate solicita importatorului să facă dovada conformităţii cu cerinţele respective, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, precum conosamente ori dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau prin orice altă dovadă care are legătură cu produsul în sine.
Art. 39: Articolul ORIG.17: Reexaminarea rambursării taxelor vamale sau a scutirii de acestea
Nu mai devreme de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, la solicitarea oricăreia dintre părţi, Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine reexaminează sistemele de rambursare a taxelor vamale şi de perfecţionare activă ale fiecărei părţi. În acest scop, la cererea uneia dintre părţi, în termen de cel mult 60 de zile de la prezentarea solicitării, cealaltă parte furnizează părţii solicitante informaţiile disponibile şi statistici detaliate referitoare la perioada scursă de la intrarea în vigoare a prezentului acord sau la cei 5 ani anteriori în cazul în care această perioadă este mai scurtă, cu privire la funcţionarea sistemului său de rambursare a taxelor vamale şi de perfecţionare activă. Din perspectiva acestei reexaminări, Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine poate adresa recomandări Consiliului de parteneriat în vederea modificării dispoziţiilor prezentului capitol şi a anexelor la acesta, în scopul de a introduce limitări sau restricţii în ceea ce priveşte rambursarea taxelor vamale sau scutirea de acestea.
Art. 40: Articolul ORIG.18: Cererea de tratament tarifar preferenţial
1.La import, partea importatoare acordă un tratament tarifar preferenţial unui produs originar din cealaltă parte, în înţelesul prezentului capitol, pe baza unei cereri de tratament tarifar preferenţial introduse de importator. Importatorul este responsabil pentru corectitudinea cererii de tratament tarifar preferenţial şi pentru respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul capitol.
2.O cerere de tratament tarifar preferenţial se bazează pe:
(a)un atestat de origine în care exportatorul certifică faptul că produsul este un produs originar sau
(b)informaţiile pe care le deţine importatorul conform cărora produsul este un produs originar.
3.Importatorul care introduce o cerere de tratament tarifar preferenţial pe baza atestatului de origine menţionat la alineatul (2) litera (a) păstrează atestatul de origine şi, atunci când i se solicită de către autoritatea vamală a părţii importatoare, pune la dispoziţia autorităţii vamale menţionate o copie a acestuia.
Art. 41: Articolul ORIG.18a: Momentul introducerii cererii de tratament tarifar preferenţial
1.Cererea de tratament tarifar preferenţial, împreună cu baza acesteia, astfel cum se menţionează la articolul ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial] alineatul (2), se include în declaraţia vamală de import în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii importatoare.
2.Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă importatorul nu a introdus o cerere de tratament tarifar preferenţial în momentul importului, partea importatoare acordă un tratament tarifar preferenţial şi rambursează sau remite orice taxă vamală achitată în plus, cu condiţia ca:
(a)cererea de tratament tarifar preferenţial să fie introdusă în termen de cel mult trei ani de la data importului sau într-un termen mai lung prevăzut în actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii importatoare;
(b)importatorul să prezinte baza cererii, astfel cum se menţionează la articolul ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial] alineatul (2); şi
(c)produsul să fi fost considerat originar şi să fi respectat toate celelalte cerinţe aplicabile în înţelesul secţiunii 1 [Reguli de origine] din prezentul capitol în cazul în care tratamentul ar fi fost solicitat de importator în momentul importului.
Toate celelalte obligaţii aplicabile importatorului în conformitate cu articolul ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial] rămân neschimbate.
Art. 42: Articolul ORIG.19: Atestatul de origine
1.Atestatul de origine se întocmeşte de către exportatorul unui produs pe baza informaţiilor care demonstrează că produsul este originar, inclusiv a informaţiilor privind caracterul originar al materialelor utilizate în producerea produsului. Exportatorul este responsabil pentru corectitudinea atestatului de origine şi a informaţiilor furnizate.
2.Atestatul de origine se întocmeşte utilizându-se una dintre versiunile lingvistice prevăzute în ANEXA ORIG-4 [Textul atestatului de origine], pe o factură sau pe orice alt document care descrie produsul originar într-o manieră suficient de detaliată pentru a permite identificarea produsului respectiv. Exportatorul este responsabil pentru furnizarea unor detalii suficiente care să permită identificarea produsului originar. Partea importatoare nu solicită importatorului să prezinte o traducere a atestatului de origine.
3.Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii sale sau pentru o perioadă mai lungă, astfel cum a fost prevăzută de partea importatoare, de maximum 24 de luni.
4.Un atestat de origine se poate aplica în cazul:
(a)unui singur transport al unuia sau mai multor produse importate pe teritoriul unei părţi sau
(b)transporturilor multiple de produse identice importate pe teritoriul unei părţi în cursul perioadei specificate în atestatul de origine, care nu poate depăşi 12 luni.
5.În cazul în care, la cererea importatorului, produsele neasamblate sau demontate, în înţelesul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se încadrează la secţiunile XV-XXI din Sistemul armonizat, sunt importate eşalonat, pentru astfel de produse se poate utiliza un singur atestat de origine în conformitate cu cerinţele stabilite de autoritatea vamală a părţii importatoare.
Art. 43: Articolul ORIG.20: Neconcordanţe
Autoritatea vamală a părţii importatoare nu respinge o cerere de tratament tarifar preferenţial din cauza unor erori minore sau a unor neconcordanţe minore în atestatul de origine sau pentru simplul motiv că o factură a fost emisă într-o ţară terţă.
Art. 44: Articolul ORIG.21: Informaţiile pe care le deţine importatorul
1.În sensul unei cereri de tratament tarifar preferenţial depuse în temeiul articolului ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial] alineatul (2) litera (b), informaţiile pe care le deţine importatorul conform cărora un produs este originar din partea exportatoare se bazează pe informaţii care demonstrează că produsul este originar şi îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
2.Înainte de a solicita tratamentul preferenţial, în cazul în care un importator nu poate obţine informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol deoarece exportatorul le consideră informaţii confidenţiale sau din orice alt motiv, exportatorul poate furniza un atestat de origine, astfel încât importatorul să poată solicita tratamentul tarifar preferenţial în temeiul articolului ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial] alineatul (2) litera (a).
Art. 45: Articolul ORIG.22: Cerinţe privind păstrarea evidenţelor
1.Un importator care introduce o cerere de tratament tarifar preferenţial pentru un produs importat pe teritoriul părţii importatoare păstrează timp de cel puţin trei ani de la data importării produsului:
(a)în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine întocmit de exportator; sau
(b)în cazul în care cererea s-a bazat pe informaţiile pe care le deţine importatorul, toate evidenţele care demonstrează că produsul îndeplineşte cerinţele pentru a dobândi caracterul originar.
2.Un exportator care a întocmit un atestat de origine păstrează, timp de cel puţin patru ani de la data întocmirii atestatului de origine respectiv, o copie a atestatului de origine, precum şi toate celelalte evidenţe care demonstrează că produsul îndeplineşte cerinţele pentru a dobândi caracterul originar.
3.Evidenţele care trebuie păstrate în conformitate cu prezentul articol pot fi păstrate în format electronic.
Art. 46: Articolul ORIG.23: Transporturi mici
1.Prin derogare de la articolele ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial]-ORIG.21 [Informaţiile pe care le deţine importatorul], cu condiţia ca produsul să fi fost declarat ca îndeplinind cerinţele din prezentul capitol, iar autoritatea vamală a părţii importatoare să nu aibă îndoieli cu privire la veridicitatea respectivei declaraţii, partea importatoare acordă tratament tarifar preferenţial:
(a)unui produs expediat într-un colet mic de către persoane fizice către persoane fizice;
(b)unui produs care face parte din bagajul personal al unui călător şi
(c)pentru Regatul Unit, în plus faţă de literele (a) şi (b), altor transporturi cu valoare scăzută.
2.Sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) de la prezentul articol următoarele produse:
(a)produsele al căror import face parte dintr-o serie de importuri care pot fi considerate în mod rezonabil a fi fost efectuate separat în scopul de a se evita cerinţele articolului ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial];
(b)pentru Uniune:
(i)un produs al cărui import are caracter comercial; importurile al căror caracter este ocazional şi care constau numai în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial, dacă, prin natura şi cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt destinate comercializării şi
(ii)produsele a căror valoare totală depăşeşte 500 EUR pentru produse expediate în colete mici sau 1 200 EUR pentru produse care fac parte din bagajul personal al unui călător. Sumele care se utilizează într-o monedă naţională dată reprezintă contravaloarea în respectiva monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Sumele aferente cursului de schimb sunt cele publicate pentru ziua respectivă de către Banca Centrală Europeană, cu excepţia cazului în care o altă valoare este comunicată Comisiei Europene până la data de 15 octombrie şi sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică Regatului Unit sumele aplicabile. Uniunea poate stabili alte limite pe care le va comunica Regatului Unit; şi
(c)pentru Regatul Unit, produsele a căror valoare totală depăşeşte limitele stabilite în temeiul dreptului intern al Regatului Unit. Regatul Unit va comunica aceste limite Uniunii.
3.Importatorul este responsabil pentru corectitudinea declaraţiei şi pentru respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul capitol. Cerinţele privind păstrarea evidenţelor prevăzute la articolul ORIG.22 [Cerinţe privind păstrarea evidenţelor] nu se aplică importatorului care intră sub incidenţa prezentului articol.
Art. 47: Articolul ORIG.24: Verificare
1.Autoritatea vamală a părţii importatoare poate efectua o verificare pentru a determina dacă un produs este originar sau dacă sunt respectate celelalte cerinţe din prezentul capitol, utilizând metode de evaluare a riscurilor, care pot include selecţia aleatorie. Astfel de verificări pot fi efectuate, prin solicitarea de informaţii de la importatorul care a introdus cererea menţionată la articolul ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial], în momentul depunerii declaraţiei de import, înainte de acordarea liberului de vamă pentru produse sau după acordarea liberului de vamă pentru produse.
2.Informaţiile solicitate în temeiul alineatului (1) vizează doar următoarele elemente:
(a)în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine respectiv şi
(b)informaţii cu privire la îndeplinirea criteriilor de origine, şi anume:
(i)atunci când criteriul de origine este "obţinut în întregime", categoria aplicabilă (cum ar fi recoltare, extracţie, pescuit) şi locul de fabricare;
(ii)atunci când criteriul de origine se bazează pe o modificare a clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare, inclusiv clasificarea tarifară a acestora (în format cu 2, 4 sau 6 cifre, în funcţie de criteriul de origine);
(iii)atunci când criteriul de origine se bazează pe o metodă care utilizează valoarea, valoarea produsului final, precum şi valoarea tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produsului respectiv;
(iv)atunci când criteriul de origine se bazează pe greutate, greutatea produsului final, precum şi greutatea materialelor neoriginare relevante utilizate în produsul final;
(v)atunci când criteriul de origine se bazează pe un proces de fabricaţie specific, o descriere a respectivului proces specific.
3.Atunci când furnizează informaţiile solicitate, importatorul poate adăuga orice altă informaţie pe care o consideră relevantă în scopul verificării.
4.În cazul în care cererea de tratament tarifar preferenţial se bazează pe un atestat de origine, importatorul prezintă respectivul atestat de origine, dar poate răspunde autorităţii vamale a părţii importatoare că importatorul nu este în măsură să furnizeze informaţiile menţionate la alineatul (2) litera (b).
5.În cazul în care cererea de tratament tarifar preferenţial se bazează pe informaţiile pe care le deţine importatorul, după ce a solicitat mai întâi informaţii în conformitate cu alineatul (1), autoritatea vamală a părţii importatoare care efectuează verificarea îi poate solicita importatorului să furnizeze informaţii suplimentare dacă autoritatea vamală respectivă consideră că sunt necesare informaţii suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului sau pentru a stabili dacă sunt respectate celelalte cerinţe ale prezentului capitol. Autoritatea vamală a părţii importatoare poate solicita importatorului documente şi informaţii specifice, dacă este cazul.
6.În cazul în care decide să suspende acordarea tratamentului tarifar preferenţial pentru produsul în cauză, în aşteptarea rezultatelor verificării, autoritatea vamală a părţii importatoare îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva unor măsuri de precauţie adecvate, inclusiv garanţii. Oricărei suspendări a tratamentului tarifar preferenţial i se pune capăt cât mai curând posibil după ce autoritatea vamală a părţii importatoare a confirmat caracterul originar al produselor în cauză sau îndeplinirea celorlalte cerinţe prevăzute în prezentul capitol.
Art. 48: Articolul ORIG.25: Cooperare administrativă
1.Pentru a asigura aplicarea adecvată a prezentului capitol, părţile cooperează, prin intermediul autorităţilor lor vamale, pentru a verifica dacă un produs este originar şi dacă respectă celelalte cerinţe prevăzute în prezentul capitol.
2.În cazul în care cererea de tratament tarifar preferenţial s-a bazat pe un atestat de origine, dacă este cazul după ce a solicitat mai întâi informaţii în conformitate cu articolul ORIG.24 [Verificare] alineatul (1) şi pe baza răspunsului primit din partea importatorului, autoritatea vamală a părţii importatoare care efectuează verificarea poate, de asemenea, să solicite informaţii din partea autorităţii vamale a părţii exportatoare, în termen de doi ani de la importul produselor sau de la momentul introducerii cererii în temeiul articolului ORIG.18a [Momentul introducerii cererii de tratament preferenţial] alineatul (2) litera (a) dacă autoritatea vamală a părţii importatoare care efectuează verificarea consideră că sunt necesare informaţii suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului sau al verificării respectării celelalte cerinţe prevăzute în prezentul capitol. Solicitarea de informaţii include următoarele elemente:
(a)atestatul de origine;
(b)identitatea autorităţii vamale care emite solicitarea;
(c)numele exportatorului;
(d)obiectul şi sfera de aplicare a verificării şi
(e)orice alt document relevant.
În plus, autoritatea vamală a părţii importatoare poate solicita autorităţii vamale a părţii exportatoare să furnizeze documente şi informaţii specifice, dacă este cazul.
3.Autoritatea vamală a părţii exportatoare poate, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, să ceară documente sau o examinare, solicitând orice element de probă sau vizitând sediul exportatorului pentru a verifica evidenţele şi pentru a inspecta instalaţiile utilizate la fabricarea produsului.
4.Fără a aduce atingere alineatului (5), autoritatea vamală a părţii exportatoare care primeşte solicitarea menţionată la alineatul (2) furnizează autorităţii vamale a părţii importatoare următoarele informaţii:
(a)documentele solicitate, dacă sunt disponibile;
(b)un aviz cu privire la caracterul originar al produsului;
(c)descrierea produsului care face obiectul examinării şi clasificarea tarifară care prezintă relevanţă pentru aplicarea prezentului capitol;
(d)o descriere şi o explicare a procesului de fabricare, suficiente pentru a susţine caracterul originar al produsului;
(e)informaţii cu privire la modul în care a fost efectuată examinarea produsului şi
(f)după caz, documente justificative.
5.Autoritatea vamală a părţii exportatoare nu furnizează autorităţii vamale a părţii importatoare informaţiile menţionate la alineatul (4) literele (a), (d) şi (f) dacă respectivele informaţii sunt considerate confidenţiale de către exportator.
6.Fiecare parte îi notifică celeilalte părţi datele de contact ale autorităţilor vamale şi orice modificare referitoare la datele de contact respective în termen de 30 de zile de la data modificării.
Art. 49: Articolul ORIG.26: Refuzul acordării tratamentului tarifar preferenţial
1.Fără a aduce atingere alineatului (3), autoritatea vamală a părţii importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferenţial, în cazul în care:
(a)în termen de trei luni de la data unei solicitări de informaţii în temeiul articolului ORIG.24 [Verificare] alineatul (1):
(i)importatorul nu a oferit niciun răspuns;
(ii)dacă cererea de tratament tarifar preferenţial s-a bazat pe un atestat de origine, nu a fost furnizat niciun atestat de origine sau
(iii)dacă cererea de tratament tarifar preferenţial s-a bazat pe informaţiile pe care le deţine importatorul, informaţiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;
(b)în termen de trei luni de la data unei solicitări de informaţii suplimentare în temeiul articolului ORIG.24 [Verificare] alineatul (5):
(i)importatorul nu a oferit niciun răspuns sau
(ii)informaţiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;
(c)în termen de 10 luni3 de la data unei solicitări de informaţii în temeiul articolului ORIG.25 [Cooperare administrativă] alineatul (2):
3 Perioada va fi de 12 luni pentru cererile de informaţii în temeiul articolului ORIG.25 [Cooperare administrativă] alineatul (2) adresate autorităţii vamale a părţii exportatoare în primele trei luni de aplicare a prezentului acord.
(i)autoritatea vamală a părţii exportatoare nu a oferit niciun răspuns sau
(ii)informaţiile furnizate de autoritatea vamală a părţii exportatoare sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului.
2.Autoritatea vamală a părţii importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferenţial unui produs pentru care un importator solicită un tratament tarifar preferenţial în cazul în care importatorul nu respectă cerinţele prevăzute în prezentul capitol, altele decât cele referitoare la caracterul originar al produselor.
3.Dacă autoritatea vamală a părţii importatoare are o justificare suficientă pentru a refuza acordarea tratamentului tarifar preferenţial în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, în cazurile în care autoritatea vamală a părţii exportatoare a furnizat un aviz în temeiul articolului ORIG.25 [Cooperare administrativă] alineatul (4) litera (b) prin care confirmă caracterul originar al produselor, autoritatea vamală a părţii importatoare notifică autorităţii vamale a părţii exportatoare intenţia sa de a refuza tratamentul tarifar preferenţial în termen de două luni de la data primirii avizului respectiv.
Dacă o astfel de notificare este efectuată, se organizează consultări, la cererea oricăreia dintre cele două părţi, în termen de trei luni de la data notificării. Perioada de consultare poate fi prelungită de la caz la caz, de comun acord, de către autorităţile vamale ale părţilor. Consultarea poate avea loc în conformitate cu procedura instituită de Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine.
La încheierea perioadei de consultare, în cazul în care nu poate confirma caracterul originar al produsului, autoritatea vamală a părţii importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferenţial dacă are o justificare suficientă în acest sens şi după ce a acordat importatorului dreptul de a fi ascultat. Cu toate acestea, atunci când autoritatea vamală a părţii exportatoare confirmă caracterul originar al produselor şi oferă o justificare pentru o astfel de concluzie, autoritatea vamală a părţii importatoare nu poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferenţial unui produs din motivul că s-a aplicat articolul 25 [Cooperare administrativă] alineatul (5).
4.În toate cazurile, soluţionarea diferenţelor dintre importator şi autoritatea vamală a părţii importatoare se supune legislaţiei părţii importatoare.
Art. 50: Articolul ORIG.27: Confidenţialitate
1.Fiecare parte păstrează, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, confidenţialitatea oricărei informaţii care îi este furnizată de către cealaltă parte în temeiul prezentului capitol şi protejează informaţiile respective împotriva oricărei divulgări.
2.În cazul în care, în pofida articolului ORIG 25 [Cooperare administrativă] alineatul (5), informaţiile comerciale confidenţiale au fost obţinute de la exportator de către autoritatea vamală a părţii exportatoare sau a părţii importatoare prin aplicarea articolelor ORIG 24 [Verificare] şi ORIG.25 [Cooperare administrativă], informaţiile respective nu se divulgă.
3.Fiecare parte se asigură că informaţiile confidenţiale colectate în temeiul prezentului capitol nu se utilizează în alte scopuri decât administrarea şi asigurarea executării deciziilor legate de stabilire a originii şi de aspectele vamale, cu excepţia cazului în care persoana sau partea care a furnizat informaţiile confidenţiale şi-a dat acordul în acest sens.
4.În pofida alineatului (3), o parte poate permite ca informaţiile colectate în temeiul prezentului capitol să fie utilizate în cadrul oricărei proceduri administrative, judiciare sau cvasijudiciare iniţiate pentru nerespectarea legislaţiei vamale de transpunere a prezentului capitol. O parte anunţă persoana sau partea care a furnizat informaţiile înainte de o astfel de utilizare.
Art. 51: Articolul ORIG.28: Măsuri şi sancţiuni administrative
Fiecare parte asigură punerea efectivă în aplicare a prezentului capitol. Fiecare parte se asigură că autorităţile competente sunt în măsură să impună măsuri administrative şi, după caz, sancţiuni, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, oricărei persoane care întocmeşte un document sau permite întocmirea unui document care conţine informaţii inexacte furnizate în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial pentru un produs, care nu respectă cerinţele prevăzute la articolul ORIG.22 [Cerinţe privind păstrarea evidenţelor] sau care nu furnizează elementele de probă menţionate la articolul ORIG.25 [Cooperare administrativă] alineatul (3) sau refuză să primească vizita menţionată la aceeaşi dispoziţie.
Art. 52: Articolul ORIG.29: Ceuta şi Melilla
1.În sensul prezentului capitol, în cazul Uniunii, termenul "parte" nu include Ceuta şi Melilla.
2.Produsele originare din Regatul Unit, atunci când sunt importate în Ceuta şi Melilla,
beneficiază în toate privinţele de acelaşi tratament vamal, în temeiul prezentului acord, ca cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Uniunii în temeiul Protocolului nr. 2 din Actul de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze la Uniunea Europeană. Regatul Unit acordă importurilor de produse reglementate de prezentul acord şi originare din Ceuta şi Melilla acelaşi tratament vamal pe care îl acordă produselor importate şi originare din Uniune.
3.Regulile de origine şi procedurile de determinare a originii menţionate în prezentul capitol se aplică mutatis mutandis produselor exportate din Regatul Unit în Ceuta şi Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla în Regatul Unit.
4.Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
5.Dispoziţiile articolului ORIG.4 [Cumul de origine] se aplică importurilor şi exporturilor de produse efectuate între Uniune, Regatul Unit şi Ceuta şi Melilla.
6.Exportatorii introduc "Regatul Unit" sau "Ceuta şi Melilla" la rubrica 3 din textul atestatului de origine, în funcţie de originea produsului.
7.Autoritatea vamală a Regatului Spaniei răspunde de executarea şi punerea în aplicare a prezentului capitol în Ceuta şi Melilla.
Art. 53: Articolul ORIG.30: Dispoziţii tranzitorii referitoare la produsele aflate în tranzit sau în antrepozit
Dispoziţiile prezentului acord pot fi aplicate produselor care respectă dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol şi care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, fie se află în tranzit din partea exportatoare către partea importatoare, fie se află sub control vamal în partea importatoare, fără să fi avut loc plata taxelor la import şi a altor taxe, sub rezerva introducerii unei cereri de tratament tarifar preferenţial, menţionate la articolul ORIG.18 [Cererea de tratament tarifar preferenţial], la autoritatea vamală a părţii importatoare în termen de 12 luni de la data respectivă.
Art. 54: Articolul ORIG.31: Modificarea prezentului capitol şi a anexelor la acesta
Consiliul de parteneriat poate modifica prezentul capitol şi anexele la acesta.
Art. 55: Articolul SPS.1: Obiective
Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:
(a)protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor pe teritoriile părţilor, facilitându-se în acelaşi timp schimburile comerciale între părţi;
(b)promovarea punerii în aplicare a Acordului SPS;
(c)asigurarea faptului că măsurile sanitare şi fitosanitare (denumite în continuare "măsuri SPS") ale părţilor nu creează bariere inutile în calea comerţului;
(d)promovarea îmbunătăţirii transparenţei şi a înţelegerii privind aplicarea măsurilor SPS ale fiecărei părţi;
(e)îmbunătăţirea cooperării între părţi în ceea ce priveşte combaterea rezistenţei la antimicrobiene, promovarea unor sisteme alimentare durabile, protejarea bunăstării animalelor şi certificarea electronică;
(f)îmbunătăţirea cooperării în organizaţiile internaţionale relevante în vederea dezvoltării de standarde, orientări şi recomandări internaţionale cu privire la sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi sănătatea plantelor şi
(g)promovarea punerii în aplicare de către fiecare parte a standardelor, orientărilor şi recomandărilor internaţionale.
Art. 56: Articolul SPS.2: Domeniu de aplicare
1.Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor SPS luate de o parte care pot avea efecte directe sau indirecte asupra schimburilor comerciale dintre părţi.
2.Prezentul capitol prevede, de asemenea, dispoziţii separate cu privire la cooperarea în domeniul bunăstării animalelor, al rezistenţei la antimicrobiene şi al sistemelor alimentare durabile.
Art. 57: Articolul SPS.3: Definiţii
1.În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
(a)definiţiile din anexa A la Acordul SPS;
(b)definiţiile adoptate sub auspiciile Comisiei Codex Alimentarius (denumită în continuare "Codex");
(c)definiţiile adoptate sub auspiciile Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare "OIE");;
(d)definiţiile adoptate sub auspiciile Convenţiei internaţionale pentru protecţia plantelor (denumită în continuare "CIPP").
2.În sensul prezentului capitol:
(a)"condiţii de import" înseamnă orice măsură SPS care trebuie îndeplinită pentru importul produselor şi
(b)"zonă protejată" pentru un organism dăunător plantelor reglementat specificat înseamnă o arie geografică delimitată oficial în care respectivul organism dăunător nu este stabilit în ciuda condiţiilor favorabile şi a prezenţei sale în alte părţi ale teritoriului părţii şi în care nu este permisă introducerea respectivului organism dăunător.
3.Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare poate adopta alte definiţii în sensul prezentului capitol, luând în considerare glosarele şi definiţiile furnizate de organizaţiile internaţionale relevante, precum Codex, OIE şi CIPP.
4.Definiţiile prevăzute în Acordul SPS prevalează în măsura în care există o contradicţie între definiţiile adoptate de Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare sau sub auspiciile Codex, OIE şi CIPP şi definiţiile prevăzute în Acordul SPS. În cazul unei neconcordanţe între definiţiile adoptate de Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare şi definiţiile stabilite în Codex, OIE sau CIPP, prevalează definiţiile stabilite în Codex, OIE sau CIPP.
Art. 58: Articolul SPS.4: Drepturi şi obligaţii
Părţile îşi reafirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul Acordului SPS. Acestea includ dreptul de a adopta măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS.
Art. 59: Articolul SPS.5: Principii generale
1.Pentru a atinge nivelul de protecţie adecvat, părţile aplică măsuri SPS bazate pe evaluările riscurilor în conformitate cu dispoziţiile relevante, inclusiv cu articolul 5 din Acordul SPS.
2.Părţile nu utilizează măsuri SPS pentru a crea bariere nejustificate în calea comerţului.
3.În ceea ce priveşte procedurile şi aprobările SPS legate de comerţ şi instituite în temeiul prezentului capitol, fiecare parte se asigură că respectivele proceduri şi măsuri SPS conexe:
(a)sunt iniţiate şi încheiate fără întârzieri nejustificate;
(b)nu cuprind cereri de informaţii inutile, nejustificate din punct de vedere ştiinţific şi tehnic sau excesiv de împovărătoare care ar putea întârzia accesul unei părţi pe pieţele celeilalte părţi;
(c)nu sunt aplicate într-o manieră care ar constitui o discriminare arbitrară sau nejustificată faţă de întreg teritoriul celeilalte părţi sau faţă de părţi din teritoriul celeilalte părţi unde există condiţii SPS identice sau similare şi
(d)sunt proporţionale cu riscurile identificate şi nu sunt mai restrictive pentru comerţ decât este necesar pentru atingerea nivelului adecvat de protecţie al părţii importatoare.
4.Părţile nu fac uz de procedurile menţionate la alineatul (3) şi nici de cererile de informaţii suplimentare pentru a întârzia accesul la pieţele lor fără justificări ştiinţifice şi tehnice.
5.Fiecare parte se asigură că orice procedură administrativă pe care o impune în ceea ce priveşte condiţiile de import privind siguranţa alimentară, sănătatea animalelor sau sănătatea plantelor nu este mai împovărătoare sau mai restrictivă pentru comerţ decât este necesar pentru a oferi părţii importatoare o garanţie adecvată că aceste condiţii sunt îndeplinite. Fiecare parte se asigură că efectele negative ale oricăror proceduri administrative asupra comerţului sunt menţinute la minimum şi că procesele de vămuire rămân simple şi rapide, îndeplinind totodată condiţiile părţii importatoare.
6.Partea importatoare nu introduce sisteme sau proceduri administrative suplimentare care împiedică inutil comerţul.
Art. 60: Articolul SPS.6: Certificare oficială
1.În cazul în care partea importatoare solicită certificate oficiale, modelele de certificate:
(a)se stabilesc în concordanţă cu principiile prevăzute în standardele internaţionale elaborate de Codex, CIPP şi OIE şi
(b)sunt aplicabile importurilor din toate părţile teritoriului părţii exportatoare.
2.Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare poate conveni asupra unor cazuri specifice în care modelele de certificate menţionate la alineatul (1) ar urma să fie stabilite doar pentru o parte sau anumite părţi ale teritoriului părţii exportatoare. Părţile promovează punerea în aplicare a certificării electronice şi a altor tehnologii de facilitare a comerţului.
Art. 61: Articolul SPS.7: Condiţii şi proceduri de import
1.Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care îi revin fiecărei părţi în temeiul Acordului SPS şi al prezentului capitol, condiţiile de import ale părţii importatoare se aplică în mod omogen pe întregul teritoriu al părţii exportatoare.
2.Partea exportatoare se asigură că produsele exportate în cealaltă parte, precum animale şi produse de origine animală, plante şi produse vegetale sau alte articole conexe, îndeplinesc cerinţele SPS ale părţii importatoare.
3.Partea importatoare poate solicita ca importurile anumitor produse să facă obiectul unei autorizaţii. O astfel de autorizaţie se acordă atunci când autoritatea competentă relevantă a părţii exportatoare face o cerere care demonstrează în mod obiectiv, într-un mod satisfăcător pentru partea importatoare, că sunt îndeplinite cerinţele de autorizare ale părţii importatoare. Autoritatea competentă relevantă a părţii exportatoare poate depune o cerere de autorizare pentru întregul teritoriu al părţii exportatoare. Partea importatoare aprobă astfel de cereri pe această bază, atunci când acestea îndeplinesc cerinţele de autorizare ale părţii importatoare, astfel cum se prevede în prezentul alineat.
4.Partea importatoare nu introduce cerinţe de autorizare suplimentare faţă de cele care se aplică la încheierea perioadei de tranziţie, cu excepţia cazului în care aplicarea unor astfel de cerinţe în cazul altor produse este justificată pentru a atenua un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor.
5.Partea importatoare stabileşte şi comunică celeilalte părţi condiţiile de import pentru toate produsele. Partea importatoare se asigură că aplicarea condiţiilor sale de import se face într-o manieră proporţională şi nediscriminatorie.
6.Fără a aduce atingere măsurilor provizorii de la articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS, în cazul produselor sau al articolelor conexe pentru care există o preocupare fitosanitară, condiţiile de import sunt restricţionate, în cazul părţii importatoare, la măsuri de protecţie împotriva dăunătorilor reglementaţi şi se aplică pe tot teritoriul părţii exportatoare.
7.Fără a aduce atingere alineatelor (1) şi (3), în cazul cererilor de autorizaţie de import pentru un anumite produs, în cadrul cărora partea exportatoare a solicitat să fie examinată numai pentru o parte sau anumite părţi ale teritoriului său (în cazul Uniunii, state membre individuale), partea importatoare procedează cu promptitudine la examinarea cererii respective. Atunci când partea importatoare primeşte cereri cu privire la produsul specific din partea mai multor părţi ale părţii exportatoare sau atunci când se primesc cereri suplimentare cu privire la un produs care a fost deja autorizat, partea importatoare accelerează finalizarea procedurii de autorizare, ţinând seama de regimul SPS identic sau similar aplicabil în diferitele părţi ale părţii exportatoare.
8.Fiecare parte se asigură că toate procedurile de control, inspecţie şi aprobare SPS sunt iniţiate şi finalizate fără întârzieri nejustificate. Cerinţele privind informaţiile se limitează la ceea ce este necesar pentru ca procesul de aprobare să ţină seama de informaţiile de care partea importatoare dispune deja, cum ar fi cadrul legislativ şi rapoartele de audit ale părţii exportatoare.
9.Cu excepţia circumstanţelor justificate în mod corespunzător şi legate de nivelul său de protecţie, fiecare parte prevede o perioadă de tranziţie între publicarea oricăror modificări ale procedurilor sale de aprobare şi aplicarea acestora, pentru a permite celeilalte părţi să se familiarizeze cu respectivele modificări şi să se adapteze la acestea. Niciuna dintre părţi nu prelungeşte în mod nejustificat procesul de aprobare a cererilor depuse înainte de publicarea modificărilor.
10.În legătură cu procesele prevăzute la alineatele (3)-(8), se iau următoarele măsuri:
(a)de îndată ce îşi încheie pozitiv evaluarea, partea importatoare ia cu promptitudine toate măsurile legislative şi administrative necesare pentru a permite desfăşurarea schimburilor comerciale fără întârzieri nejustificate;
(b)partea exportatoare:
(i)furnizează toate informaţiile relevante solicitate de partea importatoare;;
(ii)oferă acces rezonabil părţii importatoare pentru a realiza audituri şi alte proceduri relevante.
(c)Partea importatoare stabileşte o listă a dăunătorilor reglementaţi pentru produsele sau alte articole conexe în cazul în care există o preocupare fitosanitară. Această listă include:
(i)dăunătorii a căror prezenţă nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;
(ii)dăunătorii a căror prezenţă a fost constatată pe teritoriul său şi care sunt sub control oficial;
(iii)dăunătorii a căror prezenţă a fost constatată în părţi ale teritoriului său şi pentru care sunt stabilite zone indemne de dăunători sau zone protejate şi
(iv)dăunătorii care nu sunt de carantină şi a căror prezenţă a fost constatată pe teritoriul său şi care sunt sub control oficial pentru material de plantare specificat.
11.Partea importatoare acceptă transporturile fără a impune ca partea importatoare să verifice conformitatea respectivelor transporturi înainte de plecarea lor de pe teritoriul părţii exportatoare.
12.O parte poate percepe taxe în scopul de a acoperi costurile suportate pentru efectuarea de controale SPS specifice la frontieră, fără ca taxele respective să depăşească recuperarea costurilor.
13.Partea importatoare are dreptul să efectueze controale la importul produselor importate din partea exportatoare în scopul asigurării conformităţii cu cerinţele sale de import SPS.
14.Controalele la import efectuate asupra produselor importate din partea exportatoare se bazează pe riscul SPS asociat unor astfel de importuri. Controalele la import se efectuează numai în măsura necesară pentru protecţia vieţii şi a sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor, fără întârzieri nejustificate şi cu un efect minim asupra schimburilor comerciale dintre părţi.
15.Informaţiile privind proporţia produselor din partea exportatoare care sunt controlate la import se pun la dispoziţie de către partea importatoare la cererea părţii exportatoare.
16.În cazul în care controalele la import indică existenţa unei neconformităţi cu condiţiile relevante referitoare la importuri, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate şi să nu fie mai restrictive pentru comerţ decât este necesar pentru atingerea nivelului adecvat de protecţie SPS al părţii.
Art. 62: Articolul SPS.8 Listele unităţilor autorizate
1.Ori de câte ori este justificat, partea importatoare poate menţine o listă a unităţilor autorizate care îndeplinesc cerinţele sale de import, ca o condiţie pentru a permite importurile de produse de origine animală din respectivele unităţi.
2.Cu excepţia cazurilor justificate de scopul atenuării unui risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, listele unităţilor autorizate sunt impuse numai în cazul produselor pentru care acestea erau impuse la încheierea perioadei de tranziţie.
3.Partea exportatoare informează partea importatoare cu privire la lista sa de unităţi care îndeplinesc condiţiile părţii importatoare, bazate pe garanţii oferite de partea exportatoare.
4.La cererea părţii exportatoare, partea importatoare autorizează unităţile situate pe teritoriul părţii exportatoare, pe baza unor garanţii oferite de partea exportatoare, fără inspecţia prealabilă a unităţilor individuale.
5.Cu excepţia cazului în care partea importatoare solicită informaţii suplimentare şi sub rezerva garanţiilor oferite de partea exportatoare, partea importatoare ia măsurile legislative sau administrative necesare, în conformitate cu procedurile sale legale aplicabile, pentru a permite importurile din aceste unităţi fără întârzieri nejustificate.
6.Partea importatoare face publică lista unităţilor autorizate.
7.Dacă decide să respingă cererea părţii exportatoare de a accepta adăugarea unei unităţi pe lista unităţilor autorizate, partea importatoare informează fără întârziere partea exportatoare şi transmite un răspuns, inclusiv informaţii despre neconformităţile care au condus la respingerea autorizării unităţii.
Art. 63: Articolul SPS.9: Transparenţă şi schimb de informaţii
1.Fiecare parte asigură transparenţa în ceea ce priveşte măsurile SPS aplicabile comerţului şi, în acest sens, întreprinde următoarele acţiuni:
(a)comunică cu promptitudine celeilalte părţi orice modificare a măsurilor sale SPS şi a procedurilor de aprobare, inclusiv modificările care îi pot afecta capacitatea de a îndeplini cerinţele de import SPS ale celeilalte părţi pentru anumite produse;
(b)îmbunătăţeşte înţelegerea reciprocă a măsurilor sale SPS şi a aplicării acestora;
(c)face schimb de informaţii cu cealaltă parte în chestiuni legate de elaborarea şi aplicarea măsurilor SPS, inclusiv progresele în ceea ce priveşte noi dovezi ştiinţifice disponibile care au sau pot avea implicaţii asupra comerţului dintre ele, în vederea minimizării efectelor comerciale negative;
(d)la cererea celeilalte părţi, comunică, în termen de 20 de zile lucrătoare, condiţiile care se aplică importului de produse specifice;
(e)la cererea celeilalte părţi, comunică, în termen de 20 de zile lucrătoare, situaţia actuală a procedurii de autorizare a produselor specifice;
(f)comunică celeilalte părţi orice modificare semnificativă a structurii sau a organizării autorităţii competente a unei părţi;
(g)la cerere, comunică rezultatele controlului oficial al unei părţi şi un raport privind rezultatele controlului efectuat;
(h)la cerere, comunică rezultatele unui control la import prevăzut în cazul unui transport respins sau neconform şi
(i)la cerere, comunică, fără întârzieri nejustificate, o evaluare a riscurilor sau un aviz ştiinţific emis de o parte care este relevant(ă) pentru prezentul capitol.
2.În situaţia în care o parte a pus la dispoziţie informaţiile menţionate la alineatul (1) prin intermediul notificării către Registrul central de notificări al OMC sau către organismul internaţional de standardizare relevant, în conformitate cu normele sale relevante, se respectă cerinţele de la alineatul (1), în măsura în care se aplică informaţiilor respective.
Art. 64: Articolul SPS.10: Adaptarea la condiţiile regionale
1.Părţile recunosc conceptul de zonare care include zone indemne de dăunători şi boli, zone protejate şi zone cu prevalenţă redusă a dăunătorilor sau bolilor şi îl aplică în schimburile comerciale dintre ele, în conformitate cu Acordul SPS, inclusiv cu orientările pentru punerea în practică a articolului 6 din Acordul SPS (Decizia G/SPS/48 a Comitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare al OMC) şi cu recomandările, standardele şi orientările relevante ale OIE şi CIPP. Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare poate defini detalii suplimentare pentru aceste proceduri, ţinând seama de orice acord SPS, standarde, orientări sau recomandări relevante ale OIE şi CIPP.
2.Părţile pot conveni, de asemenea, să coopereze cu privire la conceptul de compartimentare menţionat în capitolele 4.4 şi 4.5 din Codul sanitar pentru animale terestre al OIE şi în capitolele 4.1 şi 4.2 din Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE.
3.Atunci când stabilesc sau menţin zonele menţionate la alineatul (1), părţile iau în considerare factori precum amplasarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică şi eficacitatea controalelor SPS.
4.În ceea ce priveşte animalele şi produsele de origine animală, la stabilirea sau menţinerea condiţiilor de import la cererea părţii exportatoare, partea importatoare recunoaşte zonele indemne de boli stabilite de partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menţinerea importului, fără a aduce atingere alineatelor (8) şi (9).
5.Partea exportatoare identifică părţile din teritoriul său menţionate la alineatul (4) şi furnizează, la cerere, explicaţii detaliate şi date justificative bazate pe standardele OIE sau prin alte modalităţi stabilite de către Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare, pe baza cunoştinţelor dobândite din experienţa acumulată de autorităţile relevante ale părţii exportatoare.
6.În ceea ce priveşte plantele, produsele vegetale şi alte articole conexe, la stabilirea sau menţinerea condiţiilor de import fitosanitare la cererea părţii exportatoare, partea importatoare recunoaşte zonele indemne de dăunători, locurile de producţie indemne de dăunători, siturile de producţie indemne de dăunători, zonele cu o prevalenţă redusă a dăunătorilor şi zonele protejate stabilite de partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menţinerea importului, fără a aduce atingere alineatelor (8) şi (9).
7.Partea exportatoare îşi identifică zonele indemne de dăunători, locurile de producţie indemne de dăunători, siturile de producţie indemne de dăunători şi zonele cu o prevalenţă redusă a dăunătorilor sau zonele protejate. La cererea părţii importatoare, partea exportatoare furnizează explicaţii detaliate şi date justificative bazate pe Standardele internaţionale pentru măsuri fitosanitare elaborate în cadrul CIPP sau prin alte modalităţi stabilite de către Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare, pe baza cunoştinţelor dobândite din experienţa acumulată de autorităţile fitosanitare relevante ale părţii exportatoare.
8.Părţile recunosc zonele indemne de boli şi zonele protejate care sunt în vigoare la încheierea perioadei de tranziţie.
9.Alineatul (8) se aplică, de asemenea, adaptărilor ulterioare ale zonelor indemne de boli şi ale zonelor protejate (în cazul Regatului Unit, ale zonelor indemne de dăunători), cu excepţia cazurilor de modificări semnificative ale situaţiilor în materie de boli sau de dăunători.
10.Părţile pot efectua audituri şi verificări în temeiul articolului 11 pentru a pune în aplicare alineatele (4)-(9) de la prezentul articol.
11.Părţile instituie o cooperare strânsă, cu obiectivul de a menţine încrederea în procedurile legate de stabilirea zonelor indemne de boli sau de dăunători, a locurilor de producţie indemne de dăunători, a siturilor de producţie indemne de dăunători şi a zonelor cu o prevalenţă redusă a dăunătorilor sau a bolilor şi a zonelor protejate, cu scopul de a minimiza întreruperea schimburilor comerciale.
12.Partea importatoare îşi fondează determinarea stării de sănătate a plantelor sau animalelor de pe teritoriul părţii exportatoare sau din părţi ale acestuia pe informaţiile furnizate de partea exportatoare, în conformitate cu Acordul SPS şi standardele OIE şi CIPP, şi ţine seama de orice determinare efectuată de partea exportatoare.
13.În cazul în care partea importatoare nu acceptă determinarea făcută de partea exportatoare, astfel cum se menţionează la alineatul (12) de la prezentul articol, partea importatoare trebuie să justifice în mod obiectiv şi să explice părţii exportatoare motivele respingerii respective şi, la cerere, să desfăşoare consultări în conformitate cu articolul SPS 12 alineatul (2).
14.Fiecare parte se asigură că obligaţiile prevăzute la alineatele (4)-(9), (12) şi (13) sunt executate fără întârzieri nejustificate. Partea importatoare va accelera recunoaşterea statutului în materie de boli sau de dăunători atunci când statutul a fost restabilit după apariţia unui focar.
15.Atunci când o parte consideră că o anumită regiune are un statut special în ceea ce priveşte o anumită boală, statut care îndeplineşte criteriile prevăzute în capitolul 1.2 din Codul sanitar pentru animale terestre al OIE sau în capitolul 1.2 din Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE, partea respectivă poate solicita recunoaşterea acestui statut. Partea importatoare poate să solicite garanţii suplimentare, conforme cu statutul convenit, pentru importurile de animale vii şi de produse de origine animală.
Art. 65: Articolul SPS.11: Audituri şi verificări
1.Partea importatoare poate efectua audituri şi verificări asupra următoarelor:
(a)întregul sistem de inspecţie şi certificare al autorităţilor celeilalte părţi sau o parte din acesta;
(b)rezultatele controalelor efectuate în cadrul sistemului de inspecţie şi de certificare al părţii exportatoare.
2.Părţile efectuează aceste audituri şi verificări în conformitate cu dispoziţiile Acordului SPS, ţinând seama de standardele, orientările şi recomandările internaţionale relevante ale Codex Alimentarius, OIE sau CIPP.
3.În scopul efectuării unor astfel de audituri şi verificări, partea importatoare poate efectua audituri şi verificări prin intermediul cererilor de informaţii adresate părţii exportatoare sau al vizitelor de audit şi de verificare efectuate în partea exportatoare, care pot include:
(a)o evaluare integrală sau parţială a programului de control total al autorităţilor responsabile, inclusiv, dacă este cazul, analize ale activităţilor de inspecţie şi audit prevăzute în reglementări;
(b)controale la faţa locului şi
(c)colectarea de informaţii şi date pentru evaluarea cauzelor problemelor recurente sau nou-apărute în legătură cu exporturile de produse.
4.Partea importatoare comunică părţii exportatoare rezultatele şi concluziile auditurilor şi ale verificărilor desfăşurate în temeiul alineatului (1). Partea importatoare poate să facă publice aceste rezultate.
5.Înainte de începerea unui audit sau a unei verificări, părţile discută domeniul de aplicare şi obiectivele auditului sau ale verificării, criteriile sau cerinţele pe baza cărora va fi evaluată partea exportatoare, precum şi itinerarul şi procedurile de efectuare a auditului sau a verificării, care vor fi prevăzute într-un plan de audit sau de verificare. Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, partea importatoare furnizează părţii exportatoare un plan de audit sau de verificare cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea auditului sau a verificării.
6.Partea importatoare oferă părţii exportatoare posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la proiectul de raport de audit sau de verificare. Partea importatoare prezintă părţii exportatoare un raport final în scris, în mod normal în termen de două luni de la data primirii observaţiilor respective.
7.Fiecare parte suportă propriile cheltuieli asociate unui astfel de audit sau unei astfel de verificări.
Art. 66: Articolul SPS.12: Notificare şi consultare
1.O parte notifică celeilalte părţi, fără întârzieri nejustificate:
(a)orice modificare semnificativă a statutului privind dăunătorii sau bolile;
(b)apariţia unei noi boli a animalelor;
(c)orice constatare de importanţă epidemiologică în ceea ce priveşte o boală a animalelor;
(d)orice aspect semnificativ de siguranţă alimentară identificat de o parte;
(e)orice măsură suplimentară care depăşeşte cadrul cerinţelor de bază corespunzător măsurilor sale SPS, adoptată pentru a controla sau pentru a eradica o boală a animalelor sau pentru a proteja sănătatea umană şi orice modificare a politicilor preventive, inclusiv a politicilor de vaccinare;
(f)la cerere, rezultatele controlului oficial al unei părţi şi un raport privind rezultatele controlului efectuat şi
(g)orice modificare semnificativă a funcţiilor unui sistem sau ale unei baze de date.
2.Dacă o parte îşi exprimă o preocupare considerabilă în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, sănătatea plantelor, sănătatea animalelor sau o măsură SPS pe care cealaltă parte a propus-o sau a pus-o în aplicare, partea respectivă poate solicita consultări tehnice cu cealaltă parte. Partea solicitată ar trebui să răspundă cererii fără întârzieri nejustificate. Fiecare parte depune eforturi să furnizeze informaţiile necesare pentru a se evita o perturbare a comerţului şi, după caz, pentru a se ajunge la o soluţie reciproc acceptabilă.
3.Consultările menţionate la alineatul (2) pot fi organizate prin teleconferinţă, videoconferinţă sau orice alt mijloc de comunicare stabilit de comun acord de către părţi.
Art. 67: Articolul SPS.13: Măsuri de urgenţă
1.În cazul în care consideră că există un risc grav pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, partea importatoare poate lua, fără notificare prealabilă, măsurile necesare pentru protecţia vieţii şi sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Pentru transporturile aflate în tranzit între părţi, partea importatoare ia în considerare soluţia cea mai convenabilă şi proporţională pentru evitarea perturbărilor inutile ale comerţului.
2.Partea care ia măsurile notifică celeilalte părţi eventuala măsură SPS de urgenţă în cel mai scurt timp posibil de la decizia sa de a pune în aplicare măsura respectivă şi în termen de maximum 24 de ore de la luarea deciziei. În cazul în care o parte solicită consultări tehnice pentru a aborda măsura SPS de urgenţă, consultările tehnice trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la notificarea măsurii SPS de urgenţă. Părţile iau în considerare orice informaţie furnizată prin intermediul consultărilor tehnice. Aceste consultări se desfăşoară pentru a se evita perturbările inutile ale comerţului. Părţile pot lua în considerare opţiuni pentru facilitarea punerii în aplicare sau înlocuirea măsurilor.
3.Partea importatoare examinează în timp util informaţiile care au fost furnizate de partea exportatoare atunci când ia o decizie cu privire la transporturile care, la momentul adoptării măsurii SPS de urgenţă, sunt transportate între părţi, pentru a evita perturbări inutile ale comerţului.
4.Partea importatoare se asigură că nicio măsură de urgenţă luată din motivele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol nu este menţinută fără dovezi ştiinţifice sau, în cazurile în care dovezile ştiinţifice sunt insuficiente, că măsura de urgenţă respectivă este adoptată în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS.
Art. 68: Articolul SPS.14: Foruri internaţionale multilaterale
Părţile convin să coopereze în cadrul forurilor internaţionale multilaterale în ceea ce priveşte dezvoltarea de standarde, orientări şi recomandări internaţionale în domeniile care intră sub incidenţa prezentului capitol.
Art. 69: Articolul SPS.15: Punere în aplicare şi autorităţi competente
1.În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, fiecare parte ia în considerare toate elementele următoare:
(a)deciziile Comitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare al OMC;
(b)activitatea organismelor care stabilesc standardele internaţionale relevante;
(c)toate cunoştinţele şi experienţele anterioare pe care le are în ceea ce priveşte schimburile comerciale cu partea exportatoare şi
(d)informaţiile furnizate de cealaltă parte.
2.Părţile îşi transmit reciproc, fără întârziere, o descriere a autorităţilor părţilor care sunt competente pentru punerea în aplicare a prezentului capitol. Părţile îşi notifică reciproc orice modificare semnificativă referitoare la aceste autorităţi competente.
3.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente dispun de resursele necesare pentru a pune efectiv în aplicare prezentul capitol.
Art. 70: Articolul SPS.16: Cooperare privind bunăstarea animalelor
1.Părţile recunosc că animalele sunt fiinţe sensibile. De asemenea, părţile recunosc legătura dintre bunăstarea îmbunătăţită a animalelor şi sistemele durabile de producţie alimentară.
2.Părţile se angajează să coopereze în cadrul forurilor internaţionale pentru a promova dezvoltarea celor mai bune practici posibile de asigurare a bunăstării animalelor şi punerea în aplicare a respectivelor practici. Părţile cooperează în special pentru a consolida şi a extinde domeniul de aplicare al standardelor OIE privind bunăstarea animalelor, precum şi punerea lor în aplicare, cu accent pe animalele de fermă.
3.Părţile fac schimb de informaţii, cunoştinţe şi competenţe de specialitate şi experienţă în domeniul bunăstării animalelor, în principal cu privire la creşterea, ţinerea, manipularea, transportul şi sacrificarea animalelor de la care se obţin produse alimentare.
4.Părţile îşi consolidează cooperarea privind cercetarea în domeniul bunăstării animalelor în legătură cu creşterea animalelor şi tratarea animalelor în ferme, în timpul transportului şi la sacrificare.
Art. 71: Articolul SPS.17: Cooperare privind rezistenţa la antimicrobiene
1.Părţile asigură un cadru pentru dialog şi cooperare în vederea consolidării luptei împotriva dezvoltării rezistenţei la antimicrobiene.
2.Părţile recunosc că rezistenţa la antimicrobiene reprezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor. Utilizarea greşită a antimicrobienelor în producţia animalieră, inclusiv utilizarea nonterapeutică, poate contribui la rezistenţa la antimicrobiene care poate reprezenta un risc pentru viaţa oamenilor. Părţile recunosc că natura ameninţării necesită o abordare transnaţională şi de tip "O singură sănătate".
3.În vederea combaterii rezistenţei la antimicrobiene, părţile depun eforturi pentru a coopera la nivel internaţional cu programe de lucru regionale sau multilaterale pentru a reduce utilizarea inutilă a antibioticelor în producţia animalieră şi pentru a promova încetarea, la nivel internaţional, a utilizării antibioticelor ca produse de stimulare a creşterii, cu scopul de a combate rezistenţa la antimicrobiene în concordanţă cu abordarea de tip "O singură sănătate" şi în conformitate cu Planul de acţiune global.
4.Părţile colaborează la dezvoltarea, în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante, de orientări, standarde, recomandări şi acţiuni internaţionale care să vizeze promovarea utilizării prudente şi responsabile a antibioticelor în practicile de creştere a animalelor şi practicile veterinare.
5.Dialogul menţionat la alineatul (1) vizează, printre altele:
(a)colaborarea pentru monitorizarea orientărilor, a standardelor, a recomandărilor şi a acţiunilor existente şi viitoare dezvoltate în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante, al iniţiativelor existente şi viitoare şi al planurilor naţionale care vizează promovarea utilizării prudente şi responsabile a antibioticelor şi care au legătură cu practicile de producţie animală şi practicile veterinare;
(b)colaborarea privind punerea în aplicare a recomandărilor OIE, OMS şi Codex, în special CAC-RCP61/2005;
(c)schimbul de informaţii privind bunele practici în materie de creştere a animalelor;
(d)promovarea cercetării, a inovării şi a dezvoltării;
(e)promovarea abordărilor multidisciplinare pentru combaterea rezistenţei la antimicrobiene, inclusiv a abordării de tip "O singură sănătate" a OMS, OIE şi Codex Alimentarius.
Art. 72: Articolul SPS.18: Sisteme alimentare durabile
Fiecare parte îşi încurajează serviciile de siguranţă alimentară, sănătate a animalelor şi sănătate a plantelor să coopereze cu omoloagele lor din cealaltă parte, cu scopul de a promova metode durabile de producţie alimentară şi sisteme alimentare durabile.
Art. 73: Articolul SPS.19: Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare
Comitetul specializat în comerţ privind măsurile sanitare şi fitosanitare supraveghează punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului capitol şi are următoarele funcţii:
(a)clarificarea şi găsirea promptă a unei soluţii, dacă este posibil, pentru orice problemă invocată de o parte în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea cerinţelor, a standardelor şi a recomandărilor sanitare şi fitosanitare prevăzute în prezentul capitol sau în Acordul SPS;
(b)discutarea proceselor în curs privind elaborarea de noi reglementări;
(c)discutarea cât mai rapid posibil a preocupărilor exprimate de o parte cu privire la condiţiile şi procedurile de import SPS aplicate de cealaltă parte;
(d)revizuirea periodică a măsurilor SPS ale părţilor, inclusiv a cerinţelor de certificare şi a proceselor de vămuire la frontieră, precum şi a aplicării acestora, pentru a facilita comerţul între părţi, în conformitate cu principiile, obiectivele şi procedurile prevăzute la articolul 5 din Acordul SPS. Fiecare parte identifică măsurile adecvate pe care le va lua, inclusiv în ceea ce priveşte frecvenţa controalelor de identitate şi a controalelor fizice, luând în considerare rezultatele acestei revizuiri şi pe baza criteriilor stabilite în ANEXA SPS-1; Criteriile menţionate la articolul SPS.19 litera (d).
(e)schimbul de opinii, de informaţii şi de experienţă cu privire la activităţile de cooperare referitoare la protecţia bunăstării animalelor şi la combaterea rezistenţei la antimicrobiene desfăşurate în conformitate cu cerinţele SPS. 16 şi 17;
(f)la cererea unei părţi, analizarea a ce anume constituie o modificare semnificativă a situaţiei în materie de boli sau de dăunători menţionate la articolul SPS 10 alineatul (9);
(g)adoptarea de decizii pentru:
(i)a adăuga definiţiile menţionate la articolul SPS 3 alineatul (3);
(ii)a defini cazurile specifice menţionate la articolul SPS 6 alineatul (2);
(iii)a defini detaliile pentru procedurile menţionate la articolul SPS 10 alineatul (1);
(iv)a stabili alte modalităţi pentru a susţine explicaţiile menţionate la articolul SPS 10 alineatele (5) şi (7).
Art. 74: Articolul TBT.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului capitol este de a facilita comerţul cu mărfuri între părţi prin prevenirea, identificarea şi eliminarea barierelor tehnice inutile în calea comerţului.
Art. 75: Articolul TBT.2: Domeniu de aplicare
1.Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării şi aplicării tuturor standardelor, reglementărilor tehnice şi procedurilor de evaluare a conformităţii care pot avea un impact asupra comerţului cu mărfuri între părţi.
2.Prezentul capitol nu se aplică:
(a)specificaţiilor pentru achiziţii elaborate de organismele guvernamentale pentru nevoile de producţie sau de consum ale acestor organisme; sau
(b)măsurilor SPS care intră în domeniul de aplicare al Capitolului 3 [Măsuri sanitare şi fitosanitare].
3.Anexele la prezentul capitol se aplică, în ceea ce priveşte produsele care intră în domeniul lor de aplicare, în plus faţă de prezentul capitol. Orice dispoziţie dintr-o anexă la prezentul capitol conform căreia un standard internaţional sau un organism internaţional ori o organizaţie internaţională trebuie să fie considerat(ă) sau recunoscut(ă) ca fiind relevant(ă) nu împiedică posibilitatea ca un standard elaborat de orice alt organism sau orice altă organizaţie să fie considerat standard internaţional relevant în temeiul articolului TBT.4 alineatele (4) şi (5).
Art. 76: Articolul TBT.3: Raportul cu Acordul BTC
1.Articolele 2-9 din Acordul BTC şi anexele 1 şi 3 la Acordul BTC sunt încorporate în prezentul acord şi devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.
2.Termenii menţionaţi în prezentul capitol şi în anexele la acesta au acelaşi înţeles ca în Acordul BTC.
Art. 77: Articolul TBT.4: Reglementări tehnice
1.Fiecare parte efectuează evaluări ale impactului reglementărilor tehnice planificate în conformitate cu propriile norme şi proceduri. Normele şi procedurile menţionate la prezentul alineat şi la alineatul (8) pot prevedea excepţii.
2.Fiecare parte evaluează soluţiile cu sau fără caracter de reglementare disponibile ca alternativă pentru reglementarea tehnică propusă, care pot îndeplini obiectivele legitime ale părţii, în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.
3.Fiecare parte utilizează standardele internaţionale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepţia cazului în care poate demonstra că respectivele standarde internaţionale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.
4.Standardele internaţionale elaborate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC), Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT) şi Comisia Codex Alimentarius (Codex) sunt standardele internaţionale relevante în înţelesul articolului 2, al articolului 5 şi al anexei 3 la Acordul BTC.
5.Şi un standard elaborat de alte organizaţii internaţionale ar putea fi considerat ca fiind un standard internaţional relevant în înţelesul articolului 2, al articolului 5 şi al anexei 3 la Acordul BTC, cu condiţia ca:
(a)acesta să fi fost elaborat de un organism de standardizare care urmăreşte ajungerea la un consens fie:
(i)între delegaţiile naţionale ale membrilor OMC participanţi care reprezintă toate organismele naţionale de standardizare de pe teritoriul lor care au adoptat sau urmează să adopte standarde în domeniul vizat de activitatea de standardizare internaţională, fie
(ii)între organismele guvernamentale ale membrilor OMC participanţi şi
(b)să fi fost elaborat în conformitate cu Decizia privind principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor şi recomandărilor internaţionale în legătură cu articolele 2 şi 5 şi anexa 3 la Acordul BTC, adoptată de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerţului4.
4G/TBT/9, 13 noiembrie 2000, anexa 4.
6.În cazul în care o parte nu utilizează standarde internaţionale ca bază pentru o reglementare tehnică, la cererea celeilalte părţi, aceasta identifică orice abatere substanţială de la standardul internaţional relevant, explică motivele pentru care astfel de standarde au fost apreciate ca fiind inadecvate sau ineficace pentru obiectivul urmărit şi furnizează dovezile ştiinţifice sau tehnice pe care s-a bazat această apreciere.
7.Fiecare parte îşi reexaminează reglementările tehnice pentru a spori convergenţa reglementărilor tehnice respective cu standardele internaţionale relevante, luând în considerare, printre altele, orice nouă evoluţie a standardelor internaţionale relevante sau orice modificare a împrejurărilor care au condus la divergenţe faţă de un standard internaţional relevant.
8.În conformitate cu normele şi procedurile proprii şi fără a aduce atingere titlului X [Bunele practici şi cooperarea în materie de reglementare], atunci când elaborează o reglementare tehnică majoră care poate avea un efect semnificativ asupra comerţului, fiecare parte se asigură că există proceduri care permit persoanelor să îşi exprime opiniile în cadrul unei consultări publice, cu excepţia cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranţă, de sănătate, de mediu sau de securitate naţională. Fiecare parte permite persoanelor celeilalte părţi să participe la astfel de consultări în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor resortisanţi şi face publice rezultatele respectivelor consultări.
Art. 78: Articolul TBT.5: Standarde
1.Fiecare parte încurajează organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său, precum şi organismele regionale de standardizare în care o parte sau organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său sunt membre:
(a)să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaţionale de către organismele internaţionale de standardizare relevante;
(b)să utilizeze standardele internaţionale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care standardele internaţionale respective sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu din cauza unui nivel de protecţie insuficient, a unor factori climatici sau geografici fundamentali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;
(c)să evite dublările activităţilor organismelor internaţionale de standardizare sau suprapunerile cu acestea;
(d)să reexamineze cu regularitate standardele naţionale şi regionale care nu au la bază standarde internaţionale relevante, pentru a spori convergenţa standardelor respective cu standardele internaţionale relevante;
(e)să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părţi în cadrul activităţilor internaţionale de standardizare, inclusiv prin cooperarea în cadrul organismelor internaţionale de standardizare sau la nivel regional;
(f)să promoveze cooperarea bilaterală cu organismele de standardizare ale celeilalte părţi şi
(g)să facă schimb de informaţii cu alte organisme de standardizare.
2.Părţile fac schimb de informaţii cu privire la:
(a)propria utilizare a standardelor în sprijinul reglementărilor tehnice; şi
(b)procesele proprii de standardizare şi măsura în care utilizează standardele internaţionale, regionale sau subregionale ca bază pentru propriile standarde naţionale.
3.În cazurile în care standardele devin obligatorii într-un proiect de reglementare tehnică sau într-o procedură de evaluare a conformităţii, prin încorporare sau trimiteri, se respectă obligaţiile de transparenţă prevăzute la articolul TBT.7 [Transparenţă] şi la articolul 2 sau 5 din Acordul BTC.
Art. 79: Articolul TBT.6: Evaluarea conformităţii
1.Articolul TBT.4 [Reglementări tehnice], care se referă la elaborarea, adoptarea şi aplicarea de reglementări tehnice se aplică, de asemenea, procedurilor de evaluare a conformităţii, mutatis mutandis.
2.În cazul în care o parte impune evaluarea conformităţii ca mijloc de asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă:
(a)selectează proceduri de evaluare a conformităţii care să fie proporţionale cu riscurile implicate, astfel cum au fost stabilite pe baza unei evaluări a riscurilor;
(b)consideră ca dovadă a respectării reglementărilor tehnice utilizarea unei declaraţii de conformitate a furnizorului, şi anume o declaraţie de conformitate emisă de producător pe răspunderea exclusivă a producătorului fără o evaluare obligatorie de către o parte terţă, ca certificare a conformităţii printre opţiunile de demonstrare a conformităţii cu reglementările tehnice;
(c)la cererea celeilalte părţi, furnizează informaţii cu privire la criteriile utilizate pentru selectarea procedurilor de evaluare a conformităţii pentru anumite produse.
3.În cazul în care o parte impune evaluarea conformităţii de către o parte terţă ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică şi nu a rezervat această sarcină unei autorităţi guvernamentale, astfel cum se specifică la alineatul (4), partea respectivă:
(a)utilizează acreditarea, după caz, ca mijloc de a demonstra competenţa tehnică de a califica organismele de evaluare a conformităţii. Fără a aduce atingere dreptului său de a stabili cerinţe pentru organismele de evaluare a conformităţii, fiecare parte recunoaşte rolul preţios pe care acreditarea acordată cu autoritatea conferită de guvern şi pe bază necomercială îl poate juca în calificarea organismelor de evaluare a conformităţii;
(b)utilizează standarde internaţionale relevante pentru acreditare şi evaluarea conformităţii;
(c)încurajează organismele de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii situate pe teritoriul său să se alăture oricărui acord sau aranjament internaţional relevant pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluărilor conformităţii;
(d)în cazul în care două sau mai multe organisme de evaluare a conformităţii sunt autorizate de o parte să aplice procedurile de evaluare a conformităţii necesare pentru introducerea unui produs pe piaţă, se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege dintre organismele de evaluare a conformităţii desemnate de autorităţile unei părţi pentru un anumit produs sau set de produse;
(e)se asigură că organismele de evaluare a conformităţii sunt independente de producători, importatori şi operatorii economici în general şi că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii;
(f)permite organismelor de evaluare a conformităţii să utilizeze subcontractanţi pentru efectuarea de teste şi inspecţii în legătură cu evaluarea conformităţii, inclusiv subcontractanţi situaţi pe teritoriul celeilalte părţi, şi poate impune subcontractanţilor să îndeplinească aceleaşi cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească organismul de evaluare a conformităţii pentru a putea efectua el însuşi astfel de teste sau inspecţii şi
(g)publică pe un site web unic o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluarea conformităţii şi informaţii relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.
4.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică o parte să impună ca evaluarea conformităţii pentru anumite produse să fie efectuată de autorităţile guvernamentale specificate de aceasta. Dacă o parte impune ca evaluarea conformităţii să fie efectuată de autorităţile sale guvernamentale specificate, partea respectivă:
(a)limitează taxele de evaluare a conformităţii la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi, la cererea solicitantului unei evaluări a conformităţii, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru acea evaluare a conformităţii sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi
(b)face publice taxele de evaluare a conformităţii.
5.În pofida alineatelor (2)-(4), fiecare parte acceptă declaraţia de conformitate a furnizorului ca dovadă a respectării reglementărilor sale tehnice în cazul categoriilor de produse în care procedează în acest mod la data intrării în vigoare a prezentului acord.
6.Fiecare parte publică şi menţine o listă a categoriilor de produse menţionate la alineatul (5), în scop informativ, alături de trimiterile la reglementările tehnice aplicabile.
7.În pofida alineatului (5), oricare dintre părţi poate introduce cerinţe privind testarea sau certificarea obligatorie de către o parte terţă a categoriilor de produse menţionate la alineatul menţionat, cu condiţia ca astfel de cerinţe să fie justificate de obiective legitime şi să fie proporţionale cu scopul de a oferi părţii importatoare o garanţie suficientă că produsele sunt conforme cu reglementările tehnice sau standardele aplicabile, luându-se în considerare riscurile care ar putea fi create de neconformitatea respectivă.
8.Partea care propune introducerea procedurilor de evaluare a conformităţii menţionate la alineatul (7) notifică acest lucru celeilalte părţi într-un stadiu incipient şi ţine seama de observaţiile celeilalte părţi la conceperea unor astfel de proceduri de evaluare a conformităţii.
Art. 80: Articolul TBT.7: Transparenţă
1.Cu excepţia cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranţă, de sănătate, de protecţie a mediului sau de securitate naţională, fiecare parte îi permite celeilalte părţi să prezinte observaţii scrise privind propunerile de reglementări tehnice şi proceduri de evaluare a conformităţii notificate, în termen de cel puţin 60 de zile de la data transmiterii notificării reglementărilor sau procedurilor respective la Registrul central de notificări al OMC. O parte examinează într-un spirit pozitiv cererile rezonabile de prelungire a perioadei respective de prezentare de observaţii.
2.Fiecare parte furnizează versiunea electronică a întregului text notificat împreună cu notificarea. În cazul în care textul notificat nu este redactat în una dintre limbile oficiale ale OMC, partea care a transmis notificarea furnizează o descriere detaliată şi cuprinzătoare a conţinutului măsurii în formatul OMC pentru notificări.
3.Dacă o parte primeşte de la cealaltă parte observaţii scrise privind propunerea sa de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii, aceasta:
(a)la cererea celeilalte părţi, discută observaţiile scrise cu participarea autorităţii sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare şi
(b)răspunde în scris la observaţii cel mai târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii.
4.Fiecare parte face eforturi pentru a publica pe un site web răspunsurile sale la observaţiile pe care le primeşte în urma notificării menţionate la alineatul (1), cel mai târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformităţii adoptate.
5.Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părţi, informaţii privind obiectivele, temeiul juridic şi justificarea oricărei reglementări tehnice sau proceduri de evaluare a conformităţii pe care partea a adoptat-o sau îşi propune să o adopte.
6.Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice şi procedurile de evaluare a conformităţii pe care le-a adoptat sunt publicate pe un site web care poate fi accesat în mod gratuit.
7.Fiecare parte oferă informaţii referitoare la adoptarea şi intrarea în vigoare a reglementărilor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformităţii şi la textele finale adoptate printr-un addendum la notificarea iniţială transmisă către OMC.
8.Fiecare parte prevede o perioadă de timp rezonabilă între publicarea reglementărilor tehnice şi intrarea acestora în vigoare, pentru a acorda operatorilor economici ai celeilalte părţi timpul necesar de adaptare. "Perioadă de timp rezonabilă" înseamnă o perioadă de cel puţin şase luni, cu excepţia cazului în care această perioadă ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.
9.O parte examinează într-un spirit pozitiv cererile rezonabile, primite de la cealaltă parte înainte de sfârşitul perioadei de prezentare a observaţiilor, menţionate la alineatul (1), de prelungire a perioadei de timp între adoptarea reglementării tehnice şi intrarea în vigoare a acesteia, cu excepţia cazului în care întârzierea ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.
10.Fiecare parte se asigură că punctul de informare instituit în conformitate cu articolul 10 din Acordul BTC oferă informaţii şi răspunsuri în una dintre limbile oficiale ale OMC la cererile rezonabile de informaţii primite de la cealaltă parte sau de la persoanele interesate ale celeilalte părţi privind reglementările tehnice şi procedurile de evaluare a conformităţii adoptate.
Art. 81: Articolul TBT.8: Marcare şi etichetare
1.Reglementările tehnice ale unei părţi pot include sau aborda exclusiv cerinţe obligatorii de marcare sau etichetare. În astfel de cazuri, acestor reglementări tehnice li se aplică principiile menţionate la articolul 2.2 din Acordul BTC.
2.În cazul în care o parte impune marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor, se aplică toate condiţiile următoare:
(a)partea respectivă impune numai precizarea informaţiilor relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului sau a informaţiilor din care să reiasă faptul că produsul este conform cu cerinţele tehnice obligatorii;
(b)partea respectivă nu impune aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau marcajelor produselor şi nici achitarea vreunei taxe ca o condiţie prealabilă pentru introducerea pe piaţa sa a produselor care altfel respectă cerinţele sale tehnice obligatorii, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale legitime;
(c)în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea respectivă eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părţi fără întârzieri nejustificate şi în mod nediscriminatoriu;
(d)cu excepţia cazului în care informaţiile enumerate la punctul (i), (ii) sau (iii) ar induce în eroare, ar fi contradictorii sau ar crea confuzie în ceea ce priveşte informaţiile pe care partea importatoare le impune cu privire la mărfuri, partea importatoare permite:
(i)informaţii furnizate în alte limbi, pe lângă limba obligatorie pe teritoriul părţii care importă mărfurile;
(ii)nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internaţional şi
(iii)informaţii suplimentare, pe lângă cele obligatorii pe teritoriul părţii care importă mărfurile;
(e)partea respectivă acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corectarea etichetării, să se realizeze în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate din ţara importatoare, ca alternativă la etichetarea în ţara de origine, cu excepţia cazului în care se prevede ca etichetarea respectivă să fie realizată, din motive de sănătate sau de siguranţă publică, de către persoane autorizate şi
(f)cu excepţia cazului în care consideră că obiectivele legitime pot fi subminate, partea respectivă depune eforturi să accepte utilizarea etichetelor nepermanente sau detaşabile ori marcarea sau etichetarea inclusă în documentaţia care însoţeşte produsul, în locul să impună ca etichetele şi marcajele să fie ataşate în mod fizic pe produs.
Art. 82: Articolul TBT.9: Cooperarea privind supravegherea pieţei şi siguranţa şi conformitatea produselor nealimentare
1.Părţile recunosc importanţa cooperării privind supravegherea pieţei, conformitatea şi siguranţa produselor nealimentare pentru facilitarea comerţului şi protecţia consumatorilor şi a altor utilizatori, precum şi importanţa consolidării încrederii reciproce pe baza schimbului de informaţii.
2.Pentru a garanta funcţionarea independentă şi imparţială a supravegherii pieţei, părţile asigură:
(a)separarea funcţiilor de supraveghere a pieţei de funcţiile de evaluare a conformităţii; şi
(b)absenţa oricăror interese care ar afecta imparţialitatea autorităţilor de supraveghere a pieţei în efectuarea controlului sau supravegherii operatorilor economici.
3.Părţile cooperează şi fac schimb de informaţii în domeniul siguranţei şi conformităţii produselor nealimentare, care poate cuprinde, în special:
(a)activităţi şi măsuri de supraveghere a pieţei şi de asigurare a aplicării legii;
(b)metode de evaluare a riscurilor şi testarea produselor;
(c)rechemări coordonate ale produselor sau alte măsuri similare;
(d)chestiuni ştiinţifice, tehnice şi de reglementare, cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa şi conformitatea produselor nealimentare;
(e)aspecte nou-apărute de relevanţă considerabilă pentru sănătate şi siguranţă;
(f)activităţi legate de standardizare;
(g)schimburi de funcţionari.
4.Consiliul de parteneriat depune toate eforturile pentru a institui, în anexa BTC-XX, cât mai curând posibil şi de preferinţă în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, între Sistemul de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase (RAPEX) sau succesorul acestuia şi baza de date referitoare la supravegherea pieţei şi siguranţa produselor, instituită în temeiul Reglementărilor din 2005 privind siguranţa generală a produselor, sau succesoarea acesteia, un sistem de schimb periodic de informaţii privind siguranţa produselor de consum nealimentare şi măsurile preventive, restrictive sau corective conexe.
Prin sistemul respectiv se prevăd modalităţile în care:
(a)Uniunea urmează să furnizeze Regatului Unit informaţii selectate din sistemul său de alertă RAPEX, sau din instrumentul care îl va înlocui, astfel cum se menţionează în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor sau în directiva care o va înlocui;
(b)Regatul Unit urmează să furnizeze Uniunii informaţii selectate din baza sa de date referitoare la supravegherea pieţei şi siguranţa produselor instituită în temeiul Reglementărilor din 2005 privind siguranţa generală a produselor sau din succesoarea acesteia şi
(c)părţile urmează să se informeze reciproc cu privire la orice acţiune şi măsură ulterioară întreprinsă ca răspuns la informaţiile transmise.
5.Consiliul de parteneriat poate institui în anexa BTC-ZZ un sistem de schimb periodic de informaţii, care poate avea loc inclusiv prin mijloace electronice, cu privire la măsurile luate în legătură cu produsele nealimentare neconforme, altele decât cele care intră sub incidenţa alineatului (4).
6.Fiecare parte utilizează informaţiile obţinute în temeiul alineatelor (3), (4) şi (5) exclusiv în scopul protecţiei consumatorilor, a sănătăţii, a siguranţei sau a mediului.
7.Fiecare parte tratează drept confidenţiale informaţiile obţinute în temeiul alineatelor (3), (4) şi (5).
8.În sistemele menţionate la alineatele (4) şi (5) se precizează tipul de informaţii care urmează să facă obiectul schimbului de informaţii, modalităţile de efectuare a schimbului de informaţii şi aplicarea normelor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal. Consiliul de parteneriat are competenţa de a adopta decizii în vederea stabilirii sau modificării sistemelor prevăzute în anexele BTC-XX şi BTC-ZZ.
9.În sensul prezentului articol, "supravegherea pieţei" înseamnă activităţile realizate şi măsurile întreprinse de autorităţile de supraveghere a pieţei şi de aplicare a legii, inclusiv activităţile realizate şi măsurile întreprinse în cooperare cu operatori economici, pe baza procedurilor unei părţi, pentru a permite părţii respective să monitorizeze sau să abordeze aspecte legate de siguranţa produselor şi de conformitatea acestora cu cerinţele prevăzute în actele cu putere de lege şi normele sale administrative.
10.Fiecare parte se asigură că orice măsură luată de autorităţile sale de supraveghere a pieţei sau de aplicare a legii pentru a retrage sau a rechema de pe piaţa sa sau pentru a interzice sau a restricţiona punerea la dispoziţie pe piaţa sa a unui produs importat de pe teritoriul celeilalte părţi, din motive legate de neconformitatea cu legislaţia aplicabilă, precizează motivele exacte pe care se bazează măsura şi este comunicată fără întârziere operatorului economic relevant.
Art. 83: Articolul TBT.10: Discuţii tehnice
1.Dacă o parte consideră că un proiect sau o propunere de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformităţii a celeilalte părţi ar putea avea un efect semnificativ asupra schimburilor comerciale dintre părţi, partea respectivă poate solicita discuţii tehnice cu privire la acest aspect. Cererea se adresează celeilalte părţi în scris şi conţine:
(a)măsura în cauză;
(b)dispoziţiile prezentului capitol sau ale anexei la acesta la care se referă preocupările; şi
(c)motivele cererii, inclusiv o descriere a preocupărilor părţii solicitante cu privire la măsura în cauză.
2.Partea transmite cererea la punctul de contact al celeilalte părţi, desemnat în temeiul articolului TBT.12 [Puncte de contact].
3.La cererea oricăreia dintre părţi, părţile se întrunesc pentru a discuta pe marginea preocupărilor menţionate în cerere, faţă în faţă sau prin videoconferinţă sau teleconferinţă, în termen de 60 de zile de la data cererii şi depun eforturi pentru soluţionarea cât mai rapidă a chestiunii. În cazul în care consideră că respectiva chestiune este urgentă, partea solicitantă poate cere ca întrunirea să aibă loc într-un termen mai scurt. În astfel de cazuri, partea solicitată examinează cererea într-un spirit pozitiv.
Art. 84: Articolul TBT.11: Cooperare
1.Părţile cooperează în domeniul reglementărilor tehnice, al standardelor şi al procedurilor de evaluare a conformităţii, în cazul în care acest lucru este în interesul lor reciproc şi fără a aduce atingere autonomiei propriilor lor procese decizionale şi ordini juridice. Comitetul specializat în comerţ privind barierele tehnice în calea comerţului poate face schimb de opinii cu privire la activităţile de cooperare desfăşurate în temeiul prezentului articol sau al anexelor la prezentul capitol.
2.În sensul alineatului (1), părţile urmăresc să identifice, să dezvolte şi să promoveze activităţile de cooperare de interes reciproc. Aceste activităţi pot viza cu precădere:
(a)schimbul de informaţii, de experienţă şi de date referitoare la reglementările tehnice, standarde şi procedurile de evaluare a conformităţii;
(b)asigurarea unei interacţiuni şi a unei cooperări eficiente între autorităţile lor de reglementare la nivel internaţional, regional sau naţional;
(c)schimbul de informaţii, în măsura în care este posibil, cu privire la acordurile şi aranjamentele internaţionale privind barierele tehnice în calea comerţului la care una sau ambele părţi au aderat şi
(d)instituirea unor iniţiative de facilitare a comerţului sau participarea la astfel de iniţiative.
3.În sensul prezentului articol şi al dispoziţiilor privind cooperarea prevăzute în anexele la prezentul capitol, Comisia Europeană acţionează în numele Uniunii Europene.
Art. 85: Articolul TBT.12: Puncte de contact
(1)La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentului capitol şi notifică celeilalte părţi datele de contact ale punctului de contact, inclusiv informaţii cu privire la funcţionarii relevanţi. Părţile îşi notifică reciproc, cu promptitudine, orice modificare a respectivelor date de contact.
(2)Punctul de contact furnizează toate informaţiile sau explicaţiile solicitate de punctul de contact al celeilalte părţi cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol într-un termen rezonabil şi, dacă este posibil, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii.
Art. 86: Articolul TBT.13: Comitetul specializat în comerţ privind barierele tehnice în calea comerţului
Comitetul specializat în comerţ privind barierele tehnice în calea comerţului supraveghează punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului capitol şi a anexelor la acesta şi clarifică şi abordează cu promptitudine, atunci când este posibil, orice problemă ridicată de o parte cu privire la elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor şi a procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute în prezentul capitol sau în Acordul BTC.
Art. 87: Articolul CUSTMS.1: Obiectiv
Obiectivele prezentului capitol sunt:
(a)de a se consolida cooperarea dintre părţi în domeniul vamal şi al facilitării comerţului şi de a se sprijini sau a se menţine, atunci când este relevant, niveluri adecvate de compatibilitate ale legislaţiei şi practicilor vamale ale acestora pentru a se asigura că legislaţia şi procedurile relevante, precum şi capacitatea administrativă a administraţiilor relevante îndeplinesc obiectivele de promovare a facilitării comerţului şi de asigurare, în acelaşi timp, a unor controale vamale eficace şi a aplicării eficace a legislaţiei vamale şi a actelor cu putere de lege şi normelor administrative din domeniul comerţului, protecţia corespunzătoare a securităţii şi siguranţei cetăţenilor şi respectarea interdicţiilor, a restricţiilor şi a intereselor financiare ale părţilor;
(b)de a se consolida cooperarea administrativă dintre părţi în domeniul TVA şi asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite;
(c)de a se asigura că legislaţia fiecărei părţi are un caracter nediscriminatoriu şi că regimurile vamale se bazează pe utilizarea unor metode moderne şi pe controale eficace în vederea combaterii fraudei şi a promovării comerţului legitim; şi
(d)de a se asigura că obiectivele legitime de politică publică, inclusiv cele legate de siguranţă, de securitate şi de lupta împotriva fraudei, nu sunt compromise în niciun fel.
Art. 88: Articolul CUSTMS.1a: Definiţii
În sensul prezentului capitol, al ANEXEI CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi], al Protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal şi al Protocolului privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite, se aplică următoarele definiţii:
(a)"Acordul privind inspecţia înainte de expediere" înseamnă Acordul privind inspecţia înainte de expediere din anexa 1A la Acordul OMC;
(b)"Convenţia ATA şi Convenţia de la Istanbul" înseamnă Convenţia vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961 şi Convenţia de la Istanbul privind admiterea temporară, semnată la 26 iunie 1990;
(c)"Convenţia privind un regim de tranzit comun" înseamnă Convenţia din 20 mai 1987 privind un regim de tranzit comun;
(d)"Modelul de date vamale al OMV" înseamnă colecţia de componente de date şi de formulare electronice pentru schimbul de date comerciale şi compilaţia de standarde internaţionale privind datele şi informaţiile folosite la aplicarea regimurilor de facilitare şi de control prevăzute în reglementări în ceea ce priveşte comerţul mondial, astfel cum sunt publicate periodic de echipa de proiect responsabilă pentru Modelul de date al OMV.
(e)"legislaţie vamală" înseamnă orice act cu putere de lege şi orice normă administrativă aplicabilă pe teritoriul oricăreia dintre părţi care reglementează intrarea sau importul mărfurilor, ieşirea sau exportul mărfurilor şi tranzitul mărfurilor şi plasarea mărfurilor sub orice alt regim sau procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicţie, restricţie şi control;
(f)"informaţie" înseamnă orice dată, document, imagine, raport, comunicare sau copie autentificată, în orice format, inclusiv în format electronic, care a făcut sau nu obiectul unei operaţiuni de prelucrare sau analiză;
(g)"persoană" înseamnă orice persoană astfel cum este definită la articolul OTH.1 [Definiţii] litera (m) din titlul XVII [ALTE DISPOZIŢII]5;
5Pentru o mai mare certitudine, se înţelege că, în special în sensul prezentului capitol, noţiunea de "persoană" include orice asociere de persoane care nu are statutul juridic de persoană juridică, dar care este recunoscută în temeiul legislaţiei aplicabile ca având capacitatea de a încheia acte juridice.
(h)"Cadrul SAFE" înseamnă Cadrul de standarde pentru securizarea şi facilitarea comerţului mondial, adoptat la sesiunea din iunie 2005 a Organizaţiei Mondiale a Vămilor de la Bruxelles şi actualizat periodic şi
(i)"Acordul OMC privind facilitarea comerţului" înseamnă Acordul privind facilitarea comerţului anexat la Protocolul de modificare a Acordului OMC (decizia din 27 noiembrie 2014).
Art. 89: Articolul CUSTMS.2: Cooperare vamală
1.Autorităţile relevante ale părţilor cooperează în domeniul vamal cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul CUSTMS.1 [Obiectiv], ţinând seama de resursele autorităţilor lor respective. În sensul prezentului titlu [Comerţul cu mărfuri], se aplică dispoziţiile Convenţiei din 20 mai 1987 privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu mărfuri.
2.Părţile cooperează în următoarele domenii:
(a)schimbul de informaţii privind legislaţia vamală, punerea în aplicare a legislaţiei vamale şi regimurile vamale, în principal în următoarele domenii:
(i)simplificarea şi modernizarea regimurilor vamale;
(ii)facilitarea operaţiunilor de tranzit şi de transbordare;
(iii)relaţiile cu mediul de afaceri şi
(iv)securitatea lanţului de aprovizionare şi gestionarea riscurilor;
(b)colaborarea cu privire la aspectele vamale legate de securizarea şi facilitarea lanţului de aprovizionare al comerţului internaţional în conformitate cu cadrul SAFE;
(c)analizarea posibilităţii de elaborare a unor iniţiative comune cu privire la regimurile de import şi de export şi la alte regimuri vamale, inclusiv asistenţă tehnică, precum şi în vederea asigurării unor servicii eficace pentru mediul de afaceri;
(d)consolidarea cooperării dintre ele în domeniul vamal în cadrul organizaţiilor internaţionale, precum OMC şi OMV, şi asigurarea schimbului de informaţii sau organizarea de discuţii pentru a se stabili, în măsura în care este posibil, poziţii comune în cadrul acestor organizaţii internaţionale, precum şi în cadrul UNCTAD şi CEE-ONU;
(e)depunerea de eforturi pentru armonizarea cerinţelor în materie de date pentru regimurile de import şi de export şi pentru alte regimuri vamale, prin implementarea de standarde şi elemente de date comune, în conformitate cu Modelul de date vamale al OMV;
(f)consolidarea cooperării dintre ele privind tehnicile de gestionare a riscurilor, inclusiv schimbul de bune practici şi, dacă este cazul, de informaţii referitoare la riscuri şi de rezultate ale controalelor. Atunci când este relevant şi adecvat, părţile pot lua în considerare şi recunoaşterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor şi controalelor în materie de riscuri şi a măsurilor de securitate vamală; părţile pot lua în considerare, de asemenea, atunci când este relevant şi adecvat, elaborarea unor criterii şi standarde de risc, a unor măsuri de control şi a unor domenii de control prioritare compatibile;
(g)stabilirea recunoaşterii reciproce a programelor pentru operatorii economici autorizaţi pentru a securiza şi a facilita comerţul;
(h)promovarea cooperării dintre autorităţile vamale şi alte autorităţi sau agenţii guvernamentale în ceea ce priveşte programele pentru operatorii economici autorizaţi, care poate fi realizată, printre altele, prin convenirea asupra celor mai înalte standarde, prin facilitarea accesului la avantaje şi prin reducerea la minimum a suprapunerilor inutile;
(i)asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale, inclusiv schimbul de informaţii şi de bune practici în materie de operaţiuni vamale, cu un accent special pe asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
(j)menţinerea unor proceduri vamale compatibile, atunci când acest lucru este adecvat şi fezabil, inclusiv aplicarea unui document administrativ unic pentru declaraţia vamală şi
(k)schimbul, atunci când este relevant şi adecvat şi conform unor modalităţi care urmează să fie convenite, de anumite categorii de informaţii din domeniul vamal între autorităţile vamale ale părţilor, printr-o comunicare structurată şi recurentă, în scopul de a îmbunătăţi gestionarea riscurilor şi eficacitatea controalelor vamale, de a viza mărfurile supuse riscului din punctul de vedere al colectării veniturilor sau al siguranţei şi securităţii şi de a facilita comerţul legitim; astfel de schimburi pot include date din declaraţiile de export şi de import privind comerţul dintre părţi, cu posibilitatea de a explora, prin iniţiative-pilot, dezvoltarea unor mecanisme interoperabile pentru a evita duplicarea comunicării acestor informaţii. Schimburile de informaţii prevăzute la prezenta literă nu aduc atingere schimburilor de informaţii care pot avea loc între părţi în temeiul Protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
3.Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, autorităţile vamale ale părţilor îşi acordă asistenţă administrativă reciprocă în chestiunile care intră sub incidenţa prezentului capitol în conformitate cu Protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
4.Orice schimb de informaţii între părţi prevăzut în prezentul capitol se realizează sub rezerva confidenţialităţii şi a protecţiei informaţiilor prevăzute la articolul 12 din Protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal [Schimbul de informaţii şi confidenţialitatea], mutatis mutandis, precum şi sub rezerva oricăror cerinţe privind confidenţialitatea prevăzute în legislaţia părţilor.
Art. 90: Articolul CUSTMS.3: Legislaţie şi regimuri în domeniul vamal şi în alte domenii legate de comerţ
1.Fiecare parte se asigură că dispoziţiile şi regimurile sale vamale:
(a)sunt compatibile cu instrumentele şi standardele internaţionale aplicabile în domeniul vamal şi comercial, inclusiv Acordul OMC privind facilitarea comerţului, elementele de fond ale Convenţiei de la Kyoto revizuite pentru simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, precum şi Cadrul SAFE şi Modelul de date vamale al OMV;
(b)asigură protecţia şi facilitarea comerţului legitim, ţinând seama de evoluţia practicilor comerciale, prin măsuri eficace de aplicare a legii, inclusiv în cazuri de încălcare a actelor sale cu putere de lege şi a normelor sale administrative, de sustragere de la vămuire şi de contrabandă, şi prin asigurarea conformităţii cu cerinţele legislative;
(c)sunt întemeiate pe acte legislative proporţionale şi nediscriminatorii, nu creează sarcini inutile pentru operatorii economici, asigură o facilitare sporită pentru operatorii cu niveluri ridicate de conformare, inclusiv un tratament favorabil în ceea ce priveşte controalele vamale înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, şi oferă garanţii împotriva fraudei şi a activităţilor ilicite sau prejudiciabile, asigurând un nivel înalt de protecţie a securităţii şi siguranţei cetăţenilor, precum şi respectarea interdicţiilor, a restricţiilor şi a intereselor financiare ale părţilor; şi
(d)conţin norme prin care se asigură că orice sancţiune impusă pentru încălcarea reglementărilor vamale sau a cerinţelor procedurale este proporţională şi nediscriminatorie şi că impunerea unor astfel de sancţiuni nu produce întârzieri nejustificate.
Fiecare parte ar trebui să îşi revizuiască periodic legislaţia şi regimurile vamale. De asemenea, regimurile vamale ar trebui să fie aplicate într-un mod predictibil, consecvent şi transparent.
2.Pentru a îmbunătăţi metodele de lucru şi a garanta respectarea principiilor de nediscriminare, transparenţă, eficienţă, integritate şi responsabilitate cu privire la operaţiunile efectuate, fiecare parte:
(a)simplifică şi revizuieşte, ori de câte ori este posibil, cerinţele şi formalităţile, pentru a asigura acordarea rapidă a liberului de vamă şi vămuirea rapidă a mărfurilor;
(b)depune eforturi în vederea simplificării şi a standardizării în continuare a datelor şi a documentaţiei cerute de autorităţile vamale şi de alte agenţii şi
(c)promovează coordonarea între toate agenţiile de frontieră, atât pe teritoriul naţional, cât şi transfrontalier, pentru a facilita procesul de trecere a frontierei şi a îmbunătăţi controlul, ţinând seama de controalele comune la frontieră, atunci când este fezabil şi adecvat.
Art. 91: Articolul CUSTMS.4: Acordarea liberului de vamă
1.Fiecare parte adoptă sau menţine regimuri vamale care:
(a)prevăd acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă de timp care nu depăşeşte durata necesară pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege şi a normelor sale administrative;
(b)prevăd transmiterea şi prelucrarea în prealabil, pe cale electronică, a documentelor şi a oricăror alte informaţii necesare înainte de sosirea mărfurilor, pentru a permite acordarea liberului de vamă imediat după sosire, dacă nu s-a identificat niciun risc printr-o analiză a riscurilor sau dacă nu trebuie să se efectueze verificări aleatorii sau alte verificări;
(c)prevăd posibilitatea, atunci când este adecvat şi dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare, de a pune mărfurile în liberă circulaţie la primul punct de sosire şi
(d)permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri fie înainte de stabilirea finală a taxelor vamale, a impozitelor şi a altor taxe şi impuneri, în cazul în care această stabilire nu are loc înainte de sosire sau la sosire, fie cât mai repede posibil după sosire, cu condiţia respectării tuturor celorlalte cerinţe reglementare.
2.Fiecare parte poate condiţiona acordarea liberului de vamă în acest mod de furnizarea unei garanţii pentru orice sumă încă nestabilită, sub formă de cauţiune, depozit sau un alt instrument adecvat prevăzut în actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative. O astfel de garanţie nu poate fi mai mare decât suma pe care partea o solicită pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor şi a altor taxe şi impuneri datorate, în cele din urmă, pentru mărfurile acoperite de garanţie. Garanţia este eliberată în momentul în care nu mai este necesară.
3.Părţile se asigură că autorităţile vamale şi alte autorităţi responsabile de controalele la frontieră şi de procedurile privind importul, exportul şi tranzitul mărfurilor cooperează între ele şi îşi coordonează activităţile pentru a facilita comerţul şi a accelera acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
Art. 92: Articolul CUSTMS.5: Regimuri vamale simplificate
1.Fiecare parte depune eforturi pentru simplificarea cerinţelor şi formalităţilor sale cu privire la regimurile vamale, în vederea reducerii duratei şi costurilor acestora pentru comercianţi sau operatori, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
2.Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri care permit comercianţilor sau operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele sale cu putere de lege şi în normele sale administrative să beneficieze de o simplificare sporită a regimurilor vamale. Aceste măsuri pot include, printre altele:
(a)declaraţii vamale care conţin un set redus de date sau de documente justificative;
(b)declaraţii vamale periodice pentru stabilirea şi plata taxelor vamale şi a impozitelor legate de importuri multiple în decursul unei perioade date, după acordarea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri importate;
(c)autoevaluarea taxelor şi a altor impuneri vamale şi amânarea plăţii acestora până după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile importate respective şi
(d)utilizarea unei garanţii cu valoare redusă sau a unei scutiri de obligaţia de a constitui o garanţie.
3.Atunci când alege să adopte una dintre aceste măsuri, o parte va oferi, în cazul în care se consideră adecvat şi posibil de către partea respectivă şi în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, aceste simplificări tuturor comercianţilor care îndeplinesc criteriile relevante.
Art. 93: Articolul CUSTMS.6: Tranzit şi transbordare
1.În sensul articolului GOODS.4a [Libertate de tranzit], se aplică Convenţia privind un regim de tranzit comun.
2.Fiecare parte asigură facilitarea şi controlul efectiv al operaţiunilor de transbordare şi al celor de tranzit pe teritoriul său.
3.Fiecare parte promovează şi pune în aplicare regimuri de tranzit regionale în vederea facilitării comerţului, cu respectarea Convenţiei privind un regim de tranzit comun.
4.Fiecare parte asigură cooperarea şi coordonarea între toate autorităţile şi agenţiile implicate de pe teritoriul său, pentru a facilita traficul în tranzit.
5.Fiecare parte permite ca mărfurile destinate importului să fie deplasate pe teritoriul său, sub control vamal, de la un birou vamal de intrare către alt birou vamal situat pe teritoriul său, de unde mărfurile urmează să primească liber de vamă sau să fie vămuite.
Art. 94: Articolul CUSTMS.7: Gestionarea riscurilor
1.Fiecare parte adoptă sau menţine un sistem de gestionare a riscurilor cu privire la controalele vamale, pentru a reduce probabilitatea de apariţie şi impactul unui eveniment care ar împiedica aplicarea corectă a legislaţiei vamale, ar compromite interesul financiar al părţilor sau ar constitui o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa părţilor şi a rezidenţilor acestora, pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori.
2.Controalele vamale, altele decât verificările aleatorii, se bazează în primul rând pe analiza riscurilor cu ajutorul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor.
3.Fiecare parte concepe şi aplică gestionarea riscurilor astfel încât să evite discriminarea arbitrară ori nejustificată sau restricţiile disimulate asupra comerţului internaţional.
4.Fiecare parte îşi concentrează controalele vamale şi alte controale relevante la frontieră asupra transporturilor care prezintă un risc ridicat şi accelerează acordarea liberului de vamă pentru transporturile care prezintă un risc redus. De asemenea, fiecare parte poate selecta, în mod aleatoriu, transporturile pentru astfel de verificări în cadrul propriului său sistem de gestionare a riscurilor.
5.Fiecare parte îşi bazează gestionarea riscurilor pe evaluarea riscurilor realizată cu ajutorul unor criterii de selecţie adecvate.
Art. 95: Articolul CUSTMS.8: Audit postvămuire
1.În vederea accelerării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, fiecare parte adoptă sau menţine un audit postvămuire pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege şi normelor sale administrative din domeniul vamal şi din alte domenii conexe.
2.Fiecare parte selectează persoane şi transporturi pentru audituri postvămuire într-un mod bazat pe riscuri, care poate include utilizarea unor criterii de selecţie corespunzătoare. Fiecare parte efectuează auditurile postvămuire într-o manieră transparentă. În cazul în care o persoană participă la procesul de audit şi au fost obţinute rezultate concludente, partea respectivă îi notifică fără întârziere persoanei ale cărei documente sunt auditate rezultatele, drepturile şi obligaţiile sale, precum şi motivarea rezultatelor.
3.Informaţiile obţinute în cadrul auditurilor postvămuire pot fi utilizate în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
4.Ori de câte ori este posibil, părţile utilizează rezultatele auditului postvămuire în scopul gestionării riscurilor.
Art. 96: Articolul CUSTMS.9: Operatori economici autorizaţi
1.Fiecare parte menţine un program de parteneriat pentru operatorii care îndeplinesc criteriile specificate în anexa CUSTMS-1 ["Operatori economici autorizaţi"].
2.Părţile îşi recunosc programele fiecăreia pentru operatorii economici autorizaţi în conformitate cu anexa CUSTMS-1 ["Operatori economici autorizaţi"].
Art. 97: Articolul CUSTMS.10: Publicarea şi disponibilitatea informaţiilor
1.Fiecare parte se asigură că legislaţia sa vamală şi alte acte cu putere de lege şi norme administrative în domeniul comerţului, precum şi procedurile administrative şi informaţiile relevante de aplicabilitate generală legate de comerţ sunt publicate şi uşor accesibile oricărei persoane interesate, inclusiv, după caz, prin intermediul internetului.
2.Fiecare parte publică imediat actele legislative şi procedurile generale noi referitoare la aspecte privind domeniul vamal şi facilitarea comerţului, cu cât mai mult timp înainte de intrarea în vigoare a respectivelor acte legislative sau proceduri, şi publică imediat eventualele modificări şi interpretări ale respectivelor acte legislative şi proceduri. Se publică:
(a)anunţurile relevante de natură administrativă;
(b)regimurile de import, de export şi de tranzit (inclusiv procedurile portuare şi aeroportuare şi alte proceduri privind punctele de intrare), precum şi formularele şi documentele necesare;
(c)nivelul taxelor şi al impozitelor de orice natură impuse pentru importuri sau exporturi ori în legătură cu acestea;
(d)taxele şi impunerile prevăzute de către organismele guvernamentale sau pentru acestea asupra importului, exportului sau tranzitului ori în legătură cu acestea;
(e)normele pentru clasificarea produselor în scopuri vamale sau determinarea valorii lor în vamă;
(f)actele cu putere de lege, normele administrative şi deciziile administrative cu aplicabilitate generală referitoare la regulile de origine;
(g)restricţiile sau interdicţiile la import, export sau tranzit;
(h)dispoziţiile privind sancţiunile pentru încălcarea formalităţilor în materie de import, export sau tranzit;
(i)procedurile de introducere a căilor de atac
(j)acordurile sau părţi ale acestora cu orice ţară sau ţări referitoare la import, export sau tranzit;
(k)procedurile referitoare la administrarea contingentelor tarifare;
(l)orarul şi modul de funcţionare al birourilor vamale situate în porturi şi în punctele de trecere a frontierei şi
(m)punctele de contact pentru cererile de informaţii.
3.Fiecare parte se asigură că există o perioadă de timp rezonabilă între publicarea şi intrarea în vigoare a actelor legislative, a regimurilor şi a taxelor ori impunerilor noi sau modificate.
4.Fiecare parte pune la dispoziţie pe internet următoarele:
(a)o descriere a regimurilor sale de import, de export şi de tranzit, inclusiv a procedurilor de introducere a căilor de atac, prezentând informaţii privind etapele practice necesare pentru import, export şi tranzit;
(b)formularele şi documentele necesare pentru importul pe teritoriul părţii respective, exportul de pe acesta şi tranzitul prin acesta şi
(c)datele de contact referitoare la punctele de informare.
Fiecare parte se asigură că descrierile, formularele, documentele şi informaţiile menţionate la literele (a), (b) şi (c) de la primul paragraf sunt actualizate.
5.Fiecare parte înfiinţează sau menţine unul sau mai multe puncte de informare pentru a răspunde, într-un termen rezonabil, la cererile de informaţii adresate de administraţii publice, comercianţi şi alte părţi interesate cu privire la chestiuni vamale şi alte aspecte legate de comerţ. Părţile nu impun plata niciunei taxe pentru primirea unui răspuns la cererile de informaţii.
Art. 98: Articolul CUSTMS.11: Decizii anticipate
1.La cererea operatorilor economici, fiecare parte emite, prin intermediul autorităţilor sale vamale, decizii anticipate care definesc tratamentul care urmează să fie acordat mărfurilor în cauză.
Astfel de decizii se emit în scris sau în format electronic, într-un termen dat şi conţin toate informaţiile necesare în conformitate cu legislaţia părţii emitente.
2.Deciziile anticipate sunt valabile timp de cel puţin trei ani de la data de începere a valabilităţii lor, cu excepţia cazului în care nu mai sunt conforme cu legea sau a cazului în care faptele sau împrejurările care au stat la baza deciziei iniţiale s-au modificat.
3.O parte poate refuza emiterea unei decizii anticipate în cazul în care chestiunea la care se referă cererea face obiectul unui control administrativ sau judiciar sau în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea prevăzută a deciziei anticipate sau cu utilizarea prevăzută a unui regim vamal. În cazul în care o parte refuză să emită o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică imediat acest lucru solicitantului, în scris, precizând faptele relevante şi temeiul deciziei sale.
4.Fiecare parte publică cel puţin:
(a)cerinţele pentru solicitarea unei decizii anticipate, inclusiv informaţiile care trebuie furnizate şi formatul;
(b)termenul în care aceasta va emite o decizie anticipată şi
(c)perioada de valabilitate a deciziei anticipate.
5.În cazul în care o parte revocă, modifică, invalidează sau anulează o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică acest lucru solicitantului, în scris, precizând faptele relevante şi temeiul deciziei sale. O parte revocă, modifică, invalidează sau anulează o decizie anticipată cu efect retroactiv numai dacă decizia s-a întemeiat pe informaţii incomplete, incorecte, false sau înşelătoare.
6.O decizie anticipată emisă de o parte este obligatorie pentru partea respectivă în ceea ce priveşte solicitantul care a cerut emiterea deciziei. Partea poate să prevadă ca decizia anticipată să fie obligatorie pentru solicitant.
7.La cererea scrisă a titularului, fiecare parte asigură o reexaminare a deciziei anticipate sau a deciziei de modificare, de revocare sau de invalidare a unei decizii anticipate.
8.Fiecare parte pune la dispoziţia publicului informaţii privind deciziile anticipate, luând în considerare necesitatea de a proteja datele cu caracter personal şi informaţiile comerciale confidenţiale.
9.Deciziile anticipate se emit cu privire la:
(a)clasificarea tarifară a mărfurilor;
(b)originea mărfurilor şi
(c)orice altă chestiune, în funcţie de ceea ce convin părţile.
Art. 99: Articolul CUSTMS.12: Comisionari în vamă
Dispoziţiile şi regimurile vamale ale unei părţi nu impun utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă sau altor agenţi. Fiecare parte îşi publică măsurile cu privire la utilizarea comisionarilor în vamă. Fiecare parte aplică norme transparente, nediscriminatorii şi proporţionale în eventualitatea în care acordă licenţe comisionarilor în vamă.
Art. 100: Articolul CUSTMS.13: Inspecţii înainte de expediere
O parte nu impune utilizarea obligatorie a inspecţiilor înainte de expediere, astfel cum sunt definite în Acordul OMC privind inspecţia înainte de expediere, sau a altei activităţi de control efectuate la destinaţie de către societăţi private, înainte de vămuire.
Art. 101: Articolul CUSTMS.14: Reexaminare şi căi de atac
1.Fiecare parte prevede proceduri eficace, rapide, nediscriminatorii şi uşor accesibile care să garanteze dreptul de a contesta acţiunile, hotărârile şi deciziile administrative ale autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi competente cu implicaţii asupra importului sau exportului de mărfuri sau asupra mărfurilor aflate în tranzit.
2.Procedurile menţionate la alineatul (1) includ:
(a)o cale de atac administrativă introdusă în faţa unei autorităţi administrative al cărui grad de jurisdicţie este superior celui al funcţionarului sau biroului care a emis decizia ori care este independentă de acesta sau o reexaminare de către autoritatea respectivă şi
(b)o cale de atac jurisdicţională sau controlul jurisdicţional al deciziei.
3.Fiecare parte se asigură că, în cazurile în care decizia privind calea de atac sau reexaminarea menţionată la alineatul (2) litera (a) nu este emisă în termenul prevăzut în actele cu putere de lege şi normele administrative proprii sau nu este emisă fără întârzieri nejustificate, solicitantul are dreptul la o altă cale de atac sau reexaminare administrativă sau judiciară sau la orice altă cale de atac cu care poate sesiza autoritatea judiciară în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii în chestiune.
4.Fiecare parte se asigură că solicitantului i se prezintă motivarea deciziei administrative, pentru a-i permite să recurgă la procedurile de introducere a căii de atac sau de reexaminare, atunci când este necesar.
Art. 102: Articolul CUSTMS.15: Relaţiile cu mediul de afaceri
1.Fiecare parte desfăşoară consultări organizate în timp util şi cu regularitate cu reprezentanţii sectorului comercial cu privire la propunerile legislative şi procedurile generale referitoare la aspecte vamale şi la aspecte ale facilitării comerţului. În acest scop, fiecare parte menţine consultări adecvate între administraţii şi mediul de afaceri.
2.Fiecare parte se asigură că cerinţele şi regimurile sale vamale şi conexe continuă să răspundă necesităţilor mediului de afaceri, sunt conforme cu bunele practici şi cât mai puţin restrictive asupra comerţului.
Art. 103: Articolul CUSTMS.16: Admitere temporară
1.În sensul prezentului articol, "admitere temporară" înseamnă regimul vamal conform căruia anumite mărfuri, inclusiv mijloace de transport, pot fi aduse pe un teritoriu vamal cu exonerare condiţionată de plata taxelor la import şi a altor taxe şi fără aplicarea de interdicţii la import sau de restricţii de ordin economic, cu condiţia ca mărfurile să fie importate cu un scop precis şi să fie destinate reexportului într-un termen stabilit, fără să fi suferit modificări, cu excepţia deprecierii normale în urma utilizării.
2.Fiecare parte acordă admitere temporară, cu exonerarea totală de plata taxelor la import şi a altor taxe şi fără aplicarea de restricţii la import sau interdicţii de ordin economic, conform dispoziţiilor din actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru următoarele tipuri de mărfuri:
(a)mărfurile destinate prezentării sau utilizării la expoziţii, târguri, reuniuni şi manifestări similare (mărfurile care urmează să fie prezentate sau să facă obiectul unei demonstraţii la o manifestare; mărfurile destinate utilizării pentru prezentarea unor produse străine la o manifestare; materialele, inclusiv instalaţiile de interpretare, aparatele de înregistrare audio şi video, precum şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural, destinate utilizării la reuniuni, conferinţe şi congrese internaţionale); produsele auxiliare obţinute din mărfurile importate temporar în timpul manifestării, cu ocazia demonstraţiilor cu maşinile sau aparatele expuse;
(b)materialul profesional (materialul de presă, de radiodifuziune şi de televiziune necesar reprezentanţilor presei, radiodifuziunii şi televiziunii care vizitează teritoriul unei alte ţări în vederea realizării unor reportaje, înregistrări sau emisiuni în cadrul unor programe determinate; materialul cinematografic necesar unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte ţări în vederea realizării unui anumit film sau anumitor filme; orice alt material necesar exercitării meseriei sau profesiunii unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte ţări pentru a realiza o activitate anume, cu condiţia ca materialele să nu fie utilizate în operaţiunile industriale, pentru împachetarea mărfurilor sau (cu excepţia uneltelor manuale) pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţia, reparaţia sau întreţinerea imobilelor sau pentru execuţia lucrărilor de terasament sau pentru lucrări similare; aparatele auxiliare ale materialelor menţionate mai sus şi accesoriile acestora; piesele componente importate în vederea reparării materialelor profesionale admise temporar;
(c)mărfurile importate în cadrul unei operaţiuni comerciale fără ca importul lor să constituie în sine o operaţiune comercială (ambalajele care sunt importate pline pentru a fi reexportate pline sau goale ori care sunt importate goale pentru a fi reexportate pline; containerele încărcate cu mărfuri sau goale şi accesoriile şi materialele containerelor admise temporar care fie sunt importate cu un container pentru a fi reexportate separat sau cu un alt container, fie sunt importate separat pentru a fi reexportate cu un alt container şi piesele componente importate în vederea reparaţiilor containerelor în regim de admitere temporară; paleţii; eşantioanele; filmele publicitare; alte mărfuri importate în cadrul unei operaţiuni comerciale);
(d)mărfurile importate în cadrul unei operaţiuni de producţie (matriţe, clişee, mulaje, schiţe, proiecte, modele şi alte obiecte similare; instrumentele de măsură, de control, de verificare şi alte obiecte similare; unelte şi instrumente speciale, care sunt importate pentru a fi utilizate în timpul unui proces de fabricaţie; mijloace de producţie de înlocuire (instrumentele, aparatele şi maşinile care sunt puse la dispoziţia unui client de către furnizori sau de persoanele care se ocupă de reparaţii, până la livrarea sau repararea mărfurilor similare);
(e)mărfurile importate exclusiv în scop educativ, ştiinţific sau cultural (materiale ştiinţifice sau pedagogice, materiale pentru bunăstare destinate marinarilor, precum şi orice altă marfă importată în cadrul unei activităţi educative, ştiinţifice sau culturale); piesele de schimb pentru materialele ştiinţifice şi pedagogice în regim de admitere temporară; uneltele special proiectate pentru întreţinerea, controlul, calibrarea sau repararea materialelor respective;
(f)efectele personale (toate articolele, noi sau uzate, de care poate avea nevoie un călător în mod rezonabil pentru uz personal în cursul călătoriei sale, ţinând seama de toate aspectele acestei călătorii, cu excepţia oricăror mărfuri importate în scopuri comerciale); mărfurile importate în scop sportiv (articole sportive şi alte materiale destinate utilizării de către călători la competiţii şi demonstraţii sportive sau în scopul antrenamentelor pe teritoriul de admitere temporară);
(g)materialul de publicitate turistică (mărfuri importate pentru încurajarea publicului să viziteze o ţară străină, în special pentru a asista la reuniuni sau manifestări cu caracter cultural, religios, turistic, sportiv sau profesional care au loc în ţara respectivă);
(h)mărfurile importate în scop umanitar (materialul medico-chirurgical şi de laborator şi transporturile de urgenţă, de exemplu vehicule sau alte mijloace de transport, pături, corturi, case prefabricate sau alte mărfuri de primă necesitate, expediate în vederea ajutorării celor afectaţi de catastrofe naturale şi alte dezastre) şi
(i)animalele importate în scopuri specifice - dresare, antrenament, reproducere, potcovire sau cântărire, tratament veterinar, teste (de exemplu, în vederea achiziţionării), participare la manifestări publice, expoziţii, concursuri, competiţii sau demonstraţii, spectacole (animale de circ etc.), deplasări turistice (inclusiv animalele de companie ale călătorilor), exercitarea unei activităţi (câini sau cai de poliţie; câini de căutare, câini pentru nevăzători etc.), operaţiuni de salvare, transhumanţă sau păşunat, executarea unei lucrări sau a unui transport, uz medical (producţie de venin etc.).
3.Pentru admiterea temporară a mărfurilor menţionate la alineatul (2) şi indiferent de originea mărfurilor, fiecare parte acceptă un carnet, astfel cum este prevăzut în sensul Convenţiei ATA şi al Convenţiei de la Istanbul, eliberat pe teritoriul celeilalte părţi, aprobat pe respectivul teritoriu şi garantat de o asociaţie care face parte din lanţul internaţional de garanţii, certificat de autorităţile competente şi valabil pe teritoriul vamal al părţii importatoare.
Art. 104: Articolul CUSTMS.17: Ghişeu unic
Fiecare parte depune eforturi pentru a institui un ghişeu unic care să le permită comercianţilor să transmită autorităţilor sau organismelor participante documentele sau datele cerute pentru importul, exportul sau tranzitul mărfurilor prin intermediul unui singur punct de intrare.
Art. 105: Articolul CUSTMS.18. Facilitarea traficului "roll-on/roll-off"
(1)În semn de recunoaştere a volumului ridicat de traversări maritime şi, în special, a volumului ridicat de trafic "roll-on/roll-off" între teritoriile lor vamale respective, părţile convin să coopereze pentru a facilita acest trafic, precum şi alte moduri alternative de trafic.
(2)Părţile recunosc:
a)dreptul fiecărei părţi de a adopta, în cadrul său juridic, formalităţi şi regimuri vamale de facilitare a comerţului pentru traficul dintre părţi şi
b)dreptul porturilor, al autorităţilor portuare şi al operatorilor de a acţiona, în cadrul ordinii juridice a părţilor lor respective, în conformitate cu normele lor şi cu modelele lor de funcţionare şi de afaceri.
(3)În acest scop, părţile:
a)adoptă sau menţine proceduri care permit depunerea documentelor de import şi a altor informaţii necesare, inclusiv manifeste, în scopul începerii prelucrării înainte de sosirea mărfurilor cu scopul de a accelera acordarea liberului de vamă la sosire şi
b)se angajează să faciliteze utilizarea de către operatori a regimului de tranzit, inclusiv simplificări ale regimului de tranzit, astfel cum se prevede în Convenţia privind un regim de tranzit comun.
(4)Părţile convin să încurajeze cooperarea între autorităţile lor vamale pe rutele bilaterale de traversare maritimă şi să facă schimb de informaţii cu privire la funcţionarea porturilor care gestionează traficul dintre ele şi cu privire la normele şi procedurile aplicabile. Părţile vor face publice informaţiile referitoare la măsurile pe care le au în vigoare şi la procesele instituite de porturi pentru a facilita acest trafic şi vor promova cunoaşterea de către operatori a informaţiilor respective.
Art. 106: Articolul CUSTMS.19: Cooperare administrativă în materie de TVA şi asistenţă reciprocă pentru recuperarea taxelor şi impozitelor
Autorităţile competente ale părţilor cooperează pentru a asigura respectarea legislaţiei privind TVA şi pentru recuperarea creanţelor legate de taxe şi impozite, în conformitate cu Protocolul privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi asistenţa reciprocă pentru recuperarea creanţelor legate de impozite şi taxe.
Art. 107: Articolul CUSTMS.20: Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine
(1)Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine:
a)organizează consultări periodice şi
b)în ceea ce priveşte revizuirea dispoziţiilor anexei CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi]:
(i)validează în comun membrii programelor pentru a identifica punctele forte şi deficienţele punerii în aplicare a anexei CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi]; şi
(ii)face schimb de opinii cu privire la datele care urmează să fie partajate şi la tratamentul operatorilor.
(2)Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea vamală şi regulile de origine poate adopta decizii sau recomandări:
a)referitoare la schimbul de informaţii din domeniul vamal, la recunoaşterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor şi controalelor privind riscurile, a măsurilor de securitate vamală, la deciziile anticipate, la abordările comune privind determinarea valorii în vamă şi la alte aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului capitol;
b)referitoare la sistemele privind schimbul automat de informaţii menţionate la articolul 10 [Schimbul automat de informaţii] din Protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, precum şi la alte aspecte legate de punerea în aplicare a protocolului respectiv;
c)referitoare la orice aspecte legate de punerea în aplicare a anexei CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi]; şi
d)referitoare la procedurile de consultare stabilite la articolul ORIG.26 [Refuzul acordării tratamentului tarifar preferenţial] şi la orice aspecte tehnice sau administrative legate de punerea în aplicare a capitolului 2 [Reguli de origine] de la prezentul titlu, inclusiv cu privire la notele interpretative menite să asigure administrarea uniformă a regulilor de origine.
Art. 108: Articolul CUSTMS.21: Modificări
(1)Consiliul de parteneriat poate modifica:
a)anexa CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi], Protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal şi lista mărfurilor prevăzută la articolul CUSTMS.16 [Admitere temporară] alineatul (2);;
b)Protocolul privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite.
(2)Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea administrativă în domeniul TVA şi recuperarea impozitelor şi taxelor vamale poate modifica valoarea menţionată la articolul 33 alineatul (4) din Protocolul privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite.
Art. 109: Articolul SERVIN.1.1: Obiectiv şi domeniu de aplicare
1.Părţile îşi afirmă angajamentul de a institui între ele un climat favorabil pentru dezvoltarea comerţului şi a investiţiilor.
2.Părţile îşi reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea atingerii unor obiective politice legitime, cum ar fi: protecţia sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia publică, siguranţa, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale,
3.Prezentul titlu nu se aplică măsurilor care au efecte asupra persoanelor fizice ale unei părţi care doresc să intre pe piaţa forţei de muncă a celeilalte părţi şi nici măsurilor privind naţionalitatea, cetăţenia, reşedinţa sau încadrarea în muncă pe bază de contract pe durată nedeterminată.
4.Prezentul titlu nu împiedică niciuna dintre părţi să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a şederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrităţii frontierelor sale şi pentru asigurarea trecerii ordonate a acestora de către persoanele fizice, cu condiţia ca măsurile respective să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele care decurg pentru cealaltă parte din dispoziţiile prezentului titlu. Simpla impunere a unei vize pentru resortisanţii persoane fizice ai anumitor ţări, fără a impune acelaşi lucru şi pentru resortisanţii altor ţări, nu se consideră ca fiind o anulare sau o reducere a avantajelor care decurg din prezentul titlu.
5.Prezentul titlu nu se aplică:
(a)serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene6, altele decât:
6Serviciile aeriene sau serviciile conexe în sprijinul serviciilor aeriene includ următoarele, fără a se limita la acestea: transportul aerian, serviciile furnizate folosind o aeronavă al cărei scop principal nu este transportul de mărfuri sau de pasageri - cum ar fi zboruri de stingere a incendiilor, pregătire pentru zbor, turism, pulverizare, supraveghere, cartografie aeriană, fotografie aeriană, salturi cu paraşuta, remorcarea planoarelor, transport cu elicopterul pentru exploatări forestiere şi construcţii şi alte servicii aeriene agricole, industriale şi de inspecţie, închirierea de aeronave cu echipaj şi serviciile de exploatare a aeroporturilor.
(i)serviciile de reparaţii şi întreţinere a aeronavelor;
(ii)serviciile privind sistemele informatizate de rezervare;
(iii)serviciile de handling la sol;
(iv)următoarele servicii furnizate cu ajutorul unei aeronave cu echipaj, sub rezerva respectării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale părţilor care reglementează accesul aeronavelor pe teritoriul lor, plecarea aeronavelor de pe acesta şi operarea aeronavelor pe acesta: zboruri de stingere a incendiilor pregătirea pentru zbor, pulverizarea, supravegherea, cartografierea, fotografierea şi alte servicii aeriene agricole, industriale şi de inspecţie şi
(v)vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian;
(b)serviciilor audiovizuale;
(c)cabotajului maritim naţional7 şi
7Cabotajul maritim naţional cuprinde: pentru Uniune, fără a aduce atingere domeniului de activităţi care pot fi considerate drept cabotaj în temeiul legislaţiei naţionale relevante, transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat într-un stat membru şi un alt port sau punct situat în acelaşi stat membru, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay, în Jamaica, la 10 decembrie 1982, şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat într-un stat membru; pentru Regatul Unit, transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Regatul Unit şi un alt port sau punct situat în Regatul Unit, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay, în Jamaica, la 10 decembrie 1982, şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat în Regatul Unit.
(d)transportului pe căile navigabile interioare.
6.Prezentul titlu nu se aplică măsurilor luate de una dintre părţi cu privire la achiziţia publică a unui bun sau serviciu cumpărat în scopuri guvernamentale, nu în vederea revânzării comerciale sau a utilizării pentru furnizarea unui bun sau furnizarea unui serviciu destinat vânzării comerciale, indiferent dacă achiziţia respectivă este o "achiziţie reglementată" în înţelesul articolului PPROC.2 [Încorporarea anumitor dispoziţii din AAP şi achiziţii publice reglementate].
7.Cu excepţia articolului SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă], prezentul titlu nu se aplică subvenţiilor sau granturilor acordate de către părţi, incluzându-se aici împrumuturile, garanţiile şi asigurările care beneficiază de sprijin guvernamental.
Art. 110: Articolul SERVIN.1.2: Definiţii
În sensul prezentului titlu:
(a) | "activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă activităţile, inclusiv serviciile furnizate, care nu sunt efectuate nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi operatori economici8; 8 Pentru mai multă certitudine, atunci când este utilizat în legătură cu măsurile luate de o parte care afectează furnizarea de servicii, termenul "activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" include "serviciile furnizate în exercitarea autorităţii guvernamentale", astfel cum sunt definite la articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (p). |
(b) | "servicii de reparare şi întreţinere a aeronavelor" înseamnă activităţi de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părţi dintr-o aeronavă retrasă din serviciu şi nu includ aşa-numita întreţinere la linie; |
(c) | "servicii privind sistemele informatizate de rezervare" înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conţin informaţii despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife şi regulile de stabilire a preţurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete; |
(d) | "întreprindere vizată" înseamnă o întreprindere de pe teritoriul uneia dintre părţi, stabilită în conformitate cu litera (h) de un investitor al celeilalte părţi, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, care există la data intrării în vigoare a prezentului acord sau care este stabilită după această dată; |
(e) | "comerţ transfrontalier cu servicii" înseamnă furnizarea unui serviciu: (i) de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi sau (ii) pe teritoriul unei părţi către un consumator de servicii al celeilalte părţi; |
(f) | "activitate economică" înseamnă orice activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional sau orice activitate artizanală, inclusiv furnizarea de servicii, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale; |
(g) | "întreprindere" înseamnă o persoană juridică sau o sucursală ori o reprezentanţă a unei persoane juridice; |
(h) | "stabilire" înseamnă înfiinţarea sau achiziţionarea unei persoane juridice, inclusiv prin participare la capital, sau înfiinţarea unei sucursale sau a unei reprezentanţe pe teritoriul uneia dintre părţi, în vederea creării sau menţinerii unor legături economice de durată; |
(i) | "servicii de handling la sol" înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea şi supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; servicii de catering; handlingul mărfurilor şi al poştei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave; întreţinerea şi curăţarea aeronavelor; transport de suprafaţă şi operaţiunile de zbor, administrarea echipajului şi planificarea zborurilor; serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; repararea şi întreţinerea aeronavelor sau gestionarea ori exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esenţiale, cum ar fi instalaţiile pentru degivrare, sistemele de distribuţie a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor şi sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului; |
(j) | "investitor al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care doreşte să stabilească, stabileşte sau a stabilit o întreprindere în conformitate cu litera (h) pe teritoriul celeilalte părţi; |
(k) | "persoană juridică a unei părţi"9 înseamnă: 9Pentru mai multă certitudine, companiile de transport maritim la care se face referire la această literă sunt considerate persoane juridice ale unei părţi doar în ceea ce priveşte activităţile pe care le desfăşoară în legătură cu furnizarea de servicii de transport maritim. (i) pentru Uniune: (A) o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cel puţin a unui stat membru şi implicată, pe teritoriul Uniunii, în activităţi comerciale substanţiale, înţelese de Uniune, în conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene către OMC (WT/REG39/1), ca fiind echivalente cu conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE); şi (B) companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii şi controlate de persoane fizice ale unui stat membru, ale căror nave sunt înregistrate într-un stat membru şi arborează pavilionul acestuia; (ii) pentru Regatul Unit: (A) o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia Regatului Unit şi implicată în activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul Regatului Unit şi (B) companiile de transport maritim stabilite în afara Regatului Unit şi controlate de persoane fizice din Regatul Unit, ale căror nave sunt înregistrate în Regatul Unit şi arborează pavilionul Regatului Unit; |
(l) | "exploatare" înseamnă conducerea, administrarea, menţinerea, folosirea, beneficierea şi vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi; |
(m) | "calificări profesionale" înseamnă calificări demonstrate prin titluri de calificare, experienţă profesională sau alte atestate de competenţe; |
(n) | "vânzarea şi comercializarea serviciilor de transport aerian" înseamnă posibilităţile pe care le are transportatorul aerian în cauză de a-şi vinde şi de a-şi comercializa liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi cercetarea de piaţă, publicitatea şi distribuţia, dar excluzând stabilirea preţurilor serviciilor de transport aerian şi condiţiile aplicabile; |
(o)"serviciu" înseamnă orice serviciu, indiferent de sector, cu excepţia serviciilor furnizate în exercitarea autorităţii guvernamentale;
(p)"serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă orice serviciu care nu este furnizat nici pe bază comercială, nici în concurenţă cu unul sau mai mulţi furnizori de servicii;
(q)"furnizor de servicii" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care intenţionează să furnizeze sau furnizează un serviciu;
(r)"furnizor de servicii al unei părţi" înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să furnizeze sau furnizează un serviciu.
Art. 111: Articolul SERVIN.1.3: Refuzul acordării de avantaje
1.O parte poate refuza acordarea avantajelor care decurg din prezentul titlu şi din titlul IV [Circulaţia capitalurilor, plăţile, transferurile şi măsurile de salvgardare temporare] de la prezenta rubrică unui investitor sau unui furnizor de servicii al celeilalte părţi sau unei întreprinderi vizate dacă partea respectivă adoptă sau menţine măsuri legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv de protecţia drepturilor omului, care:
(a)interzic tranzacţiile cu investitorul, furnizorul de servicii sau întreprinderea vizată în cauză sau
(b)ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele care decurg din prezentul titlu şi din titlul IV [Circulaţia capitalurilor, plăţile, transferurile şi măsurile de salvgardare temporare] de la prezenta rubrică ar fi acordate investitorului, furnizorului de servicii sau întreprinderii vizate în cauză, inclusiv atunci când măsurile interzic tranzacţiile cu o persoană fizică sau juridică care îl deţine sau îl controlează pe oricare dintre aceştia.
2.Pentru mai multă certitudine, alineatul (1) se aplică titlului IV [Circulaţia capitalului, plăţile, transferurile şi măsurile de salvgardare temporare] de la prezenta rubrică în măsura în care se referă la servicii sau investiţii în legătură cu care o parte a refuzat să acorde avantajele care decurg din prezentul titlu.
Art. 112: Articolul SERVIN.1.4: Revizuire
1.În vederea introducerii unor posibile îmbunătăţiri ale dispoziţiilor prezentului titlu şi în concordanţă cu angajamentele pe care şi le-au asumat în cadrul acordurilor internaţionale, părţile îşi revizuiesc cadrul juridic referitor la comerţul cu servicii şi investiţii, inclusiv prezentul acord, în conformitate cu articolul FINPROV.3 [Revizuire].
2.Părţile depun eforturi, atunci când este cazul, să revizuiască măsurile neconforme şi rezervele stabilite în anexa SERVIN-1 [Măsuri existente], anexa SERVIN-2 [Măsuri ulterioare], anexa SERVIN-3 [Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt] şi anexa SERVIN-4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi] şi activităţile pentru persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt stabilite în anexa SERVIN-3 [Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt], cu scopul de a conveni posibile îmbunătăţiri în interesul lor reciproc.
3.Prezentul articol nu se aplică în ceea ce priveşte serviciile financiare.
Art. 113: Articolul SERVIN.2.1: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra stabilirii unei întreprinderi în vederea desfăşurării de activităţi economice şi asupra exploatării unei astfel de întreprinderi de către:
(a)investitori ai celeilalte părţi;
(b)întreprinderi vizate şi
(c)în sensul articolului SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă], orice întreprindere de pe teritoriul părţii care adoptă sau menţine măsura respectivă.
Art. 114: Articolul SERVIN.2.2: Accesul pe piaţă
O parte nu adoptă şi nu menţine, în ceea ce priveşte stabilirea unei întreprinderi de către un investitor al celeilalte părţi sau de către o întreprindere vizată sau exploatarea unei întreprinderi vizate, la nivelul întregului său teritoriu sau la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, măsuri care:
(a)impun limitări cu privire la:
(i)numărul de întreprinderi care pot desfăşura o anumită activitate economică, sub formă de contingente numerice, monopoluri sau drepturi exclusive sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(ii)valoarea totală a tranzacţiilor sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(iii)numărul total de operaţiuni sau cantitatea totală a producţiei, exprimate în unităţi numerice determinate, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice10,11;
10- Articolul SERVIN.2.2. [Acces pe piaţă] litera (a) punctele (i)-(iii) nu vizează măsurile adoptate pentru limitarea fabricării unui produs agricol sau pescăresc.
11- Articolul SERVIN.2.2. [Acces pe piaţă] litera (a) punctul (iii) nu vizează măsurile luate de o parte pentru limitarea intrărilor care servesc la furnizarea de servicii.
(iv)participarea capitalului străin exprimat sub forma unei limite procentuale maxime a participaţiei străine sau valoarea totală a investiţiilor străine individuale sau cumulate sau
(v)numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere şi care sunt necesare pentru şi direct legate de desfăşurarea unei activităţi economice, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice sau
(b)restricţionează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau de întreprindere comună prin care un investitor al celeilalte părţi poate desfăşura o activitate economică.
Art. 115: Articolul SERVIN.2.3: Tratament naţional
1.Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor investitori şi întreprinderilor acestora, în ceea ce priveşte stabilirea şi exploatarea acestora pe teritoriul său.
2.Tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatului (1) înseamnă:
(a)în ceea ce priveşte o administraţie de nivel regional sau local din Regatul Unit, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către nivelul respectiv al administraţiei pentru investitorii Regatului Unit şi pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său şi
(b)în ceea ce priveşte o administraţie a unui stat membru sau dintr-un stat membru, un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situaţii similare, de către administraţia respectivă pentru investitorii statului membru respectiv şi pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său.
Art. 116: Articolul SERVIN.2.4: Clauza naţiunii celei mai favorizate
1.Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, investitorilor unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora, în ceea ce priveşte stabilirea pe teritoriul său.
2.Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părţi şi întreprinderilor vizate un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, investitorilor unei ţări terţe şi întreprinderilor acestora, în ceea ce priveşte exploatarea pe teritoriul său.
3.Alineatele (1) şi (2) se interpretează ca impunând unei părţi să acorde investitorilor celeilalte părţi sau întreprinderilor vizate avantajul unui tratament care decurge:
(a)dintr-un acord internaţional pentru evitarea dublei impuneri sau dintr-un alt acord sau aranjament internaţional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate sau
(b)din măsuri care prevăd recunoaşterea, inclusiv recunoaşterea standardelor sau a criteriilor pentru acordarea de autorizaţii, licenţe sau certificate unei persoane fizice sau unei întreprinderi în vederea desfăşurării unei activităţi economice sau din recunoaşterea măsurilor prudenţiale menţionate la alineatul (3) din anexa privind serviciile financiare la acordul GATS.
4.Pentru mai multă certitudine, "tratamentul" menţionat la alineatele (1) şi (2) nu include procedurile de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat prevăzute în alte acorduri internaţionale.
5.Pentru mai multă certitudine, existenţa unor dispoziţii de fond în alte acorduri internaţionale încheiate de una dintre părţi cu o ţară terţă sau simpla transpunere formală a dispoziţiilor respective în dreptul intern, în măsura în care acest lucru este necesar pentru încorporarea acestora în ordinea juridică internă, nu constituie în sine "tratamentul" menţionat la alineatele (1) şi (2). Măsurile luate de o parte în temeiul dispoziţiilor respective pot constitui un astfel de tratament şi, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.
Art. 117: Articolul SERVIN.2.5: Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie
Părţile nu impun unei întreprinderi vizate să numească persoane fizice de o anumită cetăţenie în calitate de cadre de conducere, directori sau membri ai consiliilor de administraţie.
Art. 118: Articolul SERVIN.2.6: Cerinţele de performanţă
1.În legătură cu stabilirea sau exploatarea oricărei întreprinderi pe teritoriul lor, părţile nu impun şi nu aplică nicio cerinţă şi nu cer executarea niciunui angajament:
(a)de a exporta un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;
(b)de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;
(c)de a achiziţiona, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile produse sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau de la alte entităţi de pe teritoriul lor;
(d)de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu întreprinderea respectivă;
(e)de a restricţiona vânzările pe teritoriul lor a bunurilor produse sau a serviciilor furnizate de întreprindere, prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau cu valoarea exporturilor sau a fluxurilor intrărilor de valută străină ale întreprinderii;
(f)de a transfera unei persoane fizice sau juridice sau oricărei alte entităţi de pe teritoriul lor o tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe care constituie obiectul unui drept de proprietate12;
12Pentru mai multă certitudine, articolul SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă] alineatul (1) litera (f) nu aduce atingere dispoziţiilor articolului DIGIT.12 [Transferul codului sursă sau accesul la acesta].
(g)de a furniza exclusiv de pe teritoriul lor un bun produs sau un serviciu furnizat de întreprindere pe o anumită piaţă regională sau pe piaţa mondială;
(h)de a stabili pe teritoriul lor sediul pentru o anumită regiune a lumii mai vastă decât teritoriul lor sau pentru piaţa mondială;
(i)de a angaja un anumit număr sau procent de persoane fizice ale părţilor respective;
(j)de a atinge un anumit nivel sau o anumită valoare a cercetării şi dezvoltării pe teritoriul lor;
(k)de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului sau
(l)în ceea ce priveşte contractele de licenţă existente în momentul în care este impusă sau aplicată cerinţa sau este cerută executarea angajamentului ori în ceea ce priveşte eventualele contracte de licenţă viitoare încheiate în mod liber între întreprindere şi o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul lor, dacă cerinţa este impusă sau aplicată ori dacă executarea angajamentului este cerută într-un mod care interferează direct cu contractul de licenţă respectiv prin exercitarea autorităţii guvernamentale extrajudiciare a unei părţi, de a adopta:
(i)o rată sau un cuantum al redevenţei sub un anumit nivel sau
(ii)o anumită durată a unui contract de licenţă.
Prezenta literă nu se aplică atunci când contractul de licenţă se încheie între întreprindere şi partea respectivă. În sensul prezentei litere, un "contract de licenţă" înseamnă orice contract privind acordarea de licenţe pentru o tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe care constituie obiectul unui drept de proprietate.
2.Părţile nu condiţionează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi pe teritoriul lor, de respectarea niciuneia dintre următoarele cerinţe:
(a)de a atinge un anumit nivel sau procent de conţinut intern;
(b)de a achiziţiona, a utiliza sau a acorda o preferinţă pentru bunurile produse sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau de a achiziţiona bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau de la alte entităţi de pe teritoriul lor;
(c)de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu întreprinderea respectivă;
(d)de a restricţiona vânzările pe teritoriul lor a bunurilor produse sau a serviciilor furnizate de întreprinderea respectivă, prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau cu valoarea exporturilor sau a fluxurilor intrărilor de valută străină ale întreprinderii sau
(e)de a restricţiona exportul sau vânzarea în vederea exportului.
3.Alineatul (2) nu se interpretează ca împiedicând o parte să condiţioneze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi pe teritoriul său, de respectarea unei cerinţe de a amplasa producţia, de a furniza un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalaţii sau de a desfăşura activităţi de cercetare şi dezvoltare pe teritoriul lor.
4.Alineatul (1) literele (f) şi (l) nu se aplică atunci când:
(a)cerinţa este impusă sau aplicată ori angajamentul este executat de către o instanţă judecătorească, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurenţă, în temeiul legislaţiei concurenţei a unei părţi, pentru a împiedica sau a remedia o restricţionare sau o denaturare a concurenţei sau
(b)o parte autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31a din Acordul TRIPS ori adoptă sau menţine măsuri care impun divulgarea unor date sau informaţii proprietare care intră sub incidenţa articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS şi sunt conforme cu acesta.
5.Alineatul (1) literele (a)-(c) şi alineatul 2 literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească bunurile sau serviciile pentru a putea fi incluse în programe de promovare a exportului şi de ajutor extern.
6.Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu împiedică executarea de către autorităţile competente ale unei părţi a oricărui angajament asumat între alte persoane decât o parte, care nu a fost impus sau solicitat în mod direct sau indirect de partea respectivă.
7.Pentru mai multă certitudine, alineatul (2) literele (a) şi (b) nu se aplică cerinţelor impuse de o parte importatoare cu privire la conţinutul pe care trebuie să îl aibă bunurile pentru a beneficia de tarife preferenţiale sau de contingente preferenţiale.
8.Alineatul (1) litera (l) nu se aplică în cazul în care cerinţa este impusă sau aplicată ori executarea angajamentului este cerută de către o instanţă, cu titlu de remuneraţie echitabilă, în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor a părţii.
9.O parte nu impune şi nu aplică nicio măsură incompatibilă cu obligaţiile care îi revin în temeiul Acordului privind măsurile investiţionale legate de comerţ (TRIMs), chiar dacă o astfel de măsură a fost inclusă de partea respectivă în ANEXA SERVIN-1 [Măsuri existente] sau în ANEXA SERVIN-2 [Măsuri ulterioare].
10.Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să permită furnizarea transfrontalieră a unui anumit serviciu atunci când partea respectivă adoptă sau menţine, în legătură cu furnizarea serviciului în chestiune, restricţii sau interdicţii care sunt compatibile cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în ANEXA SERVIN-1 [Măsuri existente] sau în ANEXA SERVIN-2 [Măsuri ulterioare].
11.O condiţie care prevede primirea sau primirea în continuare a unui avantaj menţionat la alineatul (2) nu constituie o cerinţă sau un angajament în sensul alineatului (1).
Art. 119: Articolul SERVIN.2.7: Măsuri neconforme şi excepţii
1.Articolele SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.2.3 [Tratament naţional], SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate], SERVIN.2.5 [Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie] şi SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă] nu se aplică în cazul:
(a)unei măsuri neconforme existente luate de o parte la nivelul:
(i)pentru Uniune:
(A)Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN.1 [Măsuri existente];
(B)administraţiei centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN.1 [Măsuri existente];
(C)administraţiei regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN.1 [Măsuri existente]; sau
(D)unei administraţii locale diferite de cea menţionată la punctul (C) şi
(ii)pentru Regatul Unit:
(A)administraţiei centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN.1 [Măsuri existente];
(B)unei [administraţiei regionale], astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN.1 [Măsuri existente];
sau
(C)unei administraţii locale;
(b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a); sau
(c)unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat, cu condiţia ca aceasta să nu reducă nivelul prezentat de respectiva măsură imediat înainte de modificare în ceea ce priveşte conformitatea sa cu articolul SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă], articolul SERVIN.2.3 [Tratament naţional] şi articolele SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate], SERVIN.2.5 [Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie] şi SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă].
2.Articolele SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.2.3 [Tratament naţional], SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate], SERVIN.2.5 [Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie] şi SERVIN.2.6 [Cerinţe de performanţă] nu se aplică unei măsuri luate de o parte care este compatibilă cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa SERVIN.2 [Măsurile ulterioare].
3.Articolele SERVIN.2.3 [Tratament naţional] şi SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] nu se aplică unei măsuri care constituie o excepţie sau o derogare de la articolele 3 şi 4 din Acordul TRIPS, astfel cum se prevede expres la articolele 3 şi 5 din respectivul acord.
4.Pentru mai multă certitudine, articolele SERVIN.2.3 [Tratament naţional] şi SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] nu se interpretează ca împiedicând una dintre părţi să impună cerinţe privind informaţiile, inclusiv în scopuri statistice, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea de către investitori ai celeilalte părţi sau de întreprinderi vizate, cu condiţia ca acest lucru să nu reprezinte o modalitate de eludare a obligaţiilor care îi revin părţii respective în temeiul articolelor menţionate.
Art. 120: Articolul SERVIN.3.1: Domeniu de aplicare
Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra comerţului transfrontalier cu servicii desfăşurat de furnizorii de servicii ai celeilalte părţi.
Art. 121: Articolul SERVIN.3.2: Accesul pe piaţă
O parte nu adoptă şi nu menţine, la nivelul întregului său teritoriu sau la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, măsuri care:
(a)impun limitări cu privire la:
(i)numărul de furnizori de servicii care pot furniza un anumit serviciu, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(ii)valoarea totală a tranzacţiilor cu servicii sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice sau
(iii)numărul total de operaţiuni de servicii sau cantitatea totală de servicii furnizate exprimată în unităţi numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice13 sau
13- Articolul SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă] litera (a) punctul (iii) nu vizează măsurile luate de o parte pentru limitarea intrărilor care servesc la furnizarea serviciilor.
(b)restricţionează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau de întreprindere comună prin care un furnizor de servicii poate furniza un serviciu.
Art. 122: Articolul SERVIN.3.3: Prezenţă locală
O parte nu impune unui furnizor de servicii al celeilalte părţi să stabilească sau să menţină o întreprindere sau să fie rezident pe teritoriul său ca o condiţie pentru furnizarea transfrontalieră a serviciilor.
Art. 123: Articolul SERVIN.3.4: Tratament naţional
1.Fiecare parte acordă serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor servicii şi propriilor furnizori de servicii.
2.O parte poate să îndeplinească cerinţa de la alineatul (1) acordând serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament identic din punct de vedere formal cu cel acordat propriilor servicii şi furnizori de servicii sau diferit din punct de vedere formal de tratamentul acordat propriilor servicii şi furnizori de servicii.
3.Se consideră că un tratament identic din punct de vedere formal sau diferit din punct de vedere formal este mai puţin favorabil atunci când modifică condiţiile de concurenţă în favoarea serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai părţii respective în comparaţie cu serviciile sau furnizorii de servicii ai celeilalte părţi.
4.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu se interpretează ca impunând unei părţi să compenseze dezavantajele concurenţiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al furnizorilor de servicii relevanţi.
Art. 124: Articolul SERVIN.3.5: Clauza naţiunii celei mai favorizate
1.Fiecare parte acordă serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, serviciilor şi furnizorilor de servicii dintr-o ţară terţă.
2.Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde serviciilor şi furnizorilor de servicii ai celeilalte părţi avantajul unui tratament care decurge:
(a)dintr-un acord internaţional pentru evitarea dublei impuneri sau dintr-un alt acord sau aranjament internaţional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate sau
(b)din măsuri care prevăd recunoaşterea, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru acordarea de autorizaţii, licenţe sau certificate unei persoane fizice sau unei întreprinderi în vederea desfăşurării unei activităţi economice sau din măsurile prudenţiale menţionate la alineatul (3) din anexa privind serviciile financiare la acordul GATS.
3.Pentru mai multă certitudine, existenţa unor dispoziţii de fond în alte acorduri internaţionale încheiate de una dintre părţi cu o ţară terţă sau simpla transpunere formală a dispoziţiilor respective în dreptul intern, în măsura în care acest lucru este necesar pentru încorporarea acestora în ordinea juridică internă, nu constituie în sine "tratamentul" menţionat la alineatul (1). Măsurile luate de o parte în temeiul dispoziţiilor respective pot constitui un astfel de tratament şi, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.
Art. 125: Articolul SERVIN.3.6: Măsuri neconforme
1.Articolele SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.3.3 [Prezenţă locală], SERVIN.3.4 [Tratament naţional] şi SERVIN.3.5 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] nu se aplică în cazul:
(a)unei măsuri neconforme existente luate de o parte la nivelul:
(i)pentru Uniune:
(A)Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)administraţiei centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(C)administraţiei regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente]; sau
(D)unei administraţii locale diferite de cea menţionată la punctul (C) şi
(ii)pentru Regatul Unit:
(A)administraţiei centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)unei administraţiei regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente]; sau
(C)unei administraţii locale;
(b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a) sau
(c)unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat, în măsura în care aceasta nu reduce nivelul prezentat de respectiva măsură imediat înainte de modificare în ceea ce priveşte conformitatea sa cu articolele SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.3.3 [Prezenţă locală] şi SERVIN.3.4 [Tratament naţional] şi SERVIN.3.5 [Clauza naţiunii celei mai favorizate].
2.Articolele SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.3.3 [Prezenţă locală] şi SERVIN.3.4 [Tratament naţional] şi SERVIN.3.5 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] nu se aplică măsurilor luate de o parte care sunt compatibile cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa SERVIN-2 [Rezerve în ceea ce priveşte măsurile viitoare].
Art. 126: Articolul SERVIN.4.1: Domeniu de aplicare şi definiţii
1.Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra desfăşurării activităţilor economice prin intrarea şi şederea temporară pe teritoriul părţii respective a unor persoane fizice ale celeilalte părţi, care sunt persoane aflate în vizită de afaceri în vederea stabilirii, furnizori de servicii pe bază de contract, profesionişti independenţi, persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt.
2.În măsura în care în prezentul capitol nu sunt asumate angajamente, toate cerinţele prevăzute în legislaţia unei părţi cu privire la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice continuă să se aplice, inclusiv actele cu putere de lege şi normele administrative privind perioada de şedere.
3.În pofida dispoziţiilor prezentului capitol, toate cerinţele prevăzute în legislaţia unei părţi privind munca şi măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv actele cu putere de lege şi normele administrative privind salariile minime şi acordurile salariale colective.
4.Angajamentele privind intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale nu se aplică în cazurile în care intenţia sau efectul intrării şi al şederii temporare este de a perturba sau de a influenţa în alt mod rezultatul oricărui litigiu sau al oricărei negocieri în materie de muncă sau de gestionare sau angajarea oricărei persoane fizice care este implicată în acel litigiu.
5.În sensul prezentului capitol:
(a)"persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii" înseamnă persoane fizice care lucrează într-o poziţie de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părţi şi care:
(i)au sarcina de a înfiinţa o întreprindere a persoanei juridice respective pe teritoriul celeilalte părţi;
(ii)nu oferă şi nu furnizează servicii şi nici nu se implică în altă activitate economică decât cea care este necesară în scopul stabilirii întreprinderii şi
(iii)nu primesc remuneraţie de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părţi;
(b)"furnizori de servicii pe bază de contract" înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părţi (în alt mod decât printr-o agenţie de servicii de plasare şi furnizare de personal) care nu sunt stabilite pe teritoriul celeilalte părţi şi care au încheiat un contract de bună-credinţă, al cărui termen nu depăşeşte 12 luni, în vederea furnizării de servicii pentru un consumator final din cealaltă parte, contract care necesită prezenţa temporară a unor angajaţi care:
(i)au oferit acelaşi tip de servicii în calitate de angajaţi ai persoanei juridice timp de cel puţin un an imediat înainte de data la care au solicitat intrarea şi şederea temporară;
(ii)deţin, la data respectivă, o experienţă profesională de cel puţin trei ani, dobândită după atingerea vârstei majoratului, în sectorul de activitate care face obiectul contractului, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent şi calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activităţii respective pe teritoriul celeilalte părţi14 şi
14În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să efectueze o evaluare pentru a stabili dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.
(iii)nu primesc remuneraţie de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părţi;
(c)"profesionişti independenţi" înseamnă persoane fizice implicate în furnizarea unui serviciu şi stabilite ca persoane care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul unei părţi şi care:
(i)nu s-au stabilit pe teritoriul celeilalte părţi;
(ii)au încheiat un contract de bună-credinţă (în alt mod decât printr-o agenţie de servicii de plasare şi furnizare de personal), al cărui termen nu depăşeşte 12 luni, în vederea furnizării de servicii pentru un consumator final din cealaltă parte, contract care necesită prezenţa temporară a acestora şi
(iii)deţin, la data la care solicită intrarea şi şederea temporară, o experienţă profesională de cel puţin şase ani în activitatea relevantă, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoştinţe de un nivel echivalent şi calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activităţii respective pe teritoriul celeilalte părţi15
15În cazul în care diploma sau calificarea nu a fost obţinută pe teritoriul părţii în care este furnizat serviciul, partea respectivă poate să efectueze o evaluare pentru a stabili dacă aceasta este echivalentă cu o diplomă universitară solicitată pe teritoriul său.
(d)"persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii" înseamnă persoane fizice care:
(i)au fost angajate de o persoană juridică a unei părţi sau au deţinut calitatea de asociaţi în aceasta pe o durată, calculată imediat înainte de data transferului în cadrul aceleiaşi companii, de cel puţin un an în cazul directorilor şi al specialiştilor şi de cel puţin şase luni în cazul angajaţilor stagiari;
(ii)la data cererii au reşedinţa în afara teritoriului celeilalte părţi;
(iii)sunt transferate temporar la o întreprindere a persoanei juridice de pe teritoriul celeilalte părţi care face parte din acelaşi grup ca şi persoana juridică de origine, care poate fi o reprezentanţă, o filială, o sucursală sau societatea-mamă a acesteia16 şi
16este posibil ca directorilor şi specialiştilor să li se ceară să demonstreze că deţin experienţa şi calificările profesionale necesare în cadrul persoanei juridice la care sunt transferaţi.
(iv)aparţin uneia dintre următoarele categorii:
(A)directori17:
17Deşi directorii nu îndeplinesc în mod direct sarcini legate de furnizarea efectivă a serviciilor, acest lucru nu îi împiedică, în cursul exercitării atribuţiilor descrise mai sus, să îndeplinească astfel de sarcini dacă este necesar pentru furnizarea serviciilor.
(B)specialişti sau
(C)angajaţi stagiari:
(e)"director" înseamnă o persoană fizică ce lucrează într-o funcţie de conducere, care conduce în primul rând gestionarea întreprinderii de pe teritoriul celeilalte părţi, beneficiind de supraveghere generală sau de îndrumare în principal din partea consiliului de administraţie sau a acţionarilor întreprinderii ori a echivalentului acestora, şi ale cărei atribuţii includ:
(i)conducerea întreprinderii sau a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;
(ii supravegherea şi controlul activităţii desfăşurate de alţi membri ai personalului care exercită funcţii de supraveghere, de specialitate sau de management şi
(iii)deţinerea autorităţii de a recomanda angajarea, concedierea sau alte acţiuni în domeniul resurselor umane;
(f)"specialist" înseamnă o persoană fizică care deţine cunoştinţe specializate, esenţiale pentru domeniile de activitate, tehnicile sau gestionarea întreprinderii, care urmează să fie evaluată nu doar pe baza cunoştinţelor specifice întreprinderii, ci şi verificându-se dacă persoana respectivă are un nivel înalt de calificare, inclusiv experienţă profesională adecvată pentru un anumit tip de muncă sau activitate care necesită cunoştinţe tehnice specifice, inclusiv o eventuală apartenenţă la o profesie acreditată; şi
(g)"angajat stagiar" înseamnă o persoană fizică ce deţine o diplomă universitară şi care este transferată temporar în scopul dezvoltării carierei sau pentru a beneficia de formare profesională în ceea ce priveşte tehnicile sau metodele de afaceri şi care este plătită pe perioada transferului18.
18Întreprinderii-gazdă i se poate solicita să prezinte, spre aprobare prealabilă, un program de formare care să acopere durata şederii, demonstrând că scopul şederii este formarea profesională. Pentru AT, CZ, DE, FR, ES, HU şi LT, formarea trebuie să aibă legătură cu diploma universitară obţinută.
6.Contractul de servicii menţionat la alineatul (5) literele (b) şi (c) trebuie să respecte cerinţele legislaţiei părţii pe teritoriul căreia se execută contractul.
Art. 127: Articolul SERVIN.4.2: Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii
1.Sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante specificate în ANEXA SERVIN-3 [Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt]:
(a)fiecare parte permite:
(i)intrarea şi şederea temporară a persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii
(ii)intrarea şi şederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii fără cerinţa deţinerii unui permis de muncă şi fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenţie similară şi
(iii)angajarea pe teritoriul său a persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii ale celeilalte părţi;
(b)o parte nu menţine şi nu adoptă limitări sub forma contingentelor numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice cu privire la numărul total de persoane fizice dintr-un anumit sector cărora li se permite intrarea în calitate de persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii sau pe care un investitor al celeilalte părţi le poate angaja ca persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii, nici pentru o subdiviziune teritorială, nici pentru întregul său teritoriu şi
(c)fiecare parte acordă persoanelor transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii ale celeilalte părţi, pe perioada şederii temporare a acestora pe teritoriul său, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat, în situaţii similare, propriilor persoane fizice.
2.Durata permisă a şederii este de până la trei ani pentru directori şi specialişti, de până la un an pentru angajaţii stagiari şi de până la 90 de zile pe parcursul unei perioade de şase luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii.
Art. 128: Articolul SERVIN.4.3: Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt
1.Sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante specificate în ANEXA SERVIN-3 [ Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt], fiecare parte permite intrarea şi şederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale celeilalte părţi în scopul derulării activităţilor enumerate în ANEXA SERVIN-3 [ Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt], cu condiţia ca:
(a)persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu fie implicate în vânzarea de bunuri proprii sau în furnizarea de servicii către publicul larg;
(b)persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu primească, în nume propriu, o remuneraţie de pe teritoriul părţii în care se află temporar şi
(c)persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu fie implicate în furnizarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o persoană juridică care nu este stabilită pe teritoriul părţii în care se află temporar şi un consumator de pe teritoriul respectiv, cu excepţia celor prevăzute în ANEXA SERVIN-3 [ Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt].
2.În absenţa unor dispoziţii contrare în ANEXA SERVIN-3 [Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt], o parte permite intrarea persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt fără cerinţa deţinerii unui permis de muncă, fără efectuarea unui test privind necesităţile economice şi fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenţie similară.
3.Dacă persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale unei părţi sunt implicate în furnizarea unui serviciu către un consumator pe teritoriul părţii în care se află temporar în conformitate cu ANEXA SERVIN-3 [Persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt], partea respectivă le acordă, în ceea ce priveşte furnizarea serviciului respectiv, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor furnizori de servicii.
4.Durata permisă a şederii este de până la 90 de zile pe parcursul unei perioade de şase luni.
Art. 129: Articolul SERVIN.4.4: Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi
1.În sectoarele, subsectoarele şi activităţile specificate în ANEXA SERVIN-4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi] şi sub rezerva condiţiilor şi a calificărilor relevante specificate în aceasta:
(a)o parte permite intrarea şi şederea temporară pe teritoriul său a furnizorilor de servicii pe bază de contract şi a profesioniştilor independenţi;
(b)o parte nu adoptă şi nu menţine limitări cu privire la numărul total de furnizori de servicii pe bază de contract şi de profesionişti independenţi ai celeilalte părţi cărora li se permite intrarea şi şederea temporară, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice şi
(c)fiecare parte acordă furnizorilor de servicii pe bază de contract şi profesioniştilor independenţi ai celeilalte părţi, în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor acestora pe teritoriul său, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situaţii similare, propriilor furnizori de servicii.
2.Accesul acordat în temeiul prezentului articol se referă numai la serviciul care face obiectul contractului şi nu poate conferi dreptul de a utiliza gradul profesional al părţii pe teritoriul căreia este furnizat serviciul.
3.Numărul de persoane vizate de contractul de servicii nu poate fi mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu legislaţia părţii pe teritoriul căreia este furnizat serviciul.
4.Durata permisă a şederii este o perioadă cumulată de 12 luni sau durata contractului, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă.
Art. 130: Articolul SERVIN.4.5: Măsuri neconforme
În limitele în care măsura relevantă are efecte asupra şederii temporare a persoanelor fizice în scopuri profesionale, articolul SERVIN.4.2 [Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii] alineatul (1) literele (b) şi (c), articolul SERVIN.4.3 [Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt] alineatul (3) şi articolul SERVIN.4.4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi] alineatul (1) literele (b) şi (c) nu se aplică:
(a)unei măsuri neconforme existente luate de o parte la nivelul:
(i)pentru Uniune:
(A)Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)administraţiei centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(C)administraţiei regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente]; sau
(D)unei administraţii locale diferite de cea menţionată la punctul (C) şi
(ii)pentru Regatul Unit:
(A)administraţiei centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)unei [subdiviziuni regionale], astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente]; sau
(C)unei administraţii locale;
(b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a)
(c)unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul articol, cu condiţia ca aceasta să nu reducă nivelul prezentat de respectiva măsură, imediat înainte de modificare, în ceea ce priveşte conformitatea sa cu articolul SERVIN.4.2 [Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii] alineatul (1) literele (b) şi (c), cu articolul SERVIN.4.3 [Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt] alineatul (3) şi cu articolul SERVIN.4.4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi] alineatul (1) literele (b) şi (c) sau
(d)unei măsuri luate de o parte care este compatibilă cu o condiţie sau calificare prevăzută în ANEXA SERVIN-2 [Măsuri ulterioare].
Art. 131: Articolul SERVIN.4.6: Transparenţă
1.Fiecare parte pune la dispoziţia publicului informaţii despre măsurile relevante referitoare la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice ale celeilalte părţi, menţionate la articolul SERVIN.4.1 [Domeniu de aplicare şi definiţii] alineatul (1).
2.Informaţiile menţionate la alineatul (1) includ, în măsura în care este posibil, următoarele informaţii referitoare la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice:
(a)categoriile de vize, permise sau orice tip similar de autorizaţie privind intrarea şi şederea temporară;
(b)documentaţia necesară şi condiţiile care trebuie îndeplinite;
(c)metoda de depunere a cererii şi opţiuni pentru locul de depunere a acesteia, precum oficiile consulare sau online;
(d)taxele şi un calendar orientativ pentru procesarea cererilor;
(e)durata maximă de şedere pentru fiecare tip de autorizaţie descrisă la litera (a);
(f)condiţiile pentru orice prelungire sau reînnoire posibilă;
(g)regulile referitoare la însoţitori aflaţi în întreţinere;
(h)căile de atac sau de reexaminare disponibile şi
(i)legislaţia cu aplicabilitate generală referitoare la intrarea şi şederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale.
3.În ceea ce priveşte informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), fiecare parte depune eforturi pentru a informa prompt cealaltă parte cu privire la introducerea oricăror noi cerinţe şi proceduri sau la modificările cerinţelor şi procedurilor care au efecte asupra eficacităţii cererilor de acordare a intrării, a şederii temporare şi, atunci când este cazul, a permisiunii de a lucra pe teritoriul părţii respective.
Art. 132: Articolul SERVIN.5.1: Domeniu de aplicare şi definiţii
1.Prezenta secţiune se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor, la cerinţele şi procedurile în materie de calificare, la formalităţile şi la standardele tehnice care vizează:
(a)comerţul transfrontalier cu servicii;
(b)stabilirea sau funcţionarea sau
(c)furnizarea unui serviciu prin prezenţa unei persoane fizice a unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, astfel cum se prevede la articolul SERVIN.4.1 [Domeniu de aplicare şi definiţii].
În ceea ce priveşte măsurile referitoare la standardele tehnice, prezenta secţiune se aplică numai măsurilor care au efecte asupra comerţului cu servicii. În sensul prezentei secţiuni, termenul "standarde tehnice" nu include standardele tehnice de reglementare sau de punere în aplicare pentru serviciile financiare.
2.Prezenta secţiune nu se aplică cerinţelor şi procedurilor în materie de acordare a licenţelor, cerinţelor şi procedurilor în materie de calificare, formalităţilor şi standardelor tehnice în temeiul unei măsuri:
(a)care nu este conformă cu articolul SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă] sau 2.3 [Tratament naţional] şi este menţionată la articolul SERVIN.2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii] alineatul (1) literele (a)-(c), nu este conformă cu articolul SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă], articolul SERVIN.3.3 [Prezenţă locală] sau articolul SERVIN.3.4 [Tratament naţional] şi este menţionată la articolul SERVIN.3.6 [Măsuri neconforme] alineatul (1) literele (a)-(c) sau nu este conformă cu articolul SERVIN 4.2 [Persoane transferate în cadrul aceleiaşi companii şi persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii] alineatul (1) literele (b) şi (c), cu articolul SERVIN 4.3 [Persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt] alineatul (3) sau cu articolul SERVIN 4.4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi] alineatul (1) literele (b) şi (c) şi este menţionată la articolul SERVIN 4.5 [Măsuri neconforme] alineatul (1) sau
(b)care este menţionată la articolul SERVIN.2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii] alineatul (2) sau la articolul SERVIN.3.6 [Măsuri neconforme] alineatul (2).
3.În sensul prezentei secţiuni:
(a)"autorizaţie" înseamnă permisiunea de a desfăşura oricare dintre activităţile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(c), permisiune care rezultă în urma unei proceduri pe care o persoană fizică sau juridică trebuie să o respecte pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor în materie de acordare a licenţelor, a cerinţelor în materie de calificare, a standardelor tehnice sau a formalităţilor în scopul obţinerii, menţinerii sau reînnoirii permisiunii respective; şi
(b)"autoritate competentă" înseamnă o administraţie sau autoritate centrală, regională sau locală ori un organism neguvernamental, în exercitarea competenţelor care îi sunt delegate de o administraţie sau o autoritate centrală, regională sau locală, care este abilitat(ă) să ia decizii privind autorizarea menţionată la litera (a).
Art. 133: Articolul SERVIN.5.2: Depunerea cererilor
În măsura în care acest lucru este realizabil, fiecare parte evită să impună unui solicitant să se adreseze mai multor autorităţi competente pentru fiecare cerere de autorizare. În cazul în care o activitate pentru care se prevede autorizarea este de competenţa mai multor autorităţi, pot fi necesare mai multe cereri de autorizare.
Art. 134: Articolul SERVIN.5.3: Termene pentru depunerea cererilor
În cazul în care o parte prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii, aceasta se asigură că, în măsura în care acest lucru este realizabil, autorităţile sale competente permit depunerea unei cereri în orice moment al anului. În cazul în care există un termen specific pentru depunerea cererilor de autorizare, partea se asigură că autorităţile competente acordă o perioadă rezonabilă de timp pentru depunerea cererii.
Art. 135: Articolul SERVIN.5.4: Cereri în format electronic şi acceptarea copiilor
În cazul în care o parte prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii, aceasta se asigură că autorităţile sale competente:
(a)în măsura în care este posibil, prevăd ca cererile să fie completate prin mijloace electronice, inclusiv de pe teritoriul celeilalte părţi şi
(b)acceptă copii ale documentelor care sunt autentificate în conformitate cu dreptul intern al părţii în cauză, în locul documentelor în original, cu excepţia cazului în care autorităţile competente solicită documente în original pentru a proteja integritatea procesului de autorizare.
Art. 136: Articolul SERVIN.5.5: Prelucrarea cererilor
1.În cazul în care o parte prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii, aceasta se asigură că autorităţile sale competente:
(a)prelucrează cererile pe tot parcursul anului. Atunci când acest lucru nu este posibil, aceste informaţii ar trebui făcute publice în prealabil, în măsura în care acest lucru este fezabil;
(b)furnizează un calendar orientativ pentru prelucrarea unei cereri, în măsura în care acest lucru este realizabil. Acest calendar trebuie să fie rezonabil, în măsura în care acest lucru este realizabil;
(c)la cererea solicitantului, furnizează, fără întârzieri nejustificate, informaţii referitoare la stadiul cererii;
(d)în măsura în care acest lucru este realizabil, confirmă, fără întârzieri nejustificate, că o cerere este completă în vederea prelucrării în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative interne ale părţii în cauză;
(e)în cazul în care consideră că o cerere este completă în scopul prelucrării în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative interne ale părţii în cauză19, asigură, într-un termen rezonabil după depunerea cererii, că:
19Urmărind să asigure un echilibru între constrângerile în materie de resurse şi povara potenţială impusă întreprinderilor, autorităţile competente pot solicita, în cazurile în care acest lucru este rezonabil, ca toate informaţiile să fie transmise într-un format specificat pentru a fi considerate "complete în scopul prelucrării".
(i)prelucrarea cererii este finalizată; şi
(ii)solicitantul este informat cu privire la decizia referitoare la cerere în scris, în măsura în care acest lucru este posibil20;
20Autorităţile competente pot îndeplini cerinţa prevăzută la punctul (ii) informând solicitantul în prealabil în scris, inclusiv printr-o măsură publicată, că lipsa unui răspuns după o perioadă specificată de timp de la data depunerii cererii indică acceptarea cererii. Menţiunea "în scris" trebuie înţeleasă ca incluzând formatul electronic.
(f)în cazul în care consideră că o cerere este incompletă în scopul prelucrării în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative interne ale părţii în cauză, atunci, într-un termen rezonabil, în măsura în care acest lucru este realizabil:
(i)informează solicitantul că cererea este incompletă;
(ii)la cererea solicitantului, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii sau oferă în alt mod îndrumări privind motivul pentru care cererea este considerată incompletă; şi
(iii)oferă solicitantului posibilitatea de a furniza informaţiile suplimentare care sunt necesare pentru completarea cererii21;
21Această "posibilitate" nu impune unei autorităţi competente să ofere prelungiri ale termenelor.
cu toate acestea, în cazul în care niciuna dintre acţiunile de mai sus nu este realizabilă, iar cererea este respinsă deoarece este incompletă, autorităţile competente se asigură că informează solicitantul într-un termen rezonabil şi
(g)în cazul în care o cerere este respinsă, informează solicitantul, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea solicitantului, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea, cu privire la termenul în care solicitantul poate exercita o cale de atac împotriva deciziei respective şi, dacă este cazul, cu privire la procedurile de redepunere a cererii; un solicitant nu este împiedicat să depună o altă cerere pe baza simplului motiv că o cerere anterioară a fost respinsă.
2.Părţile se asigură că autorităţile lor competente acordă o autorizaţie de îndată ce se stabileşte, pe baza unei examinări corespunzătoare, că solicitantul îndeplineşte condiţiile necesare pentru obţinerea acesteia.
3.Părţile se asigură că, odată acordată, autorizaţia intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, sub rezerva condiţiilor şi modalităţilor aplicabile22.
22Autorităţile competente nu răspund de întârzierile datorate unor motive care nu intră în competenţa lor.
Art. 137: Articolul SERVIN.5.6: Taxe
1.Pentru toate activităţile economice, cu excepţia serviciilor financiare, fiecare parte se asigură că taxele de autorizare percepute de autorităţile sale competente sunt rezonabile şi transparente şi nu restricţionează în sine furnizarea serviciului relevant sau desfăşurarea oricărei alte activităţi economice. Având în vedere costurile şi sarcina administrativă, fiecare parte este încurajată să accepte plata taxelor de autorizare prin mijloace electronice.
2.În ceea ce priveşte serviciile financiare, fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente furnizează solicitanţilor, în legătură cu taxele de autorizare pe care le percep, o listă a taxelor sau informaţii privind modul în care sunt stabilite cuantumurile acestora şi nu utilizează taxele ca mijloc de evitare a angajamentelor sau a obligaţiilor părţii în cauză.
3.Taxele de autorizare nu includ taxele pentru utilizarea resurselor naturale, plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 138: Articolul SERVIN.5.7: Evaluarea calificărilor
În cazul în care o parte impune o examinare pentru evaluarea calificărilor unui solicitant de autorizare, aceasta se asigură că autorităţile sale competente programează respectiva examinare la intervale cu o frecvenţă rezonabilă şi acordă un termen rezonabil pentru a permite solicitanţilor să depună cererea de susţinere a examinării. În măsura în care acest lucru este realizabil, fiecare parte acceptă cereri în format electronic pentru susţinerea respectivelor examene şi ia în considerare utilizarea mijloacelor electronice în alte aspecte ale procesului de examinare.
Art. 139: Articolul SERVIN.5.8: Publicare şi informaţii disponibile
1.În cazul în care o parte prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii, partea în cauză publică informaţiile necesare pentru ca persoanele care desfăşoară sau care solicită să desfăşoare activităţile menţionate la articolul SERVIN.5.1 [Domeniu de aplicare şi definiţii] alineatul (1) pentru care se prevede autorizarea să respecte cerinţele, formalităţile, standardele tehnice şi procedurile pentru obţinerea, menţinerea, modificarea şi reînnoirea autorizaţiei respective. Aceste informaţii includ, în măsura în care există:
(a)cerinţele, procedurile şi formalităţile în materie de acordare de licenţe şi de calificare;
(b)datele de contact ale autorităţilor competente relevante;
(c)taxele de autorizare;
(d)standardele tehnice aplicabile;
(e)procedurile de contestare sau de reexaminare a deciziilor referitoare la cereri;
(f)procedurile de monitorizare sau de asigurare a respectării termenelor şi condiţiilor licenţelor sau calificărilor;
(g)posibilităţile de implicare a publicului, cum ar fi prin intermediul audierilor sau al observaţiilor şi
(h)calendare orientative pentru prelucrarea unei cereri.
În sensul prezentei secţiuni, "a publica" înseamnă a include într-o publicaţie oficială, cum ar fi un jurnal oficial sau un site web oficial. Părţile consolidează publicaţiile electronice pe un portal online unic sau se asigură în alt mod că autorităţile competente permit accesul cu uşurinţă la aceste publicaţii prin mijloace electronice alternative.
2.Fiecare parte impune autorităţilor sale competente să răspundă oricărei solicitări de informaţii sau de asistenţă, în măsura în care acest lucru este realizabil.
Art. 140: Articolul SERVIN.5.9: Standarde tehnice
Fiecare parte îşi încurajează autorităţile competente ca, atunci când adoptă standarde tehnice, să adopte standarde tehnice elaborate prin proceduri deschise şi transparente şi încurajează orice organism desemnat pentru a elabora standarde tehnice, inclusiv organizaţiile internaţionale relevante, să facă acest lucru prin proceduri deschise şi transparente.
Art. 141: Articolul SERVIN.5.10: Condiţii de autorizare
1.Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la autorizare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite puterea de evaluare în mod arbitrar şi pot include, printre altele, competenţa şi capacitatea de a furniza un serviciu sau orice altă activitate economică, inclusiv în conformitate cu cerinţele de reglementare ale unei părţi, cum ar fi cerinţele în materie de sănătate şi de mediu. Pentru a evita orice îndoială, părţile înţeleg că, atunci când ia decizii, o autoritate competentă poate asigura un echilibru între criterii.
2.Criteriile menţionate la alineatul (1) trebuie să fie:
(a)clare şi lipsite de ambiguităţi;
(b)obiective şi transparente;
(c)prestabilite;
(d)făcute publice în prealabil;
(e)imparţiale şi
(f)accesibile cu uşurinţă.
3.Dacă o parte adoptă sau menţine o măsură referitoare la autorizare, aceasta se asigură că:
(a)autoritatea competentă în cauză prelucrează cererile, adoptă decizii în acest sens şi le administrează cu obiectivitate şi imparţialitate şi într-un mod independent de influenţa necuvenită a oricărei persoane care desfăşoară activitatea economică pentru care se solicită autorizarea şi
(b)procedurile în sine nu împiedică îndeplinirea cerinţelor.
Art. 142: Articolul SERVIN.5.11: Limitarea numărului de licenţe
În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii reduse de resurse naturale disponibile sau din cauza capacităţii tehnice reduse, o parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care să ofere garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea, obiectivitatea şi transparenţa, inclusiv, în special, comunicarea către public de informaţii adecvate privind lansarea, desfăşurarea şi încheierea procedurii. La stabilirea normelor pentru procedura de selecţie, o parte poate lua în considerare obiective de politică legitime, inclusiv considerente de sănătate, de siguranţă, de protecţie a mediului şi de conservare a patrimoniului cultural.
Art. 143: Articolul SERVIN.5.12: Proceduri de reexaminare a deciziilor administrative
O parte dispune de instanţe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care asigură, la cererea unui investitor sau furnizor de servicii afectat al celeilalte părţi, reexaminarea promptă şi, în cazuri justificate, luarea unor măsuri corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care au efecte asupra stabilirii sau funcţionării, a comerţului transfrontalier cu servicii sau a furnizării unui serviciu prin prezenţa unei persoane fizice a unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi. În sensul prezentei secţiuni, "decizie administrativă" înseamnă o decizie sau o acţiune cu efect juridic care se aplică unei anumite persoane, unui anumit bun sau unui anumit serviciu într-un caz individual şi acoperă, de asemenea, neadoptarea unei decizii administrative sau neîntreprinderea unei astfel de acţiuni atunci când acest lucru este impus de legislaţia uneia dintre părţi. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente de autoritatea competentă însărcinată să adopte decizia administrativă în cauză, o parte se asigură că procedurile respective permit o reexaminare obiectivă şi imparţială.
Art. 144: Articolul SERVIN.5.13: Calificări profesionale
1.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică o parte să impună ca persoanele fizice să deţină calificările profesionale necesare specificate pe teritoriul pe care se desfăşoară activitatea, pentru sectorul de activitate în cauză23.
23Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu se interpretează ca împiedicând negocierea şi încheierea unuia sau mai multor acorduri între părţi privind recunoaşterea calificărilor profesionale conform unor condiţii şi cerinţe diferite de cele prevăzute în prezentul articol.
2.Organismele sau autorităţile profesionale relevante pentru sectorul de activitate în cauză pe teritoriile lor respective pot elabora şi furniza Consiliului de parteneriat recomandări comune privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Aceste recomandări comune trebuie să fie sprijinite de o evaluare bazată pe date concrete a:
(a)valorii economice a unui acord preconizat privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi
(b)a compatibilităţii regimurilor respective, şi anume a măsurii în care cerinţele aplicate de fiecare parte pentru autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare sunt compatibile.
3.La primirea unei recomandări comune, Consiliul de parteneriat analizează coerenţa acesteia cu prezentul titlu într-un termen rezonabil. În urma acestei analize, Consiliul de parteneriat poate elabora şi adopta un acord privind condiţiile de recunoaştere a calificărilor profesionale printr-o decizie sub forma unei anexe la prezentul acord, care se consideră parte integrantă a prezentului titlu24.
24Pentru mai multă certitudine, aceste acorduri nu conduc la recunoaşterea automată a calificărilor, ci stabilesc, în interesul reciproc al ambelor părţi, condiţiile pentru autorităţile competente care acordă recunoaşterea.
4.Un acord de tipul celor menţionate la alineatul (3) prevede condiţiile de recunoaştere a calificărilor profesionale dobândite în Uniune şi a calificărilor profesionale obţinute în Regatul Unit în legătură cu o activitate care intră sub incidenţa prezentului titlu şi a titlului III [Comerţ digital] de la rubrica întâi.
5.Orientările referitoare la acordurile privind recunoaşterea calificărilor profesionale prevăzute în ANEXA SERVIN-6 [Orientări referitoare la acordurile privind recunoaşterea calificărilor profesionale] se iau în considerare la elaborarea recomandărilor comune menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol şi de către Consiliul de parteneriat atunci când evaluează oportunitatea adoptării unui astfel de acord, astfel cum se menţionează la alineatul (3) de la prezentul articol.
Art. 145: Articolul SERVIN.5.14: Domeniu de aplicare şi definiţii
1.Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de o parte care afectează furnizarea de servicii de livrare în plus faţă de capitolele 1, 2, 3 şi 4 din prezentul titlu şi faţă de secţiunile 1 şi 2 din prezentul capitol.
2.În sensul prezentei secţiuni:
(a)"servicii de livrare" înseamnă servicii poştale, servicii de curierat, servicii de curierat rapid sau servicii de curier rapid internaţional, care includ următoarele activităţi: colectarea, sortarea, transportul şi livrarea de trimiteri poştale;
(b)"servicii de curierat rapid" înseamnă colectarea, sortarea, transportul şi livrarea de trimiteri poştale cu o viteză mai mare şi cu mai multă fiabilitate şi pot include elemente de valoare adăugată, cum ar fi colectarea de la punctul de origine, livrarea personală la destinatar, posibilitatea de urmărire a trimiterilor poştale, posibilitatea schimbării destinaţiei şi a destinatarului în timpul tranzitului sau confirmarea de primire;
(c)"servicii de curier rapid internaţional" înseamnă servicii de curierat rapid internaţional prin intermediul Cooperativei EMS, care este asociaţia voluntară a operatorilor poştali desemnaţi în cadrul Uniunii Poştale Universale (UPU);
(d)"licenţă" înseamnă autorizaţia pe care o autoritate de reglementare a unei părţi o poate cere unui furnizor individual pentru ca respectivul furnizor să ofere servicii poştale sau de curierat;
(e)"trimitere poştală" înseamnă o trimitere cu o greutate de până la 31,5 kg adresată în forma finală în care trebuie să fie transportată de către orice tip de furnizor de servicii de livrare, public sau privat, şi poate include trimiteri precum scrisori, colete, ziare sau cataloage;
(f)"monopol poştal" înseamnă dreptul exclusiv de a furniza servicii de livrare specificate pe teritoriul unei părţi sau al unei subdiviziuni a acesteia în temeiul legislaţiei părţii respective şi
(g)"serviciu universal" înseamnă furnizarea permanentă a unui serviciu de livrare de calitate specificată, pe întregul teritoriu al unei părţi sau al unei subdiviziuni a acesteia, la preţuri accesibile pentru toţi utilizatorii.
Art. 146: Articolul SERVIN.5.15: Serviciu universal
1.Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţie de serviciu universal pe care doreşte să o menţină şi să decidă asupra domeniului său de aplicare şi a punerii sale în aplicare. Orice obligaţie de serviciu universal este gestionată într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru în raport cu toţi furnizorii care trebuie să o respecte.
2.În cazul în care o parte impune ca serviciile de curier rapid internaţional la intrare să fie furnizate pe bază de serviciu universal, partea respectivă nu acordă tratament preferenţial serviciilor respective în comparaţie cu alte servicii de curierat rapid internaţional.
Art. 147: Articolul SERVIN.5.16: Finanţarea serviciului universal
O parte nu prevede taxe sau alte impuneri pentru furnizarea unui serviciu de livrare care nu este un serviciu universal în scopul finanţării furnizării unui serviciu universal. Prezentul articol nu se aplică măsurilor de impozitare sau taxelor administrative general aplicabile.
Art. 148: Articolul SERVIN.5.17: Prevenirea practicilor care denaturează piaţa
Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de livrare supuşi unei obligaţii de serviciu universal sau monopolurilor poştale nu recurg la practici care denaturează piaţa, cum ar fi:
(a)utilizarea veniturilor provenite din furnizarea serviciului care face obiectul unei obligaţii de serviciu universal sau dintr-un monopol poştal pentru subvenţionarea încrucişată a furnizării unui serviciu de curierat rapid sau a oricărui serviciu de livrare care nu face obiectul obligaţiei de serviciu universal sau
(b)diferenţierea nejustificată între consumatori în ceea ce priveşte tarifele sau alte condiţii şi modalităţi pentru furnizarea unui serviciu care face obiectul unui serviciu universal sau al unui monopol poştal.
Art. 149: Articolul SERVIN.5.18: Licenţe
1.În cazul în care o parte prevede obligaţia deţinerii unei licenţe pentru furnizarea serviciilor de livrare, aceasta pune la dispoziţia publicului:
(a)toate cerinţele în materie de acordare a licenţei şi perioada de timp necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă şi
(b)condiţiile şi modalităţile licenţelor.
2.Procedurile, obligaţiile şi cerinţele pentru obţinerea unei licenţe trebuie să fie transparente, nediscriminatorii şi bazate pe criterii obiective.
3.În cazul în care o cerere de licenţă este respinsă de autoritatea competentă, aceasta îl informează pe solicitant în scris cu privire la motivele respingerii. Fiecare parte stabileşte o procedură de exercitare a căilor de atac prin intermediul unui organism independent la care pot recurge solicitanţii a căror cerere de licenţă a fost respinsă. Organismul respectiv poate fi o instanţă judecătorească.
Art. 150: Articolul SERVIN.5.19: Independenţa organismului de reglementare
1.Fiecare parte instituie sau menţine un organism de reglementare care trebuie să fie distinct din punct de vedere juridic şi independent din punct de vedere operaţional de orice furnizor de servicii de livrare. În cazul în care o parte deţine sau controlează un furnizor de servicii de livrare, aceasta asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activităţile aferente dreptului de proprietate sau controlului.
2.Organismele de reglementare îşi îndeplinesc sarcinile în mod transparent şi la timp şi dispun de resurse financiare şi umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le-au fost atribuite. Deciziile acestora sunt imparţiale faţă de toţi participanţii de pe piaţă.
Art. 151: Articolul SERVIN.5.20: Domeniu de aplicare
Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de o parte care afectează furnizarea de servicii de telecomunicaţii în plus faţă de capitolele 1, 2, 3 şi 4 din prezentul titlu şi faţă de secţiunile 1 şi 2 din prezentul capitol.
Art. 152: Articolul SERVIN.5.21: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni:
(a)"infrastructură asociată" înseamnă serviciile, infrastructura fizică şi alte instalaţii sau elemente asociate cu o reţea de telecomunicaţii sau cu un serviciu de telecomunicaţii care permit sau sprijină furnizarea de servicii prin reţeaua sau serviciul respectiv sau care pot face acest lucru;
(b)"utilizator final" înseamnă un consumator final sau un abonat al unui serviciu public de telecomunicaţii, inclusiv un furnizor de servicii altul decât un furnizor de servicii de telecomunicaţii publice;
(c)"infrastructură esenţială" înseamnă infrastructura unei reţele publice de telecomunicaţii sau a unui serviciu public de telecomunicaţii care:
(i)este furnizată exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori şi
(ii)nu poate fi înlocuită din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;
(d)"interconectare" înseamnă legătura reţelelor publice de telecomunicaţii utilizate de aceiaşi furnizori sau de furnizori diferiţi de reţele sau servicii de telecomunicaţii pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii aceluiaşi furnizor sau ai unui alt furnizor ori să aibă acces la serviciile oferite de un alt furnizor, indiferent dacă serviciile sunt furnizate de către furnizorii implicaţi în reţea sau de către orice alt furnizor care are acces la aceasta;
(e)"serviciu de roaming internaţional" înseamnă un serviciu mobil comercial furnizat în temeiul unui acord comercial între furnizorii de servicii publice de telecomunicaţii care îi permite unui utilizator final să îşi utilizeze telefonul mobil sau un alt dispozitiv din ţara sa de origine pentru servicii de voce, de date sau de mesagerie în afara teritoriului pe care se află reţeaua publică de telecomunicaţii din ţara de origine a utilizatorul final;
(f)"serviciu de acces la internet" înseamnă un serviciu public de telecomunicaţii care asigură accesul la internet şi, astfel, conectivitatea dintre, teoretic, toate punctele terminale conectate la internet, indiferent de tehnologia de reţea şi de echipamentele terminale utilizate;
(g)"circuit închiriat" înseamnă servicii sau infrastructură de telecomunicaţii, inclusiv cele de natură virtuală, care rezervă capacitate pentru utilizarea exclusivă de către un utilizator între două sau mai multe puncte desemnate sau pentru punerea lor exclusiv la dispoziţia acestuia;
(h)"furnizor principal" înseamnă un furnizor de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii care are capacitatea de a influenţa în mod considerabil condiţiile de participare, în ceea ce priveşte preţul şi oferta, pe o piaţă relevantă a reţelelor de telecomunicaţii sau a serviciilor de telecomunicaţii, ca urmare a controlului pe care îl deţine asupra infrastructurii esenţiale sau a utilizării poziţiei sale pe piaţa în cauză;
(i)"element de reţea" înseamnă o infrastructură sau un echipament utilizat pentru furnizarea unui serviciu de telecomunicaţii, inclusiv caracteristicile, funcţiile şi capacităţile oferite prin intermediul infrastructurii sau echipamentului în cauză;
(j)"portabilitate a numerelor" înseamnă capacitatea tuturor abonaţilor de a păstra, la cerere, aceleaşi numere de telefon, în acelaşi loc geografic în cazul liniilor fixe, fără a pierde din calitate, fiabilitate sau comoditate în caz de transfer de la un furnizor de servicii publice de telecomunicaţii la un alt furnizor din aceeaşi categorie;
(k)"reţea publică de telecomunicaţii" înseamnă orice reţea de telecomunicaţii utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii publice de telecomunicaţii care asigură transferul de informaţii între punctele terminus ale reţelei;
(l)"serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă orice serviciu de telecomunicaţii care este oferit publicului larg;
(m)"abonat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care este parte la un contract încheiat cu un furnizor de servicii publice de telecomunicaţii pentru furnizarea serviciilor respective;
(n)"telecomunicaţii" înseamnă transmisia şi recepţia de semnale prin mijloace electromagnetice;
(o)"reţea de telecomunicaţii" înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse, inclusiv elemente de reţea inactive, care permit transmisia şi recepţia semnalelor prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;
(p)"autoritate de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor" înseamnă organismul sau organismele însărcinate de o parte cu reglementarea reţelelor de telecomunicaţii şi a serviciilor de telecomunicaţii aflate sub incidenţa prezentei secţiuni;
(q)"serviciu de telecomunicaţii" înseamnă un serviciu care constă în întregime sau în principal în transmisia şi recepţia de semnale, inclusiv semnale de radiodifuziune, prin reţele de telecomunicaţii, inclusiv cele utilizate pentru radiodifuziune, însă nu un serviciu care oferă conţinut transmis cu ajutorul reţelelor de telecomunicaţii şi al serviciilor de telecomunicaţii sau care exercită responsabilitate editorială asupra unui astfel de conţinut;
(r)"serviciu universal" înseamnă ansamblul minim de servicii de o anumită calitate care trebuie puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor sau a unui ansamblu de utilizatori, pe teritoriul unei părţi sau al unei subdiviziuni a acesteia, indiferent de situarea lor geografică, la un preţ accesibil şi
(s)"utilizator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează un serviciu public de telecomunicaţii.
Art. 153: Articolul SERVIN.5.22: Autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor
1.Fiecare parte instituie sau menţine o autoritate de reglementare în sectorul telecomunicaţiilor care:
(a)este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere operaţional de orice furnizor de reţele de telecomunicaţii, de servicii de telecomunicaţii sau de echipamente de telecomunicaţii;
(b)utilizează proceduri şi emite decizii care sunt imparţiale faţă de toţi participanţii de pe piaţă;
(c)acţionează independent şi nici nu solicită, nici nu acceptă instrucţiuni de la niciun alt organism în legătură cu exercitarea sarcinilor care îi sunt atribuite prin lege pentru a asigura respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele SERVIN.5.24 [Interconectare], SERVIN.5.25 [Acces şi utilizare], SERVIN.5.26 [Soluţionarea litigiilor în materie de telecomunicaţii], SERVIN.5.28 [Interconectare cu furnizorii principali] şi SERVIN.5.29 [Acces la infrastructura esenţială a furnizorilor principali];
(d)are competenţa de reglementare, precum şi resursele financiare şi umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate la litera (c);
(e)are competenţa de a asigura faptul că furnizorii de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii îi furnizează cu promptitudine, la cerere, toate informaţiile25, inclusiv informaţii financiare, care sunt necesare pentru a-i permite să îndeplinească sarcinile menţionate la litera (c) şi
25Informaţiile solicitate trebuie să fie tratate în conformitate cu cerinţele de confidenţialitate.
(f)îşi exercită competenţele în mod transparent şi la timp.
2.Fiecare parte se asigură că sarcinile atribuite autorităţii de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor sunt făcute publice într-o formă uşor accesibilă şi clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredinţate mai multor organisme.
3.Partea care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activităţile aferente dreptului de proprietate sau controlului.
4.Fiecare parte se asigură că un utilizator sau furnizor de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii afectat de o decizie a autorităţii de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor are dreptul la o cale de atac în faţa unui organism competent pentru soluţionarea căilor de atac care este independent de autoritatea de reglementare şi de celelalte părţi afectate. Până la soluţionarea căii de atac, decizia rămâne în vigoare, cu excepţia cazului în care sunt acordate măsuri provizorii în conformitate cu legislaţia părţii în cauză.
Art. 154: Articolul SERVIN.5.23: Autorizaţia de a furniza reţele sau servicii de telecomunicaţii
1.Fiecare parte permite furnizarea de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii fără o autorizaţie formală prealabilă.
2.Fiecare parte pune la dispoziţia publicului toate criteriile, procedurile aplicabile şi condiţiile şi modalităţile conform cărora furnizorii au permisiunea de a furniza reţele de telecomunicaţii sau servicii de telecomunicaţii.
3.Toate criteriile de autorizare şi procedurile aplicabile trebuie să fie cât mai simple posibil, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate obligaţiile şi condiţiile impuse pentru autorizare sau aferente acesteia trebuie să fie nediscriminatorii, transparente şi proporţionale şi trebuie să fie legate de serviciile sau reţelele furnizate.
4.Fiecare parte se asigură că solicitantul unei autorizaţii primeşte în scris motivele pentru respingerea sau revocarea unei autorizaţii sau pentru impunerea unor condiţii specifice furnizorului. În aceste cazuri, solicitantul are dreptul la o cale de atac în faţa unui organism competent pentru soluţionarea căilor de atac.
5.Taxele administrative impuse furnizorilor trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale cu costurile administrative generate în mod rezonabil de gestionarea, controlul şi asigurarea respectării obligaţiilor prevăzute în prezenta secţiune26.
26Taxele administrative nu includ plăţi pentru drepturile de utilizare a resurselor limitate şi contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 155: ARTICOLUL SERVIN.5.24: Interconectare
Fiecare parte se asigură că un furnizor de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii are dreptul şi, la cererea altui furnizor de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii, obligaţia de a negocia interconectarea în scopul furnizării de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii.
Art. 156: Articolul SERVIN.5.25: Acces şi utilizare
1.Fiecare parte se asigură că oricărei întreprinderi vizate sau oricărui furnizor de servicii al celeilalte părţi i se acordă acces la reţelele publice de telecomunicaţii sau la serviciile publice de telecomunicaţii şi dreptul de utilizare a acestora conform unor condiţii şi modalităţi rezonabile şi nediscriminatorii27. Această obligaţie se aplică, printre altele, alineatelor (2)-(5).
27În sensul prezentului articol, "nediscriminatoriu" înseamnă clauza naţiunii celei mai favorizate şi tratament naţional, astfel cum sunt definite la articolele SERVIN.2.3 [Tratament naţional], SERVIN.3.3 [Prezenţă locală], SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] şi SERVIN.3.4 [Tratament naţional], precum şi conform unor condiţii şi modalităţi care nu sunt mai puţin favorabile decât cele acordate oricărui alt utilizator de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii similare în situaţii similare.
2.Fiecare parte se asigură că întreprinderile vizate sau furnizorii de servicii ai celeilalte părţi pot să acceseze şi să utilizeze orice reţea publică de telecomunicaţii sau serviciu public de telecomunicaţii oferit(ă) în interiorul sau în afara graniţelor sale, inclusiv circuite închiriate private, şi în acest scop se asigură, sub rezerva alineatului (5), că întreprinderilor şi furnizorilor respectivi li se permite:
(a)să achiziţioneze sau să închirieze şi să racordeze echipamente terminale sau alte echipamente care sunt conectate la reţea şi care sunt necesare pentru desfăşurarea operaţiunilor lor;
(b)să interconecteze circuitele închiriate sau deţinute de către sectorul privat cu reţelele publice de telecomunicaţii ori cu circuitele închiriate sau deţinute de către o altă întreprindere vizată sau un alt furnizor de servicii şi
(c)să utilizeze protocoalele de exploatare alese de ei în operaţiunile lor, altele decât cele necesare pentru ca serviciile de telecomunicaţii să fie disponibile publicului larg.
3.Fiecare parte se asigură că întreprinderile vizate şi furnizorii de servicii ai celeilalte părţi pot utiliza reţelele publice de telecomunicaţii şi serviciile publice de telecomunicaţii pentru transferul informaţiilor în interiorul şi în afara graniţelor sale, inclusiv pentru comunicaţiile interne ale acestora şi pentru accesul la informaţiile cuprinse în baze de date sau stocate sub altă formă care poate fi citită automat pe teritoriul oricărei părţi.
4.În pofida dispoziţiilor alineatului (3), o parte poate lua măsurile necesare pentru a asigura securitatea şi confidenţialitatea comunicaţiilor, sub rezerva cerinţei ca respectivele măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care ar constitui o restricţie disimulată asupra comerţului cu servicii sau un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă ori de anulare sau pierdere a beneficiilor care decurg din prezentul titlu.
5.Fiecare parte se asigură că accesul la reţelele şi serviciile publice de telecomunicaţii şi utilizarea acestora nu sunt supuse niciunei alte condiţii în afara celor necesare:
(a)pentru a salvgarda responsabilităţile de serviciu public ale furnizorilor de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii, în special capacitatea acestora de a-şi pune serviciile la dispoziţia publicului larg sau
(b)pentru a proteja integritatea tehnică a reţelelor sau a serviciilor publice de telecomunicaţii.
Art. 157: Articolul SERVIN.5.26: Soluţionarea litigiilor în materie de telecomunicaţii
1.Fiecare parte se asigură că, în caz de litigiu între furnizorii de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii în legătură cu drepturile şi obligaţiile care decurg din prezenta secţiune şi la cererea oricăreia dintre părţile la litigiu, autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor emite, într-un termen rezonabil, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul.
2.Decizia autorităţii de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor se pune la dispoziţia publicului, ţinând seama totuşi de cerinţele secretelor comerciale. Părţile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia şi au dreptul la o cale de atac în conformitate cu articolul SERVIN.5.22 [Autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor] alineatul (4).
3.Procedura menţionată la alineatele (1) şi (2) nu împiedică niciuna dintre părţile în cauză să introducă o acţiune în faţa unei autorităţi judiciare.
Art. 158: Articolul SERVIN.5.27: Garanţii concurenţiale aplicate furnizorilor principali
Fiecare parte introduce sau menţine măsuri corespunzătoare pentru a nu permite furnizorilor de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii care, separat sau împreună, constituie un furnizor principal să adopte sau să menţină practici anticoncurenţiale. Practicile anticoncurenţiale respective constau, în special, în:
(a)practicarea unei subvenţionări încrucişate anticoncurenţiale;
(b)utilizarea informaţiilor obţinute de la concurenţi în scopuri anticoncurenţiale; şi
(c)nepunerea la timp la dispoziţia altor furnizori de servicii a informaţiilor tehnice privind infrastructura esenţială şi a informaţiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare acestora pentru furnizarea de servicii.
Art. 159: Articolul SERVIN.5.28: Interconectare cu furnizorii principali
1.Fiecare parte se asigură că furnizorii principali de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii asigură interconectarea în orice punct posibil tehnic din cadrul reţelei. Această interconectare se asigură:
(a)în baza unor termene şi condiţii (inclusiv în ceea ce priveşte tarifele, standardele tehnice, specificaţiile, calitatea şi întreţinerea) nediscriminatorii şi la o calitate care să nu fie mai puţin favorabilă decât cea asigurată pentru propriile servicii similare ale unui astfel de furnizor principal sau pentru servicii similare ale filialelor sale ori ale altor întreprinderi afiliate;
(b)cu promptitudine, potrivit unor termene şi condiţii (inclusiv în ceea ce priveşte tarifele, standardele tehnice, specificaţiile, calitatea şi întreţinerea) transparente şi rezonabile, care ţin seama de fezabilitatea economică şi sunt suficient de degrupate pentru ca furnizorul să nu fie nevoit să plătească pentru elemente sau instalaţii ale reţelei care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului; şi
(c)la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale reţelei oferite majorităţii utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalaţiilor suplimentare necesare.
2.Procedurile aplicabile interconectării cu un furnizor principal sunt făcute publice.
3.Furnizorii principali îşi fac publice acordurile de interconectare sau ofertele de interconectare de referinţă, după caz.
Art. 160: Articolul SERVIN.5.29: Acces la infrastructura esenţială a furnizorilor principali
Fiecare parte se asigură că furnizorii principali de pe teritoriul său îşi pun infrastructura esenţială la dispoziţia furnizorilor de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii conform unor condiţii şi modalităţi rezonabile, transparente şi nediscriminatorii în scopul furnizării de servicii publice de telecomunicaţii, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este necesar pentru realizarea unei concurenţe efective pe baza faptelor colectate şi a evaluării pieţei desfăşurate de către autoritatea de reglementare din sectorul telecomunicaţiilor. Infrastructura esenţială a furnizorului principal poate include elemente de reţea, servicii de circuite închiriate şi infrastructura asociată.
Art. 161: Articolul SERVIN.5.30: Resurse limitate
1.Fiecare parte se asigură că alocarea şi acordarea drepturilor de utilizare a resurselor limitate, inclusiv a spectrului de frecvenţe radio, a numerelor şi a drepturilor de trecere, se efectuează într-un mod deschis, obiectiv, prompt, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional şi ţinând seama de obiectivele de interes general. Procedurile, condiţiile şi obligaţiile aferente drepturilor de utilizare se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.
2.Informaţiile privind utilizarea actuală a benzilor de frecvenţă alocate se pun la dispoziţia publicului, dar nu este obligatoriu să se furnizeze identificarea detaliată a spectrului de frecvenţe radio alocat pentru utilizări specifice cu caracter guvernamental.
3.Pentru a aloca spectrul de frecvenţe radio pentru uz comercial, părţile pot utiliza abordări bazate pe piaţă, cum ar fi procedurile de cereri de oferte.
4.Părţile înţeleg că măsurile luate de o parte în ceea ce priveşte alocarea şi atribuirea spectrului şi gestionarea frecvenţelor nu sunt, în sine, incompatibile cu articolele SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă] şi SERVIN 3.2 [Acces pe piaţă]. Fiecare parte îşi rezervă dreptul de a stabili şi a aplica măsuri de gestionare a spectrului şi a frecvenţelor care pot avea drept efect limitarea numărului de furnizori de servicii de telecomunicaţii, cu condiţia să ia măsurile respective într-un mod compatibil cu prezentul acord. Acest drept include posibilitatea de a aloca benzi de frecvenţă ţinând seama de necesităţile actuale şi viitoare şi de disponibilitatea spectrului.
Art. 162: Articolul SERVIN.5.31: Serviciu universal
1.Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină şi să decidă asupra domeniului lor de aplicare şi a punerii lor în aplicare.
2.Fiecare parte gestionează obligaţiile de serviciu universal într-un mod proporţional, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu, care este neutru din punctul de vedere al concurenţei şi care nu creează sarcini mai mari decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de partea respectivă.
3.Fiecare parte se asigură că procedurile pentru desemnarea furnizorilor serviciului universal sunt deschise tuturor furnizorilor de reţele publice de telecomunicaţii sau de servicii publice de telecomunicaţii. Această desemnare se face printr-un mecanism eficient, transparent şi nediscriminatoriu.
4.În cazul în care o parte decide să compenseze furnizorii serviciului universal, aceasta se asigură că respectiva compensare nu depăşeşte costul net determinat de obligaţia de serviciu universal.
Art. 163: Articolul SERVIN.5.32: Portabilitatea numerelor
Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de telecomunicaţii asigură portabilitatea numerelor conform unor condiţii şi modalităţi rezonabile.
Art. 164: Articolul SERVIN.5.33: Acces deschis la internet
1.Fiecare parte se asigură că, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, furnizorii de servicii de acces la internet permit utilizatorilor serviciilor în cauză:
(a)să acceseze şi să distribuie informaţii şi conţinut, să utilizeze şi să furnizeze aplicaţii şi servicii alese de ei, sub rezerva unei gestionări nediscriminatorii, rezonabile, transparente şi proporţionale a reţelei; şi
(b)să utilizeze dispozitive alese de ei, cu condiţia ca aceste dispozitive să nu afecteze securitatea altor dispozitive, a reţelei sau a serviciilor furnizate prin intermediul reţelei.
2.Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică părţile să adopte măsuri cu scopul de a proteja siguranţa publică în ceea ce priveşte utilizatorii în mediul online.
Art. 165: Articolul SERVIN.5.34: Confidenţialitatea informaţiilor
1.Fiecare parte se asigură că furnizorii care obţin informaţii de la un alt furnizor în cadrul negocierii de aranjamente în temeiul articolelor SERVIN.5.24 [Interconectare], SERVIN.5.25 [Acces şi utilizare], SERVIN.5.28 [Interconectare cu furnizorii principali] şi SERVIN.5.29 [Acces la infrastructura esenţială a furnizorilor principali] utilizează respectivele informaţii doar în scopul pentru care acestea au fost oferite şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau păstrate.
2.Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicărilor şi a datelor privind traficul aferent transmise în cursul utilizării reţelelor publice de telecomunicaţii sau a serviciilor publice de telecomunicaţii, sub rezerva cerinţei ca măsurile aplicate în acest scop să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă ori o restricţie disimulată asupra comerţului cu servicii.
Art. 166: Articolul SERVIN.5.35: Participaţie străină
În ceea ce priveşte furnizarea de reţele de telecomunicaţii sau de servicii de telecomunicaţii prin stabilire şi în pofida articolului SERVIN.2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii], o parte nu impune cerinţe privind întreprinderile comune şi nu limitează participarea capitalului străin sub forma unei limite procentuale maxime a participaţiei străine sau a valorii totale a investiţiilor străine individuale sau cumulate.
Art. 167: Articolul SERVIN.5.36: Roaming internaţional28
1.Părţile depun eforturi pentru a coopera în vederea promovării unor tarife transparente şi rezonabile pentru serviciile de roaming internaţional în aşa fel încât să poată contribui la promovarea dezvoltării comerţului între părţi şi la creşterea bunăstării consumatorilor.
28Prezentul articol nu se aplică serviciilor de roaming în interiorul Uniunii Europene, şi anume serviciilor mobile comerciale furnizate în temeiul unui acord comercial între furnizorii de servicii publice de telecomunicaţii care îi permit unui utilizator final să îşi utilizeze telefonul mobil sau un alt dispozitiv din ţara sa de origine pentru servicii de voce, de date sau de mesagerie într-un alt stat membru decât cel în care se află reţeaua publică de telecomunicaţii a utilizatorului final.
2.Părţile pot alege să ia măsuri în vederea sporirii transparenţei şi a concurenţei în ceea ce priveşte tarifele de roaming internaţional şi alternativele tehnologice la serviciile de roaming, precum:
(a)asigurarea faptului că utilizatorii finali au acces cu uşurinţă la informaţiile privind tarifele cu amănuntul şi
(b)reducerea la minimum a obstacolelor din calea utilizării unor alternative tehnologice la serviciile de roaming, care să le permită utilizatorilor finali, atunci când vizitează teritoriul unei părţi venind de pe teritoriile altor părţi, să aibă acces la servicii de telecomunicaţii utilizând orice dispozitiv doresc.
3.Fiecare parte încurajează furnizorii de servicii publice de telecomunicaţii de pe teritoriul său să pună la dispoziţia publicului informaţii despre tarifele cu amănuntul aferente serviciilor de roaming internaţional pentru apeluri, date şi SMS-uri pe care le oferă utilizatorilor finali, atunci când aceştia vizitează teritoriul celeilalte părţi.
4.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune unei părţi obligaţia de a reglementa tarifele sau condiţiile aplicabile serviciilor de roaming internaţional.
Art. 168: Articolul SERVIN.5.37: Domeniu de aplicare
1.Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de o parte care afectează furnizarea de servicii financiare în plus faţă de capitolele 1, 2, 3 şi 4 din prezentul titlu şi faţă de secţiunile 1 şi 2 din prezentul capitol.
2.În sensul prezentei secţiuni, termenul "activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" menţionat la articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (f) înseamnă următoarele29:
29Pentru mai multă certitudine, această modificare se aplică "serviciilor furnizate în exercitarea autorităţii guvernamentale" menţionate la articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (o) la fel cum se aplică "activităţilor desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" menţionate la articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (f).
(a)activităţi desfăşurate de o bancă centrală sau de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii cursului de schimb;
(b)activităţi care se înscriu într-un sistem oficial de securitate socială sau un plan public de pensii
şi
(c)alte activităţi desfăşurate de către o entitate publică în contul sau cu garanţia sau cu utilizarea resurselor financiare ale unei părţi sau ale entităţilor publice ale acesteia.
3.În scopul aplicării articolului SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (f) în cazul prezentei secţiuni, dacă o parte permite ca una dintre activităţile menţionate în prezentul articol alineatul (2) litera (b) sau (c) să fie desfăşurate de către furnizorii săi de servicii financiare în concurenţă cu o entitate publică sau un furnizor public de servicii financiare, termenul "activităţi desfăşurate în exercitarea autorităţii guvernamentale" nu include activităţile respective.
4.Articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] litera (a) nu se aplică serviciilor care intră sub incidenţa prezentei secţiuni.
Art. 169: Articolul SERVIN.5.38: Definiţii
În sensul prezentului titlu:
(a)"serviciu financiar" înseamnă orice serviciu cu caracter financiar oferit de un furnizor de servicii financiare al unei părţi şi include următoarele activităţi:
(i)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor:
(A)asigurări directe (inclusiv coasigurări):
(aa)asigurări de viaţă;
(bb)asigurări generale;
(B)reasigurări şi retrocesiuni;
(C)activităţile de intermediere a asigurărilor, precum activităţi de brokeraj şi de agenţie şi
(D)serviciile auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a cererilor de despăgubire;
(ii)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):
(A)acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la public;
(B)acordarea de împrumuturi de orice tip, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
(C)leasingul financiar;
(D)toate serviciile de plăţi şi transferuri monetare, inclusiv cărţi de credit, carduri charge şi cărţi de debit, cecuri de călătorie şi cecuri bancare;
(E)garanţiile şi angajamentele;
(F)tranzacţionarea, în cont propriu sau în contul clienţilor, pe o piaţă valutară, o piaţă extrabursieră sau de alt tip, a următoarelor:
(aa)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit)
(bb)valută;
(cc)instrumente derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures şi opţiuni;
(dd)instrumente pe rata de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse cum ar fi swapuri şi contracte forward pe rata dobânzii;
(ee)valori mobiliare; şi
(ff)alte instrumente negociabile şi active financiare, inclusiv lingouri;
(G)participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice natură, inclusiv subscriere, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi furnizarea de servicii conexe;
(H)intermedierea pe pieţele interbancare;
(I)gestionarea activelor, precum gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
(J)serviciile de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv a titlurilor de valoare, a instrumentelor derivate şi a altor instrumente negociabile;
(K)furnizarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent şi
(L)serviciile de consultanţă, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare privind toate activităţile enumerate la literele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informaţii privind creditele şi evaluarea dosarelor de credit, cercetări şi consultanţă privind investiţiile şi portofoliile de investiţii, consultanţă privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;
(b)"furnizor de servicii financiare" înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să furnizeze sau furnizează servicii financiare şi nu include o entitate publică;
(c)"serviciu financiar nou" înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv orice serviciu referitor la produse existente şi noi sau la modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun furnizor de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi;
(d)"entitate publică" înseamnă:
(i)o autoritate publică, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută ori controlată de către o parte, care este însărcinată în principal cu exercitarea unor funcţii publice sau a unor activităţi desfăşurate în scopuri publice, cu excepţia unei entităţi însărcinate în principal cu furnizarea unor servicii financiare în condiţii comerciale sau
(ii)o entitate privată care îndeplineşte funcţii ce îi revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită respectivele funcţii;
(e)"organism de autoreglementare" înseamnă un organism neguvernamental, inclusiv o bursă sau o piaţă de valori mobiliare sau futures, o agenţie de compensare sau o altă organizaţie sau asociaţie care exercită autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra furnizorilor de servicii financiare prin lege sau prin delegare din partea unor administraţii sau autorităţi centrale, regionale sau locale, după caz.
Art. 170: Articolul SERVIN.5.39: Excepţie prudenţială
1.Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să menţină măsuri din motive prudenţiale30 precum:
30Pentru mai multă certitudine, această dispoziţie nu împiedică o parte să adopte sau să menţină măsuri din motive prudenţiale în ceea ce priveşte sucursalele înfiinţate pe teritoriul său de către persoane juridice ale celeilalte părţi.
(a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a deţinătorilor de poliţe sau a persoanelor faţă de care furnizorii de servicii financiare au obligaţii fiduciare sau
(b)asigurarea integrităţii şi a stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.
2.În cazul în care astfel de măsuri nu sunt compatibile cu dispoziţiile prezentului acord, acestea nu pot fi utilizate de o parte ca mijloc de a se sustrage de la angajamentele sau obligaţiile sale care decurg din prezentul acord.
Art. 171: Articolul SERVIN.5.40: Informaţii confidenţiale
Fără a aduce atingere părţii a treia [Cooperarea autorităţilor de aplicare a legii şi cooperarea judiciară în materie penală], nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi obligaţia de a divulga informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor consumatori individuali sau vreo informaţie confidenţială sau proprietară deţinută de entităţi publice.
Art. 172: Articolul SERVIN.5.41: Standarde internaţionale
Părţile depun toate eforturile pentru a asigura introducerea şi aplicarea pe teritoriul lor a standardelor convenite la nivel internaţional în sectorul serviciilor financiare privind reglementarea şi supravegherea, combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului şi combaterea evaziunii fiscale şi a evitării obligaţiilor fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, printre altele, standardele adoptate: de G20, de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, în special "Principiile de bază Basel pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar", de Asociaţia internaţională a organismelor de supraveghere a asigurărilor, în special "Principiile de bază în asigurări", de Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare, în special "Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare", de Grupul de Acţiune Financiară Internaţională şi de Forumul mondial privind transparenţa şi schimburile de informaţii în scopuri fiscale al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Art. 173: Articolul SERVIN.5.42: Servicii financiare noi pentru teritoriul unei părţi
1.Fiecare parte autorizează un furnizor de servicii financiare din cealaltă parte, stabilit pe teritoriul său, să furnizeze orice serviciu financiar nou pe care partea respectivă l-ar autoriza în cazul furnizorilor săi proprii de servicii financiare în conformitate cu legislaţia sa în situaţii similare, cu condiţia ca introducerea serviciilor financiare noi să nu necesite adoptarea unui nou act legislativ sau modificarea unui act legislativ existent. Acest lucru nu se aplică sucursalelor celeilalte părţi înfiinţate pe teritoriul unei părţi.
2.O parte poate stabili forma instituţională şi juridică prin care serviciul poate fi furnizat şi poate să prevadă obligaţia deţinerii unei autorizaţii pentru furnizarea serviciului în cauză. În cazul în care este necesară o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil, iar autorizaţia respectivă poate fi refuzată doar din motive prudenţiale.
Art. 174: Articolul SERVIN.5.43: Organisme de autoreglementare
În cazul în care o parte impune apartenenţa, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare pentru ca furnizorii de servicii financiare ai celeilalte părţi să furnizeze servicii financiare pe teritoriul său, partea asigură respectarea de către organismul de autoreglementare în cauză a obligaţiilor prevăzute la articolele SERVIN.2.3 [Tratament naţional], SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate], SERVIN.3.4 [Tratament naţional] şi SERVIN.3.5[Clauza naţiunii celei mai favorizate].
Art. 175: Articolul SERVIN.5.44: Sisteme de compensare şi de plăţi
În temeiul unor condiţii şi modalităţi care acordă tratament naţional, fiecare parte acordă furnizorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plăţi şi de compensare operate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu acordă acces la facilităţile de creditor de ultimă instanţă ale părţii.
Art. 176: Articolul SERVIN.5.45: Domeniu de aplicare şi definiţii
1.Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de o parte care afectează furnizarea de servicii în domeniul transportului maritim internaţional în plus faţă de capitolele 1, 2, 3 şi 4 şi faţă de secţiunea 1 din prezentul capitol.
2.În sensul prezentei secţiuni şi al capitolelor 1, 2, 3 şi 4 din prezentul titlu:
(a)"servicii de transport maritim internaţional" înseamnă transportul de pasageri sau de mărfuri cu nave maritime între un port al unei părţi şi un port al celeilalte părţi sau al unei ţări terţe ori între porturi ale diferitelor state membre, inclusiv încheierea de contracte directe cu furnizorii altor servicii de transport, astfel încât operaţiunile de transport de la uşă la uşă sau multimodal să fie cuprinse în cadrul unui document de transport unic, dar nu includ dreptul de a furniza astfel de alte servicii de transport;
(b)"operaţiuni de transport de la uşă la uşă sau multimodal" înseamnă transportul de mărfuri internaţionale prin intermediul mai multor moduri de transport, care include un parcurs maritim internaţional, pe baza unui document de transport unic;
(c)"mărfuri internaţionale" înseamnă mărfurile transportate între un port al unei părţi şi un port al celeilalte părţi sau al unei ţări terţe sau între porturi ale diferitelor state membre;
(d)"servicii auxiliare maritime" înseamnă servicii de manipulare a încărcăturilor maritime, servicii de vămuire, servicii de staţionare şi depozitare a containerelor, servicii de agenţii maritime, servicii maritime de expediere de mărfuri şi servicii de depozitare şi de antrepozitare;
(e)"servicii de manipulare a încărcăturilor maritime" înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, cu excepţia activităţilor directe ale docherilor, în cazul în care această forţă de muncă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii de terminale; activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:
(i)încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;
(ii)amararea sau dezamararea mărfurilor; şi
(iii)recepţionarea sau livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;
(f)"servicii de vămuire" înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă aceste servicii reprezintă principala activitate a furnizorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii sale principale;
(g)"servicii de staţionare şi depozitare a containerelor" înseamnă activităţi care constau în depozitarea, umplerea, golirea sau repararea containerelor şi punerea acestora la dispoziţie pentru transport, fie în porturi, fie în interiorul ţării;
(h)"servicii de agenţii maritime" înseamnă activităţi care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor companii maritime de linie sau companii de transport maritim, în următoarele scopuri:
(i)comercializarea şi vânzarea serviciilor de transport maritim şi a serviciilor conexe, de la ofertare până la facturare, precum şi emisiunea de conosamente în numele companiilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale şi
(ii)reprezentarea companiilor, organizarea escalei navei sau preluarea controlului asupra mărfurilor, atunci când este necesar;
(i)"servicii de legătură" înseamnă, fără a aduce atingere sferei activităţilor care ar putea fi considerate activităţi de cabotaj în conformitate cu legislaţia naţională relevantă, transportul prealabil şi continuarea transportului pe mare al mărfurilor internaţionale, inclusiv al mărfurilor containerizate, al mărfurilor generale sau al mărfurilor uscate sau lichide în vrac, între porturile situate pe teritoriul unei părţi, cu condiţia ca respectivele mărfuri internaţionale să fie "în tranzit", şi anume să se îndrepte către o destinaţie sau să vină dintr-un port de încărcare din afara teritoriului părţii în cauză;
(j)"servicii maritime de expediere de mărfuri" înseamnă activitatea care constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele expeditorilor, prin organizarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale;
(k)"servicii portuare" înseamnă servicii furnizate în interiorul unei zone portuare maritime sau pe căile navigabile de acces la o astfel de zonă de către organismul de administrare a portului, subcontractanţii acestuia sau alţi furnizori de servicii pentru sprijinirea transportului de mărfuri sau de pasageri şi
(l)"servicii de depozitare şi de antrepozitare" înseamnă servicii de depozitare a produselor congelate sau refrigerate, servicii de depozitare în vrac a lichidelor sau a gazelor şi alte servicii de depozitare sau de antrepozitare.
Art. 177: Articolul SERVIN.5.46: Obligaţii
1.Fără a aduce atingere măsurilor neconforme sau altor măsuri menţionate la articolele SERVIN.2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii] şi SERVIN.3.6 [Măsuri neconforme], fiecare parte pune în aplicare principiul accesului nerestricţionat la pieţele şi schimburile comerciale maritime internaţionale pe bază comercială şi în mod nediscriminatoriu prin:
(a)acordarea către navele care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt operate de furnizori de servicii ai celeilalte părţi a unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave în ceea ce priveşte, între altele:
(i)accesul la porturi;
(ii)utilizarea infrastructurii portuare;
(iii)utilizarea serviciilor maritime auxiliare şi
(iv)instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare; incluzând taxele şi impunerile aferente;
(b)punerea la dispoziţia furnizorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, conform unor condiţii şi modalităţi rezonabile şi nu mai puţin favorabile decât cele aplicabile propriilor furnizori sau nave ori navelor sau furnizorilor unei ţări terţe (inclusiv taxele şi impunerile, specificaţiile şi calitatea serviciilor care urmează să fie furnizate), a următoarelor servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea apei de balast, servicii de căpitănie, asistenţă la navigaţie, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, dane, servicii de acostare şi de plecare, precum şi servicii operaţionale la ţărm esenţiale pentru operarea navelor, inclusiv comunicaţii şi aprovizionare cu apă şi energie electrică;
(c)acordarea către furnizorii de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi a permisiunii de reamplasa, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, dacă este cazul, containerele goale proprii sau închiriate, care nu sunt transportate ca marfă contra cost, între porturile Regatului Unit sau între porturile unui stat membru şi
(d)acordarea către furnizorii de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi a permisiunii de furniza servicii de legătură între porturi din Regatul Unit sau între porturi dintr-un stat membru, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, dacă este cazul.
2.La aplicarea principiului menţionat la alineatul (1), o parte:
(a)nu introduce, în viitoarele acorduri cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim internaţional, clauze de partajare a încărcăturilor, inclusiv în ceea ce priveşte mărfurile uscate şi lichide în vrac şi traficul de linie, şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de partajare a încărcăturilor, în cazul în care acestea există în acorduri precedente;
(b)nu adoptă şi nu menţine nicio măsură care prevede ca o încărcătură internaţională să fie transportată, integral sau parţial, exclusiv de nave înregistrate pe teritoriul părţii sau deţinute ori controlate de persoane fizice ale părţii în cauză;
(c)abrogă toate măsurile unilaterale şi toate obstacolele administrative, tehnice şi de alt tip care ar putea constitui o restricţie disimulată sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a furniza servicii de transport maritim internaţional şi se abţin să introducă astfel de măsuri şi obstacole şi
(d)nu împiedică furnizorii de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să încheie contracte direct cu alţi furnizori de servicii de transport pentru operaţiuni de transport de la uşă la uşă sau multimodal.
Art. 178: Articolul SERVIN.5.47: Domeniu de aplicare
1.Prezenta secţiune se aplică măsurilor luate de o parte care afectează furnizarea de servicii juridice desemnate în plus faţă de capitolele 1, 2, 3 şi 4 din prezentul titlu şi faţă de secţiunile 1 şi 2 din prezentul capitol.
2.Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu aduce atingere dreptului unei părţi de a reglementa şi de a supraveghea furnizarea de servicii juridice desemnate pe teritoriul său în mod nediscriminatoriu.
Art. 179: Articolul SERVIN.5.48: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni:
(a)"servicii juridice desemnate" înseamnă servicii juridice legate de dreptul jurisdicţiei de origine şi de dreptul internaţional public, cu excepţia dreptului Uniunii
(b)"jurisdicţie de origine" înseamnă jurisdicţia (sau o parte a jurisdicţiei) statului membru sau a Regatului Unit în care un jurist şi-a dobândit gradul profesional din jurisdicţia de origine sau, în cazul unui jurist care a dobândit un grad profesional din jurisdicţia de origine în mai multe jurisdicţii, oricare dintre aceste jurisdicţii;
(c)"dreptul jurisdicţiei de origine" înseamnă dreptul din jurisdicţia de origine a juristului31;
31Pentru mai multă certitudine, în sensul prezentului titlu, dreptul Uniunii Europene face parte din dreptul jurisdicţiei de origine al juriştilor astfel cum se menţionează la Articolul SERVIN.5.48 [Definiţii] litera (e) punctul (i).
(d)"grad profesional din jurisdicţia de origine" înseamnă:
(i)pentru un jurist din Uniune, un grad profesional dobândit într-un stat membru care autorizează furnizarea de servicii juridice în statul membru respectiv sau
(ii)pentru un jurist din Regatul Unit, gradul de advocate, barrister sau solicitor, care autorizează furnizarea de servicii juridice în orice parte a jurisdicţiei Regatului Unit;
(e)"jurist" înseamnă:
(i)o persoană fizică din Uniune care este autorizată într-un stat membru să furnizeze servicii juridice în temeiul unui grad profesional din jurisdicţia de origine sau
(ii)o persoană fizică din Regatul Unit care este autorizată în orice parte a jurisdicţiei Regatului Unit să furnizeze servicii juridice în temeiul unui grad profesional din jurisdicţia de origine;
(f)"jurist al celeilalte părţi" înseamnă:
(i)atunci când "cealaltă parte" este Uniunea, un jurist menţionat la litera (e) punctul (i) sau
(ii)atunci când "cealaltă parte" este Regatul Unit, un jurist menţionat la litera (e) punctul (ii) şi
(g)"servicii juridice" înseamnă următoarele servicii:
(i)servicii de consultanţă juridică şi
(ii)servicii de arbitraj, de conciliere şi de mediere juridică (dar excluzând astfel de servicii atunci când sunt furnizate de persoane fizice, astfel cum se prevede la articolul SERVIN.4.1 [Domeniu de aplicare şi definiţii]32.
32"Servicii de arbitraj, de conciliere şi de mediere juridică" înseamnă pregătirea documentelor care trebuie prezentate, pregătirea pentru înfăţişare şi înfăţişarea în faţa unui arbitru, conciliator sau mediator în orice litigiu care implică aplicarea şi interpretarea legii. Nu sunt incluse serviciile de arbitraj, de conciliere şi de mediere în litigiile care nu implică aplicarea şi interpretarea legii, care intră sub incidenţa serviciilor conexe consultanţei în management. Nu este inclusă nici exercitarea funcţiei de arbitru, de conciliator sau de mediator. Ca subcategorie, serviciile de arbitraj, de conciliere sau de mediere juridică internaţională se referă la aceleaşi servicii atunci când litigiul implică părţi din două sau mai multe ţări.
"Serviciile juridice" nu includ reprezentarea juridică în faţa agenţiilor administrative, a instanţelor judecătoreşti şi a altor instanţe oficiale ale unei părţi, serviciile de consultanţă juridică şi de autorizare, de documentare şi de certificare juridică furnizate de practicieni în domeniul dreptului cărora le-au fost încredinţate funcţii publice în administrarea justiţiei, cum ar fi notarii, huissiers de justice sau alţi officiers publics et ministeriels, şi nici serviciile furnizate de executorii judecătoreşti numiţi de autorităţile publice.
Art. 180: Articolul SERVIN.5.49: Obligaţii
(1)O parte îi permite unui jurist al celeilalte părţi să furnizeze pe teritoriul său servicii juridice desemnate în temeiul gradului profesional din jurisdicţia de origine a juristului respectiv, în conformitate cu articolele SERVIN.2.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.2.3. [Tratament naţional], SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă], SERVIN.3.4. [Tratament naţional] şi SERVIN 4.4. [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi]
(2)Atunci când o parte (jurisdicţia-gazdă) condiţionează furnizarea, de către un jurist al celeilalte părţi, de servicii juridice desemnate în temeiul alineatului (1) de înregistrarea pe teritoriul său, cerinţele şi procesul de înregistrare:
a)nu pot fi mai puţin favorabile decât cele care se aplică unei persoane fizice dintr-o ţară terţă care furnizează servicii juridice în legătură cu dreptul ţării terţe sau cu dreptul internaţional public în temeiul gradului profesional din ţara terţă al persoanei respective pe teritoriul jurisdicţiei-gazdă şi
b)nu pot reprezenta sau fi echivalente cu vreo cerinţă de recalificare sau de admitere în profesia juridică a jurisdicţiei-gazdă.
(3)Alineatul (4) se aplică furnizării de servicii juridice desemnate în temeiul alineatului (1) prin stabilire.
(4)O parte permite unei persoane juridice a celeilalte părţi să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul
său prin care sunt furnizate servicii juridice desemnate33 în temeiul alineatului (1), în conformitate cu condiţiile prevăzute în capitolul 2 [Liberalizarea investiţiilor] din prezentul titlu şi sub rezerva acestor condiţii. Această dispoziţie nu aduce atingere cerinţelor ca un anumit procent din acţionarii, proprietarii, asociaţii sau directorii unei persoane juridice să îndeplinească condiţiile pentru a practica sau să practice o anumită profesie, cum ar fi cea de jurist sau de contabil.
33Pentru mai multă certitudine, în sensul prezentului alineat, "servicii juridice desemnate" înseamnă, în cazul serviciilor furnizate în Uniune, serviciile juridice legate de dreptul Regatului Unit sau al oricărei părţi a acestuia şi de dreptul internaţional public (cu excepţia dreptului Uniunii), iar în cazul serviciilor furnizate în Regatul Unit, serviciile juridice legate de dreptul statelor membre (inclusiv dreptul Uniunii) şi de dreptul internaţional public (cu excepţia dreptului Uniunii).
Art. 181: Articolul SERVIN.5.50: Măsuri neconforme
(1)Articolul 5.49 [Obligaţii] nu se aplică:
a)unei măsuri neconforme existente luate de o parte la nivelul:
(i)pentru Uniune:
(A)Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)administraţiei centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(C)administraţiei regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente] sau
(D)unei administraţii locale diferite de cea menţionată la punctul (C) şi
(ii)pentru Regatul Unit:
(A)administraţiei centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente];
(B)unei administraţiei regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa SERVIN-1 [Măsuri existente] sau
(C)unei administraţii locale;
b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme prevăzute la litera (a) sau
c)unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menţionate la literele (a) şi (b), cu condiţia ca aceasta să nu reducă nivelul prezentat de respectiva măsură, imediat înainte de modificare, în ceea ce priveşte conformitatea sa cu articolul SERVIN 5.49 [Obligaţii].
(2)Articolul SERVIN 5.49 [Obligaţii] nu se aplică măsurilor luate de o parte care sunt compatibile cu rezervele, condiţiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa SERVIN-2 [Măsuri ulterioare].
(3)Prezenta secţiune se aplică fără a aduce atingere anexei SERVIN-4 [Furnizori de servicii pe bază de contract şi profesionişti independenţi].
Art. 182: Articolul DIGIT.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a facilita comerţul digital, de a înlătura barierele nejustificate din calea comerţului efectuat prin mijloace electronice şi de a asigura un mediu online deschis, securizat şi de încredere pentru întreprinderi şi consumatori.
Art. 183: Articolul DIGIT.2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul titlu se aplică măsurilor luate de o parte care influenţează comerţul efectuat prin mijloace electronice.
(2)Prezentul titlu nu se aplică serviciilor audiovizuale.
Art. 184: Articolul DIGIT.3 Dreptul de reglementare
Părţile îşi reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea atingerii unor obiective politice legitime, cum ar fi protecţia sănătăţii publice, serviciile sociale, educaţia publică, siguranţa, mediul, inclusiv, schimbările climatice, moralitatea publică, protecţia socială sau a consumatorilor, protecţia vieţii private şi a datelor sau promovarea şi protejarea diversităţii culturale.
Art. 185: Articolul DIGIT.4: Excepţii
Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziţie a prezentului titlu nu împiedică părţile să adopte sau să menţină măsuri în conformitate cu articolul EXC.1 [Excepţii generale], articolul EXC.4 [Excepţii privind securitatea] şi articolul SERVIN.5.39 [Excepţie prudenţială] pentru motivele de interes public prevăzute la articolele respective.
Art. 186: Articolul DIGIT.5: Definiţii
1.În cadrul prezentului titlu se aplică definiţiile prevăzute la articolul SERVIN.1.2 [Definiţii] din titlul II [Servicii şi investiţii] din prezenta rubrică.
2.În sensul prezentului titlu:
(a)"consumator" înseamnă orice persoană fizică care utilizează un serviciu public de telecomunicaţii în scopuri diferite de scopurile profesionale;
(b)"comunicare de marketing direct" înseamnă orice formă de publicitate comercială prin care o persoană fizică sau juridică comunică mesaje de marketing în mod direct unui utilizator prin intermediul unui serviciu public de telecomunicaţii şi cuprinde cel puţin mesajele transmise prin poştă electronică şi mesajele text şi multimedia (SMS şi MMS);
(c)"autentificare electronică" înseamnă un proces electronic care permite confirmarea:
(i)identificării electronice a unei persoane fizice sau juridice sau
(ii)a originii şi integrităţii unor date în format electronic;
(d)"serviciu de distribuţie electronică înregistrată" înseamnă un serviciu care permite transmiterea de date între părţi terţe prin mijloace electronice şi furnizează dovezi referitoare la manipularea datelor transmise, inclusiv dovezi privind trimiterea şi primirea datelor şi care protejează datele transmise împotriva riscului de pierdere, furt, deteriorare sau orice modificare neautorizată;
(e)"sigiliu electronic" înseamnă date în format electronic utilizate de o persoană juridică, care sunt ataşate la alte date în format electronic sau asociate logic cu acestea pentru asigurarea originii şi integrităţii acestora din urmă;
(f)"semnătură electronică" înseamnă date în format electronic, ataşate la alte date în format electronic sau asociate logic cu acestea, care:
(i)sunt utilizate de o persoană fizică în scopul de a accepta datele în format electronic la care se raportează; şi
(ii)sunt legate de datele în format electronic la care se raportează, astfel încât orice modificare ulterioară a datelor poate fi detectată;
(g)"marcă temporală electronică" înseamnă date în format electronic care leagă alte date în format electronic de un anumit moment, stabilind dovezi că acestea din urmă au existat la acel moment;
(h)"serviciu electronic de încredere" înseamnă un serviciu electronic care constă în:
(i)crearea, verificarea şi validarea semnăturilor electronice, a sigiliilor electronice, a mărcilor temporale electronice, a serviciilor de distribuţie electronică înregistrată şi a certificatelor aferente serviciilor respective;
(ii)crearea, verificarea şi validarea certificatelor pentru autentificarea unui site internet; sau
(iii)păstrarea semnăturilor electronice, a sigiliilor sau a certificatelor aferente serviciilor respective;
(i)"date publice" înseamnă date aflate în proprietatea sau posesia oricărui nivel de guvernare şi al organismelor neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le sunt conferite de orice nivel de guvernare;
(j)"serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă orice serviciu de telecomunicaţii care este oferit publicului larg;
(k)"utilizator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care utilizează un serviciu public de telecomunicaţii.
Art. 187: Articolul DIGIT.6: Fluxurile transfrontaliere de date
1.Părţile se angajează să asigure fluxurile transfrontaliere de date pentru a facilita comerţul în cadrul economiei digitale. În acest scop, fluxurile transfrontaliere de date între părţi nu sunt restricţionate de către una dintre părţi:
(a)prin solicitarea de a utiliza instalaţii informatice sau elemente de reţea de pe teritoriul părţii pentru prelucrare, inclusiv prin impunerea utilizării unor instalaţii informatice sau elemente de reţea care sunt certificate sau aprobate pe teritoriul unei părţi;
(b)prin solicitarea de a localiza datele pe teritoriul părţii pentru stocare sau prelucrare;
(c)prin interzicerea stocării sau a prelucrării pe teritoriul celeilalte părţi sau
(d)prin condiţionarea transferului transfrontalier de date de utilizarea unor instalaţii informatice sau elemente de reţea de pe teritoriul părţilor sau de cerinţe de localizare pe teritoriul părţilor.
2.Părţile reexaminează punerea în aplicare a prezentei dispoziţii şi evaluează funcţionarea acesteia în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. O parte îi poate propune în orice moment celeilalte părţi să revizuiască lista restricţiilor enumerate la alineatul (1). O astfel de cerere trebuie să fie examinată cu înţelegere.
Art. 188: Articolul DIGIT.7: Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private
1.Fiecare parte recunoaşte că persoanele au dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private şi că standardele înalte în acest sens contribuie la încrederea în economia digitală şi la dezvoltarea comerţului.
2.Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să menţină măsuri privind protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private, inclusiv în ceea ce priveşte transferurile transfrontaliere de date, cu condiţia ca dreptul părţii să prevadă instrumente care să permită transferurile în condiţii cu aplicare generală34 pentru protecţia datelor transferate.
34Pentru mai multă certitudine, "condiţiile cu aplicare generală" se referă la condiţiile formulate în termeni obiectivi care se aplică la nivel orizontal unui număr neidentificat de operatori economici şi, prin urmare, acoperă o gamă diversă de situaţii şi cazuri.
3.Fiecare parte informează cealaltă parte cu privire la orice măsură menţionată la alineatul (2) pe care o adoptă sau o menţine.
Art. 189: Articolul DIGIT.8: Taxe vamale asupra transmisiilor electronice
1.Transmisiile electronice sunt considerate o furnizare a unui serviciu în înţelesul titlului II [Servicii şi investiţii] din prezenta rubrică.
2.Părţile nu instituie taxe vamale asupra transmisiilor electronice.
Art. 190: Articolul DIGIT.9: Excluderea autorizării prealabile
1.O parte nu impune autorizarea prealabilă a furnizării unui serviciu prin mijloace electronice pentru simplul motiv că serviciul este furnizat online şi nici nu adoptă sau menţine orice altă cerinţă cu efect echivalent.
Un serviciu este furnizat online atunci când este furnizat prin mijloace electronice şi nu presupune prezenţa simultană a părţilor.
2.Alineatul (1) nu se aplică serviciilor de telecomunicaţii, serviciilor de radiodifuziune, serviciilor de jocuri de noroc, serviciilor de reprezentare juridică sau serviciilor furnizate de notari sau de profesii echivalente în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice.
Art. 191: Articolul DIGIT.10: Încheierea de contracte prin mijloace electronice
1.Fiecare parte se asigură că se pot încheia contracte prin mijloace electronice şi că sistemul său juridic nu creează obstacole în calea utilizării contractelor electronice şi nu conduce la lipsirea de efect şi de validitate juridice pentru simplul motiv al încheierii contractelor prin mijloace electronice.
2.Alineatul (1) nu se aplică în cazul:
(a)serviciilor de radiodifuziune;
(b)serviciilor de jocuri de noroc;
(c)serviciilor de reprezentare juridică;
(d)serviciilor furnizate de notari sau de profesii echivalente în măsura în care acestea presupun o participare directă şi specifică exercitării autorităţii publice;
(e)contractelor care necesită prezenţa în persoană;
(f)contractelor care creează sau transferă drepturi asupra unor bunuri imobile;
(g)contractelor pentru care legea impune intervenţia instanţelor judecătoreşti, a autorităţilor publice sau a profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice;
(h)contractelor de angajament privind garanţiile şi contractelor asupra unor garanţii colaterale oferite de persoane care acţionează în scopuri care nu intră în cadrul activităţii lor comerciale sau profesionale; sau
(i)contractelor aflate sub incidenţa dreptului familiei sau a dreptului de succesiune.
Art. 192: Articolul DIGIT.11: Autentificare electronică şi servicii electronice de încredere
1.O parte nu refuză efectul juridic şi posibilitatea de acceptare ca probă în procedurile judiciare pentru un document electronic, o semnătură electronică, un sigiliu electronic, o marcă temporală electronică sau date transmise şi primite prin utilizarea unui serviciu de distribuţie electronică înregistrată pentru simplul motiv că acestea sunt în format electronic.
2.O parte nu adoptă şi nu menţine măsuri:
(a)care ar interzice părţilor la o tranzacţie electronică să determine reciproc metodele corespunzătoare de autentificare electronică pentru tranzacţia lor sau
(b)care ar împiedica părţile la o tranzacţie electronică să dovedească autorităţilor judiciare şi administrative că utilizarea autentificării electronice sau a unui serviciu electronic de încredere pentru derularea tranzacţiei respective este conformă cu cerinţele legale aplicabile.
3.În pofida alineatului (2), o parte poate prevedea ca, pentru o anumită categorie de tranzacţii, metoda de autentificare electronică sau serviciul de încredere să facă obiectul unei certificări de către o autoritate acreditată în conformitate cu legislaţia sa sau să îndeplinească anumite standarde de performanţă, care să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii şi să vizeze exclusiv caracteristicile specifice ale categoriei de tranzacţii în cauză.
Art. 193: Articolul DIGIT.12: Transferul codului sursă sau accesul la acesta
1.O parte nu prevede transferul codului sursă al software-ului deţinut de o persoană fizică sau juridică a celeilalte părţi şi nici accesul la acesta.
2.Pentru mai multă certitudine:
(a)excepţiile generale, excepţiile privind securitatea şi excepţia prudenţială menţionate la articolul DIGIT.4 [Excepţii] se aplică măsurilor pe care o parte le-a adoptat sau le-a menţinut în contextul unei proceduri de certificare şi
(b)alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică transferului voluntar al codului sursă sau acordării voluntare a accesului la acesta pe bază comercială de către o persoană fizică sau juridică a celeilalte părţi, de exemplu în contextul unei tranzacţii de achiziţie publică sau al unui contract liber negociat.
3.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere:
(a)unei cerinţe impuse de către o instanţă judecătorească, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurenţă, în temeiul legislaţiei concurenţei a unei părţi, pentru a împiedica sau a remedia o restricţionare sau o denaturare a concurenţei;
(b)unei cerinţe impuse de către un organism de reglementare în temeiul actelor cu putere de lege sau al normelor administrative ale unei părţi referitoare la protecţia siguranţei publice în ceea ce priveşte utilizatorii în mediul online, sub rezerva unor garanţii împotriva divulgării neautorizate;
(c)protecţiei şi asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi
(d)dreptului unei părţi de a lua măsuri în conformitate cu articolul III din AAP, astfel cum a fost încorporat prin articolul PPROC.2 [Încorporarea anumitor dispoziţii din AAP şi achiziţii publice reglementate] din titlul VI [Achiziţiile publice] din prezenta rubrică.
Art. 194: Articolul DIGIT.13: Încrederea consumatorilor în mediul online
1.Recunoscând importanţa sporirii încrederii consumatorilor în comerţul digital, fiecare parte adoptă sau menţine măsuri pentru a asigura protecţia eficace a consumatorilor care efectuează tranzacţii de comerţ electronic, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, măsuri care:
(a)interzic practicile comerciale frauduloase şi înşelătoare;
(b)impun furnizorilor de bunuri şi servicii să acţioneze cu bună-credinţă şi să respecte practicile comerciale loiale, inclusiv prin interzicerea obligării consumatorilor la plata bunurilor şi serviciilor nesolicitate;
(c)impun furnizorilor de bunuri sau servicii să ofere consumatorilor informaţii clare şi cuprinzătoare, inclusiv atunci când acţionează prin furnizori intermediari de servicii, cu privire la identitatea şi datele lor de contact, tranzacţia în cauză, inclusiv principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor şi preţul întreg cuprinzând toate taxele aplicabile, precum şi la drepturile aplicabile ale consumatorilor (în cazul furnizorilor intermediari de servicii, este inclusă aici şi crearea posibilităţii ca aceste informaţii să fie oferite de către furnizorul de bunuri sau servicii) şi
(d)le oferă consumatorilor acces la acţiuni reparatorii pentru încălcarea drepturilor lor, inclusiv dreptul la măsuri de reparare în cazul în care bunurile sau serviciile, deşi achitate, nu sunt livrate sau furnizate în maniera convenită.
2.Părţile recunosc că este important ca agenţiilor lor de protecţie a consumatorilor sau altor organisme relevante să le fie încredinţate competenţe adecvate de aplicare a legii şi ca aceste agenţii să coopereze pentru a proteja consumatorii şi a spori încrederea consumatorilor online.
Art. 195: Articolul DIGIT.14: Comunicări de marketing direct nesolicitate
(1)Fiecare parte se asigură că utilizatorii sunt protejaţi în mod eficace împotriva comunicărilor de marketing direct nesolicitate.
(2)Fiecare parte se asigură ca nu se trimit comunicări de marketing direct utilizatorilor care sunt persoane fizice, cu excepţia cazului în care aceştia şi-au dat consimţământul, în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi, de a primi astfel de comunicări.
(3)În pofida alineatului (2), fiecare parte permite persoanelor fizice sau juridice care au obţinut, conform condiţiilor prevăzute în legislaţia fiecărei părţi, datele de contact ale unui utilizator în contextul furnizării de bunuri sau servicii să îi transmită utilizatorului respectiv comunicări de marketing direct pentru propriile bunuri sau servicii similare.
(4)În ceea ce priveşte comunicările de marketing direct, fiecare parte se asigură că acestea sunt clar identificabile ca atare, prezintă în mod clar persoana în numele căreia au fost trimise şi conţin toate informaţiile necesare pentru a permite utilizatorilor să solicite încetarea primirii lor, în mod gratuit şi în orice moment.
(5)Fiecare parte asigură utilizatorilor accesul la măsuri de reparare împotriva expeditorilor de comunicări de marketing direct care nu respectă măsurile adoptate sau menţinute în temeiul alineatelor (1)-(4).
Art. 196: Articolul DIGIT.15 Date publice deschise
1.Părţile recunosc că facilitarea accesului public la datele publice şi a utilizării acestora contribuie la stimularea dezvoltării economice şi sociale, a competitivităţii, a productivităţii şi a inovării.
2.În măsura în care o parte alege să pună datele publice la dispoziţia publicului, aceasta depune eforturi pentru a se asigura, în măsura în care este realizabil, că datele:
(a)sunt într-un format care permite căutarea, recuperarea, utilizarea, reutilizarea şi redistribuirea lor cu uşurinţă;
(b)sunt într-un format care poate fi citit automat şi care are o componentă spaţială;
(c)conţin metadate descriptive, care sunt cât mai standardizate posibil;
(d)sunt pus la dispoziţie prin intermediul unor interfeţe de programare a aplicaţiilor fiabile, uşor de utilizat şi disponibile gratuit;
(e)sunt actualizate cu regularitate;
(f)nu sunt supuse unor condiţii de utilizare care sunt discriminatorii sau care restricţionează în mod inutil reutilizarea şi
(g)sunt puse la dispoziţie pentru reutilizare în deplină conformitate cu normele fiecărei părţi în materie de protecţie a datelor cu caracter personal.
3.Părţile depun eforturi pentru a coopera în vederea identificării modalităţilor prin care fiecare parte poate extinde accesul la datele publice pe care partea le-a făcut publice şi utilizarea acestor date, cu scopul de a consolida oportunităţile de afaceri şi de a genera noi astfel de oportunităţi, dincolo de utilizarea datelor respective de către sectorul public.
Art. 197: Articolul DIGIT.16: Cooperarea în materie de reglementare în ceea ce priveşte comerţul digital
1.Părţile fac schimb de informaţii privind chestiunile de reglementare în contextul comerţului digital, care abordează următoarele aspecte:
(a)recunoaşterea şi facilitarea serviciilor electronice de încredere şi autentificare interoperabile;
(b)tratamentul comunicărilor de marketing direct;
(c)protecţia consumatorilor şi
(d)orice altă chestiune relevantă pentru dezvoltarea comerţului digital, tehnologiile emergente.
2.Alineatul (1) nu se aplică normelor şi garanţiilor unei părţi pentru protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private, inclusiv în ceea ce priveşte transferurile transfrontaliere de date cu caracter personal.
Art. 198: Articolul DIGIT.17: Înţelegere privind serviciile informatice
1.Părţile convin că, în scopul liberalizării comerţului cu servicii şi a investiţiilor în conformitate cu titlul II [Servicii şi investiţii] din prezenta rubrică, următoarele servicii sunt considerate servicii informatice şi servicii conexe, indiferent dacă sunt sau nu furnizate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet:
(a)consultare, adaptare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistenţă tehnică sau administrare a computerelor sau a sistemelor informatice ori administrare destinată acestora;
(b)programe informatice, definite ca fiind ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (între ele şi cu exteriorul), precum şi consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, realizare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, suport tehnic, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice ori destinate acestora;
(c)prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;
(d)servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere şi
(e)servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programe informatice, computere sau sisteme informatice şi neclasificate în altă parte.
Pentru mai multă certitudine, serviciile facilitate prin servicii informatice şi servicii conexe, altele decât cele enumerate la alineatul (1), nu sunt considerate a fi servicii informatice şi servicii conexe în sine.
Art. 199: Articolul CAP.1: Obiective
Obiectivul prezentului titlu este de a permite libera circulaţie a capitalurilor şi efectuarea plăţilor aferente tranzacţiilor liberalizate în temeiul prezentului acord.
Art. 200: Articolul CAP.2: Cont curent
Fiecare parte autorizează, într-o monedă liber convertibilă şi în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internaţional, toate plăţile şi transferurile în ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului curent al balanţei de plăţi care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord.
Art. 201: Articolul CAP.3: Circulaţia capitalurilor
(1)Fiecare parte autorizează, în ceea ce priveşte tranzacţiile aferente contului de capital şi contului financiar al balanţei de plăţi, libera circulaţie a capitalurilor în scopul liberalizării investiţiilor şi al altor tranzacţii, astfel cum se prevede în titlul II [Servicii şi investiţii] din prezenta rubrică.
(2)Părţile se consultă în cadrul Comitetului specializat în comerţ privind serviciile, investiţiile şi comerţul digital în vederea facilitării circulaţiei capitalurilor între ele pentru a promova comerţul şi investiţiile.
Art. 202: Articolul CAP.4: Măsuri care afectează circulaţia capitalurilor, plăţile sau transferurile
1.Articolele CAP.2 [Cont curent] şi CAP.3 [Circulaţia capitalurilor] nu se interpretează ca împiedicând o parte să aplice propriile acte cu putere de lege şi norme administrative referitoare la:
(a)faliment, insolvenţă sau protejarea drepturilor creditorilor;
(b)emiterea, comercializarea sau tranzacţionarea de titluri de valoare, futures, opţiuni sau alte instrumente financiare;
(c)raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităţilor de aplicare a legii sau al autorităţilor de reglementare financiară;
(d)infracţiuni sau delicte ori practici înşelătoare sau frauduloase;
(e)asigurarea respectării ordinelor sau a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurilor judiciare sau administrative sau
(f)sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau sistemele de economisire obligatorie.
2.Actele cu putere de lege şi normele administrative menţionate la alineatul (1) nu se aplică în mod arbitrar sau discriminatoriu şi nu constituie în alt mod o restricţie disimulată asupra circulaţiei capitalurilor, a plăţilor sau a transferurilor.
Art. 203: Articolul CAP.5: Măsuri de salvgardare temporare
1.În circumstanţe excepţionale în care există sau riscă să apară dificultăţi majore pentru funcţionarea uniunii economice şi monetare a Uniunii, Uniunea poate adopta sau menţine măsuri de salvgardare cu privire la circulaţia capitalurilor, la plăţi şi la transferuri pentru o perioadă care nu depăşeşte şase luni.
2.Măsurile menţionate la alineatul (1) se limitează la ceea ce este strict necesar.
Art. 204: Articolul CAP.6: Restricţii în caz de dificultăţi în ceea ce priveşte balanţa de plăţi şi finanţarea externă
1.În cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea externă, partea respectivă poate adopta sau menţine măsuri restrictive în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor, plăţile sau transferurile35.
35Pentru mai multă certitudine, dificultăţile majore existente sau potenţiale în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau finanţarea externă pot fi cauzate, printre altele, de dificultăţi majore legate de politicile monetare sau de curs de schimb.
2.Măsurile menţionate la alineatul (1):
(a)trebuie să fie compatibile cu Statutul Fondului Monetar Internaţional;
(b)nu depăşesc ceea ce este necesar pentru a face faţă situaţiilor descrise la alineatul (1);
(c)trebuie să fie temporare şi să fie eliminate progresiv pe măsură ce situaţia specificată la alineatul (1) se ameliorează;
(d)evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice şi financiare ale celeilalte părţi şi
(e)trebuie să fie nediscriminatorii faţă de ţările terţe în situaţii similare.
3.În cazul comerţului cu mărfuri, o parte poate adopta sau menţine măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Respectivele măsuri trebuie să fie conforme cu GATT 1994 şi cu Înţelegerea privind dispoziţiile referitoare la balanţa de plăţi din Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994.
4.În cazul comerţului cu servicii, fiecare parte poate adopta sau menţine măsuri restrictive pentru a-şi proteja poziţia financiară externă sau balanţa de plăţi. Respectivele măsuri trebuie să fie conforme cu articolul XII din acordul GATS.
5.O parte care menţine sau care a adoptat măsuri menţionate la alineatele (1) şi (2) i le notifică celeilalte părţi cu promptitudine.
6.În cazul în care o parte adoptă sau menţine restricţii în temeiul prezentului articol, părţile se consultă în cel mai scurt timp în cadrul Comitetului specializat în comerţ privind serviciile, investiţiile şi comerţul digital, cu excepţia cazului în care au loc consultări în alte foruri. Comitetul menţionat evaluează dificultatea în ceea ce priveşte balanţa de plăţi sau situaţia financiară externă care a condus la măsurile respective, luând în considerare, printre altele, factori precum:
(a)natura şi amploarea dificultăţilor;
(b)mediul economic şi comercial extern şi
(c)măsurile corective alternative care pot fi disponibile.
7.În cadrul consultărilor menţionate la alineatul (6) se examinează conformitatea măsurilor restrictive cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2). Sunt acceptate toate constatările relevante de natură statistică sau factuală prezentate de Fondul Monetar Internaţional în cazul în care sunt disponibile, iar concluziile iau în considerare evaluarea de către Fondul Monetar Internaţional a balanţei de plăţi şi a situaţiei financiare externe a părţii în cauză.
Art. 205: Articolul IP.1: Obiective
Obiectivele prezentului titlu sunt:
(a)facilitarea producţiei, a furnizării şi a comercializării de produse şi servicii inovatoare şi creative între părţi prin reducerea denaturărilor comerţului cu astfel de produse şi servicii şi a obstacolelor din calea acestui comerţ, contribuind astfel la o economie mai durabilă şi favorabilă incluziunii şi
(b)atingerea unui nivel adecvat şi eficace de protecţie şi de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 206: Articolul IP.2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul titlu completează şi precizează drepturile şi obligaţiile pe care le au părţile în temeiul Acordului TRIPS şi al altor tratate internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care sunt părţi.
(2)Prezentul titlu nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă un nivel de protecţie şi de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală mai extins decât cel prevăzut la prezentul titlu, cu condiţia ca un astfel de nivel de protecţie şi de asigurare a respectării să nu încalce dispoziţiile prezentului titlu.
Art. 207: Articolul IP.3: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
(a)"Convenţia de la Paris" înseamnă Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită ultima oară la Stockholm la 14 iulie 1967;
(b)"Convenţia de la Berna" înseamnă Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886, astfel cum a fost revizuită la Paris la 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979;
(c)"Convenţia de la Roma" înseamnă Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961;
(d)"OMPI" înseamnă Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale;
(e)"drepturi de proprietate intelectuală" înseamnă toate categoriile de proprietate intelectuală care intră sub incidenţa articolelor IP.7 [Autori]-IP.37 [Protecţia drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante] din prezentul titlu sau al părţii a II-a secţiunile 1-7 din Acordul TRIPS. Protecţia proprietăţii intelectuale include protecţia împotriva concurenţei neloiale, astfel cum se menţionează la articolul 10a din Convenţia de la Paris;
(f)"resortisant" înseamnă, în privinţa dreptului de proprietate intelectuală relevant, o persoană a unei părţi care ar îndeplini criteriile de eligibilitate pentru protecţie prevăzute în Acordul TRIPS şi în acordurile multilaterale încheiate şi gestionate sub auspiciile OMPI, la care partea este parte contractantă.
Art. 208: Articolul IP.4: Acorduri internaţionale
1.Părţile îşi afirmă angajamentul de a respecta acordurile internaţionale la care sunt parte:
(a)Acordul TRIPS;
(b)Convenţia de la Roma;
(c)Convenţia de la Berna;
(d)Tratatul OMPI privind dreptul de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
(e)Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;
(f)Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, astfel cum a fost modificat ultima dată la 12 noiembrie 2007;
(g)Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994;
(h)Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 27 iunie 2013;
(i)Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, adoptat la Geneva la 2 iulie 1999.
2.Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru ratificarea următoarelor acorduri internaţionale sau pentru aderarea la acestea:
(a)Tratatul de la Beijing privind interpretările şi execuţiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012;
(b)Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, adoptat la Singapore la 27 martie 2006.
Art. 209: Articolul IP.5: Epuizare
Prezentul capitol nu afectează libertatea părţilor de a determina dacă şi în ce condiţii se aplică epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 210: Articolul IP.6: Tratament naţional
1.Pentru toate categoriile de proprietate intelectuală reglementate de prezentul titlu, fiecare parte acordă resortisanţilor celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât tratamentul pe care îl acordă propriilor resortisanţi în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale, sub rezerva, atunci când este cazul, a excepţiilor care sunt deja prevăzute în Convenţia de la Paris, în Convenţia de la Berna, în Convenţia de la Roma şi, respectiv, în Tratatul asupra proprietăţii intelectuale în materie de circuite integrate, adoptat la Washington la 26 mai 1989. În privinţa artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, această obligaţie se aplică numai pentru drepturile prevăzute în prezentul acord.
2.În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, "protecţie" include aspecte care au efecte asupra existenţei, a dobândirii, a domeniului de aplicare, a păstrării şi a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi aspecte care au efecte asupra utilizării drepturilor de proprietate intelectuală abordate în mod specific în prezentul titlu, inclusiv măsuri de prevenire a eludării măsurilor tehnice eficace menţionate la articolul IP.16 [Protecţia măsurilor tehnice] şi măsuri privind informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor, menţionate la articolul IP.17 [Obligaţii privind informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor].
3.O parte poate să se prevaleze de excepţiile permise în temeiul alineatului (1) în legătură cu procedurile sale judiciare şi administrative, inclusiv să solicite unui resortisant al celeilalte părţi să desemneze un domiciliu ales pe teritoriul său ori să numească un reprezentant pe teritoriul său, atunci când excepţiile invocate:
(a)sunt necesare pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale părţii care nu sunt incompatibile cu dispoziţiilor prezentului titlu sau
(b)nu sunt aplicate într-un mod care să constituie o restricţie disimulată asupra comerţului.
4.Alineatul (1) nu se aplică procedurilor prevăzute în acordurile multilaterale încheiate sub auspiciile OMPI referitoare la dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Art. 211: Articolul IP.7: Autori
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:
(a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a operelor lor;
(b)orice formă de distribuire către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;
(c)orice comunicare publică a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
(d)închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor operelor lor; fiecare parte poate prevedea ca prezentul punct să nu se aplice clădirilor sau operelor de artă aplicată.
Art. 212: Articolul IP.8: Artişti interpreţi sau executanţi
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiştilor interpreţi sau executanţi de a autoriza sau de a interzice:
(a)fixarea interpretărilor sau a execuţiilor lor;
(b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
(c)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor;
(d)punerea la dispoziţia publicului a fixărilor interpretărilor sau execuţiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
(e)radiodifuzarea fără fir şi comunicarea publică a interpretărilor sau execuţiilor lor, cu excepţia cazului în care interpretarea sau execuţia este ea însăşi deja o execuţie sau interpretare radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare;
(f)închirierea comercială către public a fixării interpretărilor sau execuţiilor lor.
Art. 213: Articolul IP.9: Producători de fonograme
Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:
(a)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parţială, prin orice mijloc şi sub orice formă a fonogramelor lor;
(b)distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;
(c)punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
(d)închirierea comercială către public a fonogramelor lor.
Art. 214: Articolul IP.10: Organisme de radiodifuziune şi televiziune
Fiecare parte asigură dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune şi televiziune de a autoriza sau de a interzice:
(a)fixarea emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
(b)reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, totală sau parţială, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
(c)punerea la dispoziţia publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual;
(d)distribuirea către public, prin vânzare sau în alt mod, a fixărilor emisiunilor lor, inclusiv a copiilor acestora, indiferent dacă emisiunile se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
(e)redifuzarea prin mijloace fără fir a emisiunilor lor, precum şi comunicarea publică a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.
Art. 215: Articolul IP.11: Radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale
1.Fiecare parte prevede un drept pentru a se asigura că utilizatorul plăteşte o remuneraţie echitabilă unică artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme atunci când o fonogramă publicată în scopuri comerciale sau o reproducere a unei astfel de fonograme este utilizată pentru radiodifuzare sau pentru orice comunicare publică.
2.Fiecare parte se asigură că remuneraţia echitabilă unică este repartizată între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme în cauză. În absenţa unui acord între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme, fiecare parte poate adopta dispoziţii legislative prin care să stabilească modalităţile de repartizare a remuneraţiei echitabile unice între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.
3.Fiecare parte poate acorda artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme drepturi mai extinse în ceea ce priveşte radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale.
Art. 216: Articolul IP.12: Durata protecţiei
1.Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
2.În scopul punerii în aplicare a alineatului (1), fiecare parte poate să prevadă norme specifice privind calcularea duratei protecţiei compoziţiilor muzicale cu text, a operelor comune, precum şi a operelor cinematografice sau audiovizuale. Fiecare parte poate să prevadă norme specifice privind calcularea duratei protecţiei operelor anonime sau publicate sub pseudonim.
3.Drepturile organismelor de radiodifuziune şi televiziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
4.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi asupra interpretărilor sau execuţiilor lor fixate altfel decât pe o fonogramă expiră după 50 de ani de la data fixării interpretării sau execuţiei sau, în cazul în care fixarea a făcut obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale în decursul acestui termen, după 50 de ani de la prima astfel de publicare sau comunicare publică, oricare dintre acestea survine mai întâi.
5.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi asupra interpretărilor sau execuţiilor lor fixate în fonograme expiră după 50 de ani de la data fixării interpretării sau execuţiei sau, în cazul în care fixarea a făcut obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale în decursul acestui termen, după 70 de ani de la acest act, oricare dintre acestea survine mai întâi.
6.Drepturile producătorilor de fonograme expiră după 50 ani de la data fixării sau, în cazul în care fixarea se publică în mod legal în această perioadă, după 70 ani de la publicare. În absenţa unei publicări legale, dacă fonograma a fost comunicată public în mod legal în decursul acestui termen, durata protecţiei este de 70 ani de la acest act de comunicare. Fiecare parte poate prevedea măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie ulteriori perioadei de 50 de ani este repartizat în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.
7.Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.
8.Fiecare parte poate stabili durate de protecţie mai îndelungate decât cele prevăzute în prezentul articol.
Art. 217: Articolul IP.13: Drept de suită
1.Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunţa, nici chiar anticipat, de a încasa o redevenţă pe baza preţului de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
2.Dreptul menţionat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesionişti ai pieţei obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă şi, în general, orice comerciant de opere de artă.
3.Fiecare parte poate prevedea că dreptul menţionat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare atunci când vânzătorul a achiziţionat opera direct de la autorul acesteia cu mai puţin de trei ani înainte de data revânzării în cauză şi atunci când preţul de revânzare nu depăşeşte o anumită sumă minimă.
4.Procedura de colectare a redevenţelor şi de stabilire a cuantumului acestora se stabileşte în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi.
Art. 218: Articolul IP.14: Gestiunea colectivă a drepturilor
1.Părţile promovează cooperarea între societăţile lor de gestiune colectivă, pentru a stimula disponibilitatea operelor şi a altor obiecte protejate pe teritoriile lor şi transferul veniturilor provenite din drepturi între societăţile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate de acest fel.
2.Părţile promovează transparenţa societăţilor de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, utilizarea veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, politica de repartizare şi repertoriul lor.
3.Părţile depun eforturi pentru a facilita acordurile între societăţile lor de gestiune colectivă privind tratamentul nediscriminatoriu al titularilor de drepturi ale căror drepturi sunt gestionate de aceste societăţi în temeiul unor acorduri de reprezentare.
4.Părţile cooperează pentru a sprijini societăţile de gestiune colectivă care sunt stabilite pe teritoriul lor şi reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părţi prin intermediul unui acord de reprezentare, cu scopul de a se asigura că acestea achită cu exactitate, cu regularitate şi cu diligenţă sumele datorate organizaţiilor de gestiune colectivă reprezentate şi furnizează organizaţiei de gestiune colectivă pe care o reprezintă informaţii privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia şi deducerile aplicate asupra acestor venituri provenite din drepturi.
Art. 219: Articolul IP.15: Excepţii şi limitări
Fiecare parte restrânge limitările sau excepţiile privind drepturile stabilite la articolele IP.7 [Autori]- IP.11 [Radiodifuzarea şi comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale] la anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat şi nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului drepturilor.
Art. 220: Articolul IP.16: Protecţia măsurilor tehnologice
1.Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva eludării oricăror măsuri tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună-ştiinţă sau având motive întemeiate să ştie că urmăreşte acest obiectiv. Fiecare parte poate prevedea un regim specific de protecţie juridică a măsurilor tehnologice utilizate pentru protecţia programelor pentru calculator.
2.Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii ori posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor ori împotriva furnizării de servicii care:
(a)fac obiectul unei promovări, publicităţi sau vânzări în scopul eludării
(b)au doar un scop sau o utilizare semnificativ(ă) din punct de vedere comercial limitat(ă), în afară de eludarea sau
(c)sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite şi a facilita eludarea oricăror măsuri tehnologice eficace.
3.În sensul prezentei secţiuni, sintagma "măsuri tehnologice" înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcţionării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce priveşte operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex care intră sub incidenţa prezentei secţiuni. Măsurile tehnologice sunt considerate "eficace" dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul de protecţie.
4.În pofida protecţiei juridice prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, fiecare parte poate lua măsuri corespunzătoare, dacă este necesar, pentru a se asigura că protecţia juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepţiilor şi limitărilor stabilite în conformitate cu articolul IP.15 [Excepţii şi limitări] să se bucure de respectivele excepţii sau limitări.
Art. 221: Articolul IP.17: Obligaţii privind informaţiile referitoare la gestionarea drepturilor
1.Fiecare parte prevede o protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoştinţă de cauză, desfăşoară fără autorizaţie oricare dintre următoarele acte:
(a)eliminarea sau modificarea oricăror informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic;
(b)distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere sau altor obiecte protejate în temeiul prezentei secţiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie informaţii referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic;
dacă persoana respectivă ştie sau are motive întemeiate să ştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislaţia unei părţi.
2.În sensul prezentului articol, sintagma "informaţii referitoare la gestionarea drepturilor" înseamnă orice informaţie furnizată de titularii drepturilor care identifică opera sau alt obiect protejat menţionat în prezentul articol, autorul sau orice alt titular al drepturilor şi informaţii despre condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice număr sau cod care reprezintă astfel de informaţii.
3.Alineatul (2) se aplică atunci când oricare dintre aceste informaţii este asociată unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menţionat în prezentul articol ori apare în legătură cu o comunicare publică a operei sau a obiectului protejat respectiv.
Art. 222: Articolul IP.18: Clasificarea mărcilor
Fiecare parte menţine un sistem de clasificare a mărcilor compatibil cu Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost modificat şi revizuit.
Art. 223: Articolul IP.19: Semne care pot constitui o marcă
Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, sau desenele şi modelele, literele, numerele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca astfel de semne:
(a)să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi şi
(b)să poată fi reprezentate, în registrul mărcilor ţinut de fiecare parte, într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului respectivei mărci.
Art. 224: Articolul IP.20: Drepturi conferite de o marcă
1.Fiecare parte prevede că înregistrarea unei mărci îi conferă titularului drepturi exclusive asupra acesteia. Titularul are dreptul să împiedice orice terţ să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operaţiunilor comerciale:
(a)orice semn identic cu marca înregistrată pentru bunuri sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca;
(b)orice semn în cazul căruia, din cauza identităţii sau a similitudinii sale cu marca înregistrată şi din cauza identităţii sau a similitudinii produselor ori serviciilor aflate sub incidenţa mărcii respective şi a semnului, există, din partea publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere între semn şi marca înregistrată.
2.Titularul unei mărci înregistrate are dreptul să interzică oricărui terţ, să introducă produse, în contextul operaţiunilor comerciale, pe teritoriul părţii în care este înregistrată marca fără ca acestea să fie puse în liberă circulaţie pe teritoriul părţii respective, atunci când produsele respective, inclusiv ambalajele, provin din alte ţări terţe sau din cealaltă parte şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca înregistrată pentru produsele respective sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de acea marcă.
3.Dreptul titularului mărcii, prevăzut la alineatul (2), se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptăţit să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală.
Art. 225: Articolul IP.21: Procedura de înregistrare
1.Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parţial al înregistrării, se motivează în mod corespunzător şi se comunică în scris părţii relevante, care are posibilitatea de a o contesta.
2.Fiecare parte oferă terţilor posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziţie sunt contradictorii.
3.Fiecare parte prevede o bază de date electronică publică cu cererile de înregistrare a mărcilor şi cu înregistrările mărcilor.
4.Fiecare parte depune toate eforturile pentru a pune la dispoziţie un sistem electronic pentru depunerea şi prelucrarea cererilor de înregistrare a mărcilor, precum şi pentru înregistrarea şi întreţinerea mărcilor.
Art. 226: Articolul IP.22: Mărci notorii
Pentru a pune în aplicare protecţia mărcilor notorii, astfel cum este menţionată la articolul 6a din Convenţia de la Paris şi la articolul 16 alineatele (2) şi (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispoziţiile privind protecţia mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci şi patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.
Art. 227: Articolul IP.23: Excepţii de la drepturile conferite de o marcă
1.Fiecare parte prevede excepţii limitate de la drepturile conferite de o marcă, cum ar fi utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicaţiilor geografice, şi poate să prevadă alte excepţii limitate, cu condiţia ca acestea să ţină seama de interesele legitime ale titularului mărcii şi ale terţilor.
2.Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale:
(a)a numelui sau a adresei terţului, în cazul în care respectivul terţ este o persoană fizică;
(b)a semnelor sau indicaţiilor privind felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului ori a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului ori serviciului sau
(c)a mărcii, dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special când este vorba despre accesorii sau piese de schimb, atât timp cât terţul le foloseşte conform practicilor loiale din domeniul industrial sau comercial.
3.Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terţ utilizarea, în cadrul operaţiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislaţia părţii în cauză şi este utilizat în limita teritoriului pe care este recunoscut.
Art. 228: Articolul IP.24: Cauze de decădere
1.Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant al unei părţi de către proprietar sau cu consimţământul proprietarului în legătură cu produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru neutilizare.
2.De asemenea, fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade de cinci ani de la data finalizării procedurii de înregistrare, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant de către proprietar sau cu consimţământul proprietarului în legătură cu produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru neutilizare.
3.Cu toate acestea, nicio persoană nu poate reclama decăderea din drepturi a titularului unei mărci dacă, între expirarea acestei perioade de cinci ani şi prezentarea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv. Cu toate acestea, începerea sau reluarea utilizării făcută într-un interval de trei luni înainte de prezentarea cererii de revocare, termen începând să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoştinţă de eventuala depunere a cererii de revocare.
4.Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale, de asemenea, atunci când, după data înregistrării sale:
(a)în urma activităţii sau inactivităţii titularului său, marca a devenit denumirea comercială obişnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;
(b)în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţământul titularului pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, marca poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a acestor produse sau servicii.
Art. 229: Articolul IP.25: Dreptul de a interzice acţiunile pregătitoare în legătură cu utilizarea ambalajelor sau a altor suporturi
În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate sau de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii, iar utilizarea respectivă ar constitui o încălcare a drepturilor titularului mărcii, titularul mărcii respective are dreptul de a interzice, atunci când acestea sunt efectuate în cursul schimbului comercial, următoarele acţiuni:
(a)aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate sau de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca sau
(b)oferirea, introducerea pe piaţă sau deţinerea în aceste scopuri, precum şi importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror alte suporturi pe care se aplică marca.
Art. 230: Articolul IP.26: Cereri formulate cu rea-credinţă
O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă că o astfel de marcă nu se înregistrează.
Art. 231: Articolul IP.27: Protecţia desenelor sau modelelor înregistrate
1.Fiecare parte prevede protecţia desenelor sau modelelor create în mod independent, care sunt noi şi originale. Această protecţie se obţine prin înregistrare şi conferă titularilor acestora drepturi exclusive în conformitate cu prezenta secţiune.
În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.
2.Titularul unui desen sau model industrial înregistrat are dreptul să împiedice terţii care nu au consimţământul său cel puţin să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să deţină produse care conţin sau sunt însoţite de desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care poartă sau încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acţiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.
3.Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou şi original:
(a)numai dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului şi
(b)numai în măsura în care caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc, în sine, cerinţele în materie de noutate şi de originalitate.
4.În sensul alineatului (3) litera (a), sintagma "utilizare normală" înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreţinere, de service sau de reparaţii.
Art. 232: Articolul IP.28: Durata protecţiei
Durata protecţiei pentru desenele şi modelele înregistrate, incluzând reînnoirile desenelor şi modelelor înregistrate, este de maximum 25 de ani de la data depunerii cererii36.
36Fiecare parte poate stabili data relevantă de depunere a cererii în conformitate cu legislaţia proprie.
Art. 233: Articolul IP.29: Protecţia desenelor şi modelelor neînregistrate
1.Fiecare parte conferă titularilor unui desen sau model neînregistrat dreptul de a împiedica utilizarea acestuia de către orice terţ care nu a obţinut consimţământul titularului numai atunci când utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau a modelului neînregistrat pe teritoriul său37. Această utilizare include cel puţin oferirea spre vânzare, introducerea pe piaţă, importul sau exportul produsului.
37Prezenta secţiune nu se aplică protecţiei cunoscute în Regatul Unit drept desen sau model.
2.Durata protecţiei prevăzută pentru desenele şi modelele neînregistrate este de cel puţin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost făcut public pe teritoriul părţii respective.
Art. 234: Articolul IP.30: Excepţii şi excluderi
1.Fiecare parte poate institui excepţii limitate de la protecţia desenelor sau modelelor, inclusiv a celor neînregistrate, cu condiţia ca aceste excepţii să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor şi să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului, ţinând seama de interesele legitime ale terţilor.
2.Protecţia nu se extinde asupra desenelor şi modelelor impuse în mod exclusiv de considerente tehnice sau funcţionale. Un desen sau un model nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma şi dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul să poată fi racordat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau pus în contact cu un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să îşi îndeplinească funcţia proprie.
3.Prin derogare de la alineatul (2), în conformitate cu condiţiile stabilite la articolul IP.27 [Protecţia desenelor şi modelelor înregistrate] alineatul (1), un desen sau un model conferă drepturi asupra unui desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.
Art. 235: Articolul IP.31: Relaţia cu drepturile de autor
Fiecare parte se asigură că desenele şi modelele, inclusiv desenele şi modelele neînregistrate, sunt eligibile, de asemenea, pentru a beneficia de protecţia acordată în temeiul legislaţiei privind drepturile de autor ale părţii respective începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabileşte măsura şi condiţiile în care se conferă o astfel de protecţie, inclusiv gradul de originalitate necesar.
Art. 236: Articolul IP.32: Brevete şi sănătate publică
1.Părţile recunosc importanţa Declaraţiei privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la Doha la data de 14 noiembrie 2001 de Conferinţa ministerială a OMC ("Declaraţia de la Doha"). În interpretarea şi punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din prezenta secţiune, fiecare parte asigură coerenţa cu Declaraţia de la Doha.
2.Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum şi anexa la Acordul TRIPS şi apendicele la anexa la Acordul TRIPS.
Art. 237: Articolul IP.33: Prelungirea perioadei de protecţie conferite de un brevet medicamentelor şi produselor de protecţie a plantelor
1.Părţile recunosc că medicamentele şi produsele de protecţie a plantelor38 protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe pieţele lor respective. Părţile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet şi prima autorizare de introducere a produsului pe piaţă, astfel cum este definită în acest scop în legislaţia relevantă, poate să reducă perioada protecţiei efective conferite de brevet.
38În sensul prezentului titlu, termenul "produs de protecţie a plantelor" este definit pentru fiecare parte de legislaţiile respective ale părţilor.
2.Fiecare parte asigură protecţie suplimentară, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru un produs care este protejat de un brevet şi care a făcut obiectul procedurii de autorizare administrativă menţionate la alineatul (1), pentru a compensa titularul unui brevet pentru reducerea protecţiei efective conferite de brevet. Condiţiile şi modalităţile de asigurare a unei astfel de protecţii suplimentare, inclusiv durata acesteia, se stabilesc în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţilor.
3.În sensul prezentului titlu, medicament înseamnă:
(a)orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi de tratare sau de prevenire a bolilor la oameni sau la animale sau
(b)orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată oamenilor sau animalelor fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.
Art. 238: Articolul IP.34: Protecţia secretelor comerciale
1.Fiecare parte prevede proceduri judiciare civile şi măsuri reparatorii adecvate pentru orice deţinător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial şi de a obţine reparaţii pentru o astfel de acţiune ori de câte ori este efectuată într- un mod care contravine practicilor comerciale loiale.
2.În sensul prezentei secţiuni:
(a)"secret comercial" înseamnă informaţiile care îndeplinesc toate cerinţele următoare:
(i)sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;
(ii)au valoare comercială prin faptul că sunt secrete şi
(iii)au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;
(b)"deţinătorul secretului comercial" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deţine controlul legal asupra unui secret comercial.
3.În sensul prezentei secţiuni, cel puţin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:
(a)dobândirea unui secret comercial fără acordul deţinătorului secretului comercial, ori de câte ori acesta este obţinut prin accesul neautorizat, însuşirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanţe sau fişiere electronice care se află în mod legal sub controlul deţinătorului secretului comercial şi care conţin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;
(b)utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârşită, fără consimţământul deţinătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:
(i)a dobândit secretul comercial într-un mod menţionat la litera (a);
(ii)încalcă un acord de confidenţialitate sau orice altă obligaţie de a nu divulga secretul comercial sau
(iii)încalcă o obligaţie contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial;
(c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârşită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, în circumstanţele date, de faptul că secretul comercial a fost obţinut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înţelesul literei (b).
4.Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu se interpretează ca impunând vreuneia dintre părţi să considere oricare dintre următoarele comportamente contrare practicilor comerciale loiale:
(a)descoperirea sau crearea independentă;
(b)aplicarea operaţiunilor de inginerie inversă asupra unui produs care a fost făcut public sau care se află în mod legal în posesia persoanei care a dobândit informaţiile, atunci când persoanei care a dobândit informaţiile nu i se aplică nicio obligaţie valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea secretului comercial;
(c)dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial prevăzută sau permisă de legislaţia fiecărei părţi;
(d)exercitarea dreptului lucrătorilor sau al reprezentanţilor lucrătorilor la informare şi la consultare în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii respective.
5.Nicio dispoziţie a prezentei secţiuni nu se interpretează ca afectând exercitarea dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, inclusiv libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă, astfel cum sunt protejate în fiecare parte, ca restricţionând mobilitatea angajaţilor sau ca aducând atingere autonomiei partenerilor sociali şi dreptului acestora de a încheia contracte colective de muncă, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţilor.
Art. 239: Articolul IP.35: Protecţia datelor prezentate pentru obţinerea unei autorizaţii de introducere pe piaţă a unui medicament
1.Fiecare parte protejează informaţiile comerciale confidenţiale prezentate în scopul obţinerii unei autorizaţii de introducere a medicamentelor pe piaţă (denumită în continuare "autorizaţia de introducere pe piaţă") împotriva divulgării către terţi, cu excepţia cazului în care se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva exploatării neloiale în comerţ sau cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară în scopul unui interes public superior.
2.Fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă limitată care urmează să fie stabilită de legislaţia sa internă şi în conformitate cu orice condiţii prevăzute în legislaţia sa internă, autoritatea responsabilă cu acordarea unei autorizaţii de introducere pe piaţă nu acceptă nicio cerere ulterioară de autorizaţie de introducere pe piaţă care se bazează pe rezultatele testelor preclinice sau ale studiilor clinice intervenţionale prezentate în cererea depusă la autoritatea respectivă privind prima autorizaţie de introducere pe piaţă, fără consimţământul explicit al titularului primei autorizaţii de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care acordurile internaţionale la care ambele părţi sunt parte cuprind dispoziţii contrare.
3.De asemenea, fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă limitată care urmează să fie stabilită de legislaţia sa internă şi în conformitate cu orice condiţii prevăzute în legislaţia sa internă, un medicament autorizat ulterior de autoritatea respectivă pe baza rezultatelor testelor preclinice şi ale studiilor clinice intervenţionale menţionate la alineatul (2) nu se introduce pe piaţă în absenţa consimţământului explicit al titularului primei autorizaţii de introducere pe piaţă, cu excepţia cazului în care acordurile internaţionale la care ambele părţile sunt parte cuprind dispoziţii contrare.
4.Prezentul articol nu aduce atingere perioadelor suplimentare de protecţie pe care fiecare parte le poate prevedea în dreptul său intern.
Art. 240: Articolul IP.36: Protecţia datelor prezentate pentru obţinerea autorizaţiei de introducere pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor sau a produselor biocide
1.Fiecare parte recunoaşte dreptul temporar al proprietarului unui raport de testare sau de studiu, prezentat pentru prima dată în vederea obţinerii unei autorizaţii de introducere pe piaţă, referitor la siguranţa şi eficacitatea unei substanţe active, a unui produs de protecţie a plantelor sau a unui produs biocid. Pe parcursul acestei perioade, raportul de testare sau de studiu nu se utilizează în beneficiul niciunei alte persoane care urmăreşte să obţină o autorizaţie de introducere pe piaţă a unei substanţe active, a unui produs de protecţie a plantelor sau a unui produs biocid, cu excepţia cazului în care s-a dovedit existenţa consimţământului explicit al primului proprietar. În sensul prezentului articol, dreptul respectiv este denumit protecţia datelor.
2.Raportul de testare sau de studiu prezentat în scopul obţinerii autorizaţiei de introducere pe piaţă a unei substanţe active sau a unui produs de protecţie a plantelor ar trebui să îndeplinească următoarele condiţii:
(a)să fie necesar pentru autorizare sau pentru modificarea unei autorizaţii pentru a permite utilizarea pe alte culturi şi
(b)să fie recunoscut drept conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.
3.Perioada de protecţie a datelor este de cel puţin 10 ani de la acordarea primei autorizaţii de către o autoritate relevantă situată pe teritoriul părţii.
4.Fiecare parte se asigură că organismele publice responsabile pentru acordarea autorizaţiei de introducere pe piaţă nu utilizează informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) în beneficiul unui solicitant ulterior al unei autorizaţii ulterioare de introducere pe piaţă, indiferent dacă aceste informaţii au fost sau nu făcute publice.
5.Fiecare parte stabileşte norme pentru a se evita repetarea testelor pe animale vertebrate.
Art. 241: Articolul IP.37: Protecţia drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante
Fiecare parte protejează drepturile asupra soiurilor de plante în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante (UPOV), astfel cum a fost revizuită ultima oară la Geneva la 19 martie 1991. Părţile cooperează pentru promovarea şi asigurarea respectării acestor drepturi.
Art. 242: Articolul IP.38: Obligaţii generale
1.Fiecare parte prevede, în cadrul propriei legislaţii, măsurile, procedurile şi mijloacele de reparaţie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
În sensul prezentului capitol secţiunile 1, 2 şi 4, termenul "drepturi de proprietate intelectuală" nu include drepturile care intră sub incidenţa capitolului 2 secţiunea 5 [Protecţia informaţiilor nedivulgate].
2.Măsurile, procedurile şi mijloacele de reparaţie menţionate la alineatul (1):
(a)trebuie să fie corecte şi echitabile;
(b)nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate;
(c)trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive;
(d)sunt aplicate într-un mod care să evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi să ofere protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
Art. 243: Articolul IP.39: Persoane îndreptăţite să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparaţie
Fiecare parte recunoaşte următoarele persoane ca fiind îndreptăţite să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparaţie menţionate în prezentul capitol secţiunile 2 şi 4:
(a)titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu legislaţia unei părţi;
(b)toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special deţinătorii de licenţe, în măsura în care acest lucru este permis de legislaţia unei părţi şi în conformitate cu aceasta şi
(c)federaţiile şi asociaţiile39, în măsura în care acest lucru este permis de legislaţia unei părţi şi în conformitate cu aceasta.
39Pentru mai multă certitudine şi în măsura în care acest lucru este permis de legislaţia unei părţi, termenul "federaţii şi asociaţii" include cel puţin organismele de gestionare colectivă a drepturilor şi organismele de protecţie profesională
Art. 244: Articolul IP.40: Măsuri pentru conservarea dovezilor
1.Fiecare parte se asigură că, încă înainte de începutul procedurilor de examinare pe fond a cauzei, la cererea unei părţi care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul afirmaţiei sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, autorităţile judiciare competente pot dispune adoptarea de măsuri provizorii prompte şi eficace pentru a conserva elementele de probă relevante în ceea ce priveşte presupusa încălcare, sub rezerva unor garanţii adecvate şi a protejării informaţiilor confidenţiale.
2.Astfel de măsuri pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sau sechestrul fizic al mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală şi, în cazurile corespunzătoare, a materialelor şi a echipamentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui aceste mărfuri, precum şi documentele care se referă la ele.
Art. 245: Articolul IP.41: Dovezi
1.Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judiciare competente ca, la cererea unei părţi care a prezentat dovezi accesibile în mod rezonabil şi suficiente în sprijinul pretenţiilor sale şi a precizat că pretenţiile respective se întemeiază pe dovezi care se află sub controlul părţii adverse, să dispună ca dovezile respective să fie prezentate de partea adversă, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.
2.De asemenea, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judiciare competente să dispună, în cazurile în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la scară comercială, după caz, în aceleaşi condiţii menţionate la alineatul (1), comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părţii adverse, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.
Art. 246: Articolul IP.42: Dreptul la informare
1.Fiecare parte se asigură că, în contextul unei acţiuni civile referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală şi ca răspuns la o cerere justificată şi proporţională a reclamantului, autorităţile judiciare competente pot dispune ca autorul încălcării sau orice altă persoană să furnizeze informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie ale mărfurilor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.
2.În sensul alineatului (1), "orice altă persoană" înseamnă o persoană despre care:
(a)s-a constatat că deţine la scară comercială mărfuri care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
(b)s-a constatat că foloseşte la scară comercială servicii care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;
(c)s-a constatat că furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi care încalcă drepturi de proprietate intelectuală sau
(d)persoana prevăzută la litera (a), (b) sau (c) a semnalat că este implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.
3.Informaţiile menţionate la alineatul (1) cuprind, după caz:
(a)numele şi adresele producătorilor, ale fabricanţilor, ale distribuitorilor, ale furnizorilor şi ale altor deţinători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum şi ale angrosiştilor şi ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari;
(b)informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile respective.
4.Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor acte legislative ale unei părţi care:
(a)acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai cuprinzătoare;
(b)reglementează utilizarea în acţiunile civile a informaţiilor comunicate în temeiul prezentului articol;
(c)reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informare;
(d)dau posibilitatea de a refuza furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală;
(e)reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Art. 247: Articolul IP.43: Măsuri provizorii şi asigurătorii
1.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare pot, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanţă preşedinţială menită să prevină orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală sau să interzică, cu titlu provizoriu şi, dacă este cazul, sub rezerva plăţii unei daune cominatorii, atunci când legislaţia părţii respective prevede acest lucru, continuarea presupuselor încălcări ale dreptului în cauză sau să subordoneze continuarea respectivă constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanţă preşedinţială, în aceleaşi condiţii, şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.
2.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare pot dispune, la cererea reclamantului, sechestrarea sau predarea mărfurilor despre care se crede că ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
3.În cazul unei presupuse încălcări săvârşite la scară comercială, fiecare parte se asigură că, dacă reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar pune în pericol recuperarea prejudiciului, autorităţile judiciare pot dispune sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor active. În acest scop, autorităţile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile relevante.
4.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare au competenţa, cu privire la măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), de a impune reclamantului să prezinte orice dovadă accesibilă în mod rezonabil, pentru a se convinge cu suficientă certitudine că acesta este titularul dreptului şi că dreptul i-a fost încălcat sau că încălcarea respectivă este iminentă.
Art. 248: Articolul IP.44: Măsuri corective
1.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare pot dispune, la cererea solicitantului, fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârşite şi fără despăgubiri de vreun fel, distrugerea mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală sau cel puţin scoatere definitivă a mărfurilor respective din circuitele comerciale. Dacă este cazul, autorităţile judiciare pot, în aceleaşi condiţii, să dispună şi distrugerea materialelor şi a echipamentelor utilizate cu preponderenţă pentru crearea sau fabricarea mărfurilor respective.
2.Autorităţile judiciare ale fiecărei părţi sunt abilitate să dispună ca măsurile respective să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepţia cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.
Art. 249: Articolul IP.45: Ordonanţe preşedinţiale
Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot pronunţa împotriva autorului încălcării o ordonanţă preşedinţială prin care interzic continuarea încălcării. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că autorităţile judiciare pot pronunţa o ordonanţă preşedinţială împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terţi pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.
Art. 250: Articolul IP.46: Măsuri alternative
Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar şi la cererea persoanei susceptibile să facă subiectul măsurilor prevăzute la articolul IP.44 [Măsuri corective] sau la articolul IP.45 [Ordonanţe preşedinţiale], autorităţile judiciare pot dispune plata unei despăgubiri băneşti în favoarea părţii vătămate în locul aplicării măsurilor prevăzute la cele două articole menţionate, dacă persoana respectivă a acţionat fără intenţie şi fără neglijenţă, dacă aplicarea măsurilor în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporţionat şi dacă despăgubirile băneşti acordate părţii vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.
Art. 251: Articolul IP.47: Daune-interese
1.Fiecare parte se asigură că, la cererea părţii vătămate, autorităţile sale judiciare dispun ca autorul încălcării care s-a angajat în cunoştinţă de cauză într-o activitate de încălcare sau care avea motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză să îi plătească titularului dreptului daune- interese corespunzătoare prejudiciului real suferit de titularul dreptului ca urmare a încălcării.
2.Fiecare parte se asigură că, la stabilirea daunelor-interese, autorităţile judiciare:
(a)iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv pierderea câştigurilor, suferite de partea vătămată, beneficiile realizate în mod necuvenit de către autorul încălcării şi, după caz, şi alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului prin încălcarea respectivă sau
(b)ca alternativă la litera (a), pot, atunci când este cazul, să stabilească o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin valoarea redevenţelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.
3.În cazul în care autorul încălcării nu s-a angajat în activitatea de încălcare cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, fiecare parte poate prevedea ca autorităţile judiciare să poată dispune recuperarea beneficiilor sau plata unor daune-interese care pot fi prestabilite.
Art. 252: Articolul IP.48: Cheltuieli de judecată
Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenţii suportă cheltuieli de judecată rezonabile şi proporţionale, precum şi alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câştig de cauză, cu excepţia situaţiei în care principiile de echitate nu permit acest lucru.
Art. 253: Articolul IP.49: Publicarea hotărârilor judecătoreşti
Fiecare parte se asigură că, în cadrul acţiunilor în justiţie introduse ca urmare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala autorului încălcării, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială.
Art. 254: Articolul IP.50: Prezumţia calităţii de autor sau de titular al dreptului
În scopul aplicării măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparaţie prevăzute în capitolul 3 [Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală]:
(a)pentru ca autorul unei opere literare sau artistice să fie, până la proba contrară, considerat ca atare şi îndreptăţit, prin urmare, să introducă o acţiune în constatarea încălcării drepturilor, este suficient ca numele autorului să fie menţionat pe operă în modul obişnuit şi
(b)litera (a) se aplică mutatis mutandis titularilor de drepturi conexe dreptului de autor în ceea ce priveşte obiectul protejat de acestea.
Art. 255: Articolul IP.51: Proceduri administrative
În măsura în care, ca urmare a unor proceduri administrative, poate fi dispusă orice acţiune reparatorie civilă pe fondul cauzei, aceste proceduri respectă principii echivalente, în esenţă, cu cele enunţate în prezenta secţiune.
Art. 256: Articolul IP.52: Procedurile judiciare civile şi măsurile reparatorii în materie de secrete comerciale
1.Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menţionate la articolul IP.34 [Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale] alineatul (1) sau care are acces la documente care fac parte din aceste proceduri nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autorităţile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părţi interesate, le-au calificat drept confidenţiale şi de care au luat cunoştinţă în urma acestei participări sau a acestui acces.
2.Fiecare parte se asigură că obligaţia menţionată la alineatul (1) rămâne în vigoare atât timp cât este necesar după încheierea procedurilor judiciare în materie civilă.
3.În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menţionate la articolul IP.34 [Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale] alineatul (1), fiecare parte se asigură că autorităţile sale judiciare sunt abilitate cel puţin:
(a)să dispună măsuri provizorii, în conformitate cu actele lor cu putere de lege şi normele lor administrative, pentru încetarea şi interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale;
(b)să dispună măsuri, în conformitate cu actele lor cu putere de lege şi normele lor administrative, pentru încetarea sau, după caz, interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale;
(c)să dispună, în conformitate cu actele lor cu putere de lege şi normele lor administrative, ca orice persoană care a dobândit, a utilizat sau a divulgat un secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că se implică în dobândirea, utilizarea sau dezvăluirea unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale, să plătească deţinătorul secretului comercial daune-interese proporţionale cu prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, utilizării sau divulgării secretului comercial;
(d)să dispună măsurile specifice necesare pentru păstrarea confidenţialităţii oricăror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale utilizate sau menţionate în cursul procedurilor menţionate la articolul IP.34 [Domeniul de aplicare al protecţiei secretelor comerciale] alineatul (1). Astfel de măsuri specifice pot include, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale fiecărei părţi, inclusiv cu privire la drepturile la apărare, posibilitatea de a restricţiona, integral sau parţial, accesul la anumite documente, de a restricţiona accesul la audieri şi la înregistrările sau transcrierile aferente acestora şi de a pune la dispoziţie versiuni neconfidenţiale ale unor hotărâri judecătoreşti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conţin secrete comerciale;
(e)să impună sancţiuni oricărei persoane care participă la procedurile judiciare şi care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile judecătoreşti privind protecţia secretului comercial sau a presupusului secret comercial.
4.Fiecare parte se asigură că solicitarea de aplicare a măsurilor, a procedurilor şi a măsurilor reparatorii prevăzute în prezentul articol este respinsă în cazul în care presupusa dobândire, utilizare sau divulgare a secretului comercial contrară practicilor comerciale loiale a avut loc, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative:
(a)pentru dezvăluirea unei abateri, a unei fapte ilicite sau a unei activităţi ilegale, în scopul protejării interesului public general;
(b)în cursul divulgării de către angajaţi către reprezentanţii acestora ca parte a exercitării legitime de către reprezentanţii respectivi a funcţiilor lor, cu condiţia ca divulgarea să fi fost necesară pentru această exercitare legitimă;
(c)în scopul protejării unui interes legitim recunoscut în actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii respective.
Art. 257: Articolul IP.53: Măsuri la frontieră
1.În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menţine proceduri prin care un titular de drepturi poate cere unei autorităţi competente40 să suspende eliberarea mărfurilor suspectate sau să reţină mărfurile suspectate. În sensul prezentei secţiuni, "mărfuri suspectate" înseamnă mărfuri suspectate de încălcarea unor mărci, drepturi de autor sau drepturi conexe, indicaţii geografice, brevete, modelele de utilitate, desene sau modele industriale, topografii de circuite integrate şi drepturi de proprietate asupra soiurilor de plante.
40Pentru Uniunea Europeană, autoritatea competentă înseamnă autorităţile vamale.
2.Fiecare parte dispune de sisteme electronice pentru gestionarea de către autoritatea vamală a cererilor aprobate sau înregistrate.
3.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente nu percep taxe pentru a-şi acoperi cheltuielile administrative ocazionate de prelucrarea unei cereri sau a unei înregistrări.
4.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente decid cu privire la aprobarea sau înregistrarea cererilor într-un interval de timp rezonabil.
5.Fiecare parte prevede că cererile menţionate la alineatul (1) se aplică transporturilor multiple.
6.În ceea ce priveşte mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale pot acţiona din proprie iniţiativă pentru a suspenda eliberarea mărfurilor suspectate sau pentru a reţine mărfurile suspectate.
7.Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate.
8.Fiecare parte poate autoriza autoritatea sa vamală să furnizeze titularului dreptului, la cerere, informaţii cu privire la mărfuri, inclusiv o descriere şi cantităţile reale sau estimate ale acestora şi, dacă se cunosc, numele şi adresa expeditorului, ale importatorului, ale exportatorului sau ale destinatarului, precum şi ţara de origine sau de provenienţă a mărfurilor pentru care s-a suspendat acordarea liberului de vamă sau care au fost reţinute.
9.Fiecare parte trebuie să dispună de proceduri care permit distrugerea mărfurilor suspectate, fără a fi necesare proceduri administrative sau judiciare prealabile pentru stabilirea formală a încălcărilor, în cazul în care persoanele vizate sunt de acord cu distrugerea sau nu se opun acesteia. În cazul în care mărfurile suspectate nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, mărfurile de acest fel sunt eliminate din circuitul comercial într-un mod prin care să se evite prejudicierea titularului de drepturi.
10.Fiecare parte dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute şi a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poştală sau prin serviciile de curierat.
11.Fiecare parte prevede că, la cererea autorităţilor vamale, titularul cererii aprobate sau înregistrate este obligat să ramburseze costurile suportate de autorităţile vamale sau de alte părţi care acţionează în numele autorităţilor vamale, din momentul reţinerii sau suspendării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, inclusiv costurile aferente depozitării şi manipulării, precum şi orice costuri legate de distrugerea sau eliminarea mărfurilor.
12.Fiecare parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piaţă într-o altă ţară de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia. Părţile pot exclude de la aplicarea prezentului articol mărfurile cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.
13.Fiecare parte permite autorităţilor sale vamale să întreţină un dialog periodic şi să promoveze cooperarea cu părţile interesate relevante şi cu alte autorităţi cu atribuţii în asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.
14.Părţile cooperează în ceea ce priveşte comerţul internaţional cu mărfuri suspectate. În special, în măsura în care este posibil, părţile fac schimb de informaţii relevante, cu privire la comerţul cu mărfuri suspectate care afectează una dintre părţi.
15.Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, în legătură cu încălcările legislaţiei în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării intră în competenţa autorităţilor vamale ale părţilor în conformitate cu prezentul articol se aplică Protocolul privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
Art. 258: Articolul IP.54: Coerenţa cu GATT 1994 şi cu Acordul TRIPS
În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidenţa prezentei secţiuni, părţile asigură coerenţa cu obligaţiile care le revin în temeiul GATT 1994 şi al Acordului TRIPS şi, în special, cu articolul V din GATT 1994 şi cu articolul 41 şi secţiunea 4 din partea a III-a a Acordului TRIPS.
Art. 259: Articolul IP.55: Cooperare
1.Părţile cooperează în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor şi obligaţiilor asumate în temeiul prezentului titlu.
2.Domeniile de cooperare includ următoarele activităţi, fără a se limita la acestea:
(a)schimbul de informaţii privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală şi normele relevante în materie de protecţie şi de asigurare a respectării acestora;
(b)schimbul de experienţă cu privire la evoluţiile legislative, la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi la aplicarea legii la nivel central şi subcentral de către autorităţile vamale, poliţieneşti, administrative şi judiciare;
(c)coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv coordonarea cu alte ţări;
(d)asistenţă tehnică, consolidarea capacităţilor, schimburile de personal şi formarea personalului;
(e)protejarea şi apărarea drepturilor de proprietate intelectuală şi difuzarea de informaţii în această privinţă, printre altele către mediul de afaceri şi societatea civilă;
(f)sensibilizarea consumatorilor şi a titularilor de drepturi;
(g)îmbunătăţirea cooperării instituţionale, în special între oficiile pentru proprietate intelectuală ale părţilor;
(h)educarea şi sensibilizarea publicului larg în ceea ce priveşte politicile referitoare la protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
(i)promovarea protecţiei şi a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul colaborării dintre sectorul public şi cel privat, cu implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
(j)elaborarea unor strategii eficace de identificare a categoriilor de public şi a programelor de comunicare pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură consumatorii şi mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate şi siguranţă şi legătura cu criminalitatea organizată.
3.Părţile păstrează un contact permanent, fie în mod direct, fie prin intermediul Comitetului specializat în comerţ privind proprietatea intelectuală, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului titlu.
Art. 260: Articolul IP.56: Iniţiative voluntare ale părţilor interesate
Fiecare parte depune eforturi pentru a facilita iniţiative voluntare ale părţilor interesate de reducere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv în mediul online şi pe alte pieţe, care să se axeze pe probleme concrete şi să caute soluţii practice realiste, echilibrate, proporţionale şi echitabile pentru toate părţile implicate, de exemplu în următoarele moduri:
(a)fiecare parte depune eforturi pentru reunirea consensuală a părţilor interesate pe teritoriul său, cu scopul de a facilita iniţiativele voluntare pentru găsirea de soluţii şi eliminarea diferenţelor în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor;
(b)părţile se străduiesc să facă schimb de informaţii cu privire la eforturile de facilitare a iniţiativelor voluntare ale părţilor interesate pe teritoriile lor şi
(c)părţile depun eforturi pentru a promova dialogul deschis şi cooperarea între părţile interesate ale fiecăreia dintre ele şi pentru a încuraja părţile interesate să caute soluţii comune şi să elimine împreună diferenţele în ceea ce priveşte protecţia şi asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi reducerea încălcărilor.
Art. 261: Articolul IP.57: Revizuirea legată de indicaţiile geografice
Luând act de dispoziţiile relevante ale oricărui acord bilateral anterior dintre Regatul Unit, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de altă parte, părţile pot depune în comun eforturi rezonabile pentru a conveni asupra unor norme pentru protecţia şi asigurarea aplicării efective la nivel intern a indicaţiilor lor geografice.
Art. 262: Articolul PPROC.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a garanta accesul furnizorilor fiecărei părţi la oportunităţi sporite de participare la proceduri de achiziţii publice şi de a consolida transparenţa procedurilor de achiziţii publice.
Art. 263: Articolul PPROC.2: Încorporarea anumitor dispoziţii din AAP şi achiziţii publice reglementate
(1)Dispoziţiile din AAP care sunt menţionate în secţiunea A din anexa PPROC-1, inclusiv anexele fiecărei părţi la apendicele I la AAP, se încorporează în prezentul titlu.
(2)În sensul prezentului titlu, "achiziţii publice reglementate" înseamnă achiziţiile publice cărora li se aplică dispoziţiile articolului II din AAP şi, în plus, achiziţiile publice enumerate în anexa PPROC-1 secţiunea B.
(3)În ceea ce priveşte achiziţiile publice reglementate, fiecare parte aplică, mutatis mutandis, dispoziţiile din AAP menţionate în anexa PPROC-1 secţiunea A faţă de furnizorii, bunurile sau serviciile celeilalte părţi.
Art. 264: Articolul PPROC.3: Utilizarea de mijloace electronice în procedurile de achiziţii publice
(1)Fiecare parte se asigură că entităţile sale contractante efectuează procedurile de achiziţii publice reglementate prin mijloace electronice, în cea mai mare măsură posibilă.
(2)Se consideră că o entitate contractantă efectuează achiziţii publice reglementate prin mijloace electronice atunci când entitatea foloseşte mijloace electronice de informare şi comunicare pentru:
a)publicarea anunţurilor şi a documentaţiei de licitaţie în cadrul procedurilor de achiziţii publice şi
b)depunerea cererilor de participare şi a ofertelor.
(3)Cu excepţia anumitor situaţii specifice, mijloacele electronice de informare şi comunicare folosite trebuie să fie nediscriminatorii, general disponibile şi interoperabile cu produsele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor de uz general şi să nu limiteze accesul la procedura de achiziţie publică.
(4)Fiecare parte se asigură că entităţile sale contractante primesc şi procesează facturi electronice în conformitate cu legislaţia sa.
Art. 265: Articolul PPROC.4: Publicare electronică
În ceea ce priveşte achiziţiile publice reglementate, toate anunţurile de achiziţii publice, inclusiv anunţurile de intenţie referitoare la contractele de achiziţie publică, anunţurile succinte şi anunţurile de atribuire a contractelor, trebuie să fie accesibile direct prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui punct unic de acces pe internet.
Art. 266: Articolul PPROC.5: Documente justificative
Fiecare parte se asigură că, la momentul depunerii cererilor de participare sau la momentul depunerii ofertelor, entităţile contractante nu solicită furnizorilor să prezinte, integral sau parţial, documentele justificative care atestă că nu se află într-una dintre situaţiile în care un furnizor poate fi exclus şi că îndeplinesc condiţiile de participare, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru a asigura buna desfăşurare a procedurii de achiziţii publice.
Art. 267: Articolul PPROC.6: Condiţii de participare
Fiecare parte se asigură că, atunci când entităţile sale contractante impun unui furnizor condiţia de a demonstra experienţa anterioară pentru a putea participa la o achiziţie publică reglementată, furnizorului nu i se impune ca respectiva experienţă să fi fost dobândită pe teritoriul părţii respective.
Art. 268: Articolul PPROC.7: Sisteme de înregistrare şi proceduri de calificare
O parte care menţine un sistem de înregistrare a furnizorilor se asigură că furnizorii interesaţi pot solicita înregistrarea în orice moment. Orice furnizor interesat care a făcut o cerere este informat într-un termen rezonabil cu privire la decizia de acceptare sau de respingere a cererii respective.
Art. 269: Articolul PPROC.8: Licitaţie restrânsă
Fiecare parte se asigură că, atunci când o entitate contractantă utilizează o procedură de licitaţie restrânsă, entitatea contractantă transmite invitaţii de participare la licitaţie unui număr de furnizori suficient pentru a asigura o concurenţă reală, fără a afecta eficienţa operaţională a sistemului de achiziţii publice.
Art. 270: Articolul PPROC.9: Preţuri neobişnuit de scăzute
În conformitate cu articolul XV alineatul (6) din AAP, atunci când primeşte o ofertă care prevede un preţ neobişnuit de scăzut faţă de preţurile prevăzute în celelalte oferte depuse, entitatea contractantă poate verifica cu furnizorul şi dacă preţul ia în considerare acordarea de subvenţii.
Art. 271: Articolul PPROC.10: Considerente de mediu, de ordin social şi de muncă
Fiecare parte se asigură că entităţile sale contractante pot ţine cont de considerente de mediu, de muncă şi de ordin social pe toată durata procedurii de achiziţii publice, cu condiţia ca respectivele considerente să fie compatibile cu normele stabilite în capitolele 1 şi 2 şi să fie indicate în anunţul de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică sau în alt anunţ utilizat ca anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică sau în documentaţia de licitaţie.
Art. 272: Articolul PPROC.11: Procedurile de control interne
(1)În cazul în care o autoritate administrativă imparţială este desemnată de către una dintre părţi în temeiul articolului XVIII alineatul (4) din AAP, partea respectivă se asigură că:
a)membrii autorităţii desemnate sunt independenţi, imparţiali şi liberi de influenţe externe pe durata mandatului;
b)membrii autorităţii desemnate nu sunt revocaţi împotriva voinţei lor pe durata mandatului, cu excepţia cazului în care revocarea lor este impusă de dispoziţiile care reglementează autoritatea desemnată şi
c)preşedintele sau cel puţin un alt membru al autorităţii desemnate deţine calificări juridice şi profesionale echivalente cu cele necesare pentru judecători, jurişti sau alţi practicieni în domeniul dreptului calificaţi în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii.
(2)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care prevăd măsuri provizorii prompte menite să îi permită furnizorului să participe în continuare la procedura de achiziţii publice. Aceste măsuri provizorii, prevăzute la articolul XVIII alineatul (7) litera (a) din AAP, pot duce la suspendarea procesului de achiziţie sau, în cazul în care a fost încheiat un contract de către entitatea contractantă şi o parte a prevăzut astfel, la suspendarea executării contractului. Procedurile pot prevedea că se poate ţine cont de consecinţele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri. Decizia de a nu acţiona se motivează în scris.
(3)În cazul în care un furnizor interesat sau participant a depus o contestaţie la autoritatea desemnată menţionată la alineatul (1), fiecare parte trebuie, în principiu, să asigure faptul că o entitate contractantă nu încheie contractul până când autoritatea în cauză nu ia o decizie sau formulează o recomandare cu privire la contestaţie referitoare la măsuri interimare, la acţiuni corective sau la o compensare pentru pierderea sau prejudiciile suferite, astfel cum se menţionează la alineatele (2), (5) şi (6), în conformitate cu normele, reglementările şi procedurile sale. Fiecare parte poate să prevadă că, în circumstanţe justificate în mod corespunzător şi inevitabile, contractul poate fi totuşi încheiat.
(4)Fiecare parte poate să prevadă:
a)o perioadă de aşteptare între decizia de atribuire a contractului şi încheierea contractului pentru a acorda suficient timp furnizorilor respinşi să evalueze dacă este oportun să iniţieze o procedură de control sau
b)o perioadă suficientă pentru ca un furnizor interesat să depună o contestaţie, ceea ce ar putea constitui un motiv de suspendare a executării unui contract.
(5)Acţiunile corective prevăzute la articolul XVIII alineatul (7) litera (b) din AAP pot include una sau mai multe dintre următoarele:
a)eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitaţia de participare la licitaţie, din documentele contractului sau din orice alte document legat de procedura de licitaţie şi desfăşurarea unor noi proceduri de achiziţii;
b)repetarea procedurii de achiziţii fără modificarea condiţiilor;
c)anularea deciziei de atribuire a contractului şi adoptarea unei noi decizii de atribuire a contractului;
d)rezilierea unui contract sau declararea acestuia ca fiind lipsit de efecte sau
e)adoptarea altor măsuri cu scopul de a remedia o încălcare a capitolelor 1 şi 2, de exemplu impunerea plăţii unei anumite sume până la remedierea efectivă a încălcării.
(6)În conformitate cu articolul XVIII alineatul (7) litera (b) din AAP, fiecare parte poate să prevadă acordarea de compensaţii pentru pierderile sau prejudiciile suferite. În această privinţă, în cazul în care organismul de soluţionare a căilor de atac al părţii nu este o instanţă judecătorească şi un furnizor consideră că a existat o încălcare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative interne de punere în aplicare a obligaţiilor prevăzute în capitolele 1 şi 2, furnizorul poate sesiza o instanţă judecătorească, inclusiv în vederea obţinerii unei compensaţii, în conformitate cu procedurile judiciare ale părţii în cauză.
(7)Fiecare parte adoptă sau menţine procedurile necesare prin care deciziile sau recomandările făcute de organismele de soluţionare a căilor de atac să fie puse efectiv în aplicare sau deciziile organismelor de control jurisdicţional să fie executate efectiv.
Art. 273: Articolul PPROC.12: Definiţii
(1)În sensul prezentului capitol, tratamentul acordat de o parte în temeiul prezentului capitol înseamnă:
a)cu privire la Regatul Unit, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat, în situaţii similare, furnizorilor din Regatul Unit şi
b)cu privire la un stat membru, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat, în situaţii similare, pe teritoriul statului membru respectiv, furnizorilor din respectivul stat membru.
(2)În sensul prezentului capitol, furnizor al unei părţi, care este persoană juridică, înseamnă:
a)pentru Uniune, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cel puţin a unui stat membru şi implicată în activităţi comerciale substanţiale, înţelese de Uniune, în conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene către OMC (WT/REG39/1), ca fiind echivalente cu conceptul de "legătură efectivă şi continuă" cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pe teritoriul Uniunii şi
b)pentru Regatul Unit, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislaţia Regatului Unit şi implicată în activităţi comerciale substanţiale pe teritoriul Regatului Unit.
Art. 274: Articolul PPROC.13: Tratamentul naţional aplicat furnizorilor stabiliţi pe plan local
(1)În ceea ce priveşte achiziţiile publice, o măsură luată de o parte nu poate avea drept rezultat pentru furnizorii celeilalte părţi stabiliţi pe teritoriul său prin constituirea, achiziţionarea sau menţinerea unei persoane juridice un tratament mai puţin favorabil decât cel pe care partea respectivă îl acordă propriilor furnizori similari41.
41Pentru mai multă certitudine, aplicarea obligaţiei privind tratamentul naţional prevăzută la prezentul articol este supusă excepţiilor menţionate în ANEXA PPROC-1 [Achiziţii publice] nota 3 din Notele din subsecţiunile B1 şi B2.
(2)Aplicarea obligaţiei de tratament naţional prevăzută la prezentul articol continuă să se supună excepţiilor de securitate şi de ordin general, astfel cum sunt definite la articolul III din AAP, chiar dacă achiziţia publică nu face parte din categoria achiziţiilor publice reglementate în conformitate cu prezentul titlu.
Art. 275: Articolul PPROC.14: Modificări şi rectificări aduse angajamentelor privind accesul pe piaţă
Fiecare parte îşi poate modifica sau rectifica angajamentele privind accesul pe piaţă, menţionate în subsecţiunea care îi corespunde din secţiunea B a anexei PPROC-.1, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele PPROC.15 [Modificări]-PPROC.18 [Modificarea secţiunii ANEXA.PROC-1].
Art. 276: Articolul PPROC.15: Modificări
(1)Partea care intenţionează să modifice o subsecţiune a secţiunii B din anexa PPROC-1:
a)notifică acest lucru în scris celeilalte părţi şi
b)include în notificare o propunere de ajustări compensatorii adecvate pentru cealaltă parte, în vederea menţinerii unui nivel al angajamentelor privind accesul pe piaţă comparabil cu cel existent anterior modificării.
(2)În pofida alineatului (1) litera (b), o parte nu este obligată să asigure ajustări compensatorii celeilalte părţi dacă modificarea propusă vizează o entitate contractantă asupra căreia partea a renunţat efectiv să exercite control sau influenţă în ceea ce priveşte achiziţiile publice reglementate.
Se prezumă că o parte a renunţat efectiv să exercite control sau influenţă asupra achiziţiilor publice reglementate ale entităţilor contractante dacă entitatea contractantă este expusă concurenţei pe pieţe pe care accesul nu este restricţionat.
(3)Cealaltă parte se poate opune modificării menţionate la alineatul (1) litera (a) în cazul în care contestă faptul că:
a)ajustarea compensatorie propusă în conformitate cu alineatul (1) litera (b) este adecvată pentru menţinerea unui nivel comparabil al angajamentelor privind accesul pe piaţă stabilite de comun acord sau
b)modificarea vizează o entitate contractantă asupra căreia partea a renunţat efectiv să exercite control sau influenţă, astfel cum se prevede la alineatul (2).
Cealaltă parte trebuie să obiecteze în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării menţionate la alineatul (1) litera (a), în caz contrar considerându-se că a acceptat ajustarea compensatorie sau modificarea, inclusiv în sensul părţii a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] titlul I [Soluţionarea litigiilor] din prezentul acord.
Art. 277: Articolul PPROC.16: Rectificări
(1)Partea care intenţionează să rectifice o subsecţiune a secţiunii B din anexa PPROC-1 notifică acest lucru în scris celeilalte părţi.
Următoarele modificări la o subsecţiune a secţiunii B din anexa PPROC-1 sunt considerate rectificări, cu condiţia să nu afecteze angajamentele privind accesul pe piaţă stabilite de comun acord, astfel cum sunt prevăzute în prezentul titlu:
a)o modificare a denumirii unei entităţi contractante;
b)o fuziune a două sau mai multe entităţi contractante enumerate în respectiva subsecţiune şi
c)divizarea unei entităţi contractante enumerate în respectiva subsecţiune în două sau mai multe entităţi contractante care sunt adăugate la entităţile contractante enumerate în aceeaşi subsecţiune.
(2)O parte poate notifica celeilalte părţi o obiecţie la o rectificare propusă în termen de 45 de zile de la data la care a primit notificarea. Partea care transmite o obiecţie îşi prezintă motivele pentru care consideră că rectificarea propusă nu este o modificare prevăzută la alineatul (1) şi descrie efectul rectificării propuse asupra angajamentelor privind accesul pe piaţă stabilite de comun acord, astfel cum sunt prevăzute în prezentul titlu. În cazul în care, în termen de 45 de zile de la primirea notificării, nu este depusă în scris nicio astfel de obiecţie, se consideră că partea a fost de acord cu rectificarea propusă.
Art. 278: Articolul PPROC.17: Consultări şi soluţionarea litigiilor
Dacă o parte formulează obiecţii la modificarea propusă sau la ajustările compensatorii propuse, astfel cum sunt menţionate la articolul PPROC.15 [Modificări], ori la rectificarea propusă, astfel cum este menţionată la articolul PPROC.16 [Rectificări], părţile încearcă să soluţioneze chestiunea prin consultări. Dacă nu se ajunge la niciun acord în termen de 60 de zile de la primirea obiecţiei, partea care doreşte să modifice sau să rectifice subsecţiunea care îi corespunde din secţiunea B din anexa PPROC-1 poate deferi chestiunea spre lămurire prin procedura de soluţionare a litigiilor, în conformitate cu partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] titlul I [Soluţionarea litigiilor], pentru a se stabili dacă obiecţia este justificată.
Art. 279: Articolul PPROC.18: Modificarea secţiunii B din anexa PPROC-1
Dacă o parte nu formulează obiecţii la o modificare, în temeiul articolului PPROC.15 [Modificări] alineatul (3), sau la o rectificare, în temeiul articolului PPROC.16 [Rectificări] alineatul (2), dacă modificările sau rectificările sunt convenite de părţi prin intermediul consultărilor menţionate la articolul PPROC.17 [Consultări şi soluţionarea litigiilor] sau dacă respectiva chestiune este soluţionată definitiv în temeiul părţii a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] titlul I [Soluţionarea litigiilor] din prezentul acord, Consiliul de parteneriat modifică subsecţiunea relevantă din secţiunea B a anexei PPROC-1 pentru a reflecta modificările sau rectificările corespunzătoare sau ajustările compensatorii.
Art. 280: Articolul PPROC.19: Cooperare
(1)Părţile recunosc avantajele care pot rezulta din cooperarea pentru promovarea internaţională a liberalizării reciproce a pieţelor de achiziţii publice.
(2)Sub rezerva disponibilităţii tehnice, părţile îşi pun reciproc la dispoziţie date statistice anuale cu privire la achiziţiile publice reglementate.
Art. 281: Articolul SME.1: Obiectiv
Obiectivul prezentului titlu este de a consolida capacitatea întreprinderilor mici şi mijlocii de a beneficia de rubrica întâi [Comerţ].
Art. 282: Articolul SME.2: Schimb de informaţii
(1)Fiecare parte creează sau menţine un site web accesibil publicului, dedicat întreprinderilor mici şi mijlocii, care cuprinde informaţii cu privire la rubrica întâi [Comerţ], inclusiv:
a)un rezumat al rubricii întâi [Comerţ];
b)o descriere a dispoziţiilor cuprinse în rubrica întâi [Comerţ], pe care fiecare parte le consideră relevante pentru întreprinderile mici şi mijlocii ale ambelor părţi şi
c)orice informaţii suplimentare pe care fiecare parte le consideră potenţial utile pentru întreprinderile mici şi mijlocii interesate să beneficieze de rubrica întâi [Comerţ].
(2)Fiecare parte include pe site-ul web prevăzut la alineatul (1) un link de internet către:
a)textul rubricii întâi [Comerţ];
b)site-ul web echivalent al celeilalte părţi şi
c)site-urile web ale autorităţilor proprii despre care partea consideră că ar furniza informaţii utile persoanelor interesate să desfăşoare activităţi comerciale şi economice pe teritoriul său.
(3)Fiecare parte include pe site-ul web prevăzut la alineatul (1) un link de internet către site-urile web ale propriilor autorităţi care conţin informaţii cu privire la aspectele următoare:
a)acte cu putere de lege şi norme administrative în domeniul vamal, proceduri de import, export şi tranzit, precum şi formulare, documente şi alte informaţii relevante necesare;
b)acte cu putere de lege, norme administrative şi proceduri privind drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv indicaţiile geografice;
c)acte cu putere de lege şi norme administrative de ordin tehnic, inclusiv, atunci când este necesar, proceduri obligatorii de evaluare a conformităţii şi linkuri către liste de organisme de evaluare a conformităţii, în cazurile în care evaluarea conformităţii de către o terţă parte este obligatorie, astfel cum se prevede în prezenta rubrică titlul I [Comerţul cu mărfuri] capitolul 4 [Barierele tehnice în calea comerţului];
d)acte cu putere de lege şi norme administrative privind măsurile sanitare şi fitosanitare care vizează operaţiunile de import şi export, astfel cum se prevede în prezenta rubrică titlul I [Comerţul cu mărfuri] capitolul 3 [Aspecte sanitare şi fitosanitare];
e)acte cu putere de lege şi norme administrative privind achiziţiile publice, punctul unic de acces pe internet la anunţurile de achiziţii publice, astfel cum se prevede în prezenta rubrică titlul VI [Achiziţii publice] şi în alte dispoziţii relevante cuprinse în titlul menţionat;
f)proceduri de înregistrare a societăţilor şi
g)alte informaţii despre care partea consideră că ar putea fi de ajutor întreprinderilor mici şi mijlocii.
(4)Fiecare parte include pe site-ul web menţionat la alineatul (1) un link de internet către o bază de date care este accesibilă pentru căutare electronică prin codul din nomenclatura tarifară şi care include următoarele informaţii privind accesul la piaţa sa:
a)în ceea ce priveşte măsurile tarifare şi informaţiile legate de tarife:
(i)nivelurile taxelor vamale şi ale contingentelor, inclusiv nivelul taxelor vamale aplicabile naţiunii celei mai favorizate, nivelurile taxelor vamale aplicabile ţărilor care nu sunt incluse în regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate, nivelurile tarifare preferenţiale şi contingentele tarifare preferenţiale;
(ii)accizele;
(iii)taxele (taxa pe valoarea adăugată/impozitul pe cifra de afaceri);
(iv)taxele vamale sau de altă natură, inclusiv alte taxe specifice produselor;
(v)regulile de origine, astfel cum se prevede în prezenta rubrică titlul I [Comerţul cu mărfuri] capitolul 2 [Reguli de origine];
(vi)rambursarea sau amânarea taxelor vamale sau alte tipuri de exonerare care permit reducerea sau rambursarea taxelor vamale ori scutirea de acestea;
(vii)criteriile utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor şi
(viii)alte măsuri tarifare;
b)în ceea ce priveşte măsurile netarifare referitoare la nomenclatura tarifară vamală:
(i)informaţiile necesare pentru procedurile de import şi
(ii)informaţiile referitoare la măsurile netarifare.
(5)Fiecare parte actualizează, cu regularitate sau la solicitarea celeilalte părţi, informaţiile şi linkurile menţionate la alineatele (1)-(4) pe care le menţine pe propriul site web, pentru a se asigura că respectivele informaţii şi linkuri sunt actualizate şi exacte.
(6)Fiecare parte se asigură că informaţiile şi linkurile menţionate la alineatele (1)-(4) sunt prezentate în mod adecvat pentru a putea fi utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii. Fiecare parte depune eforturi pentru a pune informaţiile la dispoziţie în limba engleză.
(7)Pentru accesarea informaţiilor furnizate în temeiul alineatelor (1)-(4) nu se percepe nicio taxă de la nicio persoană a vreuneia dintre părţi.
Art. 283: Articolul SME.3: Puncte de contact pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(1)La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru îndeplinirea funcţiilor enumerate la prezentul articol şi notifică celeilalte părţi datele de contact ale acestuia. Părţile îşi notifică reciproc, cu promptitudine, orice modificare a respectivelor date de contact.
(2)Punctele de contact pentru întreprinderile mici şi mijlocii ale părţilor:
a)urmăresc să asigure că nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii sunt luate în considerare la punerea în aplicare a rubricii întâi [Comerţ] şi că întreprinderile mici şi mijlocii ale ambelor părţi pot beneficia de rubrica întâi [Comerţ];
b)examinează modalităţi de consolidare a cooperării dintre părţi în legătură cu chestiuni relevante pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în vederea sporirii oportunităţilor comerciale şi de investiţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
c)se asigură să informaţiile menţionate la articolul SME.2 [Schimb de informaţii] sunt actualizate, exacte şi relevante pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Prin intermediul punctului de contact pentru întreprinderile mici şi mijlocii, oricare dintre părţi poate propune informaţii suplimentare pe care cealaltă parte le poate include pe site-urile sale web care trebuie să fie menţinute în conformitate cu dispoziţiile articolului SME.2 [Schimb de informaţii];
d)examinează orice chestiune care prezintă relevanţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii în legătură cu punerea în aplicare a rubricii întâi [Comerţ], inclusiv:
(i)schimbul de informaţii cu scopul de a sprijini Consiliul de parteneriat în sarcina sa de monitorizare şi punere în aplicare a aspectelor referitoare la întreprinderile mici şi mijlocii, prevăzute în rubrica întâi [Comerţ];
(ii)sprijinirea comitetelor specializate, a grupurilor lucru comune şi a punctelor de contact instituite în temeiul prezentului acord cu privire la analizarea chestiunilor care prezintă relevanţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
e)elaborarea, în comun sau separat, a unor rapoarte periodice privind activităţile realizate, care să fie prezentate spre examinare Consiliului de parteneriat şi
f)examinarea oricărei alte chestiuni care decurge din prezentul acord şi care se referă la întreprinderile mici şi mijlocii, în funcţie de ceea ce convin părţile.
(3)Punctele de contact pentru întreprinderile mici şi mijlocii ale părţilor îşi derulează activitatea prin intermediul canalelor de comunicare stabilite de părţi, care pot include poşta electronică, videoconferinţele sau alte mijloace. Acestea se pot şi întâlni, când este necesar.
(4)Pentru derularea activităţilor proprii, punctele de contact pentru întreprinderile mici şi mijlocii pot solicita cooperarea cu experţi şi organizaţii externe, după cum este necesar.
Art. 284: Articolul SME.4: Raportul cu partea a şasea
- Partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] titlul I [Soluţionarea litigiilor] nu se aplică prezentului titlu.
Art. 285: Articolul ENER.1: Obiective
Obiectivele prezentului titlu sunt să faciliteze comerţul şi investiţiile între părţi în domeniul energiei şi al materiilor prime, să sprijine siguranţa alimentării şi durabilitatea mediului, contribuind în special la combaterea schimbărilor climatice în aceste domenii.
Art. 286: Articolul ENER.2: Definiţii
1. | În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii: |
(a) | "Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei" înseamnă agenţia instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 de instituire a Agenţiei Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei42; 42JO UE L 158, 14.6.2019, p. 22. |
(b) | "autorizaţie" înseamnă permisiunea, licenţa, concesiunea sau un instrument administrativ ori contractual similar prin care autoritatea competentă a unei părţi îi permite unei entităţi să desfăşoare o anumită activitate economică pe teritoriul său; |
(c) | "echilibrare" înseamnă: (i) în cazul sistemelor electroenergetice, toate acţiunile şi procesele, în toate intervalele de timp, prin care operatorii de transport şi de sistem asigură, în mod constant, atât menţinerea frecvenţei sistemului în limitele de stabilitate predefinite, cât şi conformitatea cu volumul rezervelor necesare cu privire la calitatea cerută; (ii) în cazul sistemelor de gaze, acţiunile întreprinse de operatorii de transport şi de sistem în vederea schimbării fluxurilor de gaze intrate în reţeaua de transport sau ieşite din aceasta, cu excepţia acţiunilor legate de gazul care nu figurează ca fiind ieşit din sistem şi gazul utilizat de operatorul de transport şi de sistem pentru exploatarea sistemului; |
(d) | "distribuţie" înseamnă: (i) în ceea ce priveşte energia electrică, transportul energiei electrice în sisteme de distribuţie de înaltă, medie şi joasă tensiune, în scopul de a o livra clienţilor, dar fără a include furnizarea; (ii) în ceea ce priveşte gazele, transportul gazelor naturale prin reţelele locale sau regionale de conducte de alimentare, în scopul de a le livra clienţilor, dar fără a include furnizarea; |
(e) | "operator de distribuţie" înseamnă persoana fizică sau juridică ce răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de distribuţie a energiei electrice sau a gazelor într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuţie de energie electrică sau de gaze; |
(f)"interconectare a reţelelor electrice" înseamnă o linie de transport:
(i)între părţi, excluzând integral orice astfel de linie din cadrul pieţei unice a energiei electrice din Irlanda şi Irlanda de Nord
(ii)între Marea Britanie şi piaţa unică a energiei electrice din Irlanda şi Irlanda de Nord, care nu intră în domeniul de aplicare al punctului (i);
(g)"produse energetice" înseamnă produsele din care se produce energie menţionate în funcţie de codul corespunzător din sistemul armonizat (SA) în anexa ENER-1;
(h)"entitate" înseamnă orice persoană fizică, persoană juridică, întreprindere sau grup de întreprinderi;
(i)"conductă de interconectare pentru gaze" înseamnă o linie de transport care traversează sau trece peste frontiera dintre părţi;
(j)"producere" înseamnă producerea de energie electrică;
(k)"hidrocarburi" înseamnă bunurile menţionate în funcţie de codul SA corespunzător în anexa ENER-1;
(l)"punct de interconectare" înseamnă, în ceea ce priveşte gazele, un punct fizic sau virtual care conectează sistemele de intrare-ieşire din Uniune şi din Regatul Unit sau care conectează un sistem de intrare-ieşire la o conductă de interconectare, în măsura în care aceste puncte fac obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatorii reţelei;
(m)"materii prime" înseamnă bunurile menţionate în funcţie de capitolul SA corespunzător în anexa ENER-1;
(n)"energie din surse regenerabile" înseamnă un tip de energie, inclusiv energia electrică, produsă din surse nefosile regenerabile;
(o)"produs standard de capacitate" înseamnă, în ceea ce priveşte gazele, un anumit volum de capacitate de transport într-o perioadă de timp dată, într-un punct de interconectare specificat;
(p)"transport" înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte energia electrică, transportul energiei electrice în reţeaua de foarte înaltă şi de înaltă tensiune, în scopul de a o livra clienţilor sau distribuitorilor, dar fără a include furnizarea;
(ii)în ceea ce priveşte gazele, transportul gazelor naturale printr-o reţea formată în principal din conducte de înaltă presiune, alta decât o reţea de conducte de alimentare din amonte şi decât partea din conductele de înaltă presiune care este folosită în principal pentru distribuţia de gaze naturale la nivel local, în scopul de a le livra clienţilor, dar fără a include furnizarea;
(q)"operator de transport şi de sistem" înseamnă o persoană fizică sau juridică ce realizează activitatea de transport sau răspunde de exploatarea, de întreţinerea şi, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de transport al energiei electrice sau al gazelor într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor sale cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport de gaze sau de energie electrică, după caz;
(r)"conductă de alimentare din amonte" înseamnă orice conductă sau reţea de conducte exploatată sau construită ca parte a unui proiect de extracţie de gaze naturale sau petrol sau utilizată pentru transportul gazelor naturale de la unul sau mai multe locuri de producţie de acest tip către o instalaţie sau un terminal de prelucrare sau către un terminal de descărcare de coastă.
2.În sensul prezentului titlu, menţiunile "nediscriminatoriu" şi "nediscriminare" înseamnă clauza naţiunii celei mai favorizate, astfel cum este definită la articolele SERVIN.2.4 [Clauza naţiunii celei mai favorizate] şi 3.5 [Clauza naţiunii celei mai favorizate], şi tratamentul naţional, astfel cum este definit la articolele SERVIN.2.3 [Tratament naţional] şi 3.4 [Tratament naţional], precum şi tratamentul conform unor condiţii şi modalităţi care nu sunt mai puţin favorabile decât cele acordate oricărei entităţi similare în situaţii similare.
Art. 287: Articolul ENER.3: Relaţia cu alte titluri
1.În cazul energiei şi al materiilor prime se aplică capitolele 2 [Liberalizarea investiţiilor] şi 3 [Comerţul transfrontalier cu servicii] de la titlul II. În cazul existenţei unei neconcordanţe între prezentul titlu, pe de o parte, şi titlul II [Servicii şi investiţii] şi anexele SERVIN-1 - SERVIN-6, pe de altă parte, prevalează titlul II [Servicii şi investiţii] şi anexele SERVIN-1 - SERVIN-6.
2.În sensul articolului GOODS.4A [Libertatea de tranzit], atunci când o parte menţine sau pune în aplicare un sistem de tranzacţionare virtuală a gazelor naturale sau a energiei electrice prin intermediul conductelor sau al reţelelor electrice, şi anume un sistem care nu necesită identificarea fizică a gazelor naturale sau a energiei electrice tranzitate, dar care se bazează pe un sistem de compensare a intrărilor şi a ieşirilor, se consideră că rutele cele mai convenabile pentru tranzitul internaţional, astfel cum sunt menţionate la articolul respectiv, includ această tranzacţionare virtuală.
3.Atunci când se aplică titlul XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi o dezvoltare durabilă] capitolul 3 [Controlul subvenţiilor], se aplică, de asemenea, anexa ENER-2. Titlul XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi o dezvoltare durabilă] capitolul 3 [Controlul subvenţiilor], se aplică anexei ENER-2. Titlul XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi o dezvoltare durabilă] capitolul 3 articolul 3.13 [Soluţionarea litigiilor] se aplică litigiilor între părţi cu privire la interpretarea şi aplicarea anexei ENER-2.
Art. 288: Articolul ENER.4: Principii
Fiecare parte îşi rezervă dreptul de a adopta, de a menţine şi de a pune în aplicare măsurile necesare pentru urmărirea obiectivelor legitime de politică publică, cum ar fi asigurarea aprovizionării cu produse energetice şi materii prime, protejarea societăţii, a mediului, inclusiv combaterea schimbărilor climatice, protejarea sănătăţii publice şi a consumatorilor şi promovarea securităţii şi a siguranţei, în concordanţă cu dispoziţiile prezentului acord.
Art. 289: Articolul ENER.5: Concurenţa pe pieţe şi nediscriminare
1.În scopul asigurării unei concurenţe loiale, fiecare parte se asigură că propriul cadru de reglementare pentru producerea, generarea, transportul, distribuţia sau furnizarea de energie electrică sau de gaze naturale este nediscriminatoriu în ceea ce priveşte normele, tarifele şi tratamentul.
2.Fiecare parte se asigură că toţi clienţii au dreptul să îşi aleagă sau să se transfere la furnizorul de energie electrică sau de gaze naturale pe pieţele lor respective cu amănuntul, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile.
3.Fără a aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a defini cerinţe de calitate, dispoziţiile prezentului capitol referitoare la gazele naturale se aplică, de asemenea, biogazului şi gazului obţinut din biomasă sau altor tipuri de gaze, în măsura în care gazul respectiv poate fi, din punct de vedere tehnic şi în condiţii de siguranţă, injectat în reţeaua de gaze naturale şi transportat prin aceasta.
4.Prezentul articol nu se aplică în cazul comerţului transfrontalier şi nu aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a legifera pentru a atinge obiective legitime de politică publică pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 290: Articolul ENER.6: Dispoziţii referitoare la pieţele de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor
1.Fiecare parte se asigură că preţurile de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor naturale reflectă cererea şi oferta reale. În acest scop, fiecare parte se asigură că normele pieţelor de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor naturale:
(a)încurajează formarea liberă a preţurilor;
(b)nu stabilesc limite tehnice privind stabilirea preţurilor care să restricţioneze comerţul;
(c)permită dispecerizarea eficientă a activelor de producere a energiei electrice, a stocării energiei şi a consumului dispecerizabil, precum şi utilizarea eficientă a sistemului de energie electrică;
(d)permit utilizarea eficientă a sistemului de gaze naturale; şi
(e)permit integrarea energiei electrice din surse regenerabile de energie şi asigură funcţionarea şi dezvoltarea eficientă şi sigură a sistemului de energie electrică.
2.Fiecare parte se asigură că pieţele de echilibrare sunt organizate astfel încât să se asigure:
(a)nediscriminarea între participanţi şi accesul nediscriminatoriu al participanţilor;
(b)că serviciile sunt definite în mod transparent;
(c)că serviciile sunt achiziţionate într-un mod transparent, bazat pe piaţă, ţinând seama de apariţia de noi tehnologii şi
(d)că producătorii de energie din surse regenerabile beneficiază de condiţii rezonabile şi nediscriminatorii atunci când achiziţionează produse şi servicii.
O parte poate decide să nu aplice litera (c) dacă există o lipsă de concurenţă pe piaţa serviciilor de echilibrare.
3.Fiecare parte se asigură că orice mecanism de asigurare a capacităţii de pe pieţele de energie electrică este clar definit, transparent, proporţional şi nediscriminatoriu. Niciuna dintre părţi nu este obligată să permită participarea capacităţii situate pe teritoriul celeilalte părţi la vreun mecanism de asigurare a capacităţii pe pieţele sale de energie electrică.
4.Fiecare parte evaluează acţiunile necesare pentru facilitarea integrării gazelor din surse regenerabile.
5.Prezentul articol nu aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a legifera pentru a atinge obiective legitime de politică publică pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.
Art. 291: Articolul ENER.7: Interzicerea abuzului de piaţă pe pieţele de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor
1.Fiecare parte interzice manipularea pieţei şi utilizarea abuzivă a informaţiilor privilegiate pe pieţele de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor naturale, inclusiv pe pieţele nereglementate, în cadrul burselor de energie electrică şi de gaze naturale şi pe pieţele pentru tranzacţionarea energiei electrice şi a gazelor naturale, a capacităţilor, a serviciilor de echilibrare şi serviciilor auxiliare în toate intervalele de timp, inclusiv pieţele la termen, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele intrazilnice.
2.Fiecare parte monitorizează activitatea de tranzacţionare de pe aceste pieţe pentru a detecta şi a preveni tranzacţiile bazate pe informaţii privilegiate şi pe manipularea pieţei.
3.Părţile cooperează, inclusiv în conformitate cu articolul ENER.20 [Cooperarea dintre autorităţile de reglementare], pentru a detecta şi a preveni tranzacţiile bazate pe informaţii privilegiate şi pe manipularea pieţei şi, după caz, pot face schimb de informaţii, inclusiv cu privire la activităţile de monitorizare a pieţei şi de asigurare a respectării legislaţiei.
Art. 292: Articolul ENER.8: Accesul terţilor la reţelele de transport şi distribuţie
1.Fiecare parte asigură punerea în aplicare a unui sistem de acces al terţilor la reţelele lor de transport şi distribuţie, sistem care trebuie să se bazeze pe tarife publicate care să fie aplicate în mod obiectiv şi nediscriminatoriu.
2.Fără a aduce atingere articolului ENER.4 [Principii], fiecare parte se asigură că, într-un termen rezonabil de la data cererii de acces, operatorii de transport şi de distribuţie de pe teritoriul său acordă acces la sistemele lor de transport sau de distribuţie entităţilor de pe piaţa părţii respective.
Fiecare parte se asigură că operatorii de transport şi de sistem tratează producătorii de energie din surse regenerabile în condiţii rezonabile şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte racordarea la reţeaua de energie electrică şi utilizarea acesteia.
Operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie poate refuza accesul în cazul în care nu dispune de capacităţile necesare. Refuzul se motivează în mod corespunzător.
3.Fără a aduce atingere obiectivelor legitime de politică publică, fiecare parte se asigură că tarifele aplicate entităţilor de pe piaţa părţii respective de către operatorii de transport şi de distribuţie pentru accesul la reţele, racordarea la reţele sau utilizarea reţelelor şi, după caz, tarifele pentru întăririle corelate ale reţelei reflectă în mod adecvat costurile şi sunt transparente. Fiecare parte asigură publicarea modalităţilor, condiţiilor, tarifelor şi a tuturor informaţiilor care pot fi necesare pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces şi de utilizare a sistemelor de transport şi distribuţie.
4.Fiecare parte se asigură că tarifele menţionate la alineatele (1) şi (3) sunt aplicate în mod nediscriminatoriu entităţilor de pe piaţa părţii respective.
Art. 293: Articolul ENER.9: Funcţionarea sistemului şi separarea operatorilor reţelei de transport
1.Fiecare parte se asigură că operatorii de transport şi de sistem îşi îndeplinesc funcţiile în mod transparent şi nediscriminatoriu.
2.Fiecare parte pune în aplicare, pentru operatorii de transport şi de sistem, mecanisme care să asigure eliminarea eventualelor conflicte de interese care pot apărea ca urmare a faptului că aceeaşi persoană exercită controlul asupra unui operator de transport şi de sistem şi asupra unui producător sau furnizor.
Art. 294: Articolul ENER.10: Obiectivele de politică publică pentru accesul la reţea al terţilor şi separarea proprietăţii
1.Atunci când este necesar pentru a îndeplini un obiectiv legitim de politică publică şi pe baza unor criterii obiective, o parte poate decide să nu aplice articolele ENER.8 [Accesul terţilor la reţelele de transport şi distribuţie] şi ENER.9 [Funcţionarea sistemului şi separarea operatorilor reţelei de transport] în cazul:
(a)pieţelor sau sistemelor emergente sau izolate;
(b)infrastructurilor care îndeplinesc condiţiile stabilite în anexa ENER-3.
2.Atunci când este necesar pentru a îndeplini un obiectiv legitim de politică publică şi pe baza unor criterii obiective, o parte poate decide să nu aplice articolele ENER.5 [Concurenţa pe pieţe şi nediscriminare] şi ENER.6 [Dispoziţii referitoare la pieţele de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor] în cazul:
(a)pieţelor sau sistemelor de energie electrică mici sau izolate;
(b)pieţelor sau sistemelor de gaze naturale mici, emergente sau izolate.
Art. 295: Articolul ENER.11: Scutiri existente pentru conductele de interconectare şi pentru liniile de interconexiune
Fiecare parte se asigură că scutirile acordate, în jurisdicţia proprie, interconectărilor dintre Uniune şi Regatul Unit în temeiul articolului 63 din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului43 şi al actului cu putere de lege care transpune articolul 36 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului44, care rămân aplicabile după încheierea perioadei de tranziţie, continuă să se aplice în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia proprie şi cu condiţiile aplicabile.
43Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piaţa internă de energie electrică (JO UE L 158, 14.6.2019, p. 54).
44Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (JO UE L 211, 14.8.2009, p. 94).
Art. 296: Articolul ENER.12: Autoritatea independentă de reglementare
1.Fiecare parte asigură desemnarea şi menţinerea unei autorităţi sau a unor autorităţi de reglementare independente din punct de vedere operaţional pentru energie electrică şi gaze, având următoarele competenţe şi atribuţii:
(a)să stabilească sau să aprobe tarifele şi condiţiile de acces la reţele menţionate la articolul ENER.8 [Accesul terţilor la reţelele de transport şi distribuţie], precum şi metodologiile pe care se bazează acestea;
(b)să asigure conformitatea cu mecanismele menţionate la articolele ENER.9 [Funcţionarea sistemului şi separarea operatorilor reţelei de transport] şi ENER.10 [Obiectivele de politică publică, accesul la reţea al terţilor şi separarea proprietăţii];
(c)să emită decizii obligatorii cel puţin în legătură cu literele (a) şi (b);
(d)să impună măsuri reparatorii eficace.
2.În îndeplinirea atribuţiilor şi în exercitarea competenţelor respective, autoritatea sau autorităţile independente de reglementare acţionează în mod imparţial şi transparent.
Art. 297: Articolul ENER.13: Utilizarea eficientă a liniilor de interconexiune de energie electrică
1.În scopul asigurării unei utilizări eficiente a liniilor de interconexiune de energie electrică şi al reducerii barierelor în calea comerţului dintre Uniune şi Regatul Unit, fiecare parte se asigură că:
(a)alocarea capacităţilor şi managementul congestiilor pe liniile de interconexiune de energie electrică sunt bazate pe piaţă, transparente şi nediscriminatorii;
(b)este pus la dispoziţie nivelul maxim al capacităţii liniilor de interconexiune de energie electrică, cu respectarea:
(i)necesităţii de a asigura funcţionarea sigură a sistemelor şi
(ii)utilizării celei mai eficiente a sistemelor;
(c)capacitatea liniilor de interconexiune de energie electrică poate fi redusă numai în situaţii de urgenţă şi orice astfel de reducere trebuie să aibă loc în mod nediscriminatoriu;
(d)sunt publicate informaţiile privind calculul capacităţilor, pentru a sprijini obiectivele prezentului articol;
(e)nu există tarife de reţea pentru tranzacţiile individuale pe liniile de interconexiune de energie electrică şi nu există preţuri de rezervă pentru utilizarea liniilor de interconexiune de energie electrică;
(f)alocarea capacităţilor şi managementul congestiilor între liniile de interconexiune de energie electrică sunt coordonate între operatorii de transport şi de sistem din Uniune în cauză şi operatorii de transport şi de sistem din Regatul Unit în cauză; această coordonare implică elaborarea unor mecanisme pentru a obţine rezultate solide şi eficiente pentru toate intervalele de timp relevante, şi anume pentru intervalele de timp specifice pieţei la termen, pieţei pentru ziua următoare, pieţei intrazilnice şi pieţei de echilibrare şi
(g)mecanismele de alocare a capacităţilor şi de gestionare a congestiilor contribuie la crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor linii de interconexiune de energie electrică eficiente din punct de vedere economic şi pentru investiţiile în acestea.
2.Coordonarea şi mecanismele menţionate la alineatul (1) litera (f) nu implică şi nu presupun participarea operatorilor de transport şi de sistem din Regatul Unit la procedurile Uniunii de alocare a capacităţilor şi de management al congestiilor.
3.Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a asigura încheierea cât mai curând posibil a unui acord multipartit referitor la compensarea costurilor găzduirii fluxurilor transfrontaliere de energie electrică între:
(a)operatorii de transport şi de sistem care participă la mecanismul de compensare între operatorii de sisteme de transport instituit prin Regulamentul (UE) nr. 838/2010 al Comisiei45 şi
45Regulamentul (UE) nr. 838/2010 al Comisiei din 23 septembrie 2010 privind stabilirea orientărilor referitoare la mecanismul compensărilor între operatorii de sisteme de transport şi abordarea comună de reglementare în domeniul stabilirii taxelor de transport (JO UE L 250, 24.9.2010, p. 5).
(b)operatorii de transport şi de sistem din Regatul Unit.
4.Acordul multipartit menţionat la alineatul (3) urmăreşte să asigure:
(a)faptul că operatorii de transport şi de sistem din Regatul Unit sunt trataţi în mod echivalent cu un operator de transport şi de sistem dintr-o ţară care participă la mecanismul de compensare între operatorii de sisteme de transport şi
(b)faptul că tratamentul aplicat operatorilor de transport şi de sistem din Regatul Unit nu este mai favorabil decât cel care s-ar aplica unui operator de transport şi de sistem care participă la mecanismul de compensare între operatorii de sisteme de transport.
5.În pofida alineatului (1) litera (e), până la încheierea acordului multipartit menţionat la alineatul (3), se poate percepe o taxă de utilizare a sistemului de transport pentru importurile şi exporturile preconizate între Uniune şi Regatul Unit.
Art. 298: Articolul 14: Acorduri de tranzacţionare a energiei electrice în toate intervalele de timp
1.Pentru alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor în etapa zilei următoare, Comitetul specializat privind energia ia, cu prioritate, măsurile necesare în conformitate cu articolul ENER.19 [Cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem] pentru a se asigura că operatorii de transport şi de sistem elaborează acorduri în care să stabilească procedurile tehnice în conformitate cu anexa ENER-4, conform unui anumit calendar.
2.În cazul în care Comitetul specializat privind energia nu recomandă ca părţile să pună în aplicare astfel de proceduri tehnice în conformitate cu articolul ENER.19 [Cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem] alineatul (4), acesta ia decizii şi formulează recomandări, după caz, în vederea alocării capacităţii liniilor de interconexiune de energie electrică în intervalul de timp al pieţei pentru ziua următoare în conformitate cu anexa ENER-4.
3.Comitetul specializat privind energia examinează în permanenţă acordurile referitoare la toate intervalele de timp, în special cele referitoare la termenele de echilibrare şi intrazilnice, şi poate recomanda ca fiecare parte să solicite operatorilor săi de transport şi de sistem să pregătească proceduri tehnice în conformitate cu articolul 19 [Cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem] în vederea îmbunătăţirii acordurilor referitoare la un anumit interval de timp.
4.Comitetul specializat privind energia examinează în permanenţă dacă procedurile tehnice elaborate în conformitate cu alineatul (1) continuă să îndeplinească cerinţele din anexa ENER-4 şi abordează prompt orice probleme identificate.
Art. 299: Articolul ENER.15: Utilizarea eficientă a conductelor de interconectare pentru gaze
1.În scopul asigurării unei utilizări eficiente a conductelor de interconectare pentru gaze şi al reducerii barierelor în calea comerţului dintre Uniune şi Regatul Unit, fiecare parte se asigură că:
(a)este pus la dispoziţie nivelul maxim al capacităţii conductelor de interconectare pentru gaze, cu respectarea principiului nediscriminării şi ţinând seama de:
(i)necesitatea de a asigura funcţionarea sigură a sistemelor şi
(ii)utilizarea cea mai eficientă a sistemelor;
(b)mecanismele de alocare a capacităţii şi procedurile de gestionare a congestiilor pentru conductele de interconectare pentru gaze sunt bazate pe piaţă, transparente şi nediscriminatorii şi că, în general, pentru alocarea capacităţii la punctele de interconectare sunt utilizate licitaţiile.
2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:
(a)operatorii de transport şi de sistem depun eforturi pentru a oferi în comun produse standard de capacitate care constau în capacitate de intrare şi de ieşire corespunzătoare de ambele părţi ale unui punct de interconectare;
(b)operatorii de transport şi de sistem coordonează procedurile legate de utilizarea conductelor de interconectare pentru gaze între operatorii de transport şi de sistem din Uniune în cauză şi operatorii de transport şi de sistem din Regatul Unit în cauză.
3.Coordonarea menţionată la alineatul (2) litera (b) nu implică şi nu presupune participarea operatorilor de transport şi de sistem din Regatul Unit la procedurile Uniunii legate de utilizarea conductelor de interconectare pentru gaze.
Art. 300: Articolul ENER.16: Dezvoltarea reţelelor
1.Părţile cooperează pentru a facilita dezvoltarea şi interoperabilitatea în timp util a infrastructurii energetice care conectează teritoriile lor.
2.Fiecare parte se asigură că sunt elaborate, publicate şi actualizate periodic planuri de dezvoltare a reţelei pentru sistemele de transport al energiei electrice şi al gazelor.
Art. 301: Articolul ENER.17: Cooperarea în domeniul siguranţei alimentării
1.Părţile cooperează în ceea ce priveşte siguranţa alimentării cu energie electrică şi gaze naturale.
2.Părţile fac schimb de informaţii în timp util cu privire la eventualele riscuri identificate în temeiul articolului ENER.18 [Pregătire pentru riscuri şi planuri de urgenţă].
3.Părţile îşi împărtăşesc planurile menţionate la articolul ENER.18 [Pregătire pentru riscuri şi planuri de urgenţă]. Pentru Uniune, aceste planuri pot fi la nivelul statelor membre sau la nivel regional.
4.Părţile se informează reciproc fără întârzieri nejustificate în cazul în care există informaţii fiabile potrivit cărora se pot produce perturbări sau alte crize legate de alimentarea cu energie electrică sau cu gaze naturale şi îşi comunică măsurile planificate sau adoptate.
5.Părţile se informează reciproc imediat în cazul unei perturbări efective sau al unei alte crize efective în vederea luării unor posibile măsuri coordonate de atenuare şi de restabilire.
6.Părţile fac schimb de bune practici cu privire la evaluările adecvării pe termen scurt şi sezoniere.
7.Părţile elaborează cadre adecvate de cooperare în ceea ce priveşte siguranţa alimentării cu energie electrică şi gaze naturale.
Art. 302: Articolul ENER.18: Pregătire pentru riscuri şi planuri de urgenţă
1.Fiecare parte evaluează riscurile care afectează siguranţa alimentării cu energie electrică sau cu gaze naturale, inclusiv probabilitatea şi impactul acestor riscuri, precum şi riscurile transfrontaliere.
2.Fiecare parte stabileşte şi actualizează periodic planuri pentru a aborda riscurile identificate care afectează siguranţa alimentării cu energie electrică sau cu gaze naturale. Planurile respective conţin măsurile necesare pentru a elimina sau a atenua probabilitatea şi impactul riscurilor identificate în temeiul alineatului (1), măsurile de pregătire necesare pentru a face faţă unei crize în domeniul energiei electrice sau al gazelor naturale şi măsuri de atenuare a impactului unei astfel de crize.
3.Măsurile cuprinse în planurile menţionate la alineatul (2):
(a)trebuie să fie clar definite, transparente, proporţionale, nediscriminatorii şi verificabile;
(b)nu trebuie să denatureze în mod semnificativ schimburile comerciale dintre părţi şi
(c)nu trebuie să pună în pericol siguranţa alimentării cu energie electrică sau cu gaze naturale a celeilalte părţi.
În cazul unei crize, părţile activează numai în ultimă instanţă măsuri nebazate pe piaţă.
Art. 303: Articolul ENER.19: Cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem
1.Fiecare parte se asigură că operatorii de transport şi de sistem elaborează modalităţi de lucru eficiente şi incluzive pentru a sprijini sarcinile operaţionale şi de planificare asociate cu îndeplinirea obiectivelor prezentului titlu, inclusiv, atunci când Comitetul specializat privind energia recomandă acest lucru, pregătirea unor proceduri tehnice detaliate pentru punerea eficace în aplicare a dispoziţiilor:
(a)articolului ENER.13 [Utilizarea eficientă a liniilor de interconexiune de energie electrică];
(b)articolului ENER.14 [Acorduri de tranzacţionare a energiei electrice în toate intervalele de timp];
(c)articolului ENER.15 [Utilizarea eficientă a conductelor de interconectare pentru gaze];
(d)articolului ENER.16 [Dezvoltarea reţelelor] şi
(e)articolului ENER.17 [Cooperarea în domeniul siguranţei alimentării].
Modalităţile de lucru menţionate la primul paragraf includ cadre de cooperare între Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943 ("ENTSO-E") şi Reţeaua europeană a operatorilor de transport şi de sistem de gaze naturale, instituită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2009/715 al Parlamentului European şi al Consiliului46 ("ENTSOG"), pe de o parte, şi operatorii de transport şi de sistem de energie electrică şi gaze din Regatul Unit, pe de altă parte. Cadrele respective vizează cel puţin următoarele domenii:
46Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO UE L 211, 14.8.2009, p. 36).
a)pieţele de energie electrică şi gaze;
b)accesul la reţele;
c)siguranţa alimentării cu energie electrică şi gaze;
d)energia offshore;
e)planificarea infrastructurii;
f)utilizarea eficientă a liniilor de interconexiune de energie electrică şi a conductelor de interconectare pentru gaze şi
g)decarbonizarea gazelor şi calitatea gazelor.
Comitetul specializat privind energia convine asupra unor orientări privind modalităţile de lucru şi cadrele de cooperare, care să fie diseminate în rândul operatorilor de transport şi de sistem cât mai curând posibil.
Cadrele de cooperare menţionate la al doilea paragraf nu implică apartenenţa la ENTSO-E sau la ENTSOG a operatorilor de transport şi de sistem din Regatul Unit şi nici nu le conferă acestora un statut comparabil cu apartenenţa la ENTSO-E sau la ENTSOG.
2.Comitetul specializat privind energia poate recomanda ca fiecare parte să solicite operatorilor săi de transport şi de sistem să pregătească procedurile tehnice menţionate la alineatul (1) primul paragraf.
3.Fiecare parte se asigură că operatorii săi de transport şi de sistem solicită avizul Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei şi, respectiv, al autorităţii de reglementare din Regatul Unit desemnate în conformitate cu articolul ENER.12 [Autoritatea independentă de reglementare] cu privire la procedurile tehnice, în cazul unui dezacord şi în orice caz înainte de finalizarea procedurilor tehnic în cauză. Operatorii de transport şi de sistem ai fiecărei părţi transmit aceste avize împreună cu proiectele de proceduri tehnice Comitetului specializat privind energia.
4.Comitetul specializat privind energia revizuieşte proiectul de proceduri tehnice şi poate recomanda ca părţile să pună în aplicare aceste proceduri în acordurile lor interne respective, ţinând seama în mod corespunzător de avizele Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei şi autorităţii de reglementare din Regatul Unit desemnate în conformitate cu articolul ENER.12 [Autoritatea independentă de reglementare]. Comitetul specializat privind energia monitorizează funcţionarea efectivă a acestor proceduri tehnice şi poate recomanda actualizarea acestora.
Art. 304: Articolul ENER.20: Cooperarea între autorităţile de reglementare
1.Părţile se asigură că Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei şi autoritatea de reglementare din Regatul Unit desemnată în conformitate cu articolul ENER.12 [Autoritatea independentă de reglementare], stabilesc contacte şi încheie acorduri administrative cât mai curând posibil pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor prezentului acord. Contactele şi acordurile administrative vizează cel puţin următoarele domenii:
(a)pieţele de energie electrică şi gaze;
(b)accesul la reţele;
(c)prevenirea abuzului de piaţă pe pieţele de comercializare cu ridicata a energiei electrice şi a gazelor;
(d)siguranţa alimentării cu energie electrică şi gaze;
(e)planificarea infrastructurii;
(f)energia offshore;
(g)utilizarea eficientă a liniilor de interconexiune de energie electrică şi a conductelor de interconectare pentru gaze;
(h)cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem şi
(i)decarbonizarea gazelor şi calitatea gazelor.
Comitetul specializat privind energia convine asupra unor orientări privind acordurile administrative pentru o astfel de cooperare, care să fie diseminate în rândul autorităţilor de reglementare cât mai curând posibil.
2.Acordurile administrative menţionate la alineatul (1) nu implică participarea autorităţii de reglementare din Regatul Unit desemnate în conformitate cu articolul ENER.12 [Autoritatea independentă de reglementare] la Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei şi nici nu îi conferă autorităţii de reglementare din Regatul Unit un statut comparabil cu această participare.
Art. 305: Articolul ENER.21: Surse regenerabile de energie şi eficienţă energetică
1.Fiecare parte promovează eficienţa energetică şi utilizarea energiei din surse regenerabile.
Fiecare parte se asigură că normele sale care se aplică acordării de licenţe sau măsurile sale echivalente aplicabile energiei din surse regenerabile sunt necesare şi proporţionale.
2.Uniunea reafirmă obiectivul privind ponderea surselor regenerabile de energie în consumul final brut de energie în 2030, astfel cum este prevăzut în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului47.
47Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO UE L 328, 21.12.2018, p. 82).
Uniunea îşi reafirmă obiectivele de eficienţă energetică pentru 2030, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului48.
48Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa energetică (JO UE L 315, 14.11.2012, p. 1).
3.Regatul Unit reafirmă:
(a)ambiţia sa privind ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie în 2030, astfel cum este prevăzută în Planul său naţional privind energia şi clima;
(b)ambiţia sa privind nivelul absolut al consumului de energie primară şi al consumului final de energie în 2030, astfel cum este prevăzută în Planul său naţional privind energia şi clima;
4.Părţile se informează reciproc cu privire la aspectele menţionate la alineatele (2) şi (3).
Art. 306: Articolul ENER.22: Sprijin pentru energia din surse regenerabile
1.Fiecare parte se asigură că sprijinul pentru energia electrică din surse regenerabile facilitează integrarea energiei electrice din surse regenerabile pe piaţa energiei electrice.
2.Biocombustibilii, biolichidele şi biomasa beneficiază de sprijin ca energie din surse regenerabile numai dacă îndeplinesc criterii solide de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, care fac obiectul verificării.
3.Fiecare parte defineşte în mod clar specificaţiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele şi de sistemele din domeniul energiei din surse regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin. Aceste specificaţii tehnice ţin seama de cooperarea dezvoltată în temeiul articolului ENER.25 [Cooperarea în domeniul standardelor], al articolului TBT.4 [Reglementări tehnice] şi al articolului TBT.5 [Standarde].
Art. 307: Articolul ENER.23: Cooperarea în domeniul dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore
1.Părţile cooperează pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore prin schimbul de bune practici şi, dacă este cazul, prin facilitarea dezvoltării de proiecte specifice.
2.Pe baza Cooperării în domeniul energiei în mările septentrionale, părţile permit crearea unui forum specific pentru discuţii tehnice între Comisia Europeană, ministerele şi autorităţile publice ale statelor membre, ministerele şi autorităţile publice din Regatul Unit, operatorii de transport şi de sistem şi sectorul şi părţile interesate din sectorul energiei offshore, la scară mai largă, în ceea ce priveşte dezvoltarea reţelelor offshore şi potenţialul ridicat în materie de energie din surse regenerabile pe care îl prezintă regiunea mărilor septentrionale. Cooperarea respectivă include cel puţin următoarele domenii:
(a)proiecte hibride şi comune;
(b)amenajarea spaţiului maritim;
(c)cadrul de sprijin şi finanţarea;
(d)bune practici privind planificarea reţelelor terestre şi offshore respective;
(e)schimbul de informaţii privind noile tehnologii şi
(f)schimbul de bune practici în ceea ce priveşte normele, reglementările şi standardele tehnice relevante.
Art. 308: Articolul ENER.24: Riscurile şi siguranţa operaţiunilor offshore
1.Părţile cooperează şi fac schimb de informaţii în scopul menţinerii unor niveluri ridicate de siguranţă şi de protecţie a mediului pentru toate operaţiunile petroliere şi gaziere offshore.
2.Părţile iau măsurile adecvate pentru a preveni producerea unor accidente majore rezultate ca urmare a operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore şi pentru a limita consecinţele unor astfel de accidente.
3.Părţile promovează schimbul de bune practici între autorităţile lor care sunt competente în domeniul siguranţei şi al protecţiei mediului pentru operaţiunile petroliere şi gaziere offshore. Reglementarea siguranţei şi a protecţiei mediului pentru operaţiunile petroliere şi gaziere offshore trebuie să fie independentă de orice funcţii legate de acordarea de licenţe pentru operaţiunile petroliere şi gaziere offshore.
Art. 309: Articolul ENER.25: Cooperarea în domeniul standardelor
În conformitate cu articolul TBT.5 [Standarde] şi cu articolul TBT.11 [Cooperare], părţile promovează cooperarea dintre autorităţile de reglementare şi organismele de standardizare situate pe teritoriile lor respective pentru a facilita elaborarea de standarde internaţionale cu privire la eficienţa energetică şi energia din surse regenerabile, cu scopul de a contribui la politica în domeniul energiei durabile şi al climei.
Art. 310: Articolul ENER.26: Cercetare, dezvoltare şi inovare
Părţile promovează cercetarea, dezvoltarea şi inovarea în domeniul eficienţei energetice şi al energiei din surse regenerabile.
Art. 311: Articolul ENER.27: Preţuri de export
Nicio parte nu impune celeilalte părţi, pentru exporturile de produse energetice sau de materii prime, un preţ mai mare decât preţul perceput pentru produsele energetice şi materiile prime respective atunci când acestea sunt destinate pieţei interne, prin intermediul unor măsuri precum licenţele sau cerinţele privind preţul minim.
Art. 312: Articolul ENER.28: Preţuri reglementate
Dacă o parte decide să reglementeze preţul ofertei interne pentru consumatorii de energie electrică sau de gaze naturale, aceasta poate face acest lucru numai pentru a atinge un obiectiv de politică publică şi numai prin impunerea unui preţ reglementat care să fie clar definit, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional.
Art. 313: Articolul ENER.29: Autorizaţie pentru explorarea şi extracţia hidrocarburilor şi producerea de energie electrică
1.Dacă o parte impune deţinerea unei autorizaţii pentru explorarea sau extracţia hidrocarburilor sau producerea energiei electrice, partea respectivă acordă astfel de autorizaţii pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii care sunt elaborate şi publicate înainte de începerea perioadei de depunere a cererilor în conformitate cu condiţiile generale şi procedurile prevăzute în titlul II [Servicii şi investiţii] capitolul 5 [Cadru de reglementare] secţiunea 1 [Reglementare internă].
2.În pofida alineatului (1) din prezentul articol şi a articolului ENER.3 [Relaţia cu alte titluri], fiecare parte poate acorda autorizaţii legate de explorarea sau extracţia hidrocarburilor fără a respecta condiţiile şi procedurile legate de publicare prevăzute la articolul SERVIN.5.8 [Publicare şi informaţii disponibile], pe baza unor scutiri justificate în mod corespunzător, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia aplicabilă.
3.Contribuţiile financiare sau contribuţiile în natură solicitate de la entităţile cărora li se acordă o autorizaţie nu trebuie să afecteze procesul de gestionare şi de luare a deciziilor al acestor entităţi.
4.Fiecare parte prevede că un solicitant de autorizaţie are dreptul de a contesta orice decizie privind autorizaţia în faţa unei autorităţi superioare autorităţii care a emis decizia sau independente de autoritatea care a emis decizia sau de a solicita ca respectiva decizie să fie reexaminată de o astfel de autoritate superioară sau independentă. Fiecare parte se asigură că solicitantul este informat cu privire la motivele deciziei administrative, astfel încât solicitantul să poată recurge la procedurile de contestaţie sau de reexaminare, dacă este necesar. Normele aplicabile pentru contestaţie sau reexaminare se publică.
Art. 314: Articolul ENER.30: Siguranţa şi integritatea echipamentelor şi infrastructurii din domeniul energetic
Prezentul titlu nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte măsuri temporare necesare pentru a proteja siguranţa şi a menţine integritatea echipamentelor sau a infrastructurii din domeniul energetic, cu condiţia ca măsurile respective să nu fie aplicate într-un mod care să constituie o restricţie disimulată a comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
Art. 315: Articolul ENER.31: Punerea eficace în aplicare şi modificări
1.Consiliul de parteneriat poate modifica anexa ENER-1 şi anexa ENER-3. Consiliul de parteneriat poate actualiza anexa ENER-2 în funcţie de necesităţi, pentru a asigura funcţionarea anexei respective de-a lungul timpului.
2.Comitetul specializat privind energia poate modifica anexa ENER-4.
3.Comitetul specializat privind energia face recomandări, după caz, pentru a asigura punerea eficace în aplicare a capitolelor din prezentul titlu pentru care este responsabil.
Art. 316: Articolul ENER.32: Dialog
Părţile stabilesc un dialog regulat pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor prezentului titlu.
Art. 317: Articolul ENER.33: Denunţarea prezentului titlu
1.Prezentul titlu încetează să se aplice la 30 iunie 2026.
2.Fără a aduce atingere alineatului (1), Consiliul de parteneriat poate decide, între 1 iulie 2026 şi 31 decembrie 2026, ca prezentul titlu să se aplice până la 31 martie 2027. Între 1 aprilie 2027 şi 31 decembrie 2027, precum şi în orice moment din anii ulteriori, Consiliul de parteneriat poate decide ca prezentul titlu să se aplice până la data de 31 martie a anului următor.
3.Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolelor FISH.17 [Denunţare], FINPROV.8 [Denunţare] şi OTH.10 [Denunţarea părţii a doua].
Art. 318: Articolul TRNSY.1: Obiectivul
1.Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare îl poate avea asupra comerţului şi a investiţiilor dintre ele, părţile vizează oferirea unui mediu de reglementare previzibil şi a unor proceduri eficiente pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
2.Părţile îşi afirmă angajamentele referitoare la transparenţă prevăzute în Acordul OMC şi se bazează pe aceste angajamente în dispoziţiile prevăzute în prezentul titlu.
Art. 319: Articolul TRNSY.2: Definiţie
În sensul prezentului titlu, "decizie administrativă" înseamnă o decizie sau o acţiune cu efect juridic care se aplică unei anumite persoane, unui anumit bun sau unui anumit serviciu într-un caz individual; acoperă, de asemenea, neadoptarea unei decizii sau neîntreprinderea unei astfel de acţiuni atunci când acest lucru este impus de legislaţia uneia dintre părţi.
Art. 320: Articolul TRNSY.3: Domeniul de aplicare
Prezentul titlu se aplică titlurilor I - VIII, titlurilor X-XII şi rubricii a şasea [Alte dispoziţii].
Art. 321: Articolul TRNSY.4: Publicare
1.Fiecare parte se asigură că actele sale cu putere de lege, normele sale administrative, procedurile şi deciziile sale administrative cu aplicare generală sunt publicate cu promptitudine prin intermediul unui suport desemnat în mod oficial şi, atunci când este fezabil, prin mijloace electronice sau sunt puse la dispoziţie în alt mod, de aşa manieră încât să îi permită oricui să ia cunoştinţă de acestea.
2.În măsura adecvată, fiecare parte furnizează o explicaţie a obiectivului măsurilor menţionate la alineatul (1), precum şi o justificare a acestora.
3.Fiecare parte prevede o perioadă de timp rezonabilă între publicarea actelor sale cu putere de lege şi a normelor sale administrative şi intrarea lor în vigoare, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din motive de urgenţă.
Art. 322: Articolul TRNSY.5: Cereri de informaţii
1.Fiecare parte instituie sau menţine mecanisme adecvate şi proporţionale pentru a răspunde la întrebările oricărei persoane cu privire la orice act cu putere de lege sau normă administrativă.
2.Fiecare parte furnizează cu promptitudine informaţii şi răspunde cu promptitudine la întrebările celeilalte părţi cu privire la orice act cu putere de lege sau normă administrativă, indiferent dacă este în vigoare sau este planificat să fie adoptat, cu excepţia cazului în care este instituit un mecanism în acest sens în temeiul altei dispoziţii a prezentului acord.
Art. 323: Articolul TRNSY.6: Administrarea măsurilor cu aplicare generală
1.Fiecare parte administrează în mod obiectiv, imparţial şi rezonabil actele sale cu putere de lege, normele sale administrative, procedurile sale şi deciziile sale administrative cu aplicare generală.
2.Atunci când se iniţiază o procedură administrativă cu privire la persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părţi în ceea ce priveşte aplicarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative, fiecare parte:
(a)depune eforturi pentru a transmite un preaviz rezonabil persoanelor care sunt direct afectate de procedura administrativă, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, care să includă o descriere a naturii procedurii, o menţiune a bazei juridice în temeiul căreia este iniţiată procedura, precum şi o descriere generală a chestiunilor care fac obiectul diferendului; şi
(b)le acordă acestor persoane o posibilitate rezonabilă de a prezenta fapte şi argumente în sprijinul poziţiilor lor înaintea adoptării oricărei decizii administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurii şi interesul public o permit.
Art. 324: Articolul TRNSY.7: Reexaminare şi recurs
1.Fiecare parte instituie sau menţine instanţe şi proceduri judiciare, arbitrale sau administrative în scopul reexaminării prompte şi, dacă acest lucru este justificat, al corectării deciziilor administrative. Fiecare parte se asigură că instanţele sale aplică proceduri de recurs sau de reexaminare în mod nediscriminatoriu şi imparţial. Aceste instanţe trebuie să fie imparţiale şi independente de autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării deciziilor administrative.
2.Fiecare parte se asigură că părţile la procedurile menţionate la alineatul (1) beneficiază de o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine sau apăra poziţiile.
3.În conformitate cu legislaţia sa, fiecare parte se asigură că orice decizie adoptată în cadrul procedurilor menţionate la alineatul (1) se bazează pe probele şi pe elementele depuse la dosar sau, în cazurile aplicabile, pe dosarul constituit de autoritatea administrativă competentă.
4.Fiecare parte se asigură că, sub rezerva unei căi de atac sau a unei reexaminări ulterioare, astfel cum se prevede în legislaţia sa, decizia de la alineatul (3) este pusă în aplicare de către autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării deciziilor administrative.
Art. 325: Articolul TRNSY.8: Relaţia cu alte titluri
Dispoziţiile prezentului titlu completează normele specifice în materie de transparenţă prevăzute în acele titluri din prezenta parte cărora li se aplică prezentul titlu.
Art. 326: Articolul GRP.1: Principii generale
1.Fiecare parte este liberă să îşi stabilească abordarea cu privire la bunele practici în materie de reglementare prevăzute în prezentul acord într-un mod compatibil cu cadrul său juridic şi cu practicile, procedurile şi principiile sale juridice fundamentale49 care stau la baza sistemului său de reglementare.
49În cazul Uniunii, aceste principii includ principiul precauţiei.
2.Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu se interpretează ca obligând o parte:
(a)să se abată de la procedurile sale interne de pregătire şi de adoptare a măsurilor de reglementare;
(b)să ia măsuri care ar submina sau ar împiedica adoptarea la timp a măsurilor de reglementare necesare pentru a-şi atinge obiectivele de politică publică; sau
(c)să obţină un anumit rezultat în materie de reglementare.
3.Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu aduce atingere dreptului unei părţi de a defini sau de a reglementa propriile niveluri de protecţie în urmărirea sau promovarea obiectivelor sale de politică publică în domenii precum:
(a)sănătatea publică;
(b)sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi bunăstarea animalelor;
(c)sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
(d)condiţiile de muncă;
(e)mediul, inclusiv schimbările climatice;
(f)protecţia consumatorului;
(g)protecţia şi securitatea socială;
(h)protecţia datelor şi securitatea cibernetică;
(i)diversitatea culturală;
(j)integritatea şi stabilitatea sistemului financiar şi protecţia investitorilor;
(k)securitatea energetică; şi
(l)combaterea spălării banilor.
Pentru mai multă certitudine, în special în sensul literelor (c) şi (d) ale primului alineat, continuă să se aplice diferitele modele de relaţii industriale, inclusiv rolul şi autonomia partenerilor sociali, prevăzute în legislaţia sau în practicile naţionale ale unei părţi, inclusiv legile şi practicile privind negocierea colectivă şi aplicarea contractelor colective de muncă.
4.Măsurile de reglementare nu constituie o barieră disimulată în calea comerţului.
Art. 327: Articolul GRP.2: Definiţii
În sensul prezentului titlu:
(a)"autoritate de reglementare" înseamnă:
(i)în cazul Uniunii Europene, Comisia Europeană; şi
(ii)pentru Regatului Unit, Guvernul Majestăţii Sale al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi administraţiile descentralizate ale Regatului Unit.
(b)"măsuri de reglementare" înseamnă:
(i)în cazul Uniunii:
(A)regulamentele şi directivele, astfel cum sunt prevăzute la articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi
(B)actele de punere în aplicare şi actele delegate, astfel cum sunt prevăzute la articolele 290 şi 291 din TFUE; şi
(ii)în cazul Regatului Unit:
(A)legislaţia primară; şi
(B)legislaţia secundară.
Art. 328: Articolul GRP.3: Domeniul de aplicare
1.Prezentul titlu se aplică măsurilor de reglementare propuse sau emise, după caz, de către autoritatea de reglementare a fiecărei părţi cu privire la orice aspect reglementat de titlurile I-IX, titlul XI, titlul XII şi rubrica a şasea [Alte dispoziţii].
2.Articolele GRP.12 [Activităţi de cooperare în materie de reglementare] şi GRP.13 [Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea în materie de reglementare] se aplică şi altor măsuri cu aplicabilitate generală emise sau propuse de către autoritatea de reglementare a unei părţi cu privire la orice aspect reglementat de titlurile menţionate la alineatul (1) care sunt relevante pentru activităţile de cooperare în materie de reglementare, cum ar fi orientări, documente de politică sau recomandări.
3.Prezentul titlu nu se aplică autorităţilor de reglementare şi nici măsurilor, practicilor sau abordărilor de reglementare ale statelor membre.
4.Orice dispoziţie specifică a titlurilor menţionate la alineatul (1) prevalează asupra dispoziţiilor prezentului titlu în măsura necesară aplicării dispoziţiilor specifice.
Art. 329: Articolul GRP.4: Coordonarea internă
Fiecare parte trebuie să dispună de procese sau mecanisme interne de coordonare sau de reexaminare cu privire la măsurile de reglementare pe care le pregăteşte autoritatea sa de reglementare. Astfel de procese sau de mecanisme ar trebui să urmărească, printre altele:
(a)să promoveze bunele practici în materie de reglementare, inclusiv cele prevăzute în prezentul titlu;
(b)să identifice şi să evite suprapunerile inutile şi inconsecvenţa cerinţelor între măsurile de reglementare ale părţii;
(c)să asigure respectarea obligaţiilor internaţionale în materie de comerţ şi investiţii ale părţii; şi
(d)să promoveze luarea în considerare a impactului măsurilor de reglementare în curs de pregătire, inclusiv a impactului asupra întreprinderilor mici şi mijlocii50, în conformitate cu normele şi procedurile sale.
50În cazul Regatului Unit, "întreprinderi mici şi mijlocii" înseamnă întreprinderile mici şi microîntreprinderile.
Art. 330: Articolul GRP.5: Descrierea proceselor şi mecanismelor
Fiecare parte pune la dispoziţia publicului descrieri ale proceselor sau mecanismelor utilizate de către autoritatea sa de reglementare la pregătirea, evaluarea sau revizuirea măsurilor de reglementare. Aceste descrieri fac trimitere la normele, orientările sau procedurile relevante, inclusiv la cele privind posibilităţile de care dispune opinia publică pentru a formula observaţii.
Art. 331: Articolul GRP.6: Informarea timpurie privind măsurile de reglementare planificate
1.Fiecare parte pune la dispoziţia publicului, în conformitate cu normele şi procedurile sale, cel puţin anual, o listă a măsurilor de reglementare majore51 planificate pe care autoritatea sa de reglementare se aşteaptă în mod rezonabil să le propună sau să le adopte în termen de un an. Autoritatea de reglementare a fiecărei părţi poate stabili ce anume constituie măsură de reglementare majoră, în scopul obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului titlu.
51În cazul Regatului Unit, "măsuri de reglementare majore" înseamnă măsurile de reglementare semnificative, astfel cum sunt definite aceste măsuri în normele şi procedurile Regatului Unit.
2.În ceea ce priveşte fiecare măsură de reglementare majoră inclusă în lista menţionată la alineatul (1), fiecare parte ar trebui, de asemenea, să pună la dispoziţia publicului, cât mai curând posibil:
(a)o descriere succintă a domeniului său de aplicare şi a obiectivelor sale; şi
(b)dacă este disponibilă, perioada de timp estimată pentru adoptarea sa, inclusiv orice posibilitate de consultare publică oferită.
Art. 332: Articolul GRP.7: Consultarea publică
1.Atunci când pregăteşte o măsură de reglementare majoră, fiecare parte se asigură, în conformitate cu normele şi procedurile sale, că autoritatea sa de reglementare:
(a)publică fie proiectul de măsură de reglementare, fie documentele de consultare care conţin suficiente detalii cu privire la măsura de reglementare aflată în curs de pregătire pentru a-i permite oricărei persoane să evalueze dacă şi în ce mod interesele sale ar putea fi afectate semnificativ;
(b)oferă oricărei persoane, în mod nediscriminatoriu, posibilităţi rezonabile de a formula observaţii; şi
(c)analizează observaţiile primite.
2.Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare utilizează mijloace electronice de comunicare şi urmăreşte să menţină servicii online disponibile în mod gratuit pentru public în scopul publicării măsurilor de reglementare relevante sau a documentelor de tipul celor menţionate la litera (a) a alineatului (1) şi în scopul primirii de observaţii legate de consultările publice.
3.Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare pune la dispoziţia publicului, în conformitate cu normele şi procedurile sale, un rezumat al rezultatelor consultărilor publice menţionate în prezentul articol.
Art. 333: Articolul GRP.8: Evaluarea impactului
1.Fiecare parte îşi afirmă intenţia de a se asigura că autoritatea sa de reglementare efectuează, în conformitate cu normele şi procedurile sale, evaluări ale impactului pentru orice măsură de reglementare majoră pe care o pregăteşte. Aceste norme şi proceduri pot prevedea excepţii.
2.Atunci când efectuează o evaluare a impactului, fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare dispune de procese şi mecanisme care promovează luarea în considerare a următorilor factori:
(a)necesitatea măsurii de reglementare, inclusiv natura şi semnificaţia problemei pe care intenţionează să o abordeze măsura de reglementare în cauză;
(b)opţiunile de reglementare şi de altă natură decât de reglementare fezabile şi adecvate, inclusiv opţiunea de a nu reglementa, care ar permite atingerea obiectivelor de politică publică ale părţii;
(c)în măsura în care este posibil şi relevant, impactul potenţial social, economic şi de mediu al acestor opţiuni, inclusiv impactul asupra comerţului şi investiţiilor internaţionale şi, în conformitate cu normele şi procedurile sale, impactul asupra întreprinderilor mici şi mijlocii; şi
(d)atunci când este cazul, modul de relaţionare a opţiunilor avute în vedere cu standardele internaţionale relevante, inclusiv motivele eventualelor divergenţe.
3.În ceea ce priveşte o evaluare a impactului efectuată de către o autoritate de reglementare cu privire la o măsură de reglementare, fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare întocmeşte un raport final în care prezintă în detaliu factorii pe care i-a luat în considerare în evaluarea sa şi constatările relevante. În măsura în care este posibil, fiecare parte face publice aceste rapoarte, cel târziu în momentul punerii la dispoziţia publicului a propunerii de măsură de reglementare menţionată la litera (b) punctul (i) subpunctul (A) sau la litera (b) punctul (ii) subpunctul (A) din articolul GRP.2 [Definiţii] ori a propunerii de măsură de reglementare menţionată la litera (b) punctul (i) subpunctul (B) sau la litera (b) punctul (ii) subpunctul (B) din articolul GRP.2 [Definiţii].
Art. 334: Articolul GRP.9: Evaluare retrospectivă
1.Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare dispune de procese sau mecanisme pentru efectuarea evaluărilor retrospective periodice a măsurilor de reglementare în vigoare, în cazurile relevante.
2.Atunci când efectuează o evaluare retrospectivă periodică, fiecare parte depune eforturi pentru a analiza dacă există posibilităţi de a realiza într-un mod mai eficace obiectivele sale de politică publică şi de a reduce sarcinile de reglementare inutile, inclusiv cele care le revin întreprinderilor mici şi mijlocii.
3.Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare pune la dispoziţia publicului orice plan existent de evaluare retrospectivă şi rezultatele unor astfel de evaluări retrospective.
Art. 335: Articolul GRP.10: Registrul de reglementare
Fiecare parte se asigură că măsurile de reglementare care sunt în vigoare sunt publicate într-un registru desemnat care identifică măsurile de reglementare şi care este disponibil public online în mod gratuit. Registrul ar trebui să permită căutarea unei anumite măsuri de reglementare utilizând citate sau un anumit cuvânt. Fiecare parte îşi actualizează periodic registrul.
Art. 336: Articolul GRP.11: Schimbul de informaţii privind bunele practici în materie de reglementare
Părţile depun eforturi pentru a face schimb de informaţii cu privire la bunele lor practici în materie de reglementare, astfel cum sunt stabilite în prezentul titlu, inclusiv în cadrul Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea în materie de reglementare.
Art. 337: Articolul GRP.12: Activităţi de cooperare în materie de reglementare
1.Părţile pot desfăşura activităţi de cooperare în materie de reglementare pe bază de voluntariat, fără a aduce atingere autonomiei procesului lor decizional şi ordinii lor juridice. O parte poate refuza să desfăşoare activităţi de cooperare în materie de reglementare sau se poate retrage din astfel de activităţi. O parte care refuză să desfăşoare activităţi de cooperare în materie de reglementare sau care se retrage din astfel de activităţi ar trebui să îi explice celeilalte părţi motivele pentru care a luat această decizie.
2.Fiecare parte îi poate propune celeilalte părţi o activitate de cooperare în materie de reglementare. Aceasta îşi prezintă propunerea prin intermediul punctului de contact desemnat în conformitate cu articolul GRP.14 [Puncte de contact]. Cealaltă parte examinează propunerea în cauză într-o perioadă rezonabilă şi informează partea care a făcut propunerea dacă consideră sau nu activitatea propusă ca fiind adecvată pentru cooperarea în materie de reglementare.
3.Pentru a identifica activităţile adecvate pentru cooperarea în materie de reglementare, fiecare parte analizează:
(a)lista menţionată la alineatul (1) din articolul GRP.6 [Informarea timpurie privind măsurile de reglementare planificate] şi
(b)propunerile de activităţi de cooperare în materie de reglementare transmise de către persoane din cadrul unei părţi care sunt justificate şi însoţite de informaţii relevante.
4.În cazul în care părţile decid să desfăşoare o activitate de cooperare în materie de reglementare, autoritatea de reglementare a fiecărei părţi depune eforturi, după caz:
(a)să informeze autoritatea de reglementare a celeilalte părţi cu privire la pregătirea de noi măsuri de reglementare şi de alte măsuri cu aplicare generală ori la revizuirea unor măsuri de reglementare existente şi a altor măsuri cu aplicare generală existente menţionate la alineatul (2) din articolul GRP.3 [Domeniul de aplicare] care sunt relevante pentru activitatea de cooperare în materie de reglementare;
(b)la cerere, să furnizeze informaţii şi să discute cu privire la măsuri de reglementare şi alte măsuri cu aplicare generală menţionate la alineatul (2) din articolul GRP.3 [Domeniul de aplicare] care sunt relevante pentru activitatea de cooperare în materie de reglementare şi
(c)atunci când pregăteşte noi măsuri de reglementare sau alte măsuri cu aplicare generală ori atunci când revizuieşte măsuri de reglementare existente sau alte măsuri cu aplicare generală existente menţionate la alineatul (2) din articolul GRP.3 [Domeniul de aplicare] să ţină seama, în măsura posibilului, de orice abordare în materie de reglementare a celeilalte părţi cu privire la aceeaşi chestiune sau la o chestiune conexă.
Art. 338: Articolul GRP.13: Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea în materie de reglementare
1.Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea în materie de reglementare are următoarele funcţii:
(a)consolidarea şi promovarea bunelor practici în materie de reglementare şi a cooperării în materie de reglementare între părţi;
(b)efectuarea de schimburi de opinie cu privire la activităţile de cooperare propuse sau desfăşurate în temeiul articolului GRP.12 [Activităţi de cooperare în materie de reglementare];
(c)încurajarea cooperării şi a coordonării în materie de reglementare în cadrul forurilor internaţionale, incluzând, după caz, schimburi bilaterale periodice de informaţii privind activităţile în curs sau planificate relevante.
2.Comitetul specializat în comerţ privind cooperarea în materie de reglementare poate invita persoanele interesate să participe la reuniunile sale.
Art. 339: Articolul GRP.14: Puncte de contact
În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru a facilita schimbul de informaţii între părţi.
Art. 340: Articolul GRP.15: Neaplicarea soluţionării litigiilor
- Titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea nu se aplică în ceea ce priveşte litigiile referitoare la interpretarea şi aplicarea prezentului titlu.
Art. 11: Principii şi obiective
1.Părţile recunosc faptul că schimburile comerciale şi investiţiile dintre Uniune şi Regatul Unit, desfăşurate în temeiul termenilor stabiliţi în prezentul acord, necesită condiţii echitabile care să 202 asigure o concurenţă deschisă şi loială între părţi şi care să asigure faptul că schimburile comerciale şi investiţiile au loc de aşa manieră încât să contribuie la dezvoltarea durabilă.
2.Părţile recunosc faptul că dezvoltarea durabilă include dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului, toate trei fiind interdependente şi consolidându-se reciproc, şi îşi afirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului şi a investiţiilor internaţionale într-un mod care să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile.
3.Fiecare parte îşi reafirmă obiectivul de a obţine neutralitatea climatică la nivelul întregii sale economii până în 2050.
4.Părţile îşi afirmă înţelegerea comună conform căreia relaţia lor economică nu poate aduce beneficii într-un mod care să fie satisfăcător pentru ambele părţi decât dacă angajamentele referitoare la instituirea de condiţii echitabile care să asigure o concurenţă deschisă şi loială rezistă în timp, prin împiedicarea denaturării schimburilor comerciale sau a investiţiilor şi prin contribuirea la dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, părţile recunosc că scopul prezentului titlu nu este de a armoniza standardele părţilor. Părţile sunt hotărâte să îşi menţină şi îmbunătăţească standardele ridicate în domeniile care fac obiectul prezentului titlu.
Art. 12: Dreptul de a reglementa, abordarea precaută52 şi informaţiile ştiinţifice şi tehnice
52Pentru mai multă certitudine, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acordului pe teritoriul Uniunii, abordarea precaută se referă la principiul precauţiei.
1.Părţile afirmă dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili politicile şi priorităţile în domeniile reglementate de prezentul titlu, de a stabili nivelurile de protecţie pe care le consideră adecvate şi de a adopta sau a-şi modifica legislaţia şi politicile într-un mod consecvent cu angajamentele internaţionale ale fiecărei părţi, inclusiv cu angajamentele pe care şi le-a asumat în temeiul prezentului titlu.
2.Părţile recunosc faptul că, în conformitate cu abordarea precaută, atunci când există motive rezonabile de îngrijorare cu privire la faptul că ar exista ameninţări potenţiale de daune grave sau ireversibile aduse mediului ori sănătăţii umane, lipsa unei certitudini ştiinţifice depline nu poate fi utilizată ca motiv de împiedicare a unei părţi să adopte măsuri adecvate de prevenire a unor astfel de daune.
3.Atunci când pregătesc sau pun în aplicare măsuri ce vizează protecţia mediului sau a condiţiilor de muncă ce pot afecta comerţul sau investiţiile, fiecare parte ţine seama de informaţiile ştiinţifice şi tehnice disponibile relevante, precum şi de standardele, orientările şi recomandările internaţionale relevante.
Art. 13: Soluţionarea litigiilor
- Titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] nu se aplică prezentului capitol, cu excepţia alineatului (2) din articolul 1.2 [Dreptul de a reglementa, abordarea precaută şi informaţiile ştiinţifice şi tehnice]. Articolele 9.1 [Consultări] şi 9.2 [Grupul de experţi] se aplică alineatului 3 din articolul 1.1 [Principii şi obiective].
Art. 21: Principii şi definiţii
1.Părţile recunosc importanţa unei concurenţe libere şi nedenaturate în relaţiile lor comerciale şi în relaţiile lor de investiţii. Părţile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurenţiale pot denatura funcţionarea corespunzătoare a pieţelor şi pot submina beneficiile liberalizării comerţului.
2.În sensul prezentului capitol, "actor economic" înseamnă o entitate sau un grup de entităţi care constituie o entitate economică unică, indiferent de statutul său juridic, care desfăşoară o activitate economică ce constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă.
Art. 22: Legislaţia în domeniul concurenţei
1.Ca recunoaştere a principiilor prevăzute la articolul 2.1 [Principii şi definiţii], fiecare parte menţine o legislaţie în domeniul concurenţei care abordează în mod eficace următoarele practici comerciale anticoncurenţiale:
a)acordurile dintre actorii economici, deciziile asociaţiilor de actori economici şi practicile concertate care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei;
b)abuzul de poziţie dominantă de către unul sau mai mulţi actori economici şi
c)în cazul Regatului Unit, fuziunile sau achiziţiile între actorii economici care pot avea efecte anticoncurenţiale semnificative, iar în cazul Uniunii concentrările între actorii economici care pot avea efecte anticoncurenţiale semnificative.
2.Legislaţia în domeniul concurenţei menţionată la alineatul (1) se aplică tuturor actorilor economici, indiferent de naţionalitatea lor sau de statutul lor privind proprietatea.
3.Fiecare parte poate să prevadă derogări de la legislaţia sa în domeniul concurenţei în vederea atingerii unor obiective legitime de politică publică, cu condiţia ca aceste derogări să fie transparente şi proporţionale cu obiectivele respective.
Art. 23: Asigurarea respectării legii
1.Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a asigura respectarea legislaţiei sale în domeniul concurenţei pe teritoriul său.
2.Fiecare parte menţine una sau mai multe autorităţi independente din punct de vedere operaţional care sunt competente pentru asigurarea respectării efective a legislaţiei sale în domeniul concurenţei.
3.Fiecare parte aplică legislaţia sa în domeniul concurenţei într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, respectând principiile echităţii procedurale, inclusiv drepturile la apărare ale actorilor economici în cauză, indiferent de naţionalitatea lor sau de statutul lor privind proprietatea.
Art. 24: Cooperarea
1.Pentru a atinge obiectivele prezentului capitol şi a consolida asigurarea respectării efective a legislaţiei lor în domeniul concurenţei, părţile recunosc importanţa cooperării şi coordonării între autorităţile lor din domeniul concurenţei în ceea ce priveşte evoluţiile din cadrul politicii în domeniul concurenţei şi al activităţilor de asigurare a respectării legii.
2.În sensul alineatului (1), Comisia Europeană sau autorităţile de concurenţă ale statelor membre, pe de o parte, şi autoritatea sau autorităţile de concurenţă ale Regatului Unit, pe de altă parte, depun eforturi să coopereze şi să îşi coordoneze, atunci când acest lucru este posibil şi adecvat, activităţile de asigurare a respectării legii în ceea ce priveşte acelaşi comportament sau aceleaşi tranzacţii ori un comportament sau tranzacţii conexe.
3.Pentru a facilita cooperarea şi coordonarea menţionate la alineatele (1) şi (2), Comisia Europeană şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre, pe de o parte, şi autoritatea (autorităţile) de concurenţă a (ale) Regatului Unit, pe de altă parte, poate (pot) face schimb de informaţii în măsura permisă de legislaţia fiecărei părţi.
4.Pentru a pune în aplicare obiectivele prezentului articol, părţile pot încheia un acord separat de cooperare şi coordonare între Comisia Europeană, autorităţile de concurenţă ale statelor membre şi autoritatea (autorităţile) de concurenţă a (ale) Regatului Unit, care poate include condiţii privind schimbul de informaţii confidenţiale şi utilizarea unor astfel de informaţii.
Art. 25: Soluţionarea litigiilor
Prezentul capitol nu face obiectul soluţionării litigiilor în temeiul titlului I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale].
Art. 31: Definiţii
1.În sensul prezentului capitol:
a)"actor economic" înseamnă o entitate sau un grup de entităţi care constituie o entitate economică unică, indiferent de statutul său juridic, care desfăşoară o activitate economică ce constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă;
b)"subvenţie" înseamnă asistenţa financiară care:
(i)provine din resursele părţilor, inclusiv:
(A)un transfer direct sau contingent de fonduri, cum ar fi granturi directe, împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi;
(B)renunţarea la veniturile exigibile în mod normal; sau
(C)furnizarea de bunuri sau servicii ori achiziţionarea de bunuri sau servicii;
(ii)conferă un avantaj economic unuia sau mai multor actori economici;
(iii)este specifică, în măsura în care aduce beneficii, în drept sau în fapt, anumitor actori economici în raport cu alţii în ceea ce priveşte producţia anumitor bunuri sau servicii şi
(iv)are sau ar putea avea un efect asupra comerţului sau a investiţiilor între părţi.
2.În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (iii) de mai sus:
(a)o măsură fiscală nu este considerată specifică, cu excepţia cazului în care:
(i)anumiţi actori economici obţin o reducere a obligaţiilor fiscale care altminteri le-ar fi revenit în cadrul regimului de impozitare normal şi
(ii)actorii economici respectivi sunt trataţi mai avantajos decât alţii aflaţi într-o poziţie comparabilă în cadrul regimului de impozitare normal. În sensul prezentului punct regimul de impozitare normal este definit de obiectivul său intern, de caracteristicile sale (cum ar fi baza de impozitare, persoana impozabilă, evenimentul impozabil sau cota de impozitare) şi de o autoritate autonomă din punct de vedere instituţional, procedural, economic şi financiar care are competenţa de a defini caracteristicile regimului de impozitare.
(b)fără a aduce atingere literei (a), o subvenţie nu este considerată specifică în cazul în care este justificată de principiile inerente structurii sistemului general. În cazul măsurilor fiscale, exemple de astfel de principii inerente sunt necesitatea de a combate frauda sau evaziunea fiscală, capacitatea de gestionare administrativă, evitarea dublei impuneri, natura progresivă a impozitului pe venit şi scopul redistributiv al acestuia sau necesitatea de a respecta capacitatea contributivă a contribuabililor;
(c)fără a aduce atingere literei (a), taxele cu destinaţie specială nu sunt considerate specifice în cazul în care structura lor este impusă de obiective de politică publică fără caracter economic, cum ar fi necesitatea de a limita impactul negativ al anumitor activităţi sau produse asupra mediului sau a sănătăţii umane, în măsura în care obiectivele de politică publică în cauză nu sunt discriminatorii53.
53În acest sens " discriminarea înseamnă că un actor economic este tratat mai puţin favorabil în comparaţie cu alţi actori aflaţi în situaţii similare şi că acest tratament diferenţiat nu este justificat de criterii obiective.
Art. 32: Domeniu de aplicare şi excepţii
1.Articolul 3.4 [Principii], articolul 3.5 [Subvenţii interzise şi subvenţii supuse unor condiţii] şi articolul 3.12 [Măsuri de remediere] nu se aplică subvenţiilor acordate pentru compensarea daunelor provocate de dezastre naturale sau de alte evenimente neeconomice cu caracter excepţional.
2.Nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică părţile să acorde subvenţii cu caracter social destinate consumatorilor finali.
3.Subvenţiile acordate temporar pentru a răspunde unei situaţii de urgenţă economică de la nivel naţional sau mondial trebuie să fie clar direcţionate, proporţionale şi eficace pentru a remedia situaţia de urgenţă respectivă. Articolele 3.5 [Subvenţii interzise şi subvenţii supuse unor condiţii] şi 3.12 [Măsuri de remediere] nu se aplică unor astfel de subvenţii.
4.Prezentul capitol nu se aplică subvenţiilor al căror cuantum total acordat unui singur actor economic este mai mic de 325 000 de drepturi speciale de tragere pe orice perioadă de trei exerciţii financiare. Consiliul de parteneriat poate modifica acest prag.
5.Prezentul capitol nu se aplică subvenţiilor care fac obiectul dispoziţiilor părţii IV sau anexei 2 la Acordul privind agricultura şi nici subvenţiilor legate de comerţul cu peşte şi produse pescăreşti.
6.Prezentul capitol nu se aplică subvenţiilor legate de sectorul audiovizual.
7.Articolul 3.9 [Autoritatea independentă sau organismul independent şi cooperarea] nu se aplică subvenţiilor finanţate din resursele părţilor de la nivel supranaţional.
8.În ceea ce priveşte subvenţiile acordate transportatorilor aerieni, orice trimitere la "efectul asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi" din prezentul capitol se înlocuieşte cu o trimitere la "efectul asupra concurenţei dintre transportatorii aerieni ai părţilor în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de transport aerian", inclusiv serviciile de transport aerian care nu intră sub incidenţa titlului I [Transportul aerian] din rubrica a doua [Aviaţie].
Art. 33: Servicii de interes economic general
1.Subvenţiile acordate actorilor economici cărora le-au fost încredinţate sarcini speciale de interes public, inclusiv obligaţii de serviciu public, fac obiectul articolului 3.4 [Principii] în măsura în care aplicarea principiilor prevăzute la articolul respectiv nu împiedică îndeplinirea, în drept sau în fapt, a sarcinii în cauză atribuite actorului economic respectiv. Sarcina trebuie să fie atribuită în prealabil, în mod transparent.
2.Părţile se asigură că valoarea compensaţiei acordate unui actor economic căruia i se atribuie o sarcină de interes public se limitează la ceea ce este necesar pentru a acoperi integral sau parţial costurile suportate pentru îndeplinirea sarcinii respective, luând în considerare veniturile aferente şi un profit rezonabil pentru îndeplinirea sarcinii. Părţile se asigură că respectiva compensaţie nu este utilizată pentru subvenţionarea încrucişată a unor activităţi care nu intră sub incidenţa domeniului de aplicare al sarcinii atribuite. Compensaţiile mai mici de 15 milioane de drepturi speciale de tragere pentru fiecare sarcină nu fac obiectul obligaţiilor prevăzute la articolul 3.7 [Transparenţa]. Consiliul de parteneriat poate modifica acest prag.
3.Prezentul capitol nu se aplică compensaţiilor al căror cuantum total acordat unui singur actor economic care desfăşoară sarcini de interes public este mai mic de 750 000 de drepturi speciale de tragere pe orice perioadă de trei exerciţii financiare. Consiliul de parteneriat poate modifica acest prag.
Art. 34: Principii
1.Pentru a se asigura că nu se acordă subvenţii în cazurile în care acestea au sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi, fiecare parte trebuie să aibă şi să menţină un sistem eficace de control al subvenţiilor care să asigure faptul că acordarea de subvenţii respectă următoarele principii:
a)subvenţiile urmăresc îndeplinirea unui obiectiv specific de politică publică ce vizează remedierea unei disfuncţionalităţi identificate a pieţei sau abordarea unei chestiuni de echitate, cum ar fi dificultăţi sociale sau preocupări legate de distribuţie ("obiectivul");
b)subvenţiile sunt proporţionale şi limitate la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului;
c)subvenţiile au rolul de a determina o schimbare a comportamentului economic al beneficiarului care să contribuie la realizarea obiectivului şi care nu ar putea fi atins în absenţa subvenţiilor;
d)subvenţiile nu ar trebui, în mod normal, să compenseze costuri pe care beneficiarul le-ar fi finanţat în absenţa unei subvenţii;
e)subvenţiile sunt un instrument de politică adecvat pentru atingerea unui obiectiv de politică publică, iar obiectivul în cauză nu poate fi atins prin alte mijloace care denaturează mai puţin concurenţa;
f)contribuţiile pozitive ale subvenţiilor la atingerea obiectivului în cauză depăşesc orice efect negativ, în special efectele negative asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
2.Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare parte aplică condiţiile prevăzute la articolul 3.5 [Subvenţii interzise şi subvenţii supuse unor condiţii], după caz, dacă subvenţiile în cauză au sau ar putea avea un efect semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
3.Este de competenţa fiecărei părţi să stabilească modul în care obligaţiile care îi revin în temeiul alineatelor (1) şi (2) sunt puse în aplicare în structura sistemului său de control al subvenţiilor în dreptul său intern, cu condiţia ca fiecare parte să se asigure că obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt puse în aplicare în legislaţia sa de aşa manieră încât legalitatea unei subvenţii individuale să fie determinată de principiile prevăzute mai sus.
Art. 35: Subvenţii interzise şi subvenţii supuse unor condiţii
I._
1.Categoriile de subvenţii menţionate la alineatul (2) din articolul 3.4 [Principii] şi condiţiile care trebuie aplicate acestora sunt următoarele. Consiliul de parteneriat poate actualiza aceste dispoziţii în funcţie de necesităţi, pentru a asigura funcţionarea în timp a prezentului articol.
II.Garanţii de stat nelimitate
2.Sunt interzise subvenţiile sub forma unei garanţii pentru datoriile sau pasivele unui actor economic fără nicio limitare în ceea ce priveşte valoarea datoriilor şi pasivelor respective sau durata garanţiei respective.
III.Salvare şi restructurare
3.Sunt interzise subvenţiile pentru restructurarea unui actor economic aflat în dificultate sau insolvabil acordate fără ca actorul economic în cauză să fi elaborat un plan de restructurare credibil. Planul de restructurare trebuie să se bazeze pe ipoteze realiste, pentru a asigura restabilirea viabilităţii pe termen lung a actorului economic aflat în dificultate sau insolvabil într-un interval de timp rezonabil. În cursul pregătirii planului de restructurare, actorul economic poate primi sprijin temporar în lichidităţi sub formă de împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi. Cu excepţia întreprinderilor mici şi mijlocii, un actor economic sau proprietarii, creditorii sau noii investitori ai acestuia contribuie cu fonduri sau active semnificative la costul restructurării. În sensul prezentului alineat, un actor economic aflat în dificultate sau insolvabil este un actor economic care, fără subvenţie, aproape ca sigur ar intra în faliment în termen scurt spre mediu.
4.Cu excepţia unor circumstanţe excepţionale, subvenţiile pentru salvarea şi restructurarea actorilor economici insolvabili sau aflaţi în dificultate ar trebui să fie permise numai dacă contribuie la un obiectiv de interes public prin evitarea dificultăţilor sociale sau împiedicarea unei disfuncţionalităţi grave a pieţei, în special în ceea ce priveşte pierderea locurilor de muncă sau întreruperea unui serviciu important care este dificil de reprodus. Cu excepţia cazurilor circumstanţelor care nu pot fi prevăzute ce nu sunt cauzate de beneficiar, subvenţiile nu ar trebui acordate mai mult de o dată în orice perioadă de cinci ani.
5.Alineatele (3) şi (4) nu se aplică subvenţiilor acordate băncilor, instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurări aflate în dificultate sau insolvabile.
IV.Bănci, instituţii de credit şi societăţi de asigurări
6.Fără a aduce atingere articolului SERVIN 5.39 [Excepţie prudenţială], subvenţiile pentru restructurarea băncilor, instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurări pot fi acordate numai pe baza unui plan de restructurare credibil care restabileşte viabilitatea pe termen lung. În cazul în care restabilirea viabilităţii pe termen lung nu poate fi demonstrată în mod credibil, orice subvenţie acordată băncilor, instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurări se limitează la ceea ce este necesar pentru a asigura lichidarea ordonată a acestora şi ieşirea ordonată a acestora de pe piaţă, reducând în acelaşi timp la minimum cuantumul subvenţiei şi efectul negativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
7.Trebuie să se asigure faptul că autoritatea care acordă subvenţia este remunerată în mod corespunzător pentru subvenţia pe care a acordat-o pentru restructurare şi că beneficiarul, acţionarii sau creditorii acestuia ori grupul de întreprinderi din care face parte beneficiarul îşi aduce o contribuţie semnificativă la costurile de restructurare sau de lichidare din resursele proprii.
Subvenţiile pentru sprijinirea dispoziţiilor privind lichiditatea nu se utilizează pentru a absorbi pierderile şi nu devin sprijin sub formă de capital. Autorităţii care acordă subvenţia i se plăteşte o remuneraţie adecvată pentru subvenţiile acordate pentru sprijinirea dispoziţiilor privind lichiditatea.
V.Subvenţii la export
8.Sunt interzise subvenţiile condiţionate, în drept sau în fapt54, de rezultatele la export referitoare la bunuri sau servicii sau condiţionate şi de alte câteva condiţii, exceptând cu privire la:
54Pentru mai multă certitudine, acest standard este respectat atunci când faptele demonstrează că acordarea unei subvenţii, fără să fi fost condiţionată din punct de vedere juridic de rezultatele la export, este efectiv legată de exporturile reale sau anticipate sau de veniturile din export. Simplul fapt că se acordă o subvenţie unor actori economici care exportă nu trebuie considerat în mod automat o subvenţie la export în sensul prezentei dispoziţii.
(a)asigurarea creditelor pe termen scurt pentru riscurile neasigurabile pe piaţa privată; sau
(b)creditele la export şi programele de garanţie sau asigurare a creditelor la export care sunt permise în conformitate cu Acordul SMC, citite cu orice ajustări necesare contextului.
9.În sensul literei (a) din alineatul (8), prin "risc asigurabil pe piaţa privată" se înţeleg riscurile comerciale şi politice cu o perioadă maximă a riscului de mai puţin de doi ani, stabilite pentru cumpărători din sectorul public şi din afara sectorului public din ţările enumerate în nota de subsol55; Se poate elimina temporar o ţară de pe lista grupului de ţări cu riscuri asigurabile pe piaţa privată în cazul în care nu există capacitate de piaţă privată suficientă în ţara respectivă.
55Ţările cu riscuri asigurabile pe piaţa privată sunt Regatul Unit, statele membre ale Uniunii, Australia, Canada, Islanda, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite ale Americii.
(a)o contracţie semnificativă a capacităţii de asigurare a creditelor private;
(b)o deteriorare semnificativă a ratingurilor sectorului suveran; sau
(c)o deteriorare semnificativă a performanţei sectorului corporativ.
10.O astfel de eliminare temporară a unei ţări cu riscuri asigurabile pe piaţa privată intră în vigoare, în ceea ce priveşte una dintre părţi, în conformitate cu o decizie a părţii respective adoptate pe baza criteriilor de la alineatul (9) şi numai în cazul în care partea respectivă adoptă o astfel de decizie. Publicarea deciziei respective se consideră a constitui o notificare a celeilalte părţi cu privire la o astfel de eliminare temporară în ceea ce priveşte partea care adoptă decizia.
11.În cazul în care un asigurător subvenţionat oferă servicii de asigurare a creditelor la export, orice asigurare pentru riscurile asigurabile pe piaţa privată este furnizată pe o bază comercială. În acest caz, asigurătorul nu beneficiază, direct sau indirect, de subvenţii pentru furnizarea de asigurări pentru riscuri asigurabile pe piaţa privată.
VI.Subvenţiile condiţionate de utilizarea conţinutului intern
12.Fără a aduce atingere articolului SERVIN 2.6 [Cerinţe de performanţă] şi articolului SERVIN 2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii], sunt interzise subvenţiile subordonate fie doar condiţiei utilizării de preferinţă a bunurilor sau serviciilor interne, şi nu a celor importate, fie şi altor câteva condiţii.
VII.Proiectele mari de cooperare transfrontalieră sau internaţională
13.Se pot acorda subvenţii în contextul proiectelor mari de cooperare transfrontalieră sau internaţională, cum ar fi cele pentru transport, energie, mediu şi cercetare şi dezvoltare, şi al proiectelor de primă utilizare pentru a stimula apariţia şi implementarea de noi tehnologii (cu excepţia producţiei). Beneficiile unor astfel de proiecte de cooperare transfrontalieră sau internaţională nu se limitează la actorii economici sau la sectorul ori statele participante, ci trebuie să aibă beneficii şi o relevanţă mai ample, prin externalităţi care să nu revină doar statului care acordă subvenţia, sectorului relevant şi beneficiarului în cauză.
VIII.Energia şi mediul
14.Părţile recunosc importanţa unui sistem energetic sigur, accesibil şi durabil şi a sustenabilităţii mediului, în special în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice, care reprezintă o ameninţare existenţială la adresa umanităţii. Prin urmare, fără a aduce atingere principiilor din articolul 3.4 [Principii], subvenţiile legate de energie şi mediu trebuie să aibă scopul - şi să stimuleze beneficiarul în acest sens - de a asigura un sistem energetic sigur, accesibil şi durabil şi o piaţă a energiei care să funcţioneze bine şi competitivă sau creşterea nivelului de protecţie a mediului în comparaţie cu nivelul care ar fi atins în absenţa subvenţiei. Astfel de subvenţii nu exonerează beneficiarul de obligaţiile care decurg din responsabilităţile sale în calitate de poluator în temeiul legislaţiei părţii în cauză.
IX.Subvenţiile acordate transportatorilor aerieni pentru operarea de rute
15.Nu se acordă subvenţii unui transportator aerian56 pentru operarea de rute, exceptând:
56Pentru mai multă certitudine, acest lucru nu aduce atingere alineatelor (1) şi (2) din articolul 3.2 [Domeniu de aplicare şi excepţii].
(a)atunci când există o obligaţie de serviciu public, în conformitate cu articolul 3.3 [Servicii de interes economic public];
(b)în cazuri speciale în care această finanţare aduce beneficii societăţii în general; sau
(c)ca subvenţii la înfiinţare pentru deschiderea de noi rute către aeroporturi regionale, cu condiţia ca acestea să sporească mobilitatea cetăţenilor şi să stimuleze dezvoltarea regională.
Art. 36: Utilizarea subvenţiilor
Fiecare parte se asigură că actorii economici utilizează subvenţiile numai în scopul specific pentru care au fost acordate.
Art. 37: Transparenţa
1.În ceea ce priveşte orice subvenţie acordată sau menţinută pe teritoriul său, în termen de şase luni de la acordarea subvenţiei fiecare parte pune la dispoziţia publicului, pe un site web oficial sau într-o bază de date publică, următoarele informaţii:
(a)temeiul juridic şi obiectivul de politică sau scopul subvenţiei;
(b)denumirea beneficiarului subvenţiei, atunci când denumirea acestuia este disponibilă;
(c)data acordării subvenţiei, durata subvenţiei şi orice alte termene-limită aferente acesteia; şi
(d)cuantumul subvenţiei sau suma înscrisă în buget pentru subvenţie.
2.În cazul subvenţiilor sub formă de măsuri fiscale, informaţiile trebuie făcute publice în termen de un an de la data la care trebuie depusă declaraţia fiscală. Obligaţiile de transparenţă privind subvenţiile sub formă de măsuri fiscale constau în necesitatea prezentării aceloraşi informaţii ca cele enumerate la alineatul (1), cu excepţia informaţiilor de la litera (d) a alineatului respectiv, care pot fi furnizate sub forma unui interval.
3.Pe lângă obligaţia prevăzută la alineatul (1), părţile pun la dispoziţie informaţii privind subvenţiile în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de mai jos.
4.În cazul Uniunii, respectarea alineatului (3) înseamnă că, în ceea ce priveşte orice subvenţie acordată sau menţinută pe teritoriul său, în termen de şase luni de la acordarea subvenţiei, sunt puse la dispoziţia publicului, pe un site web oficial sau într-o bază de date publică, informaţiile care le permit părţilor interesate să evalueze conformitatea cu principiile prevăzute la articolul 3.4 [Principii].
5.În cazul Regatului Unit, respectarea alineatului (3) înseamnă că Regatul Unit se asigură că:
(a)dacă o parte interesată comunică autorităţii care acordă subvenţia că este posibil să solicite reexaminarea de către o instanţă judecătorească (i) a acordării unei subvenţii de către o autoritate care acordă subvenţia sau (ii) a oricărei decizii relevante a autorităţii care acordă subvenţia ori a organismului independent sau a autorităţii independente,
(b)atunci, în termen de 28 de zile de la depunerea cererii în scris, autoritatea care acordă subvenţia, organismul independent sau autoritatea independentă îi va furniza părţii interesate informaţiile care îi permit acesteia să evalueze aplicarea principiilor prevăzute la articolul 3.4 [Principii], sub rezerva oricăror restricţii proporţionale care urmăresc un obiectiv legitim, cum ar fi sensibilitatea din punct de vedere comercial, confidenţialitatea sau privilegiul juridic.
Informaţiile menţionate la primul paragraf litera (b) sunt furnizate părţii interesate pentru a-i permite acesteia să ia o decizie în cunoştinţă de cauză dacă să introducă o acţiune sau să înţeleagă şi să identifice în mod corespunzător aspectele litigioase ale acţiunii propuse.
6.În sensul prezentului articol, al articolului 3.10 [Instanţe judecătoreşti] şi al articolului 3.11 [Recuperare], "parte interesată" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, actor economic sau asociaţie de actori economici ale căror interese ar putea fi afectate de acordarea unei subvenţii, în special beneficiarul, actorii economici care concurează cu beneficiarul sau asociaţiile profesionale relevante.
7.Obligaţiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor care le revin părţilor în temeiul actelor lor legislative privind libertatea de informare sau accesul la documente.
Art. 38: Consultări privind controlul subvenţiilor
1.În cazul în care o parte consideră că cealaltă parte a acordat o subvenţie sau că există dovezi clare că cealaltă parte intenţionează să acorde o subvenţie şi că acordarea acesteia are sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi, îi poate solicita celeilalte părţi să furnizeze o explicaţie a modului în care au fost respectate principiile menţionate la articolul 3.4 [Principii] în privinţa subvenţiei respective.
2.O parte poate solicita, de asemenea, informaţiile enumerate la alineatul (1) din articolul 3.7 [Transparenţa] dacă acestea nu au fost deja puse la dispoziţia publicului pe un site web oficial sau într-o bază de date publică, astfel cum se menţionează la alineatul (1) din articolul 3.7 [Transparenţa], sau dacă nu au fost puse la dispoziţie într-un mod uşor accesibil.
3.Cealaltă parte transmite informaţiile solicitate în scris, în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii solicitării. În cazul în care vreuna dintre informaţiile solicitate nu poate fi furnizată, partea respectivă explică motivul pentru care lipsesc aceste informaţii din răspunsul său scris.
4.În cazul în care, după primirea informaţiilor solicitate, partea solicitantă consideră în continuare că subvenţia acordată sau planificată de către cealaltă parte are sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi, partea solicitantă poate cere organizarea de consultări în cadrul Comitetului specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă. Cererea trebuie prezentată în scris şi trebuie să includă o explicaţie a motivelor pentru care partea solicitantă cere organizarea de consultări.
5.Comitetul specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă depune toate eforturile pentru a ajunge la o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi cu privire la chestiunea în cauză. Comitetul se întruneşte pentru prima dată în termen de 30 de zile de la data cererii organizării de consultări.
6.Termenul în care trebuie să aibă loc consultările menţionate la alineatele (3) şi (5) poate fi prelungit prin acordul părţilor.
Art. 39: Autoritatea independentă sau organismul independent şi cooperarea
1.Fiecare parte instituie sau menţine o autoritate independentă sau un organism independent din punct de vedere operaţional care are un rol adecvat în regimul său de control al subvenţiilor şi care, în exercitarea funcţiilor sale operaţionale, are garanţiile necesare de independenţă şi acţionează în mod imparţial.
2.Părţile îşi încurajează autorităţile sau organismele independente să coopereze în chestiuni de interes comun care intră sub incidenţa atribuţiilor lor, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 3.1 [Definiţii] - 3.7 [Transparenţa], după caz, în limitele stabilite de cadrele lor juridice. Părţile sau autorităţile ori organismele lor independente pot conveni asupra unui cadru separat pentru cooperarea între respectivele autorităţi ori organisme independente.
Art. 310: Instanţele judecătoreşti
1.Fiecare parte se asigură, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi procedurile sale generale şi constituţionale, că instanţele sale judecătoreşti sunt competente:
a)să analizeze deciziile de acordare de subvenţii adoptate de o autoritate care acordă subvenţii sau, în cazurile relevante, de autoritatea independentă sau organismul independent pentru a verifica dacă respectă legislaţia părţii respective prin care se pune în aplicare articolul 3.4 [Principii];
b)să analizeze orice altă decizie relevantă a autorităţii independente ori a organismului independent şi orice lipsă de acţiune relevantă;
c)să impună măsuri reparatorii eficace în ceea ce priveşte litera a) sau b), inclusiv suspendarea, interzicerea sau obligativitatea unei acţiuni din partea autorităţii care acordă subvenţia, acordarea de daune-interese şi recuperarea subvenţiei de la beneficiarul acesteia, dacă şi în măsura în care acestea sunt disponibile în temeiul legislaţiei sale la data intrării în vigoare a prezentului acord;
d)să soluţioneze acţiunile introduse de părţile interesate cu privire la subvenţiile care fac obiectul prezentului capitol, în cazul în care o parte interesată are calitate procesuală activă pentru introducerea unei acţiuni cu privire la o subvenţie în temeiul legislaţiei părţii respective.
2.Fiecare parte are dreptul de a interveni, cu permisiunea, atunci când se impune acest lucru, instanţei judecătoreşti în cauză, în conformitate cu actele cu putere de lege şi procedurile generale ale celeilalte părţi în cazurile menţionate la alineatul (1).
3.Fără a aduce atingere obligaţiilor de a menţine sau, atunci când este necesar, de a crea competenţele, măsurile reparatorii şi drepturile de intervenţie menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol şi la articolul 3.11 [Recuperare], nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune niciuneia dintre părţi să creeze drepturi de acţiune, măsuri reparatorii, proceduri sau să extindă sfera reexaminării ori motivele reexaminării a deciziilor autorităţilor lor publice în afara celor existente în temeiul legislaţiei sale la data intrării în vigoare a prezentului acord.
Nicio dispoziţie a prezentului articol nu impune niciuneia dintre părţi să extindă sfera reexaminării sau motivele reexaminării de către instanţele sale judecătoreşti a actelor Parlamentului Regatului Unit, a actelor Parlamentului European şi ale Consiliului Uniunii Europene sau a actelor Consiliului Uniunii Europene dincolo de cele existente în temeiul legislaţiei sale la data intrării în vigoare a prezentului acord57.
57Pentru mai multă certitudine, legislaţia Regatului Unit, în sensul prezentului articol, nu include nicio lege [i] care produce efecte în temeiul secţiunii 2 alineatul (1) din Legea privind Comunităţile Europene din 1972, astfel cum se regăseşte în secţiunea 1A din Legea privind (retragerea din) Uniunea Europeană din 2018 şi nicio lege [ii] adoptată sau elaborată în temeiul sau în scopul specificat la alineatul (2) din secţiunea 2 din Legea privind Comunităţile Europene din 1972.
Art. 311: Recuperare
1.Fiecare parte trebuie să dispună de un mecanism eficace de recuperare a subvenţiilor în conformitate cu dispoziţiile de mai jos, fără a aduce atingere altor măsuri reparatorii care există în legislaţia părţii respective58.
58Pentru Regatul Unit, prezentul articol impune o nouă măsură reparatorie în materie de recuperare, care să fie disponibilă la sfârşitul unui control jurisdicţional reuşit, în conformitate cu standardul de reexaminare prevăzut de dreptul intern, iniţiată în termenul specificat; o astfel de reexaminare nu este extinsă în niciun alt mod, în conformitate cu alineatul (3) din articolul 3.10 [Instanţele judecătoreşti]. Niciun beneficiar nu va putea pretinde că are aşteptări legitime de a se putea opune unei astfel de recuperări.
2.Fiecare parte se asigură că dacă partea interesată, astfel cum este definită la alineatul (6) din articolul 3.7 [Transparenţa], a contestat o decizie de acordare a unei subvenţii în faţa unei instanţe judecătoreşti în termenul specificat, astfel cum este definit la alineatul (3) din prezentul articol, recuperarea poate fi dispusă în cazul în care o instanţă judecătorească a unei părţi constată o eroare materială de drept, care constă în faptul că:
(a)o măsură care constituie o subvenţie nu a fost tratată de concedent drept subvenţie;
(b)concedentul unei subvenţii nu a aplicat principiile prevăzute la articolul 3.4 [Principii], astfel cum au fost puse în aplicare în legislaţia părţii respective, sau le-a aplicat într-un mod care se situează sub standardul de reexaminare aplicabil în legislaţia părţii respective; sau
(c)prin decizia de acordare a subvenţiei respective, concedentul subvenţiei a acţionat în afara sferei sale de competenţă sau a abuzat de competenţele sale în ceea ce priveşte principiile prevăzute la articolul 3.4 [Principii], astfel cum au fost puse în aplicare în legislaţia părţii respective.
3.În sensul prezentului articol, perioada specificată se stabileşte după cum urmează:
(a)în cazul Uniunii, aceasta începe la data la care informaţiile menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) din articolul 3.7 [Transparenţa] au fost puse la dispoziţie pe site-ul web oficial sau în baza de date publică şi nu poate fi mai scurtă de o lună.
(b)în cazul Regatului Unit:
(i)începe la data la care informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) din articolul 3.7 [Transparenţa] au fost puse la dispoziţie pe site-ul web oficial sau în baza de date publică;
(ii)încetează o lună mai târziu, cu excepţia cazului în care, înainte de această dată, partea interesată a solicitat informaţii în cadrul procedurii menţionate la alineatul (5) din articolul 3.7;
(iii)de la data primirii de către partea interesată a informaţiilor identificate la litera (b) din alineatul (5) din articolul 3.7 care sunt suficiente pentru scopurile identificate la alineatul respectiv, se mai adaugă o perioadă de o lună, la sfârşitul căruia expiră perioada specificată;
(iv)data primirii informaţiilor de la punctul (iii) va fi data la care autoritatea care acordă subvenţia certifică faptul că a furnizat informaţiile identificate la litera (b) din alineatul (5) din articolul 3.7 [Transparenţa] care sunt suficiente pentru scopurile respective, indiferent de corespondenţa ulterioară sau de clarificare de după data respectivă;
(v)perioadele identificate la punctele (i) - (iii) pot fi prelungite prin legislaţie.
4.În sensul literei (b) din alineatul (3), în ceea ce priveşte schemele, perioada specificată începe atunci când informaţiile prevăzute la litera (b) sunt publicate, nu atunci când se efectuează plăţile ulterioare, în cazul în care:
(a)o subvenţie pare să fie acordată în conformitate cu condiţiile unei scheme;
(b)autoritatea care a instituit schema a pus la dispoziţia publicului informaţiile care trebuie publicate în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din articolul 3.7 [Transparenţa] cu privire la schemă; şi
(c)informaţiile furnizate cu privire la schemă în temeiul literei (b) conţin informaţii cu privire la subvenţie care i-ar permite unei părţi interesate să stabilească dacă poate fi afectată de schemă, care acoperă cel puţin scopul subvenţiei, categoriile de beneficiari, termenii şi condiţiile de eligibilitate pentru subvenţie şi baza pentru calculul subvenţiei (inclusiv orice condiţii relevante referitoare la procentele sau cuantumurile subvenţiei).
5.În sensul prezentului articol, recuperarea unei subvenţii nu este necesară în cazul în care subvenţia este acordată în temeiul unui act al Parlamentului Regatului Unit, al unui act al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene sau al unui act al Consiliului Uniunii Europene.
6.Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică o parte să aleagă să furnizeze situaţii suplimentare în care recuperarea este o măsură reparatorie, în afara celor specificate la prezentul articol, în conformitate cu legislaţia sa.
7.Părţile recunosc că recuperarea este un instrument important de remediere în orice sistem de control al subvenţiilor. La cererea oricăreia dintre părţi, părţile iau în considerare, în cadrul Consiliului de parteneriat, mecanisme suplimentare sau alternative de recuperare, precum şi modificări corespunzătoare ale prezentului articol. În cadrul Consiliului de parteneriat, oricare dintre părţi poate propune modificări pentru a permite aranjamente diferite pentru mecanismele lor de recuperare. O parte trebuie să ia în considerare o propunere făcută de cealaltă parte cu bună-credinţă şi să fie de acord cu aceasta, cu condiţia ca partea respectivă să considere că aceasta conţine aranjamente care reprezintă un mijloc de recuperare cel puţin la fel de eficace ca mecanismele existente ale celeilalte părţi. Consiliul de parteneriat poate aduce apoi modificări corespunzătoare prezentului articol59.
59Părţile remarcă faptul că Regatul Unit va pune în aplicare un nou sistem de control al subvenţiilor după intrarea în vigoare a prezentului acord.
Art. 312: Măsuri de remediere
1.O parte poate transmite celeilalte părţi o cerere scrisă de informaţii şi de consultări cu privire la o subvenţie cu privire la care consideră că produce sau există un risc serios să producă un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi. Partea solicitantă ar trebui să furnizeze în cererea respectivă toate informaţiile relevante pentru a le permite părţilor să găsească o soluţie reciproc acceptabilă, inclusiv o descriere a subvenţiei şi a motivelor de îngrijorare ale părţii solicitante cu privire la efectul acesteia asupra comerţului sau a investiţiilor.
2.În termen de cel mult 30 de zile de la data transmiterii cererii, partea solicitată transmite părţii solicitante un răspuns scris, furnizându-i informaţiile solicitate, iar părţile iniţiază consultări, care se consideră încheiate la 60 de zile de la data transmiterii cererii respective, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Aceste consultări, în special toate informaţiile desemnate ca fiind confidenţiale şi opiniile exprimate de părţi în cursul consultărilor, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor de care beneficiază părţile în cadrul oricăror proceduri ulterioare.
3.Cel mai devreme la 60 de zile de la data transmiterii cererii menţionate la alineatul (1), partea solicitantă poate lua în mod unilateral măsuri de remediere adecvate în cazul în care există dovezi că o subvenţie a părţii solicitate provoacă sau există un risc serios să provoace un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi.
4.Cel mai devreme la 45 de zile de la data transmiterii cererii menţionate la alineatul (1), partea solicitantă notifică părţii solicitate măsurile de remediere pe care intenţionează să le ia în conformitate cu alineatul (3). Partea solicitantă furnizează toate informaţiile relevante cu privire la măsurile pe care intenţionează să le ia, pentru a le permite părţilor să găsească o soluţie reciproc acceptabilă. Partea solicitantă nu poate lua măsurile de remediere respective mai devreme de 15 zile de la data transmiterii către partea solicitată a notificării măsurilor respective.
5.Evaluarea de către o parte a existenţei unui risc ridicat de producere a unui efect negativ semnificativ se bazează pe fapte, nu pe simple presupuneri, ipoteze sau posibilităţi îndepărtate. Schimbarea de circumstanţe care ar crea o situaţie în care subvenţia ar cauza un astfel de efect negativ semnificativ trebuie să fie clar previzibilă.
6.Evaluarea de către o parte a existenţei unei subvenţii sau a unui efect negativ semnificativ asupra comerţului sau investiţiilor dintre părţi cauzat de subvenţie se bazează pe dovezi fiabile, nu pe simple ipoteze sau posibilităţi îndepărtate, şi se referă la bunuri, furnizori de servicii sau alţi actori economici identificabili, inclusiv, dacă este cazul, în cazul schemelor de subvenţii.
7.Consiliul de parteneriat poate menţine o listă ilustrativă a ceea ce se consideră a fi un efect negativ semnificativ asupra comerţului sau investiţiilor dintre părţi, în sensul alineatelor (1) şi (3). Acest lucru nu aduce atingere dreptului părţilor de a lua măsuri de remediere.
8.Măsurile de remediere luate în temeiul alineatului (3) trebuie să fie limitate la ceea ce este strict necesar şi proporţional pentru a remedia efectul negativ semnificativ cauzat sau pentru a aborda riscul ridicat de producere a unui astfel de efect. Se acordă prioritate măsurilor care vor afecta cel mai puţin funcţionarea prezentului acord.
9.În termen de cinci zile de la data intrării în vigoare a măsurilor de remediere menţionate la alineatul (3) şi fără să fi recurs în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări], partea notificată poate solicita, în conformitate cu alineatul (2) din articolul INST.14 [Procedura arbitrală], instituirea unui tribunal arbitral prin intermediul unei cereri scrise transmise părţii solicitante, pentru ca tribunalul arbitral să decidă dacă:
(a)o măsură de remediere luată de partea solicitantă este conformă cu alineatul (3) sau (8);
(b)partea solicitantă nu a participat la consultări după ce partea solicitată a furnizat informaţiile solicitate şi a fost de acord cu organizarea unor astfel de consultări; sau
(c)a existat o nerespectare a obligaţiei de a lua sau de a notifica o măsură de remediere în conformitate cu perioadele menţionate la alineatul (3) sau, respectiv, la alineatul (4).
Cererea respectivă nu are efect suspensiv asupra măsurilor de remediere. În plus, tribunalul arbitral nu evaluează aplicarea de către părţi a articolelor 3.4 [Principii] şi 3.5 [Subvenţii interzise şi subvenţii supuse unor condiţii].
10.Tribunalul arbitral instituit în urma solicitării menţionate la alineatul (9) îşi desfăşoară procedurile în conformitate cu articolul INST.34B [Proceduri speciale pentru măsurile de remediere şi reechilibrare] şi îşi pronunţă hotărârea definitivă în termen de 30 de zile de la instituirea sa.
11.În cazul unei constatări împotriva părţii solicitate, partea solicitată transmite părţii solicitante, în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării hotărârii tribunalului arbitral, o notificare cu privire la orice măsură pe care a luat-o pentru a se conforma hotărârii respective.
12.În urma unei constatări împotriva părţii solicitate în cadrul procedurii menţionate la alineatul (10), partea solicitantă poate solicita tribunalului arbitral, în termen de 30 de zile de la hotărârea sa, să stabilească un nivel de suspendare a obligaţiilor în temeiul prezentului acord sau al unui acord de completare care să nu depăşească nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de aplicarea măsurilor de remediere, în cazul în care constată că neconcordanţa măsurilor de remediere cu alineatele (3) sau (8) este semnificativă. Cererea propune un nivel de suspendare care să fie în concordanţă cu principiile prevăzute la articolul INST.34C [Suspendarea obligaţiilor în sensul articolului LPFS.3.12 alineatul (12), al articolului FISH.9 alineatul (5) şi al articolului FISH.14 alineatul (6]. Partea solicitantă poate suspenda obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului acord sau al unui acord de completare în conformitate cu nivelul suspendării obligaţiilor stabilit de tribunalul arbitral. O astfel de suspendare nu se aplică mai devreme de 15 de zile de la pronunţarea unei astfel de hotărâri.
13.O parte nu poate invoca Acordul OMC sau orice alt acord internaţional pentru a împiedica cealaltă parte să ia măsuri în temeiul prezentului articol, inclusiv atunci când măsurile respective constau în suspendarea obligaţiilor care decurg din prezentul acord sau dintr-un acord de completare.
14.Pentru a evalua dacă impunerea sau menţinerea măsurilor de remediere privind importurile aceluiaşi produs se limitează la ceea ce este strict necesar sau proporţional în sensul prezentului articol, o parte:
(a)ia în considerare măsurile compensatorii aplicate sau menţinute în temeiul alineatului (3) din articolul GOODS.17 [Instrumente de apărare comercială] din titlul IV [Comerţul cu mărfuri]; şi
(b)poate lua în considerare măsurile antidumping aplicate sau menţinute în temeiul alineatului (3) din articolul 17 [Instrumente de apărare comercială] din titlul IV [Comerţul cu mărfuri].
15.O parte nu aplică simultan o măsură de remediere în temeiul prezentului articol şi o măsură de reechilibrare în temeiul articolului 9.4 [Reechilibrarea] pentru a remedia impactul asupra comerţului sau a investiţiilor cauzat direct de aceeaşi subvenţie.
16.În cazul în care partea împotriva căreia au fost luate măsuri de remediere nu transmite o cerere în temeiul alineatului (9) din prezentul articol în termenul prevăzut la alineatul respectiv, partea respectivă poate iniţia procedura arbitrală menţionată la articolul INST.14 [Procedura arbitrală] pentru a contesta o măsură de remediere din motivele prevăzute la alineatul (9) din prezentul articol fără a recurge în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Un tribunal arbitral tratează chestiunea drept un caz de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente].
17.În sensul procedurilor prevăzute la alineatele (9) şi (16), pentru a evalua dacă o măsură de remediere este strict necesară sau proporţională, tribunalul arbitral ţine seama în mod corespunzător de principiile prevăzute la alineatele (5) şi (6), precum şi la alineatele (13), (14) şi (15).
Art. 313: Soluţionarea litigiilor
1.Sub rezerva alineatelor (2) şi (3), titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] se aplică litigiilor dintre părţi privind interpretarea şi aplicarea prezentului capitol, exceptând în ceea ce priveşte articolele 3.9 [Autoritatea independentă sau organismul independent şi cooperarea] şi 3.10 [Instanţele judecătoreşti].
2.Un tribunal arbitral nu este competent în ceea ce priveşte:
(a)o subvenţie individuală, inclusiv dacă o astfel de subvenţie a respectat principiile prevăzute la alineatul (1) din articolul 3.4 [Principii]), exceptând condiţiile prevăzute la alineatul (2) din articolul 3.5 [Garanţii de stat nelimitate], alineatele (3) - (5) [Salvare şi restructurare], (8) - (11) [Subvenţii la export] şi (12) [Subvenţii condiţionate de utilizarea conţinutului intern] şi
(b)dacă măsura de remediere în sensul articolului 3.11 [Recuperare] a fost aplicată corect în orice caz individual.
3.Titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] se aplică articolului 3.12 [Măsuri de remediere] în conformitate cu articolul respectiv şi cu articolul INST.34B [Proceduri speciale pentru măsurile de remediere şi reechilibrare].
Capitolul 4:Întreprinderile deţinute de stat, întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale şi monopolurile desemnate
Art. 41: Definiţii
1.În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
(a)"acord" înseamnă Acordul privind creditele la export care beneficiază de susţinere oficială, elaborat în cadrul OCDE sau un angajament ulterior, elaborat în cadrul sau în afara cadrului OCDE, care a fost adoptat de cel puţin 12 membri iniţiali ai OMC care erau participanţi la acord la 1 ianuarie 1979;
(b)"activităţi comerciale" înseamnă activităţile al căror rezultat final este producţia unui bun sau furnizarea unui serviciu care urmează să fie vândut pe piaţa relevantă în cantităţile şi la preţurile stabilite de o întreprindere în funcţie de condiţiile cererii şi ofertei şi care sunt desfăşurate cu intenţia de a obţine un profit; activităţile unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea fără scop lucrativ sau pe principiul recuperării costurilor nu sunt activităţi desfăşurate cu intenţia de a obţine un profit.
(c)"considerente de ordin comercial" înseamnă considerentele legate de preţ, calitate, disponibilitate, vandabilitate, transport şi alţi termeni şi condiţii de achiziţionare sau de vânzare ori alţi factori care ar fi luaţi în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi private care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piaţă în ramura de activitate relevantă sau sectorul relevant;
(d)"entitate reglementată" înseamnă:
(i)un monopol desemnat;
(ii)o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale; sau
(iii)o întreprindere deţinută de stat.
(e)"monopol desemnat" înseamnă o entitate, inclusiv un consorţiu sau o agenţie guvernamentală, care, pe o piaţă relevantă de pe teritoriul unei părţi, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu; în cazul unei entităţi căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, acest drept exclusiv nu este în sine suficient ca entitatea să fie considerată drept monopol desemnat. În acest context, "desemna" înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol astfel încât să acopere un bun sau un serviciu suplimentar;
(f)"întreprindere" înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la litera (g) din articolul SERVIN.1.2 [Definiţii];
(g)"întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale" înseamnă orice întreprindere, publică sau privată, căreia o parte i-a acordat drepturi sau privilegii speciale, în drept sau în fapt;
(h)"serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale" înseamnă un serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale, conform definiţiei din GATS;
(i)"drepturi sau privilegii speciale" înseamnă drepturile sau privilegiile prin care o parte desemnează sau limitează la două sau mai multe numărul de întreprinderi autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu în funcţie de alte criterii decât criteriile obiective, proporţionale şi nediscriminatorii, afectând în mod semnificativ capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza acelaşi bun sau serviciu în aceeaşi zonă geografică şi pe aceeaşi piaţă de produse în condiţii în mod semnificativ echivalente;
(j)"întreprindere deţinută de stat" înseamnă o întreprindere în care o parte:
(i)deţine direct peste 50 % din capitalul social;
(ii)controlează, direct sau indirect, exercitarea a peste 50 % din drepturile de vot;
(iii)are competenţa de a numi majoritatea membrilor consiliului de administraţie sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent; sau
(iv)are competenţa de a exercita controlul asupra întreprinderii. Pentru stabilirea controlului, toate elementele relevante în drept şi în fapt sunt luate în considerare de la caz la caz.
Art. 42: Domeniul de aplicare
1.Prezentul capitol se aplică entităţilor reglementate de la toate nivelurile de guvernare care sunt implicate în activităţi comerciale. În cazul în care o entitate reglementată desfăşoară atât activităţi comerciale, cât şi activităţi necomerciale, numai activităţile comerciale sunt reglementate de prezentul capitol.
2.Prezentul capitol nu se aplică:
(a)entităţilor reglementate atunci când acţionează în calitate de entităţi contractante, astfel cum sunt definite în anexele 1-3 ale fiecărei părţi din apendicele 1 la AAP şi la punctul 1 din subsecţiunile referitoare la fiecare parte din secţiunea B2 din ANEXA PPROC-1: ACHIZIŢII PUBLICE din titlul X [Achiziţii publice], care desfăşoară achiziţii publice reglementate, astfel cum sunt definite la alineatul (2) din articolul PPROC.2 [Încorporarea anumitor dispoziţii din AAP şi achiziţii publice reglementate] din titlul X [Achiziţii publice];
(b)niciunui serviciu furnizat în exercitarea autorităţii guvernamentale;
3.Prezentul capitol nu se aplică unei entităţi reglementate dacă, în oricare dintre cele trei exerciţii financiare consecutive anterioare, veniturile anuale provenite din activităţile comerciale ale întreprinderii sau ale monopolului în cauză au fost mai mici de 100 de milioane de drepturi speciale de tragere.
4.Articolul 4.5 [Tratamentul nediscriminatoriu şi considerentele de ordin comercial] nu se aplică prestării de servicii financiare de către o entitate reglementată în temeiul unui mandat guvernamental, în cazul în care respectiva prestare de servicii financiare:
(a)sprijină exporturile sau importurile, cu condiţia ca serviciile respective:
i.să nu urmărească să se substituie finanţărilor comerciale; sau
ii.să nu fie oferite în condiţii mai favorabile decât cele care ar putea fi obţinute pentru servicii financiare comparabile pe piaţa comercială; sau
(b)sprijină investiţiile private în afara teritoriului părţii, cu condiţia ca serviciile respective:
i.să nu urmărească să se substituie finanţărilor comerciale; sau
ii.să nu fie oferite în condiţii mai favorabile decât cele care ar putea fi obţinute pentru servicii financiare comparabile pe piaţa comercială; sau
(c)să fie oferite în condiţii conforme cu acordul, cu condiţia ca furnizarea serviciilor respective să intre sub incidenţa acordului.
5.Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, articolul 4.5 [Tratamentul nediscriminatoriu şi considerentele de ordin comercial] nu se aplică următoarelor sectoare: serviciile audiovizuale; cabotajul maritim naţional60 şi transportul pe căile navigabile interioare, astfel cum este prevăzut la alineatul (5) din articolul SERVIN 1.1 [Obiectivul şi domeniul de aplicare].
60Cabotajul maritim naţional acoperă: în cazul Uniunii, fără a aduce atingere activităţilor care pot fi considerate drept cabotaj în temeiul legislaţiei naţionale relevante, transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat într-un stat membru al Uniunii şi un alt port sau punct situat în acelaşi stat membru al Uniunii, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay, la 10 decembrie 1982 ("Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării"), şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat într-un stat membru al Uniunii; în cazul Regatului Unit, transportul de pasageri sau de mărfuri între un port sau un punct situat în Regatul Unit şi un alt port sau punct situat în Regatul Unit, inclusiv pe platforma sa continentală, astfel cum se prevede în Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, şi traficul care începe şi se termină în acelaşi port sau punct situat în Regatul Unit.
6.Articolul 4.5 [Tratamentul nediscriminatoriu şi considerentele de ordin comercial] nu se aplică în măsura în care o entitate reglementată a unei părţi achiziţionează sau vinde bunuri sau servicii în temeiul:
(a)oricărei măsuri neconforme existente pe care partea o menţine, o continuă, o reînnoieşte sau o modifică în conformitate cu alineatul (1) din articolul SERVIN 2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii] sau cu alineatul (1) din articolul SERVIN 3.6 [Măsuri neconformei], astfel cum este prevăzută în listele din ANEXELE SERVIN-1 şi SERVIN-2, după caz; sau
(b)oricărei măsuri neconforme pe care partea o adoptă sau o menţine în privinţa unor sectoare, subsectoare sau activităţi în conformitate cu alineatul (2) din articolul SERVIN 2.7 [Măsuri neconforme şi excepţii] sau cu alineatul (2) din articolul SERVIN 3.6 [Măsuri neconformei], astfel cum este prevăzută în listele din ANEXELE SERVIN-1 şi SERVIN-2, după caz.
Art. 43: Relaţia cu Acordul OMC
Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile care le revin în temeiul alineatelor (1)-(3) din articolul XVII din GATT 1994, al Înţelegerii privind interpretarea articolului XVII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994, precum şi în temeiul alineatelor (1), (2) şi (5) din articolul VIII din GATS.
Art. 44: Dispoziţii generale
1.Fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care îi revin fiecărei părţi în temeiul prezentului capitol, nicio dispoziţie a prezentului capitol nu împiedică o parte să instituie sau să menţină o entitate reglementată.
2.Nicio parte nu solicită unei entităţi reglementate şi nu încurajează o entitate reglementată să acţioneze într-o manieră incompatibilă cu prezentul capitol.
Art. 45: Tratamentul nediscriminatoriu şi considerentele de ordin comercial
1.Fiecare parte se asigură că fiecare dintre entităţile sale reglementate, atunci când se angajează în activităţi comerciale:
(a)acţionează în conformitate cu considerente de ordin comercial la achiziţionarea sau vânzarea unui bun sau serviciu, cu excepţia cazurilor în care îndeplineşte obligaţii aferente mandatului său de serviciu public care nu sunt incompatibile cu litera (b) sau (c);
(b)atunci când achiziţionează un bun sau un serviciu:
i.acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere a celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă bunurilor sau serviciilor similare furnizate de întreprinderi ale părţii şi
ii.acordă bunurilor sau serviciilor furnizate de o întreprindere care este întreprindere reglementată pe teritoriul părţii respective un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă unui bun similar sau unui serviciu similar furnizat de întreprinderile părţii pe piaţa relevantă de pe teritoriul părţii; şi
(c)atunci când vinde un bun sau un serviciu:
i.acordă unei întreprinderi a celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor părţii; şi
ii.acordă unei întreprinderi reglementate pe teritoriul părţii respective un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor părţii pe piaţa relevantă de pe teritoriul părţii61;
61Pentru mai multă certitudine, prezentul alineat nu se aplică în ceea ce priveşte cumpărarea sau vânzarea de acţiuni sau alte forme de participaţii la capital de către o entitate reglementată ca mijloc de participare la capitalul propriu într-o altă întreprindere.
2.Alineatul (1) literele (b) şi (c) nu împiedică o entitate reglementată:
(a)să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii în termeni diferiţi sau în condiţii diferite, inclusiv privind preţul, cu condiţia ca aceşti termeni diferiţi sau aceste condiţii diferite să fie conforme cu considerentele de ordin comercial; sau
(b)să refuze să achiziţioneze sau să furnizeze bunuri ori servicii, cu condiţia ca acest refuz să fie conform cu considerentele de ordin comercial.
Art. 46: Cadrul de reglementare
1.Fiecare parte respectă şi utilizează în mod optim standardele internaţionale relevante, inclusiv Orientările OCDE privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor deţinute de stat.
2.Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare sau orice alt organism care exercită o funcţie de reglementare care este stabilit sau menţinut de partea respectivă:
(a)este independent de oricare dintre întreprinderile reglementate de organismul respectiv şi nu răspunde în faţa acestora şi
(b)în circumstanţe similare, acţionează imparţial faţă de toate întreprinderile reglementate de organismul respectiv, inclusiv faţă de entităţile vizate. Imparţialitatea cu care organismul îşi exercită funcţiile de reglementare trebuie evaluată în funcţie de o metodă sau de o practică generală a organismului respectiv.
În cazul sectoarelor în care părţile au convenit în prezentul acord asupra anumitor obligaţii cu privire la un astfel de organism, dispoziţiile relevante ale prezentului acord prevalează.
3.Fiecare parte aplică în mod consecvent şi nediscriminatoriu propriile acte cu putere de lege şi norme administrative entităţilor reglementate.
Art. 47: Schimbul de informaţii
1.O parte care are motive să creadă că interesele sale în temeiul prezentului capitol sunt afectate de activităţile comerciale ale unei entităţi a celeilalte părţi îi poate solicita celeilalte părţi, în scris, să furnizeze informaţii cu privire la activităţile comerciale ale entităţii respective legate de punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol, în conformitate cu alineatul (2).
2.Partea solicitată furnizează informaţiile solicitate, cu condiţia ca solicitarea menţionată la alineatul (1) să includă o explicaţie a modului în care activităţile entităţii pot afecta interesele părţii solicitante în temeiul prezentului capitol şi să precizeze care dintre următoarele informaţii trebuie furnizate:
(a)cine deţine dreptul de proprietate asupra entităţii şi care este structura votului din cadrul acesteia, precizând procentul de acţiuni şi procentul de drepturi de vot pe care le deţin în entitate, cumulat, partea solicitată şi întreprinderile sale reglementate;
(b)o descriere a oricăror acţiuni speciale sau drepturi de vot speciale sau a oricăror altor drepturi pe care partea solicitată sau entităţile sale reglementate le deţin, în măsura în care aceste drepturi sunt diferite de cele aferente acţiunilor ordinare generale ale entităţii;
(c)o descriere a structurii organizatorice a entităţii şi a componenţei consiliului de administraţie al acesteia sau a oricărui organism echivalent;
(d)o descriere a departamentelor guvernamentale sau a organismelor publice care reglementează sau monitorizează entitatea, o descriere a cerinţelor de raportare impuse acesteia de către respectivele departamente sau organisme publice, precum şi drepturile şi practicile acestor departamente sau organisme publice cu privire la numirea, revocarea sau remunerarea cadrelor superioare de conducere şi a membrilor consiliului său de administraţie sau ai oricărui alt organ echivalent;
(e)venitul anual şi activele totale ale entităţii pe durata celei mai recente perioade de trei ani pentru care sunt disponibile informaţii;
(f)orice derogare, imunitate şi măsură conexă de care beneficiază entitatea în temeiul actelor cu putere de lege şi al normelor administrative ale părţii solicitate;
(g)orice informaţii suplimentare cu privire la entitate care sunt disponibile publicului, inclusiv rapoartele financiare anuale şi auditurile efectuate de părţi terţe.
3.Alineatele (1) şi (2) nu obligă o parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare nu ar fi conformă cu actele sale cu putere de lege şi cu normele sale administrative, ar împiedica asigurarea respectării legii sau ar contraveni în alt mod interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.
4.În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile, partea solicitată furnizează părţii solicitante, în scris, motivele pentru care informaţiile solicitate nu sunt disponibile.
Art. 51: Buna guvernanţă
Părţile recunosc şi se angajează să pună în aplicare principiile bunei guvernanţe în domeniul fiscal, în special standardele mondiale privind transparenţa fiscală şi schimbul de informaţii fiscale şi concurenţa fiscală echitabilă. Părţile îşi reafirmă sprijinul pentru Planul de acţiune al OCDE privind erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor (BEPS) şi îşi afirmă angajamentul de a pune în aplicare standardele minime ale OCDE de combatere a BEPS. Părţile promovează buna guvernanţă în chestiunile fiscale, îmbunătăţesc cooperarea internaţională în domeniul fiscal şi facilitează colectarea veniturilor fiscale.
Art. 52: Standarde în materie de fiscalitate
1.O parte nu slăbeşte şi nu reduce nivelul de protecţie prevăzut în legislaţia sa la încheierea perioadei de tranziţie sub nivelul prevăzut de standardele şi normele convenite în cadrul OCDE, în ceea ce priveşte:
(a)schimburile de informaţii la cerere, în mod spontan sau automat, cu privire la conturile financiare, deciziile fiscale transfrontaliere, rapoartele pentru fiecare ţară în parte între administraţiile fiscale şi potenţialele mecanisme transfrontaliere de planificare fiscală;
(b)normele privind limitarea deductibilităţii dobânzii, societăţile străine controlate şi tratamentul neuniform al elementelor hibride.
2.O parte nu slăbeşte şi nu reduce nivelul de protecţie prevăzut în legislaţia sa la încheierea perioadei de tranziţie în ceea ce priveşte raportarea publică pentru fiecare ţară în parte de către instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu excepţia firmelor de investiţii mici şi neinterconectate.
Art. 53: Soluţionarea litigiilor
Prezentul capitol nu face obiectul soluţionării litigiilor în temeiul titlului I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale].
Art. 61: Definiţie
1.În sensul prezentului capitol, "niveluri de protecţie a muncii şi protecţie socială" înseamnă nivelurile de protecţie prevăzute în ansamblul legislaţiei şi standardelor unei părţi62, în fiecare dintre următoarele domenii:
62Pentru mai multă certitudine, prezentul capitol şi articolul 9.4 [Reechilibrarea] nu se aplică legislaţiei şi standardelor părţilor în materie de securitate socială şi pensii.
(a)drepturile fundamentale la locul de muncă;
(b)sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
(c)standardele privind condiţiile de muncă echitabile şi ocuparea forţei de muncă;
(d)drepturile de informare şi consultare la nivel de întreprindere; sau
(e)restructurarea întreprinderilor.
2.În cazul Uniunii, "niveluri de protecţie a muncii şi protecţie socială" înseamnă nivelurile de protecţie a muncii şi protecţie socială care sunt aplicabile tuturor statelor membre şi în acestea şi sunt comune acestora.
Art. 62: Menţinerea nivelurilor de protecţie
1.Părţile afirmă dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili politicile şi priorităţile în domeniile reglementate de prezentul capitol, de a stabili nivelurile de protecţie a muncii şi protecţie socială pe care le consideră adecvate şi de a adopta sau a-şi modifica legislaţia şi politicile într-un mod consecvent cu angajamentele internaţionale ale fiecărei părţi, inclusiv cu angajamentele pe care şi le-a asumat în temeiul prezentului capitol.
2.O parte nu slăbeşte şi nu reduce, într-un mod care afectează comerţul sau investiţiile dintre părţi, nivelurile sale de protecţie a muncii şi protecţie socială sub nivelurile existente la sfârşitul perioadei de tranziţie, inclusiv prin neaplicarea efectivă a legislaţiei sale.
3.Părţile recunosc că fiecare parte îşi păstrează dreptul de a exercita o putere discreţionară rezonabilă şi de a lua decizii cu bună credinţă cu privire la alocarea resurselor de asigurare a aplicării legislaţiei în domeniul muncii în ceea ce priveşte alte acte legislative în materie de muncă ce sunt considerate a avea prioritate mai mare, cu condiţia ca exercitarea acestei puteri discreţionare şi deciziile respective să nu fie incompatibile cu obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului capitol.
4.Părţile continuă să depună eforturi în vederea creşterii nivelurilor lor de protecţie a muncii şi protecţie socială menţionate în prezentul capitol.
Art. 63: Asigurarea respectării legii
În scopul asigurării respectării legii, astfel cum se menţionează la articolul 6.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie], fiecare parte stabileşte sau menţine un sistem pentru asigurarea efectivă a respectării legii la nivel intern, în special un sistem eficace de inspecţii ale muncii conform cu angajamentele sale internaţionale privind condiţiile de muncă şi protecţia lucrătorilor; se asigură că sunt disponibile proceduri administrative şi judiciare care să le permită autorităţilor publice şi persoanelor fizice să introducă în timp util acţiuni împotriva încălcării standardelor sociale şi în materie de legislaţie a muncii şi prevede măsuri reparatorii adecvate şi eficace, inclusiv măsuri provizorii, precum şi sancţiuni proporţionale şi disuasive. La punerea în aplicare şi asigurarea respectării pe plan intern a dispoziţiilor articolului 6.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie], fiecare parte respectă rolul şi autonomia partenerilor sociali la nivel naţional, în cazurile relevante, în conformitate cu legislaţia şi practicile aplicabile.
Art. 64: Soluţionarea litigiilor
1.Părţile depun toate eforturile, prin dialog, consultare, schimb de informaţii şi cooperare, pentru a soluţiona orice dezacord cu privire la aplicarea prezentului capitol.
2.Prin derogare de la titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale], în cazul unui dezacord între părţi cu privire la aplicarea prezentului capitol, părţile recurg exclusiv la procedurile stabilite la articolul 9.1 [Consultări], la articolul 9.2 [Grupul de experţi] şi la articolul 9.3 [Grupul de experţi privind domeniile în care se menţin nivelurile de protecţie].
Art. 71: Definiţii
1.În sensul prezentului capitol, "niveluri de protecţie a mediului" înseamnă nivelurile de protecţie prevăzute în ansamblul legislaţiei unei părţi care au scopul de a proteja mediul, inclusiv de a preveni un pericol la adresa vieţii sau sănătăţii umane cauzat de impacturile de mediu, inclusiv în fiecare dintre următoarele domenii:
(a)emisiile industriale;
(b)emisiile atmosferice şi calitatea aerului;
(c)conservarea naturii şi a biodiversităţii;
(d)gestionarea deşeurilor;
(e)protejarea şi conservarea mediului acvatic;
(f)protejarea şi conservarea mediului marin;
(g)prevenirea, reducerea şi eliminarea riscurilor la adresa sănătăţii umane sau la adresa mediului generate de producerea, utilizarea, eliberarea şi eliminarea substanţelor chimice; sau
(h)gestionarea impactului asupra mediului al producţiei agricole sau alimentare, în special prin utilizarea antibioticelor şi a substanţelor de decontaminare.
2.În cazul Uniunii, "niveluri de protecţie a mediului" înseamnă nivelurile de protecţie a mediului care sunt aplicabile tuturor statelor membre şi în acestea şi sunt comune acestora.
3.În sensul prezentului capitol, "nivel de protecţie climatică" înseamnă nivelul de protecţie în ceea ce priveşte emisiile şi absorbţiile de gaze cu efect de seră şi de substanţe care diminuează stratul de ozon. În ceea ce priveşte gazele cu efect de seră, aceasta înseamnă:
(a)în cazul Uniunii, obiectivul de 40 % la nivelul întregii economii pentru 2030, inclusiv sistemul Uniunii de stabilire a preţului carbonului;
(b)în cazul Regatului Unit, procentul care revine întregii economii a Regatului Unit din acest obiectiv pentru 2030, inclusiv sistemul Regatului Unit de stabilire a preţului carbonului.
Art. 72: Menţinerea nivelurilor de protecţie
1.Părţile afirmă dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili politicile şi priorităţile în domeniile reglementate de prezentul capitol, de a stabili nivelurile de protecţie a mediului şi de protecţie climatică pe care le consideră adecvate şi de a adopta sau a-şi modifica legislaţia şi politicile într-un mod consecvent cu angajamentele internaţionale ale fiecărei părţi, inclusiv cu angajamentele pe care şi le-a asumat în temeiul prezentului capitol.
2.O parte nu slăbeşte şi nu reduce, într-un mod care afectează comerţul sau investiţiile dintre părţi, nivelurile sale de protecţie a mediului sau de protecţie climatică sub nivelurile existente la sfârşitul perioadei de tranziţie, inclusiv prin faptul că nu aplică efectiv legislaţia sa în domeniul mediului sau nivelul său de protecţie climatică.
3.Părţile recunosc că fiecare parte îşi păstrează dreptul de a exercita o putere discreţionară rezonabilă şi de a lua decizii cu bună-credinţă cu privire la alocarea resurselor de asigurare a aplicării legislaţiei în domeniul mediului în ceea ce priveşte alte acte legislative în materie de mediu şi politici climatice ce sunt considerate a avea prioritate mai mare, cu condiţia ca exercitarea acestei puteri discreţionare şi deciziile respective să nu fie incompatibile cu obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului capitol.
4.În sensul prezentului capitol, în măsura în care sunt prevăzute obiective în legislaţia de mediu a unei părţi în domeniile enumerate la articolul 7.1 [Definiţie], aceste obiective sunt incluse în nivelurile de protecţie a mediului ale părţii respective la sfârşitul perioadei de tranziţie. Aceste obiective le includ pe cele a căror atingere este prevăzută pentru o dată ulterioară încheierii perioadei de tranziţie. Prezentul alineat se aplică, de asemenea, substanţelor care diminuează stratul de ozon.
5.Părţile continuă să depună eforturi în vederea creşterii nivelurilor lor de protecţie a mediului sau de protecţie climatică menţionate în prezentul capitol.
Art. 73: Stabilirea preţului carbonului
1.Fiecare parte trebuie să aibă la 1 ianuarie 2021 un sistem eficace de stabilire a preţului carbonului.
2.Fiecare sistem trebuie să acopere emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia de energie electrică, din producţia de energie termică, din industrie şi din aviaţie.
3.Eficacitatea sistemelor de stabilire a preţului carbonului ale părţilor trebuie să menţină nivelul de protecţie prevăzut la articolul 7.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie].
4.Prin derogare de la alineatul (2), aviaţia trebuie inclusă în termen de cel mult doi ani, dacă nu a fost deja inclusă. Domeniul de aplicare al sistemului Uniunii de stabilire a preţului carbonului trebuie să includă cursele aeriene care pleacă din Spaţiul Economic European către Regatul Unit.
5.Fiecare parte îşi menţine sistemul de stabilire a preţului carbonului în măsura în care acesta reprezintă pentru fiecare parte un instrument eficace de combatere a schimbărilor climatice şi, în orice caz, menţine nivelul de protecţie prevăzut la articolul 7.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie].
6.Părţile cooperează în ceea ce priveşte stabilirea preţului carbonului. Acestea iau serios în considerare corelarea sistemelor lor de stabilire a preţului carbonului într-un mod care să menţină integritatea acestor sisteme şi să ofere posibilitatea sporirii eficacităţii lor.
Art. 74: Principii din domeniul mediului şi al climei
1.Ţinând seama de faptul că Uniunea şi Regatul Unit au o biosferă comună în ceea ce priveşte poluarea transfrontalieră, fiecare parte se angajează să respecte principiile de mediu recunoscute la nivel internaţional pe care şi le-a asumat, cum ar fi cele prevăzute de Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, adoptată la Rio de Janeiro la 14 iunie 1992 ("Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea din 1992"), precum şi de acordurile multilaterale de mediu, inclusiv de Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, încheiată la New York la 9 mai 1992 ("CCONUSC"), şi de Convenţia privind diversitatea biologică, încheiată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 ("Convenţia privind diversitatea biologică"), în special:
(a)principiul integrării protecţiei mediului în elaborarea politicilor, inclusiv prin evaluări ale impactului;
(b)principiul acţiunii preventive pentru a preveni daunele aduse mediului;
(c)abordarea precaută menţionată la alineatul (2) din articolul 1.2 [Dreptul de reglementare, abordarea precaută şi informaţiile ştiinţifice şi tehnice];
(d)principiul conform căruia daunele aduse mediului ar trebui remediate cu prioritate la sursă; şi
(e)principiul "poluatorul plăteşte".
2.Părţile reafirmă angajamentele fiecăreia faţă de procedurile de evaluare a impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse; în cazul în care este probabil ca anumite proiecte, planuri şi programe să aibă efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii, acest lucru include efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului sau o evaluare strategică de mediu, după caz.
3.Aceste proceduri includ, după caz şi în conformitate cu legislaţia fiecărei părţi, stabilirea domeniului de aplicare al unui raport de mediu şi elaborarea acestuia, realizarea de consultări publice şi participării publică şi luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor participării publice şi ale consultărilor publice în proiectul aprobat sau în planul ori în programul adoptat.
Art. 75: Asigurarea respectării legii
1.În scopul asigurării respectării legislaţiei, astfel cum se menţionează la articolul 7.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie], fiecare parte se asigură, în conformitate cu legislaţia sa, că:
(a)autorităţile naţionale competente să asigure aplicarea legislaţiei relevante privind mediul sau clima acordă atenţia cuvenită presupuselor încălcări ale legislaţiei respective care le sunt aduse la cunoştinţă. Aceste autorităţi trebuie să dispună de măsuri reparatorii adecvate şi eficace, inclusiv de măsuri în încetare, precum şi de sancţiuni proporţionale şi disuasive, dacă este cazul; şi
(b)sunt disponibile proceduri administrative sau judiciare naţionale pentru persoanele fizice şi juridice care au un interes suficient în a introduce acţiuni pe motiv de încălcare a legislaţiei privind mediul sau clima şi de a solicita măsuri reparatorii eficace, inclusiv măsuri în încetare, iar procedurile nu presupun costuri prohibitive şi se desfăşoară într-un mod corect, echitabil şi transparent.
Art. 76: Cooperarea privind monitorizarea şi asigurarea respectării legii
Părţile se asigură că Comisia Europeană şi organismele independente ale Regatului Unit se întrunesc şi cooperează periodic cu privire la monitorizarea şi asigurarea eficace a respectării legislaţiei privind mediul sau clima, astfel cum se menţionează la articolul 7.2 [Menţinerea nivelurilor de protecţie].
Art. 77: Soluţionarea litigiilor
1.Părţile depun toate eforturile, prin dialog, consultare, schimb de informaţii şi cooperare, pentru a soluţiona orice dezacord cu privire la aplicarea prezentului capitol.
2.Prin derogare de la titlul I din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale], în cazul unui dezacord între părţi cu privire la aplicarea prezentului capitol, părţile recurg exclusiv la procedurile stabilite la articolele 9.1 [Consultări], 9.2 [Grupul de experţi] şi 9.3 [Grupul de experţi privind domeniile în care se menţin nivelurile de protecţie] din prezentul titlu.
Art. 81: Context şi obiective
1.Părţile reamintesc de Agenda 21, de Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea din 1992, de Planul de la Johannesburg de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002, de Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată la Geneva la 10 iunie 2008 de Conferinţa Internaţională a Muncii în cadrul celei de-a 97-a sesiuni a sale ("Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă"), de Documentul final al Conferinţei ONU privind dezvoltarea durabilă din 2012, intitulat "Viitorul pe care ni-l dorim", aprobat prin Rezoluţia 66/288 a Adunării Generale a ONU, adoptată la 27 iulie 2012, şi de Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, adoptată prin Rezoluţia 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015, precum şi de obiectivele de dezvoltare durabilă prevăzute de aceasta.
2.În lumina alineatului (1), obiectivul prezentului capitol este de a consolida integrarea dezvoltării durabile, în special a dimensiunilor sale legate de muncă şi de mediu, în relaţiile comerciale şi de investiţii ale părţilor şi, în acest sens, de a completa angajamentele asumate de părţi în temeiul capitolului 6 [Standarde sociale şi de muncă] şi al capitolului 7 [Mediu şi climă].
Art. 82: Transparenţa
1.Părţile subliniază importanţa asigurării transparenţei ca element necesar pentru promovarea participării publicului şi pentru punerea informaţiilor la dispoziţia publicului în contextul prezentului capitol. În conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, cu dispoziţiile prezentului capitol, ale capitolului IX [Transparenţa] şi ale capitolului X [Bune practici de reglementare], fiecare parte trebuie:
(a)să se asigure că orice măsură cu aplicabilitate generală care urmăreşte atingerea obiectivelor prezentului capitol este administrată în mod transparent, inclusiv prin oferirea publicului a unor posibilităţi rezonabile şi a unei perioade de timp suficiente pentru a-şi prezenta observaţiile şi prin publicarea unor astfel de măsuri;
(b)să se asigure că publicului larg i se acordă acces la informaţiile de mediu relevante deţinute de autorităţile publice sau adresate acestora, precum şi să asigure diseminarea activă a acestor informaţii către publicul larg prin mijloace electronice;
(c)să încurajeze dezbaterea publică cu şi între actorii nestatali în ceea ce priveşte elaborarea şi definirea politicilor care pot conduce la adoptarea de către autorităţile sale publice a legislaţiei relevante pentru prezentul capitol. În ceea ce priveşte mediul, acest lucru include participarea publicului la proiecte, planuri şi programe; şi
(d)să promoveze sensibilizarea publicului cu privire la legislaţia şi standardele sale relevante pentru prezentul capitol, precum şi cu privire la procedurile de asigurare a respectării legislaţiei şi a conformităţii, prin luarea de măsuri pentru a îmbunătăţi cunoştinţele publicului şi înţelegerea situaţiei de către acesta. În ceea ce priveşte legislaţia şi standardele din domeniul muncii, acest lucru include lucrătorii, angajatorii şi reprezentanţii acestora.
Art. 83: Standarde şi acorduri multilaterale în domeniul muncii
1.Părţile îşi afirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerţului internaţional într-un mod care să ducă la o muncă decentă pentru toţi, astfel cum se prevede în Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008.
2.În conformitate cu Constituţia OIM şi cu Declaraţia OIM cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi măsurile subsecvente acesteia, adoptată la Geneva la 18 iunie 1998 de Conferinţa Internaţională a Muncii în cadrul celei de-a 86-a sesiuni a sale, fiecare parte se angajează să respecte, să promoveze şi să pună efectiv în aplicare standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internaţional, astfel cum sunt definite în convenţiile fundamentale ale OIM, şi anume:
(a) | libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la lucrătorilor; | negociere | colectivă al |
(b) | eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatorie; | ||
(c) | abolirea efectivă a muncii copiilor; şi | ||
(d) | eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă şi la profesie. | ||
3. Fiecare parte depune eforturi continue şi susţinute în vederea ratificării convenţiilor fundamentale ale OIM, în cazul în care nu a făcut încă acest lucru. | |||
4.Părţile fac schimb de informaţii, în mod periodic şi după caz, cu privire la situaţiile şi progresele din statele membre şi din Regatul Unit în ceea ce priveşte ratificarea convenţiilor sau a protocoalelor OIM clasificate de către OIM ca fiind actualizate şi a altor instrumente internaţionale relevante.
5.Fiecare parte se angajează să pună în aplicare toate convenţiile OIM ratificate de Regatul Unit şi, respectiv, de statele membre ale Uniunii, precum şi dispoziţiile Cartei sociale europene acceptate de statele membre ale Uniunii şi de Regatul Unit, în calitate de membri ai Consiliului Europei63.
63Fiecare parte îşi menţine dreptul de a-şi stabili priorităţile, politicile şi alocarea resurselor pentru punerea în aplicare efectivă a convenţiilor OIM şi a dispoziţiilor relevante ale Cartei sociale europene într-un mod compatibil cu angajamentele sale internaţionale, inclusiv cu cele din cadrul prezentului titlu. Consiliul Europei, înfiinţat în 1949, a adoptat în 1961 Carta socială europeană, care a fost revizuită în 1996. Toate statele membre ale UE au ratificat Carta socială europeană, în versiunea sa originală sau revizuită. În cazul Regatului Unit, trimiterile la Carta socială europeană de la alineatul (5) se referă la versiunea originală din 1961.
6.Fiecare parte continuă să promoveze, prin intermediul legislaţiei şi al practicilor sale, Agenda OIM privind munca decentă, astfel cum este prevăzută în Declaraţia privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă din 2008 ("Agenda OIM privind munca decentă") şi în conformitate cu convenţiile relevante ale OIM şi cu alte angajamente internaţionale, în special în ceea ce priveşte:
(a)condiţiile de muncă decente pentru toţi, în ceea ce priveşte, printre altele, salariile şi veniturile, timpul de lucru, concediul de maternitate şi alte condiţii de muncă;
(b)sănătatea şi securitatea la locul de muncă, inclusiv prevenirea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi compensarea în caz de astfel de accident sau boală; şi
(c)nediscriminarea în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv în privinţa lucrătorilor migranţi.
7.Fiecare parte protejează şi promovează dialogul social în materie de chestiuni legate de muncă între lucrători şi angajatori, precum şi între organizaţiile acestora, precum şi cu autorităţile guvernamentale relevante.
8.Părţile cooperează în vederea consolidării cooperării lor cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicilor şi măsurilor din domeniul muncii, inclusiv în forurile multilaterale, ca de exemplu OIM, după caz. Această cooperare poate viza, printre altele:
(a)aspectele legate de comerţ ale punerii în aplicare a convenţiilor fundamentale, prioritare şi a altor convenţii actualizate ale OIM;
(b)aspectele legate de comerţ ale Agendei OIM privind munca decentă, inclusiv privind interconexiunile dintre comerţ şi ocuparea integrală şi productivă a forţei de muncă, ajustarea pieţei forţei de muncă, standardele fundamentale de muncă, munca decentă în cadrul lanţurilor de aprovizionare globale, protecţia socială şi incluziunea socială, dialogul social şi egalitatea de gen;
(c)impactul legislaţiei muncii şi al standardelor de muncă asupra comerţului şi investiţiilor sau impactul legislaţiei privind comerţul şi investiţiile asupra muncii;
(d)dialogul şi schimbul de informaţii cu privire la dispoziţiile în materie de muncă din cadrul acordurilor lor comerciale, precum şi punerea în aplicare a acestora; şi
(e)orice altă formă de cooperare considerată adecvată.
9.Părţile iau în considerare orice opinii prezentate de reprezentanţii lucrătorilor şi ai angajatorilor şi de organizaţii ale societăţii civile la identificarea domeniilor de cooperare şi la desfăşurarea activităţilor de cooperare.
Art. 84: Acorduri multilaterale de mediu
1.Părţile recunosc importanţa Adunării ONU pentru mediu (UNEA) a Programului ONU pentru Mediu (UNEP) şi a guvernanţei şi acordurilor multilaterale de mediu ca răspuns al comunităţii internaţionale la provocările de mediu globale sau regionale şi subliniază necesitatea de a consolida susţinerea reciprocă dintre politicile, normele şi măsurile din domeniul mediului şi cel al comerţului.
2.În lumina alineatului (1), fiecare parte se angajează să pună efectiv în aplicare în legislaţia şi practicile sale acordurile multilaterale de mediu, protocoalele şi amendamentele la acestea pe care le-a ratificat.
3.Părţile fac schimb de informaţii periodic şi după caz cu privire la:
(a)situaţia fiecăreia în ceea ce priveşte ratificarea şi punerea în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu, inclusiv a protocoalelor şi amendamentelor la acestea;
(b)negocierile în curs privind noi acorduri multilaterale de mediu; şi
(c)opiniile fiecărei părţi cu privire la participarea la acorduri multilaterale de mediu suplimentare.
4.Părţile reafirmă dreptul fiecărei părţi de a adopta sau menţine măsuri de îndeplinire a obiectivelor acordurilor multilaterale de mediu la care este parte. Părţile reamintesc faptul că măsurile adoptate sau puse în aplicare pentru a implementa astfel de acorduri de mediu multilaterale pot fi justificate în temeiul articolului EXC.1 [Excepţii generale] din titlul XII [Excepţii].
5.Părţile cooperează cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicilor şi măsurilor de mediu, inclusiv în cadrul forurilor multilaterale, cum ar fi Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al ONU, Programul ONU pentru mediu, UNEA, acordurile multilaterale de mediu, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) sau OMC, după caz. Această cooperare poate viza, printre altele:
(a)iniţiativele privind producţia şi consumul durabil, inclusiv cele care au ca scop promovarea unei economii circulare, a unei creşteri ecologice şi a reducerii poluării;
(b)iniţiativele de promovare a bunurilor şi serviciilor de mediu, inclusiv prin abordarea barierelor tarifare şi netarifare conexe;
(c)impactul legislaţiei şi standardelor de mediu asupra comerţului şi investiţiilor; sau impactul legislaţiei privind comerţul şi investiţiile asupra mediului;
(d)punerea în aplicare a anexei 16 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, încheiată la Chicago la 7 decembrie 1944, şi a altor măsuri de reducere a impactului aviaţiei asupra mediului, inclusiv în domeniul gestionării traficului aerian şi
(e)alte aspecte legate de comerţ ale acordurilor de mediu multilaterale, inclusiv ale protocoalelor, amendamentelor şi punerii în aplicare a acestora.
6.Cooperarea desfăşurată în temeiul alineatului (5) poate include schimburi tehnice, schimburi de informaţii şi de bune practici, proiecte de cercetare, studii, rapoarte, conferinţe şi ateliere.
7.Părţile iau în considerare opiniile sau contribuţiile publicului şi ale părţilor interesate la definirea şi punerea în aplicare a activităţilor lor de cooperare şi pot implica astfel de părţi interesate în continuare în astfel de activităţi, după caz.
Art. 85: Comerţul şi schimbările climatice
1.Părţile recunosc importanţa întreprinderii unor acţiuni urgente în vederea combaterii schimbărilor climatice şi a impactului acestora, precum şi rolul comerţului şi al investiţiilor în urmărirea acestui obiectiv, în conformitate cu CCONUSC, scopul şi obiectivele Acordului de la Paris, adoptat la Paris la 12 decembrie 2015 de Conferinţa părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice în cadrul celei de a 21-a sesiuni a sale ("Acordul de la Paris "), precum şi în conformitate cu alte acorduri de mediu multilaterale şi instrumente multilaterale din domeniul schimbărilor climatice.
2.În lumina alineatului (1), fiecare parte:
(a)se angajează să pună efectiv în aplicare CCONUSC şi Acordul de la Paris adoptat în temeiul acesteia, al cărui obiectiv principal este consolidarea răspunsului global la schimbările climatice, menţinerea creşterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale şi continuarea eforturilor de limitare a creşterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale;
(b)promovează sprijinul reciproc în ceea ce priveşte politicile şi măsurile comerciale şi climatice, contribuind astfel la tranziţia către o economie cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi la o dezvoltare rezistentă la schimbările climatice;
(c)facilitează eliminarea obstacolelor din calea comerţului şi a investiţiilor în bunuri şi servicii de o importanţă deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice şi pentru adaptarea la acestea, cum ar fi energia din surse regenerabile şi produsele şi serviciile eficiente din punct de vedere energetic, de exemplu prin abordarea barierelor tarifare şi netarifare sau prin adoptarea unor cadre de politică favorabile implementării celor mai bune soluţii disponibile.
3.Părţile cooperează în vederea consolidării cooperării lor cu privire la aspectele legate de comerţ ale politicilor şi măsurilor privind schimbările climatice la nivel bilateral, regional şi în cadrul forurilor internaţionale, după caz, inclusiv în cadrul CCONUSC, al OMC, al Protocolului de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, încheiat la Montreal la 26 august 1987 ("Protocolul de la Montreal"), al Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) şi al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI). Această cooperare poate viza, printre altele:
(a)dialogul şi cooperarea în materie de politici în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Acordului de la Paris, cum ar fi mijloacele de promovare a rezilienţei la schimbările climatice, a energiei din surse regenerabile, a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, a eficienţei energetice, a transporturilor durabile, a dezvoltării unei infrastructuri durabile şi reziliente la schimbările climatice, a monitorizării emisiilor şi a pieţelor internaţionale ale carbonului;
(b)sprijinirea elaborării şi adoptării de către OMI a unor măsuri ambiţioase şi eficace de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, care să fie puse în aplicare de către navele implicate în comerţul internaţional;
(c)sprijinirea elaborării şi adoptării de către OACI a unor măsuri ambiţioase şi eficace de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
(d)sprijinirea unei eliminări progresive ambiţioase a substanţelor care diminuează stratul de ozon şi a unei reduceri treptate ambiţioase a hidrofluorocarburilor, în temeiul Protocolului de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, prin măsuri de control al producţiei şi consumului acestora şi al comerţului cu acestea; introducerea unor alternative ecologice la acestea; actualizarea siguranţei şi a altor standarde relevante, precum şi combaterea comerţului ilegal cu substanţele reglementate de Protocolul de la Montreal.
Art. 86: Comerţul şi diversitatea biologică
1.Părţile recunosc importanţa conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice şi rolul comerţului în urmărirea acestor obiective, inclusiv prin promovarea comerţului durabil sau prin controlul sau restricţionarea comerţului cu specii pe cale de dispariţie, în conformitate cu acordurile multilaterale de mediu relevante la care sunt părţi şi cu deciziile adoptate în temeiul acestora, în special Convenţia privind diversitatea biologică şi protocoalele la aceasta, precum şi Convenţia privind comerţul internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice pe cale de dispariţie, încheiată la Washington D.C. la 3 martie 1973 ("CITES").
2.În lumina alineatului (1), fiecare parte:
(a)pune în aplicare măsuri eficace de combatere a comerţului ilegal cu specii sălbatice, inclusiv în ceea ce priveşte ţările terţe, după caz;
(b)promovează utilizarea CITES ca instrument de conservare şi gestionare durabilă a biodiversităţii, inclusiv prin includerea de specii de animale şi plante în apendicele la CITES în cazul în care statutul de conservare a speciilor respective este considerat ca fiind ameninţat din cauza comerţului internaţional;
(c)încurajează comerţul cu produse rezultate dintr-o utilizare durabilă a resurselor biologice şi care contribuie la conservarea biodiversităţii;
(d)continuă să ia măsuri de conservare a diversităţii biologice atunci când aceasta este supusă unor presiuni legate de comerţ şi investiţii, în special prin măsuri de prevenire a răspândirii speciilor alogene invazive.
3.Părţile cooperează în ceea ce priveşte aspectele legate de comerţ relevante pentru prezentul articol, inclusiv în forurile multilaterale, cum ar fi CITES şi Convenţia privind diversitatea biologică, după caz. Această cooperare poate viza, printre altele: comerţul cu specii sălbatice de faună şi floră şi cu produse bazate pe resurse naturale, evaluarea ecosistemelor şi a serviciilor conexe, precum şi accesul la resursele genetice şi distribuirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora, în conformitate cu Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice şi distribuirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenţia privind diversitatea biologică, adoptat la Nagoya la 29 octombrie 2010.
Art. 87: Comerţul şi pădurile
1.Părţile recunosc importanţa conservării şi a gestionării durabile a pădurilor pentru asigurarea funcţiilor de mediu şi a oportunităţilor economice şi sociale pentru generaţiile prezente şi viitoare, precum şi rolul comerţului în urmărirea acestui obiectiv.
2.În lumina alineatului (1) şi într-un mod compatibil cu obligaţiile sale internaţionale, fiecare parte:
(a)continuă să pună în aplicare măsuri de combatere a exploatării forestiere ilegale şi a comerţului aferent, inclusiv în ceea ce priveşte ţările terţe, după caz, şi să promoveze comerţul cu produsele forestiere recoltate în mod legal;
(b)promovează conservarea şi gestionarea durabilă a pădurilor şi comerţul şi consumul de lemn şi de produse din lemn recoltat în conformitate cu legislaţia ţării de recoltare şi din păduri gestionate în mod durabil şi
(c)face schimb de informaţii cu cealaltă parte cu privire la iniţiativele legate de comerţ referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor, guvernanţa forestieră şi conservarea suprafeţelor împădurite. Părţile cooperează, de asemenea, în vederea maximizării impactului şi a sprijinului reciproc al politicilor lor de interes comun.
3.Părţile colaborează pentru a-şi consolida cooperarea în ceea ce priveşte aspectele legate de comerţ ale gestionării durabile a pădurilor, conservarea suprafeţelor împădurite şi exploatarea forestieră ilegală, inclusiv în forurile multilaterale, după caz.
Art. 88: Comerţul şi gestionarea durabilă a resurselor biologice marine şi a acvaculturii
1.Părţile recunosc importanţa conservării şi gestionării durabile a resurselor biologice marine şi a ecosistemelor marine, importanţa promovării unei acvaculturi responsabile şi durabile, precum şi rolul comerţului în atingerea acestor obiective.
2.În lumina alineatului (1), fiecare parte:
(a)se angajează să acţioneze în mod consecvent şi să respecte, după caz, acordurile ONU şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) relevante, Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, Acordul pentru aplicarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea şi gestionarea populaţiilor transzonale şi a stocurilor de peşti mari migratori, încheiat la New York la 4 august 1995, Acordul FAO privind promovarea respectării măsurilor internaţionale de conservare şi gestionare de către navele de pescuit în marea liberă, încheiat la Roma la 24 noiembrie 1993, Codul FAO de conduită responsabilă privind activităţile din sectorul pescăresc, Acordul FAO privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat ("INN"), aprobat la Roma la 22 noiembrie 2009 în cadrul celei de a 36-a sesiuni a Conferinţei FAO şi se angajează să participe la iniţiativa FAO privind registrul mondial al navelor de pescuit, al navelor de transport refrigerat şi al navelor de aprovizionare;
(b)promovează pescuitul durabil şi buna guvernanţă în domeniul pescuitului prin participarea activă la lucrările organizaţiilor sau organismelor internaţionale relevante la care sunt membri, observatori sau părţi necontractante cooperante, inclusiv organizaţiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), prin intermediul, în cazurile aplicabile, al unei monitorizări ori al unui control eficace sau al asigurării eficace a respectării rezoluţiilor, recomandărilor sau măsurilor ORGP şi promovează punerea în aplicare a sistemelor lor de documentare sau de certificare a capturilor, precum şi a măsurilor statului portului;
(c)adoptă şi menţine instrumente eficace de combatere a pescuitului INN, inclusiv măsuri de excludere a produselor obţinute din pescuitul INN din fluxurile comerciale, şi cooperează în acest scop;
(d)promovează dezvoltarea unei acvaculturi durabile şi responsabile, inclusiv în ceea ce priveşte punerea în aplicare a obiectivelor şi principiilor Codului de conduită responsabilă privind activităţile din sectorul pescăresc, după caz.
3.Părţile colaborează în ceea ce priveşte aspectele legate de comerţ şi de conservare ale politicilor şi măsurilor din domeniul pescuitului şi acvaculturii, inclusiv în cadrul OMC, al ORGP şi al altor foruri multilaterale, după caz, cu scopul de a promova practicile sustenabile din domeniul pescuitului şi acvaculturii şi comerţul cu produse pescăreşti provenite din operaţiuni de pescuit şi acvacultură gestionate în mod durabil.
4.Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor rubricii a cincea [Sectorul pescăresc] din partea a doua.
Art. 89: Comerţul şi investiţiile favorabile dezvoltării durabile
1.Părţile îşi confirmă angajamentul de a consolida contribuţia comerţului şi a investiţiilor la aspectele economice, sociale şi de mediu ale obiectivului dezvoltării durabile.
2.În temeiul alineatului (1), părţile continuă să promoveze:
(a)politicile comerciale şi privind investiţiile care sprijină cele patru obiective strategice ale Agendei OIM privind munca decentă, în conformitate cu Declaraţia OIM din 2008 privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă, inclusiv salariul minim de subzistenţă, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi alte aspecte legate de condiţiile de muncă;
(b)comerţul cu bunuri şi servicii de mediu şi investiţiile în acestea, cum ar fi energia din surse regenerabile şi produsele şi serviciile eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv prin abordarea barierelor netarifare aferente sau prin adoptarea unor cadre de politică favorabile implementării celor mai bune soluţii disponibile;
(c)comerţul cu bunuri care contribuie la crearea unor condiţii sociale mai bune şi a unor practici ecologice, inclusiv cu bunuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a caracterului durabil, cum ar fi schemele de comerţ echitabil şi de comerţ etic şi etichetele ecologice şi
(d)cooperarea în forurile multilaterale cu privire la aspectele menţionate la prezentul articol.
3.Părţile recunosc importanţa abordării aspectelor specifice de dezvoltare durabilă prin revizuirea, monitorizarea şi evaluarea potenţialelor efecte economice, sociale şi de mediu ale acţiunilor posibile, ţinând seama de opiniile părţilor interesate.
Art. 810: Comerţul şi gestionarea responsabilă a lanţului de aprovizionare
1.Părţile recunosc importanţa gestionării responsabile a lanţurilor de aprovizionare prin intermediul unui comportament responsabil în afaceri şi al unor practici responsabile în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor şi rolul comerţului în urmărirea acestui obiectiv.
2.În lumina alineatului (1), fiecare parte:
(a)încurajează responsabilitatea socială a întreprinderilor şi comportamentul responsabil în afaceri, inclusiv prin furnizarea unor cadre de politică care să ofere susţinere şi să încurajeze utilizarea practicilor relevante de către întreprinderi şi
(b)sprijină aderarea, punerea în aplicare, luarea de măsuri subsecvente şi diseminarea instrumentelor internaţionale relevante, cum ar fi Liniile directoare ale OCDE pentru societăţile multinaţionale, Declaraţia tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială, Pactul mondial al ONU şi Principiile directoare ale ONU privind afacerile şi drepturile omului.
3.Părţile recunosc utilitatea orientărilor sectoriale internaţionale în domeniul responsabilităţii sociale a întreprinderilor şi al comportamentului responsabil în afaceri şi încurajează activităţile comune în acest sens. În ceea ce priveşte Orientările OCDE privind diligenţa necesară referitoare la existenţa unui lanţ de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte şi cu risc ridicat şi suplimentele la aceasta, părţile pun în aplicare, de asemenea, măsuri de promovare a utilizării acestor orientări.
4.Părţile conlucrează pentru a-şi consolida cooperarea cu privire la aspectele legate de comerţ ale chestiunilor reglementate de prezentul articol, inclusiv în forurile multilaterale, după caz, printre altele prin schimb de informaţii, de bune practici şi de iniţiative de informare.
Art. 811: Soluţionarea litigiilor
1.Părţile depun toate eforturile, prin dialog, consultare, schimb de informaţii şi cooperare, pentru a soluţiona orice dezacord cu privire la aplicarea prezentului capitol.
2.Prin derogare de la titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale], în cazul unui dezacord între părţi cu privire la aplicarea prezentului capitol, părţile recurg exclusiv la procedurile stabilite la articolul 9.1 [Consultări] şi la articolul 9.2 [Grupul de experţi].
Art. 91: Consultări
1.O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune care intră sub incidenţa alineatului (3) din articolul 1.1 [Principii şi obiective] din capitolul unu [Dispoziţii generale] şi al capitolelor şase [Standarde sociale şi de muncă], şapte [Mediu şi climă] şi opt [Alte instrumente comerciale şi pentru dezvoltarea durabilă], prin transmiterea unei cereri scrise celeilalte părţi. Partea reclamantă precizează în cererea sa scrisă motivele cererii şi temeiul juridic al cererii, specificând inclusiv care sunt măsurile în cauză şi precizând care sunt dispoziţiile pe care le consideră aplicabile. Consultările trebuie să înceapă prompt după trimiterea de către o parte a unei cereri de consultări şi, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile de la data transmiterii cererii, cu excepţia cazului în care părţile convin asupra unei perioade mai lungi.
2.Părţile iniţiază consultări cu scopul de a ajunge la o soluţionare a chestiunii în cauză care să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi. În timpul consultărilor, fiecare parte pune la dispoziţia celeilalte părţi informaţii suficiente pe care le deţine, pentru a permite o examinare completă a chestiunilor evidenţiate. Fiecare parte se străduieşte să asigure participarea unor membri ai personalului din cadrul autorităţilor sale competente care au expertiză în privinţa chestiunii care face obiectul consultărilor.
3.În ceea ce priveşte aspectele legate de acordurile sau instrumentele multilaterale menţionate la alineatul (3) din articolul 1.1 [Principii şi obiective], capitolele şase [Standarde sociale şi de muncă], şapte [Mediu şi climă] şi opt [Alte instrumente comerciale şi pentru dezvoltarea durabilă], părţile iau în considerare informaţiile disponibile furnizate de OIM sau de organismele sau organizaţiile relevante instituite în temeiul acordurilor multilaterale de mediu. Atunci când este relevant, părţile solicită consiliere din partea unor astfel de organizaţii sau a unor organisme ale acestora sau din partea oricărui alt expert ori organism pe care îl consideră adecvat.
4.Fiecare parte poate solicita, atunci când este cazul, opinia grupurilor consultative interne menţionate la articolul INST.7 [Grupuri consultative] sau alte opinii ale unor experţi.
5.Orice rezoluţie la care au ajuns părţile este pusă la dispoziţia publicului.
Art. 92: Grupul de experţi
1.Pentru orice chestiune care nu este soluţionată în mod satisfăcător prin consultări în temeiul articolului 9.1 [Consultări], o parte poate, după 90 de zile de la transmiterea unei cereri de consultări în temeiul articolului 9.1, să solicite convocarea unui grup de experţi pentru a examina chestiunea respectivă, prin transmiterea unei cereri scrise celeilalte părţi. Cererea precizează care este măsura în cauză şi explică modul în care măsura respectivă nu este conformă cu capitolul (capitolele) relevant(e) într-un mod suficient pentru a prezenta cu claritate plângerea.
2.Grupul de experţi este format din trei membri.
3.În cadrul primei sale reuniuni de după intrarea în vigoare a prezentului acord, Comitetul specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă stabileşte o listă cu cel puţin 15 persoane care doresc şi sunt în măsură să fie membri ai grupului de experţi. Fiecare parte numeşte cel puţin cinci persoane pe lista de membri. De asemenea, părţile numesc cel puţin cinci persoane care nu sunt resortisanţi ai niciuneia dintre părţi şi care sunt dispuse şi capabile să fie preşedinte al unui grup de experţi. Comitetul specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă asigură menţinerea la zi a listei şi menţinerea numărului de experţi la cel puţin 15.
4.Experţii propuşi ca membri ai grupului de experţi trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate sau expertiză în domeniul dreptului muncii sau al mediului, al altor aspecte abordate în capitolul (capitolele) relevant(e) sau al soluţionării litigiilor care apar în temeiul acordurilor internaţionale. Aceştia îşi exercită funcţia în nume propriu şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei organizaţii şi a niciunui guvern în ceea ce priveşte aspectele legate de litigiu; Trebuie să nu fie afiliaţi niciuneia dintre părţi şi să nu primească instrucţiuni din partea niciuneia dintre ele. Nu trebuie să fie persoane care sunt membri, funcţionari sau alţi agenţi ai instituţiilor Uniunii, ai guvernului unui stat membru sau ai guvernului Regatului Unit.
5.Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel în termen de cinci zile de la data instituirii grupului de experţi, mandatul acestuia este:
"de a examina, în lumina dispoziţiilor relevante, chestiunea menţionată în cererea de constituire a grupului de experţi şi de a întocmi un raport în conformitate cu prezentul articol în care să formuleze constatări cu privire la conformitatea măsurii în cauză cu dispoziţiile relevante."
6.În ceea ce priveşte chestiunile legate de standardele sau acordurile multilaterale, astfel cum sunt prevăzute în prezentul titlu, grupul de experţi ar trebui să solicite informaţii de la OIM sau de la organismele relevante instituite în temeiul acordurilor respective, inclusiv orice orientări interpretative, constatări sau decizii pertinente disponibile adoptate de OIM şi de organismele respective.
7.Grupul de experţi poate solicita şi primi observaţii scrise sau orice alte informaţii de la persoane care deţin informaţii relevante sau cunoştinţe de specialitate.
8.Grupul de experţi pune aceste informaţii la dispoziţia fiecărei părţi, acordându-le acestora un termen de 20 de zile de la primirea lor pentru a-şi prezenta observaţiile.
9.Grupul de experţi elaborează pentru părţi un raport intermediar şi un raport final care conţin constatările de fapt, concluziile sale cu privire la chestiunea în cauză, inclusiv dacă partea pârâtă s-a conformat obligaţiilor sale în temeiul capitolului (capitolelor) relevant(e) şi justificarea oricărei constatări, concluzii şi recomandări pe care le prezintă. Pentru mai multă certitudine, părţile convin că, în cazul în care grupul formulează recomandări în raportul său, partea pârâtă nu este obligată să urmeze aceste recomandări pentru a asigura conformitatea cu acordul.
10.Grupul de experţi le transmite părţilor raportul intermediar în termen de 100 de zile de la data instituirii sale. Atunci când grupul de experţi consideră că acest termen nu poate fi respectat, preşedintele grupului de experţi notifică în scris acest lucru părţilor, precizând motivele întârzierii şi data la care grupul de experţi intenţionează să îşi prezinte raportul intermediar. Grupul de experţi nu poate în niciun caz să transmită raportul său final mai târziu de 125 de zile de la data instituirii sale.
11.Fiecare parte poate adresa grupului de experţi o cerere justificată de reexaminare a anumitor aspecte ale raportului intermediar în termen de 25 de zile de la transmiterea acestuia. O parte poate prezenta observaţii cu privire la cererea celeilalte părţi în termen de 15 zile de la primirea cererii în cauză.
12.După examinarea acestor observaţii, grupul de experţi pregăteşte raportul final. În cazul în care nu este prezentată nicio cerere scrisă de reexaminare a anumitor aspecte ale raportului intermediar în termenul menţionat la alineatul (11), raportul intermediar devine raportul final al grupului de experţi.
13.Grupul de experţi le transmite părţilor raportul său final în termen de 175 de zile de la data instituirii sale. Atunci când grupul de experţi consideră că termenul nu poate fi respectat, preşedintele său notifică în scris acest lucru părţilor, precizând motivele întârzierii şi data la care grupul de experţi intenţionează să îşi prezinte raportul final. Grupul de experţi nu poate în niciun caz să transmită raportul său final mai târziu de 195 de zile de la data instituirii sale.
14.Raportul final include o discuţie cu privire la eventualele cereri scrise ale părţilor referitoare la raportul intermediar şi răspunde cu claritate la observaţiile părţilor.
15.Părţile pun la dispoziţia publicului raportul final în termen de 15 de zile de la trimiterea acestuia de către grupul de experţi.
16.În cazul în care raportul final al grupului de experţi stabileşte că una dintre părţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul capitolului (capitolelor) relevant(e), părţile discută, în termen de 90 de zile de la primirea raportului final, măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare, ţinând seama de raportul grupului de experţi. În termen de cel mult 105 zile de la transmiterea raportului către părţi, partea pârâtă informează grupurile sale consultative interne instituite în temeiul articolului INST.7 [Grupuri consultative interne] şi partea reclamantă cu privire la decizia sa referitoare la orice măsuri care trebuie puse în aplicare.
17.Comitetul specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă monitorizează modul în care se dă curs raportului grupului de experţi. Grupurile consultative interne ale părţilor instituite în temeiul articolului INST.7 [Grupuri consultative interne] poate transmite observaţii în acest sens Comitetului specializat în comerţ privind condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă.
18.În cazul în care părţile nu se pun de acord referitor la existenţa unei măsuri ce vizează asigurarea conformării sau cu privire la faptul că au fost întreprinse măsuri în vederea asigurării conformării, partea reclamantă poate adresa o cerere în scris grupului de experţi iniţial, solicitându-i să se pronunţe în această privinţă. Cererea precizează care este măsura în cauză şi explică modul în care măsura respectivă nu este conformă cu dispoziţiile vizate într-un mod suficient pentru a prezenta cu claritate plângerea. Grupul de experţi comunică părţilor constatările sale în termen de 45 de zile de la data transmiterii cererii.
19.Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la prezentul articol, dispoziţiile alineatului (1) din articolul INST.14 [Procedura arbitrală], ale articolului INST.29 [Hotărârile şi deciziile tribunalului arbitral], ale articolului INST.30 [Suspendarea şi încetarea procedurilor arbitrale], ale articolului INST.31 [Soluţia convenită de comun acord], ale articolului INST.32 [Termene], ale articolului INST.34 [Cheltuieli], ale articolului INST.15 [Instituirea unui tribunal arbitral], ale articolului INST.28 [Înlocuirea arbitrilor], ale ANEXEI INST [Norme de procedură pentru soluţionarea litigiilor] şi ale ANEXEI INST-X [Codul de conduită al arbitrilor] se aplică mutatis mutandis.
Art. 93: Grupul de experţi privind domeniile în care se menţin nivelurile de protecţie
1.Articolul 9.2 [Grupul de experţi] se aplică litigiilor dintre părţi privind interpretarea şi aplicarea capitolului şase [Standarde sociale şi de muncă] şi a capitolului şapte [Mediu şi climă].
239
2.În sensul acestor litigii, pe lângă articolele enumerate la alineatul (19) din articolul 9.2, articolul INST.24 [Măsuri reparatorii temporare] şi articolul INST.25 [Evaluarea măsurilor întreprinse în vederea asigurării conformităţii după adoptarea măsurilor reparatorii temporare] se aplică mutatis mutandis.
3.Părţile recunosc că, atunci când partea pârâtă alege să nu întreprindă nicio acţiune pentru a se conforma raportului grupului de experţi şi prezentului acord, orice măsuri reparatorii autorizate în temeiul articolului INST.24 [Măsuri reparatorii temporare] sunt disponibile în continuare părţii reclamante.
Art. 94: Reechilibrarea
1.Părţile recunosc dreptul fiecărei părţi de a-şi stabili viitoarele politici şi priorităţi în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială, a mediului sau a climei sau în ceea ce priveşte controlul subvenţiilor, într-un mod compatibil cu angajamentele internaţionale ale fiecărei părţi, inclusiv cu cele asumate în temeiul prezentului acord. În acelaşi timp, părţile recunosc că existenţa unor divergenţe semnificative în aceste domenii poate avea un impact asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi într-un mod care modifică circumstanţele care au stat la baza încheierii prezentului acord.
2.În cazul în care apar impacturi importante asupra comerţului sau investiţiilor dintre părţi ca urmare a unor divergenţe semnificative între părţi în domeniile menţionate la alineatul (1), oricare dintre părţi poate lua măsuri adecvate de reechilibrare pentru a remedia situaţia. Domeniul de aplicare şi durata acestor măsuri trebuie să fie limitate la ceea ce este strict necesar şi proporţional pentru remedierea situaţiei. Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puţin funcţionarea prezentului acord. Evaluarea de către o parte a acestor impacturi se bazează pe dovezi fiabile, nu pe simple ipoteze sau posibilităţi îndepărtate.
3.Următoarele proceduri se aplică măsurilor de reechilibrare luate în temeiul alineatului (2):
(a)Partea în cauză notifică fără întârziere celeilalte părţi, prin intermediul Consiliului de parteneriat, măsurile de reechilibrare pe care intenţionează să le ia şi îi furnizează toate informaţiile relevante. Părţile iniţiază imediat consultări. Consultările se consideră încheiate în termen de 14 de zile de la data transmiterii notificării, cu excepţia cazului în care părţile încheie împreună consultările înainte de expirarea termenului menţionat.
(b)În cazul în care nu se ajunge la o soluţie reciproc acceptabilă, partea în cauză poate adopta măsuri de reechilibrare nu mai devreme de cinci zile de la încheierea consultărilor, cu excepţia cazului în care partea notificată solicită, în acelaşi termen de cinci zile, în conformitate cu alineatul (2) din articolul INST.14 [Procedura arbitrală]64, instituirea unui tribunal arbitral prin intermediul unei cereri scrise transmise celeilalte părţi, pentru ca tribunalul arbitral să decidă dacă măsurile de reechilibrare notificate sunt conforme cu alineatul (2) din prezentul articol.
64Pentru mai multă certitudine, în acest caz partea nu recurge în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări].
(c)Tribunalul arbitral pronunţă hotărârea definitivă în termen de 30 de zile de la instituirea sa. În cazul în care tribunalul arbitral nu îşi pronunţă hotărârea definitivă în termenul respectiv, partea în cauză poate adopta măsurile de reechilibrare cel mai devreme la trei zile de la expirarea acestei perioade de 30 de zile. În acest caz, cealaltă parte poate lua contramăsuri proporţionale cu măsurile de reechilibrare adoptate până la pronunţarea hotărârii de către tribunalul arbitral. Se acordă prioritate contramăsurilor care vor afecta cel mai puţin funcţionarea prezentului acord. Litera (a) se aplică mutatis mutandis acestor contramăsuri, care nu pot fi adoptate mai devreme de trei zile de la data încheierii consultărilor.
(d)În cazul în care tribunalul arbitral constată că măsurile de reechilibrare sunt conforme cu alineatul (2), partea în cauză poate adopta măsurile de reechilibrare notificate celeilalte părţi.
(e)În cazul în care tribunalul arbitral constată că măsurile de reechilibrare nu sunt conforme cu alineatul (2), partea în cauză notifică părţii reclamante, în termen de trei zile de la pronunţarea hotărârii, măsurile65 pe care intenţionează să le adopte pentru a se conforma hotărârii tribunalului arbitral. Alineatul (2) din articolul INST.23 [Controlul conformităţi], articolul INST.24 [Măsuri reparatorii temporare]66 şi articolul INST.25 [Evaluarea măsurilor întreprinse în vederea asigurării conformităţii după adoptarea măsurilor reparatorii temporare] se aplică mutatis mutandis în cazul în care partea reclamantă consideră că măsurile notificate nu sunt conforme cu hotărârea tribunalului arbitral. Procedurile prevăzute la alineatul (2) din articolul INST.23 [Controlul conformităţi], la articolul INST.24 [Măsuri reparatorii temporare] şi la articolul INST.25 [Evaluarea măsurilor întreprinse în vederea asigurării conformităţii după adoptarea măsurilor reparatorii temporare] nu au efect suspensiv asupra aplicării măsurilor notificate în temeiul prezentului alineat.
65Astfel de măsuri pot include retragerea sau ajustarea măsurilor de reechilibrare, după caz.
66Suspendarea obligaţiilor în temeiul articolului INST.24 [Măsuri reparatorii temporare] este disponibilă numai dacă au fost aplicate măsurile de reechilibrare.
(f)În cazul în care măsurile de reechilibrare au fost adoptate înainte de pronunţarea hotărârii tribunalului arbitral în conformitate cu litera (c), orice contramăsuri adoptate în temeiul literei respective se retrag imediat şi, în niciun caz, nu se retrag mai târziu de cinci zile de la data pronunţării hotărârii tribunalului arbitral.
(g)O parte nu poate invoca Acordul OMC sau orice alt acord internaţional pentru a împiedica cealaltă parte să ia măsuri în temeiul alineatelor (2) şi (3) " inclusiv atunci când măsurile respective constau în suspendarea obligaţiilor care decurg din prezentul acord.
(h)În cazul în care partea notificată nu transmite o cerere în temeiul literei (b) în termenul prevăzut la litera respectivă, partea în cauză poate iniţia procedura arbitrală menţionată la articolul INST.14 [Procedura arbitrală] fără să fi recurs în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Un tribunal arbitral tratează chestiunea drept un caz de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente].
4.Pentru a asigura un echilibru adecvat între angajamentele asumate de părţi în prezentul acord pe o bază mai durabilă, oricare dintre părţi poate solicita, cel mai devreme la patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o revizuire a funcţionării rubricii întâi [Comerţul] din prezentul acord. Părţile pot conveni ca la revizuire să fie adăugate şi alte titluri ale prezentului acord.
5.Această revizuire începe la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care partea respectivă consideră că măsurile prevăzute la alineatul (2) sau (3) au fost luate frecvent de una dintre părţi sau de ambele ori în cazul în care o măsură care are un impact semnificativ asupra comerţului sau a investiţiilor dintre părţi a fost aplicată timp de 12 luni. În sensul prezentului alineat, măsurile în cauză sunt cele care nu au fost contestate sau care nu au fost considerate de un tribunal arbitral ca fiind strict nenecesare în temeiul alineatului (3) litera (d) sau (h). Această revizuire poate începe înainte de scurgerea unei perioade de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.
6.Revizuirea solicitată în temeiul alineatului (4) sau (5) începe în termen de trei luni de la data solicitării şi se finalizează în termen de şase luni.
7.O revizuire pe baza alineatului (4) sau (5) poate fi repetată la intervale ulterioare de cel puţin patru ani de la încheierea revizuirii anterioare. În cazul în care una dintre părţi a solicitat o revizuire în temeiul alineatului (4) sau (5), aceasta nu poate solicita o nouă revizuire în temeiul alineatului (4) sau (5) timp de cel puţin patru ani de la încheierea revizuirii anterioare sau, în cazurile aplicabile, timp de cel puţin patru ani de la intrarea în vigoare a oricărui acord de modificare.
8.Revizuirea analizează dacă acordul asigură un echilibru adecvat între drepturi şi obligaţii între părţi, în special în ceea ce priveşte funcţionarea rubricii întâi [Comerţul], şi dacă, prin urmare, este necesară o modificare a termenilor prezentului acord.
9.Consiliul de parteneriat poate decide că nu este necesară nicio acţiune în urma revizuirii. În cazul în care o parte consideră că în urma revizuirii este necesară o modificare a prezentului acord, părţile depun toate eforturile pentru a negocia şi a încheia un acord care să aducă modificările necesare. Aceste negocieri se limitează la chestiunile identificate în cadrul revizuirii.
10.În cazul în care acordul de modificare menţionat la alineatul (9) nu este încheiat în termen de un an de la data la care părţile au început negocierile, oricare dintre părţi poate notifica denunţarea rubricii întâi [Comerţul] sau a oricărei alte rubrici a acordului care a fost adăugată la revizuire sau părţile pot decide continuarea negocierilor. În cazul în care o parte reziliază rubrica întâi [Comerţul], rubrica a treia [Transportul rutier] se reziliază la aceeaşi dată. Rezilierea produce efecte la trei luni de la data unei astfel de notificări.
11.În cazul în care rubrica întâi [Comerţul] este reziliată în temeiul alineatului (10), rubrica a doua [Aviaţie] se reziliază la aceeaşi dată, cu excepţia cazului în care părţile convin să integreze părţile relevante din titlul XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltare durabilă] în rubrica a doua [Aviaţie].
12.Titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor şi dispoziţii orizontale] nu se aplică alineatelor (4)-(9).
Art. 1: Articolul EXC.1: Excepţii generale
1.Nicio dispoziţie a capitolului unu [Tratamentul naţional şi accesul pe piaţă al mărfurilor ] şi a capitolului cinci [Vamă şi facilitarea comerţului] din titlul I din rubrica întâi din partea a doua, a titlului VIII din rubrica întâi din partea a doua [Energie şi materii prime], a capitolului patru din titlul XI din rubrica întâi din partea a doua [Întreprinderile deţinute de stat], a titlului III din rubrica întâi din partea a doua [Comerţul digital] şi a capitolului doi din titlul II din rubrica întâi din partea a doua [Liberalizarea investiţiilor] nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte sau să menţină măsuri compatibile cu articolul XX din GATT 1994. În acest scop, articolul XX din GATT 1994, inclusiv notele explicative şi dispoziţiile suplimentare ale acestuia, este încorporat în prezentul acord şi este parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.
2.Sub rezerva cerinţei ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţările în care există condiţii similare sau să constituie o restricţionare disimulată a liberalizării investiţiilor sau a comerţului cu servicii, nicio dispoziţie a titlului VIII din rubrica întâi din partea a doua [Energie şi materii prime], a capitolului patru din titlul XI din rubrica întâi din partea a doua [Întreprinderile deţinute de stat], a titlului III din rubrica întâi din partea a doua [Comerţul digital], a titlului II din rubrica întâi din partea a doua [Servicii şi investiţii] şi a titlului IV din rubrica întâi din partea a doua [Circulaţia capitalurilor, plăţile, transferurile şi măsurile de salvgardare temporare] nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către oricare dintre părţi a măsurilor:
(a)necesare pentru protejarea securităţii publice sau a moralităţii publice ori pentru menţinerea ordinii publice67;
67Excepţiile vizând securitatea publică şi ordinea publică pot fi invocate doar în cazul în care există o ameninţare autentică şi suficient de gravă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societăţii.
(b)necesare pentru protejarea vieţii sau a sănătăţii oamenilor, a animalelor sau a plantelor;
(c)necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative care nu contravin dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv a celor referitoare la:
(i)prevenirea practicilor înşelătoare şi frauduloase sau care sunt necesare pentru remedierea efectelor nerespectării contractelor;
(ii)protecţia vieţii private a persoanelor fizice în legătură cu prelucrarea şi difuzarea datelor cu caracter personal şi protecţia confidenţialităţii înregistrărilor şi conturilor persoanelor şi
(iii)protecţia siguranţei.
3.Pentru mai multă certitudine, părţile înţeleg că, în măsura în care astfel de măsuri sunt altminteri incompatibile cu dispoziţiile capitolelor, secţiunilor sau titlurilor menţionate anterior:
(a)măsurile menţionate la articolul XX litera (b) din GATT 1994 şi la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol includ măsurile de mediu care sunt necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor;
(b)articolul XX litera (g) din GATT 1994 se aplică măsurilor legate de conservarea resurselor naturale vii şi care nu sunt vii epuizabile şi
(c)măsurile luate pentru a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu pot intra sub incidenţa articolului XX litera (b) sau (g) din GATT 1994 sau a alineatului (2) litera (b) din prezentul articol.
4.Înainte ca o parte să adopte oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) şi (j) din GATT 1994, partea respectivă furnizează celeilalte părţi toate informaţiile relevante, în vederea căutării unei soluţii acceptabile pentru părţi. Dacă nu se ajunge la un acord în termen de 30 de zile de la furnizarea informaţiilor, partea în cauză poate să aplice măsurile relevante. În cazul în care circumstanţe excepţionale şi critice care necesită o acţiune imediată fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenţionează să ia măsurile poate aplica imediat măsurile de precauţie necesare pentru a face faţă situaţiei. Partea în cauză informează imediat în acest sens cealaltă parte.
Art. 2: Articolul EXC.2: Fiscalitatea
1.Nicio dispoziţie a titlurilor I - VII, a capitolului patru [Energie şi materii prime] din titlul VIII, a titlurilor IX-XII din rubrica întâi din partea a doua sau din rubrica a şasea din partea a doua [Alte dispoziţii] nu afectează drepturile şi obligaţiile Uniunii sau ale statelor sale membre şi ale Regatului Unit, în temeiul vreunei convenţii fiscale. În cazul unei neconcordanţe între prezentul acord şi orice astfel de convenţie fiscală, convenţia fiscală prevalează în ceea ce priveşte dispoziţiile neconcordante. În ceea ce priveşte o convenţie fiscală între Uniune sau statele sale membre şi Regatul Unit, autorităţile competente relevante în cadrul prezentului acord şi al respectivei convenţii fiscale stabilesc de comun acord dacă există vreo neconcordanţă între prezentul acord şi convenţia fiscală în cauză.68
68Pentru mai multă certitudine, o astfel de determinare nu aduce atingere titlului I din partea a şasea [Soluţionarea litigiilor].
2.Articolul SERVIN.2.4 din capitolul doi din titlul II din rubrica întâi din partea a doua [Liberalizarea investiţiilor] şi articolul SERVIN.3.4 din capitolul trei din titlul II din rubrica întâi din partea a doua [Comerţul transfrontalier cu servicii] nu se aplică unui avantaj acordat în temeiul unei convenţii fiscale.
3.Sub rezerva cerinţei ca măsurile fiscale să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între ţări în care există condiţii similare sau să nu fie o restricţionare disimulată a comerţului şi investiţiilor, nicio dispoziţie a titlurilor I - VII, a capitolului patru [Energie şi materii prime] din titlul VIII, a titlurilor IX-XII din rubrica întâi din partea a doua sau din rubrica a şasea [Alte dispoziţii] din partea a doua nu se interpretează ca împiedicând adoptarea, menţinerea sau aplicarea de către o parte a oricărei măsuri care:
(a)vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile sau eficace69 de impozite directe; sau
69Măsurile care vizează asigurarea impunerii sau colectării echitabile sau eficace a impozitelor directe cuprind măsurile luate de o parte în temeiul regimului său fiscal care:
(i)se aplică furnizorilor de servicii nerezidenţi pentru recunoaşterea faptului că obligaţia fiscală a nerezidenţilor este determinată în privinţa elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părţii; sau
(ii)se aplică nerezidenţilor pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părţii; sau
(iii)se aplică nerezidenţilor sau rezidenţilor pentru a împiedica evitarea obligaţiilor fiscale sau evaziunea fiscală, inclusiv măsurile de asigurare a conformităţii; sau
(iv)se aplică consumatorilor de servicii furnizate pe teritoriul celeilalte părţi sau provenite de pe teritoriul celeilalte părţi pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de aceşti consumatori, provenite din surse aflate pe teritoriul părţii; sau
(v)fac distincţie între furnizorii de servicii supuşi impozitului asupra elementelor impozabile la nivel mondial şi ceilalţi furnizori de servicii, prin recunoaşterea diferenţei de natură a bazei de impunere care există între ei; sau
(vi)determină, atribuie sau repartizează veniturile, profitul, câştigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor fizice sau sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleiaşi persoane, în scopul menţinerii bazei impozabile a părţii.
(b)fac o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul unde capitalurile sunt investite;
4.În sensul prezentului capitol:
(a)"reşedinţă" înseamnă reşedinţa fiscală;
(b)"convenţie fiscală" înseamnă o convenţie ce vizează evitarea dublei impuneri sau orice alt acord sau aranjament internaţional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate şi
(c)"impozitele directe" cuprind toate impozitele pe venit sau pe capital, inclusiv impozitele pe câştigurile din înstrăinarea proprietăţilor, impozitele pe patrimoniu, moşteniri şi donaţii, impozitele pe salariile şi alte drepturi de natură salarială plătite de întreprinderi şi impozitele pe aprecierea capitalului.
Art. 3: Articolul EXC.3: Derogări OMC
În cazul în care o obligaţie prevăzută la titlurile I-XII din rubrica întâi din partea a doua sau din rubrica a şasea [Alte dispoziţii] din partea a doua din prezentul acord este echivalentă în mod substanţial cu o obligaţie prevăzută în Acordul OMC, orice măsură luată în conformitate cu o derogare adoptată în temeiul articolului IX din Acordul OMC este considerată a fi conformă cu dispoziţia echivalentă în mod substanţial din prezentul acord.
Art. 4: Articolul EXC.4: Excepţii de securitate
Nicio dispoziţie a titlurilor I-XII din rubrica întâi din partea a doua sau din rubrica a şasea [Alte dispoziţii] din partea a doua din prezentul acord nu se interpretează:
(a)ca impunând unei părţi obligaţia de a furniza sau de a oferi acces la orice informaţie a cărei divulgare este considerată de partea respectivă contrară intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii; sau
(b)ca împiedicând o parte să întreprindă o acţiune pe care partea respectivă o consideră necesară pentru protecţia intereselor sale esenţiale în domeniul securităţii:
(i)legate de producerea sau traficul de arme, muniţii şi material de război, precum şi cu producerea, traficul şi tranzacţiile cu alte produse şi materiale, servicii şi tehnologii şi cu activităţile economice, efectuate direct sau indirect, în scopul aprovizionării unei unităţi militare;
(ii)legate de materialele fisionabile şi fuzionabile sau cu materialele din care sunt obţinute acestea; sau
(iii)pe timp de război sau în alte situaţii de urgenţă în cadrul relaţiilor internaţionale; sau
(c)ca împiedicând o parte să ia orice măsură pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin în temeiul Cartei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Art. 5: Articolul EXC.5: Informaţii confidenţiale
1.Nicio dispoziţie a titlurilor I-X, a titlului XI, cu excepţia articolului LPFS.2.26 [Standarde fiscale] din titlul XI, şi a titlului XII din rubrica întâi din partea a doua sau din rubrica a şasea [Alte dispoziţii] din partea a doua din prezentul acord nu se interpretează ca obligând o parte să pună la dispoziţie informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea aplicării legii sau ar fi în alt mod contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private, cu excepţia cazului în care un tribunal arbitral solicită astfel de informaţii confidenţiale în cadrul procedurii de soluţionare a litigiilor prevăzută la titlul I [Soluţionarea litigiilor] din partea a şasea sau a cazului în care un grup de experţi solicită astfel de informaţii confidenţiale în cadrul procedurilor prevăzute la articolul LPFS.9.2 [Grupul de experţi] sau la articolul LPFS.9.3 [Grupul de experţi privind domeniile în care se menţin nivelurile de protecţie]. În astfel de cazuri, tribunalul arbitral sau, după caz, grupul de experţi asigură o protecţie deplină a confidenţialităţii, în conformitate cu ANEXA INST-X [Regulamentul de procedură].
2.Atunci când o parte transmite Consiliului de parteneriat sau comitetelor informaţii care sunt considerate confidenţiale în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative, cealaltă parte tratează aceste informaţii ca fiind confidenţiale, cu excepţia cazului în care partea care le transmite convine altfel.
SUBPARTEA II:RUBRICA A DOUA - AVIAŢIE
Art. 1: Articolul AIRTRN.1: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
(a)"transportator aerian" înseamnă o întreprindere de transport aerian titulară a unei licenţe de operare valabile sau a unui document echivalent;
(b)"transportator aerian din Uniune" înseamnă un transportator aerian care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] alineatul (1) litera (b);
(c)"transportator aerian din Regatul Unit" înseamnă un transportator aerian care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] alineatul (1) litera (a) sau alineatul (2) litera (a);
(d)"servicii de navigaţie aeriană" înseamnă servicii de trafic aerian, servicii de comunicaţii, navigaţie şi supraveghere, servicii meteorologice aeronautice şi servicii de informare aeronautică;
(e)"certificat de operator aerian" înseamnă un document eliberat unui transportator aerian care atestă că respectivul transportator aerian dispune de capacitatea profesională şi organizatorică necesară pentru a asigura operarea în condiţii de siguranţă a aeronavelor pentru activităţile aviatice menţionate în certificat;
(f)"managementul traficului aerian" înseamnă ansamblul funcţiilor de la bordul aeronavelor şi de la sol (servicii de trafic aerian, managementul spaţiului aerian şi managementul fluxului de trafic aerian) necesare pentru a asigura mişcarea sigură şi eficientă a aeronavelor în toate fazele lor de operare;
(g)"transport aerian" înseamnă transportul cu aeronave al pasagerilor, al bagajelor, al mărfurilor şi al poştei, separat sau mixt, oferit publicului contra cost sau prin închiriere;
(h)"constatare a naţionalităţii" înseamnă constatarea faptului că un transportator aerian care propune operarea de servicii aeriene în temeiul prezentului titlu îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] în ceea ce priveşte proprietatea sa, controlul său efectiv şi sediul său principal;
(i)"autorităţi competente" înseamnă, pentru Regatul Unit, autorităţile Regatului Unit responsabile pentru funcţiile de reglementare şi funcţiile administrative care îi revin Regatului Unit în temeiul prezentului titlu; şi, pentru Uniune, autorităţile Uniunii şi ale statelor membre responsabile pentru funcţiile de reglementare şi funcţiile administrative care îi revin Uniunii în temeiul prezentului titlu;
(j)"convenţia" înseamnă Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, şi include:
(i)orice modificare care a intrat în vigoare în temeiul articolului 94 litera (a) din convenţie şi care a fost ratificată de Regatul Unit şi de statul membru sau statele membre în cauză, după caz şi
(ii)orice anexă sau orice modificare la aceasta, adoptată în temeiul articolului 90 din convenţie, în măsura în care o astfel de anexă sau de modificare este aplicabilă în orice moment pentru Regatul Unit şi statul membru sau statele membre în cauză, după caz;
(k)"discriminare" înseamnă diferenţierea în orice fel, fără justificare obiectivă, în ceea ce priveşte furnizarea de bunuri sau servicii, inclusiv de servicii publice, utilizate pentru prestarea de servicii de transport aerian, sau în ceea ce priveşte tratamentul acestor bunuri sau servicii de către autorităţile publice relevante pentru aceste servicii;
(l)"control efectiv" înseamnă o relaţie constituită din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, separat sau împreună şi având în vedere circumstanţele de fapt sau de drept implicate, conferă posibilitatea exercitării, direct sau indirect, a unei influenţe hotărâtoare asupra unei întreprinderi, în special prin:
(i)dreptul de folosinţă, totală sau parţială, a activelor unei întreprinderi;
(ii)drepturi sau contracte care conferă o influenţă hotărâtoare asupra componenţei, votului sau deciziilor organelor unei întreprinderi sau conferă în alt mod o influenţă hotărâtoare asupra conducerii afacerilor întreprinderii;
(m)"constatare a capacităţii" înseamnă constatarea faptului că un transportator aerian care propune operarea de servicii aeriene în temeiul prezentului titlu are o capacitate financiară suficientă şi cunoştinţe şi competenţe de specialitate corespunzătoare în domeniul managerial pentru operarea serviciilor respective şi că este dispusă să respecte actele cu putere de lege, normele administrative şi cerinţele care reglementează furnizarea respectivelor servicii;
(n)"cost total" înseamnă costul serviciului furnizat, care poate include sumele corespunzătoare pentru costului capitalului şi deprecierea activelor, precum şi costurile de întreţinere, operare, gestionare şi administrare;
(o)"OACI" înseamnă Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale din cadrul Naţiunilor Unite;
(p)"sediu principal" înseamnă sediul central sau sediul social al unui transportator aerian în care se exercită principalele funcţii financiare şi de control operaţional ale transportatorului aerian respectiv, inclusiv managementul continuităţii navigabilităţii;
(q)"inspecţie la platformă" înseamnă examinarea efectuată de către autoritatea competentă a unei părţi sau de către reprezentanţi desemnaţi ai acesteia, la bord şi în exteriorul unei aeronave a celeilalte părţi, pentru a verifica atât valabilitatea documentelor relevante ale aeronavei şi a documentelor membrilor echipajului acesteia, cât şi starea în care se prezintă aeronava şi echipamentele sale;
(r)"handling propriu" înseamnă efectuarea operaţiunilor de handling la sol de către un transportator aerian în mod direct pentru sine sau pentru un alt transportator aerian, în cazul în care:
(i)una dintre ele este acţionar majoritar al celeilalte sau
(ii)un singur organism deţine o participaţie majoritară în fiecare dintre ele;
(s)"servicii aeriene regulate" înseamnă serviciile aeriene care sunt programate şi efectuate contra cost conform unui orar publicat sau cu o astfel de regularitate ori frecvenţă încât să constituie o serie sistematică evidentă şi care pot fi rezervate direct de public şi zborurile suplimentare prilejuite de un excedent de trafic provenit de la zborurile regulate;
(t)"escală în scopuri necomerciale" înseamnă aterizarea în orice alt scop decât îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, a bagajelor, a mărfurilor şi/sau a poştei în cadrul transportului aerian;
(u)"tarif" înseamnă orice tarif pentru transportul aerian al pasagerilor, al bagajelor sau al mărfurilor (excluzând poşta), inclusiv orice alt mijloc de transport în legătură cu acestea, practicat de către transportatorii aerieni, inclusiv de agenţii acestora, precum şi condiţiile care reglementează disponibilitatea unui astfel de tarif;
(v)"taxă de utilizare" înseamnă o taxă impusă transportatorilor aerieni pentru utilizarea infrastructurilor sau a serviciilor aeroportuare, de navigaţie aeriană (inclusiv în cazul survolărilor) sau de securitate a aviaţiei, inclusiv a serviciilor şi infrastructurilor conexe sau taxe legate de mediu, inclusiv taxe pentru zgomot şi taxe pentru abordarea problemelor legate de calitatea aerului la nivel local în aeroporturi sau în jurul acestora.
Art. 2: Articolul AIRTRN.2: Tabelul rutelor
(1)Sub rezerva articolului AIRTRN.3 [Drepturi de trafic], Uniunea acordă Regatului Unit dreptul ca transportatorii aerieni din Regatul Unit să opereze, în cursul efectuării transportului aerian, pe următoarele rute:
Puncte pe teritoriul Regatului Unit - Puncte intermediare - Puncte pe teritoriul Uniunii - Puncte ulterioare.
(2)Sub rezerva articolului AIRTRN.3 [Drepturi de trafic], Regatul Unit acordă Uniunii dreptul ca transportatorii aerieni din Uniune să opereze, în cursul efectuării transportului aerian, pe următoarele rute:
Puncte pe teritoriul Uniunii - Puncte intermediare - Puncte pe teritoriul Regatului Unit - Puncte ulterioare.
Art. 3: Articolul AIRTRN.3: Drepturi de trafic
(1)Fiecare parte acordă celeilalte părţi dreptul ca transportatorii săi aerieni, în scopul efectuării transportului aerian pe rutele prevăzute la articolul AIRTRN.2 [Tabelul rutelor]:
a)să survoleze teritoriul său fără a ateriza;
b)să efectueze escale în scopuri necomerciale pe teritoriul său.
(2)Regatul Unit beneficiază de dreptul ca transportatorii săi aerieni să efectueze escale pe teritoriul Uniunii pentru a furniza servicii aeriene regulate şi neregulate între orice punct situat pe teritoriul Regatului Unit şi orice punct situat pe teritoriul Uniunii (drepturi de trafic aferente celei de a treia şi a patra libertăţi).
(3)Uniunea beneficiază de dreptul ca transportatorii săi aerieni să efectueze escale pe teritoriul Regatului Unit pentru a furniza servicii aeriene regulate şi neregulate între orice punct situat pe teritoriul Uniunii şi orice punct situat pe teritoriul Regatului Unit (drepturi de trafic aferente celei de a treia şi a patra libertăţi).
(4)În pofida alineatelor (1), (2) şi (3) şi fără a aduce atingere alineatului (9), statele membre şi Regatul Unit pot, sub rezerva normelor şi procedurilor interne ale fiecărei părţi, să încheie acorduri bilaterale prin care, în temeiul prezentului acord, să îşi acorde reciproc următoarele drepturi:
a)pentru Regatul Unit, dreptul ca transportatorii săi aerieni să efectueze escale pe teritoriul statului membru în cauză pentru a furniza servicii aeriene regulate şi neregulate de transport exclusiv de mărfuri, între puncte situate pe teritoriul statului membru respectiv şi puncte situate într-o ţară terţă, ca parte a unui serviciu cu originea sau destinaţia pe teritoriul Regatului Unit (drepturi de trafic aferente celei de a cincea libertăţi);
b)pentru statul membru în cauză, dreptul ca transportatorii aerieni ai Uniunii să efectueze escale pe teritoriul Regatului Unit pentru a furniza servicii aeriene regulate şi neregulate de transport exclusiv de mărfuri, între puncte situate pe teritoriul Regatului Unit şi puncte situate într-o ţară terţă, ca parte a unui serviciu cu originea sau destinaţia pe teritoriul statului membru respectiv (drepturi de trafic aferente celei de a cincea libertăţi).
(5)Drepturile acordate reciproc în conformitate cu alineatul (4) sunt reglementate de dispoziţiile prezentului titlu.
(6)Nicio parte nu limitează unilateral volumul traficului, capacitatea, frecvenţa, regularitatea, ruta, originea sau destinaţia serviciilor de transport aerian operate în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4), şi nici tipul sau tipurile de aeronave operate în acest scop de către transportatorii aerieni ai celeilalte părţi, cu excepţia cazurilor în care există o motivaţie de ordin vamal, tehnic, operaţional, de management al traficului aerian, de siguranţă, de mediu sau de protecţie a sănătăţii, în mod nediscriminatoriu, sau cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu.
(7)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu poate fi interpretată în sensul de a conferi Regatului Unit dreptul ca transportatorii săi aerieni să ia la bord, cu titlu oneros, pe teritoriul unui stat membru, pasageri, bagaje, mărfuri sau poştă care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul respectivului stat membru sau al oricărui alt stat membru.
(8)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu poate fi interpretată în sensul de a conferi Uniunii dreptul ca transportatorii săi aerieni să ia la bord, cu titlu oneros, pe teritoriul Regatului Unit, pasageri, bagaje, mărfuri sau poştă care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul Regatului Unit.
(9)Sub rezerva normelor şi procedurilor interne ale părţilor, autorităţile competente ale Regatului Unit şi ale statelor membre pot autoriza servicii aeriene neregulate dincolo de drepturile prevăzute în prezentul articol, cu condiţia ca acestea să nu constituie o formă disimulată de servicii regulate, şi pot stabili acorduri bilaterale privind procedurile care trebuie urmate pentru tratarea cererilor transportatorilor aerieni şi adoptarea deciziilor cu privire la cererile respective.
Art. 4: Articolul AIRTRN.4: Acorduri de partajare de coduri şi de rezervare de capacitate
(1)Serviciile de transport aerian prevăzute la articolul AIRTRN.3 [Drepturi de trafic] pot fi furnizate prin intermediul unor acorduri de rezervare de capacitate sau de partajare de coduri, după cum urmează:
a)un transportator aerian din Regatul Unit poate acţiona în calitate de transportator comercial în raport cu orice transportator aerian efectiv care este un transportator aerian din Uniune sau un transportator aerian din Regatul Unit sau cu orice transportator aerian efectiv dintr-o ţară terţă care, în conformitate cu dreptul Uniunii sau, după caz, în conformitate cu dreptul intern al statului membru sau al statelor membre în cauză, beneficiază de drepturile de trafic necesare, precum şi de dreptul ca transportatorii săi aerieni să exercite drepturile respective în virtutea acordului în cauză;
b)un transportator aerian din Uniune poate acţiona în calitate de transportator comercial în raport cu orice transportator aerian efectiv care este un transportator aerian din Uniune sau un transportator aerian din Regatul Unit sau cu orice transportator aerian efectiv dintr-o ţară terţă care, în conformitate cu dreptul Regatului Unit, beneficiază de drepturile de trafic necesare, precum şi de dreptul ca transportatorii săi aerieni să exercite drepturile respective în virtutea acordului în cauză;
c)un transportator aerian din Regatul Unit poate acţiona în calitate de transportator aerian efectiv în raport cu orice transportator comercial care este un transportator aerian din Uniune sau un transportator aerian din Regatul Unit sau cu orice transportator comercial dintr-o ţară terţă care, în conformitate cu dreptul Uniunii sau, după caz, în conformitate cu dreptul intern al statului membru sau al statelor membre în cauză, beneficiază de drepturile necesare pentru a încheia acordul în cauză;
d)un transportator aerian din Uniune poate acţiona în calitate de transportator aerian efectiv în raport cu orice transportator comercial care este un transportator aerian din Uniune sau un transportator aerian din Regatul Unit sau cu orice transportator comercial dintr-o ţară terţă care, în conformitate cu dreptul Regatului Unit, beneficiază de drepturile necesare pentru a încheia acordul în cauză;
e)în contextul acordurilor prevăzute la literele (a)-(d), un transportator aerian al unei părţi poate acţiona în calitate de transportator comercial în temeiul unui acord de rezervare de capacitate sau de partajare de coduri, în cadrul unor servicii furnizate între oricare două puncte, de origine şi de destinaţie, situate ambele pe teritoriul celeilalte părţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)condiţiile prevăzute la litera (a) sau, după caz, litera (b) în ceea ce priveşte transportatorul aerian efectiv şi
(ii)serviciul de transport în chestiune face parte dintr-un transport efectuat de transportatorul comercial între un punct situat pe teritoriul părţii sale şi punctul de destinaţie respectiv situat pe teritoriul celeilalte părţi.
(2)Un transportator aerian al unei părţi poate acţiona în calitate de transportator comercial în temeiul unui acord de rezervare de capacitate sau de partajare de coduri, în cadrul unor servicii furnizate între oricare două puncte dintre care unul este situat pe teritoriul celeilalte părţi, iar celălalt este situat într-o ţară terţă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) sau, după caz, litera (b) în ceea ce priveşte transportatorul aerian efectiv şi
b)serviciul de transport în cauză face parte dintr-un transport efectuat de transportatorul comercial între un punct situat pe teritoriul părţii sale şi punctul respectiv situat într-o ţară terţă.
(3)În ceea ce priveşte fiecare bilet vândut care implică acordurile menţionate la prezentul articol, cumpărătorul este informat, la efectuarea rezervării, cu privire la transportatorul aerian care operează fiecare sector al serviciului. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau în cazul unei modificări ulterioare rezervării, identitatea transportatorului aerian efectiv i se comunică pasagerului de îndată ce este stabilită. În toate cazurile, identitatea transportatorului aerian efectiv sau a transportatorilor aerieni efectivi i se comunică pasagerului la înregistrare sau înainte de îmbarcare, atunci când nu este necesară înregistrarea pentru un zbor de legătură.
(4)Părţile pot impune ca acordurile menţionate la prezentul articol să fie aprobate de autorităţile lor competente în scopul de a se verifica respectarea condiţiilor stabilite la prezentul articol şi a altor cerinţe prevăzute în prezentul acord, în special în ceea ce priveşte concurenţa, siguranţa şi securitatea.
(5)Recurgerea la un acord de partajare de coduri sau de rezervare de capacitate nu poate conduce, în niciun caz, la exercitarea, de către transportatorii aerieni ai părţilor, în baza prezentului acord, a unor drepturi de trafic diferite de cele prevăzute la articolul AIRTRN.3 [Drepturi de trafic].
Art. 5: Articolul AIRTRN.5: Flexibilitate operaţională
Drepturile acordate reciproc de către părţi în conformitate cu articolul AIRTRN.3 [Drepturi de trafic] alineatele (2), (3) şi (4) includ, în limitele stabilite de acestea, toate prerogativele următoare:
(a)de a opera zboruri într-o direcţie sau în alta sau în ambele direcţii;
(b)de a combina diferite numere de zbor în cadrul operării unei singure aeronave;
(c)de a deservi puncte din tabelul rutelor în orice combinaţie şi în orice ordine;
(d)de a transfera trafic între aeronavele aceluiaşi transportator aerian în orice punct ("change of gauge");
(e)de a face escală de trafic în orice punct, indiferent dacă acesta este situat pe teritoriul sau în afara teritoriului oricăreia dintre părţi;
(f)de a tranzita trafic pe teritoriul celeilalte părţi;
(g)de a combina trafic la bordul aceleiaşi aeronave, independent de provenienţa acestuia;
(h)de a deservi mai mult de un punct pe acelaşi serviciu ("co-terminalisation").
Art. 6: Articolul AIRTRN.6: Autorizaţii de operare şi permise tehnice
(1)La primirea unei cereri de autorizaţie de operare din partea unui transportator aerian al uneia dintre părţi, în forma şi modul stabilite, pentru operarea de servicii de transport aerian în temeiul prezentului titlu, cealaltă parte acordă autorizaţiile şi permisele tehnice corespunzătoare într-un termen procedural minim, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)în cazul unui transportator aerian din Regatul Unit:
(i)transportatorul aerian este deţinut, în mod direct sau prin participaţie majoritară, şi este controlat efectiv de Regatul Unit, de resortisanţi ai acestuia sau ambele;
(ii)transportatorul aerian are sediul principal pe teritoriul Regatului Unit şi deţine o licenţă în conformitate cu dreptul Regatului Unit şi
(iii)transportatorul aerian deţine un certificat de operator aerian emis de autoritatea competentă a Regatului Unit, care este identificat în mod clar, iar autoritatea respectivă exercită şi menţine un control efectiv în materie de reglementare asupra transportatorului aerian;
b)în cazul unui transportator aerian din Uniune:
(i)transportatorul aerian este deţinut, în mod direct sau prin participaţie majoritară, şi este controlat efectiv de unul sau mai multe state membre, de alte state membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, de Elveţia, de resortisanţi ai acestor state sau de o combinaţie a acestora;
(ii)transportatorul aerian are sediul principal pe teritoriul Uniunii şi deţine o licenţă de operare valabilă în conformitate cu dreptul Uniunii şi
(iii)transportatorul aerian deţine un certificat de operator aerian emis de autoritatea competentă a Uniunii sau a unui stat membru, care este identificat în mod clar, iar autoritatea respectivă exercită şi menţine un control efectiv în materie de reglementare asupra transportatorului aerian;
c)articolele AIRTRN.18 [Siguranţa aviaţiei] şi AIRTRN.19 [Securitatea aviaţiei] sunt respectate şi
d)transportatorul aerian îndeplineşte condiţiile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative care se aplică în mod obişnuit la operarea transportului aerian internaţional de către partea care examinează cererea sau cererile respective.
(2)În pofida alineatului (1) litera (a) punctul (i), autorizaţiile de operare şi permisele corespunzătoare se acordă transportatorilor aerieni din Regatul Unit dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) şi literele (c) şi (d);
b)transportatorul aerian este deţinut, în mod direct sau prin participaţie majoritară, şi este controlat efectiv de unul sau mai multe state membre, de alte state membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, de Elveţia, de resortisanţi ai acestor state sau de o combinaţie a acestora, singuri sau împreună cu Regatul Unit şi/sau resortisanţi ai Regatului Unit;
c)în ziua încheierii perioadei de tranziţie, transportatorul aerian deţinea o licenţă de operare valabilă în conformitate cu dreptul Uniunii.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), dovada unui control efectiv în materie de reglementare include, dar nu se limitează la următoarele elemente:
a)(a) transportatorul aerian în cauză deţine o licenţă sau un permis de operare valabil eliberat(ă) de autoritatea competentă şi îndeplineşte criteriile stabilite de partea care a eliberat licenţa sau permisul de operare de servicii aeriene internaţionale şi
b)partea respectivă are şi menţine programe de supraveghere a siguranţei şi a securităţii pentru transportatorul aerian respectiv, în conformitate cu standardele OACI.
(4)La acordarea autorizaţiilor de operare şi a permiselor tehnice, fiecare parte îi tratează în mod nediscriminatoriu pe toţi transportatorii aerieni ale celeilalte părţi.
(5)La primirea unei cereri de autorizaţie de operare din partea unui transportator aerian al unei părţi, cealaltă parte recunoaşte orice constatare a capacităţii sau orice constatare a naţionalităţii, sau ambele, făcută de prima parte cu privire la respectivul transportator aerian ca şi când o astfel de constatare ar fi fost făcută de propriile autorităţi competente şi nu efectuează investigaţii suplimentare în acest sens, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul AIRTRN.8 [Refuzarea, revocarea, suspendarea sau limitarea unei autorizaţii de operare] alineatul (3).
Art. 7: Articolul AIRTRN.7: Planuri operaţionale, programe şi orare
Notificarea planurilor operaţionale, a programelor sau a orarelor pentru serviciile aeriene operate în temeiul prezentului titlu poate fi solicitată de o parte numai în scopuri informative. În cazul în care o parte solicită o astfel de notificare, aceasta trebuie să reducă la minimum sarcina administrativă asociată cerinţelor şi procedurilor sale de notificare pe care o suportă intermediarii de transport aerian şi transportatorii aerieni ai celeilalte părţi.
Art. 8: Articolul AIRTRN.8: Refuzarea, revocarea, suspendarea sau limitarea unei autorizaţii de operare
(1)Uniunea poate lua măsuri împotriva unui transportator aerian din Regatul Unit, în conformitate cu alineatele (3), (4) şi (5) de la prezentul articol, în oricare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul autorizaţiilor şi al permiselor acordate în conformitate cu articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] alineatul (1) litera (a), nu este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute în dispoziţia respectivă;
b)în cazul autorizaţiilor şi al permiselor acordate în conformitate cu articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] alineatul (2), nu este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute în dispoziţia respectivă;
c)transportatorul aerian nu a respectat actele cu putere de lege şi normele administrative menţionate la articolul AIRTRN.10 [Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative] sau
d)astfel de măsuri sunt necesare pentru a se preveni răspândirea bolilor, a se asigura protecţia împotriva răspândirii bolilor şi a se controla răspândirea bolilor sau pentru a se proteja în alt mod sănătatea publică.
(2)Regatul Unit poate lua măsuri împotriva unui transportator aerian din Uniune, în conformitate cu alineatele (3), (4) şi (5) de la prezentul articol, în oricare dintre următoarele cazuri:
a)nu este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute la articolul AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] alineatul (1) litera (b);
b)transportatorul aerian nu a respectat actele cu putere de lege şi normele administrative menţionate la articolul AIRTRN.10 [Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative] din prezentul titlu sau
c)astfel de măsuri sunt necesare pentru a se preveni răspândirea bolilor, a se asigura protecţia împotriva răspândirii bolilor şi a se controla răspândirea bolilor sau pentru a se proteja în alt mod sănătatea publică.
(3)În cazul în care o parte are motive întemeiate să considere că un transportator aerian al celeilalte părţi se află în oricare dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) sau (2), după caz, şi că trebuie luate măsuri în acest sens, partea în cauză notifică în scris celeilalte părţi, cât mai curând posibil, motivele intenţiei de refuzare, suspendare sau limitare a autorizaţiei de operare ori a permisului tehnic şi solicită consultări.
(4)Aceste consultări demarează cât mai curând posibil şi nu mai târziu de 30 de zile de la primirea solicitării de consultări. În cazul în care nu se ajunge la un acord satisfăcător în termen de 30 de zile sau într-un termen convenit de la data demarării acestor consultări ori în cazul în care nu se iau măsurile corective convenite, partea care a solicitat consultările are motive să ia măsuri în vederea refuzării, a revocării, a suspendării, a condiţionării sau a limitării autorizaţiei de operare ori a permiselor tehnice ale transportatorului aerian sau ale transportatorilor aerieni în cauză pentru a asigura conformitatea cu articolele AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice] şi AIRTRN.10 [Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative]. În cazul în care s-au luat măsuri în vederea refuzării, a revocării, a suspendării sau a limitării autorizaţiei de operare sau a permiselor tehnice ale unui transportator aerian, o parte poate recurge la arbitraj, în conformitate cu articolul INST.14 [Procedura arbitrală], fără a recurge în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Un tribunal arbitral tratează problema în regim de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente]. La cererea unei părţi, tribunalul arbitral poate dispune, până la pronunţarea hotărârii sale definitive, adoptarea unor măsuri provizorii de soluţionare, inclusiv modificarea sau suspendarea măsurilor adoptate de oricare dintre părţi în temeiul prezentului articol.
(5)În pofida alineatelor (3) şi (4), în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) şi la alineatul (2) literele (b) şi (c), o parte poate lua măsuri imediate sau urgente atunci când acest lucru este impus de o situaţie de urgenţă sau pentru a preveni continuarea nerespectării. În sensul prezentului alineat, continuarea nerespectării înseamnă că aspectul nerespectării a fost deja abordat între autorităţile competente ale părţilor.
(6)Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor titlului XI [Condiţii echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă] din rubrica întâi, ale articolului AIRTRN 11 [Nediscriminarea] alineatul (4), ale articolului AIRTRN 18 [Siguranţa aviaţiei] alineatele (4), (6) şi (8) şi ale articolului AIRTRN 19 [Securitatea aviaţiei] alineatul (12) şi nici procedurii de soluţionare a litigiilor prevăzute în partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor] sau măsurilor care rezultă din acestea.
Art. 9: Articolul AIRTRN.9: Proprietatea şi controlul transportatorilor aerieni
Părţile recunosc avantajele potenţiale ale continuării liberalizării cerinţelor în materie de proprietate şi control aplicabile transportatorilor lor aerieni. Părţile convin să examineze, în cadrul Comitetului specializat privind transportul aerian, opţiunile de liberalizare reciprocă a cerinţelor în materie de proprietate şi control aplicabile transportatorilor lor aerieni, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord şi, ulterior, în termen de 12 luni de la primirea unei solicitări în acest sens înaintate de una dintre părţi. În urma acestei examinări, părţile pot decide să modifice prezentul titlu.
Art. 10: Articolul AIRTRN.10: Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative
(1)Actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi referitoare la accesul şi operarea pe teritoriul său şi ieşirea de pe acesta a aeronavelor care efectuează transporturi aeriene internaţionale trebuie să fie respectate de transportatorii aerieni ai celeilalte părţi când intră, operează şi se află pe teritoriul părţii respective şi când ies de pe acesta.
(2)Actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi referitoare la accesul şi operarea pe teritoriul său şi ieşirea de pe acesta a pasagerilor, a echipajului, a bagajelor, a mărfurilor sau a poştei din aeronave (inclusiv normele administrative referitoare la intrare, verificare, imigrare, paşapoarte, vamă şi carantină sau, în cazul poştei, normele poştale) trebuie să fie respectate de pasagerii, echipajele, bagajele, mărfurile şi poşta transportate de transportatorii aerieni ai celeilalte părţi sau de oricine acţionează în numele acestora când intră, operează şi se află pe teritoriul părţii respective şi când ies de pe acesta.
(3)Părţile permit, pe teritoriul lor respectiv, transportatorilor aerieni ai ale celeilalte părţi să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că sunt transportate numai persoanele care deţin documentele de călătorie necesare pentru intrarea pe teritoriul celeilalte părţi sau tranzitarea acestuia.
Art. 11: Articolul AIRTRN.11: Nediscriminare
(1)Fără a aduce atingere titlului XI [Condiţii echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă] din rubrica întâi, părţile elimină, în cadrul jurisdicţiilor lor, toate formele de discriminare care ar putea aduce atingere oportunităţilor echitabile şi egale ale transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi de a concura exercitându-şi drepturile prevăzute în prezentul titlu.
(2)O parte ("partea solicitantă") poate acţiona în conformitate cu alineatele (3)-(6) în cazul în care consideră că discriminarea interzisă la alineatul (1) aduce atingere oportunităţilor echitabile şi egale ale transportatorilor săi aerieni de a concura exercitându-şi drepturile prevăzute în prezentul titlu.
(3)Partea iniţiatoare transmite în scris celeilalte părţi ("partea solicitată") o cerere de consultări. Consultările încep în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(4)Dacă partea solicitantă şi partea solicitată nu reuşesc să ajungă la un acord privind chestiunea respectivă în termen de 60 de zile de la primirea cererii de consultări menţionate la alineatul (3), partea solicitantă poate lua măsuri împotriva tuturor sau a unora dintre transportatorii aerieni care au beneficiat de discriminarea interzisă la alineatul (1), inclusiv măsuri de refuzare, revocare, suspendare, condiţionare sau limitare a autorizaţiilor de operare sau a permiselor tehnice ale transportatorilor aerieni în cauză.
(5)Măsurile luate în temeiul alineatului (4) trebuie să fie adecvate, proporţionate şi restricţionate, din punctul de vedere al sferei de aplicare şi al duratei, la ceea ce este strict necesar în vederea atenuării pagubei aduse transportatorilor aerieni ai părţii solicitante şi a eliminării avantajelor necuvenite obţinute de transportatorii aerieni împotriva cărora sunt direcţionate măsurile respective.
(6)În cazul în care consultările nu au soluţionat problema sau în cazul în care s-au luat măsuri în temeiul alineatului (4), o parte poate recurge la arbitraj în conformitate cu articolul INST.14 [Procedura arbitrală], fără a recurge în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Un tribunal arbitral tratează problema în regim de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente]. La cererea unei părţi, tribunalul arbitral poate dispune, până la pronunţarea hotărârii sale definitive, adoptarea unor măsuri provizorii de soluţionare, inclusiv modificarea sau suspendarea măsurilor adoptate de oricare dintre părţi în temeiul prezentului articol.
(7)În pofida alineatului (2), părţile nu iniţiază acţiuni în temeiul alineatelor (3)-(6) în ceea ce priveşte actele care intră sub incidenţa titlului XI [Condiţii echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi dezvoltarea durabilă] din rubrica I.
Art. 12: Articolul AIRTRN.12: Desfăşurarea activităţii
(1)Părţile convin că obstacolele din calea desfăşurării activităţii cu care se confruntă transportatorii aerieni ar împiedica beneficierea de avantajele care decurg din prezentul titlu. Părţile convin să coopereze pentru eliminarea obstacolelor legate de desfăşurarea activităţii transportatorilor aerieni ai ambelor părţi, atunci când există posibilitatea ca astfel de obstacole să împiedice operaţiunile comerciale, să denatureze concurenţa sau să afecteze şansele egale de a concura.
(2)Comitetul specializat privind transportul aerian monitorizează progresele înregistrate în ceea ce priveşte abordarea eficace a aspectelor legate de obstacolele din calea desfăşurării activităţii transportatorilor aerieni.
Art. 13: Articolul AIRTRN.13: Operaţiuni comerciale
(1)Părţile îşi acordă reciproc drepturile prevăzute la alineatele (2)-(7). În scopul exercitării acestor drepturi, transportatorii aerieni ai fiecărei părţi nu sunt obligaţi să asigure un sponsor local.
(2)În ceea ce priveşte reprezentanţii transportatorilor aerieni:
a)se permite, fără restricţii sau discriminare, stabilirea de birouri şi unităţi de către transportatorii aerieni ai unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, după cum este necesar pentru furnizarea de servicii în temeiul prezentului titlu;
b)fără a aduce atingere reglementărilor în materie de siguranţă şi securitate, în cazul în care astfel de birouri şi unităţi se află în incinta unui aeroport, ele pot face obiectul unor limitări din motive de disponibilitate a spaţiului;
c)în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative referitoare la intrare, şedere şi încadrare în muncă, o parte autorizează transportatorii aerieni ai celeilalte părţi să aducă şi să menţină pe teritoriul părţii care a acordat autorizaţia propriul personal de conducere, comercial, tehnic şi operaţional sau orice alt personal specializat pe care transportatorul aerian îl consideră necesar furnizării serviciilor de transport aerian în temeiul prezentului titlu. În cazul în care sunt necesare autorizaţii de muncă pentru personalul menţionat la prezentul alineat, inclusiv pentru personalul care efectuează anumite sarcini temporare, părţile prelucrează rapid cererile de astfel de autorizaţii, sub rezerva actelor cu putere de lege şi a normelor administrative relevante.
(3)În ceea ce priveşte operaţiunile de handling la sol:
a)fiecare parte permite transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi să furnizeze servicii de handling propriu pe teritoriul său, fără alte restricţii în afară de cele care au la bază considerente de siguranţă sau de securitate sau care rezultă în alt mod din restricţii fizice sau operaţionale;
b)nicio parte nu impune transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi alegerea unuia sau mai multor furnizori de servicii de handling la sol dintre cei prezenţi pe piaţă în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu normele administrative ale părţii în care se furnizează serviciile;
c)fără a aduce atingere literei (a), în cazul în care actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi limitează sau restricţionează în orice fel libera concurenţă între furnizorii de servicii de handling la sol, partea respectivă se asigură că toate serviciile de handling la sol necesare sunt disponibile pentru transportatorii aerieni ai celeilalte părţi şi că acestea sunt furnizate în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele în care sunt furnizate oricărui alt transportator aerian.
(4)În ceea ce priveşte alocarea de sloturi pe aeroporturi, fiecare parte se asigură că reglementările, instrucţiunile şi procedurile sale de alocare a sloturilor pe aeroporturile de pe teritoriul său se aplică în mod transparent, eficace şi nediscriminatoriu şi la timp.
(5)În ceea ce priveşte cheltuielile locale şi transferul de fonduri şi de câştiguri:
a)dispoziţiile titlului IV [Circulaţia capitalurilor, plăţile, transferurile şi măsurile de salvgardare temporare] din rubrica întâi se aplică chestiunilor reglementate de prezentul titlu, fără a aduce atingere articolului AIRTRN.6 [Autorizaţii de operare şi permise tehnice];
b)părţile îşi acordă reciproc avantajele prevăzute la literele (c)-(e);
c)se permite ca vânzarea şi cumpărarea de servicii de transport şi servicii conexe de către transportatorii aerieni ai părţilor să fie, la latitudinea transportatorului aerian, exprimate în lire sterline dacă vânzarea sau cumpărarea are loc pe teritoriul Regatului Unit sau, dacă vânzarea sau cumpărarea are loc pe teritoriul unui stat membru, să fie exprimate în moneda statului membru respectiv;
d)transportatorilor aerieni ai fiecărei părţi li se permite să plătească cheltuielile locale în moneda locală, la latitudinea lor;
e)transportatorilor aerieni ai fiecărei părţi li se permite, la cerere, să transfere veniturile obţinute pe teritoriul celeilalte părţi din vânzarea de servicii de transport aerian şi din activităţi conexe direct legate de transportul aerian care depăşesc sumele plătite la nivel local, în orice moment, către ţara aleasă de acestea. Conversia şi transferul prompte se autorizează fără restricţii sau impozite, la cursul de schimb al pieţei aplicabil tranzacţiilor şi transferurilor curente la data la care transportatorul efectuează cererea iniţială de transfer şi nu pot face obiectul niciunei taxe, cu excepţia celor percepute în mod normal de bănci pentru efectuarea respectivelor operaţiuni de conversie şi transfer.
(6)În ceea ce priveşte transportul intermodal:
a)în ceea ce priveşte transportul de pasageri, părţile nu supun furnizorii de servicii de transport de suprafaţă actelor cu putere de lege şi normelor administrative care reglementează transportul aerian pentru simplul fapt că transportul de suprafaţă este furnizat de un transportator aerian în nume propriu;
b)sub rezerva oricărei condiţii şi calificări prevăzute în titlul II [SERVICII ŞI INVESTIŢII] din rubrica întâi şi în anexele la acesta, precum şi în titlul I [Transportul rutier] din rubrica a treia şi în anexa la acesta, transportatorii aerieni ai fiecărei părţi sunt autorizaţi, fără restricţie şi fără a aduce atingere dispoziţiilor, să utilizeze, în legătură cu transportul aerian internaţional, orice tip de transport de suprafaţă pentru mărfurile având ca destinaţie sau provenind din orice punct situat pe teritoriul părţilor sau în ţări terţe, inclusiv transportul către sau dinspre orice aeroport care dispune de structuri vamale, precum şi, după caz, de dreptul de a transporta mărfuri importate cu depunerea unei garanţii în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu normele administrative aplicabile. Astfel de mărfuri, indiferent dacă sunt transportate pe căi de suprafaţă sau pe calea aerului, trebuie să aibă acces la infrastructura şi serviciile vamale aeroportuare. Transportatorii aerieni pot alege să îşi efectueze propriul transport de suprafaţă sau să îl încredinţeze, prin intermediul unor acorduri, inclusiv acorduri de partajare de coduri, altor furnizori de servicii de transport de suprafaţă, inclusiv altor transportatori aerieni şi furnizori indirecţi de servicii de transport aerian de mărfuri. Astfel de servicii de transport intermodal de mărfuri pot fi oferite ca un serviciu direct şi la un preţ unic pentru transportul aerian şi transportul de suprafaţă combinate, cu condiţia ca expeditorii să fie informaţi cu privire la furnizorii transportului în cauză.
(7)În ceea ce priveşte închirierea:
a)părţile îşi acordă reciproc dreptul ca transportatorii lor aerieni să furnizeze servicii de transport aerian în conformitate cu articolul AIRTRN.3 [Drepturi de trafic] în toate modurile următoare:
(i)utilizând aeronave închiriate fără echipaj de la orice locator;
(ii)în cazul transportatorilor aerieni din Regatul Unit, utilizând aeronave închiriate cu echipaj de la alţi transportatori aerieni ai părţilor;
(iii)în cazul transportatorilor aerieni din Uniune, utilizând aeronave închiriate cu echipaj de la alţi transportatori aerieni ai Uniunii;
(iv)utilizând aeronave închiriate cu echipaj de la alţi transportatori aerieni decât cei menţionaţi la punctul (ii) şi, respectiv, (iii), cu condiţia ca închirierea să fie justificată de nevoi excepţionale, de necesitatea unei capacităţi sezoniere sau de dificultăţi operaţionale ale locatarului, precum şi ca închirierea să nu depăşească durata strict necesară pentru a răspunde nevoilor respective sau a depăşi dificultăţile menţionate;
b)părţile pot solicita aprobarea de către autorităţile competente a acordurilor de închiriere în scopul verificării conformităţii cu condiţiile prevăzute la prezentul alineat şi cu cerinţele aplicabile în materie de siguranţă şi securitate;
c)cu toate acestea, în cazul în care solicită o astfel de aprobare, o parte depune toate eforturile pentru a accelera procedurile de aprobare şi a reduce la minimum sarcina administrativă pentru transportatorii aerieni vizaţi;
d)dispoziţiile prezentului alineat nu aduc atingere actelor cu putere de lege şi normelor administrative ale unei părţi în ceea ce priveşte închirierea de aeronave de către transportatori aerieni ai părţii respective.
Art. 14: Articolul AIRTRN.14: Dispoziţii fiscale
(1)La sosirea pe teritoriul uneia dintre părţi, aeronavele utilizate în transportul aerian internaţional de către transportatorii aerieni ai celeilalte părţi, echipamentele lor obişnuite, combustibilul, lubrifianţii, consumabilele de natură tehnică, echipamentul de la sol, piesele de schimb (inclusiv motoare), proviziile de bord (inclusiv, dar nelimitându-se la: alimente, băuturi şi alcool, tutun şi alte produse destinate comercializării sau consumării de către pasageri în cantităţi limitate în timpul zborului) şi alte articole destinate sau utilizate exclusiv în legătură cu operarea sau cu service-ul aeronavelor care efectuează transporturi aeriene internaţionale sunt scutite, pe bază de reciprocitate, de toate restricţiile la import, taxele pe proprietate şi impozitele pe capital, taxele vamale, accizele, taxele de inspecţie, taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite indirecte similare, precum şi de taxele şi impunerile similare care sunt impuse de autorităţile naţionale sau locale sau de Uniunea Europeană, cu condiţia ca echipamentele şi proviziile respective să rămână la bordul aeronavelor.
(2)Următoarele bunuri sunt scutite de asemenea, pe bază de reciprocitate, de plata taxelor, a impozitelor, a accizelor, a taxelor vamale şi a impunerilor menţionate la alineatul (1):
a)proviziile de bord introduse sau furnizate pe teritoriul unei părţi şi care sunt îmbarcate, în cantităţi rezonabile, pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor care pleacă ale unui transportator aerian care aparţine celeilalte părţi, utilizate în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste provizii urmează să fie folosite pentru o parte a călătoriei efectuate deasupra teritoriului respectiv;
b)echipamentul de sol şi piesele de schimb (inclusiv motoare) introduse pe teritoriul uneia dintre părţi în vederea efectuării de operaţiuni de service, întreţinere sau reparaţie a aeronavelor unui transportator aerian al celeilalte părţi utilizate în transportul aerian internaţional;
c)lubrifianţii şi consumabilele de natură tehnică în afara combustibilului introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre părţi pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor unui transportator aerian al celeilalte părţi utilizate în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste consumabile urmează să fie folosite pentru o parte a călătoriei efectuate deasupra teritoriului menţionat şi
d)imprimatele, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia vamală a fiecărei părţi, introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre părţi şi luate la bord pentru a fi folosite pe aeronavele care pleacă ale unui transportator aerian al celeilalte părţi, utilizate în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste articole urmează să fie folosite pentru o parte a călătoriei efectuate deasupra teritoriului menţionat.
(3)Echipamentele de bord obişnuite, precum şi materialele, consumabilele şi piesele de schimb menţionate la alineatul (1), păstrate în mod normal la bordul aeronavelor operate de un transportator aerian al unei părţi, pot fi descărcate pe teritoriul celeilalte părţi numai cu aprobarea autorităţilor vamale ale acesteia, putându-se impune să fie ţinute sub supravegherea sau controlul autorităţilor menţionate până în momentul în care sunt reexportate sau cedate în alt mod în conformitate cu reglementările aplicabile.
(4)Scutirile de taxe vamale, accize naţionale şi taxe naţionale similare prevăzute la prezentul articol sunt, de asemenea, acordate în cazul în care transportatorul aerian sau transportatorii aerieni ai unei părţi au încheiat acorduri cu un alt transportator aerian sau cu alţi transportatori aerieni pentru împrumutul sau transferul pe teritoriul celeilalte părţi al articolelor precizate la alineatele (1) şi (2), cu condiţia ca respectivul alt transportator aerian sau respectivii alţi transportatori aerieni să beneficieze la rândul lor de astfel de scutiri acordate de cealaltă parte.
(5)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu interzice vreunei părţi să impună impozite, taxe vamale, alte taxe sau impuneri pe vânzarea bunurilor care nu sunt destinate consumului la bordul aeronavelor de către pasageri pe un sector al serviciului aerian între două puncte situate pe teritoriul său în care este permisă îmbarcarea sau debarcarea.
(6)Bagajele şi mărfurile aflate în tranzit direct pe teritoriul unei părţi sunt scutite de impozite, taxe vamale, impuneri şi alte taxe similare.
(7)Se poate impune ca echipamentele şi consumabilele menţionate la alineatul (2) să fie plasate sub supravegherea sau controlul autorităţilor competente.
(8)Prezentul titlu nu aduce atingere dispoziţiilor convenţiilor în vigoare între Regatul Unit şi statele membre pentru evitarea dublei impuneri a venitului şi a capitalului.
(9)Scutirea de taxe vamale, accize naţionale şi taxe naţionale similare nu se extinde la taxele bazate pe costul serviciilor furnizate unui transportator aerian al unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 15: Articolul AIRTRN.15: Taxe de utilizare
(1)Taxele de utilizare care pot fi impuse de o parte transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană şi de control al traficului aerian trebuie să fie corelate cu costurile şi nediscriminatorii. În orice situaţie, aceste taxe de utilizare nu pot fi evaluate pentru transportatorii aerieni ai celeilalte părţi în condiţii mai puţin favorabile decât cele mai favorabile condiţii acordate oricărui alt transportator aerian, în condiţii similare, la momentul aplicării acestora.
(2)Fără a aduce atingere articolului AIRTRN.13 [Operaţiuni comerciale] alineatul (5), fiecare parte se asigură că taxele de utilizare, altele decât cele menţionate la alineatul (1), care pot fi impuse transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi nu duc la discriminări nejustificate şi sunt corecte, rezonabile şi repartizate echitabil între categoriile de utilizatori. Taxele de utilizare impuse transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi pot reflecta, dar nu pot depăşi costul integral al furnizării infrastructurilor şi a serviciilor aeroportuare, de mediu şi de securitate a aviaţiei corespunzătoare pe aeroport sau în cadrul sistemului aeroportuar. Aceste taxe de utilizare pot include o rentabilitate rezonabilă a activelor după amortizare. Infrastructurile şi serviciile pentru care se impun taxe de utilizare trebuie să fie furnizate pe o bază eficientă şi economică. În orice situaţie, aceste taxe de utilizare nu pot fi evaluate pentru transportatorii aerieni ai celeilalte părţi în condiţii mai puţin favorabile decât cele mai favorabile condiţii acordate oricărui alt transportator aerian, în condiţii similare, la momentul aplicării acestora.
(3)Pentru a asigura aplicarea corectă a principiilor prevăzute la alineatele (1) şi (2), fiecare parte se asigură că au loc consultări între autorităţile sau organismele competente care impun aceste taxe pe teritoriul său şi transportatorii aerieni care folosesc serviciile şi infrastructurile în cauză şi că aceste autorităţi sau organisme competente şi transportatorii aerieni fac schimb de astfel de informaţii, după cum este necesar. Fiecare parte se asigură că autorităţile competente care impun aceste taxe informează utilizatorii, cu un preaviz rezonabil, în legătură cu orice propunere de modificare a taxelor de utilizare pentru a permite utilizatorilor să îşi exprime opiniile înainte de punerea în aplicare a oricăror modificări.
Art. 16: Articolul AIRTRN.16: Tarife
(1)Părţile permit stabilirea liberă a tarifelor de către transportatorii aerieni ai părţilor pe baza concurenţei loiale, în conformitate cu prezentul titlu.
(2)Părţile nu supun spre aprobare tarifele transportatorilor aerieni ai celeilalte părţi.
Art. 17: Articolul AIRTRN.17: Statistici
(1)Părţile cooperează în cadrul Comitetului specializat privind transportul aerian în vederea facilitării schimbului de informaţii statistice legate de transportul aerian în temeiul prezentului titlu.
(2)La cerere, fiecare parte furnizează în mod nediscriminatoriu celeilalte părţi statisticile disponibile neconfidenţiale şi nesensibile din punct de vedere comercial, referitoare la transportul aerian în temeiul prezentului titlu, impuse de actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţilor şi care ar putea fi necesare în mod rezonabil.
Art. 18: Articolul AIRTRN.18: Siguranţa aviaţiei
(1)Părţile reafirmă importanţa unei cooperări strânse în domeniul siguranţei aviaţiei.
(2)Certificatele de navigabilitate, certificatele de competenţă şi licenţele eliberate sau validate de o parte şi aflate încă în vigoare sunt recunoscute ca fiind valide de cealaltă parte şi de autorităţile sale competente în scopul furnizării serviciilor aeriene în temeiul prezentului titlu, cu condiţia ca aceste certificate sau licenţe să fi fost eliberate sau validate cel puţin în temeiul standardelor internaţionale relevante prevăzute în convenţie şi în conformitate cu acestea.
(3)Fiecare parte poate solicita în orice moment consultări cu privire la standardele de siguranţă menţinute şi administrate de cealaltă parte în domenii legate de infrastructurile aeronautice, echipajele de zbor, aeronave şi operarea aeronavelor. Aceste consultări trebuie să aibă loc în termen de 30 de zile de la data solicitării.
(4)În cazul în care, în urma acestor consultări, una dintre părţi constată că cealaltă parte nu menţine şi nu administrează în mod eficace standarde de siguranţă în domeniile menţionate la alineatul (2), care sunt cel puţin egale cu standardele minime stabilite la momentul respectiv în temeiul convenţiei, prima parte îi notifică celeilalte părţi aceste constatări şi măsurile considerate necesare pentru a se conforma respectivelor standarde minime, iar cealaltă parte ia măsurile corective corespunzătoare. Faptul că cealaltă parte nu ia măsurile corective corespunzătoare în termen de 15 zile sau în orice alt termen convenit constituie pentru partea solicitantă un motiv de a refuza, a revoca, a suspenda, a condiţiona sau a limita autorizaţiile de operare sau permisele tehnice ori de a refuza, a revoca, a suspenda, a condiţiona sau a limita în alt mod operaţiunile transportatorilor aerieni aflaţi sub supravegherea celeilalte părţi din punctul de vedere al siguranţei.
(5)Orice aeronavă operată de unul sau mai mulţi transportatori aerieni ai unei părţi sau, în temeiul unui contract de închiriere, în numele acestora poate face obiectul, pe perioada în care se află pe teritoriul celeilalte părţi, al unei inspecţii la platformă, cu condiţia ca acest lucru să nu conducă la întârzieri nejustificate în operarea aeronavei.
(6)Inspecţia la platformă sau seria de inspecţii la platformă poate genera:
a)motive serioase de îngrijorare cu privire la faptul că o aeronavă sau operarea unei aeronave nu respectă standardele minime stabilite la momentul respectiv în temeiul convenţiei sau
b)motive serioase de îngrijorare cu privire la lipsa menţinerii şi administrării eficace a standardelor de siguranţă stabilite la momentul respectiv în temeiul convenţiei.
În cazul în care partea care a efectuat inspecţia sau inspecţiile la platformă identifică motive serioase de îngrijorare de tipul celor menţionate la litera (a) sau (b), le notifică aceste constatări autorităţilor competente ale celeilalte părţi responsabile cu supravegherea în materie de siguranţă a transportatorului aerian care operează aeronava şi le informează cu privire la măsurile considerate necesare pentru a se conforma respectivelor standarde minime. Faptul că nu se iau măsuri corective adecvate în termen de 15 zile sau într-un alt termen care poate fi convenit constituie pentru prima parte un motiv de a refuza, a revoca, a suspenda, a condiţiona sau a limita autorizaţiile de operare sau permisele tehnice ori de a refuza, a revoca, a suspenda, a condiţiona sau a limita în alt mod operaţiunile transportatorului aerian care operează aeronava.
(7)În cazul în care se refuză accesul în scopul efectuării unei inspecţii la platformă a unei aeronave operate de transportatorul aerian sau de transportatorii aerieni ai unei părţi în conformitate cu alineatul (5), cealaltă parte este liberă să concluzioneze că există motive serioase de îngrijorare de tipul celor menţionate la alineatul (6) şi să acţioneze în conformitate cu alineatul (6).
(8)Fiecare parte îşi rezervă dreptul de a revoca, a suspenda sau a limita imediat autorizaţiile de operare sau permisele tehnice ori de a suspenda sau a limita în alt mod operaţiunile unui transportator aerian sau ale unor transportatori aerieni ai celeilalte părţi, în cazul în care prima parte concluzionează, în urma unei inspecţii la platformă, a unei serii de inspecţii la platformă, a unui refuz al accesului în vederea efectuării unei inspecţii la platformă, a consultării sau în alt mod, că luarea unor măsuri imediate este esenţială pentru siguranţa operării de către un transportator aerian. Partea care ia astfel de măsuri informează imediat cealaltă parte, prezentând motivele care stau la baza măsurilor luate.
(9)Orice măsură luată de o parte în conformitate cu alineatul (4), (6) sau (8) încetează odată ce nu mai există temeiul în care s-au luat respectivele măsuri.
(10)Dacă o parte a luat măsuri în temeiul alineatului (4), (6) sau (8), o parte poate recurge, în cazul unui litigiu, la arbitraj, în conformitate cu articolul INST.14 [Procedura arbitrală], fără a recurge în prealabil la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Un tribunal arbitral tratează problema în regim de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente]. La cererea părţii reclamante, instanţa de arbitraj poate dispune, până la pronunţarea hotărârii sale definitive, adoptarea unor măsuri provizorii de soluţionare, inclusiv modificarea sau suspendarea măsurilor adoptate de oricare dintre părţi în temeiul prezentului articol.
Art. 19: Articolul AIRTRN.19: Securitatea aviaţiei
(1)Părţile îşi acordă reciproc, la cerere, asistenţa necesară pentru abordarea oricărei ameninţări la adresa securităţii aviaţiei civile, inclusiv pentru a împiedica actele de capturare ilicită a aeronavelor civile şi alte acte ilicite îndreptate împotriva siguranţei acestor aeronave, a pasagerilor şi a echipajului, a aeroporturilor şi a infrastructurilor de navigaţie aeriană, precum şi oricărei alte ameninţări la adresa securităţii aviaţiei civile.
(2)În relaţiile lor reciproce, părţile acţionează în conformitate cu standardele din domeniul securităţii aviaţiei stabilite de OACI. Acestea solicită operatorilor aeronavelor înscrise în registrele lor şi operatorilor aeroporturilor de pe teritoriul lor să acţioneze cel puţin în conformitate cu respectivele standarde din domeniul securităţii aviaţiei. Fiecare parte îi notifică, la cerere, celeilalte părţi orice diferenţă dintre actele cu putere de lege, normele administrative şi practicile sale şi standardele din domeniul securităţii aviaţiei menţionate la prezentul alineat. Fiecare parte poate solicita în orice moment consultări, care vor avea loc fără întârziere, cu cealaltă parte pentru a discuta aceste diferenţe.
(3)Fiecare parte se asigură că, pe teritoriul său, se iau măsuri eficace pentru a proteja aviaţia civilă faţă de actele de intervenţie ilicită, printre aceste măsuri numărându-se controlul de securitate al pasagerilor şi al bagajelor lor de mână, controlul de securitate al bagajelor de cală, controlul de securitate şi măsurile de securitate aplicabile altor persoane decât pasagerii, inclusiv echipajelor, şi articolelor transportate de acestea, controlul de securitate şi măsurile de securitate aplicabile mărfurilor, poştei, proviziilor de bord şi de aeroport şi controlul accesului în zonele de operaţiuni aeriene şi în zonele de securitate cu acces restricţionat. Fiecare parte este de acord că trebuie respectate dispoziţiile privind securitatea ale celeilalte părţi în legătură cu intrarea pe teritoriul său, operarea în cadrul acestuia sau ieşirea de pe acesta a aeronavei.
(4)Părţile depun eforturi pentru a coopera în domeniul securităţii aviaţiei în cea mai mare măsură, pentru a face schimb de informaţii privind ameninţările, vulnerabilitatea şi riscurile, sub rezerva stabilirii de comun acord a unor măsuri adecvate pentru transferul, utilizarea, stocarea şi distrugerea în condiţii de securitate a informaţiilor clasificate, pentru a discuta şi a face schimb de bune practici, de standarde în materie de performanţă şi detectare ale echipamentelor de securitate, de bune practici şi rezultate în materie de monitorizare a conformităţii, precum şi în orice alt domeniu pe care părţile îl pot identifica. În special, părţile se angajează să dezvolte şi să menţină modalităţi de cooperare între experţii tehnici privind elaborarea şi recunoaşterea standardelor din domeniul securităţii aviaţiei, cu scopul de a facilita o astfel de cooperare, de a reduce suprapunerile administrative şi de a încuraja notificarea timpurie şi discutarea prealabilă a noilor iniţiative şi cerinţe în materie de securitate.
(5)Fiecare parte pune la dispoziţia celeilalte părţi, la cerere, rezultatele auditurilor efectuate de OACI şi măsurile corective luate de către statul auditat, sub rezerva stabilirii de comun acord a unor măsuri adecvate pentru transferul, utilizarea, stocarea şi distrugerea în condiţii de securitate a acestor informaţii.
(6)Părţile convin să coopereze în privinţa inspecţiilor de securitate pe care le efectuează pe teritoriul oricăreia dintre ele prin stabilirea de mecanisme, inclusiv acorduri administrative, pentru schimbul reciproc de informaţii cu privire la rezultatele acestor inspecţii de securitate. Părţile convin să examineze într-un spirit pozitiv solicitările de participare, ca observatori, la inspecţiile de securitate efectuate de cealaltă parte.
(7)Sub rezerva alineatului (9) şi în condiţiile respectării depline şi reciproce a suveranităţii celeilalte părţi, o parte poate adopta măsuri de securitate pentru intrarea pe teritoriul său. Atunci când este posibil, partea respectivă ia în considerare măsurile de securitate aplicate deja de către cealaltă parte şi punctele de vedere exprimate de aceasta. Fiecare parte recunoaşte că niciuna dintre dispoziţiile prezentului articol nu limitează dreptul uneia dintre părţi de a refuza intrarea pe teritoriul său a oricărui zbor sau a oricăror zboruri pe care le consideră o ameninţare la adresa securităţii sale.
(8)O parte poate lua măsuri de urgenţă pentru a face faţă unei ameninţări specifice la adresa securităţii. Astfel de măsuri i se notifică imediat celeilalte părţi. Fără a aduce atingere necesităţii de a lua măsuri imediate în vederea protejării securităţii aviaţiei, atunci când are în vedere măsuri de securitate, fiecare parte evaluează posibilele efecte negative asupra transportului aerian internaţional şi, în afara cazului în care există o constrângere legală, ia în considerare astfel de efecte atunci când hotărăşte ce măsuri sunt necesare şi adecvate pentru abordarea preocupărilor legate de securitate.
(9)În ceea ce priveşte serviciile aeriene care au ca destinaţie teritoriul său, o parte nu poate solicita ca măsurile de securitate să fie puse în aplicare pe teritoriul celeilalte părţi. În cazul în care o parte consideră că o ameninţare specifică necesită de urgenţă punerea în aplicare a unor măsuri temporare pe lângă măsurile deja puse în aplicare pe teritoriul celeilalte părţi, aceasta informează cealaltă parte cu privire la detaliile ameninţării respective, într-o măsură conformă cu necesitatea de a proteja informaţiile în materie de securitate, şi la măsurile propuse. Cealaltă parte examinează într-un spirit pozitiv o astfel de propunere şi poate decide să pună în aplicare măsurile suplimentare pe care le consideră necesare. Aceste măsuri trebuie să fie proporţionale şi limitate în timp.
(10)În cazul capturării ilicite a unei aeronave civile sau al unei ameninţări în acest sens sau în cazul altor acte ilicite împotriva siguranţei aeronavelor, pasagerilor, echipajelor, aeroporturilor sau infrastructurilor de navigaţie aeriană, părţile îşi acordă reciproc asistenţă prin facilitarea comunicaţiilor şi prin alte măsuri corespunzătoare destinate să pună capăt rapid şi în condiţii de siguranţă incidentului sau ameninţării respective.
(11)Fiecare parte ia toate măsurile pe care le consideră adecvate pentru a se asigura că o aeronavă care face obiectul unei capturări ilicite sau al altor acte de intervenţie ilicită pe teritoriul său este reţinută la sol, cu excepţia cazurilor în care decolarea acesteia se impune pentru a proteja vieţi omeneşti. Dacă este posibil, astfel de măsuri sunt adoptate pe baza consultărilor dintre părţi.
(12)În cazul în care o parte are motive întemeiate să considere că cealaltă parte nu respectă dispoziţiile prezentului articol, ea poate solicita consultări imediate cu cealaltă parte. Astfel de consultări încep în termen de 30 de zile de la primirea unei astfel de solicitări. Faptul că nu se ajunge la un acord satisfăcător în termen de 15 zile sau într-un alt termen care poate fi convenit începând de la data respectivei solicitări constituie pentru partea care a solicitat consultările un motiv de a lua măsuri de refuzare, revocare, suspendare, condiţionare sau limitare a autorizaţiei de operare şi a permiselor tehnice ale unuia sau mai multor transportatori aerieni ai celeilalte părţi pentru a asigura conformitatea cu prezentul articol. Pentru a răspunde la o situaţie de urgenţă sau pentru a preveni continuarea nerespectării prezentului articol, o parte poate lua măsuri provizorii înainte de încheierea termenului de 15 zile menţionat la prezentul alineat.
(13)Orice măsură luată în conformitate cu alineatul (8) încetează atunci când partea în cauză consideră că măsura nu mai este necesară sau a fost înlocuită cu alte măsuri de atenuare a ameninţării. Orice măsură luată în conformitate cu alineatul (12) încetează în momentul în care cealaltă parte respectă dispoziţiile prezentului articol. În cazul măsurilor luate în conformitate cu alineatul (8) sau (12), acestea pot înceta după cum se stabileşte de comun acord de către părţi.
(14)În cazul în care s-au întreprins măsuri sau acţiuni în conformitate cu alineatul (7), (8), (9) sau (12), o parte poate recurge la dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor din partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor]. Un tribunal arbitral tratează problema în regim de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente].
Art. 20: Articolul AIRTRN.20: Managementul traficului aerian
(1)Părţile şi autorităţile lor competente şi furnizorii lor de servicii de navigaţie aeriană cooperează în aşa fel încât să îmbunătăţească funcţionarea sigură şi eficientă a traficului aerian în regiunea europeană. Părţile depun eforturi pentru a asigura interoperabilitatea între furnizorii lor respectivi de servicii.
(2)Părţile convin să coopereze în ceea ce priveşte performanţa şi tarifarea serviciilor de navigaţie aeriană şi a funcţiilor de reţea pentru a optimiza eficienţa globală a zborurilor, a reduce costurile, a reduce la minimum impactul asupra mediului şi a îmbunătăţi siguranţa şi capacitatea fluxurilor de trafic aerian între sistemele existente de management al traficului aerian ale părţilor.
(3)Părţile convin să promoveze cooperarea între furnizorii lor de servicii de navigaţie aeriană pentru a face schimb de date de zbor şi a coordona fluxurile de trafic în vederea optimizării eficienţei zborurilor, astfel încât să se îmbunătăţească predictibilitatea traficul aerian, punctualitatea acestuia şi continuitatea serviciilor sale.
(4)Părţile convin să coopereze cu privire la programele lor de modernizare a managementului traficului aerian, inclusiv cu privire la activităţile de cercetare, dezvoltare şi implementare, precum şi să încurajeze participarea transversală la activităţile de validare şi demonstrare în scopul asigurării interoperabilităţii la nivel mondial.
Art. 21: Articolul AIRTRN.21: Răspunderea transportatorilor aerieni
Părţile îşi reafirmă obligaţiile care le revin în temeiul Convenţiei pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internaţional, încheiată la Montreal la 28 mai 1999 (denumită în continuare "Convenţia de la Montreal").
Art. 22: Articolul AIRTRN.22: Protecţia consumatorilor
(1)Părţile au obiectivul comun de a atinge un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi cooperează în acest scop.
(2)Părţile se asigură că se iau măsuri eficace şi nediscriminatorii pentru a proteja interesele consumatorilor în domeniul transportului aerian. Aceste măsuri includ accesul adecvat la informaţii, asistenţă, inclusiv pentru persoanele cu handicap şi cu mobilitate redusă, rambursarea şi, dacă este cazul, acordarea de despăgubiri în caz de refuz la îmbarcare, anulare sau întârzieri, precum şi proceduri eficiente de tratare a plângerilor.
(3)Părţile se consultă cu privire la orice aspect legat de protecţia consumatorilor, inclusiv cu privire la măsurile planificate de fiecare dintre ele în acest sens.
Art. 23: Articolul AIRTRN.23: Relaţia cu alte acorduri
(1)Acordurile şi înţelegerile anterioare referitoare la obiectul prezentului titlu, încheiate între Regatul Unit şi statele membre, în măsura în care nu au fost înlocuite de dreptul Uniunii, sunt înlocuite de prezentul acord.
(2)Regatul Unit şi un stat membru nu îşi pot acorda reciproc niciun alt drept în legătură cu transportul aerian către, de la sau pe teritoriile lor în afara celor prevăzute în mod expres în prezentul titlu, cu excepţia celor prevăzute la articolul AIRTRN.3 [Drepturi de trafic] alineatele (4) şi (9).
(3)În cazul în care părţile la prezentul acord devin parte la un acord multilateral sau aprobă o decizie adoptată de OACI sau de o altă organizaţie internaţională care tratează chestiuni reglementate prin prezentul titlu, părţile se consultă în cadrul Comitetului specializat privind transportul aerian pentru a stabili dacă prezentul titlu ar trebui sau nu să fie revizuit pentru a lua în considerare astfel de evoluţii.
(4)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu afectează valabilitatea şi aplicarea acordurilor existente şi viitoare dintre statele membre şi Regatul Unit în ceea ce priveşte teritoriile aflate sub suveranitatea lor care nu intră în domeniul de aplicare a articolului FINPROV.1 [Domeniul de aplicare teritorială].
(5)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu afectează drepturile de care dispun Regatul Unit şi statele membre în temeiul Acordului multilateral privind drepturile comerciale ale serviciilor aeriene neregulate din Europa, semnat la Paris la 30 aprilie 1956, în măsura în care aceste drepturi le depăşesc pe cele prevăzute în prezentul titlu.
Art. 24: Articolul AIRTRN.24: Suspendare şi denunţare
(1)O suspendare, integrală sau parţială, a prezentului titlu în temeiul articolului INST.24 [Măsuri reparatorii temporare], poate fi pusă în aplicare nu mai devreme de prima zi a sezonului de trafic al Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian (IATA) care urmează după sezonul în timpul căruia a fost notificată suspendarea.
(2)La denunţarea prezentului acord în temeiul articolului FINPROV.8 [Denunţare] sau la denunţarea prezentului titlu în temeiul articolului AIRTRN.25 [Denunţarea prezentului titlu], al articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] sau al articolului FISH.17 [Denunţare], dispoziţiile de reglementare a chestiunilor care intră în domeniul de aplicare al prezentului titlu continuă să se aplice după data încetării menţionată la articolul FINPROV.8 [Denunţare], la articolul AIRTRN.25 [Denunţarea prezentului titlu], la articolul OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] sau la articolul FISH.17 [Denunţare], până la sfârşitul sezonului de trafic al IATA în curs la data respectivă.
(3)Partea care suspendă prezentul titlu, integral sau parţial, sau care denunţă prezentul acord sau prezentul titlu informează OACI cu privire la acest lucru.
Art. 25: Articolul AIRTRN.25: Denunţarea prezentului titlu
Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare], articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] şi articolului FISH.17 [Denunţare], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezentul titlu printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. În acest caz, prezentul titlu încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de-a noua luni de la data notificării.
Art. 26: Articolul AIRTRN.26: Înregistrarea acordului
Prezentul acord şi toate modificările sale, în măsura în care sunt relevante, se înregistrează la OACI în conformitate cu articolul 83 din convenţie.
Art. 27: Articolul AVSAF.1: Obiective
Obiectivele prezentului titlu sunt:
(a)să permită acceptarea reciprocă, în conformitate cu anexele la prezentul titlu, a constatărilor de conformitate efectuate şi a certificatelor eliberate de autorităţile competente sau de organizaţiile aprobate ale fiecăreia dintre părţi;
(b)să promoveze cooperarea în vederea atingerii unui nivel ridicat al siguranţei aviaţiei civile şi al compatibilităţii cu mediul;
(c)să faciliteze dimensiunea multinaţională a sectorului aviaţiei civile;
(d)să faciliteze şi să promoveze fluxul liber al produselor şi al serviciilor aeronautice civile.
Art. 28: Articolul AVSAF.2: Definiţii
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
(a)"organizaţie aprobată" înseamnă orice persoană juridică certificată de autoritatea competentă a oricăreia dintre părţi să exercite privilegii legate de domeniul de aplicare al prezentului titlu;
(b)"certificat" înseamnă orice aprobare, licenţă sau alt document eliberat ca formă de recunoaştere a conformării unui produs aeronautic civil, a unei organizaţii sau a unei persoane fizice sau juridice din domeniul aeronautic civil cu cerinţele aplicabile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale uneia dintre părţi;
(c)"produs aeronautic civil" înseamnă orice aeronavă civilă, motor aeronautic sau elice de aeronavă sau subansamblu, dispozitiv, piesă sau componentă, instalat(ă) sau care urmează să fie instalat(ă) pe acestea;
(d)"autoritate competentă" înseamnă o agenţie a Uniunii sau o agenţie ori entitate guvernamentală responsabilă cu siguranţa aviaţiei civile, desemnată de o parte în scopul prezentului titlu pentru a îndeplini următoarele funcţii:
(i)să evalueze conformitatea produselor, organizaţiilor, instalaţiilor, operaţiunilor şi serviciilor aeronautice civile care fac obiectul supravegherii sale cu cerinţele aplicabile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii respective;
(ii)să efectueze monitorizarea conformităţii lor continue cu aceste cerinţe şi
(iii)să ia măsuri de asigurare a respectării legii pentru a asigura conformitatea lor cu aceste cerinţe;
(e)"constatări de conformitate" înseamnă determinarea conformităţii cu cerinţele aplicabile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi ca rezultat al unor acţiuni precum încercările, inspecţiile, calificările, aprobările şi monitorizarea;
(f)"monitorizare" înseamnă supravegherea periodică efectuată de o autoritate competentă a unei părţi pentru a determina conformarea continuă cu cerinţele aplicabile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale respectivei părţi
(g)"agent tehnic" înseamnă, pentru Uniune, Agenţia Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei (denumită în continuare "AESA") sau succesoarea acesteia şi, pentru Regatul Unit, Autoritatea Aeronautică Civilă din Regatul Unit (denumită în continuare "CAA") sau succesoarea acesteia şi
(h)"convenţia" înseamnă Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, şi include:
(i)orice modificare care a intrat în vigoare în temeiul articolului 94 litera (a) din convenţie şi care a fost ratificată de Regatul Unit şi de statul membru sau statele membre în cauză, după caz şi
(ii)orice anexă sau orice modificare la aceasta, adoptată în temeiul articolului 90 din convenţie, în măsura în care o astfel de anexă sau de modificare este aplicabilă în orice moment pentru Regatul Unit şi statul membru sau statele membre în cauză, după caz;
Art. 29: Articolul AVSAF.3: Domeniu de aplicare şi punere în aplicare
(1)Părţile pot coopera în următoarele domenii:
a)certificatele de navigabilitate şi monitorizarea produselor aeronautice civile;
b)certificatele de mediu şi încercările de mediu ale produselor aeronautice civile;
c)certificatele de proiect şi de producţie şi monitorizarea organizaţiilor de proiectare şi de producţie;
d)certificatele de organizaţie de întreţinere şi monitorizarea organizaţiilor de întreţinere;
e)autorizarea şi formarea personalului;
f)evaluarea calificărilor simulatoarelor de zbor;
g)operarea aeronavelor;
h)managementul traficului aerian şi serviciile de navigaţie aeriană şi
i)alte domenii legate de siguranţa aviaţiei, sub rezerva anexelor la convenţie.
(2)Domeniul de aplicare a prezentului titlu se stabileşte prin anexe care vizează fiecare domeniu de cooperare prevăzut la alineatul (1).
(3)Comitetul specializat privind siguranţa aviaţiei poate adopta anexele menţionate la alineatul (2) numai în cazul în care fiecare parte a stabilit că standardele, normele, practicile, procedurile şi sistemele de aviaţie civilă ale celeilalte părţi asigură un nivel de siguranţă suficient de echivalent pentru a permite acceptarea constatărilor de conformitate formulate şi a certificatelor eliberate de autorităţile sale competente sau de organizaţii aprobate de autoritatea competentă respectivă.
(4)Fiecare anexă menţionată la alineatul (2) descrie termenele, condiţiile şi metodele pentru acceptarea reciprocă a constatărilor de conformitate şi a certificatelor şi, dacă este necesar, a dispoziţiilor tranzitorii.
(5)Agenţii tehnici pot elabora proceduri de punere în aplicare pentru fiecare anexă în parte. Diferenţele tehnice dintre standardele, normele, practicile, procedurile şi sistemele de aviaţie civilă ale părţilor sunt abordate în anexele menţionate la alineatul (2) şi în procedurile de punere în aplicare.
Art. 30: Articolul AVSAF.4: Obligaţii generale
(1)Fiecare parte acceptă constatările de conformitate formulate şi certificatele eliberate de autorităţile competente sau de organizaţiile aprobate ale celeilalte părţi, în conformitate cu termenele şi condiţiile prevăzute în anexele menţionate la articolul AVSAF.3 [Domeniu de aplicare şi punere în aplicare] alineatul (2).
(2)Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu implică acceptarea reciprocă a standardelor sau a reglementărilor tehnice ale părţilor.
(3)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale competente îşi menţin capacitatea şi îşi îndeplinesc responsabilităţile care le revin în temeiul prezentului titlu.
Art. 31: Articolul AVSAF.5: Păstrarea autorităţii de reglementare
Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu se interpretează ca limitând autoritatea unei părţi de a stabili, prin măsurile sale legislative, de reglementare sau administrative, nivelul de protecţie pe care îl consideră adecvat pentru siguranţă şi pentru mediu.
Art. 32: Articolul AVSAF.6: Măsuri de salvgardare
(1)Oricare dintre părţi poate lua toate măsurile adecvate şi imediate ori de câte ori consideră că există un risc rezonabil ca un produs aeronautic civil, un serviciu sau orice activitate care intră sub incidenţa prezentului titlu să compromită siguranţa sau mediul, să nu respecte măsurile sale legislative, de reglementare sau administrative sau să nu îndeplinească într-un alt mod o cerinţă care intră sub incidenţa anexei aplicabile la prezentul titlu.
(2)În cazul în care oricare dintre părţi ia măsuri în temeiul alineatului (1), partea respectivă informează cealaltă parte în scris, în termen de 15 zile lucrătoare, cu privire la măsurile luate, menţionând şi motivele acestor măsuri.
Art. 33: Articolul AVSAF.7: Comunicare
(1)Părţile desemnează şi îşi notifică reciproc un punct de contact pentru comunicarea cu privire la punerea în aplicare a prezentului titlu. Orice astfel de comunicare se face în limba engleză.
(2)Părţile îşi notifică reciproc o listă a autorităţilor competente şi, ulterior, o listă actualizată de fiecare dată când acest lucru devine necesar.
Art. 34: Articolul AVSAF.8: Transparenţă, cooperare în materie de reglementare şi asistenţă reciprocă
(1)Fiecare parte se asigură că cealaltă parte este informată cu privire la actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative legate de prezentul titlu şi cu privire la orice modificare semnificativă a respectivelor acte cu putere de lege şi norme administrative.
(2)În măsura posibilului, părţile se informează reciproc cu privire la propunerile de modificare semnificativă a actelor cu putere de lege, a normelor administrative, a standardelor şi a cerinţelor lor relevante, precum şi a sistemelor lor de eliberare a certificatelor, dacă respectivele modificări pot avea un impact asupra prezentului titlu. În măsura posibilului, părţile îşi oferă reciproc ocazia de a face observaţii pe marginea acestor modificări şi acordă atenţia corespunzătoare unor astfel de observaţii.
(3)În scopul investigării şi al soluţionării problemelor specifice de siguranţă, autorităţile competente ale fiecăreia dintre părţi pot autoriza autorităţile competente ale celeilalte părţi să participe, în calitate de observatori, la activităţile lor de supraveghere, după cum se specifică în anexa aplicabilă la prezentul titlu.
(4)În scopul monitorizării şi al inspecţiilor, autorităţile competente ale fiecărei părţi asistă, dacă este necesar, autorităţile competente ale celeilalte părţi cu obiectivul de a oferi acces neîngrădit la entităţile reglementate care fac obiectul supravegherii celeilalte părţi.
(5)Pentru a asigura încrederea continuă a fiecărei părţi în fiabilitatea proceselor aferente constatărilor de conformitate ale celeilalte părţi, fiecare agent tehnic poate participa în calitate de observator la activităţile de supraveghere ale celeilalte părţi, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexele la prezentul titlu. Această participare nu echivalează cu o participare sistematică la activitatea de supraveghere a celeilalte părţi.
Art. 35: Articolul AVSAF.9: Schimb de informaţii în materie de siguranţă
Fără a aduce atingere articolului AVSAF.11 [Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi a informaţiilor] şi sub rezerva legislaţiei aplicabile a părţilor, acestea convin:
(a)să îşi furnizeze reciproc, la cerere şi în timp util, informaţiile aflate la dispoziţia agenţilor lor tehnici referitoare la accidente, incidente grave sau evenimente legate de produsele aeronautice civile, serviciile sau activităţile reglementate de anexele la prezentul titlu şi
(b)să facă schimb de alte informaţii în materie de siguranţă, în funcţie de ce convin agenţii tehnici.
Art. 36: Articolul AVSAF.10: Cooperare în activităţi de aplicare a legii
Prin agenţii lor tehnici sau prin autorităţile lor competente, la cerere şi sub rezerva actelor cu putere de lege şi a normelor administrative aplicabile, precum şi a disponibilităţii resurselor necesare, părţile cooperează şi îşi oferă reciproc asistenţă în cadrul anchetelor sau al activităţilor de asigurare a aplicării legii în orice caz presupus sau suspectat de încălcare a actelor cu putere de lege sau a normelor administrative care intră sub incidenţa prezentului titlu. În plus, fiecare parte înştiinţează prompt cealaltă parte cu privire la orice anchetă în care sunt implicate interese reciproce.
Art. 37: Articolul AVSAF.11: Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi a informaţiilor
(1)În conformitate cu actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, fiecare parte păstrează confidenţialitatea datelor şi a informaţiilor primite de la cealaltă parte în temeiul prezentului titlu. Astfel de date şi informaţii pot fi utilizate numai de partea care primeşte datele şi informaţiile în scopul aplicării prezentului titlu.
(2)Mai exact, sub rezerva actelor cu putere de lege şi a normelor administrative proprii, părţile nu divulgă niciunui terţ, inclusiv publicului, şi nici nu permit autorităţilor lor competente să divulge niciunui terţ, inclusiv publicului, niciuna dintre datele şi informaţiile pe care le primesc de la cealaltă parte în temeiul prezentului titlu şi care constituie secrete comerciale, proprietate intelectuală, informaţii comerciale sau financiare confidenţiale, date care constituie obiectul dreptului de proprietate sau informaţii legate de o anchetă în curs. În acest scop, astfel de date şi informaţii sunt considerate confidenţiale.
(3)Atunci când furnizează date sau informaţii celeilalte părţi sau unei autorităţi competente a celeilalte părţi, o parte sau o autoritate competentă a unei părţi poate să desemneze datele sau informaţiile pe care le consideră confidenţiale şi care trebuie să nu fie divulgate. În acest caz, partea în cauză sau autoritatea sa competentă marchează clar respectivele date sau informaţii drept confidenţiale.
(4)În cazul în care o parte nu este de acord cu desemnarea făcută de cealaltă parte sau de autoritatea competentă a părţii respective în conformitate cu alineatul (3), prima parte poate solicita consultări cu cealaltă parte pentru abordarea acestui aspect.
(5)Fiecare parte ia toate măsurile de precauţie rezonabile necesare pentru a proteja de divulgarea neautorizată datele şi informaţiile primite în temeiul prezentului titlu.
(6)Partea care primeşte date şi informaţii de la cealaltă parte în temeiul prezentului titlu nu dobândeşte niciun drept de proprietate exclusivă asupra unor astfel de date şi informaţii în virtutea primirii lor de la cealaltă parte.
Art. 38: Articolul AVSAF.12: Adoptarea şi modificarea anexelor la prezentul titlu
Comitetul specializat privind siguranţa aviaţiei poate modifica ANEXA AVSAF-1 [Navigabilitate şi certificare de mediu] la prezentul titlu, poate adopta sau modifica anexe, astfel cum se prevede la articolul AVSAF.3 [Domeniu de aplicare şi punere în aplicare] alineatul (2) şi poate elimina orice anexă.
Art. 39: Articolul AVSAF.13: Recuperarea costurilor
Fiecare parte depune toate eforturile pentru a se asigura că taxele impuse de una dintre părţi sau de un agent tehnic al acesteia persoanelor fizice sau juridice ale căror activităţi intră sub incidenţa prezentului titlu sunt corecte, rezonabile şi proporţionale cu serviciile furnizate şi că nu creează o barieră în calea comerţului.
Art. 40: Articolul AVSAF.14: Alte acorduri şi înţelegeri prealabile
(1)La data intrării în vigoare a prezentului acord, prezentul titlu înlocuieşte toate acordurile bilaterale sau înţelegerile privind siguranţa aviaţiei dintre Regatul Unit şi statele membre cu privire la orice aspect reglementat de prezentul titlu care a fost pus în aplicare în conformitate cu articolul AVSAF.3 [Domeniu de aplicare şi punere în aplicare].
(2)Agenţii tehnici iau măsurile necesare pentru a revizui sau pentru a denunţa, după caz, înţelegerile prealabile dintre ei.
(3)Sub rezerva dispoziţiilor alineatelor (1) şi (2), nicio dispoziţie a prezentului titlu nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care le revin părţilor prin orice alte acorduri internaţionale.
Art. 41: Articolul AVSAF.15: Suspendarea obligaţiilor de acceptare reciprocă
(1)O parte are dreptul de a-şi suspenda, integral sau parţial, obligaţiile de acceptare care îi revin în temeiul articolului AVSAF.4 [Obligaţii generale] alineatul (1), atunci când cealaltă parte îşi încalcă grav obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului titlu.
(2)Înainte de a-şi exercita dreptul de suspendare a obligaţiilor sale de acceptare, o parte trebuie să solicite organizarea de consultări în scopul de a solicita luarea de măsuri corective de către cealaltă parte. În timpul consultărilor, părţile trebuie să ia în considerare efectele suspendării, atunci când este cazul.
(3)Drepturile născute în temeiul prezentului articol se exercită numai în cazul în care, în urma consultărilor, cealaltă parte nu adoptă măsuri corective într-o perioadă adecvată de timp. Dacă o parte îşi exercită un drept prevăzut la prezentul articol, aceasta îi notifică în scris celeilalte părţi intenţia de a-şi suspenda obligaţiile de acceptare şi precizează motivele suspendării.
(4)Suspendarea intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data notificării, cu excepţia cazului în care, înainte de sfârşitul acestei perioade, partea care a iniţiat suspendarea îi notifică în scris celeilalte părţi retragerea notificării.
(5)Suspendarea nu aduce atingere valabilităţii constatărilor de conformitate efectuate şi valabilităţii certificatelor eliberate de autorităţile competente sau de organizaţiile aprobate ale celeilalte părţi înainte de data la care a intrat în vigoare suspendarea. Orice astfel de suspendare care a intrat în vigoare poate fi anulată de îndată, în urma unui schimb de note diplomatice în acest sens între părţi.
Art. 42: Articolul AVSAF.16: Denunţarea prezentului titlu
Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare], articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] şi articolului FISH.17 [Denunţare], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezentul titlu printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. În acest caz, prezenta parte încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de-a noua luni de la data notificării.
SUBPARTEA III:RUBRICA A TREIA - TRANSPORTUL RUTIER
Art. 1: Articolul ROAD.1: Obiectiv
1.Obiectivul prezentului titlu este de a asigura, în ceea ce priveşte transportul rutier de mărfuri, o conectivitate continuă între, prin şi pe teritoriile părţilor şi de a stabili normele aplicabile acestui tip de transport.
2.Părţile convin să nu adopte măsuri discriminatorii la aplicarea prezentului titlu.
3.Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu afectează transportul rutier de mărfuri efectuat pe teritoriul uneia dintre părţi de către un operator de transport rutier de mărfuri stabilit pe teritoriul respectiv.
Art. 2: Articolul ROAD.2: Domeniu de aplicare
1.Prezentul titlu se aplică transportului rutier de mărfuri în scopuri comerciale între, prin şi pe teritoriile părţilor şi nu aduce atingere aplicării normelor stabilite de Forumul Internaţional al Transporturilor.
2.Orice transport rutier de mărfuri pentru care nu se primeşte o remuneraţie directă sau indirectă, care nu generează direct sau indirect venituri pentru conducătorul vehiculului sau pentru alte persoane şi care nu este legat de o activitate profesională este considerat transport de mărfuri în scopuri necomerciale.
Art. 3: Articolul ROAD.3: Definiţii
În sensul prezentului titlu şi pe lângă definiţiile enunţate în partea a doua [Servicii şi investiţii] rubrica întâi titlul II capitolul unu articolul [SERVIN 1.2] [Definiţii], se aplică următoarele definiţii:
(a)"vehicul" înseamnă un autovehicul înmatriculat pe teritoriul unei părţi sau un ansamblu de vehicule al cărui autovehicul este înmatriculat pe teritoriul unei părţi şi care este utilizat exclusiv pentru transportul de mărfuri;
(b)"operator de transport rutier de mărfuri" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi de transport de mărfuri în scop comercial, cu ajutorul unui vehicul;
(c)"operator de transport rutier de mărfuri al unei părţi" înseamnă un operator de transport rutier de mărfuri care este o persoană juridică stabilită pe teritoriul unei părţi sau o persoană fizică a unei părţi;
(d)"parte de stabilire" înseamnă partea în care este stabilit un operator de transport rutier de mărfuri;
(e)"conducător auto" înseamnă persoana care conduce un vehicul, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, sau care este transportată într-un vehicul ca parte a sarcinilor care îi revin în scopul de a fi disponibilă pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;
(f)"tranzit" înseamnă deplasarea vehiculelor pe teritoriul unei părţi fără încărcare sau descărcare de mărfuri;
(g)"măsură de reglementare" înseamnă:
(i)pentru Uniune:
(A)regulamentele şi directivele, astfel cum sunt prevăzute la articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi
(B)actele de punere în aplicare şi actele delegate, astfel cum sunt prevăzute la articolele 290 şi 291 din TFUE şi
(ii)pentru Regatul Unit:
(A)legislaţia primară şi
(B)legislaţia secundară.
Art. 4: Articolul ROAD.4 Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor
1.Sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de la alineatul (2), operatorii de transport rutier de mărfuri ai unei părţi pot efectua:
(a)deplasări cu încărcătură cu un vehicul, de pe teritoriul părţii de stabilire pe teritoriul celeilalte părţi şi invers, cu sau fără tranzitarea teritoriului unei ţări terţe;
(b)deplasări cu încărcătură cu un vehicul, de pe teritoriul părţii de stabilire pe teritoriul aceleiaşi părţi, cu tranzitarea teritoriului celeilalte părţi;
(c)deplasări cu încărcătură cu un vehicul, către sau de pe teritoriul părţii de stabilire, cu tranzitarea teritoriului celeilalte părţi;
(d)deplasări fără încărcătură cu un vehicul, în legătură cu deplasările menţionate la literele (a)-(c).
2.Operatorii de transport rutier de mărfuri ai unei părţi pot efectua o deplasare menţionată la alineatul (1) numai dacă:
(a)deţin o licenţă valabilă eliberată în conformitate cu articolul ROAD.5 [Cerinţe aplicabile operatorilor], cu excepţia cazurilor menţionate la articolul ROAD.6 [Scutiri de cerinţele de deţinere a unei licenţe] şi
(b)deplasarea este efectuată de către conducători auto care deţin un certificat de competenţă profesională în conformitate cu articolul ROAD.7 [Cerinţe aplicabile conducătorilor auto] alineatul (1).
3.Sub rezerva alineatului (6) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (2), operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit pot efectua până la două deplasări cu încărcătură dintr-un stat membru în alt stat membru, fără a se întoarce pe teritoriul Regatului Unit, cu condiţia ca aceste deplasări să fie subsecvente unei deplasări de pe teritoriul Regatului Unit permise în temeiul alineatului (1) litera (a).
4.Fără a aduce atingere alineatului (5), sub rezerva alineatului (6) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (2), operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit pot efectua o călătorie cu încărcătură pe teritoriul unui stat membru, cu condiţia ca operaţiunea respectivă:
(a)să fie subsecventă unei deplasări de pe teritoriul Regatului Unit permise în temeiul alineatului (1) litera (a) şi
(b)să fie efectuată în termen de şapte zile de la descărcarea pe teritoriul respectivului stat membru a mărfurilor transportate în cursul deplasării menţionate la litera (a).
5.Sub rezerva alineatului (6) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (2), operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit stabiliţi în Irlanda de Nord pot efectua până la două deplasări cu încărcătură pe teritoriul Irlandei, cu condiţia ca aceste operaţiuni:
(a)să fie subsecvente unei deplasări de pe teritoriul Irlandei de Nord permise în temeiul alineatului (1) litera (a) şi
(b)să fie efectuate în termen de şapte zile de la descărcarea pe teritoriul Irlandei a mărfurilor transportate în cursul deplasării menţionate la litera (a).
6.Operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit pot efectua maximum două deplasări pe teritoriul Uniunii în temeiul alineatelor (3), (4) şi (5) înainte de a se întoarce pe teritoriul Regatului Unit.
7.Dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (2), operatorii de transport rutier de mărfuri din Uniune pot efectua până la două deplasări cu încărcătură pe teritoriul Regatului Unit, cu condiţia ca aceste operaţiuni:
(a)să fie subsecvente unei deplasări de pe teritoriul Uniunii permise în temeiul alineatului (1) litera (a) şi
(b)să fie efectuate în termen de şapte zile de la descărcarea pe teritoriul Regatului Unit a mărfurilor transportate în cursul deplasării menţionate la litera (a).
Art. 5: Articolul ROAD.5: Cerinţe aplicabile operatorilor
1.Operatorii de transport rutier de mărfuri ai unei părţi care efectuează o deplasare menţionată la articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor] trebuie să deţină o licenţă valabilă eliberată în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
2.Licenţele se eliberează, în conformitate cu legislaţia părţilor, numai operatorilor de transport rutier de mărfuri care îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa ROAD-1 partea A secţiunea 1 care reglementează admiterea în profesia de operator de transport rutier de mărfuri şi exercitarea acesteia.
3.O copie legalizată a licenţei se păstrează la bordul vehiculului şi se prezintă la cererea oricărui agent de control autorizat de fiecare parte. Licenţa şi copiile legalizate trebuie să corespundă oricăruia dintre modelele prevăzute în ANEXA ROAD-1 partea A APENDICELE ROAD.A.1.3, în care sunt stabilite şi condiţiile care reglementează utilizarea acesteia. Licenţa trebuie să conţină cel puţin două dintre elementele de securitate enumerate în ANEXA ROAD-1 partea A APENDICELE ROAD.A.1.4.
4.Operatorii de transport rutier de mărfuri respectă cerinţele prevăzute în anexa ROAD-1 partea A secţiunea 2 privind detaşarea conducătorilor auto atunci când efectuează o deplasare menţionată la articolul ROAD.4 alineatele (3)-(7) [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor].
Art. 6: Articolul ROAD.6: Scutiri de cerinţele de deţinere a unei licenţe
Următoarele tipuri de transporturi de mărfuri şi deplasări fără încărcătură efectuate în conexiune cu acestea pot fi realizate fără o licenţă valabilă, astfel cum este menţionată la articolul ROAD.5 [Cerinţe aplicabile operatorilor]:
(a)transporturile poştale efectuate în cadrul unui serviciu universal;
(b)transporturile de vehicule deteriorate sau care sunt în pană;
(c)până la 20 februarie 2022, transporturile de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală, inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
(d)de la 21 februarie 2022, transporturile de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală, inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 2,5 tone;
(e)transporturile de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi alte articole necesare pentru acordarea de ajutor medical de urgenţă, în special în cazul catastrofelor naturale şi în cadrul asistenţei umanitare;
(f)transporturile de mărfuri cu vehicule, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)mărfurile transportate aparţin operatorului de transport rutier de mărfuri sau au fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de operatorul respectiv;
(ii)deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor către sau dinspre sediul operatorului de transport rutier de mărfuri ori mutarea acestora, fie în incinta operatorului, fie în afara acesteia, pentru necesităţile proprii;
(iii)vehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de către operatorul de transport rutier de mărfuri sau pus la dispoziţia acestuia în temeiul unei obligaţii contractuale;
(iv)vehiculele care transportă mărfurile sunt deţinute de operatorul de transport rutier de mărfuri sau au fost cumpărate în rate sau închiriate de acesta şi
(v)transportul nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activităţi desfăşurate de operatorul de transport rutier de mărfuri;
(g)transporturile de mărfuri cu autovehicule cu o viteză maximă autorizată care nu depăşeşte 40 km/h.
Art. 7: Articolul ROAD.7: Cerinţe aplicabile conducătorilor auto
(1)Conducătorii auto ai vehiculelor care efectuează deplasări menţionate la articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor]:
a)trebuie să deţină un certificat de competenţă profesională eliberat în conformitate cu anexa ROAD-1 partea B secţiunea 1 şi
b)să respecte normele privind perioadele de conducere şi de lucru, perioadele de odihnă, pauzele şi utilizarea tahografelor în conformitate cu anexa ROAD-1 partea B secţiunile 2-4.
(2)În locul dispoziţiilor de la alineatul (1) litera (b), în cazul operaţiunilor de transport rutier internaţional efectuate parţial în afara teritoriului părţilor, se aplică, pentru întreaga deplasare, Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (AETR), încheiat la Geneva la 1 iulie 1970.
Art. 8: Articolul ROAD.8: Cerinţe aplicabile vehiculelor
1.O parte nu respinge şi nu interzice utilizarea pe teritoriul său a unui vehicul care efectuează o deplasare menţionată la articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor] dacă vehiculul îndeplineşte cerinţele stabilite în anexa ROAD-1 partea C secţiunea 1.
2.Vehiculele care efectuează deplasările menţionate la articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor] trebuie să fie echipate cu un tahograf construit, instalat, utilizat, testat şi controlat în conformitate cu anexa ROAD-1 partea C secţiunea 2.
Art. 9: Articolul ROAD.9: Norme de trafic rutier
Conducătorii auto de vehicule care efectuează transporturi de mărfuri în temeiul prezentului titlu respectă, pe perioada în care se află pe teritoriul celeilalte părţi, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în vigoare pe teritoriul respectiv în ceea ce priveşte traficul rutier.
Art. 10: Articolul ROAD.10: Evoluţii legislative şi Comitetul specializat privind transportul rutier
(1)Atunci când o parte propune o nouă măsură de reglementare într-un domeniu reglementat de anexa ROAD-1, aceasta:
a)îi notifică celeilalte părţi măsura de reglementare propusă cât mai curând posibil şi
b)informează cealaltă parte cu privire la evoluţia măsurii de reglementare.
(2)La cererea uneia dintre părţi, în termen de cel mult două luni de la depunerea cererii are loc un schimb de opinii în cadrul Comitetului specializat privind transportul rutier, pentru a se stabili dacă noua măsură de reglementare propusă s-ar aplica sau nu deplasărilor menţionate la articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor].
(3)Atunci când o parte adoptă o nouă măsură de reglementare menţionată la alineatul (1), aceasta îi notifică acest lucru celeilalte părţi şi îi comunică textul noii măsuri de reglementare în termen de o săptămână de la publicarea acesteia.
(4)Comitetul specializat privind transportul rutier se reuneşte pentru a discuta orice nouă măsură de reglementare adoptată, la cererea oricăreia dintre părţi, în termen de două luni de la depunerea cererii, indiferent dacă a avut sau nu loc o notificare în conformitate cu alineatul (1) sau (3) sau dacă a avut sau nu loc o discuţie în conformitate cu alineatul (2).
(5)Comitetul specializat privind transportul rutier poate:
a)modifica anexa ROAD-1 pentru a ţine seama de evoluţiile tehnologice şi/sau în materie de reglementare sau pentru a asigura punerea în aplicare satisfăcătoare a prezentului titlu;
b)confirma că modificările aduse de noua măsură de reglementare sunt conforme cu anexa ROAD-1
sau
c)decide cu privire la orice altă măsură menită să asigure buna funcţionare a prezentului titlu.
Art. 11: Articolul ROAD.11: Măsuri de remediere
(1)Dacă o parte consideră că cealaltă parte a adoptat o nouă măsură de reglementare care nu este conformă cu cerinţele prevăzute în anexa ROAD-1, mai ales în cazurile în care Comitetul specializat privind transportul rutier nu a luat o decizie în temeiul articolului 10 [Evoluţii legislative şi Comitetul specializat privind transportul rutier] alineatul (5), iar cealaltă parte aplică totuşi dispoziţiile noii măsuri de reglementare operatorilor de transport rutier, conducătorilor auto sau vehiculelor părţii, partea poate, după notificarea celeilalte părţi în acest sens, să adopte măsuri de remediere corespunzătoare, inclusiv suspendarea obligaţiilor prevăzute în prezentul acord sau în orice acord de completare, cu condiţia ca măsurile respective:
a)să nu depăşească nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de noua măsură de reglementare adoptată de cealaltă parte care nu este conformă cu cerinţele prevăzute în anexa ROAD-1 şi
b)să producă efecte cel mai devreme după 7 zile de la data la care partea care intenţionează să ia astfel de măsuri a notificat acest lucru celeilalte părţi în temeiul prezentului alineat.
(2)Măsurile de remediere corespunzătoare încetează să se aplice:
a)atunci când partea care a luat astfel de măsuri este convinsă că cealaltă parte îşi respectă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului titlu sau
b)în conformitate cu o hotărâre a tribunalului arbitral.
(3)O parte nu poate invoca Acordul OMC sau orice alt acord internaţional pentru a împiedica cealaltă parte să suspende obligaţii în temeiul prezentului articol.
Art. 12: Articolul ROAD.12: Fiscalitate
1.Vehiculele utilizate pentru transportul de mărfuri în conformitate cu prezentul titlu sunt scutite de taxele şi impunerile percepute pentru deţinerea sau circulaţia vehiculelor pe teritoriul celeilalte părţi.
2.Scutirea menţionată la alineatul (1) nu se aplică:
(a)unei taxe sau impuneri pe consumul de combustibil;
(b)unei taxe pentru utilizarea unui drum sau a unei reţele de drumuri sau
(c)unei taxe pentru utilizarea anumitor poduri, tuneluri sau feriboturi.
3.Combustibilul conţinut în rezervoarele standard ale vehiculelor şi ale containerelor speciale, admise temporar, care este utilizat direct pentru propulsie şi, după caz, pentru funcţionarea, în timpul transportului, a sistemelor de refrigerare şi a altor sisteme, precum şi lubrifianţii prezenţi în autovehicule şi necesari pentru funcţionarea normală a acestora în timpul deplasării sunt scutiţi de taxe vamale şi de orice alte taxe şi impuneri, cum ar fi TVA şi accize, şi nu sunt supuse niciunei restricţii la import.
4.Piesele de schimb importate pentru repararea unui vehicul pe teritoriul uneia dintre părţi care a fost înmatriculat sau pus în circulaţie pe teritoriul celeilalte părţi sunt admise în regimul unei admiteri temporare cu scutire de taxe vamale şi fără interdicţii sau restricţii la import. Piesele înlocuite sunt supuse taxelor vamale şi altor impuneri (TVA) şi trebuie să fie reexportate sau distruse sub controlul autorităţilor vamale ale celeilalte părţi.
Art. 13: Articolul ROAD.13: Obligaţii prevăzute în alte titluri
Articolele SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă] şi SERVIN.3.4 [Tratament naţional] din partea a doua rubrica întâi titlul II capitolul trei sunt încorporate în prezentul titlu, fac parte integrantă din acesta şi se aplică tratamentului operatorilor de transport rutier de mărfuri care efectuează deplasări în conformitate cu articolul ROAD.4 [Transportul de mărfuri între, prin şi pe teritoriile părţilor].
Art. 14: Articolul ROAD.14: Denunţarea prezentului titlu
5.Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare], articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] şi articolului FISH.17 [Denunţare], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezentul titlu printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. În acest caz, prezenta parte încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de-a noua luni de la data notificării.
Art. 15: Articolul X: Domeniu de aplicare
1.Obiectivul prezentului titlu este de a asigura, în ceea ce priveşte transportul rutier de persoane, o conectivitate continuă între, prin şi pe teritoriile părţilor şi de a stabili normele aplicabile acestui tip de transport. Prezentul titlu se aplică transportului ocazional, transportului regulat şi transportului regulat special de persoane cu autocarul şi cu autobuzul între, prin şi pe teritoriile părţilor.
2.Părţile convin să nu adopte măsuri discriminatorii la aplicarea prezentului titlu.
3.Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu afectează transportul de persoane efectuat pe teritoriul uneia dintre părţi de către un operator de transport rutier de persoane stabilit pe teritoriul respectiv.
Art. 16: Articolul X +1: Definiţii
În sensul prezentului titlu şi pe lângă definiţiile enunţate în partea a doua [Servicii şi investiţii] rubrica întâi titlul II capitolul unu articolul SERVIN 1.2 [Definiţii], se aplică următoarele definiţii:
(a)"autocare şi autobuze" înseamnă vehicule care, din punctul de vedere al construcţiei şi al dotărilor, sunt adecvate transportului a mai mult de nouă persoane, inclusiv şoferul, şi sunt destinate acestui scop;
(b)"servicii de transport de persoane" înseamnă servicii de transport rutier pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, furnizate în schimbul plăţii efectuate de către persoana transportată sau de către organizatorul transportului, cu autocarul şi autobuzul;
(c)"operator de transport rutier de persoane" înseamnă orice persoană fizică sau orice persoană juridică, având personalitate juridică proprie sau depinzând de o autoritate cu o astfel de personalitate, care furnizează servicii de transport de persoane;
(d)"operator de transport rutier de persoane al unei părţi" înseamnă un operator de transport rutier de persoane care este stabilit pe teritoriul unei părţi sau o persoană fizică a unei părţi;
(e)"servicii regulate" înseamnă servicii de transport de persoane furnizate cu o frecvenţă specificată şi pe rute specificate, în cursul cărora persoanele pot fi îmbarcate sau debarcate în puncte de oprire prestabilite;
(f)"servicii regulate speciale" înseamnă servicii, indiferent de cine sunt organizate, prin care se asigură transportul unor categorii specificate de persoane, cu excluderea altor persoane, în măsura în care aceste servicii sunt operate cu respectarea condiţiilor specificate pentru serviciile regulate; Serviciile regulate speciale includ:
(i)transportul lucrătorilor între domiciliu şi locul de muncă şi
(ii)transportul elevilor şi al studenţilor la şi de la instituţia de învăţământ.
Faptul că un serviciu regulat special poate fi modificat în raport cu nevoile utilizatorilor nu afectează clasificarea acestuia ca serviciu regulat.
(g)"grup" înseamnă oricare dintre următoarele:
(i)una sau mai multe persoane fizice sau juridice asociate şi persoana fizică sau juridică mamă sau persoanele fizice sau juridice mamă;
(ii)una sau mai multe persoane fizice sau juridice asociate care au aceeaşi persoană fizică sau juridică mamă sau acelaşi persoane fizice sau juridice mamă;
(h)"Acordul Interbus" înseamnă Acordul privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocare şi autobuze, cu modificările sale ulterioare, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003;
(i)"tranzit" înseamnă circulaţia autocarelor şi a autobuzelor pe teritoriul unei părţi fără îmbarcarea sau debarcarea de persoane.
(j)"servicii ocazionale" înseamnă servicii care nu sunt servicii regulate sau servicii regulate speciale şi care se caracterizează în primul rând prin faptul că vizează transportul unor grupuri de persoane constituite la iniţiativa clientului sau a operatorului de transport rutier de persoane însuşi.
Art. 17: Articolul X+2: Transport de persoane cu autocarul şi autobuzul între, prin şi pe teritoriile părţilor
1.Atunci când operează servicii regulate şi servicii regulate speciale, operatorii de transport rutier de persoane ai unei părţi pot efectua deplasări cu persoane de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi, cu sau fără tranzitarea teritoriului unei ţări terţe, precum şi deplasări fără persoane legate de astfel de deplasări.
2.Atunci când operează servicii regulate şi servicii regulate speciale, operatorii de transport rutier de persoane ai unei părţi pot efectua deplasări cu persoane de pe teritoriul părţii, în care este stabilit operatorul de transport rutier de persoane, pe teritoriul aceleiaşi părţi, cu tranzitarea teritoriului celeilalte părţi, precum şi deplasări fără persoane legate de astfel de deplasări.
3.Un operator de transport rutier de persoane al unei părţi nu poate opera servicii regulate sau servicii regulate speciale cu originea şi destinaţia pe teritoriul celeilalte părţi.
4.În cazul în care serviciul de transport de persoane menţionat la alineatul (1) face parte dintr-un serviciu către sau dinspre teritoriul părţii pe care este stabilit operatorul de transport rutier, persoanele pot fi îmbarcate sau debarcate pe teritoriul celeilalte părţi de pe traseu, cu condiţia ca oprirea să fie autorizată în conformitate cu normele aplicabile pe teritoriul respectiv.
5.În cazul în care serviciul de transport de persoane menţionat în prezentul articol face parte dintr-un serviciu regulat internaţional sau dintr-un serviciu regulat special internaţional între Irlanda şi Regatul Unit în ceea ce priveşte Irlanda de Nord, persoanele pot fi îmbarcate şi debarcate într-una dintre părţi de către un operator de transport rutier de persoane stabilit pe teritoriul celeilalte părţi.
6.Operatorii de transport rutier de persoane stabiliţi pe teritoriul uneia dintre părţi pot, temporar, să furnizeze servicii ocazionale pe insula Irlanda, în cadrul cărora sunt îmbarcate şi debarcate persoane pe teritoriul celeilalte părţi.
7.Atunci când furnizează servicii ocazionale, operatorii de transport rutier de persoane pot efectua o deplasare cu persoane de pe teritoriul unei părţi prin teritoriul celeilalte părţi pe teritoriul unei părţi necontractante la Acordul Interbus, inclusiv o deplasare conexă fără persoane.
8.Serviciile de transport de persoane menţionate în prezentul articol se efectuează cu autocare şi autobuze înmatriculate pe teritoriul părţii în care este stabilit sau îşi are reşedinţa operatorul de transport rutier de persoane. Aceste autocare şi autobuze trebuie să respecte standardele tehnice prevăzute în anexa 2 la Acordul Interbus.
Art. 18: Articolul X+3: Condiţii de furnizare a serviciilor menţionate la articolul X+2
1.Serviciile regulate sunt deschise tuturor operatorilor de transport rutier de persoane ai unei părţi, fiind supuse rezervării obligatorii, dacă este cazul.
2.Serviciile regulate şi serviciile regulate speciale sunt supuse autorizării în conformitate cu articolul X+4 şi cu alineatul (6).
3.Caracterul regulat al serviciului nu poate fi afectat de nicio ajustare a condiţiilor de operare a serviciilor.
4.Organizarea de servicii paralele sau temporare care deservesc acelaşi public ca serviciile regulate existente, nedeservirea anumitor staţii şi deservirea unor staţii suplimentare în cadrul serviciilor regulate existente sunt guvernate de aceleaşi norme ca serviciile regulate existente.
5.Se aplică secţiunile V (Dispoziţii sociale) şi VI (Dispoziţii vamale şi fiscale) din Acordul Interbus, precum şi anexele I (Condiţiile aplicabile operatorilor de transport rutier de călători) şi II (Standarde tehnice aplicabile autobuzelor şi autocarelor).
6.Pentru o perioadă de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, serviciile regulate speciale nu sunt supuse autorizării atunci când fac obiectul unui contract încheiat între organizator şi operatorul de transport rutier de persoane.
7.Serviciile ocazionale care intră sub incidenţa prezentului titlu în conformitate cu articolul X+(2) nu necesită autorizare. Cu toate acestea, organizarea serviciilor paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente şi deservind acelaşi public ca acestea din urmă sunt supuse autorizării în conformitate cu secţiunea VIII din Acordul Interbus.
Art. 19: Articolul X+4: Autorizare
1.Autorizaţiile pentru serviciile menţionate la articolul X+2 sunt eliberate de autoritatea competentă a părţii pe al cărei teritoriu este stabilit operatorul de transport rutier de persoane ("autoritatea de autorizare").
2.Dacă un operator de transport rutier de persoane este stabilit în Uniune, autoritatea de autorizare este autoritatea competentă din statul membru de origine sau de destinaţie.
3.În cazul unui grup de operatori de transport rutier de persoane care intenţionează să opereze un serviciu menţionat la articolul X+2, autoritatea de autorizare este autoritatea competentă căreia i se adresează cererea în conformitate cu a doua parte a articolului X+5 alineatul (1).
4.Autorizaţiile se eliberează pe numele operatorului de transport rutier de persoane şi nu sunt transmisibile. Cu toate acestea, un operator de transport rutier de persoane al unei părţi care a primit o autorizaţie poate, cu aprobarea autorităţii de autorizare, să opereze serviciul prin intermediul unui subcontractant, dacă o atare posibilitate este compatibilă cu legislaţia părţii. În acest caz, în autorizaţie se indică numele subcontractantului şi rolul acestuia. Subcontractantul trebuie să fie un operator de transport rutier de persoane al unei părţi şi să îndeplinească toate dispoziţiile prezentului titlu.
În cazul unui grup de operatori de transport rutier de persoane care intenţionează să opereze serviciile menţionate la articolul X+2, autorizaţia se emite pe numele tuturor operatorilor de transport rutier de persoane din grup şi în autorizaţie se indică numele tuturor operatorilor respectivi. Autorizaţia se emite operatorului de transport rutier de persoane solicitant care a fost desemnat de ceilalţi operatori de transport rutier de persoane ai unei părţi în aceste scopuri, iar celorlalţi operatori de transport rutier de persoane li se emit copii legalizate.
5.Fără a aduce atingere articolului X+6 alineatul (3), perioada maximă de valabilitate a autorizaţiei este de cinci ani. Se poate stabili o perioadă mai scurtă, fie la cererea solicitantului, fie prin acordul reciproc al autorităţilor competente ale părţilor pe teritoriul cărora sunt îmbarcate sau debarcate persoane.
6.În autorizaţie se menţionează următoarele:
(a)tipul de serviciu;
(b)traseul serviciului, în special punctul de plecare şi cel de sosire;
(c)durata de valabilitate a autorizaţiei şi
(d)staţiile şi orarul.
7.Autorizaţia trebuie să respecte modelul prevăzut în ANEXA ROAD-2.
8.Operatorul de transport rutier de persoane al unei părţi care furnizează un serviciu menţionat la articolul X+2 poate utiliza vehicule suplimentare pentru a face faţă situaţiilor temporare şi excepţionale. Aceste vehicule suplimentare pot fi utilizate numai în aceleaşi condiţii ca cele specificate în autorizaţia menţionată la alineatul (6).
În acest caz, în plus faţă de documentele menţionate la articolul X+10 alineatele (1) şi (2), operatorul de transport rutier de persoane se asigură că la bordul vehiculului se păstrează şi se prezintă, la cerere, oricărui agent autorizat de control, o copie a contractului dintre operatorul de transport rutier de persoane care furnizează serviciul regulat sau serviciul regulat special şi întreprinderea care furnizează vehiculele suplimentare sau un document echivalent.
Art. 20: Articolul X+5: Depunerea cererilor de autorizaţie
1.Cererile de autorizaţie se transmit de către operatorul de transport rutier de persoane al unei părţi autorităţii de autorizare menţionate la articolul X+4 alineatul (1).
Pentru fiecare serviciu se depune o singură cerere. În cazurile menţionate la articolul X+4 alineatul (3), cererea se depune de către operatorul desemnat de ceilalţi operatori în aceste scopuri. Cererea se adresează autorităţii de autorizare a părţii pe al cărei teritoriu este stabilit operatorul de transport rutier de persoane care depune cererea.
2.Cererile de autorizaţii se întocmesc pe baza modelului prevăzut în ANEXA ROAD-3.
3.Operatorii de transport rutier de persoane care solicită autorizaţia furnizează autorităţii de autorizare toate informaţiile suplimentare pe care le consideră relevante sau pe care autoritatea de autorizare le solicită, în special documentele enumerate în anexa ROAD-3.
Art. 21: Articolul X+6: Procedura de autorizare
1.Autorizaţiile se eliberează de comun acord cu autorităţile competente ale părţilor pe teritoriul căreia sunt îmbarcate sau debarcate persoane. Autoritatea de autorizare transmite respectivelor autorităţi competente, precum şi autorităţilor competente ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane, o copie a cererii, însoţită de copii ale oricăror alte documente relevante, precum şi evaluarea acesteia.
În ceea ce priveşte Uniunea, autorităţile competente menţionate în prima parte a prezentului alineat sunt cele ale statelor membre pe ale căror teritorii sunt îmbarcate sau debarcate persoane şi ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane.
2.Autorităţile competente cărora li s-a solicitat acordul îi comunică autorităţii de autorizare decizia lor cu privire la cerere în termen de patru luni. Acest termen este calculat începând de la data primirii solicitării de acord, care figurează în confirmarea de primire. În cazul în care decizia primită de la autorităţile competente cărora li s-a solicitat acordul este negativă, ea trebuie să cuprindă o justificare corespunzătoare. În cazul în care autoritatea de autorizare nu primeşte niciun răspuns în termen de patru luni, se consideră că autorităţile competente consultate şi-au dat acordul, iar autoritatea de autorizare poate acorda autorizaţia.
Autorităţile competente al căror teritoriu este traversat fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane pot notifica autorităţii de autorizare observaţiile lor în termen de patru luni.
3.În ceea ce priveşte serviciile care au fost autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului70 înainte de încheierea perioadei de tranziţie şi în cazul cărora autorizaţia expiră la încheierea perioadei de tranziţie, se aplică următoarele dispoziţii:
70Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (reformare) (JO UE L 300, 14.11.2009, p. 88).
(a)atunci când, sub rezerva modificărilor necesare pentru conformarea cu articolul X+2, condiţiile de operare sunt aceleaşi ca cele care au fost stabilite în autorizaţia acordată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, autoritatea de autorizare relevantă în temeiul prezentului titlu poate, la cerere sau în alt mod, să elibereze operatorului de transport rutier o autorizaţie corespunzătoare acordată în temeiul prezentului titlu. Atunci când se eliberează o astfel de autorizaţie, se consideră că a fost furnizat acordul autorităţilor competente pe teritoriul cărora sunt îmbarcate sau debarcate persoane, astfel cum se menţionează la alineatul (2). Autorităţile competente respective şi autorităţile competente al căror teritoriu este traversat fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane pot notifica autorităţii de autorizare observaţiile lor în orice moment;
(b)atunci când se aplică litera (a), perioada de valabilitate a autorizaţiei corespunzătoare acordate în temeiul prezentului titlu nu depăşeşte ultima zi a perioadei de valabilitate specificate în autorizaţia acordată anterior în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1073/2009.
4.Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de maximum şase luni de la data depunerii cererii de către operatorul de transport rutier de persoane.
5.Autorizaţia nu se acordă în cazul în care:
(a)solicitantul nu este în măsură să furnizeze serviciul care face obiectul cererii cu echipamentul pe care îl are în mod direct la dispoziţie;
(b)solicitantul nu a respectat legislaţia internă sau internaţională în domeniul transportului rutier, în special condiţiile şi specificaţiile privind autorizaţiile pentru servicii de transport internaţional rutier de persoane, sau a săvârşit încălcări grave ale legislaţiei unei părţi în materie de transport rutier, în special în ceea ce priveşte normele care se aplică vehiculelor şi perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto;
(c)în cazul unei cereri de reînnoire a autorizaţiei, condiţiile de autorizare nu au fost respectate;
(d)o parte decide, pe baza unei analize detaliate, că serviciul în cauză ar afecta serios, pe segmentele direct implicate, viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice în conformitate cu legislaţia părţii contractante. În acest caz, partea în cauză stabileşte criterii nediscriminatorii care să permită determinarea măsurii în care serviciul care face obiectul cererii ar afecta în mod serios viabilitatea serviciului comparabil menţionat anterior şi le transmite celeilalte părţi menţionate la alineatul (1) sau
(e)o parte decide, pe baza unei analize detaliate, că scopul principal al serviciului nu este acela de a transporta persoane între staţii aflate pe teritoriile părţilor.
În eventualitatea în care un serviciu existent afectează în mod serios viabilitatea unui serviciu comparabil reglementat de unul sau mai multe contracte de servicii publice conforme cu legislaţia unei părţi pe segmentele directe implicate, din motive excepţionale care nu ar fi putut fi prevăzute în momentul acordării autorizaţiei, o parte, cu acordul celeilalte părţi, poate suspenda sau retrage autorizaţia de exploatare a serviciului internaţional cu autocarul şi cu autobuzul, după un preaviz de şase luni comunicat operatorului de transport rutier de persoane.
Faptul că un operator de transport rutier de persoane al unei părţi oferă preţuri mai mici decât cele oferite de alţi operatori de transport rutier de persoane sau faptul că legătura în cauză este deja operată de alţi operatori de transport rutier de persoane nu constituie în sine o justificare pentru respingerea cererii.
6.După finalizarea procedurii stabilite la alineatele (1)-(5), autoritatea de autorizare acordă autorizaţia sau respinge în mod oficial cererea.
Deciziile de respingere a unei cereri trebuie motivate. Părţile le asigură întreprinderilor de transport posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere în cazul în care cererea acestora este respinsă.
Autoritatea de autorizare informează autorităţile competente ale celeilalte părţi cu privire la decizia sa şi le transmite acestora o copie a autorizaţiei.
Art. 22: Articolul X+7: Reînnoirea şi modificarea autorizaţiei
1.Articolul X+6 se aplică, mutatis mutandis, cererilor de reînnoire a autorizaţiilor sau de modificare a condiţiilor în care trebuie efectuate serviciile care fac obiectul autorizaţiei.
2.Atunci când autorizaţia existentă expiră în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, perioada de timp în care autorităţile competente menţionate la articolul X+6 alineatul (2) trebuie să notifice autorităţii de autorizare acordul sau observaţiile lor cu privire la cerere, în conformitate cu articolul menţionat, este de două luni.
3.În cazul unei modificări minore a condiţiilor de exploatare, în special al ajustării intervalelor, tarifelor şi orarelor, autoritatea de autorizare trebuie să transmită autorităţilor competente ale celeilalte părţi numai informaţiile cu privire la modificare. Modificarea orarelor sau a intervalelor într-un mod care afectează calendarul controalelor la frontierele dintre părţi sau la frontierele ţărilor terţe nu se consideră a fi o modificare minoră.
Art. 23: Articolul X+8: Expirarea autorizaţiei
1.Fără a aduce atingere articolului X+6 alineatul (3), o autorizaţie pentru un serviciu menţionat la articolul X+2 expiră la sfârşitul perioadei sale de valabilitate sau după trei luni de la primirea de către autoritatea de autorizare a notificării din partea titularului acesteia privind intenţia sa de a-şi retrage serviciul. O astfel de notificare se motivează în mod corespunzător.
2.În cazul în care cererea pentru un serviciu a încetat să mai existe, perioada de notificare prevăzută la alineatul (1) este de o lună.
3.Autoritatea de autorizare informează autorităţile competente ale celeilalte părţi vizate cu privire la faptul că autorizaţia a expirat.
4.Titularul autorizaţiei le comunică utilizatorilor respectivului serviciu retragerea acestuia de pe piaţă, prin mijloace adecvate de publicitate, cu o lună înainte de data respectivă.
Art. 24: Articolul X+9: Obligaţiile operatorilor de transport
1.Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, operatorul de transport rutier de persoane al unei părţi care furnizează un serviciu menţionat la articolul X+2 lansează fără întârziere serviciul şi, până la expirarea autorizaţiei, ia toate măsurile necesare pentru a garanta un serviciu de transport care să îndeplinească standardele de continuitate, de regularitate şi de capacitate şi care să respecte condiţiile specificate în conformitate cu articolul X+4 alineatul (6) şi cu anexa ROAD-2.
2.Operatorul de transport rutier de persoane al unei părţi afişează traseul serviciului, staţiile, orarul, tarifele şi condiţiile de transport în aşa fel încât să se asigure că aceste informaţii sunt accesibile cu uşurinţă tuturor utilizatorilor.
3.De comun acord şi în acord cu titularul autorizaţiei, părţile pot să modifice condiţiile de operare care reglementează un serviciu menţionat la articolul X+2.
Art. 25: Articolul X+10: Documente care trebuie păstrate în autocar sau în autobuz
1.Fără a se aduce atingere articolului X+4 alineatul (8), autorizaţia de exploatare a serviciilor menţionate la articolul X+2 ori o copie legalizată a acesteia, precum şi licenţa operatorului de transport rutier de persoane pentru transportul rutier internaţional de persoane sau o copie legalizată a acesteia, eliberată în conformitate cu dreptul intern sau cu dreptul Uniunii, se păstrează în autocar sau în autobuz şi se prezintă, la cerere, oricărui agent autorizat de control.
2.Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (1) şi celor de la articolul X+4 alineatul (8), în cazul unui serviciu regulat special, contractul încheiat între organizator şi operatorul de transport rutier de persoane sau o copie a acestuia, precum şi un document care atestă că, în scopul efectuării unui serviciu regulat special, persoanele constituie o categorie specifică de persoane, cu excluderea altor persoane servesc, de asemenea, ca documente de control, se păstrează la bordul vehiculului şi se prezintă, la cerere, oricărui agent autorizat de control.
3.Operatorii de transport rutier de persoane care furnizează servicii ocazionale în temeiul articolului X+2 alineatele (6) şi (7) trebuie să aibă asupra lor o foaie de parcurs completată, utilizând modelul din anexa ROAD-4. Carnetele de foi de parcurs sunt furnizate de autoritatea competentă a teritoriului pe care este înregistrat operatorul sau de organismele desemnate de autoritatea competentă.
Art. 26: Articolul X+11: Norme de trafic rutier
Conducătorii auto de autocare şi de autobuze care efectuează activităţi de transport de persoane în temeiul prezentului titlu respectă, pe perioada în care se află pe teritoriul celeilalte părţi, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în vigoare pe teritoriul respectiv în ceea ce priveşte traficul rutier.
Art. 27: Articolul X+12: Aplicare
Dispoziţiile prezentului titlu încetează să se aplice la data la care Protocolul la Acordul Interbus referitor la serviciile regulate internaţionale şi serviciile regulate speciale internaţionale de transport de persoane cu autocarul şi cu autobuzul intră în vigoare pentru Regatul Unit sau după şase luni de la intrarea în vigoare a respectivului protocol pentru Uniune, luându-se în considerare data care survine mai devreme, cu excepţia scopului operaţiunilor prevăzute la articolul X+2 alineatele (2), Articolul X+2 alineatul (5); Articolul X+2 alineatul (6) şi articolul X+2 alineatul (7).
Art. 28: Articolul X+13: Obligaţii prevăzute în alte titluri
Articolele SERVIN.3.2 [Acces pe piaţă] şi SERVIN.3.4 [Tratament naţional] din partea a doua rubrica întâi titlul II capitolul trei sunt încorporate în prezentul titlu, fac parte integrantă din acesta şi se aplică tratamentului operatorilor de transport care efectuează deplasări în conformitate cu articolul X+2 din prezentul titlu.
Art. 29: Articolul X+14: Comitetul specializat
Comitetul specializat privind transportul rutier poate modifica anexele ROAD-2, ROAD-3 şi ROAD-4 pentru a ţine seama de evoluţiile în materie de reglementare. Acesta poate adopta măsuri privind punerea în aplicare a prezentului titlu.
SUBPARTEA IV:RUBRICA A PATRA - COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ŞI VIZE PENTRU VIZITELE PE TERMEN SCURT
Art. 1: Ch.SSC.1: Prezentare generală
Statele membre şi Regatul Unit îşi coordonează sistemele de securitate socială în conformitate cu Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială, pentru a garanta drepturile în materie de securitate socială ale persoanelor care intră sub incidenţa acestuia.
Art. 2: Ch.SSC.2: Şedere legală
(1)Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială se aplică persoanelor aflate în situaţie de şedere legală într-un stat membru sau în Regatul Unit.
(2)Alineatul (1) de la prezentul articol nu aduce atingere drepturilor la prestaţii în bani care sunt legate de perioade anterioare de şedere legală ale persoanelor care intră sub incidenţa articolului SSC.2 [Persoanele vizate] din Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Art. 3: Ch.SSC.3: Situaţii transfrontaliere
(1)Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială se aplică numai situaţiilor apărute între unul sau mai multe state membre ale Uniunii şi Regatul Unit.
(2)Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu se aplică persoanelor ale căror situaţii sunt limitate, din toate punctele de vedere, fie la Regatul Unit, fie la statele membre.
Art. 4: Ch.SSC.4: Cereri de imigrare
Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială se aplică fără a aduce atingere dreptului unui stat membru sau al Regatului Unit de a percepe o taxă de sănătate în temeiul legislaţiei naţionale în legătură cu o cerere de permis de intrare, de şedere, de muncă sau de reşedinţă în statul respectiv.
Art. 5: Articolul VSTV.1: Vize pentru vizite pe termen scurt
(1)Părţile iau act de faptul că, la data intrării în vigoare a prezentului acord, ambele părţi prevăd, pentru resortisanţii lor, un regim de călătorii fără viză pentru vizitele pe termen scurt, în conformitate cu dreptul lor intern. Fiecare parte notifică celeilalte părţi orice intenţie de a impune obligativitatea vizelor pentru vizitele pe termen scurt ale resortisanţilor celeilalte părţi, în timp util şi, dacă este posibil, cu cel puţin trei luni înainte ca o astfel de obligaţie să intre în vigoare.
(2)Sub rezerva alineatului (3) şi a articolului FINPROV.10 [Viitoare aderări la Uniune], în cazul în care Regatul Unit decide să impună obligativitatea vizelor pentru vizitele pe termen scurt ale resortisanţilor unui stat membru, această obligaţie li se aplică resortisanţilor tuturor statelor membre.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere nici eventualelor acorduri încheiate între Regatul Unit şi Irlanda cu privire la zona comună de călătorie.
SUBPARTEA V:RUBRICA V - SECTORUL PESCĂRESC
Art. 1: Articolul FISH.1 Drepturile suverane ale statelor de coastă exercitate de către părţi
Părţile afirmă că drepturile suverane ale statelor de coastă exercitate de către părţi în scopul explorării, exploatării, conservării şi gestionării resurselor acvatice vii din apele lor ar trebui să se exercite în temeiul şi în conformitate cu principiile dreptului internaţional, inclusiv cele prevăzute de Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982.
Art. 2: Articolul FISH.2: Obiective şi principii
(1)Părţile cooperează în vederea garantării faptului că activităţile de pescuit care privesc stocurile comune din apele lor respective sunt, pe termen lung, durabile din punct de vedere ecologic şi contribuie la obţinerea unor beneficii economice şi sociale, respectând totodată pe deplin drepturile şi obligaţiile statelor costiere independente, astfel cum sunt exercitate de către părţi.
(2)Părţile au drept obiectiv comun exploatarea stocurilor comune la rate menite să menţină şi să refacă progresiv populaţiile speciilor recoltate la niveluri de biomasă superioare celor care permit obţinerea capturii maxime durabile.
(3)Părţile ţin seama de următoarele principii:
a)aplicarea abordării precaute în ceea ce priveşte administrarea sectorului pescăresc;
b)promovarea durabilităţii pe termen lung (de mediu, socială şi economică) şi a utilizării optime a stocurilor comune;
c)fundamentarea deciziilor de conservare şi de administrare a resurselor halieutice pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile, în principal pe cele furnizate de Consiliul Internaţional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES);
d)asigurarea selectivităţii pescuitului pentru a proteja puietul de peşte şi grupările de peşti aflaţi în perioada de depunere a icrelor, precum şi pentru a evita şi a reduce capturile accidentale nedorite;
e)luarea în considerare în mod corespunzător şi reducerea la minimum a impactului negativ al pescuitului asupra ecosistemului marin şi luarea în considerare în mod corespunzător a necesităţii de a conserva diversitatea biologică marină;
f)aplicarea unor măsuri proporţionale şi nediscriminatorii pentru conservarea resurselor marine vii şi pentru administrarea resurselor halieutice, menţinând totodată autonomia părţilor în materie de reglementare;
g)asigurarea colectării şi a schimbului în timp util de date complete şi exacte, relevante pentru conservarea stocurilor comune şi pentru administrarea sectorului pescăresc;
h)asigurarea respectării măsurilor de conservare şi de administrare a resurselor halieutice şi combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat; şi
i)asigurarea punerii în aplicare în timp util, în cadrele de reglementare ale părţilor, a oricăror măsuri convenite.
Art. 3: Articolul FISH.3: Definiţii
1.În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:
(a)"zonă economică exclusivă (ZEE)" (a unei părţi) înseamnă, în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982:
(i)în cazul Uniunii, zonele economice exclusive stabilite de statele sale membre, adiacente teritoriilor lor europene;
(ii)zona economică exclusivă stabilită de Regatul Unit
(b)"abordare precaută în ceea ce priveşte administrarea sectorului pescăresc" înseamnă o abordare conform căreia absenţa unor informaţii ştiinţifice adecvate nu justifică decizia de a amâna sau de a nu lua măsuri de administrare pentru conservarea speciilor vizate, a speciilor asociate sau dependente, precum şi a speciilor care nu sunt vizate şi a mediului acestora;
(c)"stocuri comune" înseamnă peşti, indiferent de specie, care se găsesc în apele părţilor, inclusiv crustacee şi moluşte;
(d)"TAC" înseamnă captura totală admisibilă, care reprezintă cantitatea maximă dintr-un stoc (sau stocuri) cu o anumită descriere ce poate fi capturată într-o perioadă dată;
(e)"stocuri care nu fac obiectul cotelor" înseamnă stocuri care nu sunt gestionate prin capturi totale admisibile (TAC);
(f)"mare teritorială" (a unei părţi) înseamnă, în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982:
(i)în cazul Uniunii, prin derogare de la articolul FINPROV.1 alineatul (1) [Domeniul de aplicare teritorială], marea teritorială stabilită de statele sale membre, adiacentă teritoriilor lor europene;
(ii)marea teritorială stabilită de Regatul Unit
(g)"ape" (ale unei părţi) înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte Uniunea, prin derogare de la articolul FINPROV.1 alineatul (1) [Domeniul de aplicare teritorială], zonele economice exclusive ale statelor membre şi mările lor teritoriale;
(ii)în ceea ce priveşte Regatul Unit, zona sa economică exclusivă şi marea sa teritorială, excluzând, în sensul articolelor FISH.8 [Accesul la ape], FISH.9 [Măsuri compensatorii în caz de retragere sau reducere a accesului] şi al anexei FISH.4 [Protocolul privind accesul la ape], marea teritorială adiacentă Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man;
(h)"navă" (a unei părţi) înseamnă:
(i)în cazul Regatului Unit, o navă de pescuit care arborează pavilionul Regatului Unit, înmatriculată în Regatul Unit, domeniul Guernsey, domeniul Jersey sau Insula Man şi având o licenţă de pescuit eliberată de o administraţie a pescuitului din Regatul Unit;
(ii)în cazul Uniunii, o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru şi este înmatriculată în Uniune.
Art. 4: Articolul FISH.4 Administrarea sectorului pescăresc
(1)Fiecare parte decide asupra oricăror măsuri aplicabile apelor sale, adoptate în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul FISH.2 alineatele (1) şi (2) [Obiective şi principii], cu respectarea principiilor menţionate la articolul FISH.2 alineatul (3) [Obiective şi principii].
(2)O parte îşi bazează măsurile menţionate la alineatul (1) pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile.
O parte nu aplică măsurile menţionate la alineatul (1) navelor celeilalte părţi în apele sale decât dacă aplică aceleaşi măsuri şi propriilor nave.
Al doilea paragraf nu aduce atingere obligaţiilor care revin părţilor în temeiul Acordului privind măsurile de competenţa statului portului, al sistemului de control şi asigurare a respectării normelor adoptat de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, al măsurilor de conservare şi executare ale Organizaţiei de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest şi al Recomandării 18-09 a Comisiei Internaţionale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic privind măsurile de competenţa statului portului pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat.
Comitetul specializat privind sectorul pescăresc poate modifica lista obligaţiilor internaţionale preexistente menţionate la al treilea paragraf.
(3)Fiecare parte notifică celeilalte părţi noile măsuri menţionate la alineatul (1) care ar putea să afecteze navele celeilalte părţi înainte ca aceste măsuri să fie aplicate, lăsând astfel suficient timp celeilalte părţi pentru a putea prezenta observaţii sau a solicita clarificări.
Art. 5: Articolul FISH.5: Autorizaţii, conformitate şi asigurarea respectării normelor
(1)În cazul în care navele au acces, în vederea pescuitului, în apele celeilalte părţi în conformitate cu articolul FISH.8 [Accesul la ape] şi cu articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man]:
a)fiecare parte comunică cu suficient timp înainte celeilalte părţi o listă cu navele pentru care partea respectivă doreşte să obţină autorizaţii sau licenţe de pescuit; şi
b)cealaltă parte emite autorizaţii sau licenţe de pescuit.
(2)Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea de către navele sale a normelor aplicabile navelor respective în apele celeilalte părţi, inclusiv a condiţiilor aplicabile pentru eliberarea de autorizaţii sau licenţe.
Art. 6: Articolul FISH.6: Posibilităţi de pescuit
1.Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, părţile cooperează pentru a stabili calendarul consultărilor, cu scopul de a conveni asupra TAC pentru stocurile enumerate în anexa FISH.1 pentru anul sau anii următori. Calendarul respectiv ţine cont şi de alte consultări care au loc anual între statele de coastă şi care afectează fie una dintre părţi, fie pe amândouă.
2.Părţile organizează în fiecare an consultări pentru a conveni, până la data de 10 decembrie a fiecărui an, TAC pentru anul următor pentru stocurile enumerate în anexa FISH.1. Aceste consultări includ un schimb de opinii timpuriu cu privire la priorităţi, care are loc de îndată ce sunt primite avizele privind nivelul TAC. Părţile convin asupra TAC:
(a)pe baza celor mai bune avize ştiinţifice disponibile, precum şi a altor factori relevanţi, inclusiv a aspectelor socioeconomice; şi
(b)în conformitate cu eventualele strategii multianuale aplicabile în materie de conservare şi de administrare convenite de către părţi.
3.Cotele din TAC care revin părţilor pentru stocurile enumerate în anexa FISH.1 se repartizează între părţi în conformitate cu cotele prevăzute în anexa respectivă.
4.În cadrul consultărilor anuale pot fi abordate, printre altele:
(a)transferurile de părţi din cotele din TAC ale unei părţi către cealaltă parte;
(b)o listă a stocurilor pentru care pescuitul este interzis;
(c)stabilirea TAC pentru orice stoc care nu este enumerat în anexa FISH.1 sau în anexa FISH.2 şi cotele care revin părţilor din stocurile respective;
(d)măsurile de administrare a sectorului pescăresc, inclusiv, dacă este cazul, reglementarea efortului de pescuit;
(e)stocurile de interes reciproc pentru părţi, altele decât cele enumerate în anexele la prezenta rubrică.
5.Părţile pot organiza consultări cu scopul de a conveni asupra modificării TAC, în cazul în care oricare dintre părţi solicită acest lucru.
6.Şefii de delegaţie ai părţilor întocmesc şi semnează un proces-verbal care cuprinde aspectele asupra cărora părţile au căzut de acord în cursul consultărilor derulate în temeiul prezentului articol.
7.Fiecare parte notifică cu suficient timp înainte celeilalte părţi intenţia sa de a stabili sau a modifica TAC pentru stocurile enumerate în anexa FISH.3.
8.Părţile convin să instituie un mecanism pentru transferurile anuale voluntare de posibilităţi de pescuit între părţi, care ar urma să aibă loc în fiecare an. Comitetul specializat privind sectorul pescăresc stabileşte detaliile acestui mecanism. Părţile iau în considerare posibilitatea de a efectua transferuri de posibilităţi de pescuit pentru stocurile care sunt sau se preconizează că vor fi subexploatate, disponibile la valoarea de piaţă prin intermediul acestui mecanism.
Art. 7: Articolul FISH.7: TAC provizorii
1.În cazul în care nu au convenit asupra TAC pentru un stoc enumerat în anexa FISH.1 sau în anexa FISH.2A sau B până la data de 10 decembrie, părţile reiau imediat consultările, cu scopul constant de a cădea de acord cu privire la nivelul TAC. Părţile menţin un dialog regulat, cu scopul de a explora toate opţiunile posibile pentru a ajunge la un acord în cel mai scurt timp posibil.
2.În cazul în care, pentru un stoc enumerat în anexa FISH.1 sau în anexa FISH.2A şi B, nu a fost convenit nivelul TAC până la data de 20 decembrie, fiecare parte stabileşte o TAC provizorie corespunzătoare nivelului recomandat de ICES, care se va aplica începând cu data de 1 ianuarie.
3.Prin derogare de la alineatul (2), TAC pentru stocurile speciale se stabileşte în conformitate cu orientările adoptate în temeiul alineatului (5).
4.În sensul prezentului articol, "stocuri speciale" înseamnă:
(a)stocurile pentru care avizul ICES prevede zero capturi;
(b)stocurile capturate în cadrul unei activităţi de pescuit mixt, în cazul în care stocul respectiv sau un alt stoc din cadrul aceleiaşi zone de pescuit este vulnerabil; sau
(c)alte stocuri care, în opinia părţilor, necesită un tratament special.
5.Până la 1 iulie 2021, Comitetul specializat privind sectorul pescăresc adoptă orientări pentru stabilirea TAC provizorii pentru stocurile speciale.
6.În fiecare an în care se primesc avize din partea ICES cu privire la TAC, părţile poartă discuţii în cursul cărora abordează, cu prioritate, stocurile speciale şi aplicarea eventualelor orientări prevăzute la alineatul (5) cu privire la stabilirea TAC provizorii de către fiecare parte.
7.Fiecare parte stabileşte cota care îi revine pentru fiecare dintre TAC provizorii, care nu trebuie să depăşească cota care îi este repartizată, astfel cum figurează în anexa corespunzătoare.
8.TAC provizorii şi cotele menţionate la alineatele (2), (3) şi (7) se aplică până când se ajunge la un acord în temeiul alineatului (1).
9.Fiecare parte notifică imediat celeilalte părţi TAC provizorii care îi revin în temeiul alineatelor (2) şi (3) şi cota sa provizorie din fiecare dintre aceste TAC, în temeiul alineatului (7).
Art. 8: Articolul FISH.8: Accesul la ape
1.Cu condiţia ca TAC să fi fost convenite, fiecare parte acordă navelor celeilalte părţi acces, în vederea pescuitului, în apele sale din subzonele ICES relevante în anul respectiv. Accesul se acordă la nivelul şi în condiţiile stabilite în cadrul acestor consultări anuale.
2.Părţile pot conveni, în cadrul consultărilor anuale, asupra unor condiţii specifice suplimentare privind accesul în ceea ce priveşte:
(a)posibilităţile de pescuit convenite;
(b)orice strategii multianuale pentru stocurile care nu fac obiectul cotelor, elaborate în temeiul articolului FISH.16 alineatul (1) litera (c) [Comitetul specializat privind sectorul pescăresc]; şi
(c)orice măsuri tehnice şi de conservare convenite de părţi, fără a aduce atingere articolului FISH.4 [Administrarea sectorului pescăresc].
3.Părţile desfăşoară consultările anuale, inclusiv cu privire la nivelul şi condiţiile de acces menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, cu bună-credinţă şi cu obiectivul de a asigura un echilibru reciproc satisfăcător între interesele ambelor părţi.
4.Mai exact, rezultatul consultărilor ar trebui să conducă, în mod normal, la acordarea de către fiecare parte:
(a)a accesului reciproc, în vederea pescuitului, la stocurile enumerate în anexa FISH.1 şi în anexa FISH.2.A, B şi F în ZEE ale celeilalte părţi [sau, în cazul în care accesul este acordat în temeiul literei (c), în ZEE şi în diviziunile menţionate la litera respectivă] la un nivel care este în mod rezonabil proporţional cu cotele respective din TAC ale părţilor;
(b)a accesului reciproc, în vederea pescuitului, la stocurile care nu fac obiectul cotelor, în ZEE ale celeilalte părţi [sau, în cazul în care accesul este acordat în temeiul literei (c), în ZEE şi în diviziunile menţionate la litera respectivă] la un nivel cel puţin egal cu tonajul mediu pescuit de partea respectivă în apele celeilalte părţi în perioada 2012-2016; şi
(c)a accesului la apele părţilor, la o distanţă cuprinsă între şase şi douăsprezece mile marine de linia de bază din diviziunile ICES 4c şi 7d-g, al navelor eligibile, în măsura în care navele de pescuit ale Uniunii şi navele de pescuit ale Regatului Unit aveau acces la apele respective la 31 decembrie 2020.
În sensul literei (c), "navă eligibilă" înseamnă o navă a unei părţi care a pescuit în zona menţionată în teza anterioară în patru dintre anii cuprinşi între 2012 şi 2016 sau înlocuirea sa directă.
Consultările anuale menţionate la litera (c) pot include angajamente financiare corespunzătoare şi transferuri de cote între părţi.
5.În timpul aplicării TAC provizorii şi până la momentul convenirii TAC, părţile acordă acces provizoriu, în vederea pescuitului, în subzonele ICES relevante, după cum urmează:
(a)în cazul stocurilor enumerate în anexa FISH.1 şi al stocurilor care nu fac obiectul cotelor, de la 1 ianuarie până la 31 martie, la nivelurile prevăzute la alineatul (4) literele (a) şi (b);
(b)în cazul stocurilor enumerate în anexa FISH.2, de la 1 ianuarie până la 14 februarie, la nivelurile prevăzute la alineatul (4) litera (a); şi
(c)în ceea ce priveşte accesul, în vederea pescuitului, în zona cuprinsă între şase şi douăsprezece mile marine, accesul în conformitate cu alineatul (4) litera (c) de la 1 ianuarie până la 31 ianuarie, la un nivel echivalent cu tonajul mediu lunar pescuit în zona respectivă în cele 3 luni anterioare.
Pentru fiecare dintre stocurile relevante menţionate la literele (a) şi (b), acest acces este proporţional cu procentajul mediu al cotei din TAC anuale a unei părţi pe care navele părţii respective l-au pescuit în apele celeilalte părţi în subzonele ICES relevante în aceeaşi perioadă din cei trei ani calendaristici anteriori. Acelaşi lucru este valabil, mutatis mutandis, pentru accesul, în vederea pescuitului, la stocurile care nu fac obiectul cotelor.
Până la data de 15 ianuarie în ceea ce priveşte situaţia de la litera (c) a prezentului alineat, până la 31 ianuarie în ceea ce priveşte stocurile enumerate în anexa FISH.2 şi până la data de 15 martie în ceea ce priveşte toate celelalte stocuri, fiecare parte notifică celeilalte părţi modificarea nivelului şi a condiţiilor de acces la ape care se va aplica începând cu data de 1 februarie în ceea ce priveşte situaţia de la litera (c), începând cu data de 15 februarie în ceea ce priveşte stocurile enumerate în anexa FISH.2 şi începând cu data de 1 aprilie în ceea ce priveşte toate celelalte stocuri pentru subzonele ICES relevante.
6.Fără a aduce atingere articolului FISH.7 alineatele (1) şi (8) [TAC provizorii], după perioada de o lună în ceea ce priveşte situaţia de la alineatul (5) litera (c), de o lună şi jumătate în ceea ce priveşte stocurile enumerate în anexa FISH-2 şi de trei luni în ceea ce priveşte toate celelalte stocuri, părţile fac tot posibilul pentru a conveni, la nivelul geografic corespunzător, asupra unor noi dispoziţii provizorii în materie de acces, astfel încât impactul perturbator asupra activităţilor de pescuit să fie minim.
7.Atunci când acordă accesul în temeiul alineatului (1), o parte poate ţine seama de respectarea de către o navă sau un grup de nave a normelor aplicabile în apele sale în cursul anului precedent şi a măsurilor luate de cealaltă parte în temeiul articolului FISH.5 alineatul (2) [Autorizaţii, conformitate şi asigurarea respectării normelor] în cursul anului precedent.
8.Prezentul articol se aplică sub rezerva anexei FISH.4 [Protocolul privind accesul la ape].
Art. 9: Articolul FISH.9: Măsuri compensatorii în caz de retragere sau reducere a accesului
(1)În urma primirii unei notificări din partea unei părţi ("partea-gazdă") în temeiul articolului FISH.8 alineatul (5) [Accesul la ape], cealaltă parte ("partea care desfăşoară activitatea de pescuit") poate lua măsuri compensatorii proporţionale cu impactul economic şi societal al modificării nivelului şi condiţiilor de acces la ape. Impactul respectiv se măsoară pe baza unor date concrete fiabile şi nu doar pe baza unor ipoteze şi posibilităţi îndepărtate. Acordând prioritate măsurilor compensatorii care vor perturba cel mai puţin funcţionarea prezentului acord, partea care desfăşoară activitatea de pescuit poate suspenda, integral sau parţial, accesul la apele sale şi tratamentul tarifar preferenţial acordat produselor pescăreşti în temeiul articolului GOODS.5 [Interzicerea taxelor vamale].
(2)O măsură compensatorie menţionată la alineatul (1) poate intra în vigoare cel mai devreme la 7 zile după ce partea care desfăşoară activitatea de pescuit a transmis părţii-gazdă o notificare privind intenţia sa de suspendare, astfel cum se menţionează la alineatul (1), şi, în orice caz, nu mai devreme de data de 1 februarie în ceea ce priveşte situaţia de la articolul 8 alineatul (5) litera (c) [Accesul la ape], nu mai devreme de 15 februarie în ceea ce priveşte anexa FISH.2 şi nu mai devreme de 1 aprilie în ceea ce priveşte toate celelalte stocuri. Părţile se consultă în cadrul Comitetului specializat în vederea ajungerii la o soluţie reciproc acceptabilă. În notificarea respectivă se precizează:
a)data la care partea care desfăşoară activitatea de pescuit intenţionează să aplice suspendarea şi
b)obligaţiile care fac obiectul suspendării şi nivelul suspendării preconizate.
(3)După primirea notificării privind măsurile compensatorii în conformitate cu alineatul (2), partea-gazdă poate solicita instituirea unui tribunal arbitral în temeiul articolului INST.14 [Procedura arbitrală] din partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor], fără a recurge la consultări în conformitate cu articolul INST.13 [Consultări]. Tribunalul arbitral poate doar să verifice conformitatea măsurilor compensatorii cu alineatul (1). Tribunalul arbitral tratează problema drept un caz de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente] din partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor].
(4)În cazul în care condiţiile pe baza cărora au fost luate măsurile compensatorii menţionate la alineatul (1) nu mai sunt îndeplinite, măsurile respective sunt retrase imediat.
(5)În urma unei hotărâri în defavoarea părţii care desfăşoară activitatea pescuit, pronunţate în cadrul procedurii menţionate la alineatul (3), partea-gazdă poate solicita tribunalului arbitral, în termen de 30 de zile de la hotărârea sa, să stabilească un nivel de suspendare a obligaţiilor în temeiul prezentului acord care să nu depăşească nivelul echivalent cu anularea sau reducerea avantajelor cauzată de aplicarea măsurilor compensatorii, în cazul în care constată o incompatibilitate semnificativă a măsurilor compensatorii cu dispoziţiile alineatului (1). Cererea propune un nivel de suspendare care să fie în concordanţă cu principiile prevăzute la alineatul (1) şi cu toate principiile relevante prevăzute la articolul INST.34C [Suspendarea obligaţiilor în sensul LPFS.3.12 alineatul (12), al articolului FISH.9 alineatul (5) şi al articolului FISH.14 alineatul (7)]. Partea-gazdă poate aplica un nivel de suspendare a obligaţiilor în temeiul prezentului acord care să fie în concordanţă cu nivelul de suspendare stabilit de tribunalul arbitral, cel mai devreme la 15 zile de la pronunţarea hotărârii.
(6)O parte nu poate invoca Acordul OMC sau orice alt acord internaţional pentru a împiedica cealaltă parte să suspende obligaţii în temeiul prezentului articol.
Art. 10: Articolul FISH.10: Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man
(1)Prin derogare de la articolul FISH.8 alineatele (1) şi (3)-(7) [Accesul la ape], de la articolul FISH.9 [Măsuri compensatorii în caz de retragere sau reducere a accesului] şi de la anexa FISH.4 [Protocolul privind accesul la ape], fiecare parte acordă navelor celeilalte părţi un acces la pescuit în apele sale care reflectă natura şi anvergura reală a activităţii de pescuit pe care se poate demonstra că au desfăşurat-o în cursul perioadei cuprinse între 1 februarie 2017 şi 31 ianuarie 2020 navele eligibile ale celeilalte părţi în apele sale şi în conformitate cu orice modalităţi prevăzute în tratat existente la 31 ianuarie 2020.
(2)În sensul prezentului articol şi în măsura în care celelalte articole din prezenta rubrică se aplică în ceea ce priveşte modalităţile de acces stabilite în prezentul articol:
a)"navă eligibilă" înseamnă, în ceea ce priveşte activitatea de pescuit desfăşurată în apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey, Insulei Man sau ale unui stat membru, orice navă care a pescuit în marea teritorială adiacentă teritoriului respectiv sau statului membru respectiv timp de peste 10 zile în oricare dintre cele trei perioade de 12 luni care se încheie la 31 ianuarie sau între 1 februarie 2017 şi 31 ianuarie 2020;
b)"navă" (a unei părţi) înseamnă, în ceea ce priveşte Regatul Unit, o navă de pescuit care arborează pavilionul Regatului Unit şi este înmatriculată în Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man şi care deţine o licenţă eliberată de o administraţie a pescuitului din Regatul Unit;
c)"ape" (ale unei părţi) înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte Uniunea, marea teritorială adiacentă unui stat membru; şi
(ii)în ceea ce priveşte Regatul Unit, marea teritorială adiacentă Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man, luate fiecare în parte;
(3)La cererea oricăreia dintre părţi, Consiliul de parteneriat decide, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord, că prezentul articol, articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice alte dispoziţii ale prezentei rubrici în măsura în care acestea se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective, precum şi alineatele (3)-(5) ale articolului OTH.9 [Aplicarea geografică], încetează să se aplice în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man ori mai multe dintre aceste teritorii, după 30 de zile de la decizia respectivă.
(4)Consiliul de parteneriat poate decide să modifice prezentul articol, articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice alte dispoziţii ale prezentei rubrici în măsura în care acestea se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective.
Art. 11: Articolul FISH.11: Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti
1.Uniunea aplică următoarele perioade de notificare în ceea ce priveşte produsele pescăreşti care au fost capturate, în marea teritorială adiacentă acestor teritorii sau în marea teritorială adiacentă unui stat membru, de nave arborând pavilionul Regatului Unit şi înmatriculate în Domeniul Guernsey sau în domeniul Jersey:
(a)o notificare prealabilă transmisă cu între trei şi cinci ore înainte de debarcarea produselor pescăreşti proaspete pe teritoriul Uniunii;
(b)o notificare prealabilă privind certificatul de captură validat pentru circulaţia directă a transporturilor de produse pescăreşti pe mare, transmisă cu între o oră şi trei ore înainte de ora estimată de sosire la locul de intrare pe teritoriul Uniunii.
2.Exclusiv în sensul prezentului articol, "produse pescăreşti" înseamnă toate speciile de peşti, moluşte şi crustacee marine.
Art. 12: Articolul FISH.12: Armonizarea zonelor de administrare
(1)Până la 1 iulie 2021, părţile solicită avizul ICES cu privire la armonizarea zonelor de administrare şi a unităţilor de evaluare utilizate de ICES pentru stocurile marcate cu un asterisc în anexa FISH.1.
(2)În termen de şase luni de la primirea avizului menţionat la alineatul (1), părţile analizează împreună avizul respectiv şi iau în considerare împreună eventuale ajustări ale zonelor de administrare ale stocurilor în cauză, cu scopul de a conveni asupra eventualelor modificări care se impun a fi aduse stocurilor şi cotelor enumerate în anexa FISH.1.
Art. 13: Articolul FISH.13: Cote din TAC pentru anumite alte stocuri
1.Cotele respective din TAC ale părţilor pentru anumite alte stocuri sunt prezentate în anexa FISH.2.
2.Fiecare parte notifică statelor şi organizaţiilor internaţionale relevante cotele care îi revin în conformitate cu acordul de repartizare a cotelor prevăzut în anexa FISH.2A-D.
3.Orice modificări ulterioare ale acestor cote în anexele FISH.2C şi D ţin de competenţa forurilor multilaterale relevante.
4.Fără a aduce atingere competenţelor Consiliului de parteneriat prevăzute la articolul 16 alineatul (3) [Comitetul specializat privind sectorul pescăresc], orice modificare ulterioară a cotelor din anexele FISH.2A şi B survenită după 30 iunie 2026 este de competenţa forurilor multilaterale relevante.
5.Ambele părţi aplică, în cee ace priveşte administrarea stocurilor respective din anexa FISH.2A-D, o abordarr conformă cu obiectivele şi principiile prevăzute la articolul FISH.2 [Obiective şi principii].
Art. 14: Articolul FISH.14: Măsuri de remediere şi soluţionarea litigiilor
1.În ceea ce priveşte o presupusă nerespectare de către o parte ("partea pârâtă") a prezentei rubrici [care nu are legătură cu nerespectările presupuse menţionate la alineatul (2)], cealaltă parte ("partea reclamantă") poate, după notificarea părţii pârâte:
(a)suspenda, total sau parţial, accesul la apele sale şi tratamentul tarifar preferenţial acordat produselor pescăreşti în temeiul articolului GOODS.5 [Interzicerea taxelor vamale]; şi
(b)în cazul în care consideră că suspendarea menţionată la litera (a) nu este proporţională cu impactul economic şi societal al presupusei nerespectări, poate suspenda, total sau parţial, tratamentul tarifar preferenţial al altor mărfuri în temeiul articolului GOODS.5 [Interzicerea taxelor vamale]; şi
(c)în cazul în care consideră că suspendarea menţionată la literele (a) şi (b) nu este proporţională cu impactul economic şi societal al presupusei nerespectări, poate suspenda, total sau parţial, obligaţiile prevăzute în partea a doua [Parteneriatul economic] rubrica întâi [Comerţ], cu excepţia titlului XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi pentru o dezvoltare durabilă]. În cazul în care rubrica întâi [Comerţ] este suspendată în totalitate, se suspendă şi rubrica a treia [Transportul rutier].
2.În ceea ce priveşte o presupusă nerespectare de către o parte ("partea pârâtă") a articolului FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] sau a oricărei alte dispoziţii a prezentei rubrici în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective, cealaltă parte ("partea reclamantă"), după ce transmite o notificare părţii pârâte:
(a)poate suspenda, total sau parţial, accesul la apele sale în sensul articolului FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man];
(b)în cazul în care consideră că suspendarea menţionată la litera (a) nu este proporţională cu impactul economic şi societal al presupusei nerespectări, poate suspenda, total sau parţial, tratamentul tarifar preferenţial acordat produselor pescăreşti în temeiul articolului GOODS.5 [Interzicerea taxelor vamale];
(c)în cazul în care consideră că suspendarea menţionată la literele (a) şi (b) nu este proporţională cu impactul economic şi societal al presupusei nerespectări, poate suspenda, total sau parţial, tratamentul tarifar preferenţial al altor mărfuri în temeiul articolului GOODS.5 [Interzicerea taxelor vamale]; şi prin derogare de la alineatul (1), nu pot fi adoptate măsuri de remediere care ar afecta modalităţile stabilite la articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], la articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] sau în orice alte dispoziţii ale prezentei rubrici în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective, ca urmare a unei presupuse nerespectări de către o parte a dispoziţiilor prezentei rubrici care nu au legătură cu respectivele modalităţi.
3.Măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt proporţionale cu presupusa nerespectare a părţii pârâte şi cu impactul economic şi societal cauzat de nerespectare.
4.O măsură menţionată la alineatele (1) şi (2) poate intra în vigoare cel mai devreme după 7 zile calendaristice din momentul în care partea reclamantă a notificat părţii pârâte suspendarea propusă. Părţile se consultă în cadrul Comitetului specializat privind administrarea sectorului pescăresc în vederea ajungerii la o soluţie reciproc acceptabilă. În notificarea respectivă se precizează:
(a)în ce fel partea reclamantă consideră că partea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile;
(b)data la care partea reclamantă intenţionează să aplice suspendarea; şi
(c)nivelul suspendării preconizate.
5.Partea reclamantă trebuie, în termen de 14 zile de la notificarea menţionată la alineatul (4), să conteste presupusa nerespectare de către partea pârâtă a prezentei rubrici, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), solicitând instituirea unui tribunal arbitral în conformitate cu partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor] articolul INST.14 [Procedura arbitrală]. Recursul la procedura arbitrală în temeiul prezentului articol se face fără a recurge în prealabil la consultări în temeiul articolului INST.13 [Consultări]. Tribunalul arbitral tratează problema drept un caz de urgenţă în sensul articolului INST.19 [Proceduri urgente] din partea a şasea titlul I [Soluţionarea litigiilor].
6.Suspendarea încetează să se aplice atunci când:
(a)partea reclamantă este convinsă că partea pârâtă îşi îndeplineşte obligaţiile relevante în temeiul prezentei rubrici; sau
(b)tribunalul arbitral a decis că partea pârâtă nu este în situaţia de a nu-şi fi îndeplinit obligaţiile relevante în temeiul prezentei rubrici.
7.În urma unei hotărâri în defavoarea părţii reclamante, pronunţate în cadrul procedurii menţionate la alineatul (5), partea pârâtă poate solicita tribunalului arbitral, în termen de 30 de zile de la hotărârea sa, să stabilească un nivel de suspendare a obligaţiilor în temeiul prezentului acord care să nu depăşească nivelul echivalent anulării sau reducerii avantajelor cauzate de aplicarea măsurilor compensatorii, în cazul în care constată o abatere semnificativă a măsurilor compensatorii faţă de dispoziţiile alineatului (1) sau (2). Cererea propune un nivel de suspendare care să fie în concordanţă cu principiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) şi cu toate principiile relevante prevăzute la articolul INST.34C [Suspendarea obligaţiilor în sensul OTHS.3.12 alineatul (12), al articolului FISH.9 alineatul (5) şi al articolului FISH.14 alineatul (7)]. Partea pârâtă poate aplica un nivel de suspendare a obligaţiilor în temeiul prezentului acord care să fie în concordanţă cu nivelul de suspendare stabilit de tribunalul arbitral, cel mai devreme la 15 zile de la pronunţarea hotărârii.
8.O parte nu poate invoca Acordul OMC sau orice alt acord internaţional pentru a împiedica cealaltă parte să suspende obligaţii în temeiul prezentului articol.
Art. 15: Articolul FISH.15: Schimbul de date
Părţile îşi comunică una alteia informaţiile necesare pentru sprijinirea punerii în aplicare a prezentei rubrici, sub rezerva legislaţiei fiecărei părţi.
Art. 16: Articolul FISH.16: Comitetul specializat privind sectorul pescăresc
1.Comitetul specializat privind sectorul pescăresc poate, în special:
(a)să ofere un forum de discuţii şi cooperare cu privire la administrarea durabilă a sectorului pescăresc;
(b)să aibă în vedere elaborarea unor strategii multianuale de conservare şi administrare ca bază pentru stabilirea TAC şi alte măsuri de administrare;
(c)să elaboreze strategii multianuale pentru conservarea şi administrarea stocurilor care nu fac obiectul cotelor, astfel cum se menţionează la articolul FISH.8 alineatul (2) litera (b) [Accesul la ape];
(d)să aibă în vedere măsuri de administrare şi de conservare a resurselor halieutice, inclusiv măsuri de urgenţă şi măsuri de asigurare a selectivităţii pescuitului;
(e)să exploreze diferite abordări cu privire la colectarea de date în scop ştiinţific şi pentru administrarea sectorului pescăresc, la punerea în comun a unor astfel de date (inclusiv a informaţiilor relevante pentru monitorizarea, controlul şi asigurarea respectării normelor) şi la consultarea organismelor ştiinţifice cu privire la cele mai bune avize ştiinţifice disponibile;
(f)să aibă în vedere măsuri de asigurare a respectării normelor aplicabile, inclusiv programe comune de control, monitorizare şi supraveghere, precum şi măsuri de asigurare a schimbului de date pentru a facilita monitorizarea utilizării posibilităţilor de pescuit şi controlul şi asigurarea respectării normelor;
(g)să elaboreze orientările privind stabilirea TAC menţionate la articolul FISH.7 alineatul (5) [TAC provizorii];
(h)să pregătească consultările anuale;
(i)să examineze aspectele legate de desemnarea porturilor de debarcare, inclusiv facilitarea notificării în timp util de către părţi a acestor desemnări şi a oricăror modificări ale desemnărilor respective;
(j)să stabilească termene pentru notificarea măsurilor menţionate la articolul FISH.4 alineatul (3) [Administrarea sectorului pescăresc], pentru comunicarea listelor de nave menţionate la articolul FISH.5 alineatul (1) [Autorizaţii, conformitate şi asigurarea respectării normelor] şi pentru notificarea menţionată la articolul FISH.6 alineatul (7) [Posibilităţi de pescuit];
(k)să ofere un for pentru consultări în temeiul articolului FISH.9 alineatul (2) [Măsuri compensatorii] şi al articolului FISH.14 alineatul (4) [Măsuri de remediere];
(l)să elaboreze orientări pentru a sprijini aplicarea practică a articolului FISH.8 [Accesul la ape];
(m)să dezvolte un mecanism pentru transferurile voluntare anuale ale posibilităţilor de pescuit între părţi, astfel cum se menţionează la articolul FISH.6 alineatul (8) [Posibilităţi de pescuit]; şi
(n)să aibă în vedere aplicarea şi punerea în aplicare a articolului FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man] şi a articolului FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti].
2.Comitetul specializat privind sectorul pescăresc poate adopta măsuri, inclusiv decizii şi recomandări:
(a)cu privire la aspectele convenite între părţi în urma consultărilor organizate în temeiul articolului FISH.6 [Posibilităţi de pescuit];
(b)cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g), (i), (j), (l), (m) şi (n) al prezentului articol;
(c)de modificare a listei obligaţiilor internaţionale preexistente menţionate la alineatul (2) al articolului FISH.4 [Administrarea sectorului pescăresc];
(d)cu privire la orice alt aspect al cooperării în materie de administrare durabilă a sectorului pescăresc abordat în cadrul prezentei rubrici; şi
(e)cu privire la modalităţile de revizuire în temeiul articolului FISH.18 [Revizuire].
3.Consiliul de parteneriat are competenţa de a modifica anexele FISH.1, FISH.2 şi FISH.3.
Art. 17: Articolul FISH.17: Denunţare
1.Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare] sau articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezenta rubrică printr-o notificare scrisă transmisă prin canalele diplomatice. În acest caz, rubrica întâi [Comerţ], rubrica a doua [Aviaţie], rubrica a treia [Transportul rutier] şi prezenta rubrică [Sectorul pescăresc] încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de a noua luni de la data notificării.
2.În cazul denunţării prezentei rubrici în temeiul alineatului (1) al articolului FINPROV.8 [Denunţare] sau al articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua], obligaţiile asumate de părţi în temeiul prezentei rubrici pentru anul în curs în momentul în care rubrica încetează să mai fie în vigoare continuă să se aplice până la sfârşitul anului.
3.În pofida alineatului (1), rubrica a doua [Aviaţie] poate rămâne în vigoare în cazul în care părţile sunt de acord să integreze părţile relevante ale titlului XI [Condiţii de concurenţă echitabile pentru o concurenţă deschisă şi loială şi pentru o dezvoltare durabilă].
4.Prin derogare de la alineatele (1)-(3) şi fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare] sau articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua]:
(a)cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] sau orice altă dispoziţie a prezentei rubrici în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective rămân în vigoare până când:
(i)sunt denunţate de oricare dintre părţi, după ce a trimis celeilalte părţi o notificare prealabilă scrisă de denunţare cu trei ani înainte; sau
(ii)dacă survine mai devreme, data la care alineatele (3)-(5) ale articolului OTH.9 [Aplicarea geografică] încetează să mai fie în vigoare;
(b)în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (i), poate fi trimisă o notificare de denunţare în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man ori mai multe dintre aceste teritorii, iar articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey sau Insulei Man], articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice alte dispoziţii ale prezentei rubrici în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective continuă să fie în vigoare în ceea ce priveşte teritoriile cu privire la care nu a fost trimisă o notificare de denunţare; şi
(c)în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (ii), în cazul în care alineatele (3)-(5) ale articolului OTH.9 [Aplicarea geografică] din acord încetează să fie în vigoare în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man ori mai multe dintre aceste teritorii (dar nu toate), articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey sau Insulei Man], articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice alte dispoziţii ale prezentei rubrici în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective continuă să fie în vigoare în ceea ce priveşte teritoriile cu privire la care alineatele (3)-(5) ale articolului OTH.9 [Aplicarea geografică a acordului] rămân în vigoare.
Art. 18: Articolul FISH.18: Clauza de revizuire
1.Părţile revizuiesc împreună, în cadrul Consiliului de parteneriat, punerea în aplicare a prezentei rubrici la patru ani de la încheierea perioadei de ajustare menţionate la articolul 1 din anexa FISH.4 [Protocolul privind accesul la ape], cu scopul de a vedea dacă dispoziţiile acesteia, inclusiv cele referitoare la accesul la ape, pot fi codificate şi consolidate în continuare.
2.O astfel de revizuire poate fi efectuată din nou ulterior, din patru în patru ani, primul astfel de interval survenind la patru ani de la încheierea primei revizuiri.
3.Părţile decid în prealabil cu privire la modalităţile de revizuire în cadrul Comitetului specializat privind sectorul pescăresc.
4.În cadrul revizuirii are loc în special o evaluare, în raport cu anii anteriori, a:
(a)dispoziţiilor privind accesul la apele celeilalte părţi în temeiul articolului FISH.8 [Accesul la ape];
(b)cotelor din TAC prevăzute în anexele FISH.1., 2 şi 3;
(c)numărului şi anvergurii transferurilor în cadrul consultărilor anuale organizate în temeiul articolului FISH.6 alineatul (4) [Posibilităţi de pescuit] şi a oricăror transferuri efectuate în temeiul articolului FISH.6 alineatul (8) [Posibilităţi de pescuit];
(d)fluctuaţiilor TAC anuale;
(e)respectării de către ambele părţi a dispoziţiilor prezentei rubrici şi a respectării de către navele fiecărei părţi a normelor aplicabile navelor respective atunci când se află în apele celeilalte părţi;
(f)naturii şi gradului de cooperare în temeiul prezentei rubrici; şi
(g)oricărui alt element pe care părţile îl decid în prealabil prin intermediul Comitetului specializat privind sectorul pescăresc.
Art. 19: Articolul FISH.19: Relaţia cu alte acorduri
1.Sub rezerva alineatului (2), prezenta rubrică nu aduce atingere altor acorduri existente între părţi privind activităţile de pescuit ale navelor uneia dintre părţi în zona de jurisdicţie a celeilalte părţi.
2.Prezenta rubrică înlocuieşte orice acorduri sau înţelegeri existente privind activităţile de pescuit ale navelor de pescuit ale Uniunii în marea teritorială adiacentă Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey sau Insulei Man şi în ceea ce priveşte pescuitul de către navele de pescuit ale Regatului Unit înmatriculate în Domeniul Guernsey, în Domeniul Jersey sau în Insula Man în marea teritorială adiacentă unui stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul de parteneriat a luat o decizie în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man] potrivit căreia acordul încetează să se aplice în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man, acordurile sau înţelegerile relevante nu sunt înlocuite în ceea ce priveşte teritoriul sau teritoriile cu privire la care a fost luată o astfel de decizie.
SUBPARTEA VI:RUBRICA A ŞASEA - ALTE DISPOZIŢII
Art. 1: Articolul OTH.1: Definiţii
În absenţa unor dispoziţii contrare, în sensul părţii a doua a prezentului acord, al Protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal şi al Protocolului privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al asistenţei reciproce în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite, se aplică următoarele definiţii:
(a)"produs agricol" înseamnă un produs enumerat în anexa 1 la Acordul privind agricultura;
(b)"autoritate vamală" înseamnă:
(i)în ceea ce priveşte Uniunea, serviciile Comisiei Europene competente în domeniul vamal sau, după caz, administraţiile vamale şi orice alte autorităţi împuternicite în statele membre să aplice şi să asigure respectarea legislaţiei vamale şi
(ii) în ceea ce priveşte Regatul Unit, Her Majesty's Revenue and Customs (Administraţia Fiscală şi Vamală din Regatul Unit) şi orice altă autoritate competentă în domeniul vamal. | |
(c) | "taxă vamală" înseamnă orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau în legătură cu acesta, însă nu include: (i) o impunere echivalentă cu o taxă internă instituită în conformitate cu articolul GOODS.4 [Tratamentul naţional în materie de impozitare internă şi de reglementare] din partea a doua rubrica întâi titlul I; (ii) o taxă antidumping, o taxă de salvgardare specială, o taxă compensatorie sau o taxă de salvgardare aplicată în conformitate cu GATT 1994, Acordul antidumping, Acordul privind agricultura, Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii şi Acordul privind măsurile de salvgardare, după caz; sau (iii) o taxă sau altă impunere instituită pentru sau în legătură cu importul, care este limitată ca valoare la costul aproximativ al serviciilor furnizate; |
(d) | "CPC" înseamnă Clasificarea centrală provizorie a produselor (Statistical Papers, seria M, nr. 77, Departamentul Afaceri Sociale şi Economice Internaţionale, Oficiul de Statistică al Organizaţiei Naţiunilor Unite, New York, 1991); |
(e) | "existent" înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord; |
(f) | "mărfuri ale unei părţi" înseamnă produse interne în înţelesul GATT 1994 şi include mărfurile originare din partea respectivă; |
(g) | "Sistemul armonizat" sau "SA" înseamnă Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv toate notele juridice şi modificările acestuia, elaborat de Organizaţia Mondială a Vămilor; |
(h) | "poziţie" înseamnă primele patru cifre ale numărului de clasificare tarifară din Sistemul armonizat; |
(i) | "persoană juridică" înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislaţiei aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, aflată în proprietate privată sau publică, inclusiv orice corporaţie, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociaţie; |
(j) | "măsură" înseamnă orice măsură a unei părţi, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acţiune administrativă, cerinţă sau practică ori oricare altă formă;71 71Pentru mai multă certitudine, termenul "măsură" include omisiunea de a acţiona. |
(k) | "măsuri luate de o parte" înseamnă orice măsuri adoptate sau menţinute de: (i) administraţii sau autorităţi centrale, regionale sau locale; şi (ii) organisme neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le-au fost delegate de administraţiile sau autorităţile centrale, regionale sau locale; |
"măsuri luate de o parte" includ măsurile adoptate sau menţinute de entităţile enumerate la punctele (i) şi (ii) prin impunerea, dirijarea sau controlarea, în mod direct sau indirect, a comportamentului altor entităţi în legătură cu respectivele măsuri;
(l)"persoană fizică a unei părţi" înseamnă72:
72Nu sunt incluse persoanele fizice care îşi au reşedinţa pe teritoriul menţionat la articolul FINPROV.1 alineatul (3) [Domeniul de aplicare teritorială].
(i)în cazul Uniunii Europene, un resortisant al unui stat membru, în conformitate cu legislaţia acestuia73; şi
73Definiţia persoanei fizice include şi persoanele cu reşedinţa permanentă în Republica Letonia care nu sunt cetăţeni ai Republicii Letonia sau ai altui stat, dar care au dreptul, în conformitate cu legislaţia Republicii Letonia, să li se elibereze un paşaport pentru străini.
(ii)în cazul Regatului Unit, un cetăţean britanic;
(m)"persoană" înseamnă o persoană fizică sau juridică;
(n)"măsură sanitară sau fitosanitară" înseamnă orice măsură menţionată la punctul 1 din anexa A la Acordul SPS;
(o)"ţară terţă" înseamnă o ţară sau un teritoriu care se situează în afara domeniului de aplicare teritorială al prezentului acord;
(p)"Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor" înseamnă Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969 şi
(q)"OMC" înseamnă Organizaţia Mondială a Comerţului.
Art. 2: Articolul OTH.2: Acorduri OMC
În sensul prezentului acord, la Acordurile OMC se face trimitere în felul următor:
(a)"Acordul privind agricultura" înseamnă Acordul privind agricultura inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(b)"Acordul antidumping" înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI al Acordului general pentru tarife şi comerţ din 1994;
(c)"GATS" înseamnă Acordul General privind Comerţul cu Servicii inclus în anexa 1B la Acordul OMC;
(d)"GATT 1994" înseamnă Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(e)"GPA" înseamnă Acordul privind achiziţiile publice inclus în anexa 4 la Acordul OMC74;
74Pentru mai multă certitudine, "GPA" se interpretează ca fiind GPA, astfel cum a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului privind achiziţiile publice, încheiat la Geneva la 30 martie 2012.
(f)"Acordul privind măsurile de salvgardare" înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(g)"Acordul SMC" înseamnă Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(h)"Acordul SPS" înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(i)"Acordul BTC" înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului inclus în anexa 1A la Acordul OMC;
(j)"Acordul TRIPS" înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală inclus în anexa 1C la Acordul OMC şi
(k)"Acordul OMC" înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la 15 aprilie 1994.
Art. 3: Articolul OTH.3: Instituirea unei zone de liber schimb
Părţile la prezentul acord instituie o zonă de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din GATT 1994 şi cu articolul V din GATS.
Art. 4: Articolul OTH.4: Raportul cu Acordul OMC
Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile pe care le au una faţă de alta în temeiul Acordului OMC şi al altor acorduri la care sunt parte.
Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca obligând-o pe vreuna dintre părţi să acţioneze într-un mod incompatibil cu obligaţiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.
Art. 5: Articolul OTH.4a: Jurisprudenţa OMC
La interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentei părţi se ţine seama de interpretările relevante cuprinse în rapoartele grupurilor speciale de soluţionare a litigiilor şi ale organului de apel, adoptate de Organul de soluţionare a litigiilor al OMC, precum şi în hotărârile arbitrale pronunţate în temeiul Memorandumului de înţelegere privind soluţionarea litigiilor.
Art. 6: Articolul OTH.5: Îndeplinirea obligaţiilor
Fiecare parte adoptă măsurile generale sau specifice care se impun pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentei părţi, inclusiv măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentei părţi de către administraţiile şi autorităţile centrale, regionale sau locale, precum şi de către organismele neguvernamentale în exercitarea competenţelor care le-au fost delegate.
Art. 7: Articolul OTH.7: Trimiteri la acte cu putere de lege şi la alte acorduri
1.În absenţa unor dispoziţii contrare, orice trimitere făcută în prezenta parte la actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi se interpretează ca incluzând modificările aduse acestora.
2.În absenţa unor dispoziţii contrare, în cazul în care acordurile internaţionale sunt menţionate sau încorporate, integral sau parţial, în partea a doua a prezentei părţi, ele trebuie înţelese ca incluzând modificările aduse acestora sau acordurile succesoare care intră în vigoare, pentru ambele părţi, la data sau după data semnării prezentului acord. Dacă apare vreo problemă privind punerea în aplicare sau aplicarea dispoziţiilor prezentei părţi ca urmare a unor astfel de modificări sau acorduri succesoare, părţile pot, la cererea uneia dintre părţi, să se consulte una cu alta în vederea găsirii unei soluţii reciproc satisfăcătoare la această problemă, în funcţie de necesităţi.
Art. 8: Articolul OTH.8: Sarcinile Consiliului de parteneriat din partea a doua
Consiliul de parteneriat poate:
(a)adopta decizii de modificare a:
(i)părţii a doua [Reguli de origine] rubrica întâi titlul I capitolul doi şi a anexelor la acesta, în conformitate cu articolul ORIG.31 [Modificarea prezentului capitol şi a anexelor sale];
(ii)măsurilor prevăzute în anexele TBT-[XX] şi TBT-[ZZ], în conformitate cu articolul TBT.9 alineatul (8) [Cooperarea privind supravegherea pieţei şi siguranţa şi conformitatea produselor nealimentare];
(iii)apendicelor A şi B, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) [Definiţiile produselor, practicile şi tratamentele oenologice] din anexa TBT-5 [COMERŢUL CU VIN];
(iv)apendicelui C, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) [Cerinţe de certificare privind importul pe teritoriile respective ale părţilor] din anexa TBT-5 [COMERŢUL CU VIN];
(v)apendicelor A, B, C şi D, în conformitate cu articolul 1 [Obiectivul şi domeniul de aplicare] din anexa TBT-4 [PRODUSE ECOLOGICE];
(vi)apendicelor 1-3, în conformitate cu articolul 1 [Definiţii] şi cu articolul 2 [Produsele care fac obiectul anexei TBT-2 [PRODUSE MEDICINALE];
(vii)anexei privind operatorii economici autorizaţi, a protocolului privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, a Protocolului privind combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe şi impozite şi a listei mărfurilor prevăzută la articolul CUSTMS.16 alineatul (2) [Admiterea temporară], în conformitate cu articolul CUSTMS.21 [Modificări];
(viii)subsecţiunii relevante din secţiunea B a ANNEX.PPROC-1, în conformitate cu articolul PPROC.18 [Modificarea secţiunii B din ANNEX.PPROC-1];
(ix)anexei ENER-1 [LISTA PRODUSELOR ENERGETICE, a HIDROCARBURILOR ŞI A MATERIILOR PRIME], a anexei ENER-2 [SUBVENŢII ÎN DOMENIUL ENERGIEI ŞI MEDIULUI] şi a anexei ENER-3 [NEAPLICAREA ACCESULUI TERŢILOR ŞI SEPARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE LA INFRASTRUCTURĂ], în conformitate cu articolul ENER.31 [Punerea în aplicare eficace şi modificări];
(x)alineatului (4) al articolului LPFS.3.2 [Domeniu de aplicare şi excepţii] în conformitate cu alineatul respectiv, a celei de a treia teze a alineatului (2) al articolului LPFS.3.3 [Servicii de interes economic public], în conformitate cu a patra teză a alineatului respectiv, a alineatului (3) al articolului LPFS.3.3 [Servicii de interes economic public] în conformitate cu alineatul respectiv, a articolului LPFS.3.5 [ Subvenţii şi subvenţii interzise supuse unor condiţii] în conformitate cu alineatul (1) al articolului menţionat şi a articolului LPFS.3.11 [Recuperare] în conformitate cu alineatul (7) al articolului menţionat, a capitolului 3 [Controlul subvenţiilor];
(xi)a articolului FISH.10 [Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey şi Insula Man], a articolului FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi a oricărei alte dispoziţii de la rubrica a cincea [Sectorul pescăresc], în conformitate cu articolul FISH.10 alineatul (4) [Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey şi Insula Man];
(xii)a anexelor FISH.1, FISH.2 şi FISH.3, în conformitate cu articolul FISH.16 alineatul (3) [Comitetul specializat privind sectorul pescăresc];
(xiii)a oricărei alte dispoziţii, a oricărui alt protocol, apendice sau a oricărei alte anexe cu privire la care posibilitatea unei astfel de decizii este prevăzută explicit în partea a doua a prezentului acord.
(b)adopta decizii în vederea interpretării dispoziţiilor părţii a doua a prezentului acord.
Art. 9: Articolul OTH.9: Aplicarea geografică
(1)Dispoziţiile prezentului acord privind tratamentul tarifar al mărfurilor, inclusiv privind regulile de origine şi suspendarea temporară a acestui tratament, se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte Uniunea, în ceea ce priveşte zonele din teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum este definit la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentul European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii75, care nu intră sub incidenţa părţii a şaptea [Dispoziţii finale] articolul FINPROV.1 [Domeniul de aplicare teritorială] litera (a).
75Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO UE L 269, 10.10.2013, p. 1).
(2)Fără a aduce atingere articolului FINPROV.1 alineatele (2), (3) şi (4) [Domeniul de aplicare teritorială], drepturile şi obligaţiile părţilor în temeiul prezentei părţi se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte zonele situate dincolo de marea teritorială a fiecărei părţi, incluzând fundul mărilor şi subsolul lor, asupra cărora partea în cauză îşi exercită drepturile suverane sau jurisdicţia în conformitate cu dreptul internaţional, inclusiv cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, adoptată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, şi cu propriile acte cu putere de lege şi acte administrative care sunt conforme cu dreptul internaţional76.
76Pentru mai multă certitudine, în cazul Uniunii Europene, prin zonele situate dincolo de marea teritorială a fiecărei părţi se înţeleg zonele respective ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(3)Sub rezerva excepţiilor prevăzute la alineatul (4), capitolele 1 [NTMA], 2 [Reguli de origine] şi 5 [Regimul vamal şi facilitarea schimburilor comerciale] de la titlul IV [Comerţul cu mărfuri] şi protocoalele şi anexele la capitolele respective se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte Regatul Unit şi teritoriile menţionate la articolul FINPROV.1 alineatul (2) [Domeniul de aplicare teritorială]. În acest scop, teritoriile menţionate la articolul FINPROV.1 [Domeniul de aplicare teritorială] alineatul (2) sunt considerate ca făcând parte din teritoriul vamal al Regatului Unit. Autorităţile vamale ale teritoriilor menţionate la articolul FINPROV.1 alineatul (2) [Domeniul de aplicare teritorială] sunt responsabile cu aplicarea şi punerea în aplicare a acestor capitole, precum şi a protocoalelor şi a anexelor la aceste capitole, pe teritoriile lor respective. Trimiterile la "autoritatea vamală" din aceste dispoziţii se interpretează în consecinţă. Cu toate acestea, cererile şi comunicările efectuate în temeiul acestor capitole, precum şi al protocoalelor şi al anexelor la aceste capitole sunt gestionate de autoritatea vamală a Regatului Unit.
(4)Articolul CUSTMS.9 [Operatori economici autorizaţi] din partea a doua rubrica întâi titlul IV [Comerţul cu mărfuri] capitolul 5 [Regimul vamal şi facilitarea schimburilor comerciale], anexa CUSTMS-1 [Operatori economici autorizaţi] şi Protocolul privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite şi taxe nu se aplică Domeniului Jersey sau Domeniului Guernsey.
(5)Partea a doua rubrica întâi titlul IV [Comerţul cu mărfuri] capitolele 3 [SPS] şi 4 [BTC] şi anexele la capitolele respective se aplică, de asemenea, în ceea ce priveşte Regatul Unit şi teritoriile menţionate la articolul FINPROV.1 alineatul (2) [Domeniul de aplicare teritorială]. Autorităţile teritoriilor menţionate la articolul FINPROV.1 alineatul (2) [Domeniul de aplicare teritorial] sunt responsabile cu aplicarea şi punerea în aplicare a acestor capitole şi a anexelor la aceste capitole în teritoriile lor respective, iar trimiterile la aceste dispoziţii se interpretează în consecinţă. Cu toate acestea, cererile şi comunicările efectuate în temeiul acestor capitole şi al anexelor la aceste capitole sunt gestionate de autorităţile Regatului Unit.
(6)Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare] şi articolului OTH.10 [Denunţarea părţii a doua] şi în absenţa unor dispoziţii contrare convenite între părţi, alineatele (3)-(5) ale prezentului articol rămân în vigoare până la data cea mai apropiată dintre:
a)data expirării unei perioade de trei ani de la primirea notificării scrise de denunţare transmise de cealaltă parte; sau
b)data la care articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice altă dispoziţie de la rubrica a cincea [Sectorul pescăresc] în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective încetează să mai fie în vigoare.
(7)În sensul alineatului (6) litera (a), notificarea de denunţare poate fi efectuată în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man ori mai multe dintre aceste teritorii, iar alineatele (3)-(5) ale prezentului articol continuă să fie în vigoare în ceea ce priveşte teritoriile cu privire la care nu a fost transmisă o notificare de denunţare.
(8)În sensul articolului 6 litera (b), în cazul în care articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice altă dispoziţie de la rubrica cinci [Sectorul pescăresc] în măsura în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective încetează să mai fie în vigoare în ceea ce priveşte Domeniul Guernsey, Domeniul Jersey sau Insula Man ori mai multe dintre aceste teritorii (dar nu toate), alineatele (3)-(5) ale prezentului articol continuă să fie în vigoare în ceea ce priveşte teritoriile respective cu privire la care articolul FISH.10 [Accesul la apele adiacente Domeniului Guernsey, Domeniului Jersey şi Insulei Man], articolul FISH.11 [Perioadele de notificare referitoare la importul şi debarcarea directă a produselor pescăreşti] şi orice altă dispoziţie de la rubrica a cincea [Sectorul pescăresc] în măsură în care se referă la modalităţile prevăzute la articolele respective rămân în vigoare.
Art. 10: Articolul OTH.10: Denunţarea părţii a doua
Fără a aduce atingere articolului FINPROV.8 [Denunţare], fiecare parte poate denunţa în orice moment prezenta parte printr-o notificare scrisă transmisă prin canalele diplomatice. În acest caz, prezenta parte încetează să mai fie în vigoare în prima zi a celei de a noua luni de la data notificării. Rubrica a patra [Coordonarea sistemelor de securitate socială şi vizele pentru călătoriile de scurtă durată] şi Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu se denunţă în temeiul prezentului articol.