Secţiunea 1 - Dispoziţii generale - Regulamentul 1624/31-mai-2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 19 Iunie 2024
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 19: Aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela
(1)Entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în oricare dintre următoarele situaţii:
a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b)atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel puţin 10 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia respectivă se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele, sau în raport cu o valoare mai scăzută stabilită în temeiul alineatului (9);
c)atunci când participă la crearea unei entităţi juridice, constituirea unei construcţii juridice sau, pentru entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (a), (b) sau (c), la transferul dreptului de proprietate asupra unei entităţi juridice, indiferent de valoarea tranzacţiei;
d)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, indiferent de orice derogare, exceptare sau prag;
e)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau adecvarea datelor de identificare a clientului obţinute anterior;
f)atunci când există îndoieli cu privire la faptul că persoana cu care interacţionează este clientul sau persoana autorizată să acţioneze în numele clientului.
(2)Pe lângă circumstanţele menţionate la alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare, cu excepţia furnizorilor de servicii de criptoactive, aplică măsuri de precauţie privind clientela atunci când iniţiază sau execută o tranzacţie ocazională care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2023/1113, în valoare de cel puţin 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia respectivă se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), furnizorii de servicii de criptoactive:
a)aplică măsuri de precauţie privind clientela atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel puţin 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele;
b)aplică cel puţin măsurile de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel mult 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), entităţile obligate aplică cel puţin măsurile de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în numerar în valoare de cel puţin 3 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul în care statele membre au stabilit, în temeiul articolului 80 alineatele (2) şi (3), o limită pentru plăţile mari în numerar de maximum 3 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa alineatului (4) litera (b) de la articolul respectiv.
(5)Pe lângă circumstanţele menţionate la alineatul (1), furnizorii de servicii de jocuri de noroc aplică măsurile de precauţie privind clientela în momentul colectării câştigurilor, în momentul punerii unei mize ori în ambele cazuri, atunci când efectuează tranzacţii în valoare de cel puţin 2 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(6)În sensul prezentului capitol, entităţile obligate consideră ca fiind clienţii lor următoarele persoane:
a)în cazul entităţilor obligate astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (e), (f) şi (i) şi al persoanelor care comercializează bunuri cu valoare ridicată astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (j), pe lângă clientul lor direct, furnizorul de bunuri;
b)în cazul notarilor, al avocaţilor şi al altor persoane care exercită profesii juridice liberale care intermediază o tranzacţie şi în măsura în care sunt singurul notar, avocat sau altă persoană care exercită profesii juridice liberale care intermediază tranzacţia respectivă, ambele părţi la tranzacţie;
c)în cazul agenţilor imobiliari, ambele părţi la tranzacţie;
d)în ceea ce priveşte serviciile de iniţiere a plăţii furnizate de prestatorii de servicii de iniţiere a plăţii, comerciantul;
e)în ceea ce priveşte furnizorii de servicii de finanţare participativă şi intermediarii de finanţare participativă, atât persoana fizică sau juridică care solicită finanţare, cât şi cea care furnizează finanţare prin intermediul platformei de finanţare participativă.
(7)Supraveghetorii pot, în mod direct sau în cooperare cu alte autorităţi din statul membru respectiv, să excepteze entităţile obligate de la aplicarea, integrală sau parţială, a măsurilor de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în ceea ce priveşte moneda electronică, pe baza riscului scăzut dovedit pe care îl prezintă natura produsului, în cazul în care sunt îndeplinite toate următoarele condiţii de diminuare a riscurilor:
a)instrumentul de plată nu este reîncărcabil, iar suma depozitată electronic nu depăşeşte 150 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziţiona bunuri sau servicii furnizate de emitent sau în cadrul unei reţele de furnizori de servicii;
c)instrumentul de plată nu este legat de un cont de plăţi şi nu permite ca vreo sumă depozitată să fie schimbată cu numerar sau cu criptoactive;
d)emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor sau a relaţiei de afaceri pentru a permite detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
(8)Furnizorii de servicii de jocuri de noroc îşi pot îndeplini obligaţia de a aplica măsuri de precauţie privind clientela menţionată la articolul 20 alineatul (1) litera (a) prin identificarea clientului şi verificarea identităţii acestuia la intrarea în cazinou sau în alte spaţii fizice de jocuri de noroc, cu condiţia ca aceştia să dispună de sisteme care să le permită să atribuie tranzacţii anumitor clienţi.
(9)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)entităţile obligate, sectoarele sau tranzacţiile care sunt asociate unui risc mai ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi cărora li se aplică o valoare mai scăzută decât valoarea stabilită la alineatul (1) litera (b);
b)valorile aferente tranzacţiilor ocazionale;
c)criteriile care trebuie luate în considerare pentru a identifica tranzacţiile ocazionale şi relaţiile de afaceri;
d)criteriile de identificare a tranzacţiilor legate.
La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, ACSB ţine seama în mod corespunzător de nivelurile inerente ale riscurilor modelelor de afaceri ale diferitelor tipuri de entităţi obligate şi de evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640.
(10)Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (9) din prezentul articol în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 20: Măsuri de precauţie privind clientela
(1)În scopul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela, entităţile obligate aplică toate măsurile care urmează:
a)identifică clientul şi verifică identitatea clientului;
b)identifică beneficiarii reali şi iau măsuri rezonabile pentru verificarea identităţii acestora, astfel încât entitatea obligată să aibă convingerea că ştie cine este beneficiarul real şi că înţelege structura de proprietate şi de control a clientului;
c)evaluează şi, după caz, obţin informaţii şi înţeleg scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri sau a tranzacţiilor ocazionale;
d)verifică dacă clientul sau beneficiarii reali fac obiectul unor sancţiuni financiare specifice şi, în cazul unui client sau al unei părţi la o construcţie juridică care este o entitate juridică, dacă persoanele fizice sau juridice care fac obiectul unor sancţiuni financiare specifice controlează entitatea juridică sau dacă deţin peste 50 % din drepturile de proprietate ale respectivei entităţi juridice sau o participare majoritară la aceasta, individual sau colectiv;
e)evaluează şi, după caz, obţin informaţii cu privire la natura activităţii clienţilor, inclusiv, în cazul întreprinderilor, dacă desfăşoară activităţi, sau a încadrării în muncă ori a ocupaţiei acestora;
f)realizează o monitorizare continuă a relaţiei de afaceri, inclusiv controlul tranzacţiilor efectuate pe toată durata relaţiei de afaceri, pentru a se asigura că tranzacţiile efectuate sunt în concordanţă cu informaţiile pe care entitatea obligată le are cu privire la client, la activitate şi la profilul de risc, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor;
g)stabilesc dacă clientul, beneficiarul real al clientului şi, după caz, persoana în numele căreia sau în folosul căreia se realizează o tranzacţie sau o activitate este o persoană expusă politic, un membru al familiei sau o persoană cunoscută ca asociat apropiat;
h)în cazul în care o tranzacţie sau o activitate se desfăşoară în numele sau în folosul persoanelor fizice, altele decât clientul, identifică şi verifică identitatea persoanelor fizice respective;
i)verifică dacă orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului este autorizată în acest sens şi identifică şi verifică identitatea acesteia.
(2)Entităţile obligate stabilesc amploarea măsurilor menţionate la alineatul (1) pe baza unei analize individuale a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, având în vedere caracteristicile specifice ale clientului şi ale relaţiei de afaceri sau ale tranzacţiei ocazionale şi ţinând seama de evaluarea riscurilor la nivelul întregii întreprinderi efectuată de entitatea obligată în temeiul articolului 10 şi de variabilele privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului prevăzute în anexa I, precum şi de factorii de risc prevăzuţi în anexele II şi III.
În cazul în care entităţile obligate identifică un risc crescut de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, acestea aplică măsuri sporite de precauţie în temeiul secţiunii 4 din prezentul capitol. În cazul în care sunt identificate situaţii cu risc mai redus, entităţile obligate pot aplica măsuri simplificate de precauţie în temeiul secţiunii 3 din prezentul capitol.
(3)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind variabilele de risc şi factorii de risc care trebuie luaţi în considerare de entităţile obligate atunci când stabilesc relaţii de afaceri sau efectuează tranzacţii ocazionale.
(4)Entităţile obligate trebuie să fie în măsură să demonstreze în orice moment supraveghetorilor lor că măsurile luate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care au fost identificate.
Art. 21: Incapacitatea de a respecta cerinţa de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela
(1)În cazul în care o entitate obligată nu este în măsură să respecte cerinţa de a aplica măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1), aceasta se abţine de la efectuarea unei tranzacţii sau de la stabilirea unei relaţii de afaceri şi pune capăt relaţiei de afaceri şi are în vedere raportarea la FIU a tranzacţiei suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 69.
Încetarea unei relaţii de afaceri în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat nu interzice primirea de fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, care sunt datorate entităţii obligate.
În cazul în care o entitate obligată are obligaţia de a proteja activele clientului său, încetarea relaţiei de afaceri nu se interpretează ca impunând cedarea activelor clientului.
În cazul contractelor de asigurare de viaţă, entităţile obligate se abţin, atunci când este necesar ca măsură alternativă faţă de încetarea relaţiei de afaceri, să efectueze tranzacţii pentru client, inclusiv plăţi de compensaţii către beneficiari, până la îndeplinirea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în măsura în care aceştia evaluează situaţia juridică a clientului lor sau îndeplinesc sarcina de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea acestor proceduri.
Primul paragraf nu se aplică atunci când entităţile obligate menţionate la paragraful respectiv:
a)participă la spălarea banilor, la infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau la finanţarea terorismului;
b)furnizează consultanţă juridică în scopul spălării banilor, al infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau al finanţării terorismului; sau
c)au cunoştinţă de faptul că intenţia clientului este să obţină consultanţă juridică în scopul spălării banilor, al infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau al finanţării terorismului; cunoaşterea sau scopul poate fi dedus din circumstanţe faptice obiective.
(3)Entităţile obligate ţin evidenţa măsurilor luate pentru a se conforma cerinţei de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela, inclusiv evidenţe ale deciziilor luate, precum şi documentele justificative şi justificările relevante. Documentele, datele sau informaţiile deţinute de entitatea obligată se actualizează ori de câte ori măsurile de precauţie privind clientela sunt revizuite în temeiul articolului 26.
Obligaţia de a ţine evidenţa prevăzută la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică, de asemenea, situaţiilor în care entităţile obligate refuză să stabilească o relaţie de afaceri, încetează o relaţie de afaceri sau aplică măsuri alternative în temeiul alineatului (1).
(4)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări comune cu Autoritatea Bancară Europeană cu privire la măsurile care pot fi luate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare pentru a asigura respectarea normelor în materie de CSB/CFT atunci când pun în aplicare cerinţele Directivei 2014/92/UE, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile de afaceri care sunt cele mai afectate de practicile de reducere a riscurilor.
Art. 22: Identificarea şi verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real
(1)Cu excepţia cazurilor de risc mai redus cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 3 şi indiferent de aplicarea de măsuri suplimentare în cazurile de risc mai ridicat în temeiul secţiunii 4, entităţile obligate obţin cel puţin următoarele informaţii pentru a identifica clientul, orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului şi persoanele fizice în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate:
a)în cazul unei persoane fizice:
(i)toate prenumele şi numele;
(ii)locul şi data naşterii completă;
(iii)cetăţeniile ori statutul de apatrid şi statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecţie subsidiară, după caz, şi numărul naţional de identificare, dacă este cazul;
(iv)locul de reşedinţă obişnuit sau, în cazul în care nu există o adresă de reşedinţă fixă cu reşedinţă legitimă în Uniune, adresa poştală la care poate fi contactată persoana fizică şi, dacă este disponibil, codul de identificare fiscală;
b)în cazul unei entităţi juridice:
(i)forma juridică şi denumirea entităţii juridice;
(ii)adresa sediului social sau oficial şi, dacă este diferită, adresa sediului principal al activităţii şi ţara de creare;
(iii)numele reprezentanţilor legali ai entităţii juridice, precum şi, dacă sunt disponibile, numărul de înregistrare, codul de identificare fiscală şi identificatorul entităţii juridice;
(iv)numele persoanelor care deţin acţiuni sau o funcţie de conducere în formă nominală, inclusiv menţionarea statutului lor de acţionari nominali sau directori nominali.
c)pentru o persoană care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau o persoană care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare:
(i)informaţii de bază privind construcţia juridică; cu toate acestea, în ceea ce priveşte activele deţinute în construcţia juridică sau gestionate prin aceasta, se identifică numai activele care urmează să fie gestionate în contextul relaţiei de afaceri sau al tranzacţiei ocazionale;
(ii)adresa de reşedinţă a persoanelor care deţin calitatea de trustee sau a persoanelor care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară şi, dacă este diferit, locul de unde trust-ul expres ori construcţia juridică similară este administrată, competenţele care reglementează construcţia juridică şi conferă caracter obligatoriu acestora, precum şi, dacă sunt disponibile, codul de identificare fiscală şi identificatorul entităţii juridice;
d)pentru alte organizaţii care au capacitate juridică în temeiul dreptului intern:
(i)denumirea, adresa sediului social sau echivalentul acestuia;
(ii)numele persoanelor împuternicite să reprezinte organizaţia, precum şi, după caz, forma juridică, codul de identificare fiscală, numărul de înregistrare, identificatorul entităţii juridice şi actele constitutive sau echivalentul acestora.
(2)În scopul identificării beneficiarului real al unei entităţi juridice sau al unei construcţii juridice, entităţile obligate colectează informaţiile menţionate la articolul 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile de identificare nu se identifică nicio persoană fizică drept beneficiar real sau în cazul în care există îndoieli că persoanele identificate sunt beneficiarii reali, entităţile obligate consemnează că nu a fost identificat niciun beneficiar real şi identifică toate persoanele fizice care deţin funcţiile de personal de conducere de nivel superior în cadrul entităţii juridice şi verifică identitatea acestora.
În cazul în care efectuarea verificării identităţii menţionată la al doilea paragraf poate indica clientului că entitatea obligată are îndoieli cu privire la beneficiarul real al entităţii juridice, entitatea obligată se abţine de la verificarea identităţii membrilor personalului de conducere de nivel superior şi, în schimb, consemnează măsurile luate pentru a stabili identitatea beneficiarilor reali şi a membrilor personalului de conducere de nivel superior. Entităţile obligate ţin evidenţa acţiunilor întreprinse, precum şi a dificultăţilor întâmpinate în cursul procesului de identificare care au condus la identificarea unui membru al personalului de conducere de nivel superior.
(3)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare obţin informaţii pentru a identifica şi verifica identitatea persoanelor fizice sau juridice care utilizează orice IBAN virtual pe care îl emit, precum şi cu privire la contul bancar sau de plăţi asociat.
Instituţia de credit sau instituţia financiară care administrează contul bancar sau de plăţi către care un IBAN virtual, emis de o altă instituţie de credit sau instituţia financiară, redirecţionează plăţile se asigură că poate obţine de la instituţia emitentă a IBAN-ului virtual informaţiile de identificare şi verificare a identităţii persoanei fizice care utilizează respectivul IBAN virtual fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării informaţiilor.
(4)În cazul beneficiarilor trust-urilor sau ai altor entităţi ori construcţii juridice similare care sunt desemnaţi prin caracteristici sau categorii particulare, o entitate obligată trebuie să obţină informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
(5)În cazul trust-urilor discreţionare, o entitate obligată obţine informaţii suficiente cu privire la beneficiarii potenţiali şi beneficiarii impliciţi pentru a-i permite să stabilească identitatea beneficiarului în momentul exercitării de către persoanele care deţin calitatea de trustee a puterii lor discreţionare sau în momentul în care beneficiarii impliciţi devin beneficiari ca urmare a faptului că persoanele care deţin calitatea de trustee nu şi-au exercitat puterea discreţionară.
(6)Entităţile obligate obţin informaţiile, documentele şi datele necesare pentru verificarea identităţii clientului şi a oricărei persoane care pretinde că acţionează în numele clientului prin oricare dintre următoarele mijloace:
a)prezentarea unui document de identitate, a paşaportului sau a unui document echivalent şi, după caz, obţinerea de informaţii din surse fiabile şi independente, indiferent dacă sunt accesate direct sau furnizate de client;
b)utilizarea mijloacelor de identificare electronică care îndeplinesc cerinţele Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce priveşte nivelurile de asigurare "substanţial" sau "ridicat" şi serviciile de încredere calificate relevante, astfel cum sunt prevăzute în regulamentul respectiv.
(7)Entităţile obligate verifică identitatea beneficiarului real şi, după caz, a persoanelor în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate, prin oricare dintre metodele următoare:
a)în conformitate cu alineatul (6);
b)prin luarea de măsuri rezonabile pentru a obţine informaţiile, documentele şi datele necesare de la client sau din alte surse fiabile, inclusiv din registre publice, altele decât registrele centrale.
Entităţile obligate stabilesc amploarea informaţiilor care trebuie consultate, având în vedere riscurile pe care le prezintă tranzacţia ocazională sau relaţia de afaceri şi beneficiarul real, inclusiv riscurile legate de structura de proprietate.
În plus faţă de mijloacele de verificare prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat, entităţile obligate verifică informaţiile privind beneficiarii reali prin consultarea registrelor centrale.
Art. 23: Momentul la care are loc verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real
(1)Verificarea identităţii clientului, a beneficiarului real şi a oricăror persoane în temeiul articolului 20 alineatul (1) literele (h) şi (i) are loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii ocazionale. O astfel de obligaţie nu se aplică situaţiilor de risc mai redus în temeiul secţiunii 3 din prezentul capitol, cu condiţia ca riscul mai redus să justifice amânarea acestei verificări.
În cazul agenţilor imobiliari, verificarea menţionată la primul paragraf se efectuează după ce o ofertă este acceptată de vânzător sau de locator şi, în toate cazurile, înainte de transferul oricăror fonduri sau bunuri.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real poate fi realizată în timpul stabilirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfăşurarea normală a activităţii şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie de credit sau o instituţie financiară poate deschide un cont, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, astfel cum poate fi solicitat de un client, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(4)Ori de câte ori stabilesc o nouă relaţie de afaceri cu o entitate juridică sau cu persoana care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau cu persoana care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare menţionate la articolele 51, 57, 58, 61 şi 67 şi sub rezerva înregistrării informaţiilor privind beneficiarii reali în temeiul articolului 10 din Directiva (UE) 2024/1640, entităţile obligate obţin o dovadă valabilă a înregistrării sau un extras emis recent din registru care confirmă valabilitatea înregistrării.
Art. 24: Raportarea discrepanţelor faţă de informaţiile conţinute în registrele beneficiarilor reali
(1)Entităţile obligate raportează registrelor centrale orice discrepanţe pe care le constată între informaţiile disponibile în registrele centrale şi informaţiile pe care le colectează în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 22 alineatul (7).
Discrepanţele menţionate la primul paragraf se raportează fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile calendaristice de la depistarea acestora. Atunci când raportează astfel de discrepanţe, entităţile obligate adaugă la rapoartele lor informaţiile pe care le-au obţinut, indicând discrepanţa şi persoanele pe care le consideră a fi beneficiarii reali şi, după caz, acţionarii nominali şi directorii nominali, precum şi motivele care justifică această concluzie.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), entităţile obligate pot să nu raporteze discrepanţele registrului central şi, în schimb, pot solicita informaţii suplimentare de la clienţi în cazul în care discrepanţele identificate:
a)se limitează la erori tipografice, la moduri diferite de transliterare sau la inexactităţi minore care nu afectează identificarea beneficiarilor reali sau poziţia acestora; sau
b)sunt rezultatul unor date depăşite, dar beneficiarii reali sunt cunoscuţi de entitatea obligată dintr-o altă sursă fiabilă şi nu există motive pentru a suspecta că există intenţia de a ascunde informaţii.
În cazul în care o entitate obligată concluzionează că informaţiile privind beneficiarii reali din registrul central sunt incorecte, aceasta invită clienţii să transmită informaţiile corecte registrului central în temeiul articolelor 63, 64 şi 67, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile calendaristice.
Prezentul paragraf nu se aplică cazurilor de risc mai ridicat cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 4 din prezentul capitol.
(3)În cazul în care un client nu a transmis informaţiile corecte în termenul menţionat la alineatul (2) al doilea paragraf, entitatea obligată raportează discrepanţa registrului central în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf.
(4)Prezentul articol nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în ceea ce priveşte informaţiile pe care aceştia le primesc de la un client sau pe care le obţin în legătură cu clientul respectiv în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.
Cu toate acestea, cerinţele prezentului articol se aplică atunci când entităţile obligate menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat oferă consultanţă juridică în oricare dintre situaţiile care intră sub incidenţa articolului 21 alineatul (2) al doilea paragraf.
Art. 25: Identificarea scopului şi a naturii dorite a unei relaţii de afaceri sau a unei tranzacţii ocazionale
Înainte de a stabili o relaţie de afaceri sau de a efectua o tranzacţie ocazională, o entitate obligată se asigură că înţelege scopul şi natura dorită a acesteia. În acest scop, entitatea obligată obţine, dacă este necesar, informaţii privind:
(a)scopul şi justificarea economică a tranzacţiei ocazionale sau a relaţiei de afaceri;
(b)valoarea estimată a activităţilor avute în vedere;
(c)sursa fondurilor;
(d)destinaţia fondurilor;
(e)activitatea economică sau ocupaţia clientului.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul articol, entităţile obligate care intră sub incidenţa articolului 74 colectează informaţii pentru a stabili dacă utilizarea bunurilor cu valoare ridicată menţionate la articolul respectiv este preconizată în scopuri comerciale sau necomerciale.
Art. 26: Monitorizarea permanentă a relaţiei de afaceri şi monitorizarea tranzacţiilor efectuate de clienţi
(1)Entităţile obligate efectuează o monitorizare permanentă a relaţiilor de afaceri, inclusiv a tranzacţiilor efectuate de client pe parcursul unei relaţii de afaceri, pentru a asigura că tranzacţiile respective sunt în concordanţă cu informaţiile pe care entitatea obligată le are cu privire la client, activitatea economică şi profilul de risc ale clientului şi, dacă este necesar, cu informaţiile privind originea şi destinaţia fondurilor şi pentru a depista tranzacţiile care vor face obiectul unei evaluări mai aprofundate în temeiul articolului 69 alineatul (2).
În cazul în care relaţiile de afaceri vizează mai multe produse sau servicii, entităţile obligate se asigură că măsurile de precauţie privind clientela vizează toate produsele şi serviciile respective.
În cazul în care entităţile obligate care fac parte dintr-un grup au relaţii de afaceri cu clienţi care sunt şi clienţii altor entităţi din cadrul grupului respectiv, indiferent dacă sunt entităţi obligate sau societăţi care nu fac obiectul cerinţelor în materie de CSB/CFT, acestea iau în considerare informaţiile referitoare la aceste alte relaţii de afaceri în scopul monitorizării relaţiei de afaceri cu clienţii lor.
(2)În contextul monitorizării permanente menţionate la alineatul (1), entităţile obligate se asigură că documentele, datele sau informaţiile relevante referitoare la clienţi sunt actualizate.
Perioada dintre actualizările informaţiilor referitoare la clienţi în temeiul primului paragraf depinde de riscul pe care îl prezintă relaţia de afaceri şi nu poate depăşi:
a)un an pentru clienţii cu risc mai ridicat cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 4 din prezentul capitol;
b)cinci ani pentru toţi ceilalţi clienţi.
(3)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatul (2), entităţile obligate examinează şi, după caz, actualizează informaţiile referitoare la clienţi în cazul în care:
a)există o modificare a circumstanţelor relevante ale unui client;
b)entitatea obligată are, în cursul anului calendaristic relevant, obligaţia legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarii reali sau de a se conforma Directivei 2011/16/UE a Consiliului (42);
(42)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
c)acestea iau cunoştinţă de un fapt relevant care se referă la client.
(4)Pe lângă monitorizarea permanentă menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, entităţile obligate verifică periodic dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (d). Frecvenţa acestei verificări este proporţională cu expunerea entităţii obligate şi a relaţiei de afaceri la riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice.
În cazul instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, verificarea menţionată la primul paragraf se efectuează, de asemenea, în cazul oricărei noi desemnări în legătură cu sancţiunile financiare specifice.
Cerinţele prezentului alineat nu înlocuiesc obligaţia de a aplica sancţiuni financiare specifice sau cerinţe mai stricte în temeiul altor acte juridice ale Uniunii sau al dreptului intern privind verificarea bazei de clienţi în raport cu listele de sancţiuni financiare specifice.
(5)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind monitorizarea permanentă a unei relaţii de afaceri şi monitorizarea tranzacţiilor efectuate în contextul unei astfel de relaţii.
Art. 27: Măsuri temporare pentru clienţii care fac obiectul sancţiunilor financiare ale ONU
(1)În ceea ce priveşte clienţii supuşi sancţiunilor financiare ale ONU sau care sunt controlaţi de persoane fizice sau juridice sau entităţi supuse sancţiunilor financiare ale ONU sau în care persoanele fizice sau juridice sau entităţilor supuse sancţiunilor financiare ale ONU deţin peste 50 % din drepturile de proprietate sau o participare majoritară, individual sau colectiv, entităţile obligate ţin evidenţe ale:
a)fondurilor sau ale altor active pe care le gestionează pentru client în momentul în care sancţiunile financiare ale ONU sunt făcute publice;
b)încercărilor de efectuare a unor tranzacţii de către client;
c)tranzacţiilor efectuate pentru client.
(2)Entităţile obligate aplică prezentul articol între momentul în care sancţiunile financiare ale ONU sunt făcute publice şi momentul aplicării sancţiunilor financiare specifice relevante în Uniune.
Art. 28: Standarde tehnice de reglementare privind informaţiile necesare aplicării măsurilor de precauţie privind clientela
(1)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)cerinţele care se aplică entităţilor obligate în temeiul articolului 20 şi informaţiile care trebuie colectate în scopul aplicării măsurilor de precauţie standard, simplificate şi sporite în temeiul articolelor 22 şi 25, al articolului 33 alineatul (1) şi al articolului 34 alineatul (4), inclusiv cerinţele minime în situaţii de risc mai redus;
b)tipul măsurilor simplificate de precauţie pe care entităţile obligate le pot aplica în situaţii de risc mai redus în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, inclusiv măsurile aplicabile unor categorii specifice de entităţi obligate şi de produse sau servicii, având în vedere rezultatele evaluării riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640;
c)factorii de risc asociaţi caracteristicilor instrumentelor de monedă electronică ce ar trebui să fie luaţi în considerare de supraveghetori la stabilirea măsurii în care se aplică exceptarea prevăzută la articolul 19 alineatul (7);
d)sursele fiabile şi independente de informaţii care pot fi utilizate pentru a verifica datele de identificare ale persoanelor fizice sau juridice în sensul articolului 22 alineatele (6) şi (7);
e)lista atributelor pe care trebuie să le aibă mijloacele de identificare electronică şi serviciile de încredere calificate relevante menţionate la articolul 22 alineatul (6) litera (b) pentru a îndeplini cerinţele de la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b) în cazul măsurilor de precauţie standard, simplificate şi sporite.
(2)Cerinţele şi măsurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) se bazează pe următoarele criterii:
a)riscul inerent pe care îl implică serviciul furnizat;
b)riscurile asociate categoriilor de clienţi;
c)natura, cuantumul şi recurenţa tranzacţiei;
d)canalele utilizate pentru desfăşurarea relaţiei de afaceri sau a tranzacţiei ocazionale.
(3)ACSB revizuieşte periodic standardele tehnice de reglementare şi, dacă este necesar, pregăteşte şi transmite Comisiei proiectul de actualizare a standardelor respective, pentru a ţine seama, printre altele, de inovare şi de evoluţiile tehnologice.
(4)Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatele (1) şi (3) din prezentul articol în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.