Capitolul iii - PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA - Regulamentul 1624/31-mai-2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 19 Iunie 2024
CAPITOLUL III:PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA
Art. 19: Aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela
(1)Entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în oricare dintre următoarele situaţii:
a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b)atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel puţin 10 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia respectivă se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele, sau în raport cu o valoare mai scăzută stabilită în temeiul alineatului (9);
c)atunci când participă la crearea unei entităţi juridice, constituirea unei construcţii juridice sau, pentru entităţile obligate menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (a), (b) sau (c), la transferul dreptului de proprietate asupra unei entităţi juridice, indiferent de valoarea tranzacţiei;
d)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, indiferent de orice derogare, exceptare sau prag;
e)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau adecvarea datelor de identificare a clientului obţinute anterior;
f)atunci când există îndoieli cu privire la faptul că persoana cu care interacţionează este clientul sau persoana autorizată să acţioneze în numele clientului.
(2)Pe lângă circumstanţele menţionate la alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare, cu excepţia furnizorilor de servicii de criptoactive, aplică măsuri de precauţie privind clientela atunci când iniţiază sau execută o tranzacţie ocazională care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2023/1113, în valoare de cel puţin 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia respectivă se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), furnizorii de servicii de criptoactive:
a)aplică măsuri de precauţie privind clientela atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel puţin 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele;
b)aplică cel puţin măsurile de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în valoare de cel mult 1 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), entităţile obligate aplică cel puţin măsurile de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) atunci când efectuează o tranzacţie ocazională în numerar în valoare de cel puţin 3 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul în care statele membre au stabilit, în temeiul articolului 80 alineatele (2) şi (3), o limită pentru plăţile mari în numerar de maximum 3 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa alineatului (4) litera (b) de la articolul respectiv.
(5)Pe lângă circumstanţele menţionate la alineatul (1), furnizorii de servicii de jocuri de noroc aplică măsurile de precauţie privind clientela în momentul colectării câştigurilor, în momentul punerii unei mize ori în ambele cazuri, atunci când efectuează tranzacţii în valoare de cel puţin 2 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin tranzacţii legate între ele.
(6)În sensul prezentului capitol, entităţile obligate consideră ca fiind clienţii lor următoarele persoane:
a)în cazul entităţilor obligate astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (e), (f) şi (i) şi al persoanelor care comercializează bunuri cu valoare ridicată astfel cum sunt menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (j), pe lângă clientul lor direct, furnizorul de bunuri;
b)în cazul notarilor, al avocaţilor şi al altor persoane care exercită profesii juridice liberale care intermediază o tranzacţie şi în măsura în care sunt singurul notar, avocat sau altă persoană care exercită profesii juridice liberale care intermediază tranzacţia respectivă, ambele părţi la tranzacţie;
c)în cazul agenţilor imobiliari, ambele părţi la tranzacţie;
d)în ceea ce priveşte serviciile de iniţiere a plăţii furnizate de prestatorii de servicii de iniţiere a plăţii, comerciantul;
e)în ceea ce priveşte furnizorii de servicii de finanţare participativă şi intermediarii de finanţare participativă, atât persoana fizică sau juridică care solicită finanţare, cât şi cea care furnizează finanţare prin intermediul platformei de finanţare participativă.
(7)Supraveghetorii pot, în mod direct sau în cooperare cu alte autorităţi din statul membru respectiv, să excepteze entităţile obligate de la aplicarea, integrală sau parţială, a măsurilor de precauţie privind clientela menţionate la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) în ceea ce priveşte moneda electronică, pe baza riscului scăzut dovedit pe care îl prezintă natura produsului, în cazul în care sunt îndeplinite toate următoarele condiţii de diminuare a riscurilor:
a)instrumentul de plată nu este reîncărcabil, iar suma depozitată electronic nu depăşeşte 150 EUR sau echivalentul în monedă naţională;
b)instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziţiona bunuri sau servicii furnizate de emitent sau în cadrul unei reţele de furnizori de servicii;
c)instrumentul de plată nu este legat de un cont de plăţi şi nu permite ca vreo sumă depozitată să fie schimbată cu numerar sau cu criptoactive;
d)emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor sau a relaţiei de afaceri pentru a permite detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
(8)Furnizorii de servicii de jocuri de noroc îşi pot îndeplini obligaţia de a aplica măsuri de precauţie privind clientela menţionată la articolul 20 alineatul (1) litera (a) prin identificarea clientului şi verificarea identităţii acestuia la intrarea în cazinou sau în alte spaţii fizice de jocuri de noroc, cu condiţia ca aceştia să dispună de sisteme care să le permită să atribuie tranzacţii anumitor clienţi.
(9)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)entităţile obligate, sectoarele sau tranzacţiile care sunt asociate unui risc mai ridicat de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi cărora li se aplică o valoare mai scăzută decât valoarea stabilită la alineatul (1) litera (b);
b)valorile aferente tranzacţiilor ocazionale;
c)criteriile care trebuie luate în considerare pentru a identifica tranzacţiile ocazionale şi relaţiile de afaceri;
d)criteriile de identificare a tranzacţiilor legate.
La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, ACSB ţine seama în mod corespunzător de nivelurile inerente ale riscurilor modelelor de afaceri ale diferitelor tipuri de entităţi obligate şi de evaluarea riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640.
(10)Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatul (9) din prezentul articol în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 20: Măsuri de precauţie privind clientela
(1)În scopul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela, entităţile obligate aplică toate măsurile care urmează:
a)identifică clientul şi verifică identitatea clientului;
b)identifică beneficiarii reali şi iau măsuri rezonabile pentru verificarea identităţii acestora, astfel încât entitatea obligată să aibă convingerea că ştie cine este beneficiarul real şi că înţelege structura de proprietate şi de control a clientului;
c)evaluează şi, după caz, obţin informaţii şi înţeleg scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri sau a tranzacţiilor ocazionale;
d)verifică dacă clientul sau beneficiarii reali fac obiectul unor sancţiuni financiare specifice şi, în cazul unui client sau al unei părţi la o construcţie juridică care este o entitate juridică, dacă persoanele fizice sau juridice care fac obiectul unor sancţiuni financiare specifice controlează entitatea juridică sau dacă deţin peste 50 % din drepturile de proprietate ale respectivei entităţi juridice sau o participare majoritară la aceasta, individual sau colectiv;
e)evaluează şi, după caz, obţin informaţii cu privire la natura activităţii clienţilor, inclusiv, în cazul întreprinderilor, dacă desfăşoară activităţi, sau a încadrării în muncă ori a ocupaţiei acestora;
f)realizează o monitorizare continuă a relaţiei de afaceri, inclusiv controlul tranzacţiilor efectuate pe toată durata relaţiei de afaceri, pentru a se asigura că tranzacţiile efectuate sunt în concordanţă cu informaţiile pe care entitatea obligată le are cu privire la client, la activitate şi la profilul de risc, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor;
g)stabilesc dacă clientul, beneficiarul real al clientului şi, după caz, persoana în numele căreia sau în folosul căreia se realizează o tranzacţie sau o activitate este o persoană expusă politic, un membru al familiei sau o persoană cunoscută ca asociat apropiat;
h)în cazul în care o tranzacţie sau o activitate se desfăşoară în numele sau în folosul persoanelor fizice, altele decât clientul, identifică şi verifică identitatea persoanelor fizice respective;
i)verifică dacă orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului este autorizată în acest sens şi identifică şi verifică identitatea acesteia.
(2)Entităţile obligate stabilesc amploarea măsurilor menţionate la alineatul (1) pe baza unei analize individuale a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, având în vedere caracteristicile specifice ale clientului şi ale relaţiei de afaceri sau ale tranzacţiei ocazionale şi ţinând seama de evaluarea riscurilor la nivelul întregii întreprinderi efectuată de entitatea obligată în temeiul articolului 10 şi de variabilele privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului prevăzute în anexa I, precum şi de factorii de risc prevăzuţi în anexele II şi III.
În cazul în care entităţile obligate identifică un risc crescut de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, acestea aplică măsuri sporite de precauţie în temeiul secţiunii 4 din prezentul capitol. În cazul în care sunt identificate situaţii cu risc mai redus, entităţile obligate pot aplica măsuri simplificate de precauţie în temeiul secţiunii 3 din prezentul capitol.
(3)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind variabilele de risc şi factorii de risc care trebuie luaţi în considerare de entităţile obligate atunci când stabilesc relaţii de afaceri sau efectuează tranzacţii ocazionale.
(4)Entităţile obligate trebuie să fie în măsură să demonstreze în orice moment supraveghetorilor lor că măsurile luate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care au fost identificate.
Art. 21: Incapacitatea de a respecta cerinţa de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela
(1)În cazul în care o entitate obligată nu este în măsură să respecte cerinţa de a aplica măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1), aceasta se abţine de la efectuarea unei tranzacţii sau de la stabilirea unei relaţii de afaceri şi pune capăt relaţiei de afaceri şi are în vedere raportarea la FIU a tranzacţiei suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 69.
Încetarea unei relaţii de afaceri în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat nu interzice primirea de fonduri în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366, care sunt datorate entităţii obligate.
În cazul în care o entitate obligată are obligaţia de a proteja activele clientului său, încetarea relaţiei de afaceri nu se interpretează ca impunând cedarea activelor clientului.
În cazul contractelor de asigurare de viaţă, entităţile obligate se abţin, atunci când este necesar ca măsură alternativă faţă de încetarea relaţiei de afaceri, să efectueze tranzacţii pentru client, inclusiv plăţi de compensaţii către beneficiari, până la îndeplinirea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1).
(2)Alineatul (1) nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în măsura în care aceştia evaluează situaţia juridică a clientului lor sau îndeplinesc sarcina de apărare sau de reprezentare a clientului respectiv în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea acestor proceduri.
Primul paragraf nu se aplică atunci când entităţile obligate menţionate la paragraful respectiv:
a)participă la spălarea banilor, la infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor sau la finanţarea terorismului;
b)furnizează consultanţă juridică în scopul spălării banilor, al infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau al finanţării terorismului; sau
c)au cunoştinţă de faptul că intenţia clientului este să obţină consultanţă juridică în scopul spălării banilor, al infracţiunilor premisă în domeniul spălării banilor sau al finanţării terorismului; cunoaşterea sau scopul poate fi dedus din circumstanţe faptice obiective.
(3)Entităţile obligate ţin evidenţa măsurilor luate pentru a se conforma cerinţei de aplicare a măsurilor de precauţie privind clientela, inclusiv evidenţe ale deciziilor luate, precum şi documentele justificative şi justificările relevante. Documentele, datele sau informaţiile deţinute de entitatea obligată se actualizează ori de câte ori măsurile de precauţie privind clientela sunt revizuite în temeiul articolului 26.
Obligaţia de a ţine evidenţa prevăzută la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică, de asemenea, situaţiilor în care entităţile obligate refuză să stabilească o relaţie de afaceri, încetează o relaţie de afaceri sau aplică măsuri alternative în temeiul alineatului (1).
(4)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări comune cu Autoritatea Bancară Europeană cu privire la măsurile care pot fi luate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare pentru a asigura respectarea normelor în materie de CSB/CFT atunci când pun în aplicare cerinţele Directivei 2014/92/UE, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile de afaceri care sunt cele mai afectate de practicile de reducere a riscurilor.
Art. 22: Identificarea şi verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real
(1)Cu excepţia cazurilor de risc mai redus cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 3 şi indiferent de aplicarea de măsuri suplimentare în cazurile de risc mai ridicat în temeiul secţiunii 4, entităţile obligate obţin cel puţin următoarele informaţii pentru a identifica clientul, orice persoană care pretinde că acţionează în numele clientului şi persoanele fizice în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate:
a)în cazul unei persoane fizice:
(i)toate prenumele şi numele;
(ii)locul şi data naşterii completă;
(iii)cetăţeniile ori statutul de apatrid şi statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecţie subsidiară, după caz, şi numărul naţional de identificare, dacă este cazul;
(iv)locul de reşedinţă obişnuit sau, în cazul în care nu există o adresă de reşedinţă fixă cu reşedinţă legitimă în Uniune, adresa poştală la care poate fi contactată persoana fizică şi, dacă este disponibil, codul de identificare fiscală;
b)în cazul unei entităţi juridice:
(i)forma juridică şi denumirea entităţii juridice;
(ii)adresa sediului social sau oficial şi, dacă este diferită, adresa sediului principal al activităţii şi ţara de creare;
(iii)numele reprezentanţilor legali ai entităţii juridice, precum şi, dacă sunt disponibile, numărul de înregistrare, codul de identificare fiscală şi identificatorul entităţii juridice;
(iv)numele persoanelor care deţin acţiuni sau o funcţie de conducere în formă nominală, inclusiv menţionarea statutului lor de acţionari nominali sau directori nominali.
c)pentru o persoană care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau o persoană care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare:
(i)informaţii de bază privind construcţia juridică; cu toate acestea, în ceea ce priveşte activele deţinute în construcţia juridică sau gestionate prin aceasta, se identifică numai activele care urmează să fie gestionate în contextul relaţiei de afaceri sau al tranzacţiei ocazionale;
(ii)adresa de reşedinţă a persoanelor care deţin calitatea de trustee sau a persoanelor care deţin o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară şi, dacă este diferit, locul de unde trust-ul expres ori construcţia juridică similară este administrată, competenţele care reglementează construcţia juridică şi conferă caracter obligatoriu acestora, precum şi, dacă sunt disponibile, codul de identificare fiscală şi identificatorul entităţii juridice;
d)pentru alte organizaţii care au capacitate juridică în temeiul dreptului intern:
(i)denumirea, adresa sediului social sau echivalentul acestuia;
(ii)numele persoanelor împuternicite să reprezinte organizaţia, precum şi, după caz, forma juridică, codul de identificare fiscală, numărul de înregistrare, identificatorul entităţii juridice şi actele constitutive sau echivalentul acestora.
(2)În scopul identificării beneficiarului real al unei entităţi juridice sau al unei construcţii juridice, entităţile obligate colectează informaţiile menţionate la articolul 62 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile de identificare nu se identifică nicio persoană fizică drept beneficiar real sau în cazul în care există îndoieli că persoanele identificate sunt beneficiarii reali, entităţile obligate consemnează că nu a fost identificat niciun beneficiar real şi identifică toate persoanele fizice care deţin funcţiile de personal de conducere de nivel superior în cadrul entităţii juridice şi verifică identitatea acestora.
În cazul în care efectuarea verificării identităţii menţionată la al doilea paragraf poate indica clientului că entitatea obligată are îndoieli cu privire la beneficiarul real al entităţii juridice, entitatea obligată se abţine de la verificarea identităţii membrilor personalului de conducere de nivel superior şi, în schimb, consemnează măsurile luate pentru a stabili identitatea beneficiarilor reali şi a membrilor personalului de conducere de nivel superior. Entităţile obligate ţin evidenţa acţiunilor întreprinse, precum şi a dificultăţilor întâmpinate în cursul procesului de identificare care au condus la identificarea unui membru al personalului de conducere de nivel superior.
(3)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare obţin informaţii pentru a identifica şi verifica identitatea persoanelor fizice sau juridice care utilizează orice IBAN virtual pe care îl emit, precum şi cu privire la contul bancar sau de plăţi asociat.
Instituţia de credit sau instituţia financiară care administrează contul bancar sau de plăţi către care un IBAN virtual, emis de o altă instituţie de credit sau instituţia financiară, redirecţionează plăţile se asigură că poate obţine de la instituţia emitentă a IBAN-ului virtual informaţiile de identificare şi verificare a identităţii persoanei fizice care utilizează respectivul IBAN virtual fără întârziere şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării informaţiilor.
(4)În cazul beneficiarilor trust-urilor sau ai altor entităţi ori construcţii juridice similare care sunt desemnaţi prin caracteristici sau categorii particulare, o entitate obligată trebuie să obţină informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
(5)În cazul trust-urilor discreţionare, o entitate obligată obţine informaţii suficiente cu privire la beneficiarii potenţiali şi beneficiarii impliciţi pentru a-i permite să stabilească identitatea beneficiarului în momentul exercitării de către persoanele care deţin calitatea de trustee a puterii lor discreţionare sau în momentul în care beneficiarii impliciţi devin beneficiari ca urmare a faptului că persoanele care deţin calitatea de trustee nu şi-au exercitat puterea discreţionară.
(6)Entităţile obligate obţin informaţiile, documentele şi datele necesare pentru verificarea identităţii clientului şi a oricărei persoane care pretinde că acţionează în numele clientului prin oricare dintre următoarele mijloace:
a)prezentarea unui document de identitate, a paşaportului sau a unui document echivalent şi, după caz, obţinerea de informaţii din surse fiabile şi independente, indiferent dacă sunt accesate direct sau furnizate de client;
b)utilizarea mijloacelor de identificare electronică care îndeplinesc cerinţele Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce priveşte nivelurile de asigurare "substanţial" sau "ridicat" şi serviciile de încredere calificate relevante, astfel cum sunt prevăzute în regulamentul respectiv.
(7)Entităţile obligate verifică identitatea beneficiarului real şi, după caz, a persoanelor în numele cărora sau în folosul cărora se realizează o tranzacţie sau o activitate, prin oricare dintre metodele următoare:
a)în conformitate cu alineatul (6);
b)prin luarea de măsuri rezonabile pentru a obţine informaţiile, documentele şi datele necesare de la client sau din alte surse fiabile, inclusiv din registre publice, altele decât registrele centrale.
Entităţile obligate stabilesc amploarea informaţiilor care trebuie consultate, având în vedere riscurile pe care le prezintă tranzacţia ocazională sau relaţia de afaceri şi beneficiarul real, inclusiv riscurile legate de structura de proprietate.
În plus faţă de mijloacele de verificare prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat, entităţile obligate verifică informaţiile privind beneficiarii reali prin consultarea registrelor centrale.
Art. 23: Momentul la care are loc verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real
(1)Verificarea identităţii clientului, a beneficiarului real şi a oricăror persoane în temeiul articolului 20 alineatul (1) literele (h) şi (i) are loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii ocazionale. O astfel de obligaţie nu se aplică situaţiilor de risc mai redus în temeiul secţiunii 3 din prezentul capitol, cu condiţia ca riscul mai redus să justifice amânarea acestei verificări.
În cazul agenţilor imobiliari, verificarea menţionată la primul paragraf se efectuează după ce o ofertă este acceptată de vânzător sau de locator şi, în toate cazurile, înainte de transferul oricăror fonduri sau bunuri.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real poate fi realizată în timpul stabilirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe desfăşurarea normală a activităţii şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie de credit sau o instituţie financiară poate deschide un cont, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, astfel cum poate fi solicitat de un client, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b).
(4)Ori de câte ori stabilesc o nouă relaţie de afaceri cu o entitate juridică sau cu persoana care deţine calitatea de trustee în cadrul unui trust expres sau cu persoana care deţine o poziţie echivalentă în cadrul unei construcţii juridice similare menţionate la articolele 51, 57, 58, 61 şi 67 şi sub rezerva înregistrării informaţiilor privind beneficiarii reali în temeiul articolului 10 din Directiva (UE) 2024/1640, entităţile obligate obţin o dovadă valabilă a înregistrării sau un extras emis recent din registru care confirmă valabilitatea înregistrării.
Art. 24: Raportarea discrepanţelor faţă de informaţiile conţinute în registrele beneficiarilor reali
(1)Entităţile obligate raportează registrelor centrale orice discrepanţe pe care le constată între informaţiile disponibile în registrele centrale şi informaţiile pe care le colectează în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (b) şi al articolului 22 alineatul (7).
Discrepanţele menţionate la primul paragraf se raportează fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile calendaristice de la depistarea acestora. Atunci când raportează astfel de discrepanţe, entităţile obligate adaugă la rapoartele lor informaţiile pe care le-au obţinut, indicând discrepanţa şi persoanele pe care le consideră a fi beneficiarii reali şi, după caz, acţionarii nominali şi directorii nominali, precum şi motivele care justifică această concluzie.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), entităţile obligate pot să nu raporteze discrepanţele registrului central şi, în schimb, pot solicita informaţii suplimentare de la clienţi în cazul în care discrepanţele identificate:
a)se limitează la erori tipografice, la moduri diferite de transliterare sau la inexactităţi minore care nu afectează identificarea beneficiarilor reali sau poziţia acestora; sau
b)sunt rezultatul unor date depăşite, dar beneficiarii reali sunt cunoscuţi de entitatea obligată dintr-o altă sursă fiabilă şi nu există motive pentru a suspecta că există intenţia de a ascunde informaţii.
În cazul în care o entitate obligată concluzionează că informaţiile privind beneficiarii reali din registrul central sunt incorecte, aceasta invită clienţii să transmită informaţiile corecte registrului central în temeiul articolelor 63, 64 şi 67, fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile calendaristice.
Prezentul paragraf nu se aplică cazurilor de risc mai ridicat cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 4 din prezentul capitol.
(3)În cazul în care un client nu a transmis informaţiile corecte în termenul menţionat la alineatul (2) al doilea paragraf, entitatea obligată raportează discrepanţa registrului central în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf.
(4)Prezentul articol nu se aplică notarilor, avocaţilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali în ceea ce priveşte informaţiile pe care aceştia le primesc de la un client sau pe care le obţin în legătură cu clientul respectiv în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.
Cu toate acestea, cerinţele prezentului articol se aplică atunci când entităţile obligate menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat oferă consultanţă juridică în oricare dintre situaţiile care intră sub incidenţa articolului 21 alineatul (2) al doilea paragraf.
Art. 25: Identificarea scopului şi a naturii dorite a unei relaţii de afaceri sau a unei tranzacţii ocazionale
Înainte de a stabili o relaţie de afaceri sau de a efectua o tranzacţie ocazională, o entitate obligată se asigură că înţelege scopul şi natura dorită a acesteia. În acest scop, entitatea obligată obţine, dacă este necesar, informaţii privind:
(a)scopul şi justificarea economică a tranzacţiei ocazionale sau a relaţiei de afaceri;
(b)valoarea estimată a activităţilor avute în vedere;
(c)sursa fondurilor;
(d)destinaţia fondurilor;
(e)activitatea economică sau ocupaţia clientului.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul articol, entităţile obligate care intră sub incidenţa articolului 74 colectează informaţii pentru a stabili dacă utilizarea bunurilor cu valoare ridicată menţionate la articolul respectiv este preconizată în scopuri comerciale sau necomerciale.
Art. 26: Monitorizarea permanentă a relaţiei de afaceri şi monitorizarea tranzacţiilor efectuate de clienţi
(1)Entităţile obligate efectuează o monitorizare permanentă a relaţiilor de afaceri, inclusiv a tranzacţiilor efectuate de client pe parcursul unei relaţii de afaceri, pentru a asigura că tranzacţiile respective sunt în concordanţă cu informaţiile pe care entitatea obligată le are cu privire la client, activitatea economică şi profilul de risc ale clientului şi, dacă este necesar, cu informaţiile privind originea şi destinaţia fondurilor şi pentru a depista tranzacţiile care vor face obiectul unei evaluări mai aprofundate în temeiul articolului 69 alineatul (2).
În cazul în care relaţiile de afaceri vizează mai multe produse sau servicii, entităţile obligate se asigură că măsurile de precauţie privind clientela vizează toate produsele şi serviciile respective.
În cazul în care entităţile obligate care fac parte dintr-un grup au relaţii de afaceri cu clienţi care sunt şi clienţii altor entităţi din cadrul grupului respectiv, indiferent dacă sunt entităţi obligate sau societăţi care nu fac obiectul cerinţelor în materie de CSB/CFT, acestea iau în considerare informaţiile referitoare la aceste alte relaţii de afaceri în scopul monitorizării relaţiei de afaceri cu clienţii lor.
(2)În contextul monitorizării permanente menţionate la alineatul (1), entităţile obligate se asigură că documentele, datele sau informaţiile relevante referitoare la clienţi sunt actualizate.
Perioada dintre actualizările informaţiilor referitoare la clienţi în temeiul primului paragraf depinde de riscul pe care îl prezintă relaţia de afaceri şi nu poate depăşi:
a)un an pentru clienţii cu risc mai ridicat cărora li se aplică măsurile prevăzute în secţiunea 4 din prezentul capitol;
b)cinci ani pentru toţi ceilalţi clienţi.
(3)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatul (2), entităţile obligate examinează şi, după caz, actualizează informaţiile referitoare la clienţi în cazul în care:
a)există o modificare a circumstanţelor relevante ale unui client;
b)entitatea obligată are, în cursul anului calendaristic relevant, obligaţia legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarii reali sau de a se conforma Directivei 2011/16/UE a Consiliului (42);
(42)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
c)acestea iau cunoştinţă de un fapt relevant care se referă la client.
(4)Pe lângă monitorizarea permanentă menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, entităţile obligate verifică periodic dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (d). Frecvenţa acestei verificări este proporţională cu expunerea entităţii obligate şi a relaţiei de afaceri la riscurile de neaplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice.
În cazul instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, verificarea menţionată la primul paragraf se efectuează, de asemenea, în cazul oricărei noi desemnări în legătură cu sancţiunile financiare specifice.
Cerinţele prezentului alineat nu înlocuiesc obligaţia de a aplica sancţiuni financiare specifice sau cerinţe mai stricte în temeiul altor acte juridice ale Uniunii sau al dreptului intern privind verificarea bazei de clienţi în raport cu listele de sancţiuni financiare specifice.
(5)Până la 10 iulie 2026, ACSB emite orientări privind monitorizarea permanentă a unei relaţii de afaceri şi monitorizarea tranzacţiilor efectuate în contextul unei astfel de relaţii.
Art. 27: Măsuri temporare pentru clienţii care fac obiectul sancţiunilor financiare ale ONU
(1)În ceea ce priveşte clienţii supuşi sancţiunilor financiare ale ONU sau care sunt controlaţi de persoane fizice sau juridice sau entităţi supuse sancţiunilor financiare ale ONU sau în care persoanele fizice sau juridice sau entităţilor supuse sancţiunilor financiare ale ONU deţin peste 50 % din drepturile de proprietate sau o participare majoritară, individual sau colectiv, entităţile obligate ţin evidenţe ale:
a)fondurilor sau ale altor active pe care le gestionează pentru client în momentul în care sancţiunile financiare ale ONU sunt făcute publice;
b)încercărilor de efectuare a unor tranzacţii de către client;
c)tranzacţiilor efectuate pentru client.
(2)Entităţile obligate aplică prezentul articol între momentul în care sancţiunile financiare ale ONU sunt făcute publice şi momentul aplicării sancţiunilor financiare specifice relevante în Uniune.
Art. 28: Standarde tehnice de reglementare privind informaţiile necesare aplicării măsurilor de precauţie privind clientela
(1)Până la 10 iulie 2026, ACSB elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare şi le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective precizează:
a)cerinţele care se aplică entităţilor obligate în temeiul articolului 20 şi informaţiile care trebuie colectate în scopul aplicării măsurilor de precauţie standard, simplificate şi sporite în temeiul articolelor 22 şi 25, al articolului 33 alineatul (1) şi al articolului 34 alineatul (4), inclusiv cerinţele minime în situaţii de risc mai redus;
b)tipul măsurilor simplificate de precauţie pe care entităţile obligate le pot aplica în situaţii de risc mai redus în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, inclusiv măsurile aplicabile unor categorii specifice de entităţi obligate şi de produse sau servicii, având în vedere rezultatele evaluării riscurilor la nivelul Uniunii realizată de Comisie în temeiul articolului 7 din Directiva (UE) 2024/1640;
c)factorii de risc asociaţi caracteristicilor instrumentelor de monedă electronică ce ar trebui să fie luaţi în considerare de supraveghetori la stabilirea măsurii în care se aplică exceptarea prevăzută la articolul 19 alineatul (7);
d)sursele fiabile şi independente de informaţii care pot fi utilizate pentru a verifica datele de identificare ale persoanelor fizice sau juridice în sensul articolului 22 alineatele (6) şi (7);
e)lista atributelor pe care trebuie să le aibă mijloacele de identificare electronică şi serviciile de încredere calificate relevante menţionate la articolul 22 alineatul (6) litera (b) pentru a îndeplini cerinţele de la articolul 20 alineatul (1) literele (a) şi (b) în cazul măsurilor de precauţie standard, simplificate şi sporite.
(2)Cerinţele şi măsurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) se bazează pe următoarele criterii:
a)riscul inerent pe care îl implică serviciul furnizat;
b)riscurile asociate categoriilor de clienţi;
c)natura, cuantumul şi recurenţa tranzacţiei;
d)canalele utilizate pentru desfăşurarea relaţiei de afaceri sau a tranzacţiei ocazionale.
(3)ACSB revizuieşte periodic standardele tehnice de reglementare şi, dacă este necesar, pregăteşte şi transmite Comisiei proiectul de actualizare a standardelor respective, pentru a ţine seama, printre altele, de inovare şi de evoluţiile tehnologice.
(4)Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la alineatele (1) şi (3) din prezentul articol în conformitate cu articolele 49-52 din Regulamentul (UE) 2024/1620.
Art. 29: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT
(1)Ţările terţe cu deficienţe strategice semnificative în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT sunt identificate de Comisie şi desemnate drept "ţări terţe cu risc ridicat".
(2)În vederea identificării ţărilor terţe menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament, în cazul în care:
a)au fost identificate deficienţe strategice semnificative în cadrul juridic şi instituţional al ţării terţe privind CSB/CFT;
b)au fost identificate deficienţe strategice semnificative în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului din ţara terţă privind CSB/CFT în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sau în ceea ce priveşte sistemul său de evaluare şi atenuare a riscurilor de neaplicare sau de eludare a sancţiunilor financiare ale ONU legate de finanţarea proliferării;
c)deficienţele strategice semnificative identificate la literele (a) şi (b) sunt de natură persistentă şi nu au fost luate sau nu se iau măsuri de atenuare a acestora.
Actele delegate respective se adoptă în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care Comisia constată că sunt îndeplinite criteriile de la litera (a), (b) sau (c) de la primul paragraf.
(3)În sensul alineatului (2), Comisia ia în considerare cererile de aplicare a unor măsuri sporite de precauţie şi a unor măsuri suplimentare de atenuare (denumite în continuare "contramăsuri") din partea organizaţiilor şi a organismelor de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, precum şi evaluările, analizele, rapoartele sau declaraţiile publice relevante elaborate de acestea.
(4)În cazul în care o ţară terţă este identificată în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2), entităţile obligate aplică măsurile sporite de precauţie enumerate la articolul 34 alineatul (4) în ceea ce priveşte relaţiile de afaceri sau tranzacţiile ocazionale în care sunt implicate persoane fizice sau juridice din ţara terţă respectivă.
(5)Actul delegat menţionat la alineatul (2) identifică, printre contramăsurile enumerate la articolul 35, contramăsurile specifice de atenuare a riscurilor specifice care provin din fiecare ţară terţă cu risc ridicat.
(6)În cazul în care un stat membru identifică un risc specific de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului prezentat de o ţară terţă pe care Comisia a identificat-o în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2) şi care nu face obiectul contramăsurilor menţionate la alineatul (5), acesta poate solicita entităţilor obligate stabilite pe teritoriul său să aplice contramăsuri specifice suplimentare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă. Riscul identificat şi contramăsurile corespunzătoare sunt notificate Comisiei în termen de cinci de zile de la aplicarea contramăsurilor.
(7)Comisia revizuieşte periodic actele delegate menţionate la alineatul (2) pentru a se asigura că contramăsurile specifice identificate în temeiul alineatului (5) ţin seama de modificările cadrului privind CSB/CFT din ţara terţă şi sunt proporţionale şi adecvate riscurilor.
La primirea unei notificări în temeiul alineatului (6), Comisia evaluează informaţiile primite pentru a stabili dacă respectivele riscuri specifice fiecărei ţări afectează integritatea pieţei interne a Uniunii. După caz, Comisia revizuieşte actele delegate menţionate la alineatul (2), adăugând contramăsurile necesare pentru atenuarea respectivelor riscuri suplimentare. În cazul în care consideră că măsurile suplimentare specifice aplicate de un stat membru în temeiul alineatului (6) nu sunt necesare pentru a atenua riscurile specifice care provin din ţara terţă respectivă, Comisia poate să decidă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că statul membru trebuie să pună capăt contramăsurii specifice suplimentare.
Art. 30: Identificarea ţărilor terţe cu deficienţe în materie de conformitate în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT
(1)Ţările terţe cu deficienţe în materie de conformitate în regimurile lor naţionale privind CSB/CFT trebuie identificate de Comisie.
(2)În vederea identificării ţărilor terţe menţionate la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament, în cazul în care:
a)au fost identificate deficienţe în materie de conformitate în cadrul juridic şi instituţional al ţării terţe privind CSB/CFT;
b)au fost identificate deficienţe în materie de conformitate în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului din ţara terţă privind CSB/CFT în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sau în ceea ce priveşte sistemul său de evaluare şi atenuare a riscurilor de neaplicare sau de eludare a sancţiunilor financiare ale ONU legate de finanţarea proliferării.
Actele delegate respective se adoptă în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care Comisia constată că sunt îndeplinite criteriile de la primul paragraf litera (a) sau (b).
(3)Atunci când elaborează actele delegate menţionate la alineatul (2), Comisia ia în considerare, ca element de referinţă pentru evaluarea sa, informaţiile privind jurisdicţiile care fac obiectul unei monitorizări sporite din partea organizaţiilor şi a organismelor de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, precum şi evaluările, analizele, rapoartele sau declaraţiile publice relevante elaborate de acestea.
(4)Actul delegat menţionat la alineatul (2) identifică măsurile sporite specifice de precauţie dintre cele enumerate la articolul 34 alineatul (4) pe care entităţile obligate le aplică pentru a atenua riscurile legate de relaţiile de afaceri sau tranzacţiile ocazionale care implică persoane fizice sau juridice din ţara terţă respectivă.
(5)Comisia revizuieşte periodic actele delegate menţionate la alineatul (2) pentru a se asigura că măsurile sporite specifice de precauţie identificate în temeiul alineatului (4) ţin seama de modificările cadrului privind CSB/CFT din ţara terţă şi sunt proporţionale şi adecvate riscurilor.
Art. 31: Identificarea ţărilor terţe care reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament prin identificarea ţărilor terţe atunci când, în cazuri excepţionale, consideră că este indispensabil să se atenueze o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii şi a bunei funcţionări a pieţei interne reprezentată de ţările terţe respective, care nu poate fi atenuată în temeiul articolelor 29 şi 30.
(2)La elaborarea actelor delegate menţionate la alineatul (1), Comisia ia în considerare în special următoarele criterii:
a)cadrul juridic şi instituţional al ţării terţe în materie de CSB/CFT, în special:
(i)incriminarea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
(ii)măsurile de precauţie privind clientela;
(iii)cerinţele legate de păstrarea evidenţelor;
(iv)cerinţele de raportare a tranzacţiilor suspecte;
(v)disponibilitatea pentru autorităţile competente a unor informaţii exacte şi oportune privind beneficiarii reali ai persoanelor şi construcţiilor juridice;
b)competenţele şi procedurile de care dispun autorităţile competente din ţara terţă în scopul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv sancţiunile suficient de eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare, precum şi practicile ţării terţe în ceea ce priveşte cooperarea şi schimbul de informaţii cu autorităţile competente din statele membre;
c)eficacitatea sistemului în materie de CSB/CFT din ţara terţă în ceea ce priveşte abordarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(3)În scopul stabilirii nivelului de ameninţare menţionat la alineatul (1), Comisia poate solicita ACSB să adopte un aviz menit să evalueze impactul specific asupra integrităţii sistemului financiar al Uniunii din cauza nivelului de ameninţare reprezentat de o ţară terţă.
(4)În cazul în care identifică faptul că o ţară terţă, alta decât cele identificate în temeiul articolelor 29 şi 30, reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, ACSB poate adresa Comisiei un aviz în care prezintă ameninţarea pe care a identificat-o şi motivele pentru care consideră că aceasta ar trebui să identifice ţara terţă în temeiul alineatului (1).
În cazul în care Comisia decide să nu identifice ţara terţă menţionată la primul paragraf, aceasta furnizează o justificare ACSB în acest sens.
(5)Atunci când elaborează actele delegate menţionate la alineatul (1), Comisia ia în considerare, în special, evaluări, analize sau rapoarte relevante elaborate de organizaţii şi de organisme de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului.
(6)În cazul în care ameninţarea specifică şi gravă identificată din ţara terţă în cauză constituie o deficienţă strategică semnificativă, se aplică articolul 29 alineatul (4), iar actul delegat menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol identifică contramăsuri specifice, astfel cum se menţionează la articolul 29 alineatul (5).
(7)În cazul în care ameninţarea specifică şi gravă identificată din ţara terţă în cauză constituie o deficienţă în materie de conformitate, actul delegat menţionat la alineatul (1) identifică măsuri sporite specifice de precauţie dintre cele enumerate la articolul 34 alineatul (4), pe care entităţile obligate le aplică pentru a atenua riscurile legate de relaţiile de afaceri sau tranzacţiile ocazionale care implică persoane fizice sau juridice din ţara terţă respectivă.
(8)Comisia revizuieşte periodic actele delegate menţionate la alineatul (1) pentru a se asigura că contramăsurile prevăzute la alineatul (6) şi măsurile sporite de precauţie menţionate la alineatul (7) ţin seama de modificările cadrului privind CSB/CFT din ţara terţă şi sunt proporţionale şi adecvate riscurilor.
(9)Comisia poate să adopte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, metodologia privind identificarea ţărilor terţe în temeiul prezentului articol. Respectivul act de punere în aplicare stabileşte, în special:
a)modul în care sunt evaluate criteriile menţionate la alineatul (2);
b)procesul de interacţiune cu ţara terţă evaluată;
c)procesul de implicare a statelor membre şi a ACSB în identificarea ţărilor terţe care reprezintă o ameninţare specifică şi gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii.
Actul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 86 alineatul (2).
Art. 32: Orientări privind riscurile, tendinţele şi metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului
(1)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări care definesc riscurile, tendinţele şi metodele de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care implică orice zonă geografică din afara Uniunii la care sunt expuse entităţile obligate. ACSB ia în considerare, în special, factorii de risc enumeraţi în anexa III. În cazul în care sunt identificate situaţii de risc mai ridicat, orientările includ măsuri sporite de precauţie pe care entităţile obligate trebuie să le aplice pentru atenuarea unor astfel de riscuri.
(2)ACSB examinează orientările menţionate la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani.
(3)Atunci când elaborează şi examinează orientările menţionate la alineatul (1), ACSB ia în considerare evaluări, analize sau rapoarte elaborate de instituţii, organe, oficii şi agenţii ale Uniunii, organizaţii şi organisme de standardizare internaţionale cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului.
Art. 33: Măsuri simplificate de precauţie
(1)În cazul în care, luând în considerare factorii de risc prevăzuţi în anexele II şi III, relaţia de afaceri sau tranzacţia prezintă un grad redus de risc, entităţile obligate pot aplica următoarele măsuri simplificate de precauţie:
a)verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real după stabilirea relaţiei de afaceri, cu condiţia ca riscul specific mai redus identificat să justifice o astfel de amânare, dar în orice caz nu mai târziu de 60 de zile de la stabilirea relaţiei;
b)reducerea frecvenţei actualizărilor privind identificarea clientului;
c)reducerea volumului de informaţii colectate pentru a identifica scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri sau a tranzacţiei ocazionale, sau deducerea acestora din tipul de tranzacţii sau relaţii de afaceri stabilite;
d)reducerea frecvenţei sau a gradului de control al tranzacţiilor efectuate de client;
e)aplicarea oricărei alte măsuri simplificate de precauţie relevante identificate de ACSB în temeiul articolului 28.
Măsurile menţionate la primul paragraf trebuie să fie proporţionale cu natura şi dimensiunea întreprinderii şi cu elementele specifice de risc mai redus identificate. Cu toate acestea, entităţile obligate trebuie să efectueze o monitorizare suficientă a tranzacţiilor şi a relaţiei de afaceri pentru a permite detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
(2)Entităţile obligate se asigură că procedurile interne instituite în temeiul articolului 9 conţin măsurile specifice de verificare simplificată care se iau în legătură cu diferitele tipuri de clienţi care prezintă un risc mai redus. Entităţile obligate documentează deciziile de luare în considerare a factorilor suplimentari de risc mai redus.
(3)În scopul aplicării măsurilor simplificate de precauţie menţionate la alineatul (1) litera (a), entităţile obligate adoptă proceduri de gestionare a riscurilor în ceea ce priveşte condiţiile în care pot presta servicii sau efectua tranzacţii pentru un client înainte ca verificarea să aibă loc, inclusiv prin limitarea cuantumului, numărului sau tipurilor tranzacţiilor care pot fi efectuate sau prin monitorizarea tranzacţiilor pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu normele preconizate pentru relaţia de afaceri în cauză.
(4)Entităţile obligate verifică periodic dacă există în continuare condiţii de aplicare a măsurilor simplificate de precauţie. Frecvenţa acestor verificări trebuie să fie proporţională cu natura şi dimensiunea întreprinderii şi cu riscurile pe care le prezintă relaţia specifică.
(5)Entităţile obligate se abţin de la aplicarea măsurilor simplificate de precauţie în oricare dintre următoarele situaţii:
a)entităţile obligate au îndoieli cu privire la veridicitatea informaţiilor furnizate de client sau de beneficiarul real în etapa de identificare sau detectează neconcordanţe în ceea ce priveşte informaţiile respective;
b)factorii care indică un risc mai redus nu mai sunt prezenţi;
c)monitorizarea tranzacţiilor clientului şi informaţiile colectate în contextul relaţiei de afaceri exclud un scenariu cu risc mai redus;
d)există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului;
e)există o suspiciune că clientul sau persoana care acţionează în numele clientului încearcă să evite sau să eludeze sancţiunile financiare specifice.
Art. 34: Domeniul de aplicare al măsurilor sporite de precauţie
(1)În cazurile menţionate la articolele 29, 30, 31 şi 36-46, precum şi în alte cazuri de risc mai ridicat identificate de entităţile obligate în temeiul articolului 20 alineatul (2) al doilea paragraf, entităţile obligate aplică măsuri sporite de precauţie pentru a gestiona şi a atenua astfel de riscuri în mod corespunzător.
(2)Entităţile obligate examinează originea şi destinaţia fondurilor implicate în toate tranzacţiile care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii, precum şi scopul acestora:
a)tranzacţia este de natură complexă;
b)tranzacţia are valori neobişnuit de mari;
c)tranzacţia este efectuată într-un mod neobişnuit;
d)tranzacţia nu are un scop economic sau legal evident.
(3)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în momentul evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe care le prezintă o relaţie de afaceri sau o tranzacţie ocazională, entităţile obligate iau în considerare cel puţin factorii de risc potenţial mai ridicat prevăzuţi în anexa III şi orientările adoptate de ACSB în temeiul articolului 32, precum şi orice alţi indicatori ai unui risc mai ridicat, cum ar fi notificările emise de FIU şi constatările evaluării riscurilor la nivel de întreprindere în temeiul articolului 10.
(4)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în cazul unui risc mai ridicat astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol, entităţile obligate aplică măsuri sporite de precauţie, proporţionale cu riscurile mai ridicate identificate, care pot include următoarele măsuri:
a)obţinerea de informaţii suplimentare privind clientul şi beneficiarii reali;
b)obţinerea de informaţii suplimentare privind natura avută în vedere a relaţiei de afaceri;
c)obţinerea de informaţii privind sursa fondurilor şi sursa averii clientului şi a beneficiarilor reali;
d)obţinerea de informaţii privind justificarea tranzacţiilor avute în vedere sau realizate şi coerenţa acestora cu relaţia de afaceri;
e)obţinerea aprobării personalului de conducere de nivel superior pentru stabilirea sau continuarea relaţiei de afaceri;
f)realizarea unei monitorizări sporite a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi frecvenţei controalelor aplicate şi prin selectarea tiparelor de tranzacţii care necesită o examinare suplimentară;
g)solicitarea ca prima plată să fie efectuată printr-un cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit supusă unor standarde de precauţie privind clientela care nu sunt mai puţin stringente decât cele prevăzute în prezentul regulament.
(5)În cazul în care o relaţie de afaceri care este identificată ca prezentând un risc mai ridicat implică gestionarea unor active cu o valoare de cel puţin 5 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină prin intermediul unor servicii personalizate pentru un client care deţine active totale cu o valoare de cel puţin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină, fie sub formă de active financiare, cu potenţial investiţional sau imobiliare, fie într-o combinaţie a acestora, excluzând reşedinţa privată a clientului respectiv, instituţiile de credit, instituţiile financiare şi furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi aplică următoarele măsuri sporite de precauţie, în plus faţă de orice măsură sporită de precauţie în temeiul alineatului (4):
a)măsuri specifice, inclusiv proceduri de atenuare a riscurilor asociate serviciilor şi produselor personalizate oferite clientului respectiv;
b)obţinerea de informaţii suplimentare privind sursa fondurilor clientului respectiv;
c)prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese dintre client şi cadrele de conducere de nivel superior sau angajaţii entităţii obligate care îndeplinesc sarcini legate de conformitatea entităţii obligate în raport cu clientul respectiv.
Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări cu privire la măsurile care urmează să fie luate de instituţiile de credit, instituţiile financiare şi de furnizorii de servicii pentru trust-uri sau societăţi pentru a stabili dacă un client deţine active totale cu o valoare de cel puţin 50 000 000 EUR sau echivalentul în monedă naţională sau străină sub formă de active financiare, cu potenţial investiţional sau imobiliare, precum şi modul de determinare a valorii respective.
(6)Cu excepţia cazurilor reglementate de secţiunea 2 din prezentul capitol, în cazul în care statele membre identifică, în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2024/1640, cazuri de risc mai ridicat, inclusiv ca urmare a evaluărilor sectoriale ale riscurilor întocmite de statele membre, acestea pot solicita entităţilor obligate să aplice măsuri sporite de precauţie şi, după caz, să specifice măsurile respective. Statele membre notifică Comisiei şi ACSB deciziile prin care le impun cerinţe sporite de precauţie entităţilor obligate stabilite pe teritoriul lor în termen de o lună de la adoptarea lor, însoţite de o justificare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care stau la baza acestei decizii.
În cazul în care riscurile identificate de statele membre în temeiul primului paragraf sunt susceptibile să provină din afara Uniunii şi pot afecta sistemul financiar al Uniunii, ACSB ia în considerare, la cererea Comisiei sau din proprie iniţiativă, actualizarea orientărilor adoptate în temeiul articolului 32.
(7)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa prezentul regulament în cazul în care identifică cazuri suplimentare de risc mai ridicat astfel cum se menţionează la alineatul (1) de la prezentul articol care afectează Uniunea în ansamblu şi măsuri sporite de precauţie pe care entităţile obligate trebuie să le aplice în cazurile respective, ţinând seama de notificările transmise de statele membre în temeiul alineatului (6) primul paragraf de la prezentul articol.
(8)Măsurile sporite de precauţie nu sunt aplicate automat în ceea ce priveşte sucursalele şi filialele entităţilor obligate stabilite în Uniune care sunt situate în ţările terţe menţionate la articolele 29, 30 şi 31, în cazul în care sucursalele şi filialele respective respectă integral politicile, procedurile şi controalele aplicabile la nivelul grupului, în conformitate cu articolul 17.
Art. 35: Contramăsuri pentru atenuarea ameninţărilor în materie de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului din afara Uniunii
În sensul articolelor 29 şi 31, Comisia poate alege dintre următoarele contramăsuri:
(a)contramăsuri pe care entităţile obligate trebuie să le aplice persoanelor şi entităţilor juridice cu legături cu ţări terţe cu risc ridicat şi, după caz, cu alte ţări care reprezintă o ameninţare la adresa sistemului financiar al Uniunii, constând în:
(i)aplicarea unor elemente suplimentare ale măsurilor sporite de precauţie;
(ii)introducerea unor mecanisme relevante de raportare consolidate sau raportarea sistematică a tranzacţiilor financiare;
(iii)limitarea relaţiilor de afaceri sau a tranzacţiilor cu persoane fizice sau cu entităţi juridice din ţările terţe în cauză;
(b)contramăsuri pe care statele membre urmează să le aplice în ceea ce priveşte ţările terţe cu risc ridicat şi, după caz, alte ţări care reprezintă o ameninţare la adresa sistemului financiar al Uniunii, constând în:
(i)refuzul stabilirii filialelor, sucursalelor sau reprezentanţelor entităţilor obligate din ţara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că entitatea obligată relevantă provine dintr-o ţară terţă care nu dispune de regimuri adecvate în materie de CSB/CFT;
(ii)interzicerea stabilirii de către entităţile obligate a unor sucursale sau reprezentanţe în ţara terţă în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că sucursala sau reprezentanţa relevantă s-ar afla într-o ţară terţă care nu dispune de regimuri adecvate în materie de CSB/CFT;
(iii)impunerea unor cerinţe sporite de examinare prudenţială sau de audit extern pentru sucursalele şi filialele entităţilor obligate situate în ţara terţă în cauză;
(iv)impunerea unor cerinţe sporite de audit extern pentru grupurile financiare în ceea ce priveşte oricare dintre sucursalele şi filialele lor situate în ţara terţă în cauză;
(v)impunerea obligaţiei instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare de a revizui şi de a modifica sau, dacă este necesar, de a înceta relaţiile de corespondent cu instituţiile respondente din ţara terţă în cauză.
Art. 36: Măsuri sporite specifice de precauţie pentru relaţiile transfrontaliere de corespondent
În ceea ce priveşte relaţiile transfrontaliere de corespondent, inclusiv relaţiile stabilite pentru tranzacţiile cu titluri de valoare sau transferurile de fonduri, care implică executarea de plăţi cu instituţii respondente din ţări terţe, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri, instituţiile de credit şi instituţiile financiare au următoarele obligaţii:
(a)să culeagă informaţii suficiente despre o instituţie respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia instituţiei şi calitatea supravegherii;
(b)să evalueze controalele în materie de CSB/CFT efectuate de instituţia respondentă;
(c)să obţină aprobarea personalului de conducere de nivel superior înainte de stabilirea unor noi relaţii de corespondent;
(d)să documenteze responsabilităţile fiecărei instituţii;
(e)în ceea ce priveşte conturile accesibile direct, să se asigure că instituţia respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente, a aplicat măsuri permanente de precauţie privind clientela cu privire la aceşti clienţi şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
În cazul în care instituţiile de credit şi instituţiile financiare decid să înceteze relaţiile transfrontaliere de corespondent din motive legate de politica CSB/CFT, acestea îşi documentează decizia.
Art. 37: Măsuri sporite specifice de precauţie pentru relaţiile transfrontaliere de corespondent pentru furnizorii de servicii de criptoactive
(1)Prin derogare de la articolul 36, în ceea ce priveşte relaţiile transfrontaliere de corespondent care implică executarea de servicii de criptoactive, cu o entitate respondentă care nu este stabilită în Uniune şi care furnizează servicii similare, inclusiv transferuri de criptoactive, furnizorii de servicii de criptoactive, pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri au următoarele obligaţii:
a)să stabilească dacă entitatea respondentă este autorizată sau înregistrată;
b)să culeagă informaţii suficiente despre entitatea respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia entităţii şi calitatea supravegherii;
c)să evalueze controalele în materie de CSB/CFT efectuate de entitatea respondentă;
d)să obţină aprobarea personalului de conducere de nivel superior înainte de stabilirea relaţiei de corespondent;
e)să documenteze responsabilităţile fiecărei părţi la relaţia de corespondent;
f)în ceea ce priveşte conturile accesibile direct de criptoactive, să se asigure că entitatea respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile entităţii corespondente şi a aplicat măsuri permanente de precauţie privind clientela cu privire la aceştia şi că este în măsură să furnizeze entităţii corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
În cazul în care furnizorii de servicii de criptoactive decid să înceteze relaţiile de corespondent din motive legate de politica CSB/CFT, aceştia îşi documentează decizia.
Furnizorii de servicii de criptoactive actualizează periodic informaţiile privind precauţia referitoare la relaţia de corespondent sau atunci când apar noi riscuri în ceea ce priveşte entitatea respondentă.
(2)Furnizorii de servicii de criptoactive iau în considerare informaţiile colectate în temeiul alineatului (1) pentru a stabili, în funcţie de risc, măsurile adecvate care trebuie luate pentru a atenua riscurile asociate entităţii respondente.
(3)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări pentru a preciza criteriile şi elementele pe care furnizorii de servicii de criptoactive trebuie să le ia în considerare pentru efectuarea evaluării menţionate la alineatul (1) şi pentru măsurile de atenuare a riscurilor menţionate la alineatul (2), inclusiv măsurile minime care trebuie luate de către furnizorii de servicii de criptoactive în cazul în care se stabileşte că entitatea respondentă nu este autorizată sau înregistrată.
Art. 38: Măsuri specifice pentru instituţiile respondente individuale din ţări terţe
(1)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică măsurile prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol în ceea ce priveşte instituţiile respondente din ţări terţe cu care au o relaţie de corespondent în temeiul articolului 36 sau 37 şi cu privire la care ACSB emite o recomandare în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.
(2)ACSB emite o recomandare adresată instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare în cazul în care există preocupări cu privire la faptul că instituţiile respondente din ţări terţe se află în oricare dintre următoarele situaţii:
a)sunt în situaţie de încălcare gravă, repetată sau sistematică a cerinţelor în materie de CSB/CFT;
b)au deficienţe în politicile, procedurile şi controalele lor interne care pot duce la încălcări grave, repetate sau sistematice ale cerinţelor în materie de CSB/CFT;
c)au instituit politici, proceduri şi controale interne care nu sunt proporţionale cu riscurile de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă instituţia respondentă din ţara terţă.
(3)Recomandarea menţionată la alineatul (2) este emisă în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)pe baza informaţiilor disponibile în contextul activităţilor sale de supraveghere, un supraveghetor financiar, inclusiv ACSB atunci când îşi desfăşoară activităţile de supraveghere, consideră că o instituţie respondentă dintr-o ţară terţă se află în oricare dintre situaţiile enumerate la alineatul (2) şi poate afecta expunerea la risc a relaţiei de corespondent;
b)în urma unei evaluări a informaţiilor de care dispune supraveghetorul financiar menţionat la litera (a) de la prezentul alineat, supraveghetorii financiari din Uniune sunt de acord cu privire la faptul că instituţia respondentă din ţara terţă se află în una dintre situaţiile enumerate la alineatul (2) şi poate afecta expunerea la risc a relaţiei de corespondent.
(4)Înainte de a emite recomandarea menţionată la alineatul (2), ACSB consultă supraveghetorul din ţara terţă responsabil de instituţia respondentă şi solicită ca acesta să furnizeze propria opinie, precum şi cea a instituţiei respondente cu privire la caracterul adecvat al politicilor în materie de CSB/CFT, procedurilor şi controalelor, precum şi al măsurilor de precauţie privind clientela pe care instituţia respondentă le-a instituit pentru a atenua riscurile de spălare a banilor, de infracţiuni premisă în domeniul spălării banilor şi de finanţare a terorismului şi al măsurilor de remediere care urmează să fie instituite. În cazul în care nu se furnizează niciun răspuns în termen de două luni sau în cazul în care răspunsul furnizat nu indică faptul că instituţia respondentă din ţara terţă poate pune în aplicare politici, proceduri şi controale satisfăcătoare în materie de CSB/CFT şi poate aplica măsuri adecvate de precauţie privind clientela pentru a atenua riscurile la care este expusă şi care ar putea afecta relaţia de corespondent, ACSB emite recomandarea.
(5)ACSB retrage recomandarea menţionată la alineatul (2) de îndată ce consideră că o instituţie respondentă dintr-o ţară terţă cu privire la care a adoptat respectiva recomandare, nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3).
(6)În ceea ce priveşte instituţiile respondente din ţări terţe menţionate la alineatul (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare:
a)se abţin de la stabilirea de noi relaţii de afaceri cu instituţia respondentă din ţara terţă, cu excepţia cazului în care acestea concluzionează, pe baza informaţiilor colectate în temeiul articolului 36 sau 37, că măsurile de atenuare aplicate relaţiei de afaceri cu instituţia respondentă din ţara terţă şi măsurile în vigoare în instituţia respondentă din ţara terţă pot atenua în mod adecvat riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate relaţiei de afaceri respective;
b)pentru relaţiile de afaceri în curs de desfăşurare cu instituţia respondentă din ţara terţă:
(i)revizuiesc şi actualizează informaţiile privind instituţia respondentă în temeiul articolului 36 sau 37;
(ii)pun capăt relaţiei de afaceri, cu excepţia cazului în care concluzionează, pe baza informaţiilor colectate în temeiul punctului (i), că măsurile de atenuare aplicate relaţiei de afaceri cu instituţia respondentă din ţara terţă şi măsurile în vigoare în instituţia respondentă din ţara terţă pot atenua în mod adecvat riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate relaţiei de afaceri respective;
c)informează instituţia respondentă cu privire la concluziile la care au ajuns în legătură cu riscurile prezentate de relaţia de corespondent în urma recomandării ACSB şi cu măsurile luate în temeiul literei (a) sau (b).
În cazul în care ACSB a retras o recomandare emisă în temeiul alineatului (5), instituţiile de credit şi instituţiile financiare îşi revizuiesc evaluarea pentru a stabili dacă instituţiile respondente din ţara terţă îndeplinesc oricare dintre condiţiile prevăzute la alineatul (3).
(7)Instituţiile de credit şi instituţiile financiare documentează orice decizie luată în temeiul prezentului articol.
Art. 39: Interzicerea relaţiilor de corespondent cu instituţiile fictive
(1)Se interzice instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare să stabilească sau să continue o relaţie de corespondent cu o instituţie fictivă. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu iniţiază sau nu continuă relaţii de corespondent cu o instituţie de credit sau o instituţie financiară despre care se ştie că permite unei instituţii fictive să îi utilizeze conturile.
(2)În plus faţă de cerinţa prevăzută la alineatul (1), furnizorii de servicii de criptoactive se asigură că conturile lor nu sunt utilizate de instituţii fictive pentru a furniza servicii de criptoactive. În acest scop, furnizorii de servicii de criptoactive instituie politici, proceduri şi controale interne pentru a depista orice încercare de utilizare a conturilor lor pentru furnizarea de servicii de criptoactive nereglementate.
Art. 40: Măsuri de atenuare a riscurilor legate de tranzacţiile cu adrese negăzduite
(1)Furnizorii de servicii de criptoactive identifică şi evaluează riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat transferurilor de criptoactive direcţionate către sau care provin de la o adresă negăzduită. În acest scop, furnizorii de servicii de criptoactive instituie politici, proceduri şi controale interne.
Furnizorii de servicii de criptoactive aplică măsuri de atenuare proporţionale cu riscurile identificate. Măsurile de atenuare respective includ una sau mai multe dintre acţiunile următoare:
a)adoptarea unor măsuri bazate pe riscuri pentru a identifica şi a verifica identitatea iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită sau a beneficiarului real al iniţiatorului sau al beneficiarului respectiv, inclusiv prin recurgerea la terţi;
b)solicitarea de informaţii suplimentare privind originea şi destinaţia criptoactivelor;
c)efectuarea unei monitorizări permanente sporite a tranzacţiilor cu adrese negăzduite;
d)adoptarea oricărei alte măsuri menite să atenueze şi să gestioneze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi riscul de neaplicare şi eludare a sancţiunilor financiare specifice.
(2)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări pentru a preciza măsurile de atenuare menţionate alineatul (1), inclusiv:
a)criteriile şi mijloacele de identificare şi verificare a identităţii iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită, inclusiv prin recurgerea la terţi, ţinând seama de cele mai recente evoluţii tehnologice;
b)criteriile şi mijloacele pentru a verifica dacă adresa negăzduită este sau nu deţinută sau controlată de un client.
Art. 41: Dispoziţii speciale privind persoanele care solicită să beneficieze de programele de obţinere a dreptului de şedere prin investiţii
Pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, în ceea ce priveşte clienţii care sunt resortisanţi ai unor ţări terţe şi care au demarat procesul de solicitare a dreptului de şedere într-un stat membru în schimbul oricărui tip de investiţie, inclusiv transferuri, achiziţii sau închirieri de bunuri, investiţii în obligaţiuni de stat, investiţii în entităţi corporative, donaţii sau fonduri de dotare cu privire la o activitate care contribuie la binele public şi contribuţii la bugetul de stat, entităţile obligate aplică cel puţin măsurile sporite de precauţie prevăzute la articolul 34 alineatul (4) literele (a), (c), (e) şi (f).
Art. 42: Dispoziţii specifice privind persoanele expuse politic
(1)Pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, entităţile obligate aplică următoarele măsuri în ceea ce priveşte tranzacţiile ocazionale sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic:
a)obţinerea aprobării personalului de conducere de nivel superior pentru efectuarea de tranzacţii ocazionale sau pentru stabilirea sau continuarea relaţiilor de afaceri cu persoane expuse politic;
b)adoptarea de măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului şi sursa fondurilor implicate în relaţii de afaceri sau în tranzacţii ocazionale cu persoane expuse politic;
c)efectuarea unei monitorizări permanente sporite a respectivelor relaţii de afaceri.
(2)Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări cu privire la următoarele aspecte:
a)criteriile de identificare a persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi;
b)nivelul de risc asociat unei anumite categorii de persoane expuse politic, membrului familiei sau persoanei cunoscute ca asociat apropiat, inclusiv orientări privind modul în care astfel de riscuri urmează să fie evaluate în cazul în care persoanei nu îi mai este încredinţată o funcţie publică importantă în sensul articolului 45.
Art. 43: Lista funcţiilor publice importante
(1)Fiecare stat membru emite şi actualizează o listă cu funcţiile exacte care, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi actele administrative de drept intern, îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate funcţii publice importante în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 34. Statele membre solicită fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă cu funcţiile publice importante din cadrul respectivei organizaţii internaţionale în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 34. Listele respective includ, de asemenea, orice funcţie care poate fi încredinţată unor reprezentanţi ai ţărilor terţe şi ai organizaţiilor internaţionale acreditaţi la nivelul statului membru. Statele membre notifică aceste liste, precum şi orice modificări aduse acestora, Comisiei şi ACSB.
(2)Comisia poate să stabilească, prin intermediul unui act de punere în aplicare, formatul pentru întocmirea şi comunicarea listelor statelor membre de funcţii publice importante în temeiul alineatului (1). Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 86 alineatul (2).
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 85 pentru a completa articolul 2 alineatul (1) punctul 34 în cazul în care listele notificate de statele membre în temeiul alineatului (1) identifică categorii suplimentare comune de funcţii publice importante şi aceste categorii de funcţii publice importante sunt relevante pentru Uniune în ansamblu.
Atunci când elaborează acte delegate în temeiul primului paragraf, Comisia consultă ACSB.
(4)Comisia elaborează şi actualizează lista cu funcţiile exacte care îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate funcţii publice importante la nivelul Uniunii. Această listă include, de asemenea, orice funcţie care poate fi încredinţată unor reprezentanţi ai ţărilor terţe şi ai organizaţiilor internaţionale acreditaţi la nivelul Uniunii.
(5)Comisia compilează, pe baza listelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, o listă unică a tuturor funcţiilor publice importante în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 34. Comisia publică lista unică respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. ACSB pune lista respectivă la dispoziţia publicului pe site-ul său web.
Art. 44: Persoane expuse politic care beneficiază de poliţe de asigurare
Entităţile obligate iau măsuri rezonabile pentru a stabili dacă beneficiarii unei poliţe de asigurare de viaţă sau de altă asigurare legată de investiţii sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile respective se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii de compensaţii sau la momentul cesiunii, totale sau parţiale, a poliţei. În cazul în care s-au identificat riscuri mai mari, în plus faţă de aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20, entităţile obligate trebuie:
(a)să informeze personalul de conducere de nivel superior înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliţei de asigurare;
(b)să efectueze un control sporit al întregii relaţii de afaceri cu deţinătorul poliţei.
Art. 45: Măsuri în privinţa persoanelor care încetează să mai fie expuse politic
(1)În cazul în care unei persoane expuse politic nu i se mai încredinţează o funcţie publică importantă de către Uniune, un stat membru, o ţară terţă sau o organizaţie internaţională, entităţile obligate iau în considerare riscul continuu pe care îl prezintă persoana respectivă, ca urmare a funcţiei sale anterioare, atunci când evaluează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în conformitate cu articolul 20.
(2)Entităţile obligate aplică una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 34 alineatul (4) pentru a atenua riscurile prezentate de persoana expusă politic până în momentul în care riscurile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol nu mai există, dar, în orice caz, nu mai puţin de 12 luni de la data la care persoanei nu i s-a mai încredinţat o funcţie publică importantă.
(3)Obligaţia menţionată la alineatul (2) se aplică în consecinţă în cazul în care o entitate obligată efectuează o tranzacţie ocazională sau stabileşte o relaţie de afaceri cu o persoană căreia, în trecut, i-a fost încredinţată o funcţie publică importantă de către Uniune, un stat membru, o ţară terţă sau o organizaţie internaţională.
Art. 46: Membrii familiei şi persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor expuse politic
Măsurile prevăzute la articolele 42, 44 şi 45 se aplică, de asemenea, membrilor familiei sau persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor expuse politic.
Art. 47: Specificaţii pentru sectorul asigurărilor de viaţă şi al altor tipuri de asigurări legate de investiţii
În cazul asigurărilor de viaţă sau al altor tipuri de asigurări legate de investiţii, pe lângă măsurile de precauţie privind clientela impuse în ceea ce priveşte clientul şi beneficiarul real, entităţile obligate aplică următoarele măsuri de precauţie privind clientela în cazul beneficiarilor de poliţe de asigurare de viaţă şi de alte poliţe de asigurare legate de investiţii, de îndată ce beneficiarii sunt identificaţi sau desemnaţi:
(a)în cazul beneficiarilor identificaţi ca persoane sau construcţii juridice cu denumire specifică, consemnarea numelui persoanei sau al construcţiei;
(b)în cazul beneficiarilor desemnaţi prin caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât, la momentul plăţii de compensaţii, să se poată stabili identitatea beneficiarului.
În sensul primului paragraf, verificarea identităţii beneficiarilor şi, după caz, a beneficiarilor reali ai acestora are loc la momentul plăţii de compensaţii. În caz de cesiune, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, entităţile obligate care au cunoştinţă de cesiunea respectivă identifică beneficiarul real la momentul cesiunii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cesionate.
Art. 48: Dispoziţii generale privind recurgerea la alte entităţi obligate
(1)Entităţile obligate pot recurge la alte entităţi obligate, indiferent dacă sunt situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă, pentru a îndeplini cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), cu condiţia ca:
a)celelalte entităţi obligate să aplice cerinţele de precauţie privind clientela şi cerinţele de păstrare a evidenţelor prevăzute în prezentul regulament sau cerinţe echivalente atunci când celelalte entităţi obligate îşi au reşedinţa sau sunt stabilite într-o ţară terţă;
b)respectarea cerinţelor în materie de CSB/CFT de către celelalte entităţi obligate să fie supravegheată în conformitate cu capitolul IV din Directiva (UE) 2024/1640.
Responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerinţelor de precauţie privind clientela revine în continuare entităţii obligate care recurge la o altă entitate obligată.
(2)Atunci când decid să recurgă la alte entităţi obligate situate în ţări terţe, entităţile obligate iau în considerare factorii de risc geografic enumeraţi în anexele II şi III şi orice informaţii sau orientări relevante furnizate de Comisie, de ACSB sau de alte autorităţi competente.
(3)În cazul entităţilor obligate care fac parte dintr-un grup, respectarea cerinţelor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 49 poate fi asigurată prin politici, proceduri şi controale la nivel de grup, cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor următoare:
a)entitatea obligată se bazează pe informaţiile furnizate exclusiv de către o entitate obligată care face parte din acelaşi grup;
b)grupul aplică politici şi proceduri în materie de CSB/CFT, măsuri de precauţie privind clientela şi norme privind păstrarea evidenţelor care sunt în deplină conformitate cu prezentul regulament sau cu norme echivalente din ţări terţe;
c)punerea în aplicare efectivă a cerinţelor menţionate la litera (b) de la prezentul alineat este supravegheată la nivel de grup de către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine în conformitate cu capitolul IV din Directiva (UE) 2024/1640 sau din ţara terţă în conformitate cu normele ţării terţe respective.
(4)Entităţile obligate nu recurg la entităţi obligate stabilite în ţările terţe identificate în temeiul secţiunii 2 din prezentul capitol. Cu toate acestea, entităţile obligate stabilite în Uniune ale căror sucursale şi filiale sunt stabilite în ţările terţe respective pot recurge la sucursalele şi filialele respective, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (3).
Art. 49: Procesul de recurgere la o altă entitate obligată
(1)Entităţile obligate obţin de la entitatea obligată la care au recurs toate informaţiile necesare legate de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) sau de activitatea care se introduce.
(2)Entităţile obligate care recurg la alte entităţi obligate iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că entitatea obligată la care s-a recurs furnizează, la cerere:
a)copii ale informaţiilor colectate pentru identificarea clientului;
b)toate documentele justificative sau sursele fiabile de informaţii care au fost utilizate pentru a verifica identitatea clientului şi, după caz, a beneficiarilor reali ai clientului sau a persoanelor în numele cărora acţionează clientul, inclusiv datele obţinute prin mijloace de identificare electronică şi serviciile de încredere relevante, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014; şi
c)orice informaţii colectate privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri.
(3)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt furnizate fără întârziere de entitatea obligată la care s-a recurs şi, în orice caz, în termen de cinci zile lucrătoare.
(4)Condiţiile pentru transmiterea informaţiilor şi a documentelor menţionate la alineatele (1) şi (2) se specifică într-un acord scris încheiat între entităţile obligate.
(5)În cazul în care entitatea obligată recurge la o entitate obligată care face parte din grupul său, acordul scris poate fi înlocuit cu o procedură internă stabilită la nivel de grup, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 48 alineatul (3).
Art. 50: Orientări privind recurgerea la alte entităţi obligate
Până la 10 iulie 2027, ACSB emite orientări adresate entităţilor obligate cu privire la:
(a)condiţiile care sunt acceptabile pentru ca entităţile obligate să recurgă la informaţiile colectate de o altă entitate obligată, inclusiv în cazul aplicării de la distanţă a măsurilor de precauţie privind clientela;
(b)rolurile şi responsabilităţile entităţilor obligate implicate în situaţia în care se recurge la o altă entitate obligată;
(c)abordări în materie de supraveghere în ceea ce priveşte recurgerea la alte entităţi obligate.