Regulamentul 1624/31-mai-2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 19 Iunie 2024

Dată act: 31-mai-2024

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului. Directiva respectivă stabileşte un cadru juridic cuprinzător, pe care Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) l-a consolidat şi mai mult prin abordarea riscurilor emergente de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi sporirea transparenţei în ceea ce priveşte beneficiarii reali. În pofida rezultatelor obţinute în temeiul cadrului juridic respectiv, experienţa a arătat că ar trebui introduse îmbunătăţiri suplimentare pentru a atenua în mod adecvat riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi pentru a detecta în mod eficace tentativele infracţionale de utilizare abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în scopuri infracţionale.

(2)Principala provocare identificată în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Directivei (UE) 2015/849 care stabilesc obligaţiile pentru entităţile obligate, este lipsa de aplicabilitate directă a normelor prevăzute în dispoziţiile respective şi o abordare fragmentată la nivel naţional. Deşi respectivele norme au existat şi au evoluat timp de trei decenii, ele sunt încă puse în aplicare într-un mod care nu este pe deplin în concordanţă cu cerinţele unei pieţe interne integrate. Prin urmare, este necesar ca normele privind aspectele reglementate în prezent de Directiva (UE) 2015/849, care ar putea fi direct aplicabile de către entităţile obligate în cauză, să fie abordate într-un regulament pentru a se obţine uniformitatea dorită în privinţa aplicării.

(3)Acest nou instrument face parte dintr-un pachet cuprinzător care vizează consolidarea cadrului Uniunii privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului (CSB/CFT). Prezentul regulament împreună cu Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶) şi cu Regulamentele (UE) 2023/1113 (⁷) şi (UE) 2024/1620 (⁸) ale Parlamentului European şi ale Consiliului vor constitui cadrul juridic care va reglementa cerinţele în materie de CSB/CFT pe care trebuie să le îndeplinească entităţile obligate şi va sta la baza cadrului instituţional al Uniunii privind CSB/CFT, inclusiv în ceea ce priveşte instituirea Autorităţii pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului (ACSB).

(4)Spălarea banilor şi finanţarea terorismului se produc deseori în context internaţional. Măsurile adoptate la nivelul Uniunii, fără a ţine seama de coordonarea şi cooperarea la nivel internaţional, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu acţiunile întreprinse la nivel internaţional şi cel puţin la fel de stricte ca acestea. Acţiunea Uniunii ar trebui să ţină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) şi de instrumentele altor organisme internaţionale active în lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului, actele juridice relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate la standardele internaţionale privind combaterea spălării banilor, a finanţării terorismului şi a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 (denumite în continuare "recomandările GAFI revizuite") şi la modificările ulterioare aduse acestor standarde.

(5)De la adoptarea Directivei (UE) 2015/849, evoluţiile recente ale cadrului de drept penal al Uniunii au contribuit la consolidarea prevenirii şi combaterii spălării banilor, infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului. Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁹) a condus la o înţelegere comună a infracţiunii de spălare a banilor şi a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor. Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰) a definit infracţiunile financiare care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care ar trebui, de asemenea, să fie considerate infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor. Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹¹) a permis o înţelegere comună a infracţiunii de finanţare a terorismului. Întrucât aceste concepte sunt clarificate în prezent în dreptul penal al Uniunii, nu mai este necesar ca normele Uniunii în materie de CSB/CFT să definească spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor sau finanţarea terorismului. În schimb, cadrul Uniunii privind CSB/CFT ar trebui să fie pe deplin coerent cu cadrul de drept penal al Uniunii.

(6)Armonizarea în domeniul dreptului penal relevant permite o abordare solidă şi coerentă la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor, inclusiv a corupţiei. În acelaşi timp, o astfel de abordare asigură faptul că statele membre care au adoptat o abordare mai largă cu privire la definiţia activităţilor infracţionale care constituie infracţiuni premisă pentru spălarea banilor pot continua să aplice o astfel de abordare. Din acest motiv, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/1673, orice tip de implicare pasibilă de pedeapsă în comiterea unei infracţiuni premisă pentru spălarea banilor, astfel cum este incriminată în conformitate cu dreptul intern, ar trebui, de asemenea, să fie considerată o activitate infracţională în sensul directivei respective şi al prezentului regulament.

(7)Tehnologia continuă să evolueze, oferind sectorului privat oportunităţi de dezvoltare a unor noi produse şi sisteme de schimb de fonduri sau de valori. Deşi acesta este un fenomen pozitiv, el poate genera noi riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, întrucât infractorii reuşesc în permanenţă să găsească modalităţi de exploatare a vulnerabilităţilor pentru a ascunde şi a transfera fonduri ilicite în întreaga lume. Furnizorii de servicii de criptoactive şi platformele de finanţare participativă sunt expuşi la utilizarea abuzivă a unor noi canale pentru circulaţia banilor iliciţi şi sunt în măsură să detecteze astfel de mişcări şi să atenueze riscurile. Prin urmare, domeniul de aplicare al legislaţiei Uniunii ar trebui extins pentru a include astfel de entităţi, în conformitate cu standardele GAFI în ceea ce priveşte criptoactivele. În acelaşi timp, progresele în materie de inovare, cum ar fi dezvoltarea metaversului, oferă noi posibilităţi pentru comiterea de infracţiuni şi spălarea produselor acestora. Prin urmare, este important să se dea dovadă de vigilenţă în ceea ce priveşte riscurile asociate furnizării de produse sau servicii inovatoare, atât la nivelul Uniunii sau la nivel naţional, cât şi la nivelul entităţilor obligate.

(8)Instituţiile şi persoanele care intră sub incidenţa prezentului regulament joacă un rol esenţial în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii şi, prin urmare, ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare cerinţele prezentului regulament cu scopul de a-i împiedica pe infractori să spele produsele activităţilor lor ilegale sau să finanţeze terorismul. De asemenea, ar trebui să fie instituite măsuri pentru a atenua orice risc de neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice.

(9)Definiţia intermediarului de asigurări prevăzută în Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²) acoperă o gamă largă de persoane fizice sau juridice care iniţiază sau desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări. Unii intermediari de asigurări iniţiază activităţi de distribuţie de asigurări sub responsabilitatea deplină a întreprinderilor de asigurare sau a intermediarilor de asigurări şi pot desfăşura activităţi supuse politicilor şi procedurilor acestora. În cazul în care respectivii intermediari nu colectează prime sau cuantumuri destinate clientului, deţinătorului poliţei sau beneficiarului poliţei de asigurare, aceştia nu sunt în măsură să exercite în mod eficient diligenţa necesară sau să detecteze şi să raporteze tranzacţiile suspecte. Având în vedere respectivul rol limitat şi faptul că aplicarea integrală a cerinţelor în materie de CSB/CFT este asigurată de întreprinderile de asigurare sau de intermediarii de asigurări sub responsabilitatea cărora prestează servicii, intermediarii care nu gestionează fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹³), nu ar trebui să fie consideraţi entităţi obligate în sensul prezentului regulament.

(10)Societăţile holding care desfăşoară activităţi mixte şi au cel puţin o filială care este o entitate obligată ar trebui să fie ele însele incluse ca entităţi obligate în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pentru a asigura coerenţa supravegherii de către supraveghetorii financiari, în cazul în care printre filialele unei societăţi holding cu activitate mixtă se numără cel puţin o instituţie de credit sau o instituţie financiară, societatea holding însăşi ar trebui să fie, de asemenea, considerată o instituţie financiară.

(11)Tranzacţiile financiare pot avea loc, de asemenea, în cadrul aceluiaşi grup ca un mod de gestionare a finanţelor grupului. Cu toate acestea, astfel de tranzacţii nu sunt efectuate în raport cu clienţi şi nu necesită aplicarea măsurilor de CSB/CFT. Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se recunoască faptul că prezentul regulament nu se aplică activităţilor financiare sau altor servicii financiare care sunt prestate de membrii unui grup altor membri ai grupului respectiv.

(12)Persoanele care exercită profesii juridice liberale ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament atunci când participă la tranzacţii financiare sau la tranzacţii între societăţi comerciale, inclusiv atunci când furnizează consiliere fiscală, deoarece există riscul ca serviciile furnizate de persoanele respective să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activităţii infracţionale sau în scopul finanţării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe exceptări de la orice obligaţie de raportare a informaţiilor obţinute fie înaintea unei proceduri judiciare, în timpul acesteia sau după încheierea acesteia, fie în cursul evaluării situaţiei juridice a unui client, deoarece astfel de informaţii fac obiectul secretului profesional al avocatului. Prin urmare, consultanţa juridică ar trebui în continuare să facă obiectul obligaţiei de a păstra secretul profesional, cu excepţia cazurilor în care persoana care exercită o profesie juridică participă la spălarea banilor sau la finanţarea terorismului, consultanţa juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului sau persoana care exercită o profesie juridică are cunoştinţă de faptul că intenţia clientului este să obţină consultanţă juridică în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului. Astfel de cunoştinţe şi un astfel de scop pot fi deduse din împrejurări de fapt obiective. Întrucât este posibil ca în etapa comiterii activităţilor infracţionale generatoare de venituri consultanţa juridică să fi fost deja solicitată, este important ca situaţiile excluse de la secretul profesional al avocatului să includă şi cazurile în care consultanţa juridică este furnizată în contextul infracţiunilor premisă. Consultanţa juridică solicitată în legătură cu proceduri judiciare în curs nu ar trebui considerată ca fiind consultanţă juridică în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului.

(13)Pentru a asigura respectarea drepturilor garantate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"), în cazul auditorilor, al experţilor contabili externi şi al consilierilor fiscali, care, în unele state membre, pot apăra sau reprezenta un client în contextul unei proceduri judiciare sau pot evalua situaţia juridică a unui client, informaţiile pe care le obţin în exercitarea acestor atribuţii nu ar trebui să intre sub incidenţa obligaţiilor de raportare. Cu toate acestea, excepţiile care se aplică notarilor şi avocaţilor ar trebui să se aplice şi profesioniştilor respectivi atunci când aceştia acţionează în exercitarea dreptului la apărare sau când evaluează situaţia juridică a unui client.

(14)Directiva (UE) 2018/843 a fost primul instrument juridic care a abordat riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care le prezintă criptoactivele în Uniune. Directiva respectivă a extins domeniul de aplicare al cadrului privind CSB/CFT la două tipuri de furnizori de servicii de criptoactive: furnizorii implicaţi în servicii de schimb între monede virtuale şi monede fiduciare şi furnizorii de portofele digitale. Ca urmare a evoluţiilor tehnologice rapide şi a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte standardele GAFI, este necesar să se revizuiască respectiva abordare. Un prim pas în completarea şi actualizarea cadrului juridic al Uniunii a fost realizat prin Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴), care a stabilit cerinţe pentru furnizorii de servicii de criptoactive care doresc să solicite o autorizaţie pentru a-şi putea furniza serviciile pe piaţa internă. Regulamentul respectiv a introdus, de asemenea, o definiţie a criptoactivelor şi a furnizorilor de servicii de criptoactive, înglobând o gamă mai largă de activităţi. În plus, Regulamentul (UE) 2023/1113 a extins cerinţele privind trasabilitatea la transferurile de criptoactive efectuate de furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2023/1114 şi a modificat Directiva (UE) 2015/849 pentru a obliga statele membre să califice respectivii furnizori de servicii de criptoactive ca entităţi obligate. Respectivii furnizori de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să intre sub incidenţa prezentului regulament, pentru a se atenua orice risc de utilizare abuzivă a criptoactivelor în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului.

(15)Crearea de pieţe ale criptoactivelor unice şi nefungibile este încă recentă şi nu a condus la adoptarea unei legislaţii care să reglementeze funcţionarea acestora. Evoluţia acestor pieţe este monitorizată şi este important ca aceasta să nu genereze noi riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care să nu fie atenuate în mod corespunzător. Până la 30 decembrie 2024, Comisia urmează să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport privind cele mai recente evoluţii cu privire la criptoactive, inclusiv o evaluare a evoluţiei pieţelor criptoactivelor unice şi nefungibile, şi la tratamentul reglementar adecvat al acestor criptoactive, inclusiv o evaluare a furnizorilor de servicii legate de criptoactivele unice şi nefungibile, precum şi o evaluare care să stabilească dacă reglementarea acestora este necesară şi fezabilă. Dacă este cazul, Comisia urmează să prezinte împreună cu respectivul raport şi o propunere legislativă.

(16)Vulnerabilităţile platformelor de finanţare participativă în raport cu riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sunt orizontale şi afectează piaţa internă în ansamblu. Până în prezent, au apărut abordări divergente la nivelul statelor membre în ceea ce priveşte gestionarea acestor riscuri. Deşi Regulamentul (UE) 2020/1503 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁵) armonizează abordarea în materie de reglementare în ceea ce priveşte investiţiile în activităţi economice şi platformele de finanţare participativă bazată pe creditare în întreaga Uniune şi introduce mai multe garanţii pentru a aborda potenţialele riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, cum ar fi obligaţia de diligenţă a platformelor de finanţare participativă în ceea ce priveşte dezvoltatorii de proiecte şi în cadrul procedurilor de autorizare, lipsa unui cadru juridic armonizat care să prevadă obligaţii stricte în materie de CSB/CFT pentru platformele de finanţare participativă creează lacune şi slăbeşte garanţiile Uniunii în materie de CSB/CFT. Prin urmare, este necesar să se asigure că toate platformele de finanţare participativă, inclusiv cele deja autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1503, fac obiectul legislaţiei Uniunii în materie de CSB/CFT.

(17)Intermediarii de finanţare participativă, care exploatează o platformă digitală pentru a corela sau a facilita corelarea finanţatorilor cu dezvoltatorii de proiecte, cum ar fi asociaţiile sau persoanele fizice care caută finanţare, sunt expuşi riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Întreprinderile care nu sunt autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1503 fie nu sunt reglementate în prezent, fie fac obiectul unor abordări divergente în materie de reglementare de la un stat membru la altul, inclusiv în ceea ce priveşte normele şi procedurile de combatere a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Prin urmare, astfel de intermediari ar trebui să fie supuşi obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, în special pentru a se evita deturnarea de fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, sau de criptoactive mobilizate în scopuri ilicite de către infractori. Pentru a atenua astfel de riscuri, respectivele obligaţii se aplică unei game largi de proiecte, inclusiv, printre altele, proiectelor educaţionale sau culturale şi colectării acestor fonduri sau criptoactive pentru a sprijini cauze mai generale, de exemplu în domeniul umanitar, sau pentru a organiza ori a sărbători un eveniment familial sau social.

(18)Directiva (UE) 2015/849 urmărea să atenueze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care le reprezentau plăţile mari în numerar, prin includerea în categoria entităţilor obligate a persoanelor care comercializează bunuri atunci când efectuează sau încasează plăţi în numerar în valoare de peste 10 000 EUR, permiţând în acelaşi timp statelor membre să introducă măsuri mai stricte. O astfel de abordare s-a dovedit a fi ineficientă, având în vedere înţelegerea şi aplicarea necorespunzătoare a cerinţelor în materie de CSB/CFT, lipsa supravegherii şi numărul limitat de tranzacţii suspecte raportate către unitatea de informaţii financiare (FIU). Pentru a atenua în mod adecvat riscurile care decurg din utilizarea abuzivă a unor sume mari în numerar, ar trebui stabilită o limită la nivelul Uniunii pentru plăţile în numerar cu o valoare mai mare de 10 000 EUR. În consecinţă, nu mai este necesar ca persoanele care comercializează bunuri să fie supuse obligaţiilor în materie de CSB/CFT, cu excepţia persoanelor care comercializează metale preţioase, pietre preţioase, alte bunuri cu valoare ridicată şi bunuri culturale.

(19)Unele categorii de persoane care comercializează bunuri sunt deosebit de expuse riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului din cauza valorii ridicate a bunurilor transportabile şi adesea de mici dimensiuni pe care le comercializează. Din acest motiv, persoanele care comercializează metale preţioase şi pietre preţioase şi alte bunuri cu valoare ridicată ar trebui să fie supuse cerinţelor în materie de CSB/CFT, în cazul în care o astfel de comercializare este fie o activitate profesională obişnuită, fie o activitate profesională principală.

(20)Autovehiculele, ambarcaţiunile şi aeronavele din segmentele superioare de piaţă sunt vulnerabile la riscurile de utilizare abuzivă în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, având în vedere valoarea lor ridicată şi faptul că sunt transportabile. Prin urmare, persoanele care comercializează astfel de bunuri ar trebui să fie supuşi cerinţelor în materie de CSB/CFT. Faptul că aceste bunuri sunt transportabile le face deosebit de atractive în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, având în vedere uşurinţa cu care pot circula peste sau în afara frontierelor Uniunii, precum şi faptul că este posibil ca autorităţile competente să nu aibă acces cu uşurinţă la informaţiile privind astfel de bunuri în cazul în care acestea sunt înregistrate în ţări terţe. Pentru a atenua riscurile ca bunurile cu valoare ridicată din Uniune să fie utilizate în mod abuziv în scopuri infracţionale şi pentru a asigura vizibilitate în ceea ce priveşte proprietatea asupra unor astfel de bunuri, este necesar să li se solicite persoanelor care comercializează bunuri cu valoare ridicată să raporteze tranzacţiile privind vânzarea de autovehicule, ambarcaţiuni şi aeronave. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare prestează servicii care sunt esenţiale pentru încheierea vânzării sau a transferului dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri şi ar trebui, de asemenea, să aibă obligaţia de a raporta tranzacţiile respective către FIU. În timp ce bunurile destinate exclusiv desfăşurării de activităţi comerciale nu ar trebui să facă obiectul unor astfel de divulgări, vânzările pentru uz privat necomercial nu ar trebui să se limiteze la cazurile în care clientul este o persoană fizică, ci ar trebui să se refere şi la vânzări către entităţi şi construcţii juridice, în special atunci când acestea sunt înfiinţate pentru a administra averea beneficiarului lor real.

(21)Operatorii din domeniul migraţiei prin investiţie sunt societăţi, organisme sau persoane private care acţionează sau interacţionează direct, în numele resortisanţilor ţărilor terţe, cu autorităţile naţionale competente în materie de acordare a dreptului de şedere sau care furnizează servicii de intermediere resortisanţilor ţărilor terţe care doresc să obţină drepturi de şedere într-un stat membru în schimbul oricărui tip de investiţie, inclusiv transferuri de capital, achiziţionarea sau închirierea de bunuri, investiţii în obligaţiuni de stat, investiţii în entităţi corporative, donaţii sau fonduri de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public şi contribuţii la bugetul de stat. Sistemele de acordare a dreptului de şedere investitorilor prezintă riscuri şi vulnerabilităţi legate de spălarea banilor, corupţie şi evaziune fiscală. Aceste riscuri sunt exacerbate de drepturile transfrontaliere asociate cu reşedinţa într-un stat membru. Prin urmare, este necesar ca operatorii din domeniul migraţiei prin investiţie să fie supuşi obligaţiilor în materie de CSB/CFT. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sistemelor de acordare a cetăţeniei pentru investitori, care au ca rezultat dobândirea cetăţeniei în schimbul unei astfel de investiţii, întrucât aceste sisteme trebuie considerate ca subminând statutul fundamental al cetăţeniei Uniunii şi cooperarea loială între statele membre.

(22)În timp ce creditorii ipotecari şi cei care acordă credite de consum sunt, de regulă, instituţii de credit sau instituţii financiare, există intermediari de credite de consum şi ipotecare care nu se califică drept instituţii de credit sau instituţii financiare şi nu au făcut obiectul cerinţelor în materie de CSB/CFT la nivelul Uniunii, dar au fost supuşi unor astfel de obligaţii în anumite state membre din cauza expunerii lor la riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. În funcţie de modelul lor de afaceri, aceşti intermediari de credite de consum şi ipotecare pot fi expuşi unor riscuri semnificative de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Este important să se asigure că entităţile care desfăşoară activităţi similare expuse unor astfel de riscuri intră sub incidenţa cerinţelor în materie de CSB/CFT, indiferent dacă se califică sau nu drept instituţii de credit sau instituţii financiare. Prin urmare, este oportun să se includă intermediarii de credite de consum şi ipotecare care nu sunt instituţii de credit sau instituţii financiare, dar care, ca urmare a activităţilor lor, sunt expuşi riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Cu toate acestea, în multe cazuri, intermediarul de credite acţionează în numele instituţiei de credit sau al instituţiei financiare care acordă şi prelucrează împrumutul. În aceste cazuri, cerinţele în materie de CSB/CFT nu ar trebui să se aplice intermediarilor de credite de consum şi ipotecare, ci numai instituţiilor de credit sau instituţiilor financiare.

(23)Pentru a asigura o abordare coerentă, este necesar să se clarifice care sunt entităţile din sectorul investiţiilor care fac obiectul cerinţelor în materie de CSB/CFT. Deşi organismele de plasament colectiv intră deja în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/849, este necesar să se alinieze terminologia relevantă la legislaţia actuală a Uniunii privind fondurile de investiţii, şi anume Directivele 2009/65/CE (¹⁶) şi 2011/61/UE (¹⁷) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Deoarece fondurile ar putea fi constituite fără personalitate juridică, este necesară, de asemenea, includerea administratorilor acestora în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cerinţele în materie de CSB/CFT ar trebui să se aplice indiferent de forma în care unităţile sau acţiunile unui fond sunt puse la dispoziţie pentru a fi achiziţionate în Uniune, inclusiv în cazul în care unităţile sau acţiunile sunt oferite direct sau indirect investitorilor stabiliţi în Uniune sau plasate la astfel de investitori la iniţiativa administratorului sau în numele administratorului. Deoarece atât fondurile, cât şi administratorii de fonduri intră în domeniul de aplicare al cerinţelor în materie de CSB/CFT, este oportun să se clarifice faptul că ar trebui evitată duplicarea eforturilor. În acest scop, măsurile în materie de CSB/CFT luate la nivelul fondului şi la nivelul administratorului acestuia nu ar trebui să fie aceleaşi, ci ar trebui să reflecte împărţirea sarcinilor între fond şi administratorul acestuia.

(24)Activităţile cluburilor de fotbal profesionist şi ale impresarilor de fotbal sunt expuse riscurilor de spălare a banilor şi de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor din cauza mai multor factori inerenţi sectorului fotbalului, cum ar fi popularitatea mondială a fotbalului, sumele considerabile, fluxurile de numerar şi interesele financiare implicate, prevalenţa tranzacţiilor transfrontaliere şi, uneori, structurile de proprietate opace. Toţi respectivii factori expun fotbalul la posibile abuzuri comise de infractori pentru a legitima fonduri ilicite, ceea ce face ca acest sport să fie vulnerabil la spălarea banilor şi la săvârşirea unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor. Printre principalele domenii de risc se numără, de exemplu, tranzacţiile cu investitori şi sponsori, inclusiv agenţi de publicitate, şi transferul de jucători. Cluburile de fotbal profesionist şi impresarii de fotbal ar trebui, prin urmare, să instituie măsuri solide de combatere a spălării banilor, inclusiv măsuri de precauţie privind clientela în raport cu investitorii, sponsorii, inclusiv agenţii de publicitate, şi alţi parteneri şi contrapărţi cu care realizează tranzacţii. Pentru a evita orice sarcină disproporţionată asupra cluburilor mai mici care sunt mai puţin expuse riscurilor de utilizare abuzivă în scopuri infracţionale, statele membre ar trebui să poată, pe baza unui risc dovedit mai scăzut de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului, să scutească anumite cluburi de fotbal profesionist de la cerinţele prezentului regulament, integral sau parţial.

(25)Activităţile cluburilor de fotbal profesionist care concurează în divizia de cel mai înalt nivel a ligilor lor naţionale de fotbal fac ca acestea să fie mai expuse la riscuri mai ridicate de spălare a banilor şi de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor în comparaţie cu cluburile de fotbal care concurează în divizii inferioare. De exemplu, cluburile de fotbal de prim rang se angajează în tranzacţii financiare mai substanţiale, cum ar fi transferurile de valoare ridicată ale jucătorilor şi acordurile de sponsorizare, ar putea avea structuri corporative mai complexe, cu niveluri multiple de proprietate şi sunt mai susceptibile să se angajeze în tranzacţii transfrontaliere. Datorită factorilor respectivi, astfel de cluburi de prim rang sunt mai atractive pentru infractori şi oferă mai multe oportunităţi de disimulare a fondurilor ilicite. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti de la cerinţele prezentului regulament cluburile de fotbal profesionist care concurează în divizia de cel mai înalt nivel numai în cazurile de risc scăzut dovedit şi cu condiţia ca astfel de cluburi să fi avut o cifră de afaceri mai mică de 5 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională în fiecare din cei doi ani anteriori. Cu toate acestea, riscul de spălare a banilor nu este determinat exclusiv de divizia în care concurează un club de fotbal. Cluburile din diviziile inferioare pot fi, de asemenea, expuse unor riscuri semnificative de spălare a banilor şi de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti de la cerinţele prezentului regulament doar cluburile de fotbal din diviziile inferioare care sunt asociate cu un risc scăzut dovedit de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului.

(26)Prezentul regulament armonizează măsurile care urmează să fie instituite pentru a preveni spălarea banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor şi finanţarea terorismului la nivelul Uniunii. În acelaşi timp, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, statele membre ar trebui să poată impune cerinţe suplimentare în cazuri limitate în care se confruntă cu riscuri specifice. Pentru a se asigura că astfel de riscuri sunt atenuate în mod adecvat, entităţile obligate al căror sediu social este situat într-un alt stat membru ar trebui să aplice astfel de cerinţe suplimentare, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat membru în temeiul libertăţii de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, cu condiţia de a avea o infrastructură în celălalt stat membru. În plus, pentru a clarifica relaţia dintre aceste libertăţi ale pieţei interne, este important să se precizeze care sunt activităţile care echivalează cu o stabilire.

(27)În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut în mod expres în legislaţia sectorială, nu este necesar ca stabilirea să aibă forma unei filiale, sucursale sau agenţii, ci poate consta într-un birou administrat de personalul propriu al entităţii obligate sau de către o persoană independentă, dar mandatată să acţioneze în mod permanent pentru entitatea obligată. În conformitate cu respectiva definiţie, care implică desfăşurarea efectivă a unei activităţi economice la locul de stabilire al prestatorului, o simplă cutie poştală nu constituie un sediu. De asemenea, birourile sau alte infrastructuri utilizate pentru activităţi de sprijin, cum ar fi simple operaţiuni administrative, centre informatice sau centre de date gestionate de entităţi obligate, nu constituie un sediu. În schimb, activităţile precum furnizarea de servicii de criptoactive prin intermediul ATM-urilor se încadrează în sfera conceptului de stabilire având în vedere echipamentele fizice limitate necesare operatorilor care îşi deservesc clienţii în principal prin intermediul internetului, aşa cum este cazul furnizorilor de servicii de criptoactive.

(28)Este important ca cerinţele în materie de CSB/CFT să se aplice în mod proporţional şi ca impunerea oricărei cerinţe să fie proporţională cu rolul pe care entităţile obligate îl pot juca în prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului. În acest scop, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri din prezentul regulament, să scutească anumiţi operatori de la cerinţele în materie de CSB/CFT, în cazul în care activităţile pe care le desfăşoară prezintă riscuri reduse de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi în cazul în care activităţile au un caracter limitat. Pentru a asigura aplicarea transparentă şi consecventă a unor astfel de exceptări în întreaga Uniune, ar trebui instituit un mecanism care să permită Comisiei să verifice necesitatea exceptărilor care urmează să fie acordate. De asemenea, Comisia ar trebui să publice anual respectivele exceptări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(29)Un set coerent de norme privind sistemele şi controalele interne care se aplică tuturor entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă va consolida conformitatea în materie de CSB/CFT şi va spori eficacitatea supravegherii. Pentru a asigura atenuarea adecvată a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi a riscurilor de neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice, entităţile obligate ar trebui să dispună de un cadru de control intern constând în politici, proceduri şi controale bazate pe riscuri şi o repartizare clară a responsabilităţilor în cadrul organizaţiei. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri din prezentul regulament, politicile, procedurile şi controalele respective ar trebui să fie proporţionale cu natura activităţii, inclusiv cu riscurile şi complexitatea aferente acesteia, precum şi cu dimensiunea entităţii obligate şi să răspundă riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului cu care se confruntă entitatea, incluzând, în cazul furnizorilor de servicii de criptoactive, tranzacţiile cu portofele negăzduite.

(30)O abordare adecvată bazată pe riscuri impune entităţilor obligate să identifice riscurile inerente de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi riscurile de neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice cu care se confruntă în contextul activităţii lor, pentru a le atenua în mod eficace şi pentru a se asigura că politicile, procedurile şi controalele lor interne sunt adecvate pentru a aborda aceste riscuri inerente. În acest sens, entităţile obligate ar trebui să ţină seama de caracteristicile clienţilor lor, de produsele, serviciile sau tranzacţiile oferite, inclusiv, în cazul furnizorilor de servicii de criptoactive, de tranzacţiile cu adrese negăzduite, de ţările sau zonele geografice în cauză şi de canalele de distribuţie utilizate. Având în vedere caracterul evolutiv al riscurilor, o astfel de evaluare a riscurilor ar trebui să fie actualizată periodic.

(31)Pentru a sprijini o abordare coerentă şi eficace în ceea ce priveşte identificarea de către entităţile obligate a riscurilor care le afectează activităţile, ACSB ar trebui să emită orientări privind cerinţele minime pentru conţinutul evaluării riscurilor la nivel de întreprindere şi sursele suplimentare de informaţii care trebuie luate în considerare. Respectivele surse ar putea include informaţii furnizate de organisme internaţionale de standardizare în domeniul CSB/CFT, cum ar fi rapoartele de evaluare reciprocă ale GAFI, la alte surse credibile şi fiabile care oferă informaţii privind tipologiile, riscurile emergente şi activităţile infracţionale, inclusiv corupţia, cum ar fi rapoarte elaborate de organizaţii ale societăţii civile, mass-media şi mediul academic.

(33)GAFI a elaborat standarde pentru jurisdicţii în scopul de a identifica şi a evalua riscurile de posibilă neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice legate de finanţarea proliferării, precum şi în scopul de a lua măsuri de atenuare a acestor riscuri. Respectivele noi standarde introduse de GAFI nu înlocuiesc şi nici nu subminează cerinţele stricte existente privind obligaţia ţărilor de a pune în aplicare sancţiuni financiare specifice pentru a se conforma rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CSONU) privind prevenirea, eliminarea şi întreruperea proliferării armelor de distrugere în masă şi a finanţării acestei proliferări. Aceste obligaţii existente, astfel cum sunt puse în aplicare la nivelul Uniunii prin Deciziile 2010/413/PESC (¹⁸) şi (PESC) 2016/849 (¹⁹) ale Consiliului, precum şi prin Regulamentele (UE) nr. 267/2012 (²⁰) şi (UE) 2017/1509 (²¹) ale Consiliului, rămân obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din Uniune. Având în vedere riscurile specifice de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice la care este expusă Uniunea, este oportun să se extindă evaluarea riscurilor pentru a include toate sancţiunile financiare specifice adoptate la nivelul Uniunii. Natura senzitivă la risc a măsurilor de CSB/CFT legate de sancţiunile financiare specifice nu elimină obligaţia bazată pe norme care revine tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a îngheţa şi de a nu pune fonduri sau alte active, în mod direct sau indirect, la dispoziţia persoanelor sau a entităţilor desemnate.

(34)Pentru a se asigura că riscurile de neaplicare sau eludare a sancţiunilor financiare specifice sunt atenuate în mod corespunzător, este important să se stabilească măsuri pe care entităţile obligate trebuie să le pună în aplicare, inclusiv măsuri de verificare a bazei lor de clienţi în raport cu listele persoanelor sau entităţilor desemnate în temeiul sancţiunilor financiare specifice. Cerinţele care le revin entităţilor obligate în temeiul prezentului regulament nu elimină obligaţia bazată pe norme care se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice din Uniune de a îngheţa şi de a nu pune fonduri şi alte active, în mod direct sau indirect, la dispoziţia persoanelor sau a entităţilor care fac obiectul unor sancţiuni financiare specifice. În plus, cerinţele prezentului regulament nu sunt menite să înlocuiască obligaţiile privind verificarea clienţilor în vederea punerii în aplicare a unor sancţiuni financiare specifice în temeiul altor acte juridice ale Uniunii sau al dreptului intern.

(36)Includerea pe listă sau desemnarea unor persoane sau entităţi de către CSONU sau de către Comitetul pentru sancţiuni al ONU sunt integrate în dreptul Uniunii prin decizii şi regulamente adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi, respectiv, al articolului 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care impun sancţiuni financiare specifice unor astfel de persoane şi entităţi. Procesul de adoptare a unor astfel de acte la nivelul Uniunii impune verificarea conformităţii oricărei desemnări sau includeri pe listă cu drepturile fundamentale acordate în temeiul cartei. Pentru a permite aplicarea eficace a sancţiunilor financiare specifice, entităţile obligate ar trebui ca, între momentul publicării de către ONU şi momentul intrării în vigoare a actelor Uniunii care transpun includerile pe listă sau desemnările efectuate de ONU, să ţină evidenţa fondurilor sau a altor active pe care le deţin pentru clienţii incluşi pe listă sau desemnaţi în temeiul sancţiunilor financiare ale ONU sau pentru clienţii deţinuţi sau controlaţi de persoane sau entităţi incluse pe listă sau desemnate, precum şi evidenţa oricărei încercări de efectuare a unei tranzacţii şi a tranzacţiilor efectuate pentru client, cum ar fi pentru satisfacerea nevoilor sale de bază.

(38)Este important ca entităţile obligate să ia toate măsurile la nivelul conducerii lor pentru a pune în aplicare politici, proceduri şi controale interne şi pentru a pune în aplicare cerinţele în materie de CSB/CFT. Chiar dacă ar fi oportun ca un membru al organului de conducere să fie desemnat ca fiind responsabil cu punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate, responsabilitatea pentru conformitatea cu cerinţele în materie de CSB/CFT ar trebui să revină în ultimă instanţă organului de conducere al entităţii. Respectiva atribuire a responsabilităţii nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor naţionale privind răspunderea civilă sau penală comună a organelor de conducere. Sarcinile legate de punerea zilnică în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate în materie de CSB/CFT ar trebui încredinţate coordonatorului funcţiei de conformitate.

(39)Ar trebui să fie posibil ca fiecare stat membru să prevadă în dreptul său intern că o entitate obligată supusă unor norme prudenţiale care impun numirea unui coordonator al funcţiei de conformitate sau a unui şef al funcţiei de audit intern poate încredinţa acestor persoane rolul şi responsabilităţile coordonatorului funcţiei de conformitate în materie de CSB/CFT şi ale funcţiei de audit intern în scopuri legate de CSB/CFT. În cazul unor riscuri mai mari sau în cazul în care acest lucru este justificat de dimensiunea entităţii obligate, ar trebui să fie posibil ca responsabilităţile aferente controalelor de conformitate şi aplicării în activitatea de zi cu zi a politicilor şi procedurilor entităţii obligate în materie de CSB/CFT să fie încredinţate la două persoane diferite.

(40)Pentru punerea în aplicare efectivă a măsurilor de CSB/CFT, este de asemenea vital ca angajaţii entităţilor obligate, precum şi agenţii şi distribuitorii acestora, care au un rol în punerea în aplicare a măsurilor respective, să înţeleagă cerinţele şi politicile, procedurile şi controalele interne în vigoare la nivelul entităţii. În acest sens, entităţile obligate ar trebui să instituie măsuri, inclusiv programe de formare. Dacă este necesar, entităţile obligate ar trebui să ofere formare de bază privind măsurile de CSB/CFT tuturor celor care au un rol în punerea în aplicare a unor astfel de măsuri. Sunt incluşi nu numai angajaţii entităţii obligate, ci şi agenţii şi distribuitorii săi.

(41)Persoanele cărora li s-au încredinţat sarcini legate de respectarea de către o entitate obligată a cerinţelor în materie de CSB/CFT ar trebui să facă obiectul unei evaluări a aptitudinilor, cunoştinţelor, expertizei, integrităţii şi conduitei lor. Îndeplinirea de către angajaţi a sarcinilor legate de respectarea de către entitatea obligată a cadrului privind CSB/CFT în ceea ce priveşte clienţii cu care au o relaţie privată sau profesională apropiată poate duce la conflicte de interese şi poate submina integritatea sistemului. Astfel de relaţii ar putea exista la momentul stabilirii relaţiei de afaceri, dar pot apărea şi ulterior. Prin urmare, entităţile obligate ar trebui să instituie procese de gestionare şi soluţionare a conflictelor de interese. Respectivele procese ar trebui să asigure faptul că angajaţii sunt împiedicaţi să îndeplinească orice sarcini legate de respectarea de către entitatea obligată a cadrului privind CSB/CFT în legătură cu aceşti clienţi.

(42)Ar putea apărea situaţii în care persoane fizice care s-ar califica drept entităţi obligate îşi prestează serviciile la nivel intern în cadrul unor întreprinderi ale căror activităţi nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Întrucât respectivele întreprinderi nu acţionează în calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii, este important să se clarifice că astfel de angajaţi, de exemplu avocaţii interni, nu intră sub incidenţa cerinţelor prezentului regulament. În mod similar, persoanele fizice care desfăşoară activităţi care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu ar trebui să fie considerate entităţi obligate de sine stătătoare atunci când activităţile respective sunt desfăşurate în contextul unei relaţii de încadrare în muncă cu o entitate obligată, de exemplu în cazul avocaţilor sau al contabililor angajaţi la un cabinet de avocatură sau la o firmă de contabilitate.

(43)Punerea în aplicare consecventă a politicilor şi a procedurilor în materie de CSB/CFT la nivel de grup este esenţială pentru gestionarea solidă şi eficace a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în cadrul unui grup. În acest scop, societatea-mamă ar trebui să adopte şi să pună în aplicare politici, proceduri şi controale la nivel de grup. Entităţile din cadrul unui grup ar trebui să aibă obligaţia de a face schimb de informaţii atunci când acest schimb este relevant pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului. Schimbul de informaţii ar trebui să facă obiectul unor garanţii suficiente în ceea ce priveşte confidenţialitatea, protecţia datelor şi utilizarea informaţiilor. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde de reglementare care să precizeze cerinţele minime pentru procedurile şi politicile la nivel de grup, inclusiv standardele minime pentru schimbul de informaţii în cadrul unui grup şi criteriile de identificare a societăţilor-mamă pentru grupurile ale căror sedii sociale sunt situate în afara Uniunii.

(44)Pentru a asigura aplicarea eficace a cerinţelor în materie de CSB/CFT în cazul în care mai multe entităţi obligate sunt legate direct sau indirect între ele şi constituie sau fac parte dintr-un grup de entităţi, este necesar să se ia în considerare cea mai largă definiţie posibilă a unui grup. În acest scop, entităţile obligate ar trebui să respecte normele contabile aplicabile, care permit structurilor cu diferite tipuri de legături economice să fie considerate drept grupuri. În timp ce un grup tradiţional include o societate-mamă şi filialele sale, alte tipuri de structuri de grup sunt la fel de relevante, de exemplu structurile de grup ale mai multor societăţi-mamă care deţin o singură filială, care au fost denumite entităţi afiliate în mod permanent unei case centrale la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²²), sau instituţiile financiare care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 113 alineatul (7) din regulamentul respectiv. Respectivele structuri sunt toate grupuri în conformitate cu normele contabile şi, prin urmare, ar trebui să fie considerate grupuri în sensul prezentului regulament.

(45)În afară de grupuri există şi alte structuri, cum ar fi reţelele sau parteneriatele, în care entităţile obligate ar putea deţine în comun proprietatea, gestionarea şi controalele de conformitate. Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile în toate sectoarele, evitând în acelaşi timp sarcinile excesive asupra respectivelor sectoare, ACSB ar trebui să identifice situaţiile în care acestor structuri urmează să li se aplice politici similare la nivel de grup, ţinând seama de principiul proporţionalităţii.

(46)Există circumstanţe în care sucursalele şi filialele entităţilor obligate sunt situate în ţări terţe în care cerinţele minime în materie de CSB/CFT, inclusiv obligaţiile în materie de protecţie a datelor, sunt mai puţin stricte decât cadrul Uniunii privind CSB/CFT. În astfel de situaţii şi pentru a preveni pe deplin utilizarea sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului şi pentru a asigura cel mai înalt standard de protecţie a datelor cu caracter personal ale cetăţenilor Uniunii, sucursalele şi filialele respective ar trebui să respecte cerinţele în materie de CSB/CFT stabilite la nivelul Uniunii. În cazul în care legislaţia unei ţări terţe nu permite respectarea acestor cerinţe, de exemplu din cauza limitărilor capacităţii grupului de a accesa, de a prelucra sau de a face schimb de informaţii din cauza unui nivel insuficient de protecţie a datelor sau a legislaţiei privind secretul bancar din ţara terţă respectivă, entităţile obligate ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că sucursalele şi filialele situate în ţara respectivă gestionează în mod eficace riscurile. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipul unor astfel de măsuri suplimentare, ţinând seama de principiul proporţionalităţii.

(47)Entităţile obligate ar putea externaliza sarcini legate de îndeplinirea anumitor cerinţe în materie de CSB/CFT către un prestator de servicii. În cazul unei relaţii de externalizare pe bază contractuală între entităţi obligate şi prestatori de servicii care nu intră sub incidenţa cerinţelor în materie de CSB/CFT, orice obligaţii în materie de CSB/CFT care le revin prestatorilor de servicii respectivi decurge numai din contractul între părţi, şi nu din prezentul regulament. Prin urmare, responsabilitatea pentru respectarea cerinţelor în materie de CSB/CFT ar trebui să rămână în întregime în sarcina entităţii obligate. Entitatea obligată ar trebui să se asigure, în special, că în cazul în care este implicat un prestator de servicii în scopul identificării de la distanţă a clienţilor, se respectă abordarea bazată pe riscuri. Procesele sau măsurile care contribuie la îndeplinirea unei cerinţe în temeiul prezentului regulament, dar în cazul cărora îndeplinirea cerinţei în sine nu este realizată de un prestator de servicii, cum ar fi utilizarea sau achiziţionarea de software al terţilor sau accesul la baze de date sau la servicii de verificare de către entitatea obligată, nu sunt considerate externalizare.

(48)Posibilitatea de a externaliza sarcini către un prestator de servicii le permite entităţilor obligate să decidă cu privire la modul în care îşi alocă resursele pentru a se conforma prezentului regulament, dar nu le scuteşte de obligaţia de a înţelege dacă măsurile pe care le iau, inclusiv cele externalizate către prestatori de servicii, atenuează riscurile identificate de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi dacă astfel de măsuri sunt adecvate. Pentru a asigura faptul că există această înţelegere, deciziile finale privind măsurile care au un impact asupra punerii în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor ar trebui să revină întotdeauna entităţii obligate.

(49)Notificarea unui acord de externalizare către supraveghetor nu implică acceptarea acordului de externalizare. Totuşi, în special în cazul în care sunt externalizate funcţiile critice sau în cazul în care entitatea obligată îşi externalizează în mod sistematic funcţiile, informaţiile cuprinse în respectiva notificare ar putea fi luate în considerare de supraveghetori atunci când evaluează sistemele şi controalele entităţii obligate, când stabilesc profilul de risc rezidual sau la pregătirea inspecţiilor.

(50)Pentru ca relaţiile de externalizare să funcţioneze în mod eficient, este nevoie de mai multă claritate în ceea ce priveşte condiţiile în care are loc externalizarea. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora orientări privind condiţiile în care poate avea loc externalizarea, precum şi rolurile şi responsabilităţile părţilor respective. Pentru a se asigura o supraveghere coerentă a practicilor de externalizare în întreaga Uniune, orientările ar trebui, de asemenea, să ofere claritate cu privire la modul în care supraveghetorii urmează să ţină seama de astfel de practici şi să verifice conformitatea cu cerinţele în materie de CSB/CFT atunci când entităţile obligate recurg la astfel de practici.

(51)Cerinţele de precauţie privind clientela sunt esenţiale pentru a se asigura că entităţile obligate identifică, verifică şi monitorizează relaţiile lor de afaceri cu clienţii lor în ceea ce priveşte riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care le prezintă. Identificarea exactă şi verificarea datelor clienţilor potenţiali şi existenţi sunt esenţiale pentru înţelegerea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate clienţilor, indiferent dacă aceştia sunt persoane fizice sau juridice. Entităţile obligate ar trebui, de asemenea, să înţeleagă în numele sau în beneficiul cărei persoane se efectuează o tranzacţie, de exemplu în situaţiile în care instituţiile de credit sau instituţiile financiare furnizează conturi persoanelor care exercită profesii juridice în scopul primirii sau deţinerii fondurilor clienţilor lor, în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366. În contextul precauţiei privind clientela, persoana în beneficiul căreia se efectuează o tranzacţie sau se desfăşoară o activitate nu se referă la destinatarul sau beneficiarul unei tranzacţii efectuate de entitatea obligată pentru clientul său.

(52)Este necesar să se atingă un standard uniform şi ridicat de precauţie privind clientela în Uniune, care să se bazeze pe cerinţe armonizate pentru identificarea clienţilor şi verificarea identităţii acestora şi să reducă divergenţele naţionale pentru a permite condiţii de concurenţă echitabile pe piaţa internă şi o aplicare consecventă a dispoziţiilor în întreaga Uniune. În acelaşi timp, este esenţial ca entităţile obligate să aplice măsurile de precauţie privind clientela în funcţie de riscuri. Abordarea bazată pe riscuri nu este o opţiune în mod nejustificat de permisivă pentru entităţile obligate. Această abordare implică recurgerea la un proces decizional bazat pe dovezi pentru a viza mai eficient riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului cu care se confruntă Uniunea şi entităţile care funcţionează în cadrul acesteia.

(53)Organizaţiile societăţii civile care desfăşoară activităţi caritabile sau umanitare în ţări terţe contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii de realizare a păcii, stabilităţii, democraţiei şi prosperităţii. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare joacă un rol important în asigurarea faptului că astfel de organizaţii pot continua să îşi desfăşoare activitatea, oferind acces la sistemul financiar şi la servicii financiare importante care permit ca finanţarea pentru dezvoltare şi ajutor umanitar să fie canalizată către zonele în curs de dezvoltare sau zonele de conflict. Deşi entităţile obligate ar trebui să fie conştiente de faptul că activităţile desfăşurate în anumite jurisdicţii le expun unui risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, funcţionarea organizaţiilor societăţii civile din respectivele jurisdicţii nu ar trebui să constituie, în sine, un motiv de refuz al furnizării de servicii financiare sau un motiv de încetare a unor astfel de servicii, deoarece abordarea bazată pe riscuri necesită o evaluare holistică a riscurilor prezentate de fiecare relaţie de afaceri şi aplicarea unor măsuri adecvate pentru a atenua riscurile specifice. Chiar dacă instituţiile de credit şi instituţiile financiare rămân libere să decidă cu cine stabilesc relaţii contractuale, acestea ar trebui totodată să ţină seama de rolul lor central în funcţionarea sistemului financiar internaţional şi în facilitarea circulaţiei fondurilor în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, sau a criptoactivelor, în vederea obiectivelor de dezvoltare şi umanitare importante urmărite de organizaţiile societăţii civile. Prin urmare, astfel de instituţii ar trebui să utilizeze flexibilitatea permisă de abordarea bazată pe riscuri pentru a atenua în mod proporţional riscurile asociate relaţiilor de afaceri. În niciun caz nu ar trebui invocate motive legate de CSB/CFT pentru a justifica decizii comerciale referitoare la clienţii potenţiali sau existenţi.

(54)Entităţile obligate ar trebui să identifice şi să ia măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului real utilizând documente şi surse de informaţii fiabile. Consultarea registrelor centrale ale informaţiilor privind beneficiarii reali (denumite în continuare "registre centrale") permite entităţilor obligate să asigure coerenţa cu informaţiile obţinute prin procesul de verificare şi nu ar trebui să constituie principala sursă de verificare utilizată de entitatea obligată. Atunci când identifică discrepanţe între informaţiile deţinute în registrele centrale şi informaţiile pe care le obţin de la client sau din alte surse fiabile în cursul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela, entităţile obligate ar trebui să raporteze aceste discrepanţe entităţii responsabile de registrul central relevant, astfel încât să poată fi luate măsuri pentru soluţionarea neconcordanţelor. Respectivul proces contribuie la calitatea şi fiabilitatea informaţiilor care figurează în registrele respective, ca parte a unei abordări multidimensionale menite să asigure că informaţiile din registrele centrale sunt exacte, adecvate şi actualizate. În situaţiile cu risc scăzut şi atunci când beneficiarii reali sunt cunoscuţi de entitatea obligată, ar trebui să fie posibil ca entităţile obligate să permită clientului să raporteze discrepanţe atunci când sunt identificate diferenţe minore constând în greşeli de tipar sau de natură tehnică similară.

(55)Riscurile pe care le prezintă entităţile juridice străine şi construcţiile juridice străine trebuie atenuate în mod adecvat. În cazul în care o entitate juridică creată în afara Uniunii sau un trust expres ori o construcţie juridică similară administrată în afara Uniunii sau a cărei persoană care deţine calitatea de trustee sau o poziţie echivalentă îşi are reşedinţa sau este stabilită în afara Uniunii este pe punctul de a stabili o relaţie de afaceri cu o entitate obligată, înregistrarea informaţiilor privind beneficiarii reali în registrul central al unui stat membru ar trebui să fie o condiţie prealabilă de stabilire a relaţiei de afaceri. Cu toate acestea, pentru entităţile juridice create în afara Uniunii, cerinţa ar trebui să se aplice doar în cazul riscurilor medii-ridicate sau ridicate de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului asociate categoriei de entităţi juridice străine ori sectorului în care îşi desfăşoară activitatea entitatea juridică străină sau în cazul riscurilor medii-ridicate sau ridicate de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului asociate sectorului în care îşi desfăşoară activitatea entitatea obligată. Înregistrarea informaţiilor privind beneficiarii reali ar trebui, de asemenea, să fie o condiţie prealabilă pentru continuarea unei relaţii de afaceri cu o entitate juridică creată în afara Uniunii în situaţia în care relaţia respectivă devine asociată cu astfel de riscuri medii-ridicate sau ridicate după stabilirea sa.

(56)Procesul de stabilire a unei relaţii de afaceri sau de parcurgere a etapelor necesare pentru efectuarea unei tranzacţii ocazionale este declanşat atunci când clientul îşi exprimă interesul de a achiziţiona un produs sau de a primi un serviciu de la o entitate obligată. Printre serviciile oferite de agenţii imobiliari se numără sprijinirea clienţilor în găsirea unui bun în vederea achiziţionării, vânzării, închirierii sau leasingului. Astfel de servicii încep să fie relevante în scopul CSB/CFT atunci când există indicii clare că părţile doresc să efectueze achiziţionarea, vânzarea, închirierea sau leasingul sau să parcurgă etapele necesare pregătitoare. Acesta ar putea fi, de exemplu, momentul în care părţile fac şi acceptă o ofertă de cumpărare sau de închiriere a bunului. Înainte momentului respectiv, nu ar fi necesar să se ia măsuri de precauţie cu privire la niciun client potenţial. În mod similar, nu ar fi proporţional să se aplice măsuri de precauţie privind clientela persoanelor care nu şi-au exprimat încă interesul de a continua cu achiziţionarea sau închirierea unui anumit bun.

(57)Tranzacţiile imobiliare sunt expuse riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Pentru a atenua aceste riscuri, operatorii imobiliari care intermediază cumpărarea, vânzarea şi închirierea de bunuri imobile ar trebui să facă obiectul cerinţelor prezentului regulament, indiferent de denumirea lor sau de activitatea ori profesia lor principală, inclusiv dezvoltatorii imobiliari atunci când şi în măsura în care intermediază cumpărarea, vânzarea şi închirierea de bunuri imobile.

(58)Anonimatul asociat anumitor produse de monedă electronică le expune riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Cu toate acestea, există diferenţe semnificative între sectoare şi nu toate produsele de monedă electronică prezintă acelaşi nivel de risc. De exemplu, anumite produse de monedă electronică cu valoare scăzută, cum ar fi cardurile cadou preplătite sau cupoanele valorice preplătite, ar putea prezenta riscuri scăzute de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Pentru a se asigura faptul că cerinţele impuse sectorului sunt proporţionale cu riscul aferent şi nu împiedică efectiv funcţionarea acestuia, ar trebui să fie posibil, în anumite circumstanţe cu risc scăzut dovedit şi în condiţii stricte de atenuare a riscurilor, ca produsele respective să fie exceptate de la anumite măsuri de precauţie privind clientela, cum ar fi identificarea şi verificarea clientului şi a beneficiarului real, dar nu şi de la monitorizarea tranzacţiilor sau a relaţiilor de afaceri. Ar trebui să fie posibil ca supraveghetorii să acorde o astfel de exceptare numai după verificarea riscului scăzut dovedit, având în vedere factorii de risc relevanţi care urmează să fie definiţi de ACSB, şi într-un mod care să asigure atenuarea eficace a oricărui risc de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi care să împiedice eludarea normelor în materie de CSB/CFT. În orice caz, orice exceptare ar trebui să fie condiţionată de limite stricte în ceea ce priveşte valoarea maximă a produsului, de utilizarea sa exclusivă pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii şi cu condiţia ca suma depozitată să nu poată fi schimbată cu o altă valoare.

(59)Entităţile obligate nu ar trebui să aibă obligaţia de a aplica măsuri de precauţie în raport cu clienţii care efectuează tranzacţii ocazionale sau tranzacţii legate între ele a căror valoare se situează sub un anumit prag, cu excepţia cazului în care există suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Întrucât pragul de 10 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională se aplică majorităţii tranzacţiilor ocazionale, entităţile obligate care îşi desfăşoară activitatea în sectoare sau efectuează tranzacţii care prezintă un risc mai ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului ar trebui să aibă obligaţia de a aplica măsuri de precauţie privind clientela în cazul tranzacţiilor pe baza unor praguri mai scăzute. Pentru a identifica sectoarele sau tranzacţiile, precum şi pragurile adecvate pentru sectoarele sau tranzacţiile respective, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte specifice de standarde tehnice de reglementare.

(60)Există situaţii specifice în care, în sensul precauţiei privind clientela, prin "client" nu se înţelege doar persoana care efectuează tranzacţii cu entitatea obligată. Acest caz se întâlneşte, de exemplu, atunci când un singur notar este implicat într-o tranzacţie imobiliară. În astfel de cazuri, pentru a se asigura că se efectuează verificări adecvate ale tranzacţiei astfel încât să se detecteze posibile cazuri de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, entităţile obligate ar trebui să considere atât cumpărătorul, cât şi vânzătorul drept clienţi şi să aplice măsuri de precauţie privind clientela ambelor părţi. Prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă a situaţiilor în care prin "client" nu se înţelege clientul direct al entităţii obligate sau nu se înţelege doar acest lucru. Această listă ar trebui să ajute să se înţeleagă mai bine cine este clientul în situaţii tipice şi nu ar trebui considerată ca incluzând o interpretare exhaustivă a termenului. În mod similar, o relaţie de afaceri nu ar trebui să necesite întotdeauna o relaţie contractuală sau un alt angajament formal, atât timp cât serviciile sunt furnizate în mod repetat sau pe parcursul unei perioade de timp, astfel încât să rezulte o relaţie de durată. Atunci când dreptul intern împiedică entităţile obligate care sunt funcţionari publici să stabilească relaţii contractuale cu clienţii, o astfel de dispoziţie de drept intern nu ar trebui să fie interpretată ca interzicând entităţilor obligate să trateze o serie de tranzacţii drept relaţie de afaceri în sensul CSB/CFT.

(61)Introducerea unei limite la nivelul Uniunii pentru plăţile mari în numerar atenuează riscurile asociate utilizării unor astfel de plăţi. Cu toate acestea, entităţile obligate care efectuează tranzacţii în numerar sub limita respectivă rămân vulnerabile la riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, deoarece oferă un punct de intrare în sistemul financiar al Uniunii. Prin urmare, este necesar să se impună aplicarea unor măsuri de precauţie privind clientela pentru atenuarea riscurilor de utilizare abuzivă a numerarului. Pentru a se asigura că măsurile sunt proporţionale cu riscurile prezentate de tranzacţiile cu o valoare mai mică de 10 000 EUR, aceste măsuri ar trebui să se limiteze la identificarea şi verificarea clientului şi a beneficiarului real atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 3 000 EUR. Respectiva limitare nu scuteşte entitatea obligată de aplicarea tuturor măsurilor de precauţie privind clientela ori de câte ori există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi nici de raportarea tranzacţiilor suspecte către FIU.

(62)Unele modele de afaceri au la bază o relaţie de afaceri a entităţii obligate cu un comerciant în vederea oferirii de servicii de iniţiere a plăţii prin care comerciantul este plătit pentru furnizarea de bunuri sau servicii, şi nu o relaţie de afaceri cu clientul comerciantului, care autorizează serviciul de iniţiere a plăţii pentru a iniţia o tranzacţie unică sau cu caracter excepţional către comerciant. În contextul unui astfel de model de afaceri, clientul entităţii obligate în sensul normelor în materie de CSB/CFT este comerciantul, şi nu clientul comerciantului. Prin urmare, în ceea ce priveşte serviciile de iniţiere a plăţii, măsurile de precauţie privind clientela ar trebui să fie aplicate de entitatea obligată în raport cu comerciantul. În ceea ce priveşte alte servicii financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, inclusiv în cazul în care sunt furnizate de acelaşi operator, determinarea clientului ar trebui să se facă ţinându-se seama de serviciile furnizate.

(63)Activităţile de jocuri de noroc variază în ceea ce priveşte natura lor, zona geografică acoperită şi riscurile asociate. Pentru a asigura o aplicare proporţională şi bazată pe riscuri a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica serviciile de jocuri de noroc asociate cu riscuri scăzute de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, cum ar fi loteriile de stat sau private ori activităţile de jocuri de noroc administrate de stat, şi de a decide să nu le aplice toate sau unele dintre cerinţele prezentului regulament. Având în vedere potenţialele efecte transfrontaliere ale excepţiilor naţionale, este necesar să se asigure aplicarea consecventă a unei abordări stricte bazate pe riscuri în întreaga Uniune. În acest scop, Comisia ar trebui să aibă competenţa de a aproba deciziile statelor membre sau de a le respinge atunci când excepţia nu este justificată de un risc scăzut dovedit. În orice caz, nu ar trebui acordată nicio excepţie în legătură cu activităţi asociate cu riscuri mai ridicate. Este vorba de activităţi precum cazinourile, jocurile de noroc online şi pariurile sportive, însă nu şi în cazul în care activităţile de jocuri de noroc online sunt administrate de stat, fie prin furnizarea directă a acestor servicii, fie prin reglementarea modului în care aceste servicii de jocuri de noroc sunt organizate, efectuate şi administrate. Având în vedere riscurile pentru sănătatea publică sau riscurile de activităţi infracţionale care pot fi asociate jocurilor de noroc, măsurile naţionale care reglementează organizarea, funcţionarea şi administrarea jocurilor de noroc, atunci când urmăresc în mod real obiective de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, pot să contribuie la reducerea riscurilor asociate respectivei activităţi.

(64)Pragul de 2 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională aplicabil furnizorilor de servicii de jocuri de noroc este atins indiferent dacă clientul efectuează o singură tranzacţie cu o valoare cel puţin egală cu acest cuantum sau mai multe tranzacţii mai mici a căror valoare totală se ridică la acest cuantum. În acest scop, pentru a fi în măsură să stabilească dacă şi când a fost atins pragul respectiv, furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui să poată atribui tranzacţiile unui anumit client, chiar dacă nu au verificat încă identitatea clientului. Astfel, furnizorii de servicii de jocuri de noroc ar trebui să dispună de sisteme care să permită atribuirea şi monitorizarea tranzacţiilor înainte de aplicarea cerinţei referitoare la măsurile de precauţie privind clientela. În cazul cazinourilor sau al altor spaţii fizice destinate jocurilor de noroc, verificarea identităţii clientului la fiecare tranzacţie poate fi nepractică. În astfel de cazuri, ar trebui să fie posibilă identificarea clientului şi verificarea identităţii sale la intrarea în spaţiul destinat jocurilor de noroc, cu condiţia să existe sisteme care să atribuie clientului respectiv tranzacţiile pe care acesta le efectuează în spaţiul destinat jocurilor de noroc, inclusiv cumpărarea sau schimbul de jetoane.

(65)Deşi Directiva (UE) 2015/849 a armonizat într-o anumită măsură normele statelor membre în domeniul obligaţiilor de identificare a clienţilor, directiva respectivă nu a stabilit norme detaliate cu privire la procedurile care trebuie urmate de entităţile obligate. Având în vedere importanţa crucială a acestui aspect în prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului, este oportun, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, să se introducă dispoziţii mai specifice şi mai detaliate privind identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului, indiferent dacă este vorba de persoane fizice sau juridice, de construcţii juridice precum trust-urile sau entităţile cu capacitate juridică în temeiul dreptului intern.

(66)Evoluţiile tehnologice şi progresele înregistrate în domeniul digitalizării permit o identificare şi o verificare sigură, la distanţă sau electronică, a clienţilor potenţiali şi existenţi şi pot facilita aplicarea la distanţă a măsurilor de precauţie privind clientela. Soluţiile de identificare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²³), asigură mijloace sigure şi fiabile de identificare şi verificare atât a clienţilor potenţiali, cât şi a clienţilor existenţi, şi pot facilita aplicarea la distanţă a măsurilor de precauţie privind clientela. Identificarea electronică, astfel cum este prevăzută în regulamentul respectiv, ar trebui să fie luată în considerare şi acceptată de entităţile obligate pentru procesul de identificare a clienţilor. Utilizarea unor astfel de mijloace de identificare poate reduce, atunci când sunt instituite măsuri adecvate de reducere a riscurilor, nivelul de risc la un nivel standard sau chiar redus. În cazul în care o astfel de identificare electronică nu este disponibilă pentru un client, de exemplu din cauza naturii statutului său de rezident într-un anumit stat membru sau a reşedinţei sale într-o ţară terţă, verificarea ar trebui să aibă loc prin intermediul unor servicii de încredere calificate relevante.

(67)Pentru a se asigura prevenirea de către cadrul privind CSB/CFT a intrării de fonduri ilicite în sistemul financiar, entităţile obligate ar trebui să aplice măsuri de precauţie privind clientela înainte de a stabili relaţii de afaceri cu clienţii potenţiali, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Cu toate acestea, pentru a nu întârzia în mod inutil desfăşurarea normală a activităţii, entităţile obligate ar trebui să poată colecta informaţiile de la potenţialul client în timpul stabilirii unei relaţii de afaceri. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare ar trebui să poată obţine informaţiile necesare de la clienţii potenţiali odată ce relaţia este stabilită, cu condiţia de a nu se iniţia tranzacţii până la finalizarea cu succes a procesului de precauţie privind clientela.

(68)Procesul de precauţie privind clientela nu se limitează la identificarea şi verificarea identităţii clientului. Înainte de a stabili relaţii de afaceri sau de a efectua tranzacţii ocazionale, entităţile obligate ar trebui să evalueze, de asemenea, scopul şi natura unei relaţii de afaceri sau ale unei tranzacţii ocazionale. Informaţiile precontractuale sau alte informaţii cu privire la produsul sau serviciul propus care sunt comunicate clientului potenţial pot contribui la înţelegerea scopului respectiv. Entităţile obligate ar trebui să fie întotdeauna în măsură să evalueze scopul şi natura unei relaţii de afaceri potenţiale sau ale unei tranzacţii ocazionale într-un mod lipsit de ambiguitate. În cazul în care serviciul sau produsul oferit permite clienţilor să efectueze diferite tipuri de tranzacţii sau activităţi, entităţile obligate ar trebui să obţină suficiente informaţii referitoare la intenţia clientului în ceea ce priveşte utilizarea relaţiei respective.

(69)Pentru a asigura eficacitatea cadrului privind CSB/CFT, entităţile obligate ar trebui să revizuiască periodic informaţiile obţinute de la clienţii lor, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Este probabil ca relaţiile de afaceri să evolueze pe măsură ce situaţia clientului şi activităţile pe care le desfăşoară prin relaţia de afaceri se schimbă în timp. Pentru a menţine o înţelegere cuprinzătoare a profilului de risc al clientului şi pentru a efectua un control semnificativ al tranzacţiilor, entităţile obligate ar trebui să revizuiască periodic informaţiile obţinute de la clienţii lor, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri. Astfel de revizuiri ar trebui efectuate periodic, dar ar trebui să fie, de asemenea, declanşate de modificările care intervin în situaţia relevantă a clientului, şi anume atunci când faptele şi informaţiile indică o posibilă modificare a profilului de risc sau a detaliilor de identificare ale clientului. În acest scop, entitatea obligată ar trebui să ia în considerare necesitatea de a revizui dosarul clientului ca răspuns la modificări semnificative, cum ar fi o modificare a jurisdicţiilor cu care s-au efectuat tranzacţii, a valorii sau a volumului tranzacţiilor, în cazul unor cereri de produse sau servicii noi care diferă în mod semnificativ în ceea ce priveşte riscul sau în urma unor modificări privind beneficiarii reali.

(70)În contextul revenirii unor clienţi pentru care au fost aplicate recent măsuri de precauţie privind clientela, ar trebui să fie posibil ca măsurile în materie de precauţie privind clientela să fie îndeplinite prin obţinerea unei confirmări din partea clientului că informaţiile şi documentele păstrate în evidenţe nu s-au schimbat. O astfel de metodă facilitează aplicarea obligaţiilor în materie de CSB/CFT în situaţiile în care entitatea obligată are convingerea că informaţiile referitoare la client nu s-au schimbat, având în vedere că entităţilor obligate le revine sarcina de a se asigura că iau măsuri adecvate de precauţie privind clientela. În toate cazurile, confirmarea primită de la client şi orice modificare a informaţiilor deţinute cu privire la client ar trebui să fie înregistrate.

(71)Entităţile obligate ar putea furniza mai multe produse sau servicii în contextul unei relaţii de afaceri. În aceste condiţii, cerinţa de a actualiza periodic informaţiile, datele şi documentele nu vizează produsul sau serviciul individual, ci relaţia de afaceri în ansamblu. Este de competenţa entităţilor obligate să evalueze, pentru întreaga gamă de produse sau servicii furnizate, când are loc o modificare a situaţiei relevante a clientului sau când sunt îndeplinite alte condiţii care impun actualizarea măsurilor de precauţie privind clientela şi să procedeze la revizuirea dosarului clientului în raport cu întreaga relaţie de afaceri.

(72)Entităţile obligate ar trebui, de asemenea, să instituie un sistem de monitorizare pentru a detecta tranzacţiile care ar putea genera suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Pentru a asigura eficacitatea monitorizării tranzacţiilor, activitatea de monitorizare a entităţilor obligate ar trebui să vizeze, în principiu, toate serviciile şi produsele oferite clienţilor şi toate tranzacţiile efectuate în numele clientului sau oferite clientului de către entitatea obligată. Cu toate acestea, nu toate tranzacţiile trebuie examinate individual. Intensitatea monitorizării ar trebui să respecte abordarea bazată pe riscuri şi să fie concepută în jurul unor criterii precise şi relevante, ţinând seama, în special, de caracteristicile clientului şi de nivelul de risc asociat acestora, de produsele şi serviciile oferite şi de ţările sau zonele geografice în cauză. ACSB ar trebui să elaboreze orientări pentru a se asigura că intensitatea monitorizării relaţiilor de afaceri şi a tranzacţiilor este adecvată şi proporţională cu nivelul de risc.

(73)Încetarea relaţiei de afaceri în cazul în care nu pot fi respectate măsurile de precauţie privind clientela reduce expunerea entităţii obligate la riscurile generate de posibilele modificări ale profilului clientului. Cu toate acestea, ar putea exista situaţii în care nu ar trebui să se ajungă la încetarea relaţiei de afaceri din cauza unor obiective de interes public. Este, de exemplu, cazul contractelor de asigurare de viaţă, în care entităţile obligate ar trebui, dacă este necesar, să ia măsuri pentru a îngheţa relaţia de afaceri, ca alternativă la încetarea acesteia, inclusiv prin interzicerea prestării de noi servicii către clientul respectiv şi prin suspendarea plăţii către beneficiari, până când pot fi respectate măsurile de precauţie privind clientela. În plus, anumite produse şi servicii impun entităţii obligate să deţină sau să primească în continuare fondurile clientului în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, de exemplu în contextul împrumuturilor, al conturilor de plăţi sau al atragerii de depozite. Toate acestea nu ar trebui însă considerate drept un impediment în calea cerinţei de încetare a relaţiei de afaceri, aceasta putând fi realizată prin asigurarea faptului că nu sunt efectuate tranzacţii sau activităţi pentru client.

(74)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare referitoare la precauţia privind clientela. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui să stabilească setul minim de informaţii care trebuie obţinute de entităţile obligate pentru a stabili noi relaţii de afaceri cu clienţii sau pentru a le evalua pe cele în curs, în funcţie de nivelul de risc asociat fiecărui client. În plus, proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui să ofere suficientă claritate pentru a permite actorilor de pe piaţă să dezvolte mijloace sigure, accesibile şi inovatoare de verificare a identităţii clienţilor şi de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela, inclusiv de la distanţă, respectând în acelaşi timp principiul neutralităţii tehnologice. Aceste sarcini specifice sunt în conformitate cu rolul şi responsabilităţile ACSB, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1620.

(75)Armonizarea măsurilor de precauţie privind clientela va contribui la dobândirea unei înţelegeri consecvente şi constant eficace a riscurilor asociate unui client existent sau potenţial, indiferent de locul în care stabilită relaţia de afaceri în Uniune. De asemenea, armonizarea respectivă ar trebui să asigure că informaţiile obţinute cu ocazia aplicării măsurilor de precauţie privind clientela nu sunt utilizate de entităţile obligate pentru a aplica practici de eliminare a riscurilor care ar putea conduce la eludarea altor obligaţii legale, în special a celor prevăzute în Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁴) sau în Directiva (UE) 2015/2366, fără a atinge obiectivele Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Pentru a permite supravegherea corespunzătoare a respectării obligaţiilor de precauţie privind clientela, este important ca entităţile obligate să ţină evidenţa acţiunilor întreprinse şi a informaţiilor obţinute în cursul procesului de precauţie privind clientela, indiferent dacă se stabileşte sau nu o nouă relaţie de afaceri şi indiferent dacă au prezentat sau nu un raport de tranzacţii suspecte atunci când îşi exprimă refuzul de a stabili o relaţie de afaceri. În cazul în care entitatea obligată ia decizia de a nu stabili o relaţie de afaceri cu un client potenţial sau de a înceta o relaţie de afaceri, de a refuza să efectueze o tranzacţie ocazională sau de a aplica măsuri alternative la încetarea unei relaţii de afaceri, evidenţele referitoare la măsurile de precauţie privind clientela ar trebui să includă motivele unei astfel de decizii. Acest lucru va permite autorităţilor de supraveghere să evalueze dacă entităţile obligate şi-au calibrat în mod corespunzător practicile de precauţie privind clientela şi modul în care evoluează expunerea la risc a entităţii şi va contribui la obţinerea de date statistice referitoare la aplicarea normelor de precauţie privind clientela de către entităţile obligate în întreaga Uniune.

(76)Abordarea pentru examinarea clienţilor existenţi în temeiul actualului cadru privind CSB/CFT este deja una bazată pe riscuri. Cu toate acestea, având în vedere riscul mai ridicat de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului asociat anumitor structuri intermediare, este posibil ca abordarea respectivă să nu permită depistarea şi evaluarea la timp a riscurilor. Prin urmare, este important să se asigure că anumite categorii bine definite de clienţi existenţi sunt, de asemenea, monitorizate periodic.

(78)În situaţiile care prezintă un risc redus, entităţile obligate ar trebui să poată aplica măsuri simplificate de precauţie. Aceasta nu echivalează cu o exceptare sau cu absenţa măsurilor de precauţie privind clientela, ci presupune mai curând un set simplificat sau redus de măsuri de control, care ar trebui totuşi să abordeze toate componentele procedurii standard de precauţie. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, entităţile obligate ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să reducă frecvenţa sau intensitatea controlului clientului sau al tranzacţiei sau să se bazeze pe ipoteze adecvate cu privire la scopul relaţiei de afaceri sau la utilizarea unor produse simple. Standardele tehnice de reglementare referitoare la precauţia privind clientela ar trebui să stabilească măsurile simplificate specifice pe care entităţile obligate sunt în măsură să le pună în aplicare în cazul unor situaţii cu risc mai redus identificate în evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii efectuată de Comisie. La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ACSB ar trebui să acorde atenţia cuvenită menţinerii incluziunii sociale şi financiare.

(79)Ar trebui să se recunoască faptul că anumite situaţii prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Deşi ar trebui să se stabilească identitatea şi profilul de activitate al tuturor clienţilor prin aplicarea periodică a măsurilor de precauţie privind clientela, în anumite cazuri sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare şi verificare a clienţilor. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme detaliate privind astfel de măsuri sporite de precauţie, inclusiv măsuri sporite specifice de precauţie pentru relaţiile transfrontaliere de corespondent.

(80)Relaţiile transfrontaliere de corespondent cu instituţiile respondente dintr-o ţară terţă sunt repetitive şi continue. În plus, nu toate serviciile bancare transfrontaliere de corespondenţă prezintă acelaşi nivel de riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Prin urmare, intensitatea măsurilor sporite de precauţie ar trebui să fie determinată prin aplicarea principiilor abordării bazate pe riscuri. Cu toate acestea, abordarea bazată pe riscuri nu ar trebui aplicată atunci când se interacţionează cu instituţii respondente dintr-o ţară terţă care nu au o prezenţă fizică în jurisdicţia în care sunt create sau cu entităţi neînregistrate şi neautorizate care furnizează servicii de criptoactive. Având în vedere riscul ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului inerent instituţiilor fictive, instituţiile de credit şi instituţiile financiare ar trebui să se abţină de la orice relaţie de corespondent cu astfel de instituţii fictive, precum şi cu contrapărţi din ţări terţe care permit utilizarea conturilor lor de către instituţii fictive. Pentru a se evita utilizarea abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în vederea furnizării de servicii nereglementate, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să se asigure că conturile lor nu sunt utilizate de platforme de intermediere a tranzacţionării ("nested exchanges") şi ar trebui să dispună de politici şi proceduri pentru a detecta orice astfel de tentativă.

(81)În contextul exercitării funcţiei lor de supraveghere, supraveghetorii ar putea identifica situaţii în care încălcările cerinţelor în materie de CSB/CFT de către instituţiile respondente din ţări terţe sau deficienţele în punerea în aplicare a cerinţelor în materie de CSB/CFT de către instituţiile respective generează riscuri pentru sistemul financiar al Uniunii. Pentru a atenua aceste riscuri, ACSB ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa recomandări instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare din Uniune pentru a le informa cu privire la opiniile sale în legătură cu deficienţele respectivelor instituţii respondente din ţări terţe. Recomandările respective ar trebui emise în cazul în care ACSB şi supraveghetorii financiari din Uniune sunt de acord că încălcările şi deficienţele constatate la nivelul instituţiilor respondente din ţara terţă sunt susceptibile să afecteze expunerea la risc a relaţiilor de corespondent ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare din Uniune şi cu condiţia ca instituţia respondentă din ţara terţă şi supraveghetorul acesteia să fi avut posibilitatea de a-şi exprima opiniile. Pentru a menţine buna funcţionare a sistemului financiar al Uniunii, instituţiile de credit şi instituţiile financiare ar trebui să ia măsuri adecvate ca răspuns la recomandările ACSB, inclusiv prin abţinerea de la stabilirea sau continuarea unei relaţii de corespondent, cu excepţia cazului în care pot institui suficiente măsuri de atenuare pentru a aborda riscurile prezentate de relaţia de corespondent.

(82)În contextul măsurilor sporite de precauţie, obţinerea aprobării personalului de conducere de nivel superior pentru stabilirea relaţiilor de afaceri nu trebuie să presupună în toate cazurile obţinerea aprobării din partea consiliului de administraţie. O astfel de aprobare ar trebui să poată fi acordată de către o persoană care deţine cunoştinţe suficiente privind expunerea entităţii la riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi care ocupă o funcţie suficient de înaltă pentru a lua decizii care afectează expunerea la risc a entităţii.

(83)Pentru a proteja funcţionarea corespunzătoare a sistemului financiar al Uniunii împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru de a identifica ţările terţe ale căror deficienţe în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT reprezintă o ameninţare la adresa integrităţii pieţei interne a Uniunii. Natura schimbătoare a ameninţărilor reprezentate de spălarea banilor şi finanţarea terorismului din afara Uniunii, favorizată de evoluţia constantă a tehnologiei şi a mijloacelor aflate la dispoziţia infractorilor, necesită adaptări rapide şi permanente ale cadrului juridic referitor la ţările terţe, în scopul de a aborda în mod eficient riscurile existente şi de a preveni apariţia unora noi. Comisia ar trebui să ţină seama, ca element de referinţă pentru evaluarea sa, de informaţiile furnizate de organizaţii internaţionale şi de organisme internaţionale de standardizare din domeniul CSB/CFT, cum ar fi declaraţii publice ale GAFI, rapoarte de evaluare reciprocă, rapoarte de evaluare detaliate sau rapoarte de monitorizare publicate, precum şi să adapteze evaluările sale în funcţie de schimbările prezentate în acestea, după caz. Comisia ar trebui să acţioneze în termen de 20 de zile de la constatarea deficienţelor din cadrul regimului de CSB/CFT al unei ţări terţe care reprezintă o ameninţare la adresa integrităţii pieţei interne a Uniunii.

(84)Ţările terţe care "fac obiectul unei cereri de acţiune" din partea organismului internaţional de standardizare relevant, şi anume GAFI, prezintă deficienţe strategice semnificative de natură persistentă în cadrele lor juridice şi instituţionale privind CSB/CFT şi în punerea în aplicare a acestor cadre, deficienţe care pot prezenta un risc ridicat la adresa sistemului financiar al Uniunii. Caracterul persistent al respectivelor deficienţe strategice semnificative, care reflectă lipsa angajamentului sau incapacitatea continuă a ţării terţe de a le soluţiona, semnalează un nivel crescut de ameninţare din partea ţărilor terţe respective, care necesită un răspuns de atenuare eficace, coerent şi armonizat la nivelul Uniunii. Prin urmare, entităţile obligate ar trebui să aibă obligaţia de a aplica întregul set de măsuri sporite de precauţie disponibile în raport cu tranzacţiile ocazionale şi relaţiile de afaceri care implică respectivele ţări terţe cu risc ridicat pentru a gestiona şi a atenua riscurile subiacente. În plus, nivelul ridicat de risc justifică aplicarea unor contramăsuri specifice suplimentare, fie la nivelul entităţilor obligate, fie la nivelul statelor membre. O astfel de abordare ar evita divergenţele în ceea ce priveşte stabilirea contramăsurilor relevante, care ar expune întregul sistem financiar al Uniunii la riscuri. În cazul în care statele membre identifică riscuri specifice care nu sunt atenuate, acestea ar trebui să poată aplica contramăsuri suplimentare, caz în care ar trebui să notifice acest lucru Comisiei. În cazul în care consideră că riscurile respective sunt relevante pentru piaţa internă, Comisia ar trebui să poată actualiza actul delegat relevant pentru a include contramăsurile suplimentare necesare pentru atenuarea riscurilor respective. În cazul în care consideră că aceste contramăsuri nu sunt necesare şi subminează buna funcţionare a pieţei interne a Uniunii, Comisia ar trebui să aibă competenţa de a decide ca statul membru să pună capăt contramăsurilor specifice. Înainte de declanşarea procedurii pentru decizia respectivă, Comisia ar trebui să ofere statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta opiniile cu privire la examinarea Comisiei. Având în vedere expertiza sa tehnică, ACSB poate oferi Comisiei o contribuţie utilă la identificarea contramăsurilor adecvate.

(85)Deficienţele în materie de conformitate atât în cadrul juridic, cât şi în cadrul instituţional privind CSB/CFT, precum şi în punerea lor în aplicare în ţările terţe care fac obiectul unei "monitorizări sporite" de către GAFI sunt susceptibile de a fi exploatate de infractori. Este probabil ca aceasta să reprezinte un risc pentru sistemul financiar al Uniunii, şi este nevoie ca riscul respectiv să fie gestionat şi atenuat. Angajamentul respectivelor ţări terţe de a remedia deficienţele identificate, fără a elimina însă riscul, justifică un răspuns de atenuare mai puţin sever decât cel aplicabil ţărilor terţe cu risc ridicat. Atunci când astfel de ţări terţe se angajează să remedieze deficienţele identificare, entităţile obligate ar trebui să aplice măsuri sporite de precauţie în raport cu tranzacţiile ocazionale şi relaţiile de afaceri atunci când au de a face cu persoane fizice sau entităţi juridice stabilite în ţările terţe respective, măsuri care să fie adaptate la deficienţele specifice identificate în fiecare ţară terţă. O astfel de identificare granulară a măsurilor sporite de precauţie care urmează să fie aplicate ar asigura, de asemenea, în conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, faptul că măsurile sunt proporţionale cu nivelul de risc. Pentru a asigura o astfel de abordare coerentă şi proporţională, Comisia ar trebui să fie în măsură să identifice măsurile sporite specifice de precauţie care sunt necesare pentru a atenua riscurile specifice fiecărei ţări. Având în vedere expertiza sa tehnică, ACSB poate oferi Comisiei o contribuţie utilă la identificarea măsurilor sporite de precauţie adecvate.

(86)Ţările care nu sunt identificate în mod public ca făcând obiectul unor cereri de acţiune sau al unei monitorizări sporite din partea GAFI ar putea reprezenta totuşi o ameninţare specifică şi gravă la adresa integrităţii sistemului financiar al Uniunii, care s-ar putea datora fie unor deficienţe în materie de conformitate, fie unor deficienţe strategice semnificative de natură persistentă în cadrul regimului lor de CSB/CFT. Pentru a atenua aceste riscuri specifice care nu pot fi atenuate prin măsuri aplicabile ţărilor cu deficienţe strategice sau ţărilor cu deficienţe în materie de conformitate, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri în circumstanţe excepţionale prin identificarea unor astfel de ţări terţe, pe baza unui set clar de criterii şi cu sprijinul ACSB. În funcţie de nivelul de risc pe care îl reprezintă pentru sistemul financiar al Uniunii, Comisia ar trebui să solicite fie aplicarea tuturor măsurilor sporite de precauţie şi a contramăsurilor specifice fiecărei ţări, în legătură cu ţările terţe cu risc ridicat, fie aplicarea măsurilor sporite de precauţie specifice fiecărei ţări, în legătură cu ţările terţe cu deficienţe în materie de conformitate.

(87)Pentru a asigura identificarea consecventă a unor ţări terţe care reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, fără a fi însă identificate în mod public ca făcând obiectul unor cereri de acţiune sau al unei monitorizări sporite din partea GAFI, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, prin intermediul unui act de punere în aplicare, metodologia de identificare, în circumstanţe excepţionale, a unor astfel de ţări terţe. Respectiva metodologie ar trebui să includă, în special, modalitatea de evaluare a criteriilor şi procesul de interacţiune cu astfel de ţări terţe şi de implicare a statelor membre şi a ACSB în etapele pregătitoare ale unei astfel de identificări.

(88)Având în vedere că ar putea surveni modificări în cadrele privind CSB/CFT ale ţărilor terţe identificare în temeiul prezentului regulament, sau în punerea lor în aplicare, de exemplu ca urmare a angajamentului ţării de a aborda deficienţele identificate sau ca urmare a adoptării unor măsuri relevante în materie de CSB/CFT pentru a remedia deficienţele identificate, care ar putea modifica natura şi nivelul riscurilor generate de aceste cadre, Comisia ar trebui să revizuiască periodic identificarea măsurilor sporite specifice de precauţie pentru a se asigura că sunt în continuare proporţionale şi adecvate.

(89)Potenţialele ameninţări externe la adresa sistemului financiar al Uniunii nu provin numai de la ţările terţe, ci pot apărea şi în legătură cu anumiţi factori de risc referitori la clienţi sau anumite produse, servicii, tranzacţii sau canale de distribuţie care sunt observate în legătură cu o anumită zonă geografică din afara Uniunii. Prin urmare, este necesar să se identifice tendinţele, riscurile şi metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care ar putea fi expuse entităţile obligate din Uniune. ACSB este cel mai bine plasată pentru a detecta orice tipologii emergente de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului din afara Uniunii, pentru a monitoriza evoluţia acestora, cu scopul de a oferi orientări entităţilor obligate din Uniune cu privire la necesitatea de a aplica măsuri sporite de precauţie menite să atenueze riscurile respective.

(90)Relaţiile cu persoane fizice care deţin sau au deţinut funcţii publice importante în Uniune sau la nivel internaţional, şi în special cu persoane din ţări în care corupţia este larg răspândită, ar putea expune sectorul financiar la riscuri de reputaţie şi riscuri juridice semnificative. Efortul internaţional de combatere a corupţiei justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenţie deosebită acestor persoane şi de a aplica măsuri sporite de precauţie adecvate în ceea ce priveşte persoanele care ocupă sau cărora li s-au încredinţat funcţii publice importante şi în ceea ce priveşte persoanele de rang înalt din cadrul organizaţiilor internaţionale. Prin urmare, este necesar să se specifice măsurile pe care entităţile obligate ar trebui să le aplice în ceea ce priveşte tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic. Pentru a facilita abordarea bazată pe riscuri, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a emite orientări privind evaluarea nivelului de risc asociat unei anumite categorii de persoane expuse politic, membrilor familiilor acestora sau persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi.

(91)Riscurile asociate persoanelor care ocupă sau cărora li s-au încredinţat funcţii publice importante nu există doar la nivel naţional, ci pot exista şi la nivel regional sau municipal. Acest lucru este valabil în special la nivel local pentru zonele dens populate, cum ar fi oraşele, care, alături de nivelul regional, gestionează adesea fonduri publice semnificative şi accesul la servicii sau permise critice, ceea ce generează un risc de corupţie şi de spălare a banilor asociată corupţiei. Prin urmare, este necesar să se includă în categoria persoanelor care ocupă sau cărora li s-au încredinţat funcţii publice importante şefii autorităţilor regionale şi locale, inclusiv ai grupărilor de municipalităţi şi regiuni metropolitane, cu cel puţin 50 000 de locuitori. În acelaşi timp, ar trebui să se recunoască faptul că organizarea geografică şi administrativă a statelor membre variază semnificativ, iar statele membre ar trebui să poată stabili, după caz, un prag mai scăzut pentru a include autorităţile locale relevante în funcţie de risc. Atunci când decid să stabilească praguri mai scăzute, statele membre ar trebui să comunice aceste praguri Comisiei.

(92)Membrii organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor controlate de stat sau de autorităţi regionale sau locale pot fi, de asemenea, expuşi riscurilor de corupţie şi de spălare a banilor asociată corupţiei. Având în vedere valoarea bugetului unor astfel de întreprinderi şi a fondurilor gestionate, astfel de riscuri sunt deosebit de acute în ceea ce priveşte cadrele de conducere de nivel superior din întreprinderile controlate de stat. Pot apărea riscuri şi în ceea ce priveşte întreprinderile de dimensiuni semnificative controlate de autorităţile regionale şi locale. Prin urmare, cadrele de conducere de nivel superior din întreprinderile controlate de autorităţile regionale sau locale ar trebui să fie considerate persoane expuse politic în cazul în care întreprinderile respective se califică drept întreprinderi mijlocii sau mari sau grupuri în sensul definiţiei de la articolul 3 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁵). Cu toate acestea, având în vedere diferenţele de organizare geografică şi administrativă, precum şi competenţele şi responsabilităţile asociate acestor întreprinderi şi cadrelor lor de conducere de nivel superior, statele membre ar trebui să poată alege să stabilească un prag mai scăzut al cifrei de afaceri anuale în funcţie de risc. În acest caz, statele membre ar trebui să notifice Comisiei decizia respectivă.

(93)În vederea identificării persoanelor expuse politic în Uniune, statele membre ar trebui să emită liste care să indice funcţiile specifice considerate funcţii publice importante, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern. Statele membre ar trebui să solicite fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă a funcţiilor publice importante în cadrul organizaţiei internaţionale respective. Comisia ar trebui să aibă sarcina de a elabora şi de a publica o listă, care ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune, în ceea ce priveşte persoanele cărora li s-au încredinţat funcţii publice importante în cadrul instituţiilor sau organelor Uniunii. Pentru a asigura o abordare armonizată în ceea ce priveşte identificarea şi notificarea funcţiilor publice importante, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, prin intermediul unui act de punere în aplicare, formatul care să fie utilizat pentru notificările statelor membre şi ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de completare a categoriilor de funcţii publice importante identificate de prezentul regulament, în cazul în care acestea sunt comune în toate statele membre.

(94)Atunci când clienţilor nu li se mai încredinţează o funcţie publică importantă, aceştia pot continua să prezinte un risc mai ridicat, de exemplu din cauza influenţei informale pe care ar putea să o exercite în continuare sau din cauza faptului că funcţiile lor anterioare şi actuale au legătură între ele. Este esenţial ca entităţile obligate să ia în considerare respectivele riscuri care persistă şi să aplice una sau mai multe măsuri sporite de precauţie până în momentul în care se consideră că persoanele nu mai prezintă niciun risc şi, în orice caz, nu înainte de 12 luni de la data la care nu li se mai încredinţează o funcţie publică importantă.

(95)Adesea, societăţile de asigurare nu au relaţii de tipul relaţiilor cu clienţii cu beneficiarii poliţelor de asigurare. Cu toate acestea, societăţile de asigurare ar trebui să fie în măsură să identifice cazurile de risc mai ridicat, cum ar fi situaţiile în care veniturile obţinute din poliţă aduc beneficii unei persoane expuse politic. Pentru a stabili dacă aceasta este situaţia, poliţa de asigurare ar trebui să includă măsuri rezonabile de identificare a beneficiarului, ca şi cum persoana respectivă ar fi un client nou. Ar trebui să fie posibil ca astfel de măsuri să fie luate în momentul efectuării plăţii sau în momentul cesiunii poliţei, dar nu mai târziu.

(96)Relaţiile private şi profesionale apropiate ar putea fi utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului. Din acest motiv, măsurile privind persoanele expuse politic ar trebui să se aplice şi membrilor familiilor acestora şi persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi. Identificarea corectă a membrilor de familie şi a persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi ar putea depinde de structura socioeconomică şi culturală a ţării persoanei expuse politic. În acest context, ACSB ar trebui să aibă sarcina de a emite orientări privind criteriile care trebuie utilizate pentru a identifica persoanele care ar trebui considerate asociaţi apropiaţi.

(97)Relaţiile cu membrii de familie care ar putea fi abuzate de persoane expuse politic nu le includ doar pe cele cu părinţii şi descendenţii, ci le pot include şi pe cele cu fraţii şi surorile. Acest lucru este valabil în special pentru categoriile de persoane expuse politic care deţin funcţii de conducere în administraţia centrală. Cu toate acestea, având în vedere structurile socioeconomice şi culturale diferite existente la nivel naţional, care ar putea influenţa potenţialul de abuz în relaţiile cu fraţii şi surorile, statele membre ar trebui să poată aplica o sferă de cuprindere mai largă pentru desemnarea fraţilor şi surorilor drept membri ai familiei persoanelor expuse politic, pentru a atenua în mod adecvat riscurile de abuz în aceste relaţii. Atunci când decid să aplice o sferă de cuprindere mai largă, statele membre ar trebui să comunice Comisiei detaliile acesteia.

(98)Cerinţele referitoare la persoanele expuse politic, la membrii familiilor acestora şi la persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi au un caracter preventiv şi nu sunt de natură penală şi nu ar trebui să fie interpretate ca implicând faptul că persoanele expuse politic, membrii familiilor acestora sau asociaţii apropiaţi sunt implicaţi în activităţi infracţionale. Refuzarea unei relaţii de afaceri cu o persoană doar pe baza stabilirii faptului că persoana respectivă este o persoană expusă politic sau un membru al familiei ori o persoană cunoscută ca asociat apropiat al unei persoane expuse politic este contrară literei şi spiritului prezentului regulament.

(99)Având în vedere faptul că sistemele de acordare a dreptului de şedere investitorilor sunt vulnerabile la spălarea banilor, infracţiuni fiscale, corupţie şi eludarea sancţiunilor financiare specifice, precum şi potenţialele ameninţări semnificative conexe la adresa securităţii pentru Uniune în ansamblu, este oportun ca entităţile obligate să aplice cel puţin măsuri sporite specifice de precauţie în raport cu clienţii care sunt resortisanţi ai ţărilor terţe şi care au demarat procesul de solicitare a dreptului de şedere într-un stat membru în cadrul sistemelor respective.

(100)Furnizarea de servicii personalizate de gestionare a activelor unor persoane cu o avere considerabilă ar putea expune instituţiile de credit, instituţiile financiare şi furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi la riscuri specifice, inclusiv la riscuri care decurg din natura complexă şi adesea personalizată a unor astfel de servicii. Prin urmare, este necesar să se specifice un set de măsuri sporite de precauţie care ar trebui aplicate cel puţin atunci când se consideră că astfel de relaţii de afaceri prezintă un risc ridicat de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. Pentru a stabili dacă un client deţine active cu o valoare de cel puţin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină se iau în considerare activele financiare şi cu potenţial investiţional, inclusiv numerarul şi echivalentele de numerar, indiferent dacă sunt deţinute ca depozite sau în produse de economisire, precum şi investiţiile, cum ar fi acţiuni, obligaţiuni şi fonduri mutuale, chiar şi atunci când acestea sunt deţinute în temeiul unor acorduri pe termen lung cu entitatea obligată respectivă. În plus, ar trebui luată în considerare valoarea activelor imobiliare ale clientului, excluzând reşedinţa sa privată. În scopul realizării acestei evaluări, nu este nevoie ca instituţiile de credit, instituţiile financiare şi furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi să efectueze sau să solicite un calcul precis al averii totale a clientului. Mai degrabă, aceste entităţi ar trebui să ia măsuri pentru a stabili dacă un client deţine active cu o valoare de cel puţin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină sub formă de active financiare, cu potenţial investiţional sau imobiliare.

(101)Pentru a evita repetarea procedurilor de identificare a clienţilor, este oportun, sub rezerva unor garanţii adecvate, să se permită entităţilor obligate să se bazeze pe informaţiile referitoare la clienţi colectate de alte entităţi obligate. În cazul în care o entitate obligată recurge la o altă entitate obligată, responsabilitatea finală în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela ar trebui să îi aparţină entităţii obligate care alege să se bazeze pe măsurile de precauţie privind clientela aplicate de o altă entitate obligată. Entitatea obligată la care s-a recurs ar trebui, de asemenea, să îşi asume propria răspundere pentru respectarea cerinţelor în materie de CSB/CFT, inclusiv a cerinţei de raportare a tranzacţiilor suspecte şi de păstrare de evidenţe.

(102)Introducerea unor cerinţe armonizate în materie de CSB/CFT în întreaga Uniune, inclusiv în ceea ce priveşte politicile şi procedurile la nivel de grup, schimbul de informaţii şi recurgerea la alte entităţi obligate le permite entităţilor obligate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui grup să valorifice la maximum sistemele existente în cadrul grupului respectiv în situaţii referitoare la aceiaşi clienţi. Respectivele norme permit nu numai punerea în aplicare consecventă şi eficientă a normelor în materie de CSB/CFT în cadrul grupului, ci şi obţinerea unor economii de scară la nivel de grup, de exemplu prin faptul că oferă entităţilor obligate din cadrul grupului posibilitatea de a se baza pe rezultatele proceselor adoptate de alte entităţi obligate din cadrul grupului pentru a respecta cerinţele de identificare şi verificare a clienţilor.

(103)Pentru ca recurgerea la măsuri luate de o ţară terţă să funcţioneze în mod eficient, este nevoie de mai multă claritate în ceea ce priveşte condiţiile în care are loc aceasta. ACSB ar trebui să aibă sarcina de a elabora orientări privind condiţiile în care poate avea loc recurgerea la terţi, precum şi rolurile şi responsabilităţile părţilor respective. Pentru a se asigura o supraveghere coerentă a recurgerii la terţi în întreaga Uniune, orientările respective ar trebui, de asemenea, să ofere claritate cu privire la modul în care supraveghetorii ar trebui să ţină seama de astfel de practici şi să verifice conformitatea cu cerinţele în materie de CSB/CFT atunci când entităţile obligate recurg la astfel de practici.

(104)Conceptul de beneficiar real a fost introdus pentru a spori transparenţa structurilor corporative complexe. Necesitatea de a accesa informaţii corecte, actualizate şi adecvate cu privire la beneficiarul real este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, şi-ar putea disimula identitatea în spatele unor astfel de structuri opace. În prezent, statele membre au obligaţia de a asigura faptul că entităţile corporative şi alte entităţi juridice, precum şi trust-urile exprese şi alte construcţii juridice similare obţin şi deţin informaţii adecvate, corecte şi actualizate cu privire la beneficiarii lor reali. Cu toate acestea, gradul de transparenţă impus de statele membre variază. Normele fac obiectul unor interpretări divergente, ceea ce conduce la metode diferite de identificare a beneficiarilor reali ai unei anumite entităţi juridice sau construcţii juridice. Acest lucru se datorează, printre altele, metodelor inconsecvente de calculare a drepturilor indirecte de proprietate asupra unei entităţi juridice sau construcţii juridice, precum şi diferenţelor dintre sistemele juridice ale statelor membre. Aceasta afectează nivelul de transparenţă care se urmărea a fi atins. Prin urmare, este necesar să se clarifice normele pentru a se ajunge la o definiţie coerentă a beneficiarului real, care să fie aplicată pe piaţa internă.

(105)Aplicarea normelor de identificare a beneficiarilor reali ai entităţilor juridice, precum şi ai construcţiilor juridice, poate da naştere unor probleme de punere în aplicare atunci când părţile interesate relevante se confruntă cu cazuri concrete, în special în situaţia unor structuri corporative complexe, când criteriile privind participaţia în capitalurile proprii şi controlul se aplică concomitent, sau în scopul stabilirii drepturilor indirecte de proprietate sau a controlului indirect. Pentru a sprijini aplicarea acestor norme de către entităţile juridice, persoanele care deţin calitatea de trustee ai unui trust expres sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă în construcţii juridice similare şi de către entităţile obligate, şi în concordanţă cu obiectivul de armonizare al prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta orientări care să stabilească modul în care urmează să fie aplicate normele de identificare a beneficiarilor reali în diferite scenarii, inclusiv prin utilizarea unor exemple de cazuri.

(106)Pentru identificarea semnificativă a beneficiarilor reali este necesar să se stabilească dacă controlul se exercită sau nu prin alte mijloace. Stabilirea existenţei unei participaţii în capitalurile proprii sau a unui control prin intermediul unei participaţii în capitalurile proprii este necesară, dar nu suficientă şi nu exclude nevoia de verificări în vederea stabilirii beneficiarilor reali. Verificarea prin care se stabileşte dacă o persoană fizică exercită sau nu controlul prin alte mijloace nu este o verificare subsecventă care se efectuează numai atunci când nu este posibilă stabilirea unei participaţii în capitalurile proprii. Cele două verificări, şi anume cea privind existenţa unei participaţii în capitalurile proprii sau a unui control prin participaţii în capitalurile proprii şi cea privind controlul prin alte mijloace, ar trebui efectuate în paralel.

(107)Deţinerea a cel puţin 25 % din acţiuni sau din drepturile de vot ori din alte participaţii în capitalurile proprii, în general, determină beneficiarul real al unei entităţi corporative. Participaţia în capitalurile proprii ar trebui să cuprindă atât drepturile de control, cât şi drepturile care sunt semnificative în ceea ce priveşte primirea unui beneficiu, cum ar fi dreptul la o cotă-parte din profit sau la alte resurse interne ori la soldul lichidării. Cu toate acestea, ar putea exista situaţii în care riscul ca anumite categorii de entităţi corporative să fie utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului este mai mare, de exemplu din cauza sectoarelor specifice cu risc mai ridicat în care îşi desfăşoară activitatea respectivele entităţi corporative. În astfel de situaţii, sunt necesare măsuri sporite de transparenţă pentru a-i descuraja pe infractori să constituie astfel de entităţi sau să se infiltreze în acestea, prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau a controlului. Pentru a se asigura că Uniunea este în măsură să atenueze în mod adecvat aceste niveluri diferite de risc, este necesar să se confere Comisiei competenţa de a identifica categoriile de entităţi corporative cărora ar trebui să li se aplice praguri mai scăzute în scopul asigurării transparenţei cu privire la beneficiarii reali. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze Comisia atunci când identifică categorii de entităţi corporative care sunt expuse unor riscuri mai mari de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. În notificările respective, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a indica un prag mai scăzut aferent dreptului de proprietate care, în opinia lor, ar atenua riscurile respective. Acest proces de identificare ar trebui să se desfăşoare în mod continuu şi să se bazeze pe rezultatele evaluărilor riscurilor la nivelul Uniunii şi ale evaluărilor naţionale ale riscurilor, precum şi pe analizele şi rapoartele relevante elaborate de ACSB, Europol sau alte organe ale Uniunii care au un rol în prevenirea, investigarea şi urmărirea penală a spălării banilor şi a finanţării terorismului. Respectivul prag mai scăzut ar trebui să aibă un nivel suficient de scăzut pentru a atenua riscurile mai mari ca entităţile corporative să fie utilizate în mod abuziv în scopuri infracţionale. În acest scop, respectivul prag mai scăzut nu ar trebui, în general, să fie stabilit la mai mult de 15 % din acţiuni sau din drepturile de vot sau din alte participaţii în capitalurile proprii. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care să se stabilească, pe baza unei evaluări a senzitivităţii la risc, că un prag mai ridicat ar fi mai adecvat pentru abordarea riscurilor identificate. În cazurile respective, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili pragul între 15 % şi 25 % din participaţiile în capitalurile proprii.

(108)Prin natura lor complexă, structurile de proprietate şi control pe mai multe niveluri fac mai dificilă identificarea beneficiarilor reali. Conceptul de "structură de proprietate sau control" este menit să descrie modul în care o entitate juridică este deţinută sau controlată indirect sau modul în care o construcţie juridică este controlată indirect, ca urmare a relaţiilor care există între entităţi sau construcţii juridice pe mai multe niveluri. Pentru a asigura o abordare consecventă la nivelul pieţei interne, este necesar să se clarifice normele care se aplică în aceste situaţii. În acest scop, este necesar să se evalueze simultan dacă o persoană fizică deţine o participaţie directă sau indirectă care reprezintă cel puţin 25 % din acţiuni sau din drepturile de vot ori din alte participaţii în capitalurile proprii şi dacă o persoană fizică controlează acţionarul direct prin deţinerea a cel puţin 25 % din acţiunile sau din drepturile de vot ori din alte participaţii în capitalurile proprii ale entităţii corporative. În cazul unei participaţii indirecte, beneficiarii reali ar trebui identificaţi prin înmulţirea acţiunilor din lanţul proprietăţii. În acest scop, ar trebui adunate toate acţiunile deţinute direct sau indirect de aceeaşi persoană fizică. Acest lucru necesită luarea în considerare a participaţiilor deţinute la fiecare nivel de proprietate. În cazul în care 25 % din acţiunile sau din drepturile de vot ori din alte participaţii în capitalurile proprii ale entităţii corporative sunt deţinute de un acţionar care este o entitate juridică, alta decât o entitate corporativă, beneficiarul real ar trebui să fie stabilit luându-se în considerare structura specifică a acţionarului, inclusiv dacă o persoană fizică exercită controlul prin alte mijloace asupra unui acţionar.

(109)Stabilirea beneficiarului real al unei entităţi corporative în situaţiile în care acţiunile entităţii corporative sunt deţinute într-o construcţie juridică sau în cazul în care acestea sunt deţinute de o fundaţie sau de o entitate juridică similară ar putea fi mai dificilă, având în vedere faptul că natura beneficiarilor reali şi criteriile de identificare a acestora diferă între entităţile juridice şi construcţiile juridice. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare pentru gestionarea respectivelor situaţii în care apar structuri pe mai multe niveluri. În astfel de cazuri, toţi beneficiarii reali ai construcţiei juridice sau ai unei entităţi juridice similare, cum ar fi o fundaţie, ar trebui să fie beneficiarii reali ai entităţii corporative ale cărei acţiuni sunt deţinute în construcţia juridică sau de către fundaţie.

(110)Pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor în cadrul pieţei interne, sunt necesare o înţelegere comună a conceptului de control şi o definiţie mai precisă a mijloacelor de control. Controlul ar trebui înţeles ca fiind capacitatea efectivă de a impune voinţa unei persoane asupra procesului decizional al entităţii corporative cu privire la chestiuni importante. Controlul se exercită în mod obişnuit prin deţinerea majorităţii drepturilor de vot. Poziţia de beneficiar real poate fi stabilită şi pe baza exercitării controlului prin alte mijloace, fără a deţine participaţii sau fără a deţine participaţii semnificative în capitalurile proprii. Din acest motiv, pentru a identifica toate persoanele fizice care sunt beneficiarii reali ai unei entităţi juridice, controlul ar trebui identificat în mod independent de participaţiile în capitalurile proprii. În general, controlul poate fi exercitat prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace juridice şi fără caracter juridic. Respectivele mijloace ar putea fi luate în considerare pentru a se evalua dacă se exercită controlul prin alte mijloace, în funcţie de situaţia specifică a fiecărei entităţi juridice.

(111)Drepturile indirecte de proprietate sau controlul indirect ar putea fi determinate prin intermediul mai multor verigi dintr-un lanţ sau prin intermediul mai multor lanţuri individuale sau interconectate. Orice persoană fizică sau juridică sau construcţie juridică ar putea constitui o verigă dintr-un lanţ. Relaţiile dintre verigi ar putea consta în participaţii în capitalurile proprii sau în drepturi de vot sau în alte mijloace de control. În astfel de cazuri, în care participaţiile în capitalurile proprii şi controlul coexistă în structura de proprietate, sunt necesare norme specifice şi detaliate privind identificarea beneficiarilor reali pentru a sprijini o abordare armonizată în ceea ce priveşte identificarea beneficiarilor reali.

(112)Pentru a asigura transparenţa efectivă, normele privind beneficiarii reali ar trebui să acopere o gamă cât mai largă posibil de entităţi juridice şi construcţii juridice create sau constituite pe teritoriul statelor membre. Aceasta include entităţile corporative caracterizate prin posibilitatea de a deţine în acestea participaţii în capitalurile proprii, precum şi alte entităţi juridice şi construcţii juridice similare trust-urilor exprese. Din cauza diferenţelor dintre sistemele juridice ale statelor membre, aceste categorii largi cuprind o varietate de structuri organizaţionale diferite. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei o listă a tipurilor de entităţi juridice ai căror beneficiari reali sunt identificaţi în conformitate cu normele de identificare a beneficiarilor reali atât ai entităţilor corporative, cât şi ai altor entităţi juridice.

(113)Natura specifică a anumitor entităţi juridice, cum ar fi asociaţiile, sindicatele, partidele politice sau bisericile, nu conduce la o identificare semnificativă a beneficiarilor reali pe baza participaţiilor în capitalurile proprii sau a calităţii de membru. Totuşi, în aceste cazuri se poate întâmpla ca membrii personalului de conducere de nivel superior să exercite controlul asupra entităţii juridice prin alte mijloace. În astfel de cazuri, astfel de membri ai personalului ar trebui declaraţi beneficiari reali.

(114)Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai trust-urilor exprese şi ai entităţilor juridice similare, cum ar fi fundaţiile, sau ai construcţiilor juridice similare, este necesar să se stabilească norme armonizate privind beneficiarii reali. Statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a notifica Comisiei o listă a tipurilor de entităţi juridice şi de construcţii juridice similare trust-urilor exprese ai căror beneficiari reali sunt identificaţi în conformitate cu identificarea beneficiarilor reali ai trust-urilor exprese şi ai entităţilor sau construcţiilor juridice similare. Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a construcţiilor juridice şi a entităţilor juridice reglementate de dreptul statelor membre, care au o structură sau o funcţie similară trust-urilor exprese.

(115)Trust-urile discreţionare acordă persoanelor care deţin calitatea de trustee putere discreţionară în ceea ce priveşte alocarea activelor trust-ului sau a beneficiilor derivate din acestea. Ca atare, nu se stabileşte de la început un beneficiar sau o categorie de beneficiari, ci mai degrabă un grup de persoane dintre care persoanele care deţin calitatea de trustee pot alege beneficiarii sau persoanele care vor deveni beneficiari în cazul în care persoanele care deţin calitatea de trustee nu îşi exercită puterea discreţionară. Astfel cum s-a recunoscut cu ocazia recentei revizuiri a standardelor GAFI privind construcţiile juridice, o astfel de putere discreţionară poate fi utilizată în mod abuziv şi permite ascunderea beneficiarilor reali dacă nu se impune un nivel minim de transparenţă pentru trust-urile discreţionare, deoarece transparenţa cu privire la beneficiari ar fi obţinută numai în momentul exercitării puterii discreţionare a persoanelor care deţin calitatea de trustee. Prin urmare, pentru a asigura un nivel adecvat şi consecvent de transparenţă pentru toate tipurile de construcţii juridice, este important ca, în cazul trust-urilor discreţionare, să se colecteze informaţii şi cu privire la beneficiarii potenţiali şi la beneficiarii impliciţi care ar primi activele sau beneficiile în cazul în care persoanele care deţin calitatea de trustee nu îşi exercită puterea discreţionară. Există situaţii în care beneficiarii potenţiali sau beneficiarii impliciţi nu ar putea fi identificaţi individual, ci drept o categorie de persoane. În aceste cazuri, ar trebui colectate atât informaţii privind categoria de persoane, cât şi informaţii privind fiecare persoană care este selectată din categoria respectivă.

(116)Caracteristicile trust-urilor exprese şi ale construcţiilor juridice similare din statele membre variază. Pentru a asigura o abordare armonizată, este oportun să se stabilească principii comune pentru identificarea unor astfel de construcţii juridice. Trust-urile exprese sunt trust-uri constituite la iniţiativa constituitorului. Trust-urile înfiinţate prin lege sau cele care nu rezultă din intenţia explicită a constituitorului de a le constitui ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Trust-urile exprese sunt constituite de obicei sub forma unui document, cum ar fi un înscris sau un instrument scris de constituire a unui trust, şi răspund de obicei unei nevoi comerciale sau personale. Construcţiile juridice similare trust-urilor exprese sunt construcţii fără personalitate juridică care au o structură sau funcţii similare. Factorul determinant nu este modul în care este desemnat tipul de construcţie juridică, ci faptul că se regăsesc caracteristicile de bază ale definiţiei unui trust expres, şi anume intenţia constituitorului de a plasa activele sub administrarea şi controlul unei anumite persoane într-un scop determinat, având de obicei un caracter comercial sau personal, precum acela de a fi în folosul beneficiarilor. Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai construcţiilor juridice similare trust-urilor exprese, statele membre ar trebui să notifice Comisiei o listă a tipurilor de construcţii juridice similare trust-urilor exprese. Această notificare ar trebui să fie însoţită de o evaluare care să justifice identificarea anumitor construcţii juridice ca fiind similare trust-urilor exprese, precum şi să indice motivul pentru care alte construcţii juridice au fost considerate ca fiind diferite, ca structură sau funcţie, de trust-urile exprese. Atunci când efectuează evaluarea respectivă, statele membre ar trebui să ia în considerare toate construcţiile juridice care sunt reglementate de dreptul lor.

(117)În cazul anumitor tipuri de entităţi juridice, cum ar fi fundaţiile, trust-urile exprese şi construcţiile juridice similare, nu este posibil să se identifice beneficiarii individuali deoarece aceştia nu au fost încă stabiliţi. În astfel de cazuri, informaţiile privind beneficiarii reali ar trebui să includă, în locul acestora, o descriere a categoriei de beneficiari şi a caracteristicilor acesteia. De îndată ce beneficiarii din cadrul categoriei respective au fost desemnaţi, aceştia vor fi beneficiari reali. În plus, se întâlnesc tipuri specifice de persoane juridice şi de construcţii juridice în cazul cărora există beneficiari, dar identificarea acestora nu este proporţională în raport cu riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate respectivelor persoane juridice sau construcţii juridice. Acesta este cazul produselor reglementate precum schemele de pensii care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶), şi ar putea fi cazul, de exemplu, al sistemelor de participare financiară sau de participare a angajaţilor sau în cazul entităţilor juridice ori al construcţiilor juridice care nu au scop lucrativ sau care au un scop caritabil, cu condiţia ca riscurile asociate acestor persoane juridice şi construcţii juridice să fie scăzute. În respectivele cazuri, identificarea categoriei de beneficiari ar trebui să fie suficientă.

(118)Schemele de pensii reglementate de Directiva (UE) 2016/2341 sunt produse reglementate cărora li se aplică standarde de supraveghere stricte şi prezintă riscuri scăzute de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Atunci când astfel de scheme de pensii sunt constituite sub forma unei construcţii juridice, beneficiarii săi sunt angajaţii şi lucrătorii care se bazează pe respectivele produse, legate de contractele lor de muncă, pentru gestionarea prestaţiilor lor de pensie. Având în vedere natura specifică a prestaţiei de pensie, care prezintă un risc scăzut de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, nu ar fi proporţional să se impună identificarea fiecăruia dintre aceşti beneficiari, identificarea categoriei şi a caracteristicilor sale ar trebui să fie suficientă pentru îndeplinirea obligaţiilor de transparenţă.

(119)Pentru a asigura identificarea consecventă a beneficiarilor reali ai organismelor de plasament colectiv, este necesar să se stabilească norme armonizate privind beneficiarii reali. Indiferent dacă organismele de plasament colectiv există în statul membru sub forma unei entităţi juridice cu personalitate juridică, în calitate de construcţie juridică fără personalitate juridică sau sub orice altă formă, abordarea în ceea ce priveşte identificarea beneficiarului real ar trebui să fie în concordanţă cu scopul şi funcţia acestora.

(120)O abordare coerentă a regimului de transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali necesită, de asemenea, asigurarea faptului că sunt colectate aceleaşi informaţii cu privire la beneficiarii reali la nivelul întregii pieţe interne. Este oportun să se introducă cerinţe precise privind informaţiile care ar trebui colectate în fiecare caz. Respectivele informaţii includ un set minim de date cu caracter personal cu privire la beneficiarul real, informaţii privind natura şi amploarea interesului generator de beneficii deţinut în entitatea juridică sau construcţia juridică şi informaţii privind entitatea juridică sau construcţia juridică, necesare pentru a se asigura identificarea adecvată a persoanei fizice care este beneficiarul real şi a motivelor pentru care respectiva persoană fizică a fost identificată ca fiind beneficiarul real.

(121)Un cadru eficace de transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali impune colectarea informaţiilor prin diferite canale. O astfel de abordare multidimensională include informaţiile deţinute de entitatea juridică sau de persoana care deţine calitatea de trustee al unui trust expres sau de persoane care deţin ele însele o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară, informaţiile obţinute de entităţile obligate în contextul precauţiei privind clientela şi informaţiile deţinute în registrele centrale. Verificarea încrucişată a informaţiilor între aceşti piloni contribuie la asigurarea faptului că fiecare pilon deţine informaţii adecvate, exacte şi actualizate. În acest scop şi pentru a se evita discrepanţe cauzate de abordări diferite, este important să se identifice categoriile de date care ar trebui să fie întotdeauna colectate pentru a se asigura că informaţiile privind beneficiarii reali sunt adecvate. Acestea includ informaţiile de bază privind entitatea juridică şi construcţia juridică, informaţii care sunt indispensabile pentru ca entitatea sau construcţia însăşi să înţeleagă care este structura sa de control, fie prin intermediul drepturilor de proprietate, fie prin control.

(122)Atunci când entităţile juridice şi construcţiile juridice fac parte dintr-o structură complexă, este esenţial să fie clarificată structura lor de proprietate sau de control pentru a se stabili cine sunt beneficiarii lor reali. În acest scop, este important ca entităţile juridice şi construcţiile juridice să înţeleagă în mod clar raporturile prin intermediul cărora sunt deţinute sau controlate indirect, inclusiv toate etapele intermediare dintre beneficiarii reali şi entitatea juridică sau construcţia juridică însăşi, fie că raporturile respective se prezintă sub forma altor entităţi juridice şi construcţii juridice, fie sub forma unor raporturi de mandat. Identificarea structurii de proprietate şi de control permite identificarea modalităţilor prin care sunt stabilite drepturile de proprietate sau prin care se poate exercita controlul asupra unei entităţi juridice şi, prin urmare, este esenţială pentru o înţelegere deplină a poziţiei beneficiarului real. Prin urmare, informaţiile privind beneficiarul real ar trebui să includă întotdeauna o descriere a structurii raporturilor.

(123)La baza unui cadru eficace de transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali se află cunoaşterea de către entităţile juridice a persoanelor fizice care sunt beneficiarii lor reali. Astfel, toate entităţile juridice din Uniune ar trebui să obţină şi să deţină informaţii adecvate, exacte şi actualizate cu privire la beneficiarii reali. Informaţiile respective ar trebui păstrate timp de cinci ani, iar identitatea persoanei responsabile cu păstrarea informaţiilor ar trebui menţionată în registrele centrale. Această perioadă de păstrare este corespunzătoare perioadei de păstrare a informaţiilor obţinute prin aplicarea cerinţelor în materie de CSB/CFT, cum ar fi măsurile de precauţie privind clientela. Pentru a asigura posibilitatea verificării încrucişate şi a verificării informaţiilor, de exemplu prin intermediul mecanismului de raportare a discrepanţelor, este justificată asigurarea faptului că perioadele relevante de păstrare a datelor sunt aliniate.

(125)Entităţile juridice ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru identificarea beneficiarilor reali ai acestora. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care nu poate fi identificată nicio persoană fizică ce deţine, în ultimă instanţă, o entitate sau exercită controlul asupra acesteia. În astfel de cazuri excepţionale, dacă toate mijloacele de identificare au fost epuizate, ar trebui să existe posibilitatea de a indica membrii personalului de conducere de nivel superior în locul beneficiarilor reali atunci când se furnizează informaţii privind beneficiarii reali entităţilor obligate în cursul procesului de precauţie privind clientela sau atunci când se transmit informaţiile către registrul central. Chiar dacă sunt identificaţi în aceste situaţii, membrii personalului de conducere de nivel superior nu sunt beneficiarii reali. Entităţile juridice ar trebui să ţină evidenţa acţiunilor întreprinse pentru a identifica beneficiarii reali ai acestora, în special atunci când recurg la această măsură de ultimă instanţă, care ar trebui să fie justificată şi documentată în mod corespunzător.

(126)Dificultăţile în ceea ce priveşte obţinerea informaţiilor nu ar trebui să fie un motiv valabil pentru a evita efortul de identificare şi pentru a recurge în schimb la indicarea personalului de conducere de nivel superior. Prin urmare, entităţile juridice ar trebui să fie întotdeauna în măsură să îşi justifice îndoielile cu privire la veridicitatea informaţiilor colectate. O astfel de justificare ar trebui să fie proporţională cu riscul prezentat de entitatea juridică şi cu complexitatea structurii de proprietate a acesteia. În special, evidenţa acţiunilor întreprinse ar trebui să fie furnizată prompt autorităţilor competente atunci când este solicitată şi, în funcţie de senzitivitatea la risc, ar trebui să existe posibilitatea ca evidenţa respectivă să includă rezoluţii ale consiliului de administraţie şi procese-verbale ale reuniunilor acestora, acorduri de parteneriat, contracte de trust, acorduri informale de stabilire a unor competenţe echivalente împuternicirilor sau alte acorduri contractuale şi documente. În cazurile în care absenţa beneficiarilor reali este evidentă în ceea ce priveşte forma şi structura specifică a entităţii juridice, justificarea ar trebui înţeleasă ca referindu-se la acest fapt, şi anume că entitatea juridică nu are un beneficiar real din cauza formei şi structurii sale specifice. O astfel de absenţă a beneficiarilor reali ar putea apărea atunci când, de exemplu, nu există participaţii în capitalurile proprii în entitatea juridică sau atunci când entitatea juridică nu poate fi controlată în ultimă instanţă prin alte mijloace.

(127)Având în vedere scopul stabilirii beneficiarilor reali, care este acela de a asigura transparenţa efectivă a entităţilor juridice, este proporţional ca anumite entităţi să fie scutite de obligaţia de a-şi identifica beneficiarul real. Un astfel de regim poate fi aplicat numai entităţilor în privinţa cărora identificarea şi înregistrarea beneficiarilor lor reali nu este utilă şi în cazul cărora un nivel similar de transparenţă este atins prin alte mijloace decât stabilirea beneficiarilor reali. În acest sens, organismele de drept public din statele membre nu ar trebui să fie obligate să îşi stabilească beneficiarul real. Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁷) a instituit obligaţii stricte de transparenţă pentru societăţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. În anumite circumstanţe, aceste obligaţii de transparenţă pot asigura un regim de transparenţă echivalent cu normele privind transparenţa referitoare la beneficiarii reali stabilite prin prezentul regulament. Acest lucru este valabil atunci când controlul asupra societăţii este exercitat prin intermediul drepturilor de vot, iar structura de proprietate sau de control a societăţii include numai persoane fizice. În aceste condiţii, nu este necesar să li se aplice respectivelor societăţi cotate la bursă cerinţe privind beneficiarii reali. Exceptarea entităţilor juridice de la obligaţia de a-şi stabili propriul beneficiar real şi de a-l înregistra nu ar trebui să afecteze obligaţia entităţilor obligate de a identifica beneficiarul real al unui client atunci când exercită precauţia privind clientela.

(128)Este necesar să se asigure condiţii de concurenţă echitabile între diferitele tipuri de forme juridice şi să se evite utilizarea abuzivă a trust-urilor exprese şi a construcţiilor juridice, care sunt adesea stratificate în structuri complexe pentru a disimula şi mai mult beneficiarii reali. Persoanele care deţin calitatea de trustee ai oricărui trust expres administrat într-un stat membru sau stabilit ori care îşi are reşedinţa într-un stat membru ar trebui, prin urmare, să fie responsabile de obţinerea şi deţinerea de informaţii adecvate, exacte şi actualizate privind beneficiarii reali ai trust-ului expres, precum şi de divulgarea statutului lor şi de furnizarea respectivelor informaţii entităţilor obligate care desfăşoară măsuri de precauţie privind clientela. Orice alt beneficiar real al trust-ului expres ar trebui să sprijine persoana care deţine calitatea de trustee în demersul de obţinere a acestor informaţii.

(129)Natura construcţiilor juridice şi lipsa publicităţii cu privire la structurile şi scopul acestora creează, pentru persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele aflate în poziţii echivalente în construcţii juridice similare, o responsabilitate specială de a obţine şi deţine toate informaţiile relevante privind construcţia juridică. Aceste informaţii ar trebui să permită identificarea construcţiei juridice, a activelor plasate în cadrul acesteia sau administrate prin intermediul acesteia, precum şi a oricărui agent sau furnizor de servicii pentru trust. Pentru a facilita activităţile autorităţilor competente în ceea ce priceşte prevenirea, depistarea şi investigarea spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului, este important ca persoanele care deţin calitatea de trustee să actualizeze respectivele informaţii şi să le păstreze pentru o perioadă de timp suficientă după ce şi-au încetat rolul de persoane care deţin calitatea de trustee sau un rol echivalent. Furnizarea unui minim de informaţii entităţilor obligate în legătură cu construcţia juridică este, de asemenea, necesară pentru a le permite acestora să stabilească pe deplin scopul relaţiei de afaceri sau al tranzacţiei ocazionale în care este implicată construcţia juridică, să evalueze în mod adecvat riscurile asociate şi să pună în aplicare măsuri proporţionale pentru a atenua riscurile respective.

(131)Acordurile privind persoanele desemnate pot permite disimularea identităţii beneficiarilor reali, deoarece o persoană desemnată ar putea acţiona în calitate de director sau acţionar al unei entităţi juridice, în timp ce persoana care a desemnat-o nu este întotdeauna divulgată. Respectivele acorduri ar putea disimula beneficiarii reali şi structura de control dacă beneficiarii reali nu doresc să îşi dezvăluie identitatea sau rolul în cadrul lor. Prin urmare, este necesar să se introducă cerinţe de transparenţă pentru a evita utilizarea abuzivă a unor astfel de acorduri şi pentru a împiedica infractorii să se ascundă în spatele persoanelor care acţionează în numele lor. Raportul dintre persoana desemnată şi persoana care a desemnat-o nu este determinat de aspectul dacă acest raport are efect asupra publicului sau asupra terţilor. Deşi acţionarii nominali ai căror nume figurează în documentele publice sau oficiale ar exercita formal un control independent asupra societăţii, ar trebui să fie obligatoriu să se indice dacă aceştia acţionează pe baza instrucţiunilor primite din partea unei alte persoane, pe baza unui acord privat. Acţionarii nominali şi directorii nominali ai entităţilor juridice ar trebui să păstreze suficiente informaţii cu privire la identitatea persoanei care îi desemnează, precum şi a oricărui beneficiar real al persoanei care îi desemnează şi să le facă cunoscute, împreună cu statutul lor, entităţilor juridice. Aceleaşi informaţii ar trebui, de asemenea, raportate entităţilor obligate de către entităţi juridice, atunci când se aplică măsuri de precauţie privind clientela, şi registrelor centrale.

(132)Este necesar să fie atenuate riscurile pe care le prezintă entităţile juridice străine şi construcţiile juridice străine, care sunt utilizate în mod abuziv pentru a direcţiona produsele activităţii infracţionale către sistemul financiar al Uniunii. Întrucât standardele privind beneficiarii reali în vigoare în ţările terţe ar putea să nu fie suficiente pentru a permite acelaşi nivel de transparenţă şi de disponibilitate în timp util a informaţiilor privind beneficiarii reali ca în Uniune, este necesar să se asigure mijloace adecvate de identificare a beneficiarilor reali ai entităţilor juridice străine sau ai construcţiilor juridice străine în circumstanţe specifice. Prin urmare, entităţile juridice create în afara Uniunii şi trust-urile exprese sau construcţiile juridice similare administrate în afara Uniunii sau ale căror persoane care deţin calitatea de trustee sau o poziţie echivalentă îşi au reşedinţa sau sunt stabilite în afara Uniunii ar trebui să aibă obligaţia de a-şi face cunoscuţi beneficiarii reali atunci când îşi desfăşoară activitatea în Uniune prin stabilirea unei relaţii de afaceri cu o entitate obligată din Uniune, prin achiziţionarea de bunuri imobile în Uniune, ori a anumitor bunuri cu valoare ridicată de la entităţi obligate situate în Uniune, sau atunci când li se atribuie un contract în urma unei proceduri de achiziţii publice pentru bunuri sau servicii ori concesiuni. Expunerea la risc ar putea varia de la un stat membru la altul, inclusiv în funcţie de categoria sau tipul de activităţi desfăşurate de entităţile obligate şi de atractivitatea pentru infractori a bunurilor imobile aflate pe teritoriul statelor membre. Prin urmare, în cazul în care identifică cazurile care prezintă un risc mai ridicat, statele membre ar trebui să fie în măsură să ia măsuri de atenuare suplimentare pentru a răspunde riscurilor respective.

(133)Cerinţele de înregistrare pentru entităţile juridice străine şi construcţiile juridice străine ar trebui să fie proporţionale cu riscurile asociate operaţiunilor pe care acestea le desfăşoară în Uniune. Având în vedere caracterul deschis al pieţei interne a Uniunii şi utilizarea de către entităţile juridice străine a serviciilor oferite de entităţi obligate stabilite în Uniune, multe dintre acestea fiind asociate cu riscuri mai scăzute de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, este oportun ca cerinţa de înregistrare să fie limitată la entităţile juridice care aparţin unor sectoare cu risc ridicat, care îşi desfăşoară activitatea în categorii cu risc mai ridicat sau care beneficiază de servicii din partea unor entităţi obligate care îşi desfăşoară activitatea în sectoare asociate cu riscuri mai ridicate. Caracterul privat al construcţiilor juridice şi obstacolele legate de obţinerea accesului la informaţiile privind beneficiarii reali în cazul construcţiilor juridice străine justifică aplicarea unei cerinţe de înregistrare indiferent de nivelul de risc asociat entităţii obligate care furnizează servicii construcţiei juridice sau, după caz, sectorului în care îşi desfăşoară activitatea construcţia juridică. Trimiterea la evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii din cadrul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640 ar trebui înţeleasă ca referindu-se la evaluarea a riscurilor prezentată de Comisie în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2015/849 până la prima prezentare a raportului prevăzut la articolul 7 din Directiva (UE) 2024/1640.

(134)Pentru a încuraja conformitatea şi pentru a garanta eficacitatea transparenţei cu privire la beneficiarii reali, este necesar să se asigure aplicarea cerinţelor privindu-i pe aceştia. În acest scop, statele membre ar trebui să aplice sancţiuni pentru încălcarea cerinţelor respective. Sancţiunile respective ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare şi nu ar trebui să depăşească ceea ce este necesar pentru a încuraja conformitatea. Sancţiunile introduse de statele membre ar trebui să aibă un efect de descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni în ceea ce priveşte încălcarea cerinţelor privind beneficiarii reali. Ar trebui să existe posibilitatea ca sancţiunile să includă, de exemplu, amenzi pentru entităţile juridice şi persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară, impuse atunci când nu deţin informaţii exacte, adecvate sau actualizate privind beneficiarii reali, radierea entităţilor juridice care nu respectă obligaţia de a deţine informaţii privind beneficiarii reali sau de a transmite informaţii privind beneficiarii reali într-un anumit termen, amenzi pentru beneficiarii reali şi alte persoane care nu cooperează cu o entitate juridică sau cu persoana care deţin calitatea de trustee al unui trust expres sau cu persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară, amenzi pentru acţionarii nominali şi directorii nominali care nu respectă obligaţia de declarare sau consecinţe care ţin de dreptul privat pentru beneficiarii reali nedeclaraţi, cum ar fi interdicţia obţinerii profiturilor sau interzicerea exercitării dreptului de vot.

(135)În vederea asigurării unei abordări coerente în ceea ce priveşte asigurarea respectării cerinţelor privind beneficiarii reali la nivelul întregii pieţe interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a defini categoriile de încălcări care fac obiectul sancţiunilor şi persoanele răspunzătoare pentru astfel de încălcări, precum şi indicatori privind nivelul de gravitate şi criteriile de stabilire a nivelului sancţiunilor. În plus, în sprijinul stabilirii nivelului respectiv şi în conformitate cu obiectivul de armonizare pe care îl urmăreşte prezentul regulament, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta orientări pentru a stabili cuantumurile de bază pentru a aplica fiecare categorie de încălcări.

(136)Tranzacţiile suspecte, inclusiv încercările de efectuare a unor tranzacţii, şi alte informaţii relevante pentru cazurile de spălare a banilor, infracţiunile premisă în domeniul spălării banilor şi finanţarea terorismului ar trebui raportate FIU, care ar trebui să servească drept unitate centrală naţională unică de primire şi analiză a suspiciunilor raportate, precum şi de comunicare către autorităţile competente a rezultatelor analizelor sale. Toate tranzacţiile suspecte, inclusiv încercările de efectuare a unor tranzacţii, ar trebui raportate indiferent de valoarea tranzacţiei, iar referirea la suspiciuni ar trebui interpretată ca incluzând tranzacţiile suspecte, activităţile, comportamentul şi tiparele de tranzacţii suspecte. Informaţiile raportate ar putea include, de asemenea, informaţii bazate pe pragurile stabilite. Pentru a sprijini detectarea de către entităţile obligate a activităţilor suspecte, ACSB ar trebui să emită orientări referitoare la indicatorii privind activităţile sau comportamentele suspecte. Având în vedere evoluţia mediului de risc, orientările respective ar trebui revizuite periodic şi nu ar trebui să anticipeze orientările sau indicatorii prezentaţi de FIU cu privire la riscurile şi metodele de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului identificate la nivel naţional. Divulgarea de informaţii cu bună credinţă de către o entitate obligată ori de către un angajat sau director al unei astfel de entităţi obligate către o FIU nu ar trebui să constituie o încălcare a niciunei restricţii de divulgare a informaţiilor şi nu ar trebui să implice în niciun fel răspunderea entităţii obligate ori a directorilor sau angajaţilor acesteia.

(137)Entităţile obligate ar trebui să instituie regimuri cuprinzătoare de raportare care să includă toate suspiciunile, indiferent de valoarea sau gravitatea percepută a activităţii infracţionale asociate. Acestea ar trebui să fie conştiente de aşteptările FIU şi, în măsura posibilului, ar trebui să îşi adapteze sistemele de detectare şi procesele analitice la riscurile esenţiale care afectează statul membru în care sunt stabilite şi, dacă este necesar, să stabilească priorităţile în cadrul analizei lor pentru a face faţă acestor riscuri esenţiale.

(138)Tranzacţiile ar trebui să fie evaluate pe baza informaţiilor cunoscute sau care ar trebui să fie cunoscute de entitatea obligată. Acestea includ informaţiile relevante obţinute de la agenţi, distribuitori şi furnizori de servicii. În cazul în care infracţiunea premisă în domeniul spălării banilor subiacentă nu este cunoscută de entitatea obligată sau nu este evidentă pentru aceasta, rolul de a identifica şi de a raporta tranzacţiile suspecte este îndeplinit într-un mod mai eficient dacă se pune accentul pe detectarea activităţilor suspecte şi pe transmiterea promptă a rapoartelor. În aceste cazuri, nu este necesar ca entitatea obligată să specifice infracţiunea premisă în domeniul spălării banilor atunci când raportează o tranzacţie suspectă către FIU, dacă aceasta nu are cunoştinţă de respectiva infracţiune. În cazul în care respectivele informaţii sunt disponibile, ele ar trebui să fie incluse în raport. În calitate de gardieni ai sistemului financiar al Uniunii, entităţile obligate ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să transmită un raport în cazul în care au cunoştinţă sau bănuiesc că anumite fonduri au fost sau vor fi utilizate pentru a desfăşura activităţi infracţionale, cum ar fi achiziţionarea de bunuri ilicite, chiar dacă informaţiile de care dispun nu indică faptul că fondurile utilizate provin din surse ilicite.

(139)Diferenţele dintre statele membre în materie de obligaţii de raportare a tranzacţiilor suspecte ar putea exacerba dificultăţile în ceea ce priveşte conformitatea în materie de CSB/CFT cu care se confruntă entităţile obligate care sunt prezente sau desfăşoară operaţiuni la nivel transfrontalier. În plus, structura şi conţinutul rapoartelor privind tranzacţiile suspecte au un impact asupra capacităţii FIU de a efectua analize şi asupra naturii acestei analize, afectând, de asemenea, capacitatea FIU de a coopera şi de a face schimb de informaţii. Pentru a facilita conformitatea entităţilor obligate cu obligaţiile lor de raportare şi pentru a permite o funcţionare mai eficace a activităţilor analitice şi a cooperării FIU, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în cadrul cărora să specifice un model comun pentru raportarea tranzacţiilor suspecte, care să fie utilizat ca bază unitară în întreaga Uniune.

(140)FIU-urile ar trebui să poată obţine rapid de la orice entitate obligată toate informaţiile necesare legate de exercitarea funcţiilor lor. Accesul nerestricţionat şi rapid al acestora la informaţii este esenţial pentru a se asigura faptul că fluxurile de bani pot fi urmărite în mod corespunzător şi că reţelele şi fluxurile ilicite sunt detectate într-un stadiu incipient. Necesitatea ca FIU să obţină informaţii suplimentare de la entităţile obligate pe baza unei suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ar putea fi declanşată de un raport prealabil privind tranzacţii suspecte prezentat FIU, dar şi prin alte mijloace, cum ar fi propria analiză a FIU, informaţii furnizate de autorităţile competente sau informaţii deţinute de altă FIU. Prin urmare, FIU ar trebui să fie în măsură ca, în contextul funcţiilor lor, să obţină informaţii de la orice entitate obligată, chiar şi fără prezentarea unui raport prealabil. În special, evidenţele tranzacţiilor financiare şi ale transferurilor efectuate prin intermediul unui cont bancar, al unui cont de plăţi sau al unui cont de criptoactive sunt esenţiale pentru activitatea analitică a FIU. Cu toate acestea, din cauza lipsei de armonizare, în prezent, instituţiile de credit şi instituţiile financiare furnizează FIU evidenţe ale tranzacţiilor în formate diferite, care nu sunt uşor de utilizat în vederea efectuării de analize. Având în vedere caracterul transfrontalier al activităţilor analitice ale FIU, disparitatea formatelor şi dificultăţile de prelucrare a evidenţelor tranzacţiilor împiedică schimbul de informaţii între FIU, precum şi efectuarea de analize financiare transfrontaliere. Prin urmare, ACSB ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în cadrul cărora să specifice un model comun pentru furnizarea către FIU a evidenţelor tranzacţiilor de către instituţiile de credit şi instituţiile financiare, care să fie utilizat ca bază unitară în întreaga Uniune.

(141)Entităţile obligate ar trebui să răspundă la o solicitare de informaţii din partea FIU cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în orice alt termen, mai scurt sau mai lung, impus de FIU. În cazuri justificate şi urgente, entitatea obligată ar trebui să poată răspunde solicitării FIU în termen de 24 de ore. Termenele respective ar trebui să se aplice solicitărilor de informaţii bazate pe condiţii definite suficient. De asemenea, o FIU ar trebui să fie în măsură să obţină astfel de informaţii pe baza unei solicitări formulate de o altă FIU din Uniune şi să facă schimb de informaţii cu FIU solicitantă. Solicitările adresate entităţilor obligate pot avea naturi diferite. De exemplu, solicitările complexe ar putea necesita mai mult timp şi ar putea justifica un termen mai lung pentru transmiterea răspunsului. În acest scop, FIU ar trebui să poată acorda termene prelungite entităţilor obligate, cu condiţia ca acest lucru să nu aibă un impact negativ asupra analizei efectuate de FIU.

(142)În cazul anumitor entităţi obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare care să fie informat în primă instanţă în locul FIU. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanţie importantă pentru a menţine protecţia drepturilor fundamentale în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare aplicabile avocaţilor. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele şi modalitatea de păstrare a secretului profesional şi a confidenţialităţii şi de respectare a vieţii private.

(143)Notarii, avocaţii, alte persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorii, experţii contabili externi şi consilierii fiscali nu ar trebui să aibă obligaţia de a transmite FIU sau unui organism de autoreglementare nicio informaţie primită de la unul dintre clienţii lor sau obţinută în legătură cu acesta în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv în cadrul consilierii privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau ulterior acestora. Cu toate acestea, o astfel de excepţie nu ar trebui să se aplice dacă persoana care exercită o profesie juridică, auditorul, expertul contabil extern sau consilierul fiscal participă la spălarea banilor sau la finanţarea terorismului, consultanţa juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului sau persoana care exercită o profesie juridică, auditorul, expertul contabil extern sau consilierul fiscal are cunoştinţă de faptul că intenţia clientului este să obţină consultanţă juridică în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului. Astfel de cunoştinţe şi scop pot fi deduse din circumstanţe faptice obiective. Consultanţa juridică solicitată în legătură cu proceduri judiciare în curs nu ar trebui considerată ca fiind consultanţă juridică în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri, statele membre ar trebui să fie în măsură să identifice situaţii suplimentare în care, având în vedere riscul ridicat de spălare a banilor, de săvârşire a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului, asociat cu anumite tipuri de tranzacţii, exceptarea de la cerinţa privind raportarea nu se aplică. Atunci când identifică astfel de situaţii suplimentare, statele membre asigură respectarea, în special, a articolelor 7 şi 47 din cartă.

(144)Entităţile obligate ar trebui, în mod excepţional, să poată efectua tranzacţii suspecte înainte de a informa FIU, atunci când abţinerea de la efectuarea tranzacţiilor respective este imposibilă sau poate zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor unei operaţiuni suspecte de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Cu toate acestea, excepţia respectivă nu ar trebui să fie invocată în legătură cu tranzacţiile vizate de orice obligaţiei internaţională acceptată de statul membru al FIU de a îngheţa fără întârziere fondurile şi alte active ale teroriştilor, ale organizaţiilor teroriste sau ale persoanelor care finanţează terorismul, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale CSONU.

(145)Confidenţialitatea în ceea ce priveşte raportarea tranzacţiilor suspecte şi furnizarea altor informaţii relevante către FIU-uri este esenţială pentru a permite autorităţilor competente să indisponibilizeze şi să pună sub sechestru activele potenţial legate de spălarea banilor, de săvârşirea unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţarea terorismului. O tranzacţie suspectă nu este un indiciu al unei activităţi infracţionale. Divulgarea faptului că a fost raportată o suspiciune ar putea dăuna reputaţiei persoanelor implicate în tranzacţie şi pune în pericol efectuarea de analize şi investigaţii. Prin urmare, entităţile obligate, precum şi directorii şi angajaţii acestora sau persoanele aflate în poziţii comparabile, inclusiv agenţii şi distribuitorii, nu ar trebui să aducă la cunoştinţa clientului vizat sau unui terţ faptul că informaţiile sunt în curs de transmitere, au fost sau vor fi transmise către FIU, fie direct, fie prin intermediul organismului de autoreglementare, sau că este în curs sau ar putea fi efectuată o analiză privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului. Interzicerea divulgării nu ar trebui să se aplice în circumstanţe specifice, de exemplu în ceea ce priveşte divulgarea către autorităţile competente şi către organismele de autoreglementare atunci când îndeplinesc funcţii de supraveghere sau divulgarea în scopul aplicării legii sau atunci când divulgarea are loc între entităţi obligate care aparţin aceluiaşi grup.

(146)Infractorii mută veniturile ilicite prin numeroşi intermediari pentru a evita detectarea. În consecinţă, este important să se permită entităţilor obligate realizarea unui schimb de informaţii nu numai între membrii grupului, ci şi în anumite cazuri între instituţii de credit şi instituţiile financiare şi alte entităţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul reţelelor, cu respectarea adecvată a normelor privind protecţia datelor. În afara cadrului unui parteneriat pentru schimbul de informaţii, divulgarea între anumite categorii de entităţi obligate în cazurile care implică aceeaşi tranzacţie ar trebui să fie permisă numai în ceea ce priveşte tranzacţia specifică efectuată între entităţile obligate respective sau facilitată de acestea, iar nu în ceea ce priveşte tranzacţii anterioare sau ulterioare care au legătură cu aceasta.

(147)Schimbul de informaţii între entităţile obligate şi, după caz, autorităţile competente ar putea creşte posibilităţile de detectare a fluxurilor financiare ilicite referitoare la spălarea banilor, finanţarea terorismului şi produsele provenite din săvârşirea de infracţiuni. Din acest motiv, entităţile obligate şi autorităţile competente ar trebui să fie în măsură să facă schimb de informaţii în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii atunci când consideră că un astfel de schimb de informaţii este necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor şi a sarcinilor care le revin în materie de CSB/CFT. Schimbul de informaţii ar trebui să facă obiectul unor garanţii solide în ceea ce priveşte confidenţialitatea, protecţia datelor, utilizarea informaţiilor şi procedura penală. Entităţile obligate nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe informaţiile primite prin intermediul schimbului de informaţii pentru a trage concluzii cu privire la riscul în materie de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului pe care îl prezintă clientul sau tranzacţia sau pentru a lua decizii cu privire la stabilirea sau încetarea unei relaţii de afaceri sau efectuarea unei tranzacţii. Astfel cum se arată în Directiva 2014/92/UE, buna funcţionare a pieţei interne şi dezvoltarea unei economii moderne, favorabile incluziunii sociale, depind tot mai mult de furnizarea universală a serviciilor de plată. Prin urmare, accesul la serviciile financiare de bază nu ar trebui refuzat ca urmare a informaţiilor transmise între entităţile obligate sau între entităţile obligate şi autorităţile competente sau ACSB.

(148)Respectarea cerinţelor din prezentul regulament face obiectul unor verificări efectuate de supraveghetori. În cazul în care entităţile obligate fac schimb de informaţii în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii, verificările respective ar trebui să includă şi respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce priveşte respectivele schimburi de informaţii. Deşi verificările efectuate de supraveghetori ar trebui să fie bazate pe riscuri, acestea ar trebui în orice caz efectuate înainte de începerea activităţilor în cadrul parteneriatului pentru schimbul de informaţii. Parteneriatele pentru schimbul de informaţii care implică prelucrarea de date cu caracter personal ar putea da naştere unui risc ridicat în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile persoanelor fizice. Prin urmare, înainte de începerea activităţilor în cadrul parteneriatului ar trebui efectuată o evaluare a impactului asupra protecţiei datelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸). În contextul verificărilor efectuate de supraveghetori, aceştia ar trebui să consulte, atunci când este cazul, autorităţile pentru protecţia datelor, care sunt singurele competente să evalueze evaluarea impactului asupra protecţiei datelor. Dispoziţiile privind protecţia datelor şi toate cerinţele privind confidenţialitatea informaţiilor referitoare la tranzacţiile suspecte cuprinse în prezentul regulament se aplică informaţiilor care fac obiectul schimbului de informaţii în cadrul unui parteneriat. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre ar trebui să poată menţine sau introduce dispoziţii mai specifice de adaptare a aplicării regulamentului respectiv pentru a prevedea cerinţe mai specifice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal transmise în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii.

(149)Chiar dacă parteneriatele pentru schimbul de informaţii permit schimbul de informaţii operaţionale şi de date cu caracter personal sub rezerva aplicării unor garanţii stricte, aceste schimburi de informaţii nu ar trebui să înlocuiască cerinţele prevăzute de prezentul regulament în ceea ce priveşte raportarea oricărei suspiciuni FIU competente. Prin urmare, atunci când identifică activităţi suspecte pe baza informaţiilor obţinute în contextul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii, entităţile obligate ar trebui să raporteze respectiva suspiciune FIU din statul membru în care sunt stabilite. Informaţiile care indică existenţa unor activităţi suspecte fac obiectul unor norme mai stricte care interzic divulgarea lor şi ar trebui partajate numai în cazul în care acest lucru este necesar în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului şi cu condiţia asigurării unor garanţii care să protejeze drepturile fundamentale, confidenţialitatea activităţii FIU şi integritatea investigaţiilor care urmăresc aplicarea legii.

(150)Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament. Combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului este recunoscută ca o raţiune importantă de interes public de către toate statele membre. Entităţile obligate ar trebui să acorde o atenţie deosebită principiilor care impun ca datele cu caracter personal prelucrate în cursul îndeplinirii obligaţiilor lor în materie de CSB/CFT să fie exacte, fiabile şi actualizate. În vederea respectării prezentului regulament, entităţile obligate ar trebui să poată adopta proceduri care să facă posibil un proces decizional individual automatizat, inclusiv crearea de profiluri, astfel cum se prevede la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest context, cerinţele prevăzute în prezentul regulament care urmăresc protejarea drepturilor persoanelor care fac obiectul unor astfel de proceduri ar trebui să se aplice în plus faţă de orice alte cerinţe relevante prevăzute de dreptul Uniunii referitor la protecţia datelor cu caracter personal.

(151)Este esenţial ca alinierea cadrului privind CSB/CFT la recomandările GAFI revizuite să se desfăşoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce priveşte dreptul Uniunii în materie de protecţie a datelor şi protecţia drepturilor fundamentale consacrate în cartă. Anumite aspecte ale punerii în aplicare a cadrului privind CSB/CFT presupun colectarea, analizarea, stocarea şi schimbul de date. O astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui permisă, cu deplina respectare a drepturilor fundamentale şi numai în scopurile prevăzute în prezentul regulament, pentru aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela, monitorizarea permanentă, analizarea şi raportarea tranzacţiilor suspecte, identificarea beneficiarului real al unei persoane juridice sau al unei construcţii juridice, identificarea unei persoane expuse politic, precum şi schimbul de informaţii de către instituţiile de credit şi financiare şi alte entităţi obligate. Colectarea şi prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal de către entităţile obligate ar trebui limitate la ceea ce este necesar pentru respectarea cerinţelor în materie de CSB/CFT, iar datele cu caracter personal nu ar trebui să facă obiectul unor prelucrări ulterioare într-un mod incompatibil cu scopul respectiv. În mod special, ar trebui ca prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale să fie strict interzisă.

(152)Prelucrarea anumitor categorii de date sensibile, astfel cum sunt definite la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/679, ar putea da naştere unor riscuri în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor vizate de datele respective. Pentru a reduce la minimum riscul ca prelucrarea unor astfel de date de către entităţile obligate să ducă la rezultate discriminatorii sau părtinitoare care afectează în mod negativ clientul, cum ar fi încetarea unei relaţii de afaceri sau refuzul de a stabili o astfel de relaţie, entităţile obligate nu ar trebui să ia decizii exclusiv pe baza informaţiilor pe care le deţin cu privire la categoriile speciale de date cu caracter personal în înţelesul Regulamentului (UE) 2016/679 în cazul în care informaţiile respective nu au nicio relevanţă pentru riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care îl prezintă o anumită tranzacţie sau relaţie. Tot astfel, pentru a se asigura că intensitatea măsurilor de precauţie privind clientela se bazează pe o înţelegere globală a riscurilor asociate clientului, entităţile obligate nu ar trebui să îşi bazeze aplicarea unui nivel mai ridicat sau mai scăzut al măsurilor de precauţie privind clientela exclusiv pe datele sensibile pe care le deţin cu privire la client.

(153)Recomandările GAFI revizuite demonstrează că, pentru a fi în măsură să coopereze pe deplin şi să dea un răspuns rapid solicitărilor de informaţii din partea autorităţilor competente în scopul prevenirii, al depistării sau al investigării activităţilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, entităţile obligate ar trebui să păstreze, timp de cel puţin cinci ani, informaţiile necesare obţinute prin măsuri de precauţie privind clientela, precum şi evidenţele privind tranzacţiile. Pentru a evita abordări diferite şi pentru a îndeplini cerinţele în materie de protecţie a datelor cu caracter personal şi de securitate juridică, perioada de păstrare ar trebui să fie fixată la cinci ani de la încetarea unei relaţii de afaceri sau de la data efectuării unei tranzacţii ocazionale. Ar putea exista situaţii în care funcţiile autorităţilor competente nu pot fi îndeplinite în mod eficace dacă informaţiile relevante deţinute de entităţile obligate sunt şterse în urma încheierii perioadei de păstrare. În astfel de cazuri, autorităţile competente ar trebui să poată solicita entităţilor obligate să păstreze informaţiile, de la caz la caz, pentru o perioadă mai lungă, care nu ar trebui să depăşească cinci ani.

(155)Difuzarea de informaţii de către FIU are un rol esenţial în ceea ce priveşte detectarea posibilelor activităţi infracţionale care intră în sfera de competenţă a EPPO sau a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) sau în legătură cu care Europol şi Eurojust sunt în măsură să ofere sprijin operaţional într-o etapă iniţială în conformitate cu mandatul fiecăreia dintre acestea şi să sprijine realizarea de anchete şi urmăriri penale prompte şi eficace. Informaţiile comunicate EPPO şi OLAF de către FIU ar trebui să includă motivele care justifică suspiciunea că o infracţiune care intră în sfera de competenţă a EPPO şi, respectiv, a OLAF ar putea fi sau a fost săvârşită şi ar trebui să fie însoţite de toate informaţiile relevante pe care le deţine FIU şi care pot justifica adoptarea unor măsuri, inclusiv informaţii financiare şi administrative relevante. În cazul în care EPPO şi OLAF solicită informaţii de la FIU, este tot atât de important ca FIU să fie în măsură să transmită toate informaţiile pe care le deţin în legătură cu cazul respectiv. În conformitate cu dispoziţiile aplicabile din instrumentele juridice în temeiul cărora au fost instituite, EPPO şi OLAF ar trebui să informeze FIU cu privire la acţiunile întreprinse în legătură cu informaţiile care au fost difuzate şi cu orice rezultate relevante.

(156)În scopul de a asigura administrarea eficientă şi corespunzătoare a justiţiei în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare şi aplicarea prezentului regulament, precum şi pentru a permite buna sa interacţiune cu dreptul procedural intern, informaţiile şi documentele relevante pentru procedurile judiciare în curs în scopul prevenirii, al depistării şi al investigării cazurilor presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, atunci când respectivele proceduri sunt pendinte în statele membre la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă de cinci ani de la acea dată, iar această perioadă ar trebui să poată fi prelungită cu încă cinci ani.

(157)Dreptul de acces la date al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal prelucrate în sensul prezentului regulament. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a oricăror informaţii legate de un raport privind tranzacţii suspecte ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor şi a finanţării terorismului. Prin urmare, ar putea fi justificate exceptări şi restricţii ale acestui drept în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679. Persoana vizată are dreptul de a solicita ca o autoritate menţionată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 să verifice legalitatea prelucrării datelor, precum şi dreptul la o cale de atac judiciară menţionat la articolul 79 din regulamentul respectiv. Autoritatea respectivă este, de asemenea, în măsură să acţioneze din oficiu în cazul în care Regulamentul (UE) 2016/679 prevede acest lucru. Fără a aduce atingere restricţiilor dreptului de acces, autoritatea de supraveghere ar trebui să poată informa persoana vizată că a efectuat toate verificările necesare, precum şi cu privire la rezultat în ceea ce priveşte legalitatea prelucrării respective.

(158)Entităţile obligate ar putea recurge la serviciile altor operatori privaţi. Cu toate acestea, cadrul privind CSB/CFT ar trebui să se aplice numai entităţilor obligate, iar entităţile obligate ar trebui să rămână pe deplin răspunzătoare pentru respectarea cerinţelor în materie de CSB/CFT. Pentru a asigura securitatea juridică şi pentru a evita ca unele servicii să fie incluse accidental în domeniul de aplicare al prezentului regulament, este necesar să se clarifice faptul că persoanele a căror activitate se limitează la transformarea documentelor pe suport de hârtie în date în format electronic şi care acţionează în temeiul unui contract încheiat cu o entitate obligată, precum şi persoanele care furnizează instituţiilor de credit sau instituţiilor financiare doar sisteme de mesagerie sau alte sisteme de suport pentru transmiterea de fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 sau sisteme de compensare şi decontare nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(159)Entităţile obligate ar trebui să obţină şi să deţină informaţii adecvate şi exacte cu privire la beneficiarii reali şi la controlul persoanelor juridice. Întrucât acţiunile la purtător conferă dreptul de proprietate persoanei care deţine certificatul de acţiune la purtător, acestea permit beneficiarului real să rămână anonim. Pentru a se asigura că astfel de acţiuni nu sunt utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului, societăţile, altele decât cele ale căror titluri de valoare sunt cotate pe o piaţă reglementată sau ale căror acţiuni sunt emise ca titluri intermediate - ar trebui să convertească toate acţiunile la purtător existente în acţiuni nominative sau să le imobilizeze sau să le depună la o instituţie financiară. În plus, warantele pe acţiuni la purtător ar trebui să fie permise numai în formă intermediată.

(160)Anonimatul criptoactivelor le expune la riscuri de utilizare abuzivă în scopuri infracţionale. Conturile anonime de criptoactive, precum şi alte instrumente de anonimizare nu permit trasabilitatea transferurilor de criptoactive şi îngreunează identificarea tranzacţiilor legate între ele care ar putea genera suspiciuni sau aplicarea unui nivel adecvat de precauţie privind clientela. Pentru a asigura aplicarea eficace a cerinţelor în materie de CSB/CFT în cazul criptoactivelor, este necesar să se interzică furnizarea şi custodia conturilor anonime de criptoactive sau a conturilor care fac posibilă anonimizarea ori ascunderea sporită a tranzacţiilor de către furnizorii de servicii de criptoactive, inclusiv prin intermediul monedelor care favorizează anonimatul. Respectiva interdicţie nu se aplică furnizorilor de hardware şi software sau furnizorilor de portofele negăzduite în măsura în care aceştia nu au acces la respectivele portofele pentru criptoactive şi nici control asupra acestora.

(161)Utilizarea plăţilor mari în numerar este extrem de vulnerabilă la fenomenul spălării banilor şi al finanţării terorismului şi respectiva vulnerabilitate nu a fost suficient atenuată de cerinţa ca persoanele care comercializează bunuri să fie supuşi normelor de combatere a spălării banilor atunci când efectuează sau primesc plăţi în numerar în valoare de 10 000 EUR sau mai mult. În acelaşi timp, diferenţele de abordare dintre statele membre au subminat condiţiile de concurenţă echitabile de pe piaţa internă în detrimentul întreprinderilor situate în statele membre cu controale mai stricte. Prin urmare, este necesar să se introducă o limită la nivelul Uniunii pentru plăţile mari în numerar în valoare de 10 000 EUR. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta praguri mai mici şi dispoziţii suplimentare mai stricte, în măsura în care urmăresc obiective legitime de interes public. Având în vedere că cadrul privind CSB/CFT se bazează pe reglementarea economiei întreprinderilor, limita nu ar trebui să se aplice plăţilor efectuate între persoane fizice care nu acţionează în exerciţiul profesiei. În plus, pentru a asigura faptul că limita stabilită la nivelul Uniunii nu creează în mod neintenţionat obstacole în calea efectuării de plăţi de către persoanele care nu folosesc sau care nu au acces la servicii bancare sau obstacole în calea depunerii de către întreprinderi a veniturilor rezultate din activităţile lor în conturile lor, plăţile sau depozitele efectuate la sediile instituţiilor de credit, ale instituţiilor de plată sau ale instituţiilor emitente de monedă electronică ar trebui, de asemenea, să fie exceptate de la aplicarea limitei.

(162)Plăţile în numerar sau depozitele efectuate la sediile instituţiilor de credit, ale prestatorilor de servicii de plată şi ale furnizorilor de monedă electronică ce depăşesc pragul pentru plăţile mari în numerar nu ar trebui, în mod implicit, să fie considerate un indicator sau o suspiciune de spălare a banilor, de săvârşire a unei infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului. Raportarea acestor tranzacţii permite FIU să evalueze şi să identifice tipare în ceea ce priveşte circulaţia numerarului şi, în condiţiile în care aceste informaţii contribuie la analizele operaţionale sau strategice ale FIU, natura semnalărilor bazate pe praguri face ca acestea să fie diferite de rapoartele privind tranzacţiile suspecte. În acest sens, semnalările bazate pe praguri nu înlocuiesc cerinţa de a raporta tranzacţiile suspecte sau de a aplica măsuri sporite de precauţie în cazurile de risc mai ridicat. FIU ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca rapoartele să fie întocmite într-un anumit termen, ceea ce ar putea include transmiterea periodică pe bază agregată.

(163)Ar putea exista cazuri în care motive de forţă majoră, cum ar fi cele cauzate de catastrofe naturale, să ducă la pierderea pe scară largă a accesului la alte mecanisme de plată decât numerarul. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să poată suspenda aplicarea limitei privind plăţile mari în numerar. O astfel de suspendare este o măsură extraordinară şi ar trebui aplicată numai atunci când este necesar ca răspuns la situaţii excepţionale, justificate în mod corespunzător. Imposibilitatea de a avea acces la servicii financiare nu constituie un motiv valabil pentru suspendarea limitei în cazul în care acest lucru se datorează faptului că un stat membru nu le-a garantat consumatorilor accesul la infrastructura financiară pe întreg teritoriul său.

(164)Comisia ar trebui să evalueze costurile, beneficiile şi impactul ajustării limitei plăţilor mari în numerar la nivelul Uniunii, cu scopul de a crea condiţii de concurenţă mai echitabile pentru întreprinderi şi de a reduce posibilităţile infractorilor de a utiliza numerar pentru spălarea banilor. Respectiva evaluare ar trebui să ia în considerare, în special, nivelul cel mai adecvat pentru o limită armonizată a plăţilor în numerar la nivelul Uniunii, având în vedere actualele limite existente pentru plăţile în numerar în vigoare într-un număr mare de state membre, posibilitatea asigurării aplicării unei astfel de limite la nivelul Uniunii şi efectele unei astfel de limite asupra statutului de mijloc legal de plată al monedei euro.

(166)Riscurile asociate bunurilor cu valoare ridicată s-ar putea extinde şi la alte bunuri care sunt într-o mare măsură portabile, cum ar fi îmbrăcămintea şi accesoriile de îmbrăcăminte. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a extinde sfera entităţilor obligate pentru a include persoanele care comercializează astfel de bunuri cu valoare ridicată. În plus, având în vedere că prezentul regulament introduce pentru prima dată la nivelul Uniunii semnalări obligatorii bazate pe praguri în legătură cu anumite bunuri cu valoare ridicată, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza experienţei dobândite în ceea ce priveşte punerea în aplicare a prezentului regulament, necesitatea de a extinde sfera bunurilor care fac obiectul semnalărilor bazate pe praguri şi de a armoniza formatul pentru astfel de semnalări, ţinând seama de modul în care sunt utilizate semnalările bazate pe praguri efectuate de FIU-uri. În final, având în vedere riscurile asociate cu bunurile cu valoare ridicată în zonele de comerţ liber, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea de a extinde sfera informaţiilor care sunt raportate de operatorii care comercializează şi stochează bunuri cu valoare ridicată în astfel de zone de comerţ liber.

(167)Pentru a asigura aplicarea coerentă a cerinţelor în materie de CSB/CFT, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte identificarea ţărilor terţe cu risc ridicat, ţărilor terţe cu deficienţe în materie de conformitate şi ţărilor terţe care reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, precum şi a contramăsurilor sau a măsurilor sporite specifice de precauţie; atenuarea riscurilor care provin din astfel de ţări terţe; identificarea cazurilor suplimentare de risc mai ridicat care afectează Uniunea şi a măsurilor sporite de precauţie asociate; identificarea categoriilor suplimentare comune de funcţii publice importante; identificarea categoriilor de entităţi corporative asociate cu riscuri mai ridicate şi a pragurilor mai scăzute asociate în scopul identificării beneficiarilor reali prin participaţii în capitalurile proprii; definirea categoriilor de încălcări ale cerinţelor de transparenţă privind beneficiarii reali care fac obiectul sancţiunilor şi a persoanelor răspunzătoare pentru aceste încălcări, indicatorii de clasificare a nivelului de gravitate a acestor încălcări şi criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancţiunilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (²⁹). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(168)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ACSB care stabilesc cerinţele minime ale politicilor, procedurilor şi controalelor la nivel de grup, inclusiv standardele minime pentru schimbul de informaţii, criteriile pentru identificarea societăţii-mamă şi condiţiile în care structurile care deţin în comun proprietatea, gestionarea sau controalele de conformitate sunt obligate să aplice politici, proceduri şi controale la nivel de grup; precizarea tipului de măsuri suplimentare, inclusiv a măsurilor minime care să fie luate de grupuri atunci când dreptul ţărilor terţe nu permite punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor la nivel de grup şi a acţiunilor suplimentare de supraveghere; precizarea entităţilor obligate, a sectoarelor şi tranzacţiilor care sunt asociate unui risc mai ridicat şi care efectuează tranzacţii ocazionale de valoare scăzută, valorile aferente, criteriile de identificare a tranzacţiilor ocazionale şi a relaţiilor de afaceri şi criteriile de identificare a tranzacţiilor legate în scopul aplicării precauţiei privind clientela; şi precizarea informaţiilor necesare pentru aplicarea precauţiei privind clientela. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(169)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia privind identificarea ţărilor terţe care prezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii; a stabili formatul pentru întocmirea şi comunicarea listelor statelor membre de funcţii publice importante; şi pentru a identifica tipurile de entităţi juridice şi tipurile de construcţii juridice similare trust-urilor exprese reglementate de dreptul statelor membre. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰). De asemenea, competenţele de executare ar trebui conferite Comisiei pentru a decide încetarea contramăsurilor naţionale specifice suplimentare.

(170)Comisia ar trebui împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ACSB care să specifice formatul care urmează să fie utilizat pentru raportarea suspiciunilor şi pentru furnizarea de evidenţe ale tranzacţiilor şi formatul care urmează să fie utilizat de FIU pentru raportarea informaţiilor către EPPO. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE şi în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2024/1620.

(174)Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acţiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1:Obiect şi definiţii

Art. 2: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1."spălare a banilor" înseamnă faptele prevăzute la articolul 3 alineatele (1) şi (5) din Directiva (UE) 2018/1673, inclusiv complicitatea, instigarea şi tentativa de a săvârşi faptele respective, indiferent dacă activităţile care au generat bunurile care urmează a fi spălate au fost derulate pe teritoriul unui stat membru sau pe teritoriul unei ţări terţe; cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară ca element al faptei respective poate fi dedusă din împrejurări de fapt obiective;

3."activitate infracţională" înseamnă activitatea infracţională în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2018/1673, precum şi frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371, corupţia pasivă şi corupţia activă în sensul definiţiilor de la articolul 4 alineatul (2), şi deturnarea de fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din directiva respectivă;

6."instituţie financiară" înseamnă:

a)o întreprindere, alta decât o instituţie de credit sau o firmă de investiţii, care efectuează una sau mai multe dintre activităţile enumerate la punctele 2-12, 14 şi 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²), inclusiv activităţile caselor de schimb valutar (bureaux de change), excluzând însă activităţile menţionate la punctul 8 din anexa I la Directiva (UE) 2015/2366, sau o întreprindere a cărei activitate principală constă în achiziţionarea de participaţii, inclusiv o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă şi o societate financiară holding cu activitate mixtă;

b)o întreprindere de asigurare în sensul definiţiei de la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³³), în măsura în care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă sau alte activităţi de asigurare legate de investiţii reglementate de directiva respectivă, inclusiv holdinguri de asigurare şi holdinguri mixte de asigurare, în sensul definiţiilor de la articolul 212 alineatul (1) litera (f) şi, respectiv, litera (g) din Directiva 2009/138/CE;

c)un intermediar de asigurări în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva (UE) 2016/97, atunci când acţionează în legătură cu asigurările de viaţă şi alte servicii de asigurare legate de investiţii, cu excepţia intermediarului de asigurări care nu colectează prime sau sume destinate clientului şi care acţionează sub responsabilitatea uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau intermediari pentru produsele care îi privesc pe fiecare dintre aceştia;

e)un organism de plasament colectiv, în special:

(i)un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, şi societatea sa de administrare în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă, sau o societate de investiţii autorizată în conformitate cu directiva respectivă şi care nu a desemnat o societate de administrare, care pune la dispoziţie pentru achiziţionare titluri de participare ale OPCVM-urilor în Uniune;

f)un depozitar central de titluri de valoare în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁵);

g)un creditor în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 2 din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁶) şi la articolul 3 litera (b) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁷);

11."furnizor de servicii pentru trust-uri sau societăţi" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează unor terţi, cu titlu profesional, oricare dintre următoarele servicii:

16."intermediar de finanţare participativă" înseamnă o întreprindere, alta decât un furnizor de servicii de finanţare participativă, a cărei activitate constă în a pune în legătură sau a facilita punerea în legătură, prin intermediul unui sistem de informaţii online accesibil publicului sau unui număr limitat de finanţatori:

17."monedă electronică" înseamnă moneda electronică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁸), dar excluzând valoarea monetară prevăzută la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă;

18."stabilire" înseamnă exercitarea efectivă de către o entitate obligată a unei activităţi economice care intră sub incidenţa articolului 3, într-un stat membru sau într-o ţară terţă, alta decât ţara în care este situat sediul său social, pentru o perioadă nedeterminată şi prin intermediul unei infrastructuri stabile, care include:

22."relaţie de corespondent" înseamnă:

23."instituţie fictivă" înseamnă:

a)în ceea ce priveşte instituţiile de credit şi instituţiile financiare, altele decât furnizorii de servicii de criptoactive: o instituţie de credit sau o instituţie financiară ori o instituţie care desfăşoară activităţi echivalente celor desfăşurate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare, creată într-o jurisdicţie în care nu are prezenţă fizică prin care să se exercite o conducere şi o gestiune veritabile şi care nu este afiliată unui grup financiar reglementat;

33."informaţii de bază" înseamnă:

a)în ceea ce priveşte o entitate juridică:

b)în ceea ce priveşte o construcţie juridică:

34."persoană expusă politic" înseamnă o persoană fizică ce ocupă sau căreia i s-au încredinţat funcţii publice importante, printre care cele de:

a)într-un stat membru:

(vii)membri ai organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale întreprinderilor controlate în temeiul oricăreia dintre circumstanţele enumerate la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE de către stat, sau, în cazul în care respectivele întreprinderi pot fi considerate întreprinderi mijlocii sau mari sau grupuri mijlocii sau mari, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (3), (4), (6) şi (7) din directiva respectivă, de către autorităţile regionale sau locale;

35."membru al familiei" înseamnă:

36."persoană cunoscută ca asociat apropiat" înseamnă:

37."organ de conducere" înseamnă un organ sau organe ale unei entităţi obligate, care sunt numite în conformitate cu dreptul intern, care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele şi direcţia generală a entităţii obligate şi care supraveghează şi monitorizează procesul decizional de conducere şi include persoanele care conduc efectiv activitatea entităţii obligate; în cazul în care nu există un astfel de organ, persoana care conduce efectiv activitatea entităţii obligate;

42."societate-mamă" înseamnă:

b)în ceea ce priveşte grupurile al căror sediu social este situat în afara Uniunii, în cazul în care cel puţin două filiale sunt entităţi obligate stabilite în Uniune, o întreprindere din cadrul respectivului grup stabilită în Uniune care:

44."autoritate competentă" înseamnă:

48."fonduri sau alte active" înseamnă orice active, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, activele financiare, resursele economice, inclusiv petrolul şi alte resurse naturale, bunurile de orice fel, corporale sau necorporale, mobile sau imobile, indiferent de cum au fost dobândite, precum şi actele sau instrumentele juridice sub orice formă, inclusiv sub formă electronică sau digitală, care atestă dreptul de proprietate sau un interes faţă de astfel de fonduri sau alte active, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, creditele bancare, cecurile de călătorie, cecurile bancare, ordinele de plată, acţiunile, titlurile de valoare, obligaţiunile, tratele sau acreditivele, precum şi orice dobânzi, dividende sau alte venituri sau valori provenite din sau generate de aceste fonduri sau alte active, precum şi orice alte active care ar putea fi utilizate pentru obţinerea de fonduri, bunuri sau servicii;

50."sancţiuni financiare ale ONU" înseamnă atât îngheţarea activelor, cât şi interdicţiile de a pune la dispoziţie, direct sau indirect, fonduri sau alte active în beneficiul persoanelor şi entităţilor desemnate sau incluse pe listă în temeiul:

51."sancţiunile financiare ale ONU legate de finanţarea proliferării" înseamnă atât îngheţarea activelor, cât şi interdicţiile de a pune la dispoziţie, direct sau indirect, fonduri sau alte active în beneficiul persoanelor şi entităţilor desemnate sau incluse pe listă în temeiul:

57."parteneriat pentru schimbul de informaţii" înseamnă un mecanism care permite schimbul şi prelucrarea de informaţii între entităţile obligate şi, după caz, autorităţile competente menţionate la punctul 44 literele (a), (b) şi (c), în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor, a infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor şi a finanţării terorismului, fie la nivel naţional, fie la nivel transfrontalier şi indiferent de forma parteneriatului respectiv.

(3)În cazul în care acest lucru este justificat de modul lor de organizare administrativă şi de riscuri, statele membre pot stabili praguri mai scăzute pentru desemnarea următoarelor funcţii publice importante:

(4)În legătură cu alineatul (1) punctul 34 litera (a) subpunctul (vii) de la prezentul articol, în cazul în care acest lucru este justificat de modul lor de organizare administrativă şi de riscuri, statele membre pot stabili praguri mai scăzute pentru identificarea întreprinderilor controlate de autorităţile regionale sau locale decât cele definite la articolul 3 alineatele (3), (4), (6) şi (7) din Directiva 2013/34/UE.

SECŢIUNEA 2:Domeniu de aplicare

Art. 3: Entităţi obligate

3.următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităţilor lor profesionale:

(b)notarii, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiară sau imobiliară, sau când acordă asistenţă pentru planificarea sau efectuarea tranzacţiilor pentru client referitoare la oricare dintre următoarele:

(l)operatorii din domeniul migraţiei prin investiţii autorizaţi să reprezinte ori să ofere servicii de intermediere resortisanţilor ţărilor terţe care doresc să obţină drepturi de şedere într-un stat membru în schimbul oricărui tip de investiţii, inclusiv transferuri de capital, achiziţionarea sau închirierea de bunuri, investiţii în obligaţiuni de stat, investiţii în entităţi corporative, donaţii sau fonduri de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public şi contribuţii la bugetul de stat;

Art. 4: Exceptări pentru anumiţi furnizori de servicii de jocuri de noroc

(1)Statele membre pot decide să excepteze, total sau parţial, furnizorii de servicii de jocuri de noroc de la cerinţele prevăzute în prezentul regulament, pe baza riscului redus dovedit reprezentat de natura şi, după caz, de amploarea operaţiunilor acestor servicii.

(2)În sensul alineatului (1), statele membre efectuează o evaluare a riscurilor serviciilor de jocuri de noroc, evaluând:

Art. 5: Exceptări în ceea ce priveşte anumite cluburi de fotbal profesionist

(1)Statele membre pot decide să excepteze, integral sau parţial, cluburile de fotbal profesionist care participă la divizia de cel mai înalt nivel a ligii naţionale de fotbal şi care au o cifră de afaceri anuală totală mai mică de 5 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională pentru fiecare dintre cei doi ani calendaristici precedenţi de la cerinţele stabilite în prezentul regulament, pe baza riscului redus dovedit reprezentat de natura şi de amploarea operaţiunilor acestor cluburi de fotbal profesionist.

(2)În scopul aplicării alineatului (1), statele membre efectuează o evaluare a riscurilor reprezentate de cluburile de fotbal profesionist, evaluând:

Art. 6: Exceptări pentru anumite activităţi financiare

(1)Cu excepţia persoanelor implicate în activitatea de remitere de bani în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 22 din Directiva (UE) 2015/2366, statele membre pot decide să excepteze, ocazional sau foarte limitat, persoanele fizice sau juridice care desfăşoară o activitate financiară menţionată la punctele 2-12, 14 şi 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE, de la cerinţele prevăzute în prezentul regulament, în cazul în care există un risc redus de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, cu condiţia să fie îndeplinite toate criteriile următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (b), statele membre aplică un prag maxim pe client şi pe tranzacţie unică, indiferent dacă tranzacţia este efectuată într-o singură operaţiune sau prin intermediul unor tranzacţii legate între ele. Pragul maxim respectiv se stabileşte la nivel naţional, în funcţie de tipul de activitate financiară. Pragul maxim trebuie să fie suficient de scăzut pentru a se asigura faptul că tipurile de tranzacţii în cauză constituie o metodă nepractică şi ineficientă de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi nu trebuie să depăşească 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent de mijlocul prin care se realizează plata.

Art. 7: Notificarea prealabilă a exceptărilor

SECŢIUNEA 3:Operaţiunile transfrontaliere

Art. 8: Notificarea operaţiunilor transfrontaliere şi aplicarea dreptului intern

(1)Entităţile obligate care doresc să desfăşoare activităţi pe teritoriul unui alt stat membru pentru prima dată notifică supraveghetorii din statul membru de origine cu privire la activităţile pe care intenţionează să le desfăşoare în celălalt stat membru. Notificarea respectivă se transmite de îndată ce entitatea obligată întreprinde demersuri pentru a desfăşura activităţile respective şi, în ceea ce priveşte sediile sale, cu cel puţin trei luni înainte de începerea activităţilor respective. Entităţile obligate informează imediat supraveghetorii din statul membru de origine la momentul începerii activităţilor respective în celălalt stat membru.

(5)În cazul în care entităţile obligate, astfel cum sunt menţionate la articolul 38 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1640 îşi desfăşoară activitatea în alte state membre decât cel în care sunt stabilite prin intermediul unor agenţi, distribuitori sau al altor tipuri de infrastructură situate în aceste alte state membre în temeiul libertăţii de a presta servicii, ele aplică normele statelor membre în care prestează servicii în legătură cu activităţile respective, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 38 alineatul (2) din directiva respectivă, caz în care entităţile obligate aplică normele statului membru în care este situat sediul lor social.

CAPITOLUL II:POLITICILE, PROCEDURILE ŞI CONTROALELE INTERNE ALE ENTITĂŢILOR OBLIGATE

SECŢIUNEA 1:Politicile, procedurile şi controalele interne, evaluarea riscurilor şi personalul

Art. 9: Domeniul de aplicare al politicilor, procedurilor şi controalelor interne

(1)Entităţile obligate instituie politici, proceduri şi controale interne pentru a asigura respectarea prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi a oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor şi, în special:

b)în plus faţă de obligaţia de a aplica sancţiuni financiare specifice, pentru a atenua şi a gestiona riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice.

(2)Politicile, procedurile şi controalele menţionate la alineatul (1) cuprind:

a)politici şi proceduri interne, inclusiv în special:

b)controale interne şi o funcţie de audit independentă în scopul testării politicilor şi procedurilor interne menţionate la litera (a) de la prezentul alineat şi a controalelor în vigoare în cadrul entităţii obligate; în absenţa unei funcţii de audit independente, entităţile obligate pot solicita ca această testare să fie efectuată de un expert extern.

(4)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări cu privire la elementele pe care entităţile obligate ar trebui să le ia în considerare, bazate pe natura activităţii lor, inclusiv riscurile şi complexitatea aferente acesteia, precum şi pe dimensiunea entităţilor, atunci când decid cu privire la amploarea politicilor, procedurilor şi controalelor lor interne, în special în ceea ce priveşte personalul alocat funcţiilor de conformitate. Orientările respective identifică situaţiile în care, datorită naturii şi dimensiunii entităţii obligate:

Art. 10: Evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere

(1)Entităţile obligate iau măsuri adecvate, proporţionale cu natura activităţii acestora, inclusiv cu riscurile şi complexitatea aferente acesteia, precum şi cu dimensiunea lor, pentru a identifica şi a evalua riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care sunt expuse, precum şi riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice, ţinând seama cel puţin de:

f)informaţiile privind baza de clienţi.

Înainte de lansarea de produse, servicii sau practici comerciale noi, inclusiv utilizarea de noi canale de livrare şi de tehnologii noi sau în curs de dezvoltare, împreună cu produse şi servicii noi sau preexistente sau înainte de a începe să furnizeze un serviciu sau un produs existent unui nou segment de clienţi sau într-o nouă zonă geografică, entităţile obligate identifică şi evaluează, în special, riscurile aferente de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi iau măsurile adecvate pentru a gestiona şi a atenua riscurile respective.

(2)Evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere întocmită de entitatea obligată în temeiul alineatului (1) este documentată, actualizată şi revizuită periodic, inclusiv în cazul în care orice evenimente interne sau externe afectează în mod semnificativ riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate activităţilor, produselor, tranzacţiilor, canalelor de livrare, clienţilor sau zonelor geografice de activitate ale entităţii obligate. Evaluarea este pusă la dispoziţia supraveghetorilor la cerere.

Art. 11: Funcţiile de conformitate

(1)Entităţile obligate numesc un membru al organului de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere care să fie responsabil cu asigurarea respectării prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi a oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor (denumit în continuare "manager responsabil cu funcţia de conformitate").

Managerul responsabil cu funcţia de conformitate se asigură că politicile, procedurile şi controalele interne ale entităţii obligate sunt în concordanţă cu expunerea la risc a entităţii obligate şi că acestea sunt puse în aplicare. Managerul responsabil cu funcţia de conformitate se asigură, de asemenea, că sunt alocate suficiente resurse umane şi materiale în acest scop. Managerul responsabil cu funcţia de conformitate este responsabil de primirea informaţiilor cu privire la deficienţele semnificative sau importante ale unor astfel de politici, proceduri şi controale.

(2)Entităţile obligate dispun de un coordonator al funcţiei de conformitate, numit de organul de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere şi cu o poziţie ierarhică suficient de înaltă, care este responsabil de politicile, procedurile şi controalele desfăşurate în aplicarea zilnică a cerinţelor entităţii obligate în materie de CSB/CFT, inclusiv în ceea ce priveşte punerea în aplicare a sancţiunilor financiare specifice, şi este un punct de contact pentru autorităţile competente. Coordonatorul funcţiei de conformitate este, de asemenea, responsabil de raportarea tranzacţiilor suspecte către FIU, în conformitate cu articolul 69 alineatul (6).

Coordonatorul funcţiei de conformitate poate fi revocat numai în urma notificării prealabile a organului de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere. Entitatea obligată notifică supraveghetorului revocarea coordonatorului funcţiei de conformitate, specificând dacă decizia se referă la îndeplinirea sarcinilor atribuite în temeiul prezentului regulament. Coordonatorul funcţiei de conformitate poate, din proprie iniţiativă sau la cerere, să furnizeze supraveghetorului informaţii cu privire la revocare. Supraveghetorul poate utiliza informaţiile respective pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat şi al articolului 37 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1640.

(5)Entităţile obligate se asigură că coordonatorul funcţiei de conformitate şi persoana responsabilă de funcţia de audit menţionată la articolul 9 alineatul (2) litera (b) pot raporta direct organului de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere şi, în cazul în care există un astfel de organ, organului de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de supraveghere în mod independent şi pot exprima preocupări şi avertiza organul de conducere, în cazul în care evoluţii specifice ale riscurilor afectează sau pot afecta entitatea obligată.

(6)Managerul responsabil cu funcţia de conformitate raportează periodic organului de conducere cu privire la punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate. În special, managerul responsabil cu funcţia de conformitate prezintă organului de conducere o dată pe an sau, dacă este cazul, mai frecvent un raport privind punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate elaborat de coordonatorul funcţiei de conformitate şi informează respectivul organ cu privire la rezultatul eventualelor revizuiri. Managerul responsabil cu funcţia de conformitate ia măsurile necesare pentru a remedia în timp util eventualele deficienţe identificate.

(7)În cazul în care natura activităţii entităţii obligate, inclusiv riscurile şi complexitatea sa, precum şi dimensiunea sa, justifică acest lucru, funcţiile managerului responsabil cu funcţia de conformitate şi ale coordonatorului funcţiei de conformitate pot fi îndeplinite de aceeaşi persoană fizică. Funcţiile respective pot fi cumulate cu alte funcţii.

Art. 12: Cunoaşterea cerinţelor

Entităţile obligate iau măsuri pentru a se asigura că angajaţii lor sau persoanele aflate în poziţii comparabile a căror funcţie impune acest lucru, inclusiv agenţii şi distribuitorii lor, au luat cunoştinţă de cerinţele care decurg din prezentul regulament, din Regulamentul (UE) 2023/1113 şi din orice act administrativ emis de orice supraveghetor, precum şi de evaluarea riscurilor la nivelul întregii activităţi şi de politicile, procedurile şi controalele interne în vigoare în cadrul entităţii obligate, inclusiv în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament.

Măsurile menţionate la primul paragraf includ participarea angajaţilor sau a persoanelor aflate în poziţii comparabile, inclusiv a agenţilor şi a distribuitorilor, la programe specifice de formare permanentă, menite să îi ajute să recunoască operaţiunile care pot avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului şi să îi înveţe cum să procedeze în astfel de cazuri. Astfel de programe de formare trebuie să fie adecvate funcţiilor sau activităţilor lor şi riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă entitatea obligată şi să fie documentate în mod corespunzător.

Art. 13: Integritatea angajaţilor

(1)Orice angajat sau persoană aflată într-o poziţie comparabilă, inclusiv agenţii şi distribuitorii, care participă direct la respectarea de către entitatea obligată a prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi a oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor este supus unei evaluări proporţionale cu riscurile asociate sarcinilor îndeplinite şi al cărei conţinut este aprobat de coordonatorul funcţiei de conformitate cu privire la:

(2)Angajaţii sau persoanele aflate în poziţii comparabile, inclusiv agenţii şi distribuitorii, cărora li s-au încredinţat sarcini legate de respectarea de către entitatea obligată a prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/1113 şi a oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor, îl informează pe coordonatorul funcţiei de conformitate cu privire la orice relaţie privată sau profesională apropiată stabilită cu clienţii sau potenţialii clienţi ai entităţii obligate şi sunt împiedicaţi să îndeplinească orice sarcină legată de conformitatea entităţii obligate în raport cu aceşti clienţi.

Art. 14: Raportarea încălcărilor şi protecţia persoanelor care efectuează raportarea

(1)Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴¹) se aplică raportării încălcărilor prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) 2023/1113 şi ale oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor, precum şi protecţiei persoanelor care raportează astfel de încălcări.

SECŢIUNEA 2:Dispoziţii aplicabile grupurilor

Art. 16: Cerinţe la nivel de grup

(1)O societate-mamă se asigură că cerinţele privind procedurile interne, evaluarea riscurilor şi personalul menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol se aplică tuturor sucursalelor şi filialelor grupului din statele membre şi, în cazul grupurilor al căror sediu social este situat în Uniune, din ţări terţe. În acest scop, o societate-mamă efectuează o evaluare a riscurilor la nivel de grup, ţinând seama de evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere efectuată de toate sucursalele şi filialele grupului, şi stabileşte şi pune în aplicare politici, proceduri şi controale la nivel de grup, inclusiv cu privire la protecţia datelor şi la schimbul de informaţii în cadrul grupului în scopul CSB/CFT, pentru a se asigura că angajaţii din cadrul grupului cunosc cerinţele care decurg din prezentul regulament. Entităţile obligate din cadrul grupului pun în aplicare respectivele politici, proceduri şi controale la nivel de grup ţinând seama de specificul lor şi de riscurile la care sunt expuse.

(2)Funcţiile de conformitate se stabilesc la nivelul grupului. Aceste funcţii includ un manager responsabil cu funcţia de conformitate la nivelul grupului şi, în cazul în care activităţile desfăşurate la nivel de grup justifică acest lucru, un coordonator al funcţiei de conformitate. Decizia privind amploarea funcţiilor de conformitate trebuie să fie fundamentată.

Managerul responsabil cu funcţia de conformitate menţionat la primul paragraf raportează periodic organului de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere al societăţii-mamă cu privire la punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor la nivel de grup. Managerul responsabil cu funcţia de conformitate prezintă cel puţin o dată pe an un raport privind punerea în aplicare a politicilor, procedurilor şi controalelor interne ale entităţii obligate şi ia măsurile necesare pentru remedierea în timp util a oricăror deficienţe identificate. În cazul în care organul de conducere acţionând în exercitarea funcţiei sale de conducere este un organism responsabil în mod colectiv pentru deciziile sale, managerul responsabil cu funcţia de conformitate îi acordă asistenţă şi consiliere şi pregăteşte deciziile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

(3)Politicile, procedurile şi controalele referitoare la schimbul de informaţii menţionate la alineatul (1) impun obligativitatea entităţilor obligate din cadrul grupului de a face schimb de informaţii atunci când acest schimb este relevant în scopul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela şi al gestionarii riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Schimbul de informaţii în cadrul grupului se referă în special la identitatea şi caracteristicile clientului, ale beneficiarilor săi reali sau ale persoanei în numele căreia acţionează clientul, la natura şi scopul relaţiei de afaceri şi al tranzacţiilor ocazionale şi la suspiciunile, însoţite de analizele subiacente, potrivit cărora fondurile sunt produse ale activităţii infracţionale ori sunt legate de finanţarea terorismului raportate către FIU în temeiul articolului 69, cu excepţia cazului în care FIU dispune altfel.

(4)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare specifică cerinţele minime pentru politicile, procedurile şi controalele la nivel de grup, inclusiv standardele minime pentru schimbul de informaţii în cadrul grupului, criteriile pentru identificarea societăţii-mamă în cazurile care intră sub incidenţa articolului 2 alineatul (1) punctul 42 litera (b), condiţiile în care dispoziţiile prezentului articol se aplică entităţilor care fac parte din structuri care deţin în comun proprietatea, gestionarea sau controlul conformităţii, inclusiv reţele sau parteneriate, precum şi criteriile pentru identificarea societăţii-mamă din Uniune în cazurile respective.

Art. 17: Sucursale şi filiale în ţări terţe

(2)În cazul în care legislaţia unei ţări terţe nu permite respectarea prezentului regulament, societatea-mamă ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că sucursalele şi filialele din ţara terţă respectivă fac faţă în mod eficace riscului de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi informează supraveghetorii din statul său membru de origine cu privire la măsurile suplimentare respective. În cazul în care supraveghetorii din statul membru de origine consideră că măsurile suplimentare nu sunt suficiente, autorităţile respective exercită acţiuni suplimentare de supraveghere, inclusiv impunând grupului să nu stabilească nicio relaţie de afaceri, să pună capăt celor existente ori să nu efectueze tranzacţii sau să îşi închidă operaţiunile în ţara terţă.

(3)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare precizează tipul de măsuri suplimentare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv măsurile minime care trebuie luate de entităţile obligate în cazul în care dreptul ţării terţe nu permite punerea în aplicare a măsurilor necesare în temeiul articolului 16 şi acţiunile suplimentare de supraveghere necesare în astfel de cazuri.

SECŢIUNEA 3:Externalizarea

Art. 18: Externalizarea

(2)Atunci când îndeplinesc sarcinile prevăzute de prezentul articol, furnizorii de servicii sunt consideraţi ca făcând parte din entitatea obligată, inclusiv în cazul în care aceştia au obligaţia de a consulta registrele centrale menţionate la articolul 10 din Directiva (UE) 2024/1640 (denumite în continuare "registrele centrale") în scopul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela în numele entităţii obligate.

(3)Sarcinile externalizate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol nu se îndeplinesc într-un mod care să afecteze semnificativ calitatea politicilor şi a procedurilor entităţii obligate în vederea respectării cerinţelor prezentului regulament şi ale Regulamentului (UE) 2023/1113, precum şi a controalelor în vigoare pentru a testa respectivele politici şi măsuri. Următoarele sarcini nu pot fi externalizate în nicio situaţie:

(4)Înainte ca o entitate obligată să externalizeze o sarcină în temeiul alineatului (1), aceasta se asigură că furnizorul de servicii este suficient de calificat pentru a îndeplini sarcinile care urmează să fie externalizate.

În cazul în care o entitate obligată externalizează o sarcină în temeiul alineatului (1), aceasta se asigură că furnizorul de servicii, precum şi orice furnizor ulterior de servicii subcontractate, aplică politicile şi procedurile adoptate de entitatea obligată. Condiţiile pentru efectuarea acestor sarcini se stabilesc printr-un acord scris încheiat între entitatea obligată şi furnizorul de servicii. Entitatea obligată efectuează controale periodice pentru a confirma punerea efectivă în aplicare a acestor politici şi proceduri de către furnizorul de servicii. Frecvenţa acestor controale se stabileşte pe baza naturii critice a sarcinilor externalizate.

(6)Prin derogare de la alineatul (1), entităţile obligate nu pot externaliza sarcini care decurg din cerinţele prevăzute în prezentul regulament către furnizori de servicii care îşi au reşedinţa sau sunt stabiliţi în ţări terţe identificate în temeiul secţiunii 2 din capitolul III, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(7)Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care un organism de plasament colectiv nu are personalitate juridică sau are doar un consiliu de administraţie şi a delegat prelucrarea subscrierilor şi colectarea de fonduri, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, de la investitori către o altă entitate, acesta poate externaliza sarcina menţionată la alineatul (3) literele (c), (d) şi (e) către unul dintre furnizorii săi de servicii.

(8)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări adresate entităţilor obligate cu privire la:

CAPITOLUL III:PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 19: Aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela

(1)Entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în oricare dintre următoarele situaţii:

(2)Pe lângă circumstanţele menţionate la alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare, cu excepţia furnizorilor de servicii de criptoactive, aplică măsuri de precauţie privind clientela atunci când iniţiază sau execută o tranzacţie ocazională care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2023/1113, în valoare de cel puţin 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia respectivă se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.

(3)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), furnizorii de servicii de criptoactive:

(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), entităţile obligate aplică cel puţin măsurile de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în numerar în valoare de cel puţin 3 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.

(6)În sensul prezentului capitol, entităţile obligate consideră ca fiind clienţii lor următoarele persoane:

(7)Supraveghetorii pot, în mod direct sau în cooperare cu alte autorităţi din statul membru respectiv, să excepteze entităţile obligate de la aplicarea, integrală sau parţială, a măsurilor de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în ceea ce priveşte moneda electronică, pe baza riscului scăzut dovedit pe care îl prezintă natura produsului, în cazul în care sunt îndeplinite toate următoarele condiţii de diminuare a riscurilor:

(9)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:

Art. 20: Măsuri de precauţie privind clientela

(1)În scopul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela, entităţile obligate aplică toate măsurile care urmează:

(2)Entităţile obligate stabilesc amploarea măsurilor menţionate la alineatul (1) pe baza unei analize individuale a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, având în vedere caracteristicile specifice ale clientului şi ale relaţiei de afaceri sau ale tranzacţiei ocazionale şi ţinând seama de evaluarea riscurilor la nivelul întregii întreprinderi efectuată de entitatea obligată în temeiul articolului 10 şi de variabilele privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului prevăzute în anexa I, precum şi de factorii de risc prevăzuţi în anexele II şi III.

Art. 21: Incapacitatea de a respecta cerinţa de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela

(1)În cazul în care o entitate obligată nu este în măsură să respecte cerinţa de a aplica măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1), aceasta se abţine de la efectuarea unei tranzacţii sau de la stabilirea unei relaţii de afaceri şi pune capăt relaţiei de afaceri şi are în vedere raportarea la FIU a tranzacţiei suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 69.

(2)Alineatul (1) nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în măsura în care aceştia evaluează situaţia juridică a clientului lor sau îndeplinesc sarcina de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea acestor proceduri.

(3)Entităţile obligate ţin evidenţa măsurilor luate pentru a se conforma cerinţei de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela, inclusiv evidenţe ale deciziilor luate, precum şi documentele justificative şi justificările relevante. Documentele, datele sau informaţiile deţinute de entitatea obligată se actualizează ori de câte ori măsurile de precauţie privind clientela sunt revizuite în temeiul articolului 26.

Art. 22: Identificarea şi verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real

(1)Cu excepţia cazurilor de risc mai redus cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 3 şi indiferent de aplicarea de măsuri suplimentare în cazurile de risc mai ridicat în temeiul secţiunii 4, entităţile obligate obţin cel puţin următoarele informaţii pentru a identifica clientul, orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului şi persoanele fizice în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate:

a)în cazul unei persoane fizice:

b)în cazul unei entităţi juridice:

c)pentru o persoană care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau o persoană care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare:

(2)În scopul identificării beneficiarului real al unei entităţi juridice sau al unei construcţii juridice, entităţile obligate colectează informaţiile menţionate la articolul 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).

În cazul în care efectuarea verificării identităţii menţionată la al doilea paragraf poate indica clientului că entitatea obligată are îndoieli cu privire la beneficiarul real al entităţii juridice, entitatea obligată se abţine de la verificarea identităţii membrilor personalului de conducere de nivel superior şi, în schimb, consemnează măsurile luate pentru a stabili identitatea beneficiarilor reali şi a membrilor personalului de conducere de nivel superior. Entităţile obligate ţin evidenţa acţiunilor întreprinse, precum şi a dificultăţilor întâmpinate în cursul procesului de identificare care au condus la identificarea unui membru al personalului de conducere de nivel superior.

(3)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare obţin informaţii pentru a identifica şi verifica identitatea persoanelor fizice sau juridice care utilizează orice IBAN virtual pe care îl emit, precum şi cu privire la contul bancar sau de plăţi asociat.

Instituţia de credit sau instituţia financiară care administrează contul bancar sau de plăţi către care un IBAN virtual, emis de o altă instituţie de credit sau instituţia financiară, redirecţionează plăţile se asigură că poate obţine de la instituţia emitentă a IBAN-ului virtual informaţiile de identificare şi verificare a identităţii persoanei fizice care utilizează respectivul IBAN virtual fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării informaţiilor.

(5)În cazul trust-urilor discreţionare, o entitate obligată obţine informaţii suficiente cu privire la beneficiarii potenţiali şi beneficiarii impliciţi pentru a-i permite să stabilească identitatea beneficiarului în momentul exercitării de către persoanele care deţin calitatea de trustee a puterii lor discreţionare sau în momentul în care beneficiarii impliciţi devin beneficiari ca urmare a faptului că persoanele care deţin calitatea de trustee nu şi-au exercitat puterea discreţionară.

(6)Entităţile obligate obţin informaţiile, documentele şi datele necesare pentru verificarea identităţii clientului şi a oricărei persoane care pretinde că acţionează în numele clientului prin oricare dintre următoarele mijloace:

(7)Entităţile obligate verifică identitatea beneficiarului real şi, după caz, a persoanelor în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate, prin oricare dintre metodele următoare:

b)prin luarea de măsuri rezonabile pentru a obţine informaţiile, documentele şi datele necesare de la client sau din alte surse fiabile, inclusiv din registre publice, altele decât registrele centrale.

Art. 23: Momentul la care are loc verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real

(1)Verificarea identităţii clientului, a beneficiarului real şi a oricăror persoane în temeiul articolului 20 alineatul (1) literele (h) şi (i) are loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii ocazionale. O astfel de obligaţie nu se aplică situaţiilor de risc mai redus în temeiul secţiunii 3 din prezentul capitol, cu condiţia ca riscul mai redus să justifice amânarea acestei verificări.

(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie de credit sau o instituţie financiară poate deschide un cont, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, astfel cum poate fi solicitat de un client, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b).

(4)Ori de câte ori stabilesc o nouă relaţie de afaceri cu o entitate juridică sau cu persoana care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau cu persoana care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare menţionate la articolele 51, 57, 58, 61 şi 67 şi sub rezerva înregistrării informaţiilor privind beneficiarii reali în temeiul articolului 10 din Directiva (UE) 2024/1640, entităţile obligate obţin o dovadă valabilă a înregistrării sau un extras emis recent din registru care confirmă valabilitatea înregistrării.

Art. 24: Raportarea discrepanţelor faţă de informaţiile conţinute în registrele beneficiarilor reali

(1)Entităţile obligate raportează registrelor centrale orice discrepanţe pe care le constată între informaţiile disponibile în registrele centrale şi informaţiile pe care le colectează în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 22 alineatul (7).

Discrepanţele menţionate la primul paragraf se raportează fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile calendaristice de la depistarea acestora. Atunci când raportează astfel de discrepanţe, entităţile obligate adaugă la rapoartele lor informaţiile pe care le-au obţinut, indicând discrepanţa şi persoanele pe care le consideră a fi beneficiarii reali şi, după caz, acţionarii nominali şi directorii nominali, precum şi motivele care justifică această concluzie.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), entităţile obligate pot să nu raporteze discrepanţele registrului central şi, în schimb, pot solicita informaţii suplimentare de la clienţi în cazul în care discrepanţele identificate:

b)sunt rezultatul unor date depăşite, dar beneficiarii reali sunt cunoscuţi de entitatea obligată dintr-o altă sursă fiabilă şi nu există motive pentru a suspecta că există intenţia de a ascunde informaţii.

(4)Prezentul articol nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în ceea ce priveşte informaţiile pe care aceştia le primesc de la un client sau pe care le obţin în legătură cu clientul respectiv în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.

Art. 25: Identificarea scopului şi a naturii dorite a unei relaţii de afaceri sau a unei tranzacţii ocazionale

Art. 26: Monitorizarea permanentă a relaţiei de afaceri şi monitorizarea tranzacţiilor efectuate de clienţi

(1)Entităţile obligate efectuează o monitorizare permanentă a relaţiilor de afaceri, inclusiv a tranzacţiilor efectuate de client pe parcursul unei relaţii de afaceri, pentru a asigura că tranzacţiile respective sunt în concordanţă cu informaţiile pe care entitatea obligată le are cu privire la client, activitatea economică şi profilul de risc ale clientului şi, dacă este necesar, cu informaţiile privind originea şi destinaţia fondurilor şi pentru a depista tranzacţiile care vor face obiectul unei evaluări mai aprofundate în temeiul articolului 69 alineatul (2).

(2)În contextul monitorizării permanente menţionate la alineatul (1), entităţile obligate se asigură că documentele, datele sau informaţiile relevante referitoare la clienţi sunt actualizate.

(3)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatul (2), entităţile obligate examinează şi, după caz, actualizează informaţiile referitoare la clienţi în cazul în care:

(4)Pe lângă monitorizarea permanentă menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, entităţile obligate verifică periodic dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (d). Frecvenţa acestei verificări este proporţională cu expunerea entităţii obligate şi a relaţiei de afaceri la riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice.

Art. 27: Măsuri temporare pentru clienţii care fac obiectul sancţiunilor financiare ale ONU

(1)În ceea ce priveşte clienţii supuşi sancţiunilor financiare ale ONU sau care sunt controlaţi de persoane fizice sau juridice sau entităţi supuse sancţiunilor financiare ale ONU sau în care persoanele fizice sau juridice sau entităţilor supuse sancţiunilor financiare ale ONU deţin peste 50 % din drepturile de proprietate sau o participare majoritară, individual sau colectiv, entităţile obligate ţin evidenţe ale:

Art. 28: Standarde tehnice de reglementare privind informaţiile necesare aplicării măsurilor de precauţie privind clientela

(1)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:

SECŢIUNEA 2:Politica faţă de ţările terţe şi ameninţările în materie de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului din afara Uniunii

Art. 29: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT

(2)În vederea identificării ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament, în cazul în care:

(6)În cazul în care un stat membru identifică un risc specific de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului prezentat de o ţară terţă pe care Comisia a identificat-o în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2) şi care nu face obiectul contramăsurilor menţionate la alineatul (5), acesta poate solicita entităţilor obligate stabilite pe teritoriul său să aplice contramăsuri specifice suplimentare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă. Riscul identificat şi contramăsurile corespunzătoare sunt notificate Comisiei în termen de cinci de zile de la aplicarea contramăsurilor.

(7)Comisia revizuieşte periodic actele delegate menţionate la alineatul (2) pentru a se asigura că contramăsurile specifice identificate în temeiul alineatului (5) ţin seama de modificările cadrului privind CSB/CFT din ţara terţă şi sunt proporţionale şi adecvate riscurilor.

La primirea unei notificări în temeiul alineatului (6), Comisia evaluează informaţiile primite pentru a stabili dacă respectivele riscuri specifice fiecărei ţări afectează integritatea pieţei interne a Uniunii. După caz, Comisia revizuieşte actele delegate menţionate la alineatul (2), adăugând contramăsurile necesare pentru atenuarea respectivelor riscuri suplimentare. În cazul în care consideră că măsurile suplimentare specifice aplicate de un stat membru în temeiul alineatului (6) nu sunt necesare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă, Comisia poate să decidă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că statul membru trebuie să pună capăt contramăsurii specifice suplimentare.

Art. 30: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe în materie de conformitate în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT

(2)În vederea identificării ţărilor terţe menţionate la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament, în cazul în care:

b)au fost identificate deficienţe în materie de conformitate în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului din ţara terţă privind CSB/CFT în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sau în ceea ce priveşte sistemul său de evaluare şi atenuare a riscurilor de neaplicare sau de eludare a sancţiunilor financiare ale ONU legate de finanţarea proliferării.

(3)Atunci când elaborează actele delegate menţionate la alineatul (2), Comisia ia în considerare, ca element de referinţă pentru evaluarea sa, informaţiile privind jurisdicţiile care fac obiectul unei monitorizări sporite din partea organizaţiilor şi a organismelor de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, precum şi evaluările, analizele, rapoartele sau declaraţiile publice relevante elaborate de acestea.

Art. 31: Identificarea ţărilor terţe care reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii

(2)La elaborarea actelor delegate menţionate la alineatul (1), Comisia ia în considerare în special următoarele criterii:

(4)În cazul în care identifică faptul că o ţară terţă, alta decât cele identificate în temeiul articolelor 29 şi 30, reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, ACSB poate adresa Comisiei un aviz în care prezintă ameninţarea pe care a identificat-o şi motivele pentru care consideră că aceasta ar trebui să identifice ţara terţă în temeiul alineatului (1).

(7)În cazul în care ameninţarea specifică şi gravă identificată din ţara terţă în cauză constituie o deficienţă în materie de conformitate, actul delegat menţionat la alineatul (1) identifică măsuri sporite specifice de precauţie dintre cele enumerate la articolul 34 alineatul (4), pe care entităţile obligate le aplică pentru a atenua riscurile legate de relaţiile de afaceri sau tranzacţiile ocazionale care implică persoane fizice sau juridice din ţara terţă respectivă.

(9)Comisia poate să adopte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, metodologia privind identificarea ţărilor terţe în temeiul prezentului articol. Respectivul act de punere în aplicare stabileşte, în special:

Art. 32: Orientări privind riscurile, tendinţele şi metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului

(1)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări care definesc riscurile, tendinţele şi metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care implică orice zonă geografică din afara Uniunii la care sunt expuse entităţile obligate. ACSB ia în considerare, în special, factorii de risc enumeraţi în anexa III. În cazul în care sunt identificate situaţii de risc mai ridicat, orientările includ măsuri sporite de precauţie pe care entităţile obligate trebuie să le aplice pentru atenuarea unor astfel de riscuri.

SECŢIUNEA 3:Măsuri simplificate de precauţie

Art. 33: Măsuri simplificate de precauţie

(1)În cazul în care, luând în considerare factorii de risc prevăzuţi în anexele II şi III, relaţia de afaceri sau tranzacţia prezintă un grad redus de risc, entităţile obligate pot aplica următoarele măsuri simplificate de precauţie:

(3)În scopul aplicării măsurilor simplificate de precauţie menţionate la alineatul (1) litera (a), entităţile obligate adoptă proceduri de gestionare a riscurilor în ceea ce priveşte condiţiile în care pot presta servicii sau efectua tranzacţii pentru un client înainte ca verificarea să aibă loc, inclusiv prin limitarea cuantumului, numărului sau tipurilor tranzacţiilor care pot fi efectuate sau prin monitorizarea tranzacţiilor pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu normele preconizate pentru relaţia de afaceri în cauză.

(5)Entităţile obligate se abţin de la aplicarea măsurilor simplificate de precauţie în oricare dintre următoarele situaţii:

SECŢIUNEA 4:Măsuri sporite de precauţie

Art. 34: Domeniul de aplicare al măsurilor sporite de precauţie

(3)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în momentul evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care le prezintă o relaţie de afaceri sau o tranzacţie ocazională, entităţile obligate iau în considerare cel puţin factorii de risc potenţial mai ridicat prevăzuţi în anexa III şi orientările adoptate de ACSB în temeiul articolului 32, precum şi orice alţi indicatori ai unui risc mai ridicat, cum ar fi notificările emise de FIU şi constatările evaluării riscurilor la nivel de întreprindere în temeiul articolului 10.

(4)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în cazul unui risc mai ridicat astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol, entităţile obligate aplică măsuri sporite de precauţie, proporţionale cu riscurile mai ridicate identificate, care pot include următoarele măsuri:

(5)În cazul în care o relaţie de afaceri care este identificată ca prezentând un risc mai ridicat implică gestionarea unor active cu o valoare de cel puţin 5 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină prin intermediul unor servicii personalizate pentru un client care deţine active totale cu o valoare de cel puţin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină, fie sub formă de active financiare, cu potenţial investiţional sau imobiliare, fie într-o combinaţie a acestora, excluzând reşedinţa privată a clientului respectiv, instituţiile de credit, instituţiile financiare şi furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi aplică următoarele măsuri sporite de precauţie, în plus faţă de orice măsură sporită de precauţie în temeiul alineatului (4):

c)prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese dintre client şi cadrele de conducere de nivel superior sau angajaţii entităţii obligate care îndeplinesc sarcini legate de conformitatea entităţii obligate în raport cu clientul respectiv.

(6)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în cazul în care statele membre identifică, în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2024/1640, cazuri de risc mai ridicat, inclusiv ca urmare a evaluărilor sectoriale ale riscurilor întocmite de statele membre, acestea pot solicita entităţilor obligate să aplice măsuri sporite de precauţie şi, după caz, să specifice măsurile respective. Statele membre notifică Comisiei şi ACSB deciziile prin care le impun cerinţe sporite de precauţie entităţilor obligate stabilite pe teritoriul lor în termen de o lună de la adoptarea lor, însoţite de o justificare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care stau la baza acestei decizii.

(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament în cazul în care identifică cazuri suplimentare de risc mai ridicat astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol care afectează Uniunea în ansamblu şi măsuri sporite de precauţie pe care entităţile obligate trebuie să le aplice în cazurile respective, ţinând seama de notificările transmise de statele membre în temeiul alineatului (6) primul paragraf de la prezentul articol.

Art. 35: Contramăsuri pentru atenuarea ameninţărilor în materie de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului din afara Uniunii

(a)contramăsuri pe care entităţile obligate trebuie să le aplice persoanelor şi entităţilor juridice cu legături cu ţări terţe cu risc ridicat şi, după caz, cu alte ţări care reprezintă o ameninţare la adresa sistemului financiar al Uniunii, constând în:

(b)contramăsuri pe care statele membre urmează să le aplice în ceea ce priveşte ţările terţe cu risc ridicat şi, după caz, alte ţări care reprezintă o ameninţare la adresa sistemului financiar al Uniunii, constând în:

Art. 36: Măsuri sporite specifice de precauţie pentru relaţiile transfrontaliere de corespondent

(e)în ceea ce priveşte conturile accesibile direct, să se asigure că instituţia respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente, a aplicat măsuri permanente de precauţie privind clientela cu privire la aceşti clienţi şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.

Art. 37: Măsuri sporite specifice de precauţie pentru relaţiile transfrontaliere de corespondent pentru furnizorii de servicii de criptoactive

(1)Prin derogare de la articolul 36, în ceea ce priveşte relaţiile transfrontaliere de corespondent care implică executarea de servicii de criptoactive, cu o entitate respondentă care nu este stabilită în Uniune şi care furnizează servicii similare, inclusiv transferuri de criptoactive, furnizorii de servicii de criptoactive, pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri au următoarele obligaţii:

f)în ceea ce priveşte conturile accesibile direct de criptoactive, să se asigure că entitatea respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile entităţii corespondente şi a aplicat măsuri permanente de precauţie privind clientela cu privire la aceştia şi că este în măsură să furnizeze entităţii corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.

(3)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări pentru a preciza criteriile şi elementele pe care furnizorii de servicii de criptoactive trebuie să le ia în considerare pentru efectuarea evaluării menţionate la alineatul (1) şi pentru măsurile de atenuare a riscurilor menţionate la alineatul (2), inclusiv măsurile minime care trebuie luate de către furnizorii de servicii de criptoactive în cazul în care se stabileşte că entitatea respondentă nu este autorizată sau înregistrată.

Art. 38: Măsuri specifice pentru instituţiile respondente individuale din ţări terţe

(2)ACSB emite o recomandare adresată instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare în cazul în care există preocupări cu privire la faptul că instituţiile respondente din ţări terţe se află în oricare dintre următoarele situaţii:

(3)Recomandarea menţionată la alineatul (2) este emisă în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)Înainte de a emite recomandarea menţionată la alineatul (2), ACSB consultă supraveghetorul din ţara terţă responsabil de instituţia respondentă şi solicită ca acesta să furnizeze propria opinie, precum şi cea a instituţiei respondente cu privire la caracterul adecvat al politicilor în materie de CSB/CFT, procedurilor şi controalelor, precum şi al măsurilor de precauţie privind clientela pe care instituţia respondentă le-a instituit pentru a atenua riscurile de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului şi al măsurilor de remediere care urmează să fie instituite. În cazul în care nu se furnizează niciun răspuns în termen de două luni sau în cazul în care răspunsul furnizat nu indică faptul că instituţia respondentă din ţara terţă poate pune în aplicare politici, proceduri şi controale satisfăcătoare în materie de CSB/CFT şi poate aplica măsuri adecvate de precauţie privind clientela pentru a atenua riscurile la care este expusă şi care ar putea afecta relaţia de corespondent, ACSB emite recomandarea.

(6)În ceea ce priveşte instituţiile respondente din ţări terţe menţionate la alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare:

a)se abţin de la stabilirea de noi relaţii de afaceri cu instituţia respondentă din ţara terţă, cu excepţia cazului în care acestea concluzionează, pe baza informaţiilor colectate în temeiul articolului 36 sau 37, că măsurile de atenuare aplicate relaţiei de afaceri cu instituţia respondentă din ţara terţă şi măsurile în vigoare în instituţia respondentă din ţara terţă pot atenua în mod adecvat riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate relaţiei de afaceri respective;

b)pentru relaţiile de afaceri în curs de desfăşurare cu instituţia respondentă din ţara terţă:

c)informează instituţia respondentă cu privire la concluziile la care au ajuns în legătură cu riscurile prezentate de relaţia de corespondent în urma recomandării ACSB şi cu măsurile luate în temeiul literei (a) sau (b).

Art. 39: Interzicerea relaţiilor de corespondent cu instituţiile fictive

Art. 40: Măsuri de atenuare a riscurilor legate de tranzacţiile cu adrese negăzduite

(1)Furnizorii de servicii de criptoactive identifică şi evaluează riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat transferurilor de criptoactive direcţionate către sau care provin de la o adresă negăzduită. În acest scop, furnizorii de servicii de criptoactive instituie politici, proceduri şi controale interne.

(2)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări pentru a preciza măsurile de atenuare menţionate alineatul (1), inclusiv:

Art. 41: Dispoziţii speciale privind persoanele care solicită să beneficieze de programele de obţinere a dreptului de şedere prin investiţii

Pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, în ceea ce priveşte clienţii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe şi care au demarat procesul de solicitare a dreptului de şedere într-un stat membru în schimbul oricărui tip de investiţie, inclusiv transferuri, achiziţii sau închirieri de bunuri, investiţii în obligaţiuni de stat, investiţii în entităţi corporative, donaţii sau fonduri de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public şi contribuţii la bugetul de stat, entităţile obligate aplică cel puţin măsurile sporite de precauţie prevăzute la articolul 34 alineatul (4) literele (a), (c), (e) şi (f).

Art. 42: Dispoziţii specifice privind persoanele expuse politic

(1)Pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, entităţile obligate aplică următoarele măsuri în ceea ce priveşte tranzacţiile ocazionale sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic:

(2)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări cu privire la următoarele aspecte:

Art. 43: Lista funcţiilor publice importante

(1)Fiecare stat membru emite şi actualizează o listă cu funcţiile exacte care, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi actele administrative de drept intern, îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate funcţii publice importante în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 34. Statele membre solicită fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă cu funcţiile publice importante din cadrul respectivei organizaţii internaţionale în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 34. Listele respective includ, de asemenea, orice funcţie care poate fi încredinţată unor reprezentanţi ai ţărilor terţe şi ai organizaţiilor internaţionale acreditaţi la nivelul statului membru. Statele membre notifică aceste liste, precum şi orice modificări aduse acestora, Comisiei şi ACSB.

Art. 44: Persoane expuse politic care beneficiază de poliţe de asigurare

Entităţile obligate iau măsuri rezonabile pentru a stabili dacă beneficiarii unei poliţe de asigurare de viaţă sau de altă asigurare legată de investiţii sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile respective se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii de compensaţii sau la momentul cesiunii, totale sau parţiale, a poliţei. În cazul în care s-au identificat riscuri mai mari, în plus faţă de aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, entităţile obligate trebuie:

Art. 45: Măsuri în privinţa persoanelor care încetează să mai fie expuse politic

SECŢIUNEA 5:Dispoziţii specifice referitoare la precauţia privind clientela

Art. 47: Specificaţii pentru sectorul asigurărilor de viaţă şi al altor tipuri de asigurări legate de investiţii

(b)în cazul beneficiarilor desemnaţi prin caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât, la momentul plăţii de compensaţii, să se poată stabili identitatea beneficiarului.

În sensul primului paragraf, verificarea identităţii beneficiarilor şi, după caz, a beneficiarilor reali ai acestora are loc la momentul plăţii de compensaţii. În caz de cesiune, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, entităţile obligate care au cunoştinţă de cesiunea respectivă identifică beneficiarul real la momentul cesiunii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cesionate.

SECŢIUNEA 6:Recurgerea la alte entităţi obligate în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela

Art. 48: Dispoziţii generale privind recurgerea la alte entităţi obligate

(1)Entităţile obligate pot recurge la alte entităţi obligate, indiferent dacă sunt situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă, pentru a îndeplini cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu condiţia ca:

(3)În cazul entităţilor obligate care fac parte dintr-un grup, respectarea cerinţelor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 49 poate fi asigurată prin politici, proceduri şi controale la nivel de grup, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor următoare:

Art. 49: Procesul de recurgere la o altă entitate obligată

(2)Entităţile obligate care recurg la alte entităţi obligate iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea obligată la care s-a recurs furnizează, la cerere:

Art. 50: Orientări privind recurgerea la alte entităţi obligate

CAPITOLUL IV:TRANSPARENŢA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE BENEFICIARII REALI

Art. 51: Identificarea beneficiarilor reali ai entităţilor juridice

Art. 52: Beneficiari reali prin participaţii în capitalurile proprii

(1)În sensul articolului 51 primul paragraf litera (a), "o participaţie în capitalurile proprii ale entităţii corporative" înseamnă exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate asupra a cel puţin 25 % din acţiunile sau drepturile de vot ori alte participaţii în capitalurile proprii ale entităţii corporative, inclusiv dreptul la o cotă-parte din profit, la alte resurse interne sau la soldul lichidării. Drepturile indirecte de proprietate se calculează prin înmulţirea acţiunilor sau a drepturilor de vot ori a altor participaţii în capitalurile proprii deţinute de entităţile intermediare din lanţul de entităţi în care beneficiarul real deţine acţiuni sau drepturi de vot şi prin adunarea rezultatelor acestor diferite lanţuri, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 54.

(2)În cazul în care statele membre identifică, în temeiul articolului 8 alineatul (4) litera (c) din Directiva (UE) 2024/1640, categorii de entităţi corporative care sunt expuse unor riscuri mai ridicate de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, inclusiv pe baza sectoarelor în care îşi desfăşoară activitatea, statele membre informează Comisia în acest sens. Până la 10 iulie 2029, Comisia evaluează dacă riscurile asociate acestor categorii de entităţi juridice sunt relevante pentru piaţa internă şi, în cazul în care concluzionează că pentru atenuarea riscurilor respective este adecvat să se stabilească un prag mai scăzut, adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a modifica prezentul regulament prin identificarea:

Art. 53: Beneficiari reali prin exercitarea controlului

(2)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:

(3)Controlul asupra entităţii juridice prin alte mijloace include, în orice caz, posibilitatea de a exercita:

(4)În plus faţă de alineatul (3), controlul asupra entităţii juridice poate fi exercitat prin alte mijloace. În funcţie de situaţia specifică a entităţii juridice şi de structura acesteia, controlul prin alte mijloace poate include:

c)utilizarea unor acorduri formale sau informale privind persoana desemnată.

În sensul prezentului alineat, "acord formal privind persoana desemnată" înseamnă un contract sau un acord echivalent încheiat între o persoană care desemnează şi o persoană desemnată, în care persoana care desemnează este o entitate juridică sau o persoană fizică ce emite instrucţiuni unei persoane desemnate de a acţiona în numele său într-o anumită calitate, inclusiv în calitate de director, acţionar sau constituitor, iar persoana desemnată este o entitate juridică sau o persoană fizică mandatată de persoana care desemnează să acţioneze în numele său.

Art. 54: Coexistenţa participaţiei în capitalurile proprii şi a controlului în structura de proprietate

Art. 55: Structuri de proprietate care implică construcţii juridice sau entităţi juridice similare

În cazul în care entităţile juridice menţionate la articolul 57 sau construcţiile juridice deţin o participaţie în capitalurile proprii ale entităţii corporative, fie individual, fie cumulativ, sau exercită control, direct sau indirect, asupra entităţii corporative, prin participaţii în capitalurile proprii sau prin alte mijloace, beneficiarii reali sunt persoanele fizice care sunt beneficiarii reali ai entităţilor juridice menţionate la articolul 57 sau ai construcţiilor juridice.

Art. 56: Notificări

Fiecare stat membru notifică Comisiei, până la 10 octombrie 2027, o listă a tipurilor de entităţi juridice existente în temeiul dreptului său intern ai căror beneficiari reali sunt identificaţi în conformitate cu articolul 51 şi cu articolul 52 alineatul (4). Notificarea respectivă include categoriile specifice de entităţi, descrierea caracteristicilor acestora şi, după caz, temeiul juridic în baza dreptului intern al statului membru în cauză. Notificarea include, de asemenea, o indicaţie a aplicării sau nu a mecanismului prevăzut la articolul 63 alineatul (4), având în vedere forma şi structurile specifice ale entităţilor juridice, altele decât entităţile corporative, însoţită de o justificare detaliată a motivelor în acest sens.

Art. 57: Identificarea beneficiarilor reali ai entităţilor juridice similare trust-urilor exprese

(1)În cazul entităţilor juridice, altele decât cele menţionate la articolul 51, similare trust-urilor exprese, cum ar fi fundaţiile, beneficiarii reali sunt toate persoanele fizice următoare:

(3)Statele membre notifică Comisiei, până la 10 octombrie 2027, o listă a tipurilor de entităţi juridice ai căror beneficiari reali sunt identificaţi în conformitate cu alineatul (1).

Art. 58: Identificarea beneficiarilor reali ai trust-urilor exprese şi ai construcţiilor juridice similare

(1)Beneficiarii reali ai trust-urilor exprese sunt toate persoanele fizice următoare:

(4)Statele membre notifică Comisiei, până la 10 octombrie 2027, o listă a tipurilor de construcţii juridice similare trust-urilor exprese care sunt reglementate de dreptul lor.

d)a site-urilor web pe care pot fi consultate registrele centrale care conţin informaţii privind beneficiarii reali ai construcţiilor juridice respective, precum şi a datelor de contact ale entităţilor responsabile de aceste registre.

(5)Comisia poate să adopte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a tipurilor de construcţii juridice reglementate de dreptul statelor membre, care ar trebui să facă obiectul aceloraşi cerinţe de transparenţă în ceea ce priveşte beneficiarii reali ca şi trust-urile exprese, însoţită de informaţiile menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 86 alineatul (2).

Art. 59: Identificarea unei categorii de beneficiari

(2)În următoarele cazuri, se identifică numai categoria de beneficiari şi caracteristicile acesteia:

c)entităţi juridice similare trust-urilor exprese în temeiul articolului 57, trust-uri exprese şi construcţii juridice similare în temeiul articolului 58, cu condiţia ca:

Art. 60: Identificarea beneficiarilor potenţiali şi a beneficiarilor impliciţi în cadrul trust-urilor discreţionare

Art. 61: Identificarea beneficiarilor reali ai organismelor de plasament colectiv

Art. 62: Informaţii privind beneficiarii reali

(1)Entităţile juridice şi persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese ori persoanele care deţin poziţii echivalente în construcţii juridice similare se asigură că informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin, le furnizează entităţilor obligate în contextul procedurilor de precauţie privind clientela în conformitate cu capitolul III sau le transmit către registrele centrale sunt adecvate, exacte şi actualizate.

(2)Entităţile juridice şi persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese ori persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară obţin informaţii adecvate, exacte şi actualizate privind beneficiarii reali în termen de 28 de zile calendaristice de la crearea entităţii juridice sau de la constituirea construcţiei juridice. Informaţiile respective sunt actualizate cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de 28 de zile calendaristice de la orice schimbare a beneficiarilor reali şi anual.

Art. 63: Obligaţiile entităţilor juridice

(2)Entitatea juridică raportează registrului central informaţiile privind beneficiarii reali, fără întârzieri nejustificate, după crearea acesteia. Orice modificare a informaţiilor se raportează în registrul central fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 28 de zile calendaristice de la momentul respectiv. Entitatea juridică verifică periodic dacă deţine informaţii actualizate cu privire la beneficiarii săi reali. O astfel de verificare se efectuează cel puţin anual, fie ca proces de sine stătător, fie în cadrul altor procese periodice, cum ar fi depunerea situaţiei financiare.

Beneficiarii reali ai unei entităţi juridice, precum şi entităţile juridice şi, în cazul construcţiilor juridice, persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă, care fac parte din structura de proprietate sau de control a entităţii juridice, furnizează entităţii juridice respective toate informaţiile necesare pentru ca entitatea juridică să respecte cerinţele prezentului capitol sau să răspundă oricărei cereri de informaţii suplimentare primite în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1640.

(4)În cazurile menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, atunci când furnizează informaţii privind beneficiarii reali în conformitate cu articolul 20 din prezentul regulament şi cu articolul 10 din Directiva (UE) 2024/1640, entităţile juridice furnizează următoarele:

b)informaţii detaliate privind toate persoanele fizice care sunt membri ai personalului de conducere de nivel superior în cadrul entităţii juridice echivalente cu informaţiile solicitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din prezentul regulament.

Art. 64: Obligaţiile persoanelor care deţin calitatea de trustee

(1)În cazul unei construcţii juridice administrate într-un stat membru sau al unei construcţii juridice a cărei persoană care deţine calitatea de trustee sau persoană care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară îşi are reşedinţa sau este stabilită într-un stat membru, persoanele care deţin calitatea de trustee şi persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară obţin şi deţin următoarele informaţii referitoare la construcţia juridică:

d)informaţii privind orice agent autorizat să acţioneze în numele construcţiei juridice sau să întreprindă orice acţiune în legătură cu aceasta, precum şi privind entităţile obligate cu care persoana care deţine calitatea de trustee sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară stabileşte o relaţie de afaceri în numele construcţiei juridice.

(2)Persoana care deţine calitatea de trustee sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară obţine şi transmite registrului central informaţiile privind beneficiarii reali şi informaţiile de bază privind construcţia juridică, fără întârzieri nejustificate, după constituirea trust-ului expres sau a construcţiei juridice similare şi, în orice caz, în termen de 28 de zile calendaristice de la momentul respectiv. Persoana care deţine calitatea de trustee sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară se asigură că orice schimbare a beneficiarilor reali sau a informaţiilor de bază privind construcţia juridică este raportată registrului central, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 28 de zile calendaristice de la data la care intervine schimbarea respectivă.

(3)Persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară menţionate la alineatul (1) dezvăluie statutul lor şi furnizează entităţilor obligate informaţii privind beneficiarii reali şi privind activele construcţiilor juridice care trebuie gestionate în contextul unei relaţii de afaceri sau al unei tranzacţii ocazionale, atunci când entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în conformitate cu capitolul III.

(4)Beneficiarii (reali ai unei construcţii juridice, alţii decât persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă, agenţii şi entităţile obligate în serviciul construcţiei juridice, precum şi orice persoană şi, în cazul construcţiilor juridice, de persoanele care deţin calitatea de trustee, care reprezintă legăturile prin care are loc intermedierea poziţiei indirecte a beneficiarilor reali ai construcţiei juridice, furnizează persoanelor care deţin calitatea de trustee sau persoanelor care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru ca persoanele care deţin calitatea de trustee sau persoanele care deţin o poziţie echivalentă să respecte cerinţele prezentului capitol.

(6)În cazul construcţiilor juridice ale căror părţi sunt entităţi juridice, atunci când, după epuizarea tuturor mijloacelor de identificare posibile în temeiul articolelor 51-57, nu se identifică nicio persoană ca beneficiar real al entităţilor juridice respective sau atunci când există o incertitudine semnificativă şi justificată cu privire la faptul că persoanele identificate sunt beneficiarii reali, persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese ori persoanele care deţin o poziţie echivalentă în construcţii juridice similare ţin evidenţa acţiunilor întreprinse în vederea identificării beneficiarilor reali ai acestora.

(7)În cazurile menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol, atunci când furnizează informaţii privind beneficiarii reali în conformitate cu articolul 20 din prezentul regulament şi cu articolul 10 din Directiva (UE) 2024/1640, persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese ori persoanele care deţin o poziţie echivalentă în construcţii juridice similare furnizează următoarele:

Art. 65: Exceptări de la obligaţiile entităţilor juridice şi ale construcţiilor juridice

(a)societăţilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, cu condiţia ca:

Art. 66: Obligaţiile persoanelor desemnate

Art. 67: Entităţi juridice străine şi construcţii juridice străine

(1)Entităţile juridice create în afara Uniunii şi persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese administrate în afara Uniunii ori persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară administrată în afara Uniunii sau care îşi au reşedinţa sau sunt stabilite în afara Uniunii transmit informaţii privind beneficiarii reali, în temeiul articolului 62, registrului central al statului membru în care acestea:

c)achiziţionează, fie direct, fie prin intermediari, oricare dintre următoarele bunuri de la persoane care comercializează astfel de bunuri, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (f) şi (j), în contextul unei tranzacţii ocazionale:

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), în cazul în care entităţile juridice create în afara Uniunii stabilesc o relaţie de afaceri cu o entitate obligată, acestea transmit informaţiile privind beneficiarii reali registrului central doar în cazul în care:

(3)Informaţiile privind beneficiarii reali sunt însoţite de o declaraţie în care sunt precizate activităţile în legătură cu care sunt transmise informaţiile, precum şi de orice document relevant şi se transmit:

(5)În cazurile prevăzute la alineatul (1), entităţile juridice create în afara Uniunii şi persoanele care deţin calitatea de trustee ai trust-urilor exprese administrate în afara Uniunii ori persoanele care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară administrată în afara Uniunii sau care îşi au reşedinţa sau sunt stabilite în afara Uniunii raportează orice modificare a informaţiilor privind beneficiarii reali înscrise în registrul central în temeiul alineatului (1) fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 28 de zile calendaristice de la schimbarea respectivă.

(7)În cazul în care, la 10 iulie 2027, entităţile juridice create în afara Uniunii sau construcţiile juridice administrate în afara Uniunii sau a căror persoană care deţine calitatea de trustee sau persoană care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară îşi are reşedinţa sau este stabilită în afara Uniunii deţin, fie direct, fie prin intermediari, bunuri imobile, informaţiile privind beneficiarii reali ai entităţilor juridice şi construcţiilor juridice respective se transmit registrului central şi sunt însoţite de o justificare a transmiterii respective până la 10 ianuarie 2028.

Art. 68: Sancţiuni

(1)Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile care se aplică pentru încălcările dispoziţiilor prezentului capitol şi adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(2)Până la 10 iulie 2026, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament prin definirea:

CAPITOLUL V:OBLIGAŢII DE RAPORTARE

Art. 69: Raportarea suspiciunilor

(1)Entităţile obligate şi, după caz, directorii şi angajaţii acestora cooperează pe deplin cu FIU, asigurând, cu promptitudine:

b)furnizarea către FIU, la solicitarea acesteia, a tuturor informaţiilor necesare, inclusiv a informaţiilor privind evidenţele tranzacţiilor, în termenele impuse.

(2)În sensul alineatului (1), entităţile obligate evaluează tranzacţiile sau activităţile desfăşurate de clienţii lor pe baza oricăror fapte şi informaţii relevante de care au cunoştinţă sau pe care le deţin şi în funcţie de acestea. Atunci când este necesar, entităţile obligate acordă prioritate evaluării lor, ţinând seama de urgenţa tranzacţiei sau a activităţii şi de riscurile care se răsfrâng asupra statului membru în care sunt stabilite.

O suspiciune în temeiul alineatului (1) litera (a) se bazează pe caracteristicile clientului şi ale contrapărţilor, pe dimensiunea şi natura tranzacţiei ori a activităţii sau pe metodele şi tiparele aferente tranzacţiei sau activităţii, pe legătura existentă între mai multe tranzacţii sau activităţi, pe originea, destinaţia sau utilizarea fondurilor sau pe orice altă circumstanţă cunoscută entităţii obligate, inclusiv coerenţa tranzacţiei sau a activităţii cu informaţiile obţinute în temeiul capitolului III, incluzând profilul de risc al clientului.

(7)Entităţile obligate se asigură că coordonatorul funcţiei de conformitate numit în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), precum şi orice angajat sau persoană aflată într-o poziţie comparabilă, inclusiv agenţii şi distribuitorii, care sunt implicaţi în îndeplinirea sarcinilor care intră sub incidenţa prezentului articol sunt protejaţi împotriva represaliilor, a discriminării şi a oricărui alt tratament inechitabil ca urmare a îndeplinirii sarcinilor respective.

(8)În cazul în care activităţile din cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii oferă prilejul de a avea cunoştinţă, de a suspecta sau de a avea motive întemeiate pentru a suspecta că fondurile, indiferent de suma în cauză, reprezintă produse ale unei activităţi infracţionale sau au legătură cu finanţarea terorismului, entităţile obligate care au identificat suspiciuni în legătură cu activităţile clienţilor lor pot desemna una din entităţile obligate respective să fie însărcinată cu transmiterea unui raport către FIU în temeiul alineatului (1) litera (a). Raportul include cel puţin numele şi datele de contact ale tuturor entităţilor obligate care au participat la activităţile care au stat la baza raportului.

Art. 70: Dispoziţii specifice privind raportarea suspiciunilor de către anumite categorii de entităţi obligate

(2)Notarii, avocaţii, alte persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorii, experţii contabili externi şi consilierii fiscali sunt exceptaţi de la cerinţele prevăzute la articolul 69 alineatul (1), în măsura în care această exceptare se referă la informaţiile pe care aceştia le primesc de la un client sau le obţin în legătură cu acesta în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv în cadrul consilierii privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau ulterior acestora.

(3)În plus faţă de situaţiile menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf, atunci când acest lucru este justificat de riscurile mai ridicate de spălare a banilor, de săvârşire a unor infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanţare a terorismului asociate cu anumite tipuri de tranzacţii, statele membre pot decide că exceptarea menţionată la alineatul (2) primul paragraf nu se aplică în cazul acestor tipuri de tranzacţii şi, dacă este cazul, pot impune obligaţii de raportare suplimentare entităţilor obligate menţionate la alineatul respectiv. Statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în temeiul prezentului alineat. Comisia comunică astfel de decizii celorlalte state membre.

Art. 71: Abţinerea de la efectuarea tranzacţiilor

(1)Entităţile obligate se abţin de la efectuarea tranzacţiilor despre care au cunoştinţă sau bănuiesc că sunt legate de produsele unei activităţi infracţionale sau de finanţarea terorismului, până când au transmis un raport în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi până când duc la îndeplinire orice instrucţiuni specifice suplimentare primite de la FIU sau de la altă autoritate competentă în conformitate cu legislaţia aplicabilă. Entităţile obligate pot efectua tranzacţia în cauză după ce au evaluat riscurile legate de executarea tranzacţiei respective dacă nu au primit instrucţiuni contrare de la FIU în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea raportului.

Art. 72: Divulgarea de informaţii către FIU

Divulgarea de informaţii către FIU cu bună credinţă de către o entitate obligată sau de un angajat sau director al unei astfel de entităţi obligate în conformitate cu articolele 69 şi 70 nu constituie o încălcare a niciunei restricţii de divulgare a informaţiilor impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege sau act administrativ, şi nu atrage niciun fel de răspundere pentru entitatea obligată ori pentru directorii sau angajaţii acesteia, chiar şi în împrejurarea în care aceştia nu aveau cunoştinţă exactă de activitatea infracţională subiacentă şi indiferent dacă activitatea ilegală respectivă a avut efectiv loc sau nu.

Art. 73: Interzicerea divulgării de informaţii

(1)Entităţile obligate şi directorii, angajaţii sau persoanele aflate în poziţii comparabile, inclusiv agenţii şi distribuitorii, nu divulgă clientului vizat sau altor terţi faptul că tranzacţiile sau activităţile fac sau au făcut obiectul unei evaluări în conformitate cu articolul 69, că anumite informaţii sunt în curs de transmitere, au fost sau vor fi transmise în conformitate cu articolul 69 sau 70 sau că este în curs sau ar putea fi efectuată o analiză privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.

(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, divulgarea de informaţii poate avea loc între entităţile obligate care aparţin aceluiaşi grup sau între astfel de entităţi şi sucursalele şi filialele acestora stabilite în ţări terţe, cu condiţia ca respectivele sucursale şi filiale să respecte pe deplin politicile şi procedurile la nivel de grup, inclusiv procedurile privind schimbul de informaţii în cadrul grupului, în conformitate cu articolul 16, şi ca politicile şi procedurile la nivel de grup să respecte cerinţele prevăzute în prezentul regulament.

(4)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, divulgarea de informaţii poate avea loc între entităţile obligate, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b), sau între entităţile din ţări terţe care impun cerinţe echivalente celor prevăzute în prezentul regulament, care îşi desfăşoară activităţile profesionale, ca angajaţi sau nu, în cadrul aceleiaşi persoane juridice sau al unei structuri mai largi de care aparţine persoana şi care are în comun proprietatea, gestiunea sau controlul conformităţii, inclusiv reţele sau parteneriate.

(5)În ceea ce priveşte entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctele 1 şi 2 şi punctul 3 literele (a) şi (b), în cazurile privind aceeaşi tranzacţie care implică două sau mai multe entităţi obligate, şi prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, divulgarea poate avea loc între entităţile obligate relevante, cu condiţia ca acestea să fie situate în Uniune, sau cu entităţile dintr-o ţară terţă care impune cerinţe echivalente celor prevăzute în prezentul regulament, şi cu condiţia ca acestea să se supună unor cerinţe privind secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal.

Art. 74: Raportarea pe bază pe praguri a tranzacţiilor care implică anumite bunuri cu valoare ridicată

(1)Persoanele care comercializează bunuri cu valoare ridicată raportează către FIU toate tranzacţiile care implică vânzarea următoarelor bunuri cu valoare ridicată atunci când bunurile respective sunt achiziţionate în scopuri necomerciale:

CAPITOLUL VI:SCHIMBUL DE INFORMAŢII

Art. 75: Schimbul de informaţii în cadrul parteneriatelor pentru schimbul de informaţii

(2)Entităţile obligate care intenţionează să participe la un parteneriat pentru schimbul de informaţii notifică acest lucru autorităţilor lor de supraveghere respective care, după caz, în consultare unele cu altele şi cu autorităţile responsabile cu verificarea respectării Regulamentului (UE) 2016/679, verifică dacă parteneriatul pentru schimbul de informaţii dispune de mecanisme pentru a asigura respectarea prezentului articol şi dacă a fost efectuată evaluarea impactului asupra protecţiei datelor menţionată la alineatul (4) litera (h). Verificarea are loc înainte de începerea activităţilor în cadrul parteneriatului pentru schimbul de informaţii. După caz, autorităţile de supraveghere se consultă, de asemenea, cu FIU-urile.

(3)Schimbul de informaţii în cadrul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii este limitat la:

(4)Următoarele condiţii se aplică schimbului de informaţii în contextul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii:

c)entităţile obligate nu trag concluzii, nici nu iau decizii care să aibă impact asupra relaţiei de afaceri cu clientul sau asupra efectuării de tranzacţii ocazionale pentru client pe baza informaţiilor primite de la alţi participanţi la parteneriatul pentru schimbul de informaţii, fără să fi evaluat mai întâi informaţiile respective; orice informaţie primită în contextul parteneriatului care este utilizată într-o evaluare care are drept rezultat decizia de a refuza stabilirea unei relaţii de afaceri sau de a pune capăt relaţiei de afaceri ori de a nu efectua o tranzacţie ocazională este inclusă în evidenţele păstrate în temeiul articolului 21 alineatul (3), iar evidenţele respective conţin o referire la faptul că informaţia provine dintr-un parteneriat pentru schimbul de informaţii;

f)schimbul de informaţii se efectuează numai în legătură cu clienţii:

j)în cazul în care autorităţile competente menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 44 litera (c) din prezentul regulament participă la un parteneriat pentru schimbul de informaţii, acestea obţin, furnizează sau fac schimb de date cu caracter personal şi informaţii operaţionale numai în conformitate cu dispoziţiile de drept intern care transpun Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁴) şi cu dispoziţiile aplicabile din dreptul procesual penal naţional, inclusiv autorizarea judiciară prealabilă sau orice alte garanţii procedurale naţionale, după caz;

(5)Informaţiile primite în contextul unui parteneriat pentru schimbul de informaţii nu se transmit mai departe decât în cazul în care:

(6)Entităţile obligate care participă la parteneriate pentru schimbul de informaţii definesc politici şi proceduri pentru schimbul de informaţii în cadrul politicilor şi procedurilor lor interne instituite în temeiul articolului 9. Aceste politici şi proceduri:

CAPITOLUL VII:PROTECŢIA DATELOR ŞI PĂSTRAREA EVIDENŢELOR

Art. 76: Prelucrarea datelor cu caracter personal

(1)În măsura în care acest lucru este strict necesar în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului, entităţile obligate pot prelucra categoriile speciale de date cu caracter personal menţionate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi datele cu caracter personal privind condamnări penale şi infracţiuni menţionate la articolul 10 din regulamentul respectiv, sub rezerva garanţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol.

(2)Entităţile obligate pot să prelucreze datele cu caracter personal care intră sub incidenţa articolului 9 din Regulamentul (UE) 2016/679, în condiţiile în care:

(3)Entităţile obligate pot să prelucreze datele cu caracter personal care intră sub incidenţa articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol şi dacă:

(5)Entităţile obligate pot adopta decizii care rezultă din procese automatizate, inclusiv crearea de profiluri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679, sau din procese care implică sisteme de inteligenţă artificială în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/xxx al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁵), cu condiţia ca:

b)orice decizie de a stabili o relaţie de afaceri cu un client sau de a refuza stabilirea ori menţinerea unei astfel de relaţii sau orice decizie de a efectua o tranzacţie ocazională pentru un client ori de a refuza efectuarea unei astfel de tranzacţii sau orice decizie de a extinde sau de a reduce amploarea măsurilor de precauţie privind clientela aplicate în temeiul articolului 20 din prezentul regulament să facă obiectul unei intervenţii umane semnificative pentru a se asigura corectitudinea şi caracterul adecvat al deciziei respective; şi

Art. 77: Păstrarea evidenţelor

(1)Entităţile obligate păstrează următoarele documente şi informaţii:

(2)Prin derogare de la alineatul (1), entităţile obligate pot decide să înlocuiască păstrarea copiilor informaţiilor cu păstrarea trimiterilor la acele informaţii, cu condiţia ca natura şi metoda de păstrare a acestor informaţii să asigure faptul că entităţile obligate pot furniza imediat autorităţilor competente informaţiile şi că informaţiile nu pot fi modificate sau schimbate.

(3)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) se păstrează pentru o perioadă de cinci ani de la data încetării relaţiei de afaceri sau de la data efectuării tranzacţiei ocazionale ori de la data refuzului de a stabili o relaţie de afaceri sau de a efectua o tranzacţie ocazională. Fără a aduce atingere perioadelor de păstrare a datelor colectate în scopurile altor acte juridice ale Uniunii sau ale dreptului intern în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, entităţile obligate şterg datele cu caracter personal la expirarea perioadei de păstrare de cinci ani.

(4)În cazul în care, la 10 iulie 2027, într-un stat membru sunt în desfăşurare proceduri judiciare care vizează prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi o entitate obligată deţine informaţii sau documente referitoare la respectivele proceduri în curs, entitatea obligată poate păstra informaţiile sau documentele respective pentru o perioadă de cinci ani de la 10 iulie 2027.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale şi procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite sau solicita păstrarea unor astfel de informaţii sau documente pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în cazul în care a fost stabilită necesitatea şi proporţionalitatea unei astfel de păstrări suplimentare pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a cazurilor presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.

Art. 78: Punerea evidenţelor la dispoziţia autorităţilor competente

Entităţile obligate instituie sisteme care să le permită să răspundă în mod complet şi rapid la solicitările FIU sau ale altor autorităţi competente, în conformitate cu dreptul intern, prin care se urmăreşte să se stabilească dacă entităţile obligate au sau au avut în decursul unei perioade de cinci ani anterioare datei solicitării o relaţie de afaceri cu anumite persoane şi care este natura relaţiei respective, prin canale sigure şi într-un mod care să garanteze confidenţialitatea deplină a solicitărilor.

CAPITOLUL VIII:MĂSURI DE ATENUARE A RISCURILOR CARE DECURG DIN INSTRUMENTE ANONIME

Art. 79: Conturi anonime, acţiuni la purtător şi warante pe acţiuni la purtător

(1)Se interzice instituţiilor de credit, instituţiilor financiare şi furnizorilor de servicii de criptoactive să deţină conturi bancare şi de plăţi anonime, carnete de economii anonime, casete de valori anonime sau conturi de criptoactive anonime, precum şi orice alt cont care permite anonimizarea titularului contului de client sau anonimizarea ori ascunderea sporită a tranzacţiilor, inclusiv prin intermediul monedelor care favorizează anonimatul.

(2)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare care acţionează în calitate de acceptanţi în înţelesul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁶) nu acceptă plăţile efectuate cu carduri preplătite anonime emise în ţări terţe, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în standardele tehnice de reglementare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 28 din prezentul regulament pe baza unui risc redus dovedit.

(3)Se interzice societăţilor să emită acţiuni la purtător şi acestea convertesc toate acţiunile la purtător existente în acţiuni nominative, le imobilizează în înţelesul articolului 2 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 sau le depun la o instituţie financiară până la 10 iulie 2029. Cu toate acestea, societăţile care deţin titluri de valoare cotate pe o piaţă reglementată sau ale căror acţiuni sunt emise ca titluri intermediate fie prin imobilizare în înţelesul articolului 2 alineatul (1) punctul 3 din regulamentul respectiv, fie printr-o emisiune directă în formă dematerializată în înţelesul articolului 2 alineatul (1) punctul 4 din regulamentul respectiv, sunt autorizate să emită noi acţiuni la purtător şi să le menţină pe cele existente. Pentru acţiunile la purtător existente care nu sunt convertite, imobilizate sau depuse până la 10 iulie 2029, toate drepturile de vot şi drepturile de distribuire aferente acţiunilor respective se suspendă automat până la conversia, imobilizarea sau depunerea lor. Toate aceste acţiuni care nu au fost convertite, imobilizate sau depuse până la 10 iulie 2030 se anulează, generând o scădere a capitalului social cu suma corespunzătoare.

Art. 80: Limite pentru plăţile mari în numerar în schimbul unor bunuri sau servicii

(2)Statele membre pot adopta limite inferioare în urma consultării Băncii Centrale Europene, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Decizia 98/415/CE a Consiliului (⁴⁷). Aceste limite inferioare sunt notificate Comisiei în termen de trei luni de la introducerea măsurii la nivel naţional.

(4)Limita menţionată la alineatul (1) nu se aplică:

(7)În cazul în care, din motive de forţă majoră, mijloacele de plată cu fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, altele decât bancnotele şi monedele, devin indisponibile la nivel naţional, statele membre pot suspenda temporar aplicarea alineatului (1) sau, după caz, a alineatului (2) de la prezentul articol şi informează fără întârziere Comisia cu privire la aceasta. De asemenea, statele membre informează Comisia cu privire la durata preconizată a indisponibilităţii mijloacelor de plată cu fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, altele decât bancnotele şi monedele, precum şi cu privire la măsurile luate de statele membre pentru a restabili disponibilitatea acestora.

CAPITOLUL IX:DISPOZIŢII FINALE

SECŢIUNEA 1:Cooperarea dintre FIU şi EPPO

Art. 81: Cooperarea dintre FIU şi EPPO

(1)În temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939, fiecare FIU raportează către EPPO, fără întârzieri nejustificate, rezultatele analizelor sale şi orice informaţie suplimentară relevantă în cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta că sunt sau au fost săvârşite activităţi de spălare a banilor şi alte activităţi infracţionale în legătură cu care EPPO şi-ar putea exercita competenţa în conformitate cu articolul 22 şi cu articolul 25 alineatele (2) şi (3) din regulamentul respectiv.

Art. 82: Solicitările de informaţii adresate EPPO

SECŢIUNEA 2:Cooperarea dintre FIU şi OLAF

Art. 83: Cooperarea dintre FIU şi OLAF

(1)În temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁸), fiecare FIU transmite către OLAF, fără întârziere, rezultatele analizelor sale şi orice informaţie suplimentară relevantă în cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta că sunt sau au fost săvârşite acte de fraudă, acte de corupţie şi orice altă activitate ilegală care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în legătură cu care OLAF şi-ar putea exercita competenţa în conformitate cu articolul 8 din regulamentul respectiv.

Art. 84: Solicitări de informaţii adresate OLAF

SECŢIUNEA 3:Alte dispoziţii

Art. 85: Exercitarea delegării de competenţe

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 29, 30, 31 sau 34 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de o lună de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu o lună la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(7)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 43, 52 sau 68 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 87: Revizuire

Art. 88: Rapoarte

ANEXA I:Lista orientativă a variabilelor de risc

(a)Variabile de risc privind clienţii:

ANEXA II:Factori de risc mai redus

2.Factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacţiile sau canalele de distribuţie:

3.Factori de risc geografic - înregistrare, stabilire, reşedinţă în:

ANEXA III:Factori de risc mai ridicat

1.Factori de risc privind clienţii:

2.Factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacţiile sau canalele de distribuţie:

3.Factori de risc geografic:

(f)ţări terţe identificate în baza unor surse credibile sau în temeiul unor procese recunoscute ca permiţând secretul financiar prin:

ANEXA IV:Lista bunurilor cu valoare ridicată menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 54:

ANEXA VI:Tabel de corespondenţă

Directiva (UE) 2015/849	Directiva (UE) 2024/1640	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)	-	-
Articolul 1 alineatul (2)	-	-
Articolul 1 alineatul (3)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 1
Articolul 1 alineatul (4)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 1
Articolul 1 alineatul (5)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 2
Articolul 1 alineatul (6)	-	Articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2
Articolul 2 alineatul (1)	-	Articolul 3
Articolul 2 alineatul (2)	-	Articolul 4
Articolul 2 alineatul (3)	-	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (4)	-	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (5)	-	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (6)	-	Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (7)	-	Articolul 6 alineatul (5)
Articolul 2 alineatul (8)	-	Articolul 7
Articolul 2 alineatul (9)	-	Articolul 4 alineatul (3) şi articolul 6 alineatul (6)
Articolul 3 punctul 1	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 5
Articolul 3 punctul 2	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 6
Articolul 3 punctul 3	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 4
Articolul 3 punctul 4	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 3
Articolul 3 punctul 5	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 47
Articolul 3 punctul 6	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 28
Articolul 3 punctul 6 litera (a)	-	Articolele 51-55
Articolul 3 punctul 6 litera (b)	-	Articolul 58
Articolul 3 punctul 6 litera (c)	-	Articolul 57
Articolul 3 punctul 7	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 11
Articolul 3 punctul 8	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 22
Articolul 3 punctul 9	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 34 şi articolul 2 alineatul (2)
Articolul 3 punctul 10	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 35 şi articolul 2 alineatul (5)
Articolul 3 punctul 11	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 36
Articolul 3 punctul 12	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 40
Articolul 3 punctul 13	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 19
Articolul 3 punctul 14	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 12
Articolul 3 punctul 15	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 41
Articolul 3 punctul 16	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 17
Articolul 3 punctul 17	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 23
Articolul 3 punctul 18	-	Articolul 2 alineatul (1) punctul 7
Articolul 3 punctul 19	-	-
Articolul 4	Articolul 3	-
Articolul 5	-	-
Articolul 6	Articolul 7	-
Articolul 7	Articolul 8	-
Articolul 8 alineatul (1)	-	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)	-	Articolul 10 alineatele (2) şi (3)
Articolul 8 alineatul (3)	-	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (4)	-	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (5)	-	Articolul 9 alineatele (2) şi (3)
Articolul 9	-	Articolul 29
Articolul 10 alineatul (1)	-	Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	-	Articolul 79 alineatul (3)
Articolul 11	-	Articolul 19 alineatele (1), (2) şi (5)
Articolul 12	-	Articolul 19 alineatul (7) şi articolul 79 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (1)	-	Articolul 20 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)	-	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)	-	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (4)	-	Articolul 20 alineatul (4)
Articolul 13 alineatul (5)	-	Articolul 47
Articolul 13 alineatul (6)	-	Articolul 22 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (1)	-	Articolul 23 alineatele (1) şi (4)
Articolul 14 alineatul (2)	-	Articolul 23 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)	-	Articolul 23 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (4)	-	Articolul 21 alineatele (1) şi (2)
Articolul 14 alineatul (5)	-	Articolul 26 alineatele (2) şi (3)
Articolul 15	-	Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf şi articolul 33
Articolul 16	-	Articolul 33 alineatul (1)
Articolul 17	-	-
Articolul 18 alineatul (1)	-	Articolul 34 alineatele (1) şi (8)
Articolul 18 alineatul (2)	-	Articolul 34 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (3)	-	Articolul 34 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (4)	-	-
Articolul 18a alineatul (1)	-	Articolul 29 alineatul (4)
Articolul 18a alineatul (2)	-	Articolul 29 alineatele (5) şi (6) şi articolul 35 litera (a)
Articolul 18a alineatul (3)	-	Articolul 29 alineatele (5) şi (6) şi articolul 35 litera (b)
Articolul 18a alineatul (4)	-	-
Articolul 18a alineatul (5)	-	Articolul 29 alineatul (6)
Articolul 19	-	Articolul 36
Articolul 20	-	Articolul 9 alineatul (2), articolul 20 alineatul (1) şi articolul 42 alineatul (1)
Articolul 20 litera (a)	-	Articolul 9 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) şi articolul 20 alineatul (1) litera (g)
Articolul 20 litera (b)	-	Articolul 42 alineatul (1)
Articolul 20a	-	Articolul 43
Articolul 21	-	Articolul 44
Articolul 22	-	Articolul 45
Articolul 23	-	Articolul 46
Articolul 24	-	Articolul 39
Articolul 25	-	Articolul 48 alineatul (1)
Articolul 26	-	Articolul 48
Articolul 27	-	Articolul 49
Articolul 28	-	Articolul 48 alineatul (3)
Articolul 29	-	-
Articolul 30 alineatul (1)	-	Articolul 63 alineatul (1), alineatul (2) al doilea paragraf şi alineatul (4) şi articolul 68
Articolul 30 alineatul (2)	-	Articolul 63 alineatul (5)
Articolul 30 alineatul (3)	Articolul 10 alineatul (1)	-
Articolul 30 alineatul (4)	Articolul 10 alineatele (7) şi (10)	Articolul 24
Articolul 30 alineatul (5) primul paragraf	Articolul 11 şi articolul 12 alineatul (2)	-
Articolul 30 alineatul (5) al doilea paragraf	Articolul 12 alineatul (1)	-
Articolul 30 alineatul (5) al treilea paragraf	-	-
Articolul 30 alineatul (5a)	Articolul 11 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (12)	-
Articolul 30 alineatul (6)	Articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3)	-
Articolul 30 alineatul (7)	Articolul 61 alineatul (2)	-
Articolul 30 alineatul (8)	-	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 30 alineatul (9)	Articolul 15	-
Articolul 30 alineatul (10)	Articolul 10 alineatele (19) şi (20)	-
Articolul 31 alineatul (1)	-	Articolul 58, articolul 64 alineatul (1) şi articolul 68
Articolul 31 alineatul (2)	-	Articolul 64 alineatul (3)
Articolul 31 alineatul (3)	-	Articolul 64 alineatul (5)
Articolul 31 alineatul (3a)	Articolul 10 alineatele (1), (2) şi (3)	Articolul 67
Articolul 31 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 11 şi articolul 12 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (4) al doilea paragraf	Articolul 12 alineatul (1)	-
Articolul 31 alineatul (4) al treilea paragraf	-	-
Articolul 31 alineatul (4) al patrulea paragraf	Articolul 11 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (4a)	Articolul 11 alineatul (4) şi articolul 13 alineatul (12)	-
Articolul 31 alineatul (5)	Articolul 10 alineatele (7) şi (10)	Articolul 24
Articolul 31 alineatul (6)	-	Articolul 22 alineatul (7)
Articolul 31 alineatul (7)	Articolul 61 alineatul (2)	-
Articolul 31 alineatul (7a)	Articolul 15	-
Articolul 31 alineatul (9)	Articolul 10 alineatele (19) şi (20)	-
Articolul 31 alineatul (10)	-	Articolul 58 alineatul (4)
Articolul 31a	Articolul 17 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (1)	Articolul 19 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (2)	Articolul 62 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (3)	Articolul 19 alineatul (2), alineatul (3) primul paragraf, alineatele (4) şi (5)	-
Articolul 32 alineatul (4)	Articolul 21 alineatul (1) şi articolul 22 alineatul (1) primul paragraf	-
Articolul 32 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf	-
Articolul 32 alineatul (6)	Articolul 22 alineatul (2)	-
Articolul 32 alineatul (7)	Articolul 24 alineatul (1)	-
Articolul 32 alineatul (8)	Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf	-
Articolul 32 alineatul (9)	Articolul 21 alineatul (4)	-
Articolul 32a alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)	-
Articolul 32a alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)	-
Articolul 32a alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (3)	-
Articolul 32a alineatul (4)	Articolul 16 alineatul (5)	-
Articolul 32b	Articolul 18	-
Articolul 33 alineatul (1)	-	Articolul 69 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2)	-	Articolul 69 alineatul (6)
Articolul 34 alineatul (1)	-	Articolul 70 alineatul (1)
Articolul 34 alineatul (2)	-	Articolul 70 alineatul (2)
Articolul 34 alineatul (3)	Articolul 40 alineatul (5)	-
Articolul 35	-	Articolul 71
Articolul 36	Articolul 42	-
Articolul 37	-	Articolul 72
Articolul 38	Articolul 60	Articolul 11 alineatul (2) al patrulea paragraf şi alineatul (4), articolul 14 şi articolul 69 alineatul (7)
Articolul 39	-	Articolul 73
Articolul 40	-	Articolul 77
Articolul 41	Articolul 70	Articolul 76
Articolul 42	-	Articolul 78
Articolul 43	-	-
Articolul 44 alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)	-
Articolul 44 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (2)	-
Articolul 44 alineatul (3)	-	-
Articolul 44 alineatul (4)	Articolul 9 alineatele (3) şi (6)	-
Articolul 45 alineatul (1)	-	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (2)	-	Articolul 8 alineatele (3), (4) şi (5)
Articolul 45 alineatul (3)	-	Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (4)	Articolul 48	-
Articolul 45 alineatul (5)	-	Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 45 alineatul (6)	-	Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (7)	-	Articolul 17 alineatul (4)
Articolul 45 alineatul (8)	-	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (9)	Articolul 41 alineatul (1)	-
Articolul 45 alineatul (10)	Articolul 41 alineatul (2)	-
Articolul 45 alineatul (11)	Articolul 41 alineatul (3)	-
Articolul 46 alineatul (1)	-	Articolele 12 şi 15
Articolul 46 alineatul (2)	Articolul 39 alineatul (2)	-
Articolul 46 alineatul (3)	Articolul 28 alineatul (1)	-
Articolul 46 alineatul (4)	-	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 47 alineatul (1)	Articolul 4 alineatele (1) şi (2)	-
Articolul 47 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (1)	-
Articolul 47 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (2)	-
Articolul 48 alineatul (1)	Articolul 37 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (1a)	Articolul 37 alineatul (5) şi articolul 62 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (2)	Articolul 37 alineatele (2) şi (6)	-
Articolul 48 alineatul (3)	Articolul 37 alineatul (7)	-
Articolul 48 alineatul (4)	Articolul 37 alineatul (1) primul paragraf, articolul 46 şi articolul 54 alineatul (4)	-
Articolul 48 alineatul (5)	Articolul 46 alineatele (2) şi (3) şi articolul 47	-
Articolul 48 alineatul (6)	Articolul 40 alineatul (1)	-
Articolul 48 alineatul (7)	Articolul 40 alineatul (2)	-
Articolul 48 alineatul (8)	Articolul 40 alineatul (4)	-
Articolul 48 alineatul (9)	Articolul 37 alineatul (3)	-
Articolul 48 alineatul (10)	Articolul 40 alineatul (3)	-
Articolul 49	Articolul 61 alineatul (1)	-
Articolul 50	Articolul 63	-
Articolul 50a	Articolul 61 alineatul (3)	-
Articolul 51	-	-
Articolul 52	Articolul 29	-
Articolul 53	Articolul 31	-
Articolul 54	Articolul 33	-
Articolul 55	Articolul 34	-
Articolul 56	Articolul 30 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 57	Articolul 35	-
Articolul 57a alineatul (1)	Articolul 67 alineatul (1)	-
Articolul 57a alineatul (2)	Articolul 67 alineatul (2)	-
Articolul 57a alineatul (3)	Articolul 67 alineatul (3)	-
Articolul 57a alineatul (4)	Articolul 44, articolul 46 alineatul (1) şi articolul 47 alineatul (1)	-
Articolul 57a alineatul (5)	Articolul 51	-
Articolul 57b	Articolul 68	-
Articolul 58 alineatul (1)	Articolul 53 alineatul (1)	-
Articolul 58 alineatul (2)	Articolul 53 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 58 alineatul (3)	Articolul 53 alineatul (4)	-
Articolul 58 alineatul (4)	-	-
Articolul 58 alineatul (5)	Articolul 53 alineatul (5)	-
Articolul 59 alineatul (1)	Articolul 55 alineatul (1)	-
Articolul 59 alineatul (2)	Articolul 55 alineatul (2) şi articolul 56 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 59 alineatul (3)	Articolul 55 alineatul (3)	-
Articolul 59 alineatul (4)	Articolul 55 alineatul (4)	-
Articolul 60 alineatul (1)	Articolul 58 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf şi alineatul (3)	-
Articolul 60 alineatul (2)	Articolul 58 alineatul (2)al treilea paragraf	-
Articolul 60 alineatul (3)	Articolul 58 alineatul (4)	-
Articolul 60 alineatul (4)	Articolul 53 alineatul (6)	-
Articolul 60 alineatul (5)	Articolul 53 alineatul (7)	-
Articolul 60 alineatul (6)	Articolul 53 alineatul (8)	-
Articolul 61	Articolul 60	-
Articolul 62 alineatul (1)	Articolul 59 alineatul (1)	-
Articolul 62 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (6)	-
Articolul 62 alineatul (3)	Articolul 59 alineatul (2)	-
Articolul 63	-	-
Articolul 64	-	Articolul 85
Articolul 64a	Articolul 72	Articolul 86
Articolul 65	-	-
Articolul 66	-	-
Articolul 67	-	-
Articolul 68	-	-
Articolul 69	-	-
Anexa I	-	Anexa I
Anexa II	-	Anexa II
Anexa III	-	Anexa III
Anexa IV	-	-