Art. 272. - Art. 272: Articolul PPROC.11: Procedurile de control interne - Acord din 30-dec-2020 COMERCIAL ŞI DE COOPERARE ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE, PE DE O PARTE, ŞI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD, PE DE ALTĂ PARTE
Acte UE
Jurnalul Oficial 444L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 23 Februarie 2021
Art. 272: Articolul PPROC.11: Procedurile de control interne
(1)În cazul în care o autoritate administrativă imparţială este desemnată de către una dintre părţi în temeiul articolului XVIII alineatul (4) din AAP, partea respectivă se asigură că:
a)membrii autorităţii desemnate sunt independenţi, imparţiali şi liberi de influenţe externe pe durata mandatului;
b)membrii autorităţii desemnate nu sunt revocaţi împotriva voinţei lor pe durata mandatului, cu excepţia cazului în care revocarea lor este impusă de dispoziţiile care reglementează autoritatea desemnată şi
c)preşedintele sau cel puţin un alt membru al autorităţii desemnate deţine calificări juridice şi profesionale echivalente cu cele necesare pentru judecători, jurişti sau alţi practicieni în domeniul dreptului calificaţi în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii.
(2)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care prevăd măsuri provizorii prompte menite să îi permită furnizorului să participe în continuare la procedura de achiziţii publice. Aceste măsuri provizorii, prevăzute la articolul XVIII alineatul (7) litera (a) din AAP, pot duce la suspendarea procesului de achiziţie sau, în cazul în care a fost încheiat un contract de către entitatea contractantă şi o parte a prevăzut astfel, la suspendarea executării contractului. Procedurile pot prevedea că se poate ţine cont de consecinţele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri. Decizia de a nu acţiona se motivează în scris.
(3)În cazul în care un furnizor interesat sau participant a depus o contestaţie la autoritatea desemnată menţionată la alineatul (1), fiecare parte trebuie, în principiu, să asigure faptul că o entitate contractantă nu încheie contractul până când autoritatea în cauză nu ia o decizie sau formulează o recomandare cu privire la contestaţie referitoare la măsuri interimare, la acţiuni corective sau la o compensare pentru pierderea sau prejudiciile suferite, astfel cum se menţionează la alineatele (2), (5) şi (6), în conformitate cu normele, reglementările şi procedurile sale. Fiecare parte poate să prevadă că, în circumstanţe justificate în mod corespunzător şi inevitabile, contractul poate fi totuşi încheiat.
(4)Fiecare parte poate să prevadă:
a)o perioadă de aşteptare între decizia de atribuire a contractului şi încheierea contractului pentru a acorda suficient timp furnizorilor respinşi să evalueze dacă este oportun să iniţieze o procedură de control sau
b)o perioadă suficientă pentru ca un furnizor interesat să depună o contestaţie, ceea ce ar putea constitui un motiv de suspendare a executării unui contract.
(5)Acţiunile corective prevăzute la articolul XVIII alineatul (7) litera (b) din AAP pot include una sau mai multe dintre următoarele:
a)eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din invitaţia de participare la licitaţie, din documentele contractului sau din orice alte document legat de procedura de licitaţie şi desfăşurarea unor noi proceduri de achiziţii;
b)repetarea procedurii de achiziţii fără modificarea condiţiilor;
c)anularea deciziei de atribuire a contractului şi adoptarea unei noi decizii de atribuire a contractului;
d)rezilierea unui contract sau declararea acestuia ca fiind lipsit de efecte sau
e)adoptarea altor măsuri cu scopul de a remedia o încălcare a capitolelor 1 şi 2, de exemplu impunerea plăţii unei anumite sume până la remedierea efectivă a încălcării.
(6)În conformitate cu articolul XVIII alineatul (7) litera (b) din AAP, fiecare parte poate să prevadă acordarea de compensaţii pentru pierderile sau prejudiciile suferite. În această privinţă, în cazul în care organismul de soluţionare a căilor de atac al părţii nu este o instanţă judecătorească şi un furnizor consideră că a existat o încălcare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative interne de punere în aplicare a obligaţiilor prevăzute în capitolele 1 şi 2, furnizorul poate sesiza o instanţă judecătorească, inclusiv în vederea obţinerii unei compensaţii, în conformitate cu procedurile judiciare ale părţii în cauză.
(7)Fiecare parte adoptă sau menţine procedurile necesare prin care deciziile sau recomandările făcute de organismele de soluţionare a căilor de atac să fie puse efectiv în aplicare sau deciziile organismelor de control jurisdicţional să fie executate efectiv.