Art. 216. - Art. 216: Articolul IP.12: Durata protecţiei - Acord din 30-dec-2020 COMERCIAL ŞI DE COOPERARE ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, PE DE O PARTE, ŞI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, PE DE ALTĂ PARTE
Acte UE
Jurnalul Oficial 444L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 23 Februarie 2021
Art. 216: Articolul IP.12: Durata protecţiei
1.Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viaţă a autorului şi timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziţia publicului.
2.În scopul punerii în aplicare a alineatului (1), fiecare parte poate să prevadă norme specifice privind calcularea duratei protecţiei compoziţiilor muzicale cu text, a operelor comune, precum şi a operelor cinematografice sau audiovizuale. Fiecare parte poate să prevadă norme specifice privind calcularea duratei protecţiei operelor anonime sau publicate sub pseudonim.
3.Drepturile organismelor de radiodifuziune şi televiziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.
4.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi asupra interpretărilor sau execuţiilor lor fixate altfel decât pe o fonogramă expiră după 50 de ani de la data fixării interpretării sau execuţiei sau, în cazul în care fixarea a făcut obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale în decursul acestui termen, după 50 de ani de la prima astfel de publicare sau comunicare publică, oricare dintre acestea survine mai întâi.
5.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi asupra interpretărilor sau execuţiilor lor fixate în fonograme expiră după 50 de ani de la data fixării interpretării sau execuţiei sau, în cazul în care fixarea a făcut obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale în decursul acestui termen, după 70 de ani de la acest act, oricare dintre acestea survine mai întâi.
6.Drepturile producătorilor de fonograme expiră după 50 ani de la data fixării sau, în cazul în care fixarea se publică în mod legal în această perioadă, după 70 ani de la publicare. În absenţa unei publicări legale, dacă fonograma a fost comunicată public în mod legal în decursul acestui termen, durata protecţiei este de 70 ani de la acest act de comunicare. Fiecare parte poate prevedea măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecţie ulteriori perioadei de 50 de ani este repartizat în mod echitabil între artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme.
7.Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc faptul generator.
8.Fiecare parte poate stabili durate de protecţie mai îndelungate decât cele prevăzute în prezentul articol.