Art. 29. - Art. 29: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT - Regulamentul 1624/31-mai-2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
Art. 29: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT
(1)Ţările terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT sunt identificate de Comisie şi desemnate drept "ţări terţe cu risc ridicat".
(2)În vederea identificării ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament, în cazul în care:
a)au fost identificate deficienţe strategice semnificative în cadrul juridic şi instituţional al ţării terţe privind CSB/CFT;
b)au fost identificate deficienţe strategice semnificative în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului din ţara terţă privind CSB/CFT în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sau în ceea ce priveşte sistemul său de evaluare şi atenuare a riscurilor de neaplicare sau de eludare a sancţiunilor financiare ale ONU legate de finanţarea proliferării;
c)deficienţele strategice semnificative identificate la literele (a) şi (b) sunt de natură persistentă şi nu au fost luate sau nu se iau măsuri de atenuare a acestora.
Actele delegate respective se adoptă în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care Comisia constată că sunt îndeplinite criteriile de la litera (a), (b) sau (c) de la primul paragraf.
(3)În sensul alineatului (2), Comisia ia în considerare cererile de aplicare a unor măsuri sporite de precauţie şi a unor măsuri suplimentare de atenuare (denumite în continuare "contramăsuri") din partea organizaţiilor şi a organismelor de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, precum şi evaluările, analizele, rapoartele sau declaraţiile publice relevante elaborate de acestea.
(4)În cazul în care o ţară terţă este identificată în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2), entităţile obligate aplică măsurile sporite de precauţie enumerate la articolul 34 alineatul (4) în ceea ce priveşte relaţiile de afaceri sau tranzacţiile ocazionale în care sunt implicate persoane fizice sau juridice din ţara terţă respectivă.
(5)Actul delegat menţionat la alineatul (2) identifică, printre contramăsurile enumerate la articolul 35, contramăsurile specifice de atenuare a riscurilor specifice care provin din fiecare ţară terţă cu risc ridicat.
(6)În cazul în care un stat membru identifică un risc specific de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului prezentat de o ţară terţă pe care Comisia a identificat-o în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2) şi care nu face obiectul contramăsurilor menţionate la alineatul (5), acesta poate solicita entităţilor obligate stabilite pe teritoriul său să aplice contramăsuri specifice suplimentare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă. Riscul identificat şi contramăsurile corespunzătoare sunt notificate Comisiei în termen de cinci de zile de la aplicarea contramăsurilor.
(7)Comisia revizuieşte periodic actele delegate menţionate la alineatul (2) pentru a se asigura că contramăsurile specifice identificate în temeiul alineatului (5) ţin seama de modificările cadrului privind CSB/CFT din ţara terţă şi sunt proporţionale şi adecvate riscurilor.
La primirea unei notificări în temeiul alineatului (6), Comisia evaluează informaţiile primite pentru a stabili dacă respectivele riscuri specifice fiecărei ţări afectează integritatea pieţei interne a Uniunii. După caz, Comisia revizuieşte actele delegate menţionate la alineatul (2), adăugând contramăsurile necesare pentru atenuarea respectivelor riscuri suplimentare. În cazul în care consideră că măsurile suplimentare specifice aplicate de un stat membru în temeiul alineatului (6) nu sunt necesare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă, Comisia poate să decidă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că statul membru trebuie să pună capăt contramăsurii specifice suplimentare.