Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare

Versiune de la: 28 Ianuarie 2025

Dată act: 25-nov-2009

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Următoarele directive urmează să facă obiectul mai multor modificări substanţiale: prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare generală directă alta decât asigurarea de viaţă (³), Directiva 78/473/CEE a Consiliului din 30 mai 1978 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative în domeniul coasigurării comunitare (⁴), Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea de protecţie juridică (⁵), a doua Directivă a Consiliului 88/357/CEE din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viaţă, şi de stabilire a dispoziţiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertăţii de a presta servicii (⁶), Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (a treia directivă privind asigurarea generală) (⁷), Directiva 98/78/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (⁸), Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare (⁹), Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (¹⁰) şi Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (¹¹). Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivelor menţionate.

(2)Pentru a facilita iniţierea şi desfăşurarea activităţilor de asigurare şi de reasigurare este necesară eliminarea diferenţelor semnificative dintre legislaţiile statelor membre privind normele care se aplică întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare. Prin urmare, ar trebui instituit un cadru juridic pentru a permite întreprinderilor de asigurare şi reasigurare să îşi desfăşoare activitatea de asigurare pe piaţa internă facilitând, astfel, întreprinderilor de asigurare şi reasigurare cu sediul central în Comunitate acoperirea riscurilor şi obligaţiilor situate în interiorul Comunităţii.

(4)Este indicat ca anumite întreprinderi care furnizează servicii de asigurare să nu fie acoperite de sistemul instituit prin prezenta directivă datorită dimensiunii lor, statutului lor legal, naturii lor - fiind strâns legate de sistemele publice de asigurare - sau datorită serviciilor pe care le oferă. În plus, este de dorit excluderea anumitor instituţii din anumite state membre, a căror activitate acoperă numai un sector foarte restrâns şi este limitată prin lege la un anumit teritoriu sau la anumite persoane.

(5)Întreprinderile foarte mici de asigurare care îndeplinesc anumite condiţii, inclusiv un nivel al venitului din prime brute subscrise mai mic de 5 milioane EUR, sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, toate întreprinderile de asigurare şi reasigurare care sunt autorizate deja în conformitate cu directivele în vigoare, ar trebui să fie în continuare autorizate la data aplicării prezentei directive. Întreprinderile care sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive ar trebui să se poată prevala de libertăţile fundamentale prevăzute în tratat. Întreprinderile în cauză pot opta să solicite să fie autorizate în conformitate cu prezenta directivă pentru a beneficia de autorizaţia unică prevăzută de prezenta directivă.

(7)Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi (¹), cea de a şaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (²), cea de a doua Directivă a Consiliului 84/5/CEE din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (³), Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare (⁴) şi Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit (⁵) stabilesc normele generale în materie de contabilitate, răspundere civilă auto, instrumente financiare şi instituţii de credit şi stabilesc definiţii în aceste domenii. Este oportună aplicarea unora dintre definiţiile prevăzute în respectivele directive în sensul prezentei directive.

(11)Având în vedere că prezenta directivă constituie un instrument esenţial pentru realizarea pieţei interne, întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare autorizate în statele membre de origine ar trebui sa li se permită desfăşurarea, în întreaga Comunitate, a oricărei sau a tuturor activităţilor lor prin înfiinţarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii. Aşadar, este oportună realizarea unei asemenea armonizări necesare şi suficiente pentru a obţine recunoaşterea mutuală a autorizaţiilor şi a sistemelor de supraveghere şi, prin urmare, a unei autorizaţii unice valabile pe întreg teritoriul Comunităţii şi care permite efectuarea supravegherii unei întreprinderi de către statul membru de origine.

(13)Întreprinderile de reasigurare ar trebui să îşi limiteze domeniul de activitate la reasigurare şi la operaţiunile legate de aceasta. O asemenea cerinţă nu ar trebui să împiedice o întreprindere de reasigurare să desfăşoare pentru clienţii săi activităţi precum acordarea de consiliere statistică sau actuarială, analize de risc sau cercetare. Acestea pot include şi activităţi şi funcţii ale unui holding din sectorul financiar în sensul articolului 2 alineatul (8) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (⁷). În orice caz, această cerinţă nu permite desfăşurarea activităţilor bancare şi financiare neasociate.

(15)În conformitate cu ultimele evoluţii din domeniul managementului riscurilor, în contextul Asociaţiei internaţionale a autorităţilor de supraveghere a asigurărilor, al Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate şi al Asociaţiei internaţionale de actuariat şi date fiind evoluţiile recente din alte sectoare financiare, ar trebui adoptată o abordare economică bazată pe risc, care să motiveze întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să îşi evalueze şi să îşi gestioneze în mod adecvat riscurile. Armonizarea ar trebui îmbunătăţită prin stabilirea de norme specifice pentru evaluarea activelor şi pasivelor, inclusiv a rezervelor tehnice.

(16)Obiectivul principal al reglementării şi supravegherii asigurărilor şi reasigurărilor îl reprezintă protejarea corespunzătoare a deţinătorilor de poliţe de asigurare şi a beneficiarilor. Prin beneficiar se înţelege orice persoană fizică sau juridică care are un drept în temeiul unui contract de asigurare. Alte obiective ale reglementării şi supravegherii asigurărilor şi reasigurărilor care ar trebui luate în considerare, însă fără a compromite obiectivul principal, sunt stabilitatea financiară şi echitatea şi stabilitatea pieţelor.

(18)Autorităţile de supraveghere din statele membre ar trebui să dispună de toate mijloacele necesare pentru a asigura o desfăşurare ordonată a activităţii întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în întreaga Comunitate, indiferent dacă acestea sunt realizate în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a furniza servicii. Pentru a asigura eficienţa supravegherii, toate acţiunile întreprinse de autorităţile de supraveghere ar trebui să fie proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare, indiferent de importanţa întreprinderii în cauză pentru stabilitatea globală a pieţei.

(20)În special, prezenta directivă nu ar trebui să reprezinte o povară prea mare pentru întreprinderile de asigurare specializate în furnizarea anumitor tipuri specifice de asigurări sau în furnizarea de servicii către anumite segmente de clienţi şi ar trebui să recunoască faptul că o astfel de specializare poate constitui un instrument valoros pentru managementul eficient şi eficace al riscului. Pentru realizarea acestui obiectiv şi pentru aplicarea adecvată a principiului proporţionalităţii, ar trebui prevăzute dispoziţii care să permită în mod expres întreprinderilor să îşi utilizeze propriile date pentru a calibra parametrii din modulele de risc de subscriere pentru formula standard a cerinţei de capital de solvabilitate.

(26)Punctul de plecare în ceea ce priveşte adecvarea cerinţelor cantitative în sectorul asigurărilor îl reprezintă cerinţa de capital de solvabilitate. Prin urmare, în urma procesului de supraveghere, autorităţile de supraveghere ar trebui să aibă competenţa de a impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate numai în situaţii excepţionale, în cazurile prevăzute în prezenta directivă. Scopul formulei standard a cerinţei de capital de solvabilitate este de a reflecta profilul de risc al majorităţii întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare. Cu toate acestea, pot exista unele cazuri în care abordarea standardizată nu reflectă în mod corespunzător profilul de risc foarte specific al unei întreprinderi.

(28)Majorarea de capital ar trebui menţinută atât timp cât nu sunt soluţionate circumstanţele care au determinat impunerea ei. În cazul unor deficienţe semnificative ale modelului intern parţial sau integral sau ale sistemului de guvernanţă, autorităţile de supraveghere ar trebui să se asigure că întreprinderea în cauză depune toate eforturile pentru a remedia deficienţele care au dus la impunerea majorării de capital. Cu toate acestea, majorarea de capital poate fi păstrată mai mulţi ani în cazul în care abordarea standardizată nu reflectă în mod corespunzător profilul de risc specific unei întreprinderi.

(31)O funcţie constă în capacitatea administrativă de a îndeplini anumite sarcini de guvernanţă. Identificarea unei anumite funcţii nu împiedică întreprinderea să hotărască în mod independent cum va organiza această funcţie în practică, cu excepţia cazului în care se specifică altfel prin prezenta directivă. Acest lucru nu ar trebui să conducă la cerinţe prea împovărătoare, deoarece ar trebui să se ţină seama de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderii. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca aceste funcţii să fie îndeplinite de propriul personal al întreprinderii, să se poată baza pe consiliere din partea unor experţi externi sau să poată fi externalizate către experţi, în limitele stabilite prin prezenta directivă.

(36)Toate întreprinderile de asigurare şi reasigurare ar trebui să realizeze, ca parte integrantă a strategiei lor de afaceri, o evaluare regulată a nevoilor lor globale de solvabilitate, având în vedere profilul de risc specific (evaluarea internă a riscului şi a solvabilităţii). Această evaluare nu necesită elaborarea unui model intern şi nu este utilizată pentru calcularea unei noi cerinţe de capital, alta decât cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim. Rezultatele fiecărei evaluări ar trebui raportate autorităţii de supraveghere în cadrul informaţiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere.

(37)Pentru a asigura supravegherea eficace a funcţiilor sau activităţilor externalizate, este foarte important ca autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau reasigurare care externalizează să aibă acces la toate datele relevante deţinute de către furnizorul de servicii externalizate, indiferent dacă acesta din urmă este o entitate reglementată sau nereglementată, precum şi să poată efectua inspecţii la faţa locului. Pentru a ţine seama de evoluţiile pieţei şi pentru a garanta respectarea în continuare a condiţiilor de externalizare, autorităţile de supraveghere ar trebui să fie informate înainte de externalizarea unor activităţi sau funcţii critice sau importante. Cerinţele respective ar trebui să ţină seama de lucrările forumului mixt (Joint Forum) şi să fie conforme cu normele şi practicile actuale din sectorul bancar, precum şi cu Directiva 2004/39/CE, precum şi în raport de aplicarea respectivei directive în cazul instituţiilor de credit.

(39)Ar trebui să fie elaborate prevederi privind schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi autorităţile sau organismele care contribuie, prin funcţia lor, la consolidarea stabilităţii sistemului financiar. Prin urmare, este necesar să se precizeze condiţiile în care se poate realiza schimbul de informaţii menţionat anterior. De asemenea, în cazul în care informaţiile nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţilor de supraveghere, acestea ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a condiţiona respectivul acord de respectarea unor condiţii stricte.

(43)În scopul consolidării activităţii de supraveghere a întreprinderilor de asigurare şi reasigurare şi pentru protejarea deţinătorilor de poliţe de asigurare, auditorii legali în sensul Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate (¹) ar trebui să aibă datoria de a raporta prompt orice fapte care pot avea efecte serioase asupra situaţiei financiare sau organizării administrative a unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare.

(44)Întreprinderile de asigurare care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală ar trebui să gestioneze separat respectivele activităţi pentru a proteja interesele deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă. În special, respectivele întreprinderi ar trebui să fie supuse aceloraşi cerinţe de capital ca şi cele aplicabile unui grup de asigurare echivalent, compus dintr-o întreprindere de asigurare de viaţă şi o întreprindere de asigurare generală, ţinând seama de transferabilitatea crescută a capitalului în cazul întreprinderilor de asigurare compozite.

(47)În conformitate cu abordarea respectivă, cerinţele de capital ar trebui să fie acoperite din fonduri proprii, indiferent dacă este vorba de elemente din bilanţ sau din afara bilanţului. Deoarece nu toate resursele financiare asigură absorbţia totală a pierderilor nici în cazul lichidării şi nici în cazul continuării activităţii, elementele de fonduri proprii ar trebui clasificate în conformitate cu criterii de calitate pe trei ranguri, iar valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerinţele de capital ar trebui limitată în consecinţă. Limitele aplicabile elementelor de fonduri proprii ar trebui să se aplice doar pentru a determina solvabilitatea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare şi nu ar trebui să restricţioneze şi mai mult libertatea respectivelor întreprinderi în ceea ce priveşte gestionarea internă a capitalurilor lor.

(49)Nu toate activele unei întreprinderi sunt libere de restricţii. În unele state membre, anumite produse constituie structuri delimitate în cadrul unor fonduri, care dau unei clase de deţinători de poliţe de asigurare drepturi mai importante la active în cadrul propriului lor "fond". Deşi aceste active sunt incluse la calcularea excedentului de active faţă de pasive pentru determinarea fondurilor proprii, în realitate ele nu pot fi puse la dispoziţie pentru acoperirea riscurilor din afara fondului restricţionat. Pentru a asigura consecvenţa cu abordarea economică, evaluarea fondurilor proprii trebuie ajustată pentru a reflecta natura diferită a activelor care fac parte dintr-un mecanism restricţionat. În mod similar, metoda de calcul a cerinţei de capital de solvabilitate ar trebui să reflecte reducerea concentrării/ diversificării conexe fondurilor restricţionate în cauză.

(51)Fondurile surplus ar trebui evaluate în conformitate cu abordarea economică prevăzută în prezenta directivă. În acest scop, simpla referire la evaluarea fondurilor surplus în conturile anuale statutare nu ar trebui să fie suficientă. În conformitate cu cerinţele privind fondurile proprii, fondurile surplus ar trebui să facă obiectul criteriilor prevăzute în prezenta directivă privind clasificarea pe ranguri. Acest lucru înseamnă, printre altele, că numai fondurile surplus care îndeplinesc cerinţele pentru a fi clasificate la rangul 1 ar trebui considerate capital de rangul 1.

(52)Asociaţiile mutuale şi de tip mutual cu contribuţii variabile pot solicita membrilor lor contribuţii suplimentare (contribuţii suplimentare ale membrilor) pentru a majora volumul resurselor financiare pe care le deţin pentru absorbţia pierderilor. Contribuţiile suplimentare ale membrilor pot reprezenta o sursă importantă de finanţare pentru asociaţiile mutuale şi de tip mutual, inclusiv atunci când acestea se confruntă cu fluctuaţii negative ale pieţei. Prin urmare, contribuţiile suplimentare ale membrilor ar trebui recunoscute ca elemente suplimentare de fonduri proprii şi tratate în consecinţă din punctul de vedere al solvabilităţii. În special, în cazul asociaţiilor mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuţii variabile, care acoperă numai riscuri maritime, solicitarea de contribuţii suplimentare din partea membrilor este o practică veche, supusă unor modalităţi de recuperare specifice, iar cuantumul aprobat al acestor contribuţii suplimentare ale membrilor ar trebui tratat drept capital de bună calitate (rangul 2). În mod similar, în cazul altor asociaţii mutuale sau de tip mutual în cadrul cărora contribuţiile suplimentare ale membrilor sunt de o calitate similară, cuantumul aprobat al acelor contribuţii suplimentare ale membrilor ar trebui tratat, de asemenea, drept capital de bună calitate (rangul 2).

(55)Prin urmare, valoarea rezervelor tehnice ar trebui să corespundă sumei pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să o plătească dacă şi-ar transfera imediat drepturile şi obligaţiile contractuale către o altă întreprindere. În consecinţă, valoarea rezervelor tehnice ar trebui să corespundă sumei pe care o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare (întreprinderea de referinţă) ar putea să o solicite pentru a prelua şi a respecta obligaţiile contractuale de asigurare şi reasigurare de bază. Valoarea rezervelor tehnice ar trebui să reflecte caracteristicile portofoliului de asigurări de bază. Prin urmare, informaţiile care se raportează în mod specific la o întreprindere, cum ar fi informaţii privind gestionarea daunelor şi cheltuielile, ar trebui folosite la calcularea rezervelor tehnice doar în măsura în care respectivele informaţii permit întreprinderilor de asigurare şi reasigurare să reflecte mai bine caracteristicile portofoliului de asigurări de bază.

(56)Prezumţiile făcute cu privire la întreprinderea de referinţă care se presupune că va prelua şi va respecta obligaţiile de asigurare şi reasigurare de bază ar trebui armonizate în întreaga Comunitate. În special, prezumţiile referitoare la întreprinderea de referinţă, făcute pentru a determina dacă şi în ce măsură efectele diversificării ar trebui luate în considerare la calcularea marjei de risc, ar trebui analizate în cadrul evaluării impactului măsurilor de aplicare şi, ulterior, ar trebui armonizate la nivel comunitar.

(60)Regimul de supraveghere ar trebui să prevadă, pe de o parte, o cerinţă privind fondurile proprii care variază în funcţie de riscuri, bazată pe un calcul prospectiv, pentru a se asigura intervenţia precisă şi la timp a autorităţilor de supraveghere (cerinţa de capital de solvabilitate) şi un nivel minim de securitate sub care nu ar trebui să se situeze resursele financiare (cerinţa de capital minim). Ambele cerinţe de capital ar trebui să fie armonizate la nivelul întregii Comunităţi pentru a se asigura un grad adecvat de protecţie a deţinătorilor de poliţe de asigurare. Pentru buna funcţionare a prezentei directive, ar trebui să existe o scară adecvată de intervenţie între cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim.

(61)Pentru a reduce eventualele efecte prociclice nejustificate ale sistemului financiar şi pentru a evita situaţia în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare ar fi obligate în mod nejustificat să obţină capital suplimentar sau să îşi vândă investiţiile ca urmare a unor evoluţii nefavorabile temporare pe pieţele financiare, modulul "risc de piaţă" al formulei standard pentru cerinţa de capital de solvabilitate ar trebui să includă un mecanism de ajustare simetrică faţă de variaţia preţurilor acţiunilor. În plus, în eventualitatea unor scăderi excepţionale ale pieţelor financiare şi în cazul în care acest mecanism de ajustare simetrică nu este suficient pentru a permite întreprinderilor de asigurare şi reasigurare să respecte cerinţa de capital de solvabilitate, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca autorităţile de supraveghere să prelungească perioada în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare trebuie să îşi refacă nivelul de fonduri proprii eligibile, necesare pentru a acoperi nivelul cerinţei de capital de solvabilitate.

(64)Pentru a promova managementul corect al riscurilor şi a alinia cerinţele de capital regulamentare cu practicile din domeniu, ar trebui ca cerinţa de capital de solvabilitate să fie stabilită ca fiind capitalul economic deţinut de întreprinderile de asigurare şi reasigurare pentru a garanta că falimentul nu intervine mai des decât o dată la 200 de cazuri sau, dacă nu, că întreprinderile în cauză vor mai fi în măsură, cu o probabilitate de cel puţin 99,5 %, să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de deţinătorii de poliţe de asigurare şi beneficiari în următoarele 12 luni. Acest capital economic ar trebui calculat pe baza profilului real de risc al respectivelor întreprinderi, ţinând seama de impactul posibilelor tehnici de diminuare a riscurilor, precum şi de efectele diversificării.

(65)Ar trebui să fie elaborate prevederi pentru stabilirea unei formule standard de calculare a cerinţei de capital de solvabilitate, pentru a permite tuturor întreprinderilor de asigurare şi reasigurare să îşi evalueze capitalul economic. În ceea ce priveşte structura formulei standard, ar trebui adoptată o abordare modulară, ceea ce înseamnă că expunerea individuală la fiecare categorie de risc în parte ar trebui evaluată într-o primă fază şi agregată într-o a doua fază. În cazul în care utilizarea unor parametri specifici întreprinderii permit o mai bună reflectare a profilului de risc de subscriere al întreprinderii, acest lucru ar trebui permis, cu condiţia ca aceşti parametri să fie obţinuţi utilizând o metodă standard.

(68)Pentru a reflecta abordarea orientată spre risc a cerinţei de capital de solvabilitate, ar trebui să existe posibilitatea, în circumstanţe specifice, de a utiliza în locul formulei standard modele interne integrale sau parţiale pentru calcularea respectivei cerinţe. Pentru a asigura deţinătorilor de poliţe de asigurare şi beneficiarilor un nivel echivalent de protecţie, asemenea modele interne ar trebui să facă obiectul aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere pe baza unor procese şi standarde armonizate.

(73)Este necesar să se interzică orice dispoziţii care autorizează statele membre să impună constituirea de active ca garanţii de acoperire a rezervelor tehnice ale unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare, oricare ar fi forma pe care ar îmbrăca-o respectiva obligaţie, în cazul în care asigurătorul este reasigurat de o întreprindere de asigurare sau reasigurare autorizată în temeiul prezentei directive sau de o întreprindere dintr-o ţară terţă atunci când regimul de solvabilitate al respectivei ţări terţe a fost considerat echivalent.

(74)Până în prezent, cadrul juridic nu a stabilit criterii detaliate pentru evaluarea prudenţială a unei achiziţii propuse şi nici o procedură de aplicare a acestor criterii. Prin urmare, este necesară o clarificare a criteriilor şi a procesului de evaluare prudenţială pentru a oferi certitudinea juridică, claritatea şi predictibilitatea necesare cu privire la procesul de evaluare, precum şi la rezultatul acestuia. Aceste criterii şi proceduri au fost introduse prin dispoziţiile din Directiva 2007/44/CE. În ceea ce priveşte asigurarea şi reasigurarea, dispoziţiile respective ar trebui, prin urmare, să fie codificate şi integrate în prezenta directivă.

(75)Prin urmare, este esenţială o armonizare maximă a acestor proceduri şi evaluări prudenţiale la nivelul Comunităţii. Cu toate acestea, dispoziţiile privind participaţiile calificate nu ar trebui să împiedice statele membre să impună ca autorităţile de supraveghere să fie informate cu privire la achiziţionarea de participaţii inferioare pragurilor stabilite în respectivele dispoziţii, atâta timp cât statul membru nu impune în acest scop mai mult de un prag suplimentar mai mic de 10 %. Respectivele dispoziţii nu ar trebui să împiedice autorităţile de supraveghere nici de la formularea de recomandări generale cu privire la momentul din care asemenea participaţiuni sunt considerate ca având o influenţă semnificativă.

(76)Având în vedere mobilitatea crescândă a cetăţenilor Uniunii, asigurarea de răspundere civilă auto este din ce în ce mai mult oferită pe o bază trans-frontalieră. Pentru a menţine buna funcţionare a sistemului de carte verde şi înţelegerile între birourile naţionale de asigurători auto, este oportun ca statele membre să poată impune întreprinderilor de asigurare care încheie asigurări de răspundere civilă auto pe teritoriul lor prin furnizare de servicii să devină membre şi să participe la finanţarea biroului naţional, precum şi a fondului de garantare creat în respectivul stat membru. Statul membru în care se furnizează serviciile ar trebui să impună întreprinderilor care încheie asigurări de răspundere civilă auto numirea unui reprezentant pe teritoriul său care să colecteze toate informaţiile necesare privind daunele şi să reprezinte întreprinderea respectivă.

(77)În cadrul unei pieţe interne, este în interesul deţinătorului de poliţă de asigurare să aibă acces la cea mai largă gamă de produse de asigurare oferite în Comunitate. Statul membru în care este situat riscul sau statul membru al angajamentului ar trebui, prin urmare, să se asigure că nu există nici un obstacol în calea comercializării pe teritoriul său a produselor de asigurare oferite spre vânzare în Comunitate, în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor legale de interes general în vigoare în statul membru respectiv şi atâta timp cât interesul general nu este protejat de normele din statul membru de origine.

(81)Desfăşurarea efectivă a coasigurării comunitare pentru activităţile care, prin natura sau amploarea lor, este probabil să fie acoperite prin coasigurare internaţională ar trebui facilitată printr-un minimum de armonizare, pentru a împiedica denaturarea concurenţei şi diferenţele de tratament. În acest context, asigurătorul principal ar trebui să evalueze cererile de despăgubire şi să fixeze valoarea rezervelor tehnice. Mai mult decât atât, ar trebui prevăzută o cooperare specială în domeniul coasigurării comunitare, atât între autorităţile de supraveghere ale statelor membre, cât şi între aceste autorităţi şi Comisie.

(82)Pentru a proteja persoanele asigurate, legislaţiile naţionale privind asigurarea de protecţie juridică ar trebui armonizate. Orice conflict de interese care apare în special din faptul că întreprinderea de asigurare acoperă altă persoană sau acoperă o persoană atât în ceea ce priveşte protecţia juridică cât şi orice altă clasă de asigurare ar trebui evitat, pe cât posibil, sau ar trebui să poată fi rezolvat. În acest scop, un nivel corespunzător de protecţie a deţinătorilor de poliţe de asigurare poate fi obţinut prin diferite mijloace. Indiferent de soluţia adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecţie juridică ar trebui protejat printr-un sistem de garantare echivalent.

(84)În anumite state membre, asigurarea de sănătate privată sau voluntară reprezintă o alternativă parţială sau integrală la asigurarea de sănătate oferită de sistemele de asigurări sociale. Natura specială a unei asemenea asigurări de sănătate o diferenţiază de celelalte clase de asigurare pentru daune sau de asigurare de viaţă în măsura în care este necesar să se garanteze accesul efectiv al deţinătorilor de poliţe de asigurare la o asigurare de sănătate privată sau voluntară indiferent de vârsta sau profilul lor de risc. Având în vedere natura şi consecinţele sociale ale contractelor de asigurare de sănătate, autorităţile de supraveghere ale statului membru în care este situat riscul ar trebui să poată impune notificarea sistematică a condiţiilor generale şi speciale ale poliţelor în cazul asigurărilor private sau voluntare de sănătate, pentru a verifica dacă acestea reprezintă o alternativă parţială sau integrală la asigurarea de sănătate oferită de sistemul de asigurări sociale. O asemenea verificare nu ar trebui să fie o condiţie prealabilă a comercializării acestor produse.

(85)Unele state membre au adoptat în acest scop dispoziţii legale speciale. În interesul general, ar trebui să fie posibil să se adopte sau să se menţină astfel de dispoziţii legale atât timp cât nu limitează necorespunzător dreptul de stabilire sau libertatea de a furniza servicii, înţelegându-se că aceste dispoziţii ar trebui să se aplice în acelaşi fel. Natura acestor dispoziţii legale poate varia în funcţie de condiţiile din fiecare stat membru. Obiectivul de a proteja interesul general poate fi atins, de asemenea, în cazul în care se impune întreprinderilor care oferă o asigurare de sănătate privată sau voluntară să propună contracte-tip a căror acoperire să fie aliniată la cea a sistemelor legale de asigurări sociale şi pentru care prima să fie egală sau inferioară unei limite maxime prestabilite şi să participe la sisteme de compensare a pierderilor. S-ar putea de asemenea impune ca baza tehnică a asigurării de sănătate private sau voluntare să fie similară celei de asigurare de viaţă.

(86)Statele membre gazdă ar trebui să aibă posibilitatea de a impune oricărei întreprinderi de asigurare care încheie pe teritoriul lor, pe riscuri proprii, asigurări obligatorii pentru accidente de muncă să respecte dispoziţiile speciale prevăzute în legislaţia lor naţională privind o asemenea asigurare. Cu toate acestea, o asemenea cerinţă nu ar trebui să se aplice dispoziţiilor privind supravegherea financiară, care ar trebui să rămână de competenţa exclusivă a statului membru de origine.

(87)Anumite state membre nu supun activităţile de asigurare nici unei forme de impozitare indirectă, în timp ce majoritatea le aplică taxe speciale şi alte forme de contribuţii, inclusiv suprataxe destinate unor organisme de compensare. Structurile şi ratele acestor impozite şi contribuţii variază considerabil între statele membre în care sunt aplicate. Este de dorit să se prevină existenţa unor diferenţe care conduc la denaturarea concurenţei în domeniul serviciilor de asigurare între statele membre. Sub rezerva unei armonizări ulterioare, aplicarea sistemelor de impozitare şi a altor forme de contribuţie prevăzute de statele membre în care sunt situate riscurile sau de statele membre în care sunt încheiate angajamentele ar putea remedia problema în cauză, iar responsabilitatea de a crea mecanismele necesare pentru a asigura colectarea impozitelor şi contribuţiilor în cauză revine statelor membre.

(89)Pentru a ţine seama de dimensiunea internaţională a reasigurării, ar trebui să fie elaborate prevederi care să permită încheierea de acorduri internaţionale cu ţările terţe în scopul de a defini modalităţile de supraveghere a întreprinderilor de reasigurare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul fiecăreia dintre părţile contractante. În plus, ar trebui să se prevadă o procedură flexibilă care să permită evaluarea pe o bază comunitară a echivalenţei controlului prudenţial exercitat de ţările terţe, astfel încât să se amelioreze liberalizarea serviciilor de reasigurare în ţările terţe, fie pe baza stabilirii, fie pe baza furnizării transfrontaliere a serviciilor.

(98)Sub rezerva dreptului comunitar şi naţional, întreprinderile, în special asociaţiile mutuale şi de tip mutual, ar trebui să fie în măsură să formeze concentrări sau grupuri, nu prin legături de capital, ci prin relaţii oficiale, puternice şi durabile, bazate pe contracte sau alte mijloace de recunoaştere care să garanteze solidaritatea financiară a acestor întreprinderi. În cazul în care se exercită o influenţă dominantă prin intermediul unei coordonări centralizate, întreprinderile în cauză ar trebui supravegheate în conformitate cu aceleaşi dispoziţii ca şi cele aplicabile grupurilor constituite prin legături de capital, pentru a asigura un nivel corespunzător de protecţie a deţinătorilor de poliţe şi condiţii de concurenţă echitabilă între grupuri.

(105)Toţi deţinătorii de poliţe de asigurare şi beneficiarii ar trebui să beneficieze de un tratament egal, indiferent de naţionalitate sau locul de reşedinţă. În acest sens, fiecare stat membru ar trebui să se asigure că toate măsurile luate de o autoritate de supraveghere pe baza mandatului său naţional nu sunt considerate ca fiind contrare intereselor statului membru în cauză sau ale deţinătorilor de poliţe de asigurare şi ale beneficiarilor din statul membru în cauză. În toate cazurile de acordare de despăgubiri şi de lichidare a asigurătorului, activele ar trebui distribuite în mod echitabil tuturor deţinătorilor de poliţe de asigurare îndreptăţiţi, fără a se ţine seama de naţionalitatea sau locul de reşedinţă al acestora.

(107)Toţi supraveghetorii implicaţi în supravegherea grupului ar trebui să fie în măsură să înţeleagă deciziile adoptate, în special atunci când acestea sunt adoptate de supraveghetorul grupului. Prin urmare, orice supraveghetor ar trebui să comunice celorlalţi supraveghetori toate informaţiile relevante de îndată ce îi sunt aduse la cunoştinţă, astfel încât toţi supraveghetorii să fie în măsură să îşi formeze o opinie pe baza aceloraşi informaţii relevante. În cazul în care supraveghetorii implicaţi nu pot ajunge la un acord, ar trebui să se solicite consultanţă din partea CEIOPS pentru a rezolva situaţia.

(108)Solvabilitatea unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este filiala unui holding de asigurare sau a unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare dintr-o ţară terţă poate fi afectată de situaţia financiară a grupului din care face parte şi de distribuţia resurselor financiare în cadrul grupului. Prin urmare, autorităţilor de supraveghere ar trebui să li se acorde mijloacele pentru a exercita supravegherea la nivel de grup şi pentru a lua măsurile corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau reasigurare atunci când solvabilitatea acesteia este sau poate fi în pericol.

(109)Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup ar putea să afecteze situaţia financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare. Prin urmare, autorităţile de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita supravegherea unor astfel de concentrări de riscuri şi tranzacţii intragrup, ţinând seama de natura relaţiilor dintre entităţile reglementate şi nereglementate, inclusiv holdinguri de asigurare şi holdinguri mixte de asigurare, şi de a lua măsuri corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau reasigurare atunci când solvabilitatea acesteia este sau poate fi în pericol.

(111)Toate grupurile de asigurare şi de reasigurare care fac obiectul supravegherii la nivel de grup ar trebui să aibă un supraveghetor al grupului desemnat dintre autorităţile de supraveghere implicate. Drepturile şi obligaţiile supraveghetorului de grup ar trebui să includă competenţe corespunzătoare de coordonare şi luare a deciziilor. Autorităţile implicate în supravegherea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care aparţin aceluiaşi grup ar trebui să stabilească acorduri de coordonare.

(112)Având în vedere competenţele tot mai extinse ale supraveghetorului grupului, ar trebui să se garanteze prevenirea eludării arbitrară a criteriilor pentru alegerea supraveghetorului de grup. În special în cazurile în care supraveghetorul grupului este desemnat ţinând seama de structura grupului şi de importanţa relativă a activităţilor de asigurare şi reasigurare pe diversele pieţe, tranzacţiile intragrup şi reasigurările în cadrul grupului nu ar trebui luate în calcul de două ori la evaluarea importanţei lor relative pe o anumită piaţă.

(113)Supraveghetorii din toate statele membre în care este stabilită o întreprindere din grup ar trebui să participe la activitatea de supraveghere a grupului prin intermediul unui colegiu al supraveghetorilor (colegiul). Aceştia ar trebui să aibă acces la informaţiile de care dispun alte autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului şi ar trebui să participe în mod activ şi continuu la procesul decizional. Ar trebui stabilită o cooperare între autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare, precum şi între autorităţile respective şi autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderilor care activează în alte sectoare financiare.

(114)Activităţile colegiului ar trebui să fie proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii tuturor întreprinderilor care fac parte din grup şi cu dimensiunea transfrontalieră. Colegiul supraveghetorilor ar trebui constituit pentru a garanta că procesele de cooperare, schimb de informaţii şi consultare între autorităţile de supraveghere din colegiu sunt aplicate eficient în conformitate cu prezenta directivă. Prin intermediul colegiului, autorităţile de supraveghere ar trebui să promoveze convergenţa deciziilor lor respective şi să coopereze îndeaproape în vederea desfăşurării activităţilor de supraveghere din cadrul grupului în temeiul unor criterii armonizate.

(116)Întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care fac parte dintr-un grup al cărui sediu este în afara Comunităţii ar trebui să facă obiectul unor acorduri de supraveghere la nivel de grup echivalente şi corespunzătoare. Prin urmare, este necesar să se prevadă transparenţa normelor şi schimbul de informaţii cu autorităţile ţărilor terţe în toate circumstanţele relevante. Pentru a asigura o abordare armonizată pentru determinarea şi evaluarea echivalenţei supravegherii activităţilor de asigurare şi reasigurare în ţări terţe, ar trebui să se prevadă adoptarea de către Comisie a unei decizii cu caracter obligatoriu privind echivalenţa regimurilor de solvabilitate din ţări terţe. În cazul ţărilor terţe pentru care Comisia nu a luat o decizie, evaluarea echivalenţei ar trebui să fie făcută de supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere relevante.

(117)Având în vedere că legislaţiile naţionale privind măsurile de reorganizare şi procedurile de lichidare nu sunt armonizate, este oportun, în cadrul pieţei interne, să se asigure recunoaşterea reciprocă a măsurilor de reorganizare şi a legislaţiei referitoare la lichidare a statelor membre cu privire la întreprinderile de asigurare, precum şi cooperarea necesară, având în vedere nevoia de unitate, universalitate, coordonare şi publicitate a unor asemenea măsuri, precum şi echivalenţa tratamentului şi protejării creditorilor de asigurare.

(120)Definiţia "sucursalei" în scopuri de insolvabilitate, ar trebui, în conformitate cu principiile de insolvabilitate existente, să ţină seama de personalitatea juridică unică a întreprinderii de asigurare. Cu toate acestea, legislaţia statului membru de origine ar trebui să determine felul în care trebuie tratate în cazul lichidării respectivei întreprinderi activele şi pasivele deţinute de persoane independente care sunt mandatate pentru a acţiona în permanenţă drept agent al unei întreprinderi de asigurare.

(121)Ar trebui stabilite condiţiile în care intră sub incidenţa prezentei directive procedurile de lichidare care, fără a fi bazate pe insolvabilitate, implică o ordine prioritară de plată a despăgubirilor. Creanţele angajaţilor unei întreprinderi de asigurare rezultate din contractele de muncă şi relaţiile de muncă ar trebui să poată fi subrogate unui sistem naţional de garantare a salariilor. Astfel de creanţe subrogate ar trebui să beneficieze de tratamentul stabilit de legislaţia statului membru de origine (lex concursus).

(123)Doar autorităţile competente ale statului membru de origine ar trebui să fie abilitate să decidă în legătură cu procedurile de lichidare care privesc întreprinderile de asigurare. Deciziile ar trebui să aibă efecte în întreaga Comunitate şi ar trebui să fie recunoscute de toate statele membre. Deciziile ar trebui publicate în conformitate cu procedurile statului membru de origine. precum şi in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, informaţiile ar trebui să fie disponibile creditorilor cunoscuţi cu reşedinţa în Comunitate, care ar trebui să aibă dreptul de a solicita despăgubiri sau de a transmite observaţii.

(127)Este extrem de important ca persoanele asigurate, deţinătorii de poliţe de asigurare, beneficiarii şi orice parte vătămată care dispune de un drept direct de acţiune împotriva întreprinderii de asigurare în ceea ce priveşte o creanţă ce provine din activităţi de asigurare să fie protejate în cadrul procedurilor de lichidare, înţelegându-se că o astfel de protecţie nu include creanţele care nu provin din obligaţii prevăzute în contractele de asigurare sau operaţiunile de asigurare, ci din răspunderea civilă cauzată de un agent în cadrul unor negocieri pentru care, conform legii aplicabile pentru contractul sau operaţiunea de asigurare, agentului nu-i revine răspunderea personală în temeiul contractului sau operaţiunii de asigurare. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între metode echivalente pentru a garanta un tratament special pentru creditorii de asigurare, niciuna dintre aceste metode neîmpiedecând un stat membru în a stabili o clasificare între diferitele categorii de daune. În plus, ar trebui să se asigure un echilibru adecvat între protecţia creditorilor de asigurare şi cea a altor creditori privilegiaţi care sunt protejaţi de către legislaţia statului membru în cauză.

(132)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte dispoziţii privind adaptarea anexelor şi măsuri specificând în special competenţele de supraveghere şi acţiunile care trebuie întreprinse şi de stabilire a unor cerinţe mai detaliate în domenii precum sistemul de guvernanţă, publicarea informaţiilor, criteriile de evaluare legate de participaţiile calificate, calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţelor de capital, normele privind investiţiile şi supravegherea la nivel de grup. De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare care să acorde ţărilor terţe statutul de echivalenţă cu dispoziţiile prezentei directive. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, inter alia, prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5 a din Decizia 1999/468/CE.

(133)Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(134)Directiva 64/225/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricţiilor privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în domeniul reasigurărilor şi al retrocesiunilor (²), Directiva 73/240/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de eliminare a restricţiilor la libertatea de stabilire în domeniul activităţii de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (³), Directiva 76/580/CEE a Consiliului din 29 iunie 1976 de modificare a Directivei 73/239/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (⁴) şi Directiva 84/641/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1984 de modificare, cu privire în special la asistenţa turistică, a primei Directive (73/239/CEE) privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (⁵) au devenit caduce şi, prin urmare, ar trebui abrogate.

(138)Articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (²) conţine trimiteri la dispoziţiile legislative existente privind marjele de solvabilitate. Aceste trimiteri ar trebui păstrate pentru a se menţine status-quo-ul. Comisia ar trebui să revizuiască cât mai repede posibil Directiva 2003/41/CE în temeiul articolului 21 alineatul (4) din directiva respectivă. Cu ajutorul CEI-OPS, Comisia ar trebui să creeze un sistem adecvat de norme de solvabilitate privind instituţiile pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, care să reflecte caracterul distinct al asigurărilor şi, prin urmare, să nu aducă atingere aplicării normelor din prezenta directivă care urmează să fie impuse instituţiilor respective.

(139)Adoptarea prezentei directive schimbă profilul de risc al întreprinderii de asigurare faţă de deţinătorii de poliţe de asigurare. Comisia ar trebui să prezinte, cât mai curând posibil, şi în orice caz până la sfârşitul anului 2010, o propunere de revizuire a Directivei 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (³), ţinând seama de consecinţele prezentei directive asupra deţinătorilor de poliţe de asigurare.

(140)Sunt necesare noi reforme profunde ale modelului comunitar de reglementare şi supraveghere în sectorul financiar, care ar trebui prezentate cât mai curând posibil de Comisie, ţinând seama de concluziile prezentate la 25 februarie 2009 de grupul de experţi prezidat de Jacques de Larosiere. Comisia ar trebui să facă propunerile legislative necesare pentru remedierea deficienţelor constatate cu privire la dispoziţiile care reglementează coordonarea şi modalităţile de cooperare în domeniul supravegherii.

(141)Este necesar ca CEIOPS să fie consultat asupra celor mai bune mijloace de abordare a chestiunii supravegherii consolidate şi a gestiunii capitalului la nivel de grup în cadrul unui grup de întreprinderi de asigurare sau reasigurare. CEIOPS ar trebui să fie invitat să ofere consultanţă Comisiei la elaborarea propunerilor sale, în condiţii care să asigure un nivel ridicat de protecţie deţinătorilor de poliţe (şi beneficiarilor) şi salvgardarea stabilităţii financiare. În acest sens, CEIOPS ar trebui să fie invitat să ofere consultanţă Comisiei cu privire la structura şi principiile care ar putea ghida eventualele modificări viitoare ale prezentei directive care ar putea fi necesare pentru ca sugestiile de modificări care ar putea fi propuse să aibă efect. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport, urmat de propuneri adecvate, privind regimurile alternative pentru supravegherea prudenţială a întreprinderilor de asigurare şi reasigurare din cadrul grupurilor, care să sporească eficienţa gestiunii capitalului în cadrul grupului, dacă consideră că este disponibil un cadru de reglementare de bază adecvat pentru introducerea unui astfel de regim.

În special, este de dorit ca un regim al suportului de grup să funcţioneze pe temeiuri solide, bazate pe existenţa unor scheme de garantare a asigurărilor armonizate şi finanţate adecvat; a unui cadru armonizat şi obligatoriu din punct de vedere juridic pentru autorităţile competente, băncile centrale şi ministerele de finanţe în vederea gestionării şi soluţionării crizelor şi pentru partajarea sarcinilor fiscale, care să alinieze competenţele de supraveghere şi atribuţiile fiscale; a unui cadru pentru medierea disputelor din domeniul supravegherii, obligatoriu din punct de vedere juridic, a unui cadru armonizat privind intervenţia timpurie; şi a unui cadru armonizat privind transferabilitatea activelor, procedurile de insolvabilitate şi lichidare care să elimine obstacolele din calea transferabilităţii activelor care există în legislaţia naţională privind societăţile comerciale. În raportul său, Comisia ar trebui să ţină seama, de asemenea, de evoluţia în timp a efectelor diversificării, de riscurile asociate cu apartenenţa la un grup, de practicile de management al riscurilor în mod centralizat la nivel de grup, de funcţionarea modelelor interne ale grupului, de supravegherea tranzacţiilor intragrup şi de concentrările de riscuri.

TITLUL I	NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE
CAPITOLUL I	Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii
SECŢIUNEA 1	Obiectul şi iul de aplicare	Articolele 1 şi 2
SECŢIUNEA 2	Excluderi din domeniul de aplicare
Subsecţiunea 1	Dispoziţii generale	Articolele 3 şi 4
Subsecţiunea 2	Asigurarea generală	Articolele 5-8
Subsecţiunea 3	Asigurarea de viaţă	Articolele 9 şi 10
Subsecţiunea 4	Reasigurarea	Articolele 11 şi 12
SECŢIUNEA 3	Definiţii	Articolul 13
CAPITOLUL II	Accesul la activitate	Articolele 14-26
CAPITOLUL III	Autorităţi de supraveghere şi norme generale	Articolele 27-39
CAPITOLUL IV	Condiţii care reglementează activitatea
SECŢIUNEA 1	Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control	Articolul 40
SECŢIUNEA 2	Sistemul de guvernanţă	Articolele 41-50
SECŢIUNEA 3	Publicarea informaţiilor	Articolele 51-56
SECŢIUNEA 4	Participaţi calificate	Articolele 57-63
SECŢIUNEA 5	Secretul profesional, schimbul de informaţii şi promovarea convergenţei practicilor de supraveghere	Articolele 64-71
SECŢIUNEA 6	Atribuţiile auditorilor	Articolul 72
CAPITOLUL V	Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi de asigurare generală	Articolele 73 şi 74
CAPITOLUL VI	Norme privind evaluarea activelor şi pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi norme privind investiţiile
SECŢIUNEA 1	Evaluarea activelor şi pasivelor	Articolul 75
SECŢIUNEA 2	Norme privind rezervele tehnice	Articolele 76-86
SECŢIUNEA 3	Fonduri proprii
Subsecţiunea 1	Determinarea fondurilor proprii	Articolele 87-92
Subsecţiunea 2	Clasificarea fondurilor proprii	Articolele 93-97
Subsecţiunea 3	Eligibilitatea fondurilor proprii	Articolele 98 şi 99
SECŢIUNEA 4	Cerinţa de capital de solvabilitate
Subsecţiunea 1	Dispoziţii generale privind cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern	Articolele 100-102
Subsecţiunea 2	Cerinţa de capital de solvabilitate: formula standard	Articolele 103-111
Subsecţiunea 3	Cerinţa de capital de solvabilitate: modele interne integrale şi parţiale	Articolele 112-127
SECŢIUNEA 5	Cerinţa de capital minim	Articolele 128-131
SECŢIUNEA 6	Investiţii	Articolele 132-135
CAPITOLUL VII	Întreprinderi de asigurare şi de reasigurare în dificultate sau într-o situaţie neregulamentară	Articolele 136-144
CAPITOLUL VIII	Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii
SECŢIUNEA 1	Înfiinţarea întreprinderilor de asigurare	Articolele 145-146
SECŢIUNEA 2	Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare
Subsecţiunea 1	Dispoziţii generale	Articolele 147-149
Subsecţiunea 2	Răspunderea civilă auto	Articolele 150-152
SECŢIUNEA 3	Competenţele autorităţilor de supraveghere din statul membru gazdă
Subsecţiunea 1	Asigurare	Articolele 153-157
Subsecţiunea 2	Reasigurare	Articolul 158
SECŢIUNEA 4	Informaţii statistice	Articolul 159
SECŢIUNEA 5	Regimul contractelor sucursalelor în cadrul procedurilor de lichidare	Articolele 160-161
CAPITOLUL IX	Sucursale stabilite în cadrul comunităţii şi aparţinând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunităţii
SECŢIUNEA 1	Accesul la activitate	Articolele 162-171
SECŢIUNEA 2	Reasigurare	Articolele 172-175
CAPITOLUL X	Filialele întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare reglementate de legislaţia unei ţări terţe şi achiziţionările de participaţii de către astfel de întreprinderi	Articolele 176 şi 177
TITLUL II	DISPOZIŢII SPECIFICE PRIVIND ASIGURAREA ŞI REASIGURAREA
CAPITOLUL I	Legea şi condiţiile aplicabile contractelor de asigurare directă
SECŢIUNEA 1	Legea aplicabilă	Articolul 178
SECŢIUNEA 2	Asigurarea obligatorie	Articolul 179
SECŢIUNEA 3	Interesul general	Articolul 180
SECŢIUNEA 4	Condiţiile contractelor de asigurare şi nivelul primelor	Articolele 181 şi 182
SECŢIUNEA 5	Informaţii pentru deţinătorii de poliţe de asigurare
Subsecţiunea 1	Asigurarea generală	Articolele 183 şi 184
Subsecţiunea 2	Asigurarea de viaţă	Articolele 185 şi 186
CAPITOLUL II	Dispoziţii specifice asigurării generale
SECŢIUNEA 1	Dispoziţii generale	Articolele 187-189
SECŢIUNEA 2	Coasigurarea comunitară	Articolele 190-196
SECŢIUNEA 3	Asistenţă	Articolul 197
SECŢIUNEA 4	Asigurarea de protecţie juridică	Articolele 198-205
SECŢIUNEA 5	Asigurarea de sănătate	Articolul 206
SECŢIUNEA 6	Asigurarea pentru accidente de muncă	Articolul 207
CAPITOLUL III	Dispoziţii specifice asigurării de viaţă	Articolele 208 şi 209
CAPITOLUL IV	Norme specifice reasigurării	Articolele 210 şi 211
TITLUL III	SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP
CAPITOLUL I	Supravegherea la nivel de grup: definiţii, cazuri de aplicare, domeniul de aplicare şi niveluri
SECŢIUNEA 1	Definiţii	Articolul 212
SECŢIUNEA 2	Cazuri de aplicare şi domeniul de aplicare	Articolele 213 şi 214
SECŢIUNEA 3	Niveluri	Articolele 215-217
CAPITOLUL II	Situaţia financiară
SECŢIUNEA 1	Solvabilitatea la nivel de grup
Subsecţiunea 1	Dispoziţii generale	Articolele 218 şi 219
Subsecţiunea 2	Alegerea metodei de calcul şi principii generale	Articolele 220-224
Subsecţiunea 3	Aplicarea metodelor de calcul	Articolele 225-229
Subsecţiunea 4	Metode de calcul	Articolele 230-234
Subsecţiunea 5	Supravegherea solvabilităţii unui grup de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare	Articolul 235
Subsecţiunea 6	Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor	Articolele 236-243
SECŢIUNEA 2	Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup	Articolele 244 şi 245
SECŢIUNEA 3	Managementul riscurilor şi controlul intern	Articolul 246
CAPITOLUL III	Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup	Articolele 247-259
CAPITOLUL IV	Ţări terţe	Articolele 260-264
CAPITOLUL V	Holdingurile mixte de asigurare	Articolele 265 şi 266
TITLUL IV	REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE
CAPITOLUL I	Domeniul de aplicare şi definiţiile	Articolele 267 şi 268
CAPITOLUL II	Măsuri de reorganizare	Articolele 269-272
CAPITOLUL III	Proceduri de lichidare	Articolele 273-284
CAPITOLUL IV	Dispoziţii comune	Articolele 285-296
TITLUL V	ALTE DISPOZIŢII	Articolele 297-304
TITLUL VI	DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
CAPITOLUL I	Dispoziţii tranzitorii
SECŢIUNEA 1	Asigurare	Articolele 305 şi 306
SECŢIUNEA 2	Reasigurare	Articolele 307 şi 308
CAPITOLUL II	Dispoziţii finale	Articolele 309-312
ANEXA I	CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ
A.	Clasificarea riscurilor pe clase de asigurare
B.	Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare
ANEXA II	CLASE DE ASIGURARE DE VIAŢĂ
ANEXA III	FORME JURIDICE ALE ÎNTREPRINDERILOR
A.	Forme de întreprinderi de asigurare generală:
B.	Forme de întreprinderi de asigurare de viaţă:
C.	Forme de întreprinderi de reasigurare
ANEXA IV	FORMULA STANDARD A CERINŢEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE
1.	Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază
2.	Calcularea modulului "risc de subscriere pentru asigurarea generală"
3.	Calcularea modulului "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă"
4.	Calcularea modulului "risc de piaţă"
ANEXA V	GRUPURI DE CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 159
ANEXA VI
Part A	Directive abrogate şi lista modificărilor lor ulterioare (menţionate la articolul 310
Part B	Lista termenelor de transpunere în legislaţia naţională (menţionate la articolul 310
ANEXA VII	TABEL DE CORESPONDENŢĂ

TITLUL I:NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE

CAPITOLUL I:Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii

Secţiunea 1:Obiectul şi domeniul de aplicare

Art. 2: Domeniul de aplicare

(2)În ceea ce priveşte asigurările generale, prezenta directivă se aplică activităţilor de asigurare generală din clasele enumerate în anexa I partea A. În sensul alineatului (1) primul paragraf, asigurarea generală include activitatea care reprezintă asistenţă furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la locul de reşedinţă obişnuită ale acestora. Această activitate constă, în schimbul plăţii prealabile a unei prime, în luarea angajamentului de a ajuta imediat beneficiarul unui contract de asistenţă în cazul în care acesta se găseşte în dificultate ca urmare a unui eveniment întâmplător, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de contract.

(3)În ceea ce priveşte asigurarea de viaţă, prezenta directivă se aplică:

a)următoarelor activităţi de asigurare de viaţă, în cazul în care au o bază contractuală:

b)următoarelor operaţiuni, în cazul în care au o bază contractuală, în măsura în care sunt condiţionate de supravegherea de către autorităţile responsabile cu supravegherea asigurărilor private:

Secţiunea 2:Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 4: Excludere din domeniul de aplicare datorită dimensiunii

(1)Fără a aduce atingere articolelor 3 şi 5-10, prezenta directivă nu se aplică unei întreprinderi de asigurare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

e)activitatea întreprinderii nu include operaţiuni de reasigurare care depăşesc 0,5 milioane EUR din veniturile sale din prime brute subscrise sau 2,5 milioane EUR din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, sau peste 10 % din veniturile sale din prime brute subscrise sau peste 10 % din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), prezenta directivă se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare care solicită să fie autorizate să desfăşoare activităţi de asigurare şi reasigurare şi al căror venit anual din primele brute subscrise sau ale căror rezerve tehnice înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, urmează, potrivit previziunilor, să depăşească oricare dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) în următorii cinci ani.

(4)Prezenta directivă nu se mai aplică întreprinderilor de asigurare în cazul cărora autoritatea de supraveghere a verificat că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

Subsecţiunea 2:Asigurarea generală

Art. 5: Operaţiuni

Art. 6: Asistenţă

(1)Prezenta directivă nu se aplică activităţii de asistenţă care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

b)răspunderea pentru asistenţă este limitată la următoarele operaţiuni:

(2)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b) punctele (i) şi (ii), condiţia ca accidentul sau defecţiunea să fi survenit pe teritoriul statului membru al furnizorului garanţiei nu se aplică în cazul în care beneficiarul este un membru al organismului care furnizează garanţia, iar depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata vreunei prime suplimentare, de către un organism similar din ţara în cauză pe baza unui acord de reciprocitate.

Art. 7: Întreprinderi mutuale

Prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor mutuale care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi care au încheiat cu alte întreprinderi mutuale o convenţie care implică reasigurarea integrală a poliţelor de asigurare pe care le-au emis sau substituirea întreprinderii cesionare cu întreprinderea cedentă pentru executarea obligaţiilor rezultate din contractele menţionate anterior. În acest caz, întreprinderea cesionară se conformează normelor prezentei directive.

Art. 8: Instituţii

Subsecţiunea 3:Asigurarea de viaţă

Art. 9: Operaţiuni şi activităţi

2.operaţiuni desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2, al căror obiect de activitate este furnizarea de beneficii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supravieţuire sau la întreruperea sau reducerea activităţii, indiferent dacă angajamentele care rezultă de pe urma acestor operaţiuni sunt total acoperite, în mod continuu, de rezerve matematice;

3.activităţile privind pensiile desfăşurate de întreprinderile de asigurare de pensii prevăzute în Legea privind pensiile angajaţilor (TyEL) şi în alte părţi similare ale legislaţiei finlandeze în materie, cu condiţia ca:

Art. 10: Organizaţii, întreprinderi şi instituţii

Subsecţiunea 4:Reasigurarea

Secţiunea 3:Definiţii

Art. 13: Definiţii

2."întreprindere de asigurare captivă" înseamnă o întreprindere de asigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de asigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

5."întreprindere de reasigurare captivă" înseamnă o întreprindere de reasigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de reasigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

7.«reasigurare» înseamnă una dintre următoarele activităţi:

9."stat membru gazdă" înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are o sucursală sau în care furnizează servicii; pentru asigurarea de viaţă şi pentru asigurarea generală, statul membru în care se furnizează servicii înseamnă statul membru al angajamentului sau, statul membru în care este situat riscul, atunci când angajamentul sau riscul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru;

13."statul membru în care este situat riscul" înseamnă oricare dintre următoarele:

15.«întreprindere-mamă» înseamnă o societate-mamă astfel cum este menţionată la articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*2) sau o întreprindere pe care autorităţile de supraveghere o consideră întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;

19.«tranzacţie intragrup» înseamnă orice tranzacţie prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiaşi grup sau la orice persoană fizică sau juridică care are legături strânse cu întreprinderile din acel grup în vederea îndeplinirii unei obligaţii de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;

22."piaţă reglementată" înseamnă oricare dintre următoarele:

(b)în cazul unei pieţe situate într-o ţară terţă, o piaţă financiară care îndeplineşte următoarele condiţii:

25."întreprindere financiară" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi:

26."vehicul investiţional" înseamnă orice întreprindere, înregistrată sau nu, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare existentă, care preia riscuri transferate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi care îşi finanţează integral expunerea la aceste riscuri prin emisiunea unei creanţe sau prin orice alt mecanism de finanţare, drepturile de rambursare ale furnizorilor respectivei creanţe sau respectivului mecanism de finanţare fiind subordonate obligaţiilor de reasigurare ale unei astfel de întreprinderi;

27."riscuri mari" înseamnă:

(c)riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 din anexa I partea A, în măsura în care deţinătorul poliţei de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două din următoarele criterii:

32^1.32^a.«contraparte centrală calificată» înseamnă o contraparte care fie a fost autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*), fie a fost recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv;

40.«instituţie de evaluare externă a creditului» sau «ECAI» înseamnă o agenţie de rating de credit înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**) sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit scutite de aplicarea prezentului regulament.

43.«măsură de proporţionalitate» înseamnă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatul (1b), articolul 45 alineatul (5), articolul 45a alineatul (5), articolul 51 alineatul (6), articolul 51a alineatul (1), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4) sau orice măsură prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive, aplicabilă în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c;

CAPITOLUL II:Accesul la activitate

Art. 14: Principiul autorizării

(2)Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se obţine de la autorităţile de supraveghere din statul membru de origine de către următoarele întreprinderi:

Art. 15: Domeniul de aplicare a autorizaţiei

(2)Sub rezerva articolului 14, autorizaţia se acordă pentru o anumită clasă de asigurări directe enumerate în anexa I partea A sau în anexa II. Autorizaţia acoperă întreaga clasă, cu excepţia cazului în care solicitantul doreşte să acopere numai o parte dintre riscurile care aparţin clasei în cauză.

Art. 16: Riscuri auxiliare

(1)Întreprinderea de asigurare care a obţinut o autorizaţie pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare stabilită în anexa I, poate asigura şi riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii pentru aceste riscuri, cu condiţia ca riscurile să îndeplinească toate condiţiile următoare:

(2)Prin derogare de la alineatul (1), riscurile cuprinse în clasele 14,15 şi 17 prevăzute în anexa I partea A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.

Art. 17: Forma juridică a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare

Art. 18: Condiţii de autorizare

(1)Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizaţia:

(2)Întreprinderea de asigurare care solicită autorizaţia pentru extinderea activităţilor la alte clase de asigurare sau extinderea unei autorizaţii care include numai o parte din riscurile unei clase de asigurare trebuie să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare generală pentru riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile de asigurare de viaţă, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

Art. 19: Legături strânse

Art. 21: Condiţii privind poliţele şi nivelul primelor

(1)Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condiţiile de asigurare generale şi speciale, nivelul primelor, bazele tehnice folosite în special la calcularea nivelului primelor şi rezervelor tehnice sau la formulare şi alte documente tipărite pe care o întreprindere intenţionează să le folosească în interacţiunile sale cu deţinătorii poliţelor de asigurare sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente.

Art. 23: Planul de afaceri

(1)Planul de afaceri menţionat la articolul 18 alineatul (1) litera (c) conţine indicaţii sau justificări privind următoarele elemente:

(2)Pe lângă elementele stabilite la alineatul (1), pentru primele trei exerciţii financiare planul conţine următoarele:

Art. 24: Acţionari şi asociaţi care deţin o participaţie calificată

(1)Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine nu acordă unei întreprinderi autorizaţia de iniţiere a activităţii de asigurare sau de reasigurare înainte de a fi obţinut comunicarea identităţii acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participaţie calificată în respectiva întreprindere, precum şi comunicarea cuantumului respectivei participaţii.

(2)În sensul alineatului (1), se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (¹), precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secţiunea A punctul 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Art. 25: Refuzul autorizaţiei

Art. 26: Consultarea prealabilă a autorităţilor celorlalte state membre

(1)Autorităţile de supraveghere din orice stat membru interesat sunt consultate înainte de acordarea autorizaţiei unei întreprinderi care este:

(2)Autorităţile unui stat membru implicat care sunt responsabile pentru supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de investiţii sunt consultate înainte de acordarea unei autorizaţii unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este:

(3)Autorităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă, în special, în scopul evaluării calităţii acţionarilor, precum şi a cerinţelor de competenţă şi onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, asociate la gestionarea altei întreprinderi din acelaşi grup.

(4)În cazul în care trebuie consultate mai multe autorităţi de supraveghere în temeiul alineatului (1), orice autoritate de supraveghere în cauză poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea, în termen de o lună de la data primirii cererii de consultare, să efectueze o evaluare comună a cererii de autorizare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea ţine seama de concluziile evaluării comune atunci când ia decizia sa finală.

CAPITOLUL III:Autorităţi de supraveghere şi norme generale

Art. 28: Stabilitatea financiară şi prociclicitatea

Art. 29: Principiile generale ale supravegherii

(4)Actele delegate şi standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare adoptate de Comisie respectă principiul proporţionalităţii, garantând astfel aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate de EIOPA în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare înaintate în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menţionat şi ghidurile şi recomandările emise în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menţionat garantează aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.

(5)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se precizează următoarele:

Art. 29^a: Criterii pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate

(1)Statele membre se asigură că întreprinderile sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, în conformitate cu procesul prevăzut la articolul 29b, în cazul în care, pe durata celor două exerciţii financiare consecutive imediat anterioare acestei clasificări, întreprinderile respective îndeplinesc următoarele criterii:

a)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă mai puţin de 40 % din totalul anual al primelor brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

b)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise şi ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă mai puţin de 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

c)în cazul întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(3)Următoarele întreprinderi nu sunt niciodată clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate:

Art. 29^b: Procesul de clasificare a întreprinderilor care îndeplinesc criteriile

(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se transmite de către întreprindere autorităţii de supraveghere din statul membru care a acordat autorizaţia prealabilă menţionată la articolul 14. Notificarea respectivă include toate elementele următoare:

(3)Autoritatea de supraveghere se poate opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în termen de două luni de la primirea notificării complete menţionate la alineatul (1), pe motive legate exclusiv de oricare dintre următoarele aspecte:

(4)Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate se motivează şi se comunică în scris întreprinderii în cauză.

(6)O întreprindere este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate atât timp cât clasificarea respectivă nu încetează în conformitate cu prezentul alineat.

În cazul în care o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate nu mai îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere. În cazul în care neîndeplinirea criteriilor persistă fără întrerupere timp de doi ani consecutivi, întreprinderea informează autoritatea de supraveghere cu privire la această situaţie şi încetează să mai fie clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate începând din următorul exerciţiu financiar.

Art. 29^c: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care consideră că profilul de risc al unei întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate prezintă deficienţe semnificative, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să nu mai aplice una sau mai multe dintre măsurile de proporţionalitate, cu condiţia ca solicitarea să fie justificată în mod corespunzător în scris, cu referire la deficienţele specifice ale profilului de risc al întreprinderii. Se consideră că există deficienţe semnificative în cazul în care:

Art. 29^d: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderi care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate

(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate pot aplica măsurile de proporţionalitate prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatele (1b) şi (5), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4), precum şi măsurile de proporţionalitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive care sunt atât aplicabile în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c, cât şi identificate în sensul prezentului articol, numai cu aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere.

(2)În termen de două luni de la primirea cererii menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea de supraveghere evaluează cererea şi informează întreprinderea cu privire la aprobarea sau respingerea acesteia, precum şi cu privire la măsurile de proporţionalitate a căror aplicare o aprobă. În cazul în care autoritatea de supraveghere aprobă aplicarea măsurilor de proporţionalitate în anumite condiţii, decizia de aprobare conţine motivele care stau la baza respectivelor condiţii. Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune aplicării uneia sau mai multora dintre măsurile de proporţionalitate enumerate în cerere se notifică în scris şi prezintă motivele pe care se bazează. Motivele respective sunt legate de profilul de risc al întreprinderii.

(3)Autoritatea de supraveghere poate să solicite orice informaţie suplimentară care este necesară pentru finalizarea evaluării menţionate la alineatul (2). Termenul menţionat la alineatul respectiv se suspendă pe perioada cuprinsă între data primei solicitări de informaţii de către autorităţile de supraveghere şi data primirii unui răspuns din partea întreprinderii în cauză la respectiva solicitare. Eventualele cereri suplimentare formulate de autoritatea de supraveghere nu conduc la suspendarea termenului de evaluare.

Art. 29^e: Monitorizarea aplicării măsurilor de proporţionalitate

(1)În termen de un an de la clasificarea lor ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare raportează autorităţilor lor de supraveghere informaţii cu privire la măsurile de proporţionalitate aplicate, în cadrul informaţiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la articolul 35. În cazul în care astfel de întreprinderi intenţionează să modifice lista măsurilor de proporţionalitate care urmează să fie aplicate, acestea informează imediat autorităţile lor de supraveghere.

Art. 30: Autorităţile de supraveghere şi sfera supravegherii

(2)Supravegherea financiară prevăzută la alineatul (1) include verificarea, pentru ansamblul activităţilor întreprinderii de asigurare şi de reasigurare, a sistemului de guvernanţă al acesteia, a solvabilităţii sale, a constituirii rezervelor sale tehnice, a activelor sale şi a fondurilor proprii eligibile, în conformitate cu normele stabilite sau cu practicile urmate în statul membru de origine în temeiul dispoziţiilor adoptate la nivelul Uniunii.

(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului sau, în cazul unei societăţi de reasigurare, autorităţile de reglementare din statul membru gazdă sunt îndreptăţite să considere că activităţile unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare i-ar putea afecta soliditatea financiară, acestea informează autorităţile de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective.

Art. 31: Transparenţă şi răspundere

(2)Statele membre se asigură că sunt publicate următoarele informaţii:

e)obiectivele supravegherii şi principalele funcţii şi activităţi ale acesteia.

(5)Pentru a asigura condiţii uniforme legate de aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) şi articolului 256, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica machetele şi structura informaţiilor publicate conform prezentului articol.

Art. 32: Interdicţia de a refuza contracte de reasigurare sau de retrocesiune

Art. 33: Supravegherea sucursalelor stabilite într-un alt stat membru

Statele membre prevăd că, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată într-un alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine pot, după ce au informat autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă în cauză, să procedeze chiar ele sau prin intermediul unor persoane desemnate în acest scop la verificarea la faţa locului a informaţiilor necesare pentru a asigura supravegherea financiară a întreprinderii.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autorităţile de supraveghere dintr-un stat membru gazdă că intenţionează să desfăşoare verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autorităţii de supraveghere respective i se interzice să îşi exercite dreptul de a desfăşura verificările la faţa locului sau în cazul în care autorităţile de supraveghere respective nu îşi pot exercita în practică dreptul de participare în conformitate cu al doilea paragraf, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.

Art. 34: Competenţe de supraveghere generale

(4)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a crea, pe lângă calcularea cerinţei de capital de solvabilitate şi dacă acest lucru este oportun, instrumentele cantitative necesare în cadrul procesului de supraveghere, pentru a evalua capacitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare de a face faţă unor evenimente posibile sau unor schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei lor financiare globale. Autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune efectuarea de către întreprinderi a testelor necesare.

Art. 35: Informaţii care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să prezinte autorităţilor de supraveghere informaţiile necesare în scopul supravegherii, ţinând cont de obiectivele supravegherii stabilite la articolele 27 şi 28 şi de principiile generale ale supravegherii stabilite la articolul 29, în special de principiul proporţionalităţii. Astfel de informaţii conţin cel puţin informaţiile necesare pentru următoarele acţiuni, în timpul desfăşurării proceselor menţionate la articolul 36:

(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au următoarele competenţe:

(5¹)Ţinând seama de informaţiile solicitate la alineatele (1), (2) şi (3) şi de principiile prevăzute la alineatul (4), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere un raport periodic de supraveghere care cuprinde informaţii privind activitatea şi rezultatele obţinute de întreprindere, sistemul său de guvernanţă, profilul său de risc, evaluarea pentru determinarea solvabilităţii sale şi gestionarea capitalului său în perioada de raportare.

(9)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(10)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru raportarea periodică de supraveghere în ceea ce priveşte machetele utilizate pentru a transmite autorităţilor de supraveghere informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), inclusiv pragurile bazate pe riscuri care stabilesc factorul declanşator al cerinţelor de raportare, atunci când este cazul, sau orice exonerare de obligaţia de a furniza informaţii specifice pentru anumite tipuri de întreprinderi, cum ar fi întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor anumitor tipuri de întreprinderi. EIOPA elaborează soluţii în domeniul tehnologiei informaţiei, inclusiv machete de raportare şi instrucţiuni pentru raportarea menţionată la alineatele (1) şi (2).

(12)Până la 29 ianuarie 2027, EIOPA prezintă Comisiei un raport privind măsurile, inclusiv modificările legislative, care ar putea fi avute în vedere pentru a elabora un sistem de colectare integrată a datelor care să permită:

c)reducerea costurilor de asigurare a conformităţii.

Art. 35^a: Exonerări şi limitări acordate de autorităţile de supraveghere în ceea ce priveşte raportarea periodică cantitativă de supraveghere

(1)Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (4), în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere, dacă:

b)informaţiile sunt raportate cel puţin anual.

(2)Autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere sau pot exonera întreprinderile de asigurare şi de reasigurare de obligaţia de a raporta toţi indicatorii, dacă:

d)întreprinderea poate furniza informaţiile la cerere.

(3)Întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive sunt exonerate de obligaţia de raportare periodică de supraveghere a tuturor indicatorilor în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, cu condiţia să respecte cumulativ următoarele două condiţii:

(4)În sensul alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea de informaţii ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de:

(5)În sensul alineatelor (1) şi (2), autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de elementele menţionate la alineatul (4) literele (a)-(d) şi de următoarele aspecte:

(6)Pentru a asigura aplicarea coerentă şi consecventă a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu:

Art. 35^b: Termene de raportare

Art. 36: Procesul de supraveghere

(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează strategiile, procesele şi procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

(2)În special, autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează respectarea următoarelor elemente:

(4)Autorităţile de supraveghere evaluează adecvarea metodelor şi practicilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare concepute în scopul identificării de evenimente posibile sau de schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare globale a întreprinderii în cauză.

Art. 37: Majorarea de capital

(1)În urma procesului de supraveghere, autorităţile de supraveghere pot, în situaţii excepţionale, să stabilească o majorare de capital pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, printr-o decizie care precizează motivele ce stau la baza majorării. Această posibilitate există doar în următoarele cazuri:

a)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza formulei standard în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2 şi:

b)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate calculată pe baza unui model intern sau a unui model intern parţial în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3, deoarece anumite riscuri cuantificabile nu pot fi evidenţiate în mod suficient, iar adaptarea modelului pentru a reflecta mai bine profilul de risc dat a eşuat în cadrul unei perioade de timp pertinente.

c)autoritatea de supraveghere concluzionează că sistemul de guvernanţă al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la standardele stabilite în capitolul IV secţiunea 2, că deviaţiile respective împiedică întreprinderea să poată identifica, măsura, monitoriza, gestiona şi prezenta în mod corespunzător riscurile la care este expusă sau la care ar putea fi expusă şi că este puţin probabil ca aplicarea altor măsuri, în sine, să remedieze în mod suficient deficienţele în cadrul unei perioade de timp adecvate.

e)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică una dintre măsurile tranzitorii menţionate la articolele 308c şi 308d şi sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), majorarea de capital se calculează în aşa fel încât să se asigure respectarea de către întreprindere a dispoziţiilor articolului 101 alineatul (3).

(8)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte prezentul articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile în ceea ce priveşte deciziile legate de stabilirea, calcularea şi eliminarea majorărilor de capital.

Art. 38: Supravegherea funcţiilor şi a activităţilor externalizate

(1)Fără a aduce atingere articolului 49, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care external-izează o funcţie sau o activitate de asigurare sau de reasigurare iau măsurile necesare pentru a garanta îndeplinirea următoarelor condiţii:

(2)Statul membru în care este situat furnizorul de servicii permite autorităţilor de supraveghere sub jurisdicţia cărora se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să realizeze, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest sens, controale la sediul furnizorului de servicii. Autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea competentă din statul membru al furnizorului de servicii înainte de a efectua inspecţia la faţa locului. În cazul unei entităţi care nu face obiectul supravegherii, autoritatea competentă este autoritatea de supraveghere.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritatea competentă a statului membru al furnizorului de servicii că intenţionează să efectueze verificări la faţa locului în conformitate cu prezentul paragraf sau în cazul în care efectuează verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autoritatea de supraveghere respectivă este practic pusă în imposibilitatea să îşi exercite dreptul de a efectua verificările la faţa locului, autoritatea de supraveghere poate înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă din partea acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

Art. 39: Transferul de portofoliu

(1)În temeiul condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor să transfere o parte sau întregul portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertăţii de a presta servicii, către o întreprindere cesionară stabilită în Comunitate.

(6)Un transfer de portofoliu autorizat în temeiul alineatelor (1)-(5) se publică fie înainte, fie după autorizare, în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru de origine, a statului membru în care este situat riscul sau a statului membru al angajamentului.

CAPITOLUL IV:Condiţii care reglementează activitatea

Secţiunea 1:Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Art. 40: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Secţiunea 2:Sistemul de guvernanţă

Art. 41: Cerinţe generale de guvernanţă

(1)Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină un sistem de guvernanţă eficace, care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii.

(2¹)Statele membre prevăd cerinţa ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să desemneze persoane diferite pentru îndeplinirea funcţiilor-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială, funcţia de asigurare a conformităţii şi funcţia de audit intern şi ca fiecare dintre aceste funcţii să fie îndeplinită în mod independent de celelalte funcţii, pentru a se evita conflictele de interese.

În cazul în care o întreprindere a fost clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în temeiul articolului 29b sau atunci când o întreprindere a obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d, persoanele responsabile pentru funcţiile-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială şi funcţia de asigurare a conformităţii pot îndeplini, de asemenea, orice altă funcţie-cheie diferită de cea de audit intern şi orice altă funcţie sau pot fi membri ai organului administrativ, de conducere sau de control, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare deţin politici scrise referitoare cel puţin la managementul riscului, la controlul intern, la auditul intern, la remunerare şi, în cazul în care este relevant, la externalizare. Întreprinderile se asigură că respectivele politici sunt puse în aplicare.

Respectivele politici scrise se revizuiesc cel puţin o dată pe an. Ele sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ, de conducere sau de control şi sunt adaptate în funcţie de modificările semnificative ale sistemului sau ale domeniului în cauză. Întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot efectua o revizuire cu o frecvenţă mai redusă, cel puţin o dată la cinci ani, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii respective, că este necesară o revizuire mai frecventă.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea şi regularitatea în desfăşurarea activităţilor lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situaţii neprevăzute. În acest scop, întreprinderile utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale şi, în special, instituie şi gestionează reţele şi sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*2).

(5)Autorităţile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele şi competenţele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.

Art. 42: Cerinţe de competenţă şi onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie

Art. 43: Dovada bunei reputaţii

(1)În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanţi o dovadă a bunei reputaţii şi a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior, sau oricare dintre acestea, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă în ceea ce priveşte resortisanţii altor state membre prezentarea unui extras din "cazierul judiciar" sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin, prin care se atestă îndeplinirea acestor cerinţe.

(2)În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin nu emite documentul menţionat la alineatul (1), acesta poate fi înlocuit printr-o declaraţie sub jurământ sau, în statele membre în care nu există o astfel de declaraţie, printr-o declaraţie solemnă dată de resortisantul străin în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar în statul membru de origine sau de provenienţă al respectivului resortisant.

(4)Statele membre desemnează autorităţile şi organismele competente să emită documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) şi informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.

Art. 44: Managementul riscului

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.

(2)Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum şi riscurile care nu sunt incluse, total sau parţial, în calculul acesteia.

e)managementul riscului operaţional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8);

f)reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.

(2¹)(2^a)În ceea ce priveşte managementul activelor şi pasivelor, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează periodic:

b)în cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77^b:

c)în cazul în care se aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările condiţiilor economice care ar afecta marja corectată în funcţie de risc menţionată la articolul 77d alineatul (3).

Întreprinderile de asigurări şi reasigurări transmit anual evaluările menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) autorităţii de supraveghere, în cadrul informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situaţie pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(2²)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile şi a unor procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*9).

Obiectivele cuantificabile şi procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate şi incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice şi de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informaţii privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă şi în special, includ acţiuni referitoare la modelul de afaceri şi strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care susţin obiectivele, angajamentele şi deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile şi ipotezele incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.

(2³)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:

d)elementele planurilor menţionate la alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.

(2⁵)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligaţia de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare şi de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv şi care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.

(4¹)(4^a)Pentru a evita bazarea excesivă pe instituţii de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependenţă automată de evaluări externe.

(5)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 şi 113, funcţia de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:

Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii

(1)În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii.

e)la cererea motivată a autorităţii de supraveghere, examinarea şi analizarea următoarelor aspecte:

(1¹)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare includ, cel puţin, următoarele elemente:

e)schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare şi alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.

(1²)Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporţională cu natura riscurilor, precum şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.

(2¹)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c şi 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformităţii cu cerinţele de capital menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând şi, respectiv, neluând în calcul respectivele prime şi măsuri tranzitorii.

(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare realizează evaluarea menţionată la alineatul (1) în fiecare an şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot realiza evaluarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

b)întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplineşte toate criteriile următoare:

(8)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), în cazul în care li se încredinţează un mandat macroprudenţial altor autorităţi decât autorităţilor de supraveghere, statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică organismelor şi autorităţilor naţionale relevante care deţin un mandat macroprudenţial concluziile evaluărilor lor macroprudenţiale ale autoevaluării riscurilor şi a solvabilităţii efectuate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, astfel cum se menţionează la prezentul articol.

(9)Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menţionate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.

Art. 45^a: Analiza pe bază de scenarii de schimbări climatice

Art. 46: Control intern

Art. 47: Audit intern

Art. 48: Funcţia actuarială

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie actuarială eficace şi permanentă pentru:

Art. 49: Externalizarea

(2)Externalizarea unor funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative se realizează în aşa fel încât să nu aibă niciuna dintre următoarele consecinţe:

Art. 50: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301^a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

Secţiunea 3:Publicarea informaţiilor

Art. 51: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: conţinut

(1)Ţinând seama de informaţiile necesare în temeiul articolului 35 alineatul (3) şi de principiile enunţate la alineatul (4) de la respectivul articol, statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea şi situaţia lor financiară.

(1¹)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor conţine următoarele informaţii:

(1²)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate profesioniştilor din piaţă conţine următoarele informaţii, prezentate fie integral, fie prin trimiteri la informaţii echivalente, atât ca natură, cât şi ca sferă, care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziţii juridice sau de reglementare:

d)o descriere a managementului capitalului şi a profilului de risc, cuprinzând cel puţin următoarele:

(1³)În cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (c) şi litera (d) punctele (i) şi (ii) de la prezentul articol conţine şi o descriere a primei de echilibrare şi a portofoliului de obligaţii şi active alocate căruia i se aplică prima de echilibrare, precum şi o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de echilibrare asupra poziţiei financiare a întreprinderii.

(2)Descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (d) punctul (i) cuprinde o analiză a schimbărilor semnificative faţă de perioada de raportare anterioară şi o explicaţie a diferenţelor majore în ceea ce priveşte valoarea elementelor respective din situaţiile financiare, precum şi o scurtă descriere a transferabilităţii capitalului.

Informaţiile publicate privind cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1b) litera (d) punctul (ii) de la prezentul articol, indică separat valoarea calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 şi 3 şi majorarea de capital de solvabilitate impusă în conformitate cu articolul 37 sau impactul parametrilor specifici pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să îi utilizeze în conformitate cu articolul 110, împreună cu informaţii concise privind justificarea acestora de către autoritatea de supraveghere în cauză.

(3)Întreprinderile de asigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:

(4)Întreprinderile de reasigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:

(6)Prin derogare de la alineatul (1b) de la prezentul articol, întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot să facă publice numai datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56 în secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate altor profesionişti din piaţă, cu condiţia să prezinte, o dată la trei ani, un raport complet care să conţină toate informaţiile prevăzute la prezentul articol.

(8)În cadrul raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare au obligaţia de a face public impactul utilizării, în scopul calculării rezervelor tehnice prevăzute la articolul 77, a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc determinate fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum se menţionează la articolul 77e alineatul (1) litera (aa), în locul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc.

Art. 51^a: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţe de audit

(1)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, altele decât întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, bilanţul publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) sau bilanţul publicat în cadrul raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 256 alineatul (2) litera (b) face obiectul unui audit.

(5)În statele membre în care, la 28 ianuarie 2025, actuarii înregistraţi sunt autorizaţi, în temeiul dreptului intern, să auditeze rezervele tehnice, sumele recuperabile din contractele de reasigurare şi elementele conexe, actuarii înregistraţi respectivi pot continua să efectueze astfel de audituri, cu condiţia ca aceştia să acţioneze în conformitate cu standarde obligatorii care să asigure un audit de înaltă calitate şi să acopere cel puţin domeniul practicii de audit, al independenţei şi al controalelor interne ale calităţii la realizarea unor astfel de audituri, şi în conformitate cu atribuţiile menţionate la articolul 72.

Art. 52: Informaţii pentru Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale şi rapoarte întocmite de aceasta

(1)Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre impun autorităţilor de supraveghere să furnizeze anual AEAPO următoarele informaţii:

a)majorarea medie de capital pe întreprindere şi repartizarea majorărilor de capital impuse de autoritatea de supraveghere pe parcursul anului anterior, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate şi prezentate separat pentru:

c)numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări din statul membru în cauză;

(2)AEAPO publică anual următoarele informaţii:

a)pentru toate statele membre împreună, repartizarea totală a majorărilor de capital, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate, pentru fiecare dintre următoarele:

d)pentru toate statele membre luate împreună, numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al tuturor întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor;

e)pentru fiecare stat membru luat separat, numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor din statul membru în cauză.

(4)EIOPA evaluează efectele aplicării criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (1) pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate, precum şi a criteriilor prevăzute la articolul 213a alineatul (1) pentru identificarea grupurilor mici şi cu un grad redus de complexitate, cel puţin în ceea ce priveşte obiectivele de protecţie a deţinătorilor de poliţe, stabilitate financiară şi condiţii de concurenţă echitabile. EIOPA prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 ianuarie 2030. După caz, raportul ia în considerare posibilitatea de a modifica criteriile respective.

Art. 53: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: principii aplicabile

Art. 54: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: actualizări şi informaţii suplimentare furnizate în mod voluntar

(1)În cazul unei evoluţii majore care afectează în mod semnificativ pertinenţa informaţiilor publicate în conformitate cu articolele 51 şi 53, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare publică informaţii corespunzătoare cu privire la natura şi efectele respectivei evoluţii majore.

b)se constată o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate, iar autorităţile de supraveghere nu primesc un plan realist de redresare în termen de două luni de la data constatării neconformităţii.

În ceea ce priveşte al doilea paragraf litera (a), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de finanţare pe termen scurt considerat iniţial realist, o neconformitate cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de trei luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.

În cazul menţionat la al doilea paragraf litera (b), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de redresare considerat iniţial realist, o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de şase luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.

Art. 55: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: strategie şi aprobare

Art. 56: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

Secţiunea 4:Participaţii calificate

Art. 57: Achiziţii

(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare "potenţialul achizitor"), care a decis fie să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie cel puţin egală cu 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să devină filiala sa ("proiect de achiziţie"), să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 59 alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

(2)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere din statul membru de origine, indicând mărimea participaţiei pe care intenţionează să o deţină persoana respectivă în urma cesiunii. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile de supraveghere dacă a decis să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să înceteze să mai fie filiala respectivei persoane. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

Art. 58: Termenul de evaluare

(1)Autorităţile de supraveghere transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1), precum şi de la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2), confirmarea de primire în scris.

(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile de supraveghere pot, dacă este necesar, să solicite informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.

(3)Autorităţile de supraveghere pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:

(4)În cazul în care autorităţile de supraveghere, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia naţională, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii de supraveghere să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.

(8)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor menţionate la articolul 59 alineatul (4) care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (2).

Art. 59: Evaluarea

(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 58 alineatul (2), autorităţile de supraveghere evaluează, pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:

d)capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directiva 2002/87/CE, în special cerinţa ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, schimbul eficient de informaţii între autorităţile de supraveghere şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile de supraveghere;

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că în legătură cu proiectul de achiziţie a fost sau este săvârşită o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism, în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (¹), sau că proiectul de achiziţie ar putea spori un astfel de risc.

Art. 60: Achiziţiile realizate de întreprinderi financiare reglementate

(1)Autorităţile de supraveghere implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potenţialul achizitor este:

(2)Autorităţile de supraveghere îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Decizia autorităţii de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare vizată de proiectul de achiziţie indică orice opinii sau rezerve formulate de autoritatea de supraveghere responsabilă pentru potenţialul achizitor.

Art. 61: Informarea autorităţilor de supraveghere de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare

De asemenea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare comunică autorităţilor de supraveghere din statul său membru de origine, cel puţin o dată pe an, identitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi cuantumul respectivelor participaţii, astfel cum rezultă acesta, de exemplu, din informaţiile difuzate cu ocazia adunărilor generale anuale ale acţionarilor sau asociaţilor ori din informaţiile comunicate în temeiul obligaţiilor asumate privind societăţile cotate la o bursă de valori.

Art. 62: Participaţii calificate, competenţele autorităţilor de supraveghere

În cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 57 este susceptibilă să aducă atingere administrării corecte şi prudente a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, statele membre impun autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii în capitalul căreia este deţinută, avută în vedere sau majorată o participaţie calificată să ia măsuri adecvate pentru a pune capăt acestei situaţii. Aceste măsuri pot consta, de exemplu, în instrucţiuni obligatorii, în sancţiuni la adresa directorilor sau a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot asociate acţiunilor sau cotelor din capital deţinute de acţionarii sau de asociaţii în cauză.

Art. 63: Drepturi de vot

Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute la punctul 6 din secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Secţiunea 5:Secretul profesional, schimbul de informaţii şi promovarea convergenţei practicilor de supraveghere

Art. 64: Secretul profesional

Art. 66: Acorduri de cooperare cu ţările terţe

Statele membre pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe sau cu autorităţile sau organismele din ţările terţe, astfel cum au fost definite la articolul 68 alineatele (1) şi (2), numai în situaţia în care informaţiile care urmează să fie comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în prezenta secţiune. Acest schimb de informaţii trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere a autorităţilor sau a organismelor în cauză.

Art. 67: Utilizarea informaţiilor confidenţiale

Art. 68: Schimbul de informaţii cu alte autorităţi

(1)Articolele 64 şi 6 7 nu împiedică niciuna dintre următoarele activităţi:

b)schimbul de informaţii, în exercitarea funcţiei lor de supraveghere, între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi, organisme sau persoane situate în acelaşi stat membru:

c)transmiterea, către organismele responsabile pentru administrarea procedurilor obligatorii de lichidare sau a fondurilor de garantare, a informaţiilor necesare pentru îndeplinirea funcţiei lor.

(2)Articolele 64-67 nu împiedică statele membre să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi sau persoane:

c)actuarii independenţi ai întreprinderilor de asigurare sau ai întreprinderilor de reasigurare care exercită, în temeiul legii, o funcţie de control asupra acestora, precum şi organismele responsabile pentru supravegherea respectivilor actuari.

(3)Articolele 64-6 7 nu împiedică statele membre, în scopul de a consolida stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi autorităţile sau organismele responsabile pentru depistarea şi investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăţilor comerciale.

c)în cazul în care informaţiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţilor de supraveghere de la care provin şi, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.

Art. 69: Comunicarea de informaţii administraţiilor centrale responsabile pentru legislaţia financiară

O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudenţial. Statele membre prevăd, cu toate acestea, că informaţiile primite în temeiul articolului 65 şi al articolului 68 alineatul (1) şi informaţiile obţinute prin intermediul verificărilor la faţa locului menţionate la articolul 33 pot face obiectul comunicărilor numai cu acordul explicit al autorităţii de supraveghere de la care provin sau al autorităţii de supraveghere a statului membru în care s-a efectuat verificarea la faţa locului.

Art. 70: Transmiterea de informaţii băncilor centrale şi autorităţilor monetare, autorităţilor de supraveghere a sistemelor de plată şi Comitetului european pentru risc sistemic

(1)Fără a aduce atingere articolelor 64-69, o autoritate de supraveghere poate transmite următoarelor organisme şi autorităţi informaţii destinate să contribuie la îndeplinirea atribuţiilor lor:

a)băncilor centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv BCE şi altor organisme cu funcţie similară, în calitatea lor de autorităţi monetare, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor lor statutare, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi asigurarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare a valorilor mobiliare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar;

(2)În cazul unei situaţii de urgenţă, inclusiv situaţia de urgenţă menţionată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre permit autorităţilor de supraveghere să comunice fără întârziere informaţii băncilor centrale naţionale din cadrul SEBC (inclusiv BCE), atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor statutare ale acestora, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi furnizarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plăţi, de compensare şi de decontare a titlurilor de valoare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi CERS, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia.

Art. 71: Convergenţa practicilor de supraveghere

(2)Statele membre se asigură că, în exercitarea atribuţiilor care le revin, autorităţile de supraveghere ţin seama de convergenţă în ceea ce priveşte instrumentele de supraveghere şi practicile de supraveghere utilizate în aplicarea legilor, reglementărilor şi cerinţelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. În acest scop, statele membre se asigură că:

Secţiunea 6:Atribuţiile auditorilor

Art. 72: Atribuţiile auditorilor

(1)Statele membre prevăd cel puţin că persoanele care sunt autorizate în înţelesul Directivei 2006/43/CE, care desfăşoară în cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare auditarea legală menţionată la articolul 34 sau articolul 35 din Directiva 2013/34/UE sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau orice altă misiune legală, au obligaţia de a semnala de îndată autorităţilor de supraveghere orice fapt sau decizie referitoare la respectiva întreprindere de care au luat cunoştinţă în exerciţiul misiunii lor şi care este de natură să aibă una dintre următoarele consecinţe:

CAPITOLUL V:Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

Art. 73: Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea următoarele:

(3)Statele membre pot prevedea că întreprinderile menţionate la alineatul (2) trebuie să îndeplinească normele contabile care reglementează întreprinderile de asigurare de viaţă pentru toate activităţile acestora. Până la coordonarea în acest sens, statele membre mai pot prevedea că, în ceea ce priveşte normele de lichidare, activităţile referitoare la riscurile enumerate în clasele 1 şi 2 din anexa I partea A desfăşurate de respectivele întreprinderi sunt reglementate de normele aplicabile activităţilor de asigurare de viaţă.

(5)Întreprinderile care, la datele menţionate în continuare, desfăşurau în mod simultan atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală reglementate de prezenta directivă, pot continua să desfăşoare simultan activităţile în cauză, cu condiţia ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 74:

Art. 74: Separarea gestionării asigurărilor de viaţă şi a asigurărilor generale

(1)Gestionarea separată menţionată la articolul 73 se organizează astfel încât activitatea de asigurare de viaţă să se deosebească de activitatea de asigurare generală.

(2)Fără a aduce atingere articolelor 100 şi 128, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 73 alineatele (2) şi (5) calculează:

(3)Ca un minimum, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 73 alineatele (2) şi (5) îndeplineşte următoarele cerinţe cu o valoare echivalentă a elementelor fondurilor proprii de bază eligibile:

(6)Situaţiile financiare sunt întocmite astfel încât să indice sursele rezultatelor pentru activitatea de asigurare de viaţă şi cea de asigurare generală separat. Toate veniturile, în special primele, plăţile făcute de reasigurători şi venitul din investiţii, precum şi cheltuielile, în special plata daunelor, suplimentări ale rezervelor tehnice, prime de reasigurare şi cheltuieli de exploatare cu privire la activitatea de asigurare, sunt defalcate în funcţie de provenienţă. Elementele comune ambelor activităţi sunt contabilizate în conformitate cu metodele de alocare care urmează să fie acceptate de autorităţile de supraveghere.

(7)În cazul în care valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru una dintre activităţi este insuficientă pentru a acoperi obligaţiile financiare minime menţionate la alineatul (3) primul paragraf, autorităţile de supraveghere aplică activităţii deficiente măsurile prevăzute de prezenta directivă, indiferent de rezultatele celeilalte activităţi.

CAPITOLUL VI:Norme privind evaluarea activelor şi pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi norme privind investiţiile

Secţiunea 1:Evaluarea activelor şi pasivelor

Art. 75: Evaluarea activelor şi pasivelor

(1)Statele membre se asigură că, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi evaluează activele şi pasivele după cum urmează:

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte evaluarea activelor şi pasivelor, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Secţiunea 2:Norme privind rezervele tehnice

Art. 76: Dispoziţii generale

Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice

(2)Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilităţile, ţinând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.

Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piaţă fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piaţă a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.

(5)Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerinţa de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă. Ajustarea cerinţei de capital de solvabilitate constă într-un element exponenţial şi variabil în funcţie de timp.

Art. 77^a: Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)La determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, menţionată la articolul 77 alineatul (2), se utilizează informaţii derivate din instrumentele financiare relevante şi se asigură concordanţa cu acestea. La determinarea respectivă se ţine cont de instrumente financiare relevante cu scadenţe în cazul cărora pieţele sunt diversificate, lichide şi transparente. În cazul scadenţelor care depăşesc primul punct de netezire, rata relevantă a dobânzilor fără risc se extrapolează în conformitate cu al treilea paragraf. Primul punct de netezire pentru o monedă este cea mai îndepărtată scadenţă pentru care sunt îndeplinite condiţiile următoare:

b)ponderea obligaţiunilor rămase de rambursat cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor rămase de rambursat exprimate în moneda respectivă este suficient de ridicată.

(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea lor de supraveghere, să aplice mecanismul de introducere treptată prevăzut la al doilea paragraf.

b)parametrii care determină viteza de convergenţă a ratelor forward către ultima rata forward a extrapolării se reduc liniar la începutul fiecărui an calendaristic, astfel încât parametrii finali ai extrapolării să se aplice de la 1 ianuarie 2032.

Art. 77^b: Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)Întreprinderile de asigurare şi reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligaţii de asigurare şi reasigurare de viaţă, inclusiv pentru anuităţile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)întreprinderea de asigurare sau reasigurare alocă un portofoliu de active alcătuit din obligaţiuni şi alte active cu caracteristici similare în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare şi menţine alocarea respectivă pe toată durata ciclului de viaţă al obligaţiilor, cu excepţia scopului de a menţine echivalenţa fluxurilor de trezorerie estimate aferente activelor şi pasivelor în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări substanţiale;

i)obligaţiile de asigurare sau reasigurare asociate unui contract de asigurare sau reasigurare nu sunt împărţite în mai multe părţi la alcătuirea portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în sensul prezentului alineat.

(2)Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condiţiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condiţiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condiţiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligaţiilor sale de asigurare sau reasigurare şi nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni.

Art. 77^c: Calculul primei de echilibrare

(1)Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menţionată la articolul 77^b se calculează în conformitate cu următoarele principii:

a)prima de echilibrare trebuie să fie egală cu diferenţa dintre următoarele elemente:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:

c)în cazul altor active decât expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 35 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare.

Art. 77^d: Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate aplica prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:

(1¹)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care au aplicat o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) înainte de 29 ianuarie 2026 pot continua, fără aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere, să aplice o primă de volatilitate cu condiţia să respecte condiţiile pentru aprobare prealabilă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol începând cu 30 ianuarie 2027.

(1²)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să înceteze să aplice o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplineşte condiţiile pentru aprobare prealabilă prevăzute în dreptul intern în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Atunci când o întreprindere restabileşte conformitatea cu condiţiile respective, întreprinderea respectivă poate solicita aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pentru a aplica o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(1³)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea de supraveghere, să aplice o ajustare specifică întreprinderii marjei corectate în funcţie de risc a monedei menţionate la alineatul (3), în cazul în care:

b)informaţiile care sunt inerente activelor relevante ale întreprinderii şi care sunt raportate de întreprindere în conformitate cu articolul 35 alineatele (1)-(4) sunt de o calitate suficientă pentru a permite un calcul corect şi fiabil al ajustării respective.

Ajustarea corespunde celei mai mici valori dintre 105 % şi raportul dintre marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii şi marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă. Marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă, dar utilizând date specifice întreprinderii privind ponderile şi durata medie a subclaselor relevante din cadrul portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii pentru moneda relevantă.

(2)Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care ar putea fi obţinută dintr-un portofoliu de referinţă de investiţii în instrumente de datorie pentru moneda în cauză şi ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.

(3)Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc pentru o monedă se calculează după cum urmează:

c)RCScu este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda cu.

VAcu se aplică ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. În cazul în care partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumentele de datorie, altele decât obligaţiuni, în temeiul articolului 77a alineatul (1), VAcu se aplică, de asemenea, ratelor dobânzilor fără risc derivate din instrumentele financiare respective. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe respectivele rate ajustate ale dobânzilor fără risc.

Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care îşi au sediul central într-un stat membru cu o monedă raportată la euro care respectă criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar», astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p), atunci când calculează prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru moneda raportată şi prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru euro, sunt autorizate să calculeze un singur CSSRcu atât pentru moneda lor locală, cât şi pentru euro, luând în considerare în comun activele şi obligaţiile exprimate în euro şi în moneda lor locală.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1c), prima de volatilitate pentru euro se majorează cu o macroprimă de volatilitate. Macroprima de volatilitate se calculează după cum urmează:

co este factorul de ajustare de ţară pentru ţara co.

(4¹)Pentru a calcula marja subiacentă primei de volatilitate, pentru fiecare monedă şi pentru fiecare ţară, marja menţionată la alineatele (2) şi (4) este suma ponderată dintre marja medie de monedă pentru obligaţiunile de stat şi marja medie de monedă pentru obligaţiuni, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările. În scopul acestui calcul, ponderile sunt raportul dintre valoarea obligaţiunilor de stat incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv şi, respectiv, raportul dintre valoarea obligaţiunilor, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv.

Art. 77^e: Informaţii tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale

(1)AEAPO stabileşte şi publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informaţii tehnice cel puţin o dată pe trimestru:

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de calculare a rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să prevadă, pentru fiecare monedă relevantă, informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi primul punct de netezire în temeiul articolului 77a alineatul (1). Pentru respectivele acte de punere în aplicare se pot utiliza informaţiile publicate de EIOPA în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(3)În cazul în care informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare şi reasigurare utilizează aceste informaţii tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77^c şi al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77^d.

În ceea ce priveşte monedele pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) nu este prevăzută în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc nu i se aplică nicio primă de volatilitate pentru calcularea celei mai bune estimări. În ceea ce priveşte statele membre a căror monedă este euro şi pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) şi procentajul menţionat la alineatul (1) litera (d) nu sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), la prima de volatilitate nu se adaugă nicio macroprimă de volatilitate.

(4)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, un prim punct de netezire pentru o monedă, prevăzut într-un act de punere în aplicare, nu se modifică, cu excepţia cazului în care o evaluare a procentajelor obligaţiunilor cu o scadenţă mai îndepărtată sau egală cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă indică un prim punct de netezire diferit în temeiul articolului 77a alineatul (1) şi procentajul stabilit în actele delegate menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi.

Art. 77^f: Analiza măsurilor referitoare la garanţiile pe termen lung şi a măsurilor referitoare la «riscul aferent devalorizării acţiunilor»

(1)Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77^a-77^e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308^c şi 308^d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.

f)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare aplică măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308^c şi 308^d, dacă acestea respectă sau nu planurile de introducere treptată menţionate la articolul 308^e şi perspectiva reducerii dependenţei lor de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către întreprinderi şi autorităţile de supraveghere, ţinând seama de cadrul normativ al statului membru în cauză.

(2)AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, şi după desfăşurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77^a-77^e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308^c şi 308^d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung şi, mai general, la stabilitatea financiară.

(3)Pe baza avizului transmis de AEAPO menţionat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:

Art. 78: Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea rezervelor tehnice

Art. 79: Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare

Art. 81: Sume recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale

Art. 82: Calitatea datelor şi aplicarea unor aproximări, inclusiv a unor abordări de la caz la caz, pentru calcularea rezervelor tehnice

Art. 83: Comparaţie cu experienţele anterioare

Art. 86: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare

(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301^a, pentru a stabili:

b)metodologiile, principiile şi tehnicile necesare pentru a se stabili structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată la calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), în special:

i)metodele şi ipotezele pentru calculul primei de volatilitate menţionate la articolul 77d, inclusiv următoarele:

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

b)dacă este cazul, metode şi tehnici simplificate de calcul al rezervelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale şi statistice menţionate la literele (a) şi (d) sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor asumate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive.

(2¹)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 77 alineatul (8), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza metodologia de stabilire a setului de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări a obligaţiilor de asigurare de viaţă menţionate la alineatul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 29 ianuarie 2026.

(3)Pentru a se asigura condiţii consecvente de aplicare a articolului 77^b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menţionate la articolul 77^b alineatul (1).

Secţiunea 3:Fonduri proprii

Subsecţiunea 1:Determinarea fondurilor proprii

Art. 89: Fonduri proprii auxiliare

(1)Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.

Art. 90: Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autorităţile de supraveghere

(4)Aprobarea autorităţilor de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:

Art. 92: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare

(1¹)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care precizează tratamentul rezervat participaţiilor, în înţelesul articolului 212 alineatul (2) al treilea paragraf, în instituţii financiare şi de credit, în scopul determinării fondurilor proprii, inclusiv a metodelor de deducere din fondurile proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a participaţiilor semnificative în instituţii de credit şi financiare.

În pofida deducerilor participaţiilor din fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în scopul determinării fondurilor proprii de bază menţionate la articolul 88, autorităţile de supraveghere pot permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să nu deducă valoarea participaţiei sale într-o instituţie de credit sau financiară, numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre următoarele situaţii:

(2)Participaţiile deţinute în instituţii financiare şi de credit, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1a), cuprind următoarele elemente:

b)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menţionate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menţionate la articolul 63 din regulamentul respectiv, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12), pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în privinţa entităţilor menţionate la litera (a) de la prezentul alineat în capitalul cărora deţin o participaţie.

(3)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 90, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării fondurilor proprii auxiliare.

Subsecţiunea 2:Clasificarea fondurilor proprii

Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

(1)Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenenţa lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare şi de măsura în care au următoarele caracteristici:

(2)La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent şi în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), se acordă atenţia cuvenită duratei de viaţă a elementului şi în special existenţei unei scadenţe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadenţă, este luată în considerare durata relativă de viaţă a elementului, comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare (durată de viaţă suficientă).

Art. 94: Criterii principale de clasificare pe ranguri

(2)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 95: Clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

Art. 96: Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

În conformitate cu articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf, orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni şi care nu intră sub incidenţa primului paragraf punctul 3 se clasifică de rangul 2 dacă prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 97: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

(2)Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce priveşte clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea şi clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menţionată la alineatul (1).

Subsecţiunea 3:Eligibilitatea fondurilor proprii

Art. 98: Eligibilitate şi limite aplicabile rangurilor 1, 2 şi 3

(1)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital de solvabilitate, valorile eligibile de rangurile 2 şi 3 sunt supuse unor limite cantitative. Limitele în cauză sunt stabilite astfel încât să fie îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:

Secţiunea 4:Cerinţa de capital de solvabilitate

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale privind cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern

Art. 101: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate

(3)Cerinţa de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Aceasta acoperă activităţile existente, precum şi orice noi elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni. În ceea ce priveşte activităţile existente, aceasta acoperă doar pierderile neprevăzute.

Art. 102: Frecvenţa calculelor

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate cel puţin o dată pe an şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.

Subsecţiunea 2:Cerinţa de capital de solvabilitate: formula standard

Art. 104: Structura cerinţei de capital de solvabilitate de bază

(7)Sub rezerva acordului autorităţilor de supraveghere, atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subset de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.

Art. 105: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază

(2)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea generală" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare generală, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(3)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(4)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" reflectă riscul care decurge din subscrierea de obligaţii de asigurare de sănătate, indiferent dacă se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurării de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(5)Modulul "risc de piaţă" reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a preţurilor pe piaţă ale instrumentelor financiare care influenţează valoarea activelor şi pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanţa structurală dintre active şi pasive, în special în ceea ce priveşte durata de viaţă a acestora.

(6)Modulul "risc de contrapartidă" reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvabilitate neprevăzute sau a deteriorării bonităţii contrapartidelor şi debitorilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în următoarele 12 luni. Modulul "risc de contrapartidă" acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările şi instrumentele derivate, creanţele de la intermediari, precum şi orice alte expuneri neacoperite de submodulul "risc de dispersie". Acesta ţine cont în mod adecvat de garanţii colaterale şi de altă natură deţinute de şi în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare şi de riscurile asociate acestora.

Art. 105^a: Investiţii pe termen lung în acţiuni

(1)Prin derogare de la articolul 101 alineatul (3) şi ca parte a submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), statele membre permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat să aplice unui anumit subset de investiţii în acţiuni deţinute cu o perspectivă pe termen lung o cerinţă de capital în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

b)pentru fiecare portofoliu de acţiuni pe termen lung se instituie o politică de management al investiţiilor pe termen lung care reflectă angajamentul întreprinderii de a deţine expunerea globală la acţiuni în subsetul de investiţii în acţiuni pentru o perioadă care depăşeşte în medie cinci ani. Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii aprobă explicit politicile de management al investiţiilor, iar politicile respective sunt revizuite frecvent în raport cu managementul efectiv al portofoliilor şi sunt raportate în autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii întreprinderii menţionată la articolul 45;

(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni ca investiţii pe termen lung în acţiuni în conformitate cu alineatul (1) nu revin la o abordare care nu include investiţii pe termen lung în acţiuni.

În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să restabilească conformitatea în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, aceasta încetează să mai clasifice orice investiţie în acţiuni drept investiţie pe termen lung în acţiuni în conformitate cu prezentul articol pentru o perioadă de doi ani şi jumătate sau atât timp cât conformitatea cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) nu este restabilită, oricare dintre aceste perioade este mai lungă.

(5)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a completa prezenta directivă prin specificarea următoarelor:

Art. 106: Calcularea submodulului "risc aferent devalorizării acţiunilor": mecanism de ajustare simetrică

Art. 107: Cerinţa de capital pentru riscul operaţional

(3)În ceea ce priveşte celelalte operaţiuni de asigurare şi de reasigurare decât cele menţionate la alineatul (2), pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de volumul acestor operaţiuni, determinat pe baza primelor câştigate şi a rezervelor tehnice deţinute pentru respectivele obligaţii de asigurare şi de reasigurare. În acest caz, cerinţa de capital pentru riscurile operaţionale nu depăşeşte 30 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operaţiuni de asigurare şi de reasigurare.

Art. 108: Ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

Această ajustare ţine seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor beneficii discreţionare ale contractelor de asigurare, în măsura în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de beneficii poate folosi la acoperirea pierderilor neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele beneficii discreţionare nu depăşeşte suma rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii discreţionare viitoare.

Art. 109: Simplificări ale formulei standard

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)eroarea comparată cu calculul standardizat nu conduce la o denaturare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate, cu excepţia cazurilor în care calculul simplificat conduce la o cerinţă de capital de solvabilitate care depăşeşte cerinţa de capital de solvabilitate rezultată din calculul standardizat.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 102 alineatul (1), în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate, iar un modul sau un submodul de risc nu reprezintă o cotă mai mare de 5 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază menţionată la articolul 103 litera (a), întreprinderea poate utiliza un calcul simplificat pentru modulul sau submodulul de risc respectiv pe o perioadă de cel mult trei ani de la calculul respectiv al cerinţei de capital de solvabilitate.

(3)În sensul alineatului (2), suma cotelor, în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, ale fiecărui modul sau submodul de risc în cazul căruia se aplică calcule simplificate în temeiul alineatului respectiv nu depăşeşte 10 %.

Art. 109^a: Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard

(1)În scopul calculării cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituţiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).

(2)În scopul asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol şi în scopul facilitării calculării modulului «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menţionate la articolul 101 alineatul (5) şi al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:

c)ajustările care trebuie făcute în cazul monedelor raportate la euro în cadrul submodulului de risc valutar menţionat la articolul 105 alineatul (5), conform criteriilor detaliate privind ajustările pentru monedele raportate la euro în scopul facilitării calculării submodulului de risc valutar, stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p).

(4)În scopul asigurării unei aplicări în condiţii uniforme a prezentului articol şi al facilitării calculului modulului «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate» menţionat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autorităţile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviaţiile standard legate de măsurile legislative naţionale specifice ale statelor membre care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) şi eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.

(5)Standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel naţional adoptate de statele membre, care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc următoarele criterii:

b)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor, numărul întreprinderilor de asigurare care participă la Sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate (HRES) şi caracteristicile de risc ale activităţii care face obiectul HRES garantează faptul că, pentru fiecare întreprindere participantă la HRES, volatilitatea pierderilor anuale aferente activităţii care face obiectul HRES este semnificativ redusă prin intermediul acestui sistem, atât în ceea ce priveşte riscul de primă, cât şi cel de rezervă;

d)în cazul în care întreprinderile de asigurare care participă la HRES se află în încetare de plăţi, unul sau mai multe guverne ale statelor membre garantează că vor onora poliţele deţinătorilor de poliţe aferente activităţii care face obiectul HRES.

Art. 110: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este inadecvată, deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri din formula standard cu parametri specifici întreprinderii respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" în conformitate cu articolul 104 alineatul (7). Parametrii specifici respectivi se calculează astfel încât să se asigure că întreprinderea respectă dispoziţiile articolului 101 alineatul (3).

Art. 111: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109

(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301^a, prin care se prevăd următoarele:

c)metodele, ipotezele şi parametrii standard care urmează să fie calibraţi în funcţie de nivelul de încredere menţionat la articolul 101 alineatul (3) şi să fie utilizaţi la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104, 105 şi 304, mecanismul de ajustare simetrică şi perioada adecvată, exprimată în luni, în conformitate cu articolul 106, precum şi abordarea corespunzătoare pentru integrarea metodei prevăzute la articolul 304 în cerinţa de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard;

l)calculele simplificate prevăzute pentru anumite module şi submodule de risc, menţionate la articolul 109 alineatul (1), şi pentru modulele şi submodulele de risc nesemnificative, menţionate la articolul 109 alineatul (2), precum şi criteriile pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, au obligaţia să le îndeplinească pentru a se putea folosi de simplificări, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1);

m)abordarea care urmează a fi utilizată în legătură cu participaţiile calificate în înţelesul articolului 13 punctul 21 la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate, în special la calcularea submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor», menţionat la articolul 105 alineatul (5), ţinându-se seama de reducerea probabilă a volatilităţii valorii respectivelor participaţii calificate care rezultă din natura strategică a respectivelor investiţii şi de influenţa exercitată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare asupra respectivelor entităţi în care s-a investit;

n)modul în care se utilizează evaluările externe ale creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard şi clasificarea evaluărilor de credit externe pe o scară a nivelurilor de calitate a creditului conform articolului 109^a alineatul (1) care trebuie să fie consecvent cu modul de utilizare a evaluărilor externe a creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţelor de capital pentru instituţiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi instituţiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din respectivul regulament;

q)condiţiile de clasificare a administraţiilor regionale şi a autorităţilor locale menţionate la articolul 109^a alineatul (2) litera (a).

În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, metodele, ipotezele şi parametrii standard pentru submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) reflectă riscul ca ratele dobânzii să scadă şi mai mult, chiar dacă acestea sunt scăzute sau negative, iar calculul submodulului «risc de rată a dobânzii» este consecvent cu extrapolarea ratelor dobânzii în conformitate cu articolul 77a. În pofida primei teze de la prezentul paragraf, pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» nu este necesar să se ţină seama de riscul ca ratele dobânzii să scadă la niveluri sub un prag negativ, în cazul în care se stabileşte un prag negativ astfel încât probabilitatea ca ratele dobânzii pentru monedele relevante şi pentru toate scadenţele să nu fie tot timpul deasupra pragului negativ să fie suficient de mică.

În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta posibilitatea redusă de diversificare a riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate nu se aplică portofoliilor de active care nu sunt fonduri dedicate şi care sunt alocate pentru a acoperi cea mai bună estimare corespunzătoare a obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare, astfel cum se menţionează la articolul 77b alineatul (1) litera (a).

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menţionaţi la alineatul (1) litera (k).

(2¹)În cazul în care Comisia adoptă acte delegate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol pentru a completa prezenta directivă specificând metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), cu scopul de a îmbunătăţi senzitivitatea cerinţelor de capital în funcţie de evoluţia ratelor dobânzii, modificări ale submodulului «risc de rată a dobânzii» pot fi introduse treptat pe o perioadă de tranziţie de până la cinci ani. O astfel de introducere treptată este obligatorie şi se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

(3)Până la 29 ianuarie 2030 şi ulterior o dată la cinci ani, EIOPA efectuează o evaluare a gradului de adecvare a metodelor, ipotezelor şi parametrilor standard utilizaţi la calculul cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. În special, EIOPA ţine seama de performanţa tuturor claselor de active şi a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor faţă de clasele de active şi instrumentele financiare în cauză, precum şi de evoluţiile în materie de stabilire a standardelor internaţionale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite riscuri şi unor anumite clase de active. Pe baza evaluării EIOPA, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia.

(4)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative şi criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.

Subsecţiunea 3:Cerinţa de capital de solvabilitate: modele interne integrale şi parţiale

Art. 112: Dispoziţii generale privind aprobarea modelelor interne integrale şi parţiale

(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot utiliza modele interne parţiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(3¹)Autorităţile de supraveghere informează EIOPA în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 cu privire la orice cerere de utilizare sau de modificare a unui model intern. La solicitarea uneia sau a mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(7)După ce primesc din partea autorităţilor de supraveghere aprobarea de a utiliza un model intern, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere, o dată la doi ani, o estimare a cerinţei de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecţiunea 2. Autorităţile de supraveghere pot solicita, printr-o decizie motivată, o raportare mai frecventă din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Art. 113: Dispoziţii specifice privind aprobarea modelelor interne parţiale

(1)Autorităţile de supraveghere aprobă un model intern parţial numai în cazul în care respectivul model îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 112, precum şi următoarele condiţii:

(2)Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parţial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unităţile operaţionale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părţi din ambele, autorităţile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.

Art. 114: Acte delegate şi standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate

(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301^a pentru a stabili următoarele:

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:

Art. 115: Politica de modificare a modelelor interne integrale şi parţiale

Art. 116: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Art. 118: Neconformitatea modelului intern

Art. 119: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să utilizeze un model intern pentru a-şi calcula cerinţa de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.

Art. 120: Demonstrarea utilizării modelului

b)procedurile de evaluare şi alocare a capitalului lor economic şi de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 45.

Art. 121: Standarde de calitate statistică

(2)Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţiilor se bazează pe tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante şi sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

(4)Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor.

(7)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanţiile financiare şi de orice alte opţiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opţiunilor oferite deţinătorilor de poliţe, cât şi riscurile asociate opţiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea ţin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.

Art. 122: Standarde de calibrare

(3)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu pot deduce cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generate de modelul intern, autorităţile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinţei de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităţilor de supraveghere că deţinătorii de poliţe beneficiază de un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.

(5)Statele membre pot permite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să ia în considerare în modelul lor intern efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate calculate în conformitate cu articolul 77d numai în cazul în care:

b)cerinţa de capital de solvabilitate nu este mai mică decât oricare dintre următoarele:

(ii)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată în conformitate cu punctul (i) de la prezenta literă, cu excepţia faptului că portofoliul reprezentativ aferent unei monede menţionat la articolul 77d alineatul (2) al doilea paragraf se determină pe baza activelor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare investeşte, şi nu pe baza activelor tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare cu obligaţii de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

Art. 123: Atribuirea profiturilor şi pierderilor

Art. 124: Standarde de validare

Art. 125: Standarde privind documentaţia

Secţiunea 5:Cerinţa de capital minim

Art. 129: Calcularea cerinţei de capital minim

(1)Cerinţa de capital minim se calculează conform următoarelor principii:

d)are un prag absolut de:

(3)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), cerinţa de capital minim nu scade sub 25 % şi nici nu depăşeşte 45 % din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii, calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 sau 3, inclusiv orice majorare de capital impusă în conformitate cu articolul 37.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital minim cel puţin trimestrial şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.

(5)Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la normele statelor membre şi la practicile autorităţilor de supraveghere adoptate în temeiul alineatelor (1)-(4).

Art. 131: Dispoziţii tranzitorii privind respectarea cerinţei de capital minim

Prin derogare de la articolele 139 şi 144, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care, la 31 decembrie 2015, respectă marja de solvabilitate cerută, prevăzută la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE, la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE sau, respectiv, la articolele 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, dar nu deţin fonduri proprii de bază eligibile suficiente pentru a acoperi cerinţa de capital minim, trebuie să se conformeze dispoziţiilor prevăzute la articolul 128 până la 31 decembrie 2016.

Secţiunea 6:Investiţii

Art. 132: Principiul "persoanei prudente"

(2)În ceea ce priveşte ansamblul portofoliului de active, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare investesc numai în active şi instrumente prezentând riscuri pe care le pot identifica, măsura, monitoriza, gestiona, controla şi raporta în mod adecvat şi pe care le pot lua în considerare în mod corespunzător la evaluarea nevoilor lor globale de solvabilitate în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte activele corespunzătoare contractelor de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii le revine deţinătorilor de poliţe se aplică paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea din prezentul alineat.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de o altă valoare de referinţă decât cele menţionate în al doilea paragraf, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unităţile considerate a reprezenta valoarea de referinţă, fie, în cazul în care nu sunt instituite unităţi, de active cu o siguranţă şi o tranzacţionabilitate adecvată, care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referinţă specifică.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte alte active decât cele reglementate de alineatul (3) se aplică paragraful al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea din prezentul alineat.

(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin cont de posibilele evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare atunci când îşi stabilesc strategia de investire.

(8)Atunci când decide dacă să înainteze solicitarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere ia în calcul dacă evaluarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.

Art. 133: Libertatea de investire

Art. 134: Localizarea activelor şi interdicţia de gajare a activelor

(1)În ceea ce priveşte riscurile de asigurare din Comunitate, statele membre nu impun ca activele deţinute pentru acoperirea rezervelor tehnice corespunzătoare respectivelor riscuri să se afle în Comunitate sau într-un anumit stat membru.

Art. 135: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare privind cerinţele calitative

(1)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301^a prin care se precizează cerinţe calitative în următoarele domenii:

(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a din prezenta directivă, în completarea prezentei directive, prin stabilirea specificaţiilor pentru circumstanţele în care se poate impune o exigenţă proporţională de capital suplimentar când cerinţele prevăzute la articolul 5 sau 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3) din prezenta directivă.

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte alineatul (2) din prezentul articol, AEAPO elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenţei proporţionale de capital suplimentar menţionate la respectivul alineat.

CAPITOLUL VII:Întreprinderi de asigurare şi de reasigurare în dificultate sau într-o situaţie neregulamentară

Art. 136^a: Deteriorarea solvabilităţii

(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) sunt proporţionale cu riscul şi cu importanţa deteriorării condiţiilor. Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a lua cel puţin următoarele măsuri:

a)de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii să actualizeze planul preventiv de redresare, elaborat în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2025/1 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*13), în cazul în care circumstanţele sunt diferite de ipotezele prevăzute în planul respectiv;

Art. 137: Nerespectarea rezervelor tehnice

Art. 138: Nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate

(3)Autoritatea de supraveghere cere întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare în vederea restabilirii, în termen de şase luni de la constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile pentru a face parte din cerinţa de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(4)În cazul unor situaţii nefavorabile excepţionale, astfel cum sunt declarate de EIOPA, care afectează întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă importantă sau un procentaj semnificativ din liniile de activitate afectate, autoritatea de supraveghere poate prelungi, pentru întreprinderile afectate, perioada prevăzută la alineatul (3) al doilea paragraf cu o perioadă maximă de şapte ani, ţinând seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de durata medie a rezervelor tehnice.

Fără a aduce atingere competenţelor pe care EIOPA le are în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în sensul prezentului alineat, EIOPA declară, pe baza unei solicitări din partea autorităţii de supraveghere implicate şi, după caz, după consultarea CERS, existenţa unei situaţii nefavorabile excepţionale. Autoritatea de supraveghere implicată poate face o solicitare în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate se află în situaţia de a nu îndeplini una dintre cerinţele stabilite la alineatul (3). Este vorba de situaţii nefavorabile excepţionale în cazul în care situaţia financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate este influenţată grav sau negativ de una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

c)o catastrofă cu impact puternic.

Prelungirea menţionată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obţinut progrese substanţiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(5)În împrejurări excepţionale, în cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că situaţia financiară a întreprinderii în cauză va continua să se deterioreze, acestea pot, de asemenea, să restrângă sau să interzică posibilitatea de a dispune liber de activele respectivei întreprinderi. Respectiva autoritate de supraveghere informează autorităţile de supraveghere ale statelor membre gazdă cu privire la orice măsură adoptată. Respectivele autorităţi la cererea autorităţii de supraveghere din statul membru de origine iau aceleaşi măsuri. Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

Art. 139: Nerespectarea cerinţei de capital minim

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare informează imediat autoritatea de supraveghere când constată că cerinţa de capital minim nu mai este respectată sau când există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, obligaţia de a informa autoritatea de supraveghere se aplică indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare constată nerespectarea cerinţei de capital minim sau riscul de nerespectare în timpul calculării cerinţei de capital minim în temeiul articolului 129 alineatul (4) sau în timpul calculării cerinţei de capital minim între două date la care acest calcul este raportat autorităţii de supraveghere în temeiul articolului 129 alineatul (4).

(2)În termen de o lună de la constatarea nerespectării cerinţei de capital minim sau de la constatarea riscului de nerespectare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite spre aprobare autorităţii de supraveghere un plan de finanţare pe termen scurt realist pentru a readuce, în termen de trei luni de la respectiva constatare, fondurile proprii de bază eligibile cel puţin la nivelul cerinţei de capital minim sau pentru a-şi reduce profilul de risc în vederea respectării cerinţei de capital minim.

(3)În cazul în care nu se deschide o procedură de lichidare în termen de două luni de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru de origine ia în considerare restricţionarea sau interzicerea dispunerii libere de activele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Aceasta informează în consecinţă autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă. La cererea autorităţii de supraveghere din statul membru de origine, autorităţile respective iau aceleaşi măsuri. Autorităţile de supraveghere din statul membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

Art. 141: Competenţe de supraveghere în cazul deteriorării condiţiilor financiare

Art. 142: Plan de redresare şi plan de finanţare

(1)Planul de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) şi planul de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) includ cel puţin o descriere detaliată sau documente justificative privind:

(2)În cazul în care autorităţile de supraveghere au cerut prezentarea unui plan de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) sau a unui plan de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acestea se abţin de la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 39, atât timp cât consideră că drepturile deţinătorilor de poliţe de asigurare sau obligaţiile contractuale ale întreprinderii de reasigurare sunt compromise.

Art. 143: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare privind articolul 138 alineatul (4)

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2) şi articolul 141, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări cu privire la planul de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) şi la planul de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) şi cu privire la articolul 141, acordând atenţia cuvenită evitării efectelor prociclice.

Art. 144: Retragerea autorizaţiei

(1)Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine poate retrage o autorizaţie acordată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în următoarele cazuri:

c)întreprinderea în cauză îşi încalcă grav obligaţiile care îi revin pe baza reglementărilor sub incidenţa cărora se află.

(2)În situaţia retragerii sau caducităţii autorizaţiei, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine notifică autorităţile de supraveghere din alte state membre în consecinţă, iar respectivele autorităţi adoptă măsurile necesare pentru a împiedica întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză să înceapă noi operaţiuni pe teritoriile lor.

CAPITOLUL VII^A:Instrumentele macroprudenţiale

Art. 144^a: Managementul riscului de lichiditate

(2)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare întocmesc şi menţin actualizat un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidităţii pe termen scurt cu proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire aferente activelor şi obligaţiilor. La cererea autorităţilor de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare extind planul de management al riscului de lichiditate pentru a acoperi şi analiza lichidităţii pe termen mediu şi lung. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi menţin actualizat un set de indicatori ai riscului de lichiditate pentru a identifica, a monitoriza şi a aborda eventualele crize de lichiditate.

Art. 144^b: Competenţe de supraveghere pentru remedierea vulnerabilităţilor în materie de lichiditate în circumstanţe excepţionale

(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a impune întreprinderilor să îşi consolideze poziţia lichidităţii atunci când se identifică riscuri sau deficienţe semnificative în materie de lichiditate. Astfel de competenţe se aplică în cazul în care există suficiente dovezi cu privire la existenţa unor riscuri de lichiditate semnificative şi la absenţa unor măsuri de remediere eficace din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

(3)Statele membre se asigură că, în ceea ce priveşte întreprinderile individuale care se confruntă cu riscuri semnificative de lichiditate care pot prezenta un pericol iminente la adresa protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau a stabilităţii sistemului financiar, autorităţile de supraveghere au competenţa de a interveni temporar prin:

e)suspendarea drepturilor de răscumpărare ale deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă (denumite în continuare «drepturi de răscumpărare»).

Competenţa de a suspenda drepturile de răscumpărare se exercită numai în circumstanţe excepţionale care afectează întreprinderea, ca măsură de ultimă instanţă şi în cazul în care acest lucru este în interesul colectiv al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor întreprinderii. Înainte de a exercita competenţa respectivă, autoritatea de supraveghere ţine seama de potenţialele efecte nedorite asupra pieţelor financiare şi asupra drepturilor deţinătorilor de poliţe şi ale beneficiarilor întreprinderii, inclusiv într-un context transfrontalier. Autorităţile de supraveghere fac publice motivele care stau la baza aplicării respectivei competenţe.

(4)Atunci când exercită competenţa menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere ţin seama în mod corespunzător de criteriile de proporţionalitate menţionate la articolul 29 alineatul (3).

(6)Competenţele menţionate la alineatul (3) pot fi exercitate în legătură cu întreprinderile în cauză care îşi desfăşoară activitatea într-un anumit stat membru în cazul în care circumstanţele excepţionale menţionate la alineatul (3) afectează întreaga piaţă de asigurări sau o parte semnificativă a acesteia.

(7)Statele membre se asigură că autoritatea menţionată la alineatul (6) al doilea paragraf notifică în timp util EIOPA şi, în cazul în care măsura este adoptată pentru abordarea unui risc la adresa stabilităţii sistemului financiar, CERS despre exercitarea competenţelor menţionate la alineatul (6).

(8)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, ghiduri pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la:

Art. 144^c: Măsuri de supraveghere pentru menţinerea poziţiei financiare a întreprinderilor pe durata şocurilor excepţionale la nivel de sector

(2)În perioadele de şocuri excepţionale la nivel de sector, autorităţile de supraveghere trebuie să aibă competenţa de a impune întreprinderilor cu un profil de risc deosebit de vulnerabil să ia cel puţin următoarele măsuri:

d)restricţionarea sau suspendarea participărilor la beneficii sau a altor remuneraţii variabile.

(6)În sensul prezentului articol, tranzacţiile intragrup semnificative menţionate la articolul 245 alineatul (2), inclusiv distribuirile de dividende în interiorul grupului, se suspendă sau se restricţionează numai în cazul în care pun în pericol solvabilitatea sau poziţia lichidităţii grupului sau a cel puţin uneia dintre întreprinderile din cadrul grupului. Autorităţile de supraveghere ale întreprinderilor afiliate consultă supraveghetorul grupului înainte de a suspenda sau de a restricţiona tranzacţiile cu restul grupului.

(7)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pentru identificarea unor şocuri excepţionale la nivel de sector. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Art. 144^d: Aplicarea unor instrumente macroprudenţiale suplimentare

(1)Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudenţiale menţionate la articolul 45 alineatul (1) litera (e), la articolul 132 alineatul (6) şi la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le ia în considerare atunci când definesc întreprinderile şi grupurile de asigurare sau de reasigurare cărora li se solicită:

c)să elaboreze şi să menţină un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidităţii pe termen mediu şi lung în conformitate cu articolul 144a alineatul (2).

(2)Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudenţiale menţionate la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conţinutul planurilor de management al riscului de lichiditate şi frecvenţa actualizării acestora, ţinând seama de posibila combinare a planurilor, astfel cum se menţionează la alineatul (5) de la articolul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

CAPITOLUL VIII:Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

Secţiunea 1:Înfiinţarea întreprinderilor de asigurare

Art. 145: Condiţii pentru înfiinţarea unei sucursale

(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare care doreşte înfiinţarea unei sucursale în cadrul unui alt stat membru notifică autorităţile de supraveghere din propriul stat membru de origine.

(2)Statele membre solicită întreprinderii de asigurare care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul altui stat membru să furnizeze următoarele informaţii odată cu notificarea prevăzută la alineatul (1):

(4)În cazul în care intervin modificări în informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), întreprinderea de asigurare notifică în scris autorităţile de supraveghere din statul membru de origine şi statul membru în care se află sucursala, cu cel puţin o lună înainte de efectuarea modificării, astfel încât autorităţile de supraveghere din statul membru de origine şi statul membru în care se află sucursala să îşi poată îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 146.

Art. 146: Comunicarea informaţiilor

(1)Cu excepţia cazului în care autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine au motive să se îndoiască de gradul de adecvare al sistemului de guvernanţă sau de situaţia financiară a întreprinderii de asigurare sau de cerinţele de competenţă şi onorabilitate prevăzute la articolul 42 ale mandatarului general, luând în considerare activitatea planificată, acestea, în maximum trei luni de la data primirii tuturor informaţiilor menţionate la articolul 145 alineatul (2), comunică informaţiile în cauză autorităţilor de supraveghere ale statului membru gazdă şi informează întreprinderea de asigurare în cauză.

(3)Înainte ca sucursala întreprinderii de asigurare să îşi înceapă activitatea, autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă, în maximum două luni de la data primirii informaţiilor menţionate la alineatul (1), informează autoritatea de supraveghere a statului membru de origine cu privire la condiţiile pe baza cărora, în interesul general, trebuie desfăşurată activitatea în cauză în statul membru gazdă. Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine comunică aceste informaţii întreprinderii de asigurare în cauză.

Secţiunea 2:Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 148: Notificarea din partea statului membru de origine

(1)În termen de o lună de la notificarea prevăzută la articolul 147, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine comunică următoarele statului membru sau statelor membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii:

(2)Statele membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare generală intenţionează să acopere, în baza libertăţii de a presta servicii, riscurile din clasa 10 din anexa I partea A, exclusiv răspunderea transportatorului, poate solicita întreprinderii de asigurare să transmită următoarele:

Art. 149: Modificări în natura riscurilor sau a angajamentelor

(2)În cazul în care există o modificare a activităţii desfăşurate de întreprinderea de asigurare în temeiul libertăţii de a presta servicii care afectează în mod semnificativ profilul său de risc sau care influenţează în mod semnificativ activităţile de asigurare în unul sau mai multe state membre gazdă, întreprinderea de asigurare informează imediat autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autorităţile de supraveghere din statele membre gazdă în cauză.

Subsecţiunea 2:Răspunderea civilă auto

Art. 150: Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie

(2)Contribuţia financiară menţionată la alineatul (1) trebuie plătită doar pentru riscurile, altele decât răspunderea transportatorului, clasificate în clasa 10 din anexa I partea A. Această contribuţie se calculează pe aceeaşi bază ca şi în cazul întreprinderilor de asigurare generale care acoperă respectivele riscuri, prin intermediul unei unităţi situate în acest stat membru.

Art. 151: Nediscriminarea persoanelor care solicită daune

Art. 152: Reprezentant

(1)În scopurile menţionate la articolul 151, statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să desemneze un reprezentant cu reşedinţa sau stabilit pe teritoriul său care va colecta toate informaţiile necesare privind dosarele de daune şi va dispune de suficiente competenţe pentru a reprezenta întreprinderea în relaţia cu persoanele care au suferit un prejudiciu şi care ar putea solicita daune, inclusiv pentru plata acestora, şi pentru a reprezenta sau, dacă este necesar, pentru a face să fie reprezentată întreprinderea, în ceea ce priveşte aceste daunei, în faţa instanţelor şi autorităţilor acestui stat membru.

Secţiunea 2^A:Secţiunea 2^A: Notificare, activităţi transfrontaliere semnificative şi platforme de colaborare

Art. 152^a: Notificare

(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine intenţionează să autorizeze o întreprindere de asigurare sau de reasigurare al cărei plan de afaceri indică faptul că o parte a activităţilor sale se va baza pe libertatea de a presta servicii sau pe libertatea de stabilire într-un alt stat membru şi în cazul în care respectivul plan de afaceri indică, de asemenea, faptul că respectivele activităţi sunt susceptibile de a prezenta relevanţă pentru piaţa statului membru gazdă, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare în acest sens către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant.

(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant în cazul în care constată o deteriorare a condiţiilor financiare sau alte riscuri emergente, inclusiv riscuri legate de protecţia consumatorilor, care sunt generate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a dreptului de stabilire şi care pot avea un impact transfrontalier. Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate, de asemenea, să transmită o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine relevant în cazul în care consideră că există motive de îngrijorare serioase şi întemeiate cu privire la protecţia consumatorilor. Autorităţile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistenţa în cazul în care nu se poate ajunge la o soluţie bilaterală.

Art. 152^{a^a}: Activităţi transfrontaliere semnificative

(1)În sensul prezentei secţiuni, «activităţi transfrontaliere semnificative» înseamnă activităţile de asigurare şi reasigurare desfăşurate într-un anumit stat membru gazdă în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate şi care îndeplineşte oricare dintre următoarele cerinţe:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condiţiile şi criteriile care trebuie utilizate pentru a stabili care întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sunt relevante în raport cu piaţa statului membru gazdă.

(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de origine nu este de acord cu relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă în termen de o lună, precizând motivele. În cazul unui dezacord cu privire la relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, autorităţile de supraveghere pot sesiza EIOPA şi îi pot solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, EIOPA poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite prin respectivul articol.

Art. 152^{a^b}: Cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în ceea ce priveşte activităţile transfrontaliere semnificative

(1)În cazul unor activităţi transfrontaliere semnificative, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine şi autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cooperează între ele pentru a determina dacă întreprinderea înţelege în mod clar riscurile cu care se confruntă sau cu care se poate confrunta în statul membru gazdă şi le tratează adecvat în managementul riscului.

(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează în timp util autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la concluziile procesului său de supraveghere a activităţilor transfrontaliere semnificative în cazul în care identifică posibile probleme de respectare a dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi a actelor administrative aplicabile în statul membru gazdă sau în cel de origine sau probleme semnificative legate de aspectele menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi astfel de probleme afectează sau pot afecta exercitarea activităţilor în statul membru gazdă.

c)indicarea faptului că autoritatea de supraveghere din statul membru de origine consideră că există eventuale deficienţe cu privire la calcularea rezervelor tehnice de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, precum şi cu privire la elementele menţionate la literele (a) şi (b).

Autoritatea de supraveghere a unui stat membru gazdă în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate adresa autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective o cerere justificată în mod corespunzător de a primi alte informaţii decât cele menţionate la primul, al doilea şi al treilea paragraf, cu condiţia ca acestea să fie legate de solvabilitate, de sistemul de guvernanţă sau de modelul de afaceri al întreprinderii respective. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează aceste informaţii în timp util.

(4)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative nu respectă sau este probabil să nu respecte cerinţa de capital de solvabilitate sau cerinţa de capital minim în următoarele trei luni, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea respectivă desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, explicând motivele unei astfel de cereri.

(5)În cazul în care este de acord să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine invită EIOPA să participe la respectivul control.

În cazul în care autorităţile de supraveghere nu pot ajunge la o concluzie comună cu privire la controlul în comun la sediul întreprinderii, oricare dintre acestea poate, în termen de două luni de la expirarea termenului menţionat la al doilea paragraf de la prezentul alineat şi fără a aduce atingere măsurilor de supraveghere luate şi competenţelor de supraveghere exercitate de autoritatea de supraveghere din statul membru de origine pentru abordarea situaţiei de nerespectare efectivă a cerinţei de capital de solvabilitate sau a situaţiei de nerespectare efectivă sau probabilă a cerinţei de capital minim, să se adreseze EIOPA, solicitându-i asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Autorităţile de supraveghere nu se pot adresa EIOPA după expirarea termenului de două luni menţionat în prezentul paragraf şi nici după ce au ajuns la un acord cu privire la concluziile comune în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat.

Dacă, în termenul de două luni menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză s-a adresat EIOPA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine amână adoptarea concluziilor finale referitoare la controlul în comun la sediul întreprinderii şi aşteaptă decizia pe care EIOPA o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să adopte concluziile în conformitate cu decizia EIOPA. Toate autorităţile de supraveghere implicate recunosc aceste concluzii ca fiind concluziile finale.

(6)În cazul în care refuză să efectueze un control în comun la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine explică în scris autorităţii de supraveghere din statul membru gazdă motivele refuzului.

Art. 152^b: Platformele de colaborare

(1)EIOPA poate, dacă are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, din proprie iniţiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere relevante, să constituie şi să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informaţii şi a îmbunătăţi colaborarea dintre autorităţile de supraveghere relevante în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a libertăţii de stabilire şi dacă:

(5)Cerinţele privind cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în conformitate cu articolul 152ab li se aplică, de asemenea, autorităţilor de supraveghere care participă la o platformă de colaborare de la instituirea unei astfel de platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol şi indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau nu activităţi transfrontaliere semnificative. Aceste informaţii sunt, de asemenea, comunicate EIOPA atunci când se înfiinţează platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(6)În cazul în care două sau mai multe autorităţi relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conţinutul unei acţiuni care trebuie întreprinsă sau la lipsa de acţiune în legătură cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, şi dacă acestea consideră că există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, EIOPA poate, la solicitarea oricărei autorităţi relevante, să acorde asistenţă autorităţilor pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

În cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe din alte state membre decât statul membru de origine şi care indică deficienţe grave într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care autoritatea de supraveghere competentă nu a luat măsuri de remediere sau a luat măsuri de remediere insuficiente, EIOPA poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze un control la sediul întreprinderii de asigurare şi de reasigurare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine iniţiază fără întârziere controlul la sediu şi invită EIOPA şi alte autorităţi de supraveghere vizate să participe la aceasta. În această situaţie, se aplică articolul 152ab alineatul (5) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.

(8)În cazul în care consideră oportun în interesul protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau în scopuri de stabilitate financiară, EIOPA poate publica informaţii privind constatările, recomandările sau măsurile care decurg din activitatea de supraveghere în contextul platformei de colaborare.

În cazul în care intenţionează să publice numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză, EIOPA notifică fără întârziere întreprinderii respective respectiva intenţie şi îi acordă suficient timp întreprinderii respective pentru a prezenta observaţii scrise şi pentru a prezenta toate informaţiile sau argumentele relevante EIOPA şi altor autorităţi de supraveghere din cadrul platformei de colaborare. EIOPA evaluează în mod corespunzător poziţia întreprinderii în cauză şi ţine seama în mod corespunzător de aceasta atunci când decide cu privire la publicarea numelui întreprinderii. EIOPA nu publică numele întreprinderii în cauză în cazul în care o astfel de publicare ar pune în pericol o investigaţie în curs sau ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporţionate.

Secţiunea 3:Competenţele autorităţilor de supraveghere din statul membru gazdă

Subsecţiunea 1:Asigurare

Art. 153: Termene şi limba pentru solicitarea informaţiilor

(1)Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate solicita informaţiile care are dreptul să le solicite cu privire la activitatea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care operează pe teritoriul statului membru în cauză de la autoritatea de supraveghere din statul membru de origine a întreprinderii respective. Respectivele informaţii se furnizează în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii, în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru gazdă sau într-o altă limbă acceptată de autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă.

(2)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine nu furnizează informaţiile în termenul relevant menţionat la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate adresa cererea direct întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. În acest caz, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă informează autoritatea de supraveghere din statul membru de origine cu privire la cererea de informaţii înainte de a adresa cererea întreprinderii. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligaţia de a furniza aceste informaţii fără întârziere.

Art. 154: Notificare şi aprobare prealabile

(1)Statul membru gazdă nu adoptă prevederi impunând autorizarea prealabilă sau notificarea sistematică a condiţiilor generale şi speciale ale poliţelor de asigurare, a nivelului primelor sau, în cazul asigurărilor de viaţă, a bazelor tehnice utilizate în special pentru calcularea nivelului primelor şi a rezervelor tehnice, a formularelor şi altor documente pe care o întreprindere de asigurare intenţionează să le folosească în relaţia sa cu deţinătorii de poliţe de asigurare.

(2)Pentru a verifica respectarea dispoziţiilor de drept intern privind contractele de asigurare, statul membru gazdă poate solicita unei întreprinderi de asigurare care îşi propune să desfăşoare activităţi pe teritoriul său, să notifice doar nesistematic condiţiile poliţelor şi alte documente imprimate pe care îşi propune să le utilizeze, fără ca această solicitare să constituie o condiţie prealabilă pentru ca întreprinderea de asigurare să îşi desfăşoare activitatea.

Art. 155: Întreprinderi de asigurare care nu respectă dispoziţiile legale

(2)În cazul în care întreprinderea de asigurare în cauză nu ia măsurile necesare, autorităţile de supraveghere ale statului membru în cauză informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

(3)În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de statul membru de origine sau din cauza faptului că măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate sau lipsesc cu desăvârşire în statul membru în cauză, întreprinderea de asigurare continuă să încalce dispoziţiile legale în vigoare în statul membru gazdă autorităţile de supraveghere din statul membru gazdă după ce informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine, pot adopta măsurile adecvate pentru a preveni sau penaliza neregulile ulterioare, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, pentru a împiedica întreprinderea în cauză să mai încheie noi contracte de asigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

Art. 157: Impozitele pe prime

(1)Fără a aduce atingere unei armonizări ulterioare, fiecare contract de asigurare se află exclusiv sub rezerva impozitelor indirecte şi a taxelor parafiscale privind primele de asigurare din statul membru în care se află riscul sau este acoperit angajamentul.

Subsecţiunea 2:Reasigurare

Art. 158: Întreprinderi de reasigurare care nu respectă dispoziţiile legale

(1)În cazul în care autorităţile de supraveghere ale unui stat membru constată că o întreprindere de reasigurare ce are o sucursală sau îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii pe teritoriul respectivului stat membru nu respectă normele de drept intern care îi sunt aplicabile, ele invită întreprinderea în cauză să pună capăt acestei situaţii ilegale. În paralel, autorităţile în cauză informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

(2)În cazul în care, în ciuda măsurilor adoptate de autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine sau deoarece respectivele măsuri se dovedesc inadecvate, întreprinderea de reasigurare încalcă în continuare normele aplicabile în statul membru gazdă, autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă pot, după ce au informat autoritatea competentă a statului membru de origine, să adopte măsuri adecvate pentru a preveni sau sancţiona noi nereguli, în măsura în care acest lucru este absolut necesar, împiedicând întreprinderea de reasigurare să încheie în continuare noi contracte de reasigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

Secţiunea 4:Informaţii statistice

Art. 159: Informaţii statistice privind activităţile transfrontaliere

(b)pentru asigurări de viaţă, defalcat pe linii de activitate în conformitate cu actul delegat relevant.

Secţiunea 5:Regimul contractelor sucursalelor în cadrul procedurilor de lichidare

CAPITOLUL IX:Sucursale stabilite în cadrul comunităţii şi aparţinând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunităţii

Secţiunea 1 :Accesul la activitate

Art. 162: Principii de autorizare şi condiţii

(2)Un stat membru poate acorda o autorizaţie în cazul în care întreprinderea îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

Art. 163: Planul de afaceri al sucursalei

(1)Planul de afaceri al sucursalei menţionat la articolul 160 alineatul (2) litera (h) conţine următoarele:

(2)În plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1), planul de afaceri, include următoarele, pentru primele trei exerciţii financiare:

Art. 164: Transferul de portofoliu

(1)În conformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol să transfere întregile lor portofolii de contracte sau parte a acestora unei întreprinderi cesionare stabilită în acelaşi stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere ale statului membru în cauză sau, după caz, ale statului membru menţionat la articolul 167, certifică faptul că după preluarea transferului întreprinderea cesionară deţine fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf.

(2)În condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei întreprinderi de asigurare cu sediul central într-un alt stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în cauză certifică faptul că întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf, în cazul în care este luat în considerare transferul.

(3)În cazul în care în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statul membru autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul său şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei sucursale reglementate de prezentul capitol înfiinţată pe teritoriul altor state membre, se asigură că autorităţile de supraveghere din statul membru al întreprinderii cesionare sau, după caz, autorităţile de supraveghere din statul membru menţionat la articolul 167 certifică următoarele:

Art. 166: Cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim

(1)Fiecare stat membru impune sucursalelor înfiinţate pe teritoriul său o valoare a fondurilor proprii eligibile care constă în elementele menţionate la articolul 98 alineatul (3).

Art. 167: Avantaje pentru întreprinderile autorizate în mai multe state membre

(1)Orice întreprindere care a solicitat sau a obţinut o autorizaţie de la mai multe state membre poate solicita următoarele avantaje care pot fi acordate numai cumulativ:

(2)Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităţilor de supraveghere ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să declare autoritatea statului membru care în viitor urmează să verifice solvabilitatea întregii activităţi a sucursalelor înfiinţate în cadrul Comunităţii. Întreprinderea trebuie să îşi motiveze alegerea cu privire la autoritatea respectivă.

(3)Avantajele prevăzute la alineatul (1) se pot acorda numai cu acordul autorităţilor de supraveghere ale tuturor statelor membre în care solicitarea se depune.

Art. 168: Informaţii contabile, prudenţiale şi statistice şi întreprinderi în dificultate

Art. 169: Separarea activităţilor de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

(3)Orice stat membru care, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) al doilea paragraf, cere întreprinderilor stabilite pe teritoriul său să înceteze desfăşurarea simultană a activităţilor în care erau angajate la datele relevante menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf trebuie, de asemenea, să impună această cerinţă şi în cazul sucursalelor menţionate în prezenta secţiune, care sunt înfiinţate pe teritoriul său şi desfăşoară simultan ambele activităţi pe teritoriul în cauză.

Statele membre pot prevedea că sucursalele menţionate în prezenta secţiune, ale căror sedii centrale desfăşoară simultan ambele activităţi şi care la datele menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfăşurau pe teritoriul unui stat membru numai activităţile de asigurare de viaţă, îşi pot continua activitatea acolo. În cazul în care întreprinderea doreşte să desfăşoare activitate de asigurare generală pe teritoriul în cauză, aceasta poate desfăşura activitate de asigurare generală numai prin intermediul unei sucursale.

Art. 170: Retragerea autorizaţiei pentru întreprinderi autorizate în mai multe state membre

Secţiunea 2:Reasigurare

Art. 172: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de reasigurare

(2)În cazul în care criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al ţării terţe respective care se aplică activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent cu regimul stabilit la titlul I din prezenta directivă.

(4)Prin derogare de la alineatul (2) şi chiar dacă criteriile specificate în conformitate cu alineatul (1) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă ţara terţă respectivă a îndeplinit cel puţin următoarele criterii:

g)a instituit obligaţii privind secretul profesional pentru toate persoanele care acţionează în numele autorităţilor sale de supraveghere, în special privind schimbul de informaţii cu AEAPO şi cu autorităţile de supraveghere.

(5)Perioada limitată menţionată la alineatul (4) primul paragraf se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 1 ianuarie 2021.

(6)Contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4) beneficiază de acelaşi tratament ca cel stabilit la alineatul (3). Articolul 173 se aplică şi întreprinderilor de reasigurare care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4).

Art. 173: Interzicerea constituirii activelor ca garanţii

Statele membre nu menţin şi nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanţii de acoperire a rezervelor pentru prime şi pentru daune în curs, în cazul în care reasiguratorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare cu sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă în conformitate cu articolul 172.

Art. 175: Acorduri cu ţări terţe

(2)Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează în special garantarea, sub rezerva echivalenţei reglementării prudenţiale, a accesului efectiv al întreprinderilor de reasigurare la piaţa fiecărei părţi contractante, precum şi a recunoaşterii mutuale a normelor şi practicilor prudenţiale privind reasigurarea. Respectivele acorduri vizează, de asemenea, să permită:

CAPITOLUL X:Filialele întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare reglementate de legislaţia unei ţări terţe şi achiziţionările de participaţii de către astfel de întreprinderi

Art. 176: Informaţii care trebuie comunicate Comisiei şi AEAPO de către statele membre

În cazul în care o întreprindere care se află sub incidenţa legii dintr-o ţară terţă achiziţionează o participaţie într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în Uniune, astfel încât această întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar deveni o filială a respectivei întreprinderi de asigurare dintr-o ţară terţă, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine informează Comisia, AEAPO şi autorităţile de supraveghere din celelalte state membre.

Art. 177: Tratamentul rezervat de ţările terţe întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare comunitare

(2)Comisia transmite periodic Consiliului un raport de evaluare a tratamentului rezervat în ţările terţe întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în Comunitate, în ceea ce priveşte:

TITLUL II:DISPOZIŢII SPECIFICE PRIVIND ASIGURAREA ŞI REASIGURAREA

CAPITOLUL I:Legea şi condiţiile aplicabile contractelor de asigurare directă

Secţiunea 2:Asigurarea obligatorie

Art. 179: Obligaţii conexe

(4)Fiecare stat membru comunică Comisiei riscurile pentru care legislaţia sa impune asigurarea obligatorie, indicând următoarele:

b)elementele care trebuie să figureze în atestarea pe care întreprinderea de asigurare generală trebuie să o dea asiguratului, în cazul în care acel stat membru solicită o dovadă care să stabilească faptul că asigurarea obligatorie a fost îndeplinită.

Secţiunea 3:Interesul general

Art. 180: Interesul general

Secţiunea 4:Condiţiile contractelor de asigurare şi nivelul primelor

Art. 181: Asigurare generală

(1)Statele membre nu solicită aprobarea prealabilă sau comunicarea sistematică a condiţiilor generale sau speciale ale poliţelor de asigurare, a nivelului primelor sau formularelor şi altor documente imprimate pe care o întreprindere de asigurare îşi propune să le utilizeze în relaţiile cu deţinătorii de poliţe de asigurare.

Art. 182: Asigurare de viaţă

Secţiunea 5:Informaţii pentru deţinătorii de poliţe de asigurare

Subsecţiunea 1:Asigurarea generală

Art. 183: Informaţii generale pentru deţinătorii de poliţe de asigurare

(1)Înainte de încheierea contractului de asigurare generală, deţinătorul de poliţă de asigurare trebuie să fie informat de către întreprinderea de asigurare generală cu privire la următoarele:

b)faptul că părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă şi legea pe care asigurătorul îşi propune să o aleagă.

Art. 184: Informaţii suplimentare pentru asigurarea generală oferite în conformitate cu dreptul de stabilire sau cu libertatea de a presta servicii

(1)În cazul în care o asigurare generală este oferită în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, înaintea încheierii unui angajament, deţinătorul de poliţă de asigurare este informat asupra statului membru în care se află sediul central şi, după caz, asupra sucursalei cu care va fi încheiat contractul.

(2)Contractul sau orice alt document care asigură acoperirea riscurilor, precum şi oferta de asigurare în cazul în care este obligatorie pentru deţinătorul de poliţă de asigurare, indică adresa sediului central şi, după caz, a sucursalei întreprinderii de asigurare generală care asigură acoperirea.

Subsecţiunea 2:Asigurarea de viaţă

Art. 185: Informaţii pentru deţinătorii de poliţe de asigurare

(2)Se comunică următoarele informaţii privind întreprinderea de asigurare de viaţă:

(3)Se comunică următoarele informaţii privind angajamentul:

(5)Deţinătorul poliţei de asigurare este informat pe întreaga durată a contractului cu privire la următoarele informaţii:

d)în fiecare an, informaţii privind situaţia participării la beneficii;

În cazul în care, în ceea ce priveşte o ofertă de asigurare de viaţă sau încheierea unui contract de asigurare de viaţă, asigurătorul prezintă cifre privind valoarea eventualelor plăţi în afara plăţilor convenite prin contract şi mai mari decât acestea din urmă, asigurătorul oferă deţinătorului poliţei un exemplu de calcul în care este prevăzută eventuala plată la scadenţă, aplicând baza de calcul a primelor şi folosind trei rate diferite ale dobânzii. Aceasta nu se aplică asigurărilor temporare de viaţă şi contractelor pe termen limitat. Asigurătorul informează deţinătorul poliţei într-un mod clar şi cuprinzător că acest exemplu de calcul nu este decât aplicarea unui model de calcul bazat pe simple ipoteze şi că deţinătorul poliţei nu poate deduce din acest exemplu de calcul niciun drept contractual;

Art. 186: Perioada de anulare

(1)Statele membre prevăd ca deţinătorii de poliţe de asigurare care încheie contracte individuale de asigurare de viaţă să dispună de o perioadă între 14 şi 30 de zile de la data la care au fost informaţi de încheierea contractului în care să poată anula contractul în cauză.

CAPITOLUL II:Dispoziţii specifice asigurării generale

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Secţiunea 2:Coasigurarea comunitară

Art. 190: Operaţiunile de coasigurare comunitară

(1)Prezenta secţiune se aplică operaţiunilor de coasigurare comunitară reprezentate de acele operaţiuni de coasigurare comunitară care se referă la unul sau mai multe riscuri clasificate la clasele 3-16 din anexa I partea A şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

Art. 196: Cooperarea în ceea ce priveşte punerea în aplicare

Secţiunea 3:Asistenţă

Art. 197: Activităţi similare asistenţei turistice

Secţiunea 4:Asigurarea de protecţie juridică

Art. 198: Domeniul de aplicare al prezentei secţiuni

(1)Prezenta secţiune se aplică asigurării de protecţie juridică menţionate la clasa 17 din anexa I partea A, prin care o întreprindere de asigurare se angajează, contra plăţii unei prime, să suporte cheltuielile procedurii judiciare şi să furnizeze alte servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare, în special cu scopul de a:

(2)Prezenta secţiune nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:

c)în cazul în care un stat membru decide astfel, activităţii de asigurare de protecţie juridică desfăşurată de către un asigurător al asistenţei care îndeplineşte condiţiile următoare:

Art. 200: Gestionarea daunelor

(1)Statul membru de origine se asigură că întreprinderile de asigurare adoptă, în conformitate cu opţiunea aleasă de statul membru sau la alegerea proprie, în cazul în care statul membru convine astfel, cel puţin una dintre metodele de gestionare a daunelor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).

(2)Întreprinderile de asigurare trebuie să se asigure că niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea daunelor privind clasa de asigurare de protecţie juridică sau cu consultanţa juridică în legătură cu această gestionare nu desfăşoară în paralel o activitate similară într-o altă întreprindere care are legături financiare, comerciale sau administrative cu prima întreprindere de asigurare şi care practică una sau mai multe din celelalte clase de asigurare menţionate în anexa I.

(3)Întreprinderea de asigurare trebuie să încredinţeze administrarea daunelor în legătură cu asigurarea de protecţie juridică unei întreprinderi distincte din punct de vedere juridic. Întreprinderea respectivă trebuie să fie menţionată în contractul sau capitolul separat descris la articolul 199.

În cazul în care întreprinderea de asigurare distinctă din punct de vedere juridic are legături cu o întreprindere de asigurare care practică una sau mai multe dintre clasele de asigurare descrise la partea A din anexa I, membrii personalului întreprinderii distincte din punct de vedere juridic care gestionează cererile de despăgubire sau care oferă consultanţă juridică în legătură cu această gestionare nu pot desfăşura în paralel aceeaşi activitate sau una similară la cealaltă întreprindere de asigurare. Statele membre pot impune aceleaşi cerinţe membrilor organelor administrative, de conducere sau de control.

Art. 201: Libertatea de a alege avocatul

(1)Orice contract de asigurare de protecţie juridică prevede în mod explicit că:

Art. 202: Exceptarea de la libertatea de a alege avocatul

(1)Statele membre pot excepta asigurarea de protecţie juridică de la dispoziţiile articolului 201 alineatul (1), în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii:

Secţiunea 5:Asigurarea de sănătate

Art. 206: Asigurarea de sănătate ca alternativă la asigurările sociale

(1)Statele membre, în care contractele care acoperă riscurile din clasa 2 din anexa I partea A, se pot substitui parţial sau integral asigurării de sănătate furnizate de sistemul legal de asigurări sociale, pot solicita:

(2)Statele membre pot solicita ca tehnica de asigurare de sănătate menţionată la alineatul (1) să fie similară celei de asigurare de viaţă în cazul în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

e)contractul prevede posibilitatea ca deţinătorii de poliţe de asigurare să schimbe contractul cu unul nou în conformitate cu alineatul (1), propus de aceeaşi întreprindere de asigurare sau aceeaşi sucursală şi având în vedere drepturile pe care le-au dobândit.

Secţiunea 6:Asigurarea pentru accidente de muncă

CAPITOLUL III:Dispoziţii specifice asigurării de viaţă

Art. 209: Primele pentru activităţi noi

CAPITOLUL IV:Norme specifice reasigurării

Art. 210: Reasigurarea finită

(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), reasigurare finită înseamnă reasigurare în cadrul căreia pierderea potenţială maximă, exprimată drept riscul economic maxim transferat, care decurge dintr-un transfer semnificativ atât al riscului de subscriere, cât şi al riscului sincronizării, depăşeşte prima pe întreaga durată a contractului, pentru un cuantum limitat, însă important, în combinaţie cu cel puţin una dintre următoarele caracteristici:

Art. 211: Vehicule investiţionale

(2)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301^a prin care se precizează următoarele criterii conform cărora autorităţile de supraveghere acordă o aprobare:

(2¹)(2^a)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) şi (2), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a înfiinţării de vehicule investiţionale, precum şi la formatele şi machetele care trebuie folosite în sensul alineatului (2) litera (f).

(2²)(2^b)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) şi (2), AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru cooperarea şi schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere, în cazul în care vehiculul investiţional care preia riscuri de la o întreprindere de asigurare sau de reasigurare îşi are sediul în alt stat membru decât cel în care este autorizată întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

TITLUL III:SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP

CAPITOLUL I:Supravegherea la nivel de grup: definiţii, cazuri de aplicare, domeniu de aplicare şi niveluri

Secţiunea 1:Definiţii

Art. 212: Definiţii

(1)În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:

c)«grup» înseamnă un grup de întreprinderi care:

(i)se compune dintr-o întreprindere participativă, din filialele acesteia, din entităţile în care respectiva întreprindere participativă sau filialele acesteia deţin o participaţie şi din întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din grup, precum şi din întreprinderile legate între ele printr-o relaţie prevăzută la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi întreprinderile lor afiliate;

f)«holding de asigurare» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(vi)peste 50 % din cel puţin unul dintre următorii indicatori sunt asociaţi, în mod constant, cu filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte, holdinguri de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe ori întreprinderi care furnizează servicii auxiliare activităţii principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din grup, precum şi cu activităţi desfăşurate de întreprinderea însăşi care nu sunt legate de achiziţionarea sau deţinerea de participaţii în filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, atunci când aceste activităţi sunt de aceeaşi natură ca cele desfăşurate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare:

(2)De asemenea, în sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră drept întreprindere-mamă orice întreprindere care, în opinia respectivelor autorităţi de supraveghere, exercită în mod efectiv o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, inclusiv, în cazul în care această influenţă este exercitată prin coordonare centralizată, asupra deciziilor celeilalte întreprinderi.

(3)În sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră, de asemenea, drept un grup în înţelesul alineatului (1) litera (c), două sau mai multe întreprinderi care, în opinia autorităţilor de supraveghere, sunt administrate pe o bază unitară.

În cazul în care nu toate întreprinderile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat au sediul central în acelaşi stat membru, statele membre se asigură că numai autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 poate concluziona, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, că aceste întreprinderi formează un grup atunci când consideră că întreprinderile respective sunt administrate pe o bază unitară.

(4)Atunci când identifică o relaţie între cel puţin două întreprinderi menţionate la alineatele (2) şi (3), autorităţile de supraveghere iau în considerare toţi factorii următori:

(5)În cazul în care un grup este identificat pe baza alineatului (2) sau (3) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 furnizează întreprinderii desemnate drept întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) şi autorităţilor de supraveghere vizate o explicaţie detaliată a factorilor pe baza cărora se face această identificare.

Secţiunea 2:Cazuri de aplicare şi domeniu de aplicare

Art. 213: Cazuri de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(2)Statele membre se asigură că se aplică supravegherea la nivel de grup atunci când un grup include oricare dintre următoarele:

(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b), atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune este fie o întreprindere afiliată unei entităţi reglementate sau unui holding financiar mixt, fie este ea însăşi (el însuşi) o astfel de entitate sau un astfel de holding care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 din prezenta directivă şi/sau supravegherea tranzacţiilor intragrup menţionată la articolul 245 din prezenta directivă la nivelul respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt.

(5)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente atât în prezenta directivă, cât şi în Directiva 2013/36/UE, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, supraveghetorul grupului, de comun acord cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în sectorul bancar şi în sectorul serviciilor de investiţii, poate decide să aplice numai dispoziţiile din directivă privind sectorul cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

(6)Supraveghetorul grupului informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*) (ABE) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**) (AEAPO) cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatelor (4) şi (5). ABE, AEAPO şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (^***) (AEVMP), elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere (Comitetul comun), orientări generale menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare, pe care îl înaintează Comisiei în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor generale.

Art. 213^a: Utilizarea măsurilor de proporţionalitate la nivelul grupului

(1)Grupurile, în înţelesul articolului 212, care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) se clasifică drept grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate de către supraveghetorul de grup, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, în cazul în care îndeplinesc toate criteriile următoare la nivel de grup pentru ultimele două exerciţii financiare imediat anterioare acestei clasificări:

a)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare generală, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

b)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare de viaţă, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

e)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale calculate pe baza datelor consolidate:

(6)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

Art. 213^b: Dificultăţi privind supravegherea la nivel de grup

(1)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (b), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt se asigură că:

a)mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea prezentului titlu şi, în special, sunt eficace pentru:

b)organizarea structurală a grupului din care face parte holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu obstrucţionează şi nu împiedică în vreun fel supravegherea eficace a grupului şi a filialelor de asigurare şi de reasigurare din cadrul său, ţinând seama, în special, de:

(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu sunt îndeplinite, supraveghetorul grupului are competenţa de a solicita holdingului de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să modifice mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului.

În cazul în care condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus unor măsuri de supraveghere adecvate de către supraveghetorul grupului pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării cerinţelor stabilite în prezentul titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează ca supraveghetori ai grupului în conformitate cu articolul 247, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să structureze grupul într-un mod care să îi permită autorităţii de supraveghere relevante să exercite cu eficacitate supravegherea la nivel de grup. Autorităţile de supraveghere îşi exercită această competenţă numai în circumstanţe excepţionale, după consultarea EIOPA şi, după caz, a altor autorităţi de supraveghere implicate şi pun la dispoziţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt o justificare în acest sens.

(3)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) din prezenta directivă, dacă pentru un grup format din întreprinderi legate între ele printr-o relaţie în înţelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi din întreprinderile lor afiliate sau identificat în temeiul articolului 212 alineatul (3) din prezenta directivă organizarea structurală este de aşa natură încât obstrucţionează sau împiedică supravegherea eficace a grupului respectiv sau împiedică grupul respectiv să respecte prezentul titlu, grupul este supus unor măsuri de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi a integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării prezentului titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează în calitate de supraveghetori ai grupului în temeiul articolului 247 din prezenta directivă, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune înfiinţarea unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune sau a unei întreprinderi în Uniune care să exercite efectiv, prin coordonare centralizată, o influenţă dominantă asupra deciziilor, inclusiv financiare, ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care fac parte din grup. În acest caz, responsabilitatea pentru respectarea prezentului titlu îi revine holdingului de asigurare, holdingului financiar mixt sau întreprinderii în cauză care exercită efectiv o coordonare centralizată.

Art. 214: Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(1)Exercitarea supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 nu implică obligaţia ca autorităţile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat.

(2)În fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menţionată la articolul 213 în cazul în care:

c)includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.

Atunci când, într-un caz prevăzut la primul paragraf literele (b) sau (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autorităţile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informaţii care pot facilita supravegherea de către aceste autorităţi a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.

(3)În cazul în care excluderea uneia sau mai multor întreprinderi din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol ar avea ca rezultat un caz care nu ar declanşa aplicarea supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate înainte de a adopta decizia de excludere. O astfel de decizie se adoptă numai în circumstanţe excepţionale şi se justifică în mod corespunzător faţă de EIOPA şi, după caz, faţă de celelalte autorităţi de supraveghere vizate. Supraveghetorul grupului reevaluează cel puţin o dată pe an dacă decizia respectivă continuă să fie adecvată. În caz negativ, supraveghetorul grupului notifică EIOPA şi, după caz, celorlalte autorităţi de supraveghere vizate faptul că va începe să exercite supravegherea la nivel de grup.

Înainte de a exclude întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang de la supravegherea la nivel de grup în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate şi evaluează impactul pe care exercitarea supravegherii de grup la nivelul unei întreprinderi participative intermediare l-ar avea asupra solvabilităţii grupului. Mai precis, o astfel de excludere nu este posibilă dacă ar conduce la o îmbunătăţire semnificativă a solvabilităţii grupului.

Pentru a asigura o aplicare unitară şi consecventă a prezentului alineat, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanţele excepţionale menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sau cu privire la cazurile în care poate fi justificată excluderea întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv a holdingurilor de asigurare, din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup.

(4)Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3) de la prezentul articol, sfera grupului căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) se identifică în conformitate cu articolul 212.

În cazul în care un grup supus supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) este identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care o întreprindere-mamă sau o filială a grupului respectiv este şi întreprinderea participativă de cel mai înalt rang a unui alt grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c), se consideră că acest alt grup este inclus în sfera grupului identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3).

(6)În cazul în care desemnarea întreprinderii-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol ar implica dificultăţi semnificative în calea exercitării supravegherii la nivel de grup, în special în cazurile în care sediul central al întreprinderii nu este stabilit pe teritoriul statului membru al autorităţii de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 sau în cazul în care desemnarea ar duce la incapacitatea grupului de a respecta efectiv prezentul titlu, statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului are competenţa de a impune, după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză, desemnarea unei alte întreprinderi-mamă. Autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului justifică în mod corespunzător, faţă de grup şi faţă de celelalte autorităţi de supraveghere în cauză, decizia de a desemna o altă întreprindere-mamă.

În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) şi care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) nu desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, o întreprindere-mamă care urmează să fie responsabilă de respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi din grupul respectiv sunt considerate filiale.

c)numărul de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate fiecărei întreprinderi.

Secţiunea 3:Niveluri

Art. 215: Ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar

(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), este la rândul său o filială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, articolele 218-258 se aplică doar la nivelul principalei întreprinderi mamă de asigurare sau de reasigurare, al principalului holding mamă de asigurare sau al principalului holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune.

(2)În cazul în care principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare sau principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la alineatul (1), este o filială a unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 şi/sau supravegherea tranzacţiilor efectuate în interiorul grupului menţionată la articolul 245 la nivelul principalei întreprinderi mamă în cauză sau al holdingului principal în cauză.

Art. 216: Ultima întreprindere-mamă la nivel naţional

(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), nu are sediul social în acelaşi stat membru ca principala întreprindere mamă de la nivelul Uniunii menţionată la articolul 215, statele membre pot autoriza autorităţile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului şi a principalei întreprinderi mamă de la nivelul Uniunii în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare, principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt de la nivel naţional.

(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional şi în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 a obţinut, în conformitate cu articolul 231 sau cu articolul 233 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.

Într-o astfel de situaţie, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional se abate în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.

(6)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la alineatul (1), aceste autorităţi de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menţinută în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel naţional este o filială a ultimei întreprinderi-mamă la nivel comunitar menţionate la articolul 215, iar aceasta din urmă a obţinut, în conformitate cu articolul 237 sau cu articolul 243 permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.

Art. 217: Întreprinderea-mamă care acoperă mai multe state membre

(1)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la articolul 216, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autorităţile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere-mamă la nivel naţional afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui sub-grup care acoperă mai multe state membre.

CAPITOLUL II:Situaţia financiară

Secţiunea 1:Solvabilitatea la nivel de grup

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 218: Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup

Art. 219: Frecvenţa calculelor

(1)Supraveghetorul grupului se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt realizează cel puţin o dată pe an calculele menţionate la articolul 218 alineatele (2) şi (3).

Datele relevante acestui calcul şi rezultatele sale sunt transmise supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau, în cazul în care grupul nu are la conducere o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea din cadrul grupului desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi.

(2)Întreprinderea de asigurare, întreprinderea de reasigurare, holdingul de asigurare şi holdingul financiar mixt monitorizează în permanenţă cerinţa de capital de solvabilitate a grupului. În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate a grupului comunicate ultima dată, cerinţa de capital de solvabilitate a grupului este recalculată fără întârziere şi este comunicată supraveghetorului grupului.

Subsecţiunea 2:Alegerea metodei de calcul şi principii generale

Art. 220: Alegerea metodei

(2)Statele membre prevăd că solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se calculează după metoda 1, prevăzută la articolele 230-232.

Cu toate acestea, statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere, în cazul în care acestea îşi asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză şi a grupului însuşi, aplicarea, în cazul grupului respectiv, a metodei 2 în conformitate cu articolele 233 şi 234 sau, dacă aplicarea exclusivă a metodei 1 ar fi inadecvată, a unei combinaţii a metodelor 1 şi 2 în conformitate cu articolele 233a şi 234.

(3)Fără a aduce atingere tratamentului aplicat întreprinderilor menţionate la articolul 228 alineatul (1), autorităţile de supraveghere pot decide să aplice metoda 2 în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf de la prezentul articol numai întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe, holdingurilor de asigurare, holdingurilor financiare mixte şi holdingurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe.

Art. 221: Includerea cotei proporţionale

(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup ţine seama de cota proporţională deţinută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.

b)în cazul în care se utilizează metoda 2, partea de capital subscris deţinută, direct sau indirect, de către întreprinderea participativă.

(2)După consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi, supraveghetorul grupului determină cota proporţională care se ia în considerare în cazurile următoare:

Art. 222: Eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile

(1)Se interzice dubla utilizare a fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate între diferite întreprinderi de asigurare sau de reasigurare luate în considerare la acest calcul.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), elementele următoare pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate în cauză:

b)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menţionate la alineatul (2), nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate.

(5)Orice fonduri proprii eligibile ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, care fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităţilor de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calcul numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea respectivei întreprinderi afiliate.

Art. 223: Eliminarea creării de capital intragrup

(2)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup nu se ţine seama de fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, în cazul în care fondurile proprii eligibile în cauză rezultă din finanţarea reciprocă cu orice altă întreprindere afiliată respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.

Subsecţiunea 3:Aplicarea metodelor de calcul

Art. 225: Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate

Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul central într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilităţii la nivel de grup, calculul respectiv să ia în considerare, în ceea ce priveşte întreprinderea afiliată în cauză, cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, astfel cum sunt definite în celălalt stat membru.

Art. 226: Holdinguri de asigurare intermediare

(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deţine o participaţie într-o întreprindere de asigurare afiliată, într-o întreprindere de reasigurare afiliată, într-o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau într-o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ţine seama de situaţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt în cauză.

Exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul de asigurare intermediar sau holdingul financiar mixt intermediar este tratat ca şi cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la cerinţa de capital de solvabilitate şi ca şi cum ar fi supus condiţiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate.

(2)În cazul în care un holding de asigurare intermediar sau un holding financiar mixt intermediar deţine datorii subordonate sau alte fonduri proprii eligibile supuse limitelor în conformitate cu articolul 98, acestea sunt considerate drept fonduri proprii eligibile până la concurenţa valorilor calculate prin aplicarea limitelor stabilite la articolul 98 la totalul fondurilor proprii eligibile existente la nivel de grup în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup.

Art. 227: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe

(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, în conformitate cu articolul 233 şi articolul 233a, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Cu toate acestea, în cazul în care ţara terţă în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă să obţină o autorizaţie şi îi impune un regim de solvabilitate cel puţin echivalent cu cel prevăzut la titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce priveşte întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile din ţara terţă în cauză.

(2)În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de la prezentul articol, supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie iniţiativă, dacă regimul ţării terţe este cel puţin echivalent. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Supraveghetorul grupului, asistat de AEAPO, se consultă cu celelalte autorităţi de supraveghere în cauză înainte de a lua o decizie cu privire la echivalenţă. Decizia se ia în funcţie de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3). Supraveghetorul grupului nu poate lua, în ceea ce priveşte o ţară terţă, o decizie care se află în contradicţie cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva ţară terţă, cu excepţia cazului în care este necesar să se ţină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.

(4)Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul de supraveghere al ţării terţe respective este echivalent cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI.

(5)Prin derogare de la alineatul (4) şi chiar în cazul în care criteriile specificate în conformitate cu alineatul (3) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru perioada menţionată la alineatul (6), în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate care să determine dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI, în cazul în care:

(6)Perioada iniţială de echivalenţă temporară menţionată la alineatul (5) este de 10 ani, cu excepţia cazului în care, înainte de sfârşitul perioadei respective:

b)s-a adoptat un act delegat în conformitate cu alineatul (4) pentru a stabili că regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză a fost considerat echivalent cu cel stabilit la titlul I capitolul VI.

Art. 228: Tratamentul anumitor întreprinderi afiliate din alte sectoare financiare

(1)Indiferent de metoda utilizată în conformitate cu articolul 220 din prezenta directivă, pentru calcularea solvabilităţii la nivel de grup, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ia în considerare contribuţia următoarelor întreprinderi la fondurile proprii eligibile ale grupului şi la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului:

(2)Contribuţia întreprinderilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol la fondurile proprii eligibile ale grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din fondurile proprii ale tuturor întreprinderilor, respectivele fonduri proprii calculându-se după cum urmează:

e)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2016/2341.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, valoarea fondurilor proprii ale fiecărei întreprinderi afiliate care corespund rezervelor nedistribuibile şi altor elemente identificate de supraveghetorul grupului ca având o capacitate redusă de a acoperi pierderi, precum şi acţiunilor preferenţiale, conturilor subordonate ale membrilor societăţii mutuale, datoriilor subordonate şi creanţelor privind impozitul amânat, care sunt incluse în fondurile proprii care depăşesc cerinţele de capital calculate în conformitate cu alineatul (3), nu se ia în considerare decât în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă este în măsură să justifice, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că elementele respective pot fi puse la dispoziţie pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate a grupului. La stabilirea componenţei fondurilor proprii excedentare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ţine seama de faptul că anumite cerinţe ale unor întreprinderi afiliate pot fi îndeplinite numai cu fonduri proprii de nivel 1 de bază sau cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3)Contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din cerinţa de capital sau din cerinţa de capital noţională ale tuturor întreprinderilor afiliate. Respectiva cerinţă de capital sau cerinţă de capital noţională se calculează după cum urmează:

a)pentru întreprinderile afiliate menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu următoarele:

1.suma cerinţei stabilite la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei de amortizor combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe;

2.suma cerinţelor prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, stabilită la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe, în măsura în care cerinţele respective trebuie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;

(4)În cazul în care mai multe întreprinderi afiliate menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol formează un subgrup supus unei cerinţe de capital pe bază consolidată în conformitate cu una dintre directivele sau cu unul dintre regulamentele menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, inclusiv în cazul în care un holding financiar în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau un holding financiar mixt este o filială a unui grup, supraveghetorul grupului poate impune calcularea contribuţiei respectivelor întreprinderi afiliate la fondurile proprii eligibile ale grupului ca fiind cota proporţională din fondurile proprii ale subgrupului respectiv, în locul aplicării alineatului (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol pentru fiecare întreprindere care aparţine subgrupului respectiv. În acest caz, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă calculează, de asemenea, contribuţia respectivelor întreprinderi afiliate la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului ca fiind cota proporţională din cerinţa de capital a subgrupului respectiv, în loc să aplice alineatul (3) literele (a)-(e) de la prezentul articol fiecărei întreprinderi care aparţine subgrupului respectiv. Toate instituţiile financiare în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare în înţelesul punctului 18 de la alineatul respectiv, care intră în sfera subgrupului sunt incluse în calculul cerinţelor de fonduri proprii şi de capital ale subgrupului.

Art. 229: Indisponibilitatea informaţiilor necesare

În cazul în care autorităţile de supraveghere interesate nu dispun de informaţiile necesare în vederea calculării solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul central într-un stat membru sau într-o ţară terţă, valoarea contabilă a respectivei întreprinderii în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

Art. 229^a: Calcule simplificate

Subsecţiunea 4:Metode de calcul

Art. 230: Metoda 1 (metoda implicită): metoda bazată pe consolidarea contabilă

(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se efectuează pe baza situaţiilor financiare consolidate.

b)suma cerinţei de capital de solvabilitate la nivel de grup, calculată pe baza datelor consolidate, şi a contribuţiei întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

(2)Cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup bazată pe date consolidate (cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului) se calculează fie pe baza unei formule standard, fie a unui model intern aprobat, într-un mod compatibil cu principiile generale cuprinse în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2 şi, respectiv, în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 3.

c)cota proporţională din cerinţele de capital locale, la care ar fi retrasă autorizaţia, pentru întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe.

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatul (1) şi alineatul (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».

Art. 231: Modelul intern al grupului

(1)În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune şi, după caz, pentru a stabili condiţiile în care se acordă o astfel de permisiune.

Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere, inclusiv EIOPA, cu privire la primirea cererii şi transmite cererea completă, inclusiv documentaţia prezentată de întreprindere, membrilor respectivi fără întârziere. La solicitarea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(3)Dacă, în termenul de şase luni menţionat la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.

(6)În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de şase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.

(7)În cazul în care una dintre autorităţile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menţionat.

În circumstanţe excepţionale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să îşi calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menţionate la titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) şi (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.

Art. 232: Majorarea de capital al grupului

b)o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate este impusă de autorităţile de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 37 şi 231 alineatul (7).

Art. 233: Metoda 2 (metoda alternativă): Metoda deducerii şi agregării

(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa între:

(2)Fondurile proprii eligibile ale întregului grup sunt reprezentate de suma dintre:

(3)Cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului este reprezentată de suma dintre:

(4)În cazul în care participaţia în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate constă, integral sau parţial, într-o proprietate indirectă, atunci valoarea participaţiei întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate include valoarea unei astfel de proprietăţi indirecte, ţinându-se seama de interesele succesive relevante, iar elementele menţionate la alineatul (2) litera (b) şi la alineatul (3) litera (b) includ cotele proporţionale corespunzătoare din fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate şi, respectiv, din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

(6)Pentru a determina dacă cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată astfel cum se stabileşte la alineatul (3), reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, autorităţile de supraveghere interesate trebuie să acorde o atenţie deosebită oricăror riscuri specifice existente la nivel de grup, care nu ar fi acoperite suficient, fiind dificil de cuantificat.

Art. 233^a: Combinarea metodelor 1 şi 2

(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa dintre:

a)suma următoarelor elemente:

b)suma următoarelor elemente:

(3)În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) şi al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participaţiile deţinute în întreprinderile afiliate menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 nu se includ în datele consolidate.

În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, dacă valoarea participaţiilor deţinute în întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 depăşeşte cota proporţională din propria cerinţă de capital de solvabilitate a întreprinderilor respective, excedentul se include în datele consolidate atunci când se calculează senzitivitatea activelor şi obligaţiilor la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar («risc de modificare a ratei de schimb valutar»). Cu toate acestea, nu se poate presupune că valoarea respectivelor participaţii este sensibilă la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale acţiunilor («risc de devalorizare a acţiunilor»).

(6)Cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului se calculează în conformitate cu articolul 230 alineatul (2).

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatele (1) şi (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».

(7)Pentru a se determina dacă valoarea calculată la alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2, autorităţile de supraveghere în cauză acordă o atenţie deosebită riscurilor specifice existente la nivel de grup care, fiind dificil de cuantificat, nu ar fi acoperite suficient.

În cazul în care profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, menţionată la articolul 233 alineatul (3), se poate impune o majorare de capital de solvabilitate faţă de valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.

Art. 233^b: Deţineri de acţiuni pe termen lung la nivel de grup

Art. 234: Acte delegate privind principiile tehnice şi metodele prevăzute la articolele 220-229, privind abordarea simplificată prevăzută la articolul 229a şi privind aplicarea articolelor 230-233a

Subsecţiunea 5:Subsecţiunea 5: Supravegherea solvabilităţii unui grup de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Art. 235: Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt

Subsecţiunea 6:Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor

Art. 236: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: condiţii

Art. 237: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea

(1)În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidenţa normelor stabilite la articolele 238 şi 239, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată şi pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiţii necesare pentru obţinerea unei astfel de permisiuni.

(3)Dacă, în perioada de trei luni menţionată la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.

(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menţionate la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

(6)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.

Art. 238: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: determinarea cerinţei de capital de solvabilitate

(2)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza unui model intern aprobat la nivel de grup în conformitate cu articolul 231 şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la acest model intern şi atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate propune să se fixeze, în cazurile menţionate la articolul 37, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor şi comunică motivele unor astfel de propuneri atât filialei, cât şi colegiului supraveghetorilor.

(3)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza formulei standard şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard şi atât timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, în situaţii excepţionale, autoritatea respectivă poate propune să i se solicite întreprinderii să înlocuiască un subset al parametrilor utilizaţi în calcularea formulei standard cu parametri specifici întreprinderilor respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea generală", "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", astfel cum este prevăzut la articolul 110, sau, în cazurile menţionate la articolul 37, să fixeze o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu se pun de acord, oricare dintre părţi poate, în termen de o lună de la propunerea autorităţii de supraveghere, să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, AEAPO poate să acţioneze în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat şi ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii. Termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de o lună menţionat în prezentul paragraf sau după ce s-a ajuns la un acord în colegiu în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Art. 239: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate şi a cerinţei de capital minim

(1)În cazul nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi fără a aduce atingere articolului 138, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor planul de redresare prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de şase luni de la de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(2)Atunci când autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala identifică, în conformitate cu articolul 136, deteriorarea condiţiilor financiare, aceasta notifică fără întârziere colegiul supraveghetorilor măsurile pe care le propune. Exceptând situaţiile de urgenţă, măsurile ce urmează să fie luate se discută în cadrul colegiului supraveghetorilor.

(3)În cazul nerespectării cerinţei de capital minim şi fără a aduce atingere articolului 139, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor, sistemul de finanţare pe termen scurt prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de trei luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital minim, a nivelului fondurilor proprii eligibile care îndeplineşte cerinţa de capital minim sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital minim. Colegiul supraveghetorilor este informat, de asemenea, cu privire la orice măsuri luate pentru aplicarea cerinţei de capital minim la nivelul filialei.

(4)Autoritatea de supraveghere sau supraveghetorul grupului poate transmite chestiunea şi solicita asistenţa AEAPO, conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu convin asupra oricărora dintre următoarele:

b)asupra aprobării măsurilor propuse în termenul de o lună menţionat la alineatul (2).

Art. 240: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru o filială

(1)Normele prevăzute la articolele 238 şi 239 încetează să se aplice în următoarele cazuri:

c)condiţiile menţionate la articolul 236 literele (c) şi (d) nu mai sunt îndeplinite.

Art. 241: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acte delegate

Art. 242: Reexaminare

(2)Până la 31 decembrie 2018, Comisia evaluează beneficiile intensificării supravegherii la nivel de grup şi beneficiile gestionării capitalului în cadrul unui grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare incluzând o trimitere la COM(2008)0119 şi la raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului European cu privire la această propunere, din 16 octombrie 2008 (A6-0413/2008). Evaluarea ar trebui să cuprindă măsuri posibile de sporire a unei gestionări transfrontaliere solide a grupurilor de asigurare, mai ales a managementului riscurilor şi activelor. În evaluarea sa, Comisia ţine seama, printre altele, de noile evoluţii şi progrese în ceea ce priveşte:

Secţiunea 2:Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup

Art. 244: Supravegherea concentrării riscurilor

(2)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare sau holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puţin anuale, cu privire la orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivel de grup, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

Informaţiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ele se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparţinând grupului care este desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului.

(3)Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului, identifică tipul de riscuri pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le declare în orice circumstanţe.

(5)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte supravegherea concentrărilor de riscuri, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a concentrărilor semnificative de riscuri şi de stabilire a pragurilor corespunzătoare în sensul alineatului (3).

(6)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la formatele şi machetele pentru raportarea unor astfel de concentrări de riscuri în sensul alineatului (2).

Art. 245: Supravegherea tranzacţiilor intragrup

(2)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puţin anuale, cu privire la orice tranzacţie intragrup importantă efectuată de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului, inclusiv cele efectuate cu o persoană fizică având legături strânse cu oricare întreprindere din cadrul grupului, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

Informaţiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, acestea se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparţinând grupului care este desemnată de către supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului.

Secţiunea 3:Managementul riscurilor şi controlul intern

Art. 246: Supravegherea sistemului de guvernanţă

(1)Cerinţele enunţate în titlul I capitolul IV secţiunea 2 se aplică mutatis mutandis la nivel de grup. Sistemul de guvernanţă al grupului acoperă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare participative, holdingurile-mamă de asigurare sau holdingurile-mamă financiare mixte, precum şi toate întreprinderile afiliate din sfera grupului în înţelesul articolului 212 care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c). Sistemul de guvernanţă al grupului acoperă, de asemenea, toate întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau de filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din acelaşi grup.

Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii-mamă de asigurare sau de reasigurare de cel mai înalt rang, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt cu sediul central în Uniune sau al întreprinderii-mamă desemnate în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) îi revine răspunderea finală pentru respectarea, de către grupul căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. Organul administrativ, de conducere sau de control al fiecărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului continuă să fie responsabil cu respectarea tuturor cerinţelor de către întreprinderea respectivă, astfel cum se specifică la articolul 40 şi la articolul 213 alineatul (1) al doilea paragraf.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), mecanismele de control intern ale unui grup cuprind cel puţin următoarele:

b)proceduri riguroase de raportare şi de contabilitate, pentru a monitoriza şi a gestiona tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor.

(4)Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să efectueze, la nivelul grupului, evaluarea prevăzută la articolul 45. Autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii efectuată la nivel de grup acoperă cel puţin toate activităţile de asigurare şi de reasigurare desfăşurate în cadrul grupului, precum şi activităţile semnificative care nu sunt legate de asigurări. Autoevaluarea acoperă, de asemenea, riscurile care decurg din respectivele activităţi şi la care grupul este sau ar putea fi expus, precum şi interdependenţele acestora. Autoevaluarea este supusă procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului, în conformitate cu capitolul III.

Atunci când calculul solvabilităţii la nivel de grup se face în conformitate cu metoda nr. 1 menţionată la articolul 230, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt facilitează supraveghetorului grupului o bună înţelegere a diferenţei dintre suma cerinţelor de capital de solvabilitate a tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup şi cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.

(5)Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să se asigure că grupul dispune de mecanisme de guvernanţă adecvate, care includ o structură organizaţională clară, cu responsabilităţi bine definite, transparente şi consecvente şi o separare a atribuţiilor în cadrul grupului. Sistemul de guvernanţă al grupului depune eforturi pentru a preveni conflictele de interese şi gestionează conflictele de interese care nu pot fi prevenite.

Statele membre impun unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative, unui holding de asigurare sau holdingului financiar mixt să identifice persoanele care deţin alte funcţii-cheie în cadrul grupului de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c). Organul administrativ, de conducere sau de control menţionat la alineatul (1) al treilea paragraf de la prezentul articol este responsabil pentru activităţile desfăşurate de persoanele respective.

În cazul în care persoanele care conduc efectiv un grup de asigurare sau de reasigurare sau deţin alte funcţii-cheie sunt, de asemenea, persoanele care conduc efectiv una sau mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau alte întreprinderi afiliate ori care deţin alte funcţii-cheie în cadrul oricăreia dintre aceste întreprinderi, întreprinderea participativă se asigură că rolurile şi responsabilităţile la nivel de grup sunt separate în mod clar de cele aplicabile la nivelul fiecărei întreprinderi în parte.

CAPITOLUL II^A:NORME MACROPRUDENŢIALE LA NIVEL DE GRUP

Art. 246^a: Managementul riscului de lichiditate la nivel de grup

(2)Prin derogare de la articolul 144a, statele membre se asigură că filialele de asigurare sau de reasigurare incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de întocmire şi actualizare a unui plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual ori de câte ori planul de management al riscului de lichiditate prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol acoperă managementul lichidităţii şi necesităţile de lichiditate pentru filialele în cauză.

(3)În pofida alineatului (2), autorităţile de supraveghere pot impune unei filiale de asigurare sau de reasigurare să întocmească şi să actualizeze un plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual de fiecare dată când constată o anumită vulnerabilitate în materie de lichiditate sau când planul de gestionare a lichidităţii la nivel de grup nu include informaţii adecvate pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala le solicită întreprinderilor comparabile în scopul monitorizării poziţiei lichidităţii lor.

(4)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conţinutul planului de management al riscului de lichiditate la nivel de grup şi frecvenţa de actualizare a acestuia. EIOPA înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

CAPITOLUL III:Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup

Art. 247: Supraveghetorul grupului

(2)În cazul în care aceeaşi autoritate de supraveghere este competentă pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup, sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de respectiva autoritate de supraveghere.

b)în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de următoarea autoritate de supraveghere:

(ii)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt, iar una dintre aceste întreprinderi a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;

(iv)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt şi niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanţului; sau

(3)În anumite cazuri, la cererea oricărei alte autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză pot să adopte o decizie comună prin care să acorde derogări de la criteriile enunţate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi neadecvată, ţinând seama de structura grupului şi de importanţa relativă a activităţilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în diferite ţări, şi să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.

(4)Dacă, în cursul perioadei de trei luni menţionate la alineatul (3) al treilea paragraf, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţile de supraveghere respective îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să ia o decizie comună în conformitate cu decizia AEAPO. Această decizie comună este considerată determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

Art. 248: Drepturi şi obligaţii ale supraveghetorului grupului şi ale celorlalţi supraveghetori Colegiul supraveghetorilor

(1)Drepturile şi obligaţiile care îi revin supraveghetorului grupului în ceea ce priveşte supravegherea la nivel de grup cuprind următoarele:

(2)În scopul de a facilita îndeplinirea sarcinilor de către supraveghetorul grupului, menţionate la alineatul (1), se instituie un colegiu al supraveghetorilor, prezidat de supraveghetorul grupului.

Dacă supraveghetorul grupului nu îşi îndeplineşte sarcinile menţionate la alineatul (1) sau dacă membrii colegiului supraveghetorilor nu cooperează în măsura în care trebuie să o facă în conformitate cu acest alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere implicate poate să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.

(3)Colegiul supraveghetorilor este alcătuit din supraveghetorul grupului, autorităţile de supraveghere din toate statele membre în care sunt situate sediile centrale ale tuturor întreprinderilor filiale şi AEAPO, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(4)Fără a aduce atingere oricăror măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă, constituirea şi funcţionarea colegiilor supraveghetorilor se bazează pe proceduri de coordonare stabilite de supraveghetorul grupului şi de celelalte autorităţi de supraveghere interesate.

În cazul unor opinii divergente privind acordurile de coordonare, orice membru al colegiului supraveghetorilor poate sesiza AEAPO cu privire la chestiunea respectivă, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat. Supraveghetorul grupului ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Supraveghetorul grupului transmite decizia celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.

(5)Fără a aduce atingere niciunei măsuri adoptate în temeiul prezentei directive, procedurile de coordonare menţionate la alineatul (4) precizează procedurile pentru:

Fără a aduce atingere drepturilor şi îndatoririlor atribuite prin prezenta directivă supraveghetorului grupului şi celorlalte autorităţi de supraveghere, acordurile de coordonare pot atribui supraveghetorului grupului, celorlalte autorităţi de supraveghere sau AEAPO sarcini suplimentare în cazul în care acest lucru duce la o supraveghere mai eficientă a grupului şi nu afectează activităţile de supraveghere ale membrilor colegiului supraveghetorilor în privinţa responsabilităţilor lor individuale.

(6)AEAPO elaborează ghiduri pentru funcţionarea operaţională a colegiilor supraveghetorilor pe baza unor analize complete ale activităţii lor pentru a evalua nivelul de convergenţă dintre acestea. Astfel de evaluări se efectuează cel puţin o dată la trei ani. Statele membre se asigură că supraveghetorul grupului transmite AEAPO informaţiile privind funcţionarea colegiului supraveghetorilor şi orice dificultate întâmpinată care este relevantă pentru evaluări.

(7)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări cu privire la coordonarea supravegherii la nivel de grup în sensul alineatelor (1)-(6).

Art. 249: Cooperarea şi schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere

(1)Autorităţile responsabile cu supravegherea fiecărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup colaborează îndeaproape cu supraveghetorul grupului, în special în cazurile în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare întâmpină dificultăţi financiare.

Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, au la dispoziţie aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă sunt sau nu stabilite în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere interesate şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii adecvate imediat ce acestea sunt disponibile. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.

Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, dispun de aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă au sau nu sediul în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere în cauză şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii relevante imediat ce acestea sunt disponibile sau fac schimb de informaţii la cerere. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.

(1¹)(1^a)Dacă o autoritate de supraveghere nu a comunicat informaţii relevante sau o cerere de cooperare, în special în scopul unui schimb de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns în termen de două săptămâni, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO.

(2)Autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderilor individuale de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup şi supraveghetorul grupului solicită fiecare imediat o reuniune a tuturor autorităţilor de supraveghere implicate în supravegherea la nivel de grup, cel puţin atunci când apare una dintre următoarele situaţii:

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:

(4)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele pentru transmiterea informaţiilor către supraveghetorul grupului, precum şi pentru procedura de cooperare şi schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere conform dispoziţiilor prezentului articol.

Art. 250: Consultarea între autorităţile de supraveghere

(1)Fără a aduce atingere articolului 248, în cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză se consultă reciproc în cadrul colegiului supraveghetorilor, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele aspecte:

c)sancţiuni majore sau măsuri excepţionale luate de autorităţile de supraveghere, inclusiv impunerea unei majorări de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate în temeiul articolului 37 şi impunerea oricărei limitări a utilizării unui model intern pentru calcularea cerinţei de capital de solvabilitate în temeiul titlului I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.

Art. 251: Cereri din partea supraveghetorului grupului adresate altor autorităţi de supraveghere

Art. 252: Cooperarea cu autorităţile responsabile de instituţiile de credit şi întreprinderile de investiţii

Art. 253: Secretul profesional şi confidenţialitatea

Art. 254: Accesul la informaţii

(2)Statele membre prevăd ca autorităţile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informaţie relevantă pentru scopul respectivei supravegheri, indiferent de natura întreprinderii respective. Articolul 35 alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis.

Art. 255: Verificarea informaţiilor

(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor de supraveghere pot să desfăşoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la faţa locului ale informaţiilor menţionate la articolul 254 în incinta oricăror dintre următoarele întreprinderi:

(2)În cazul în care, în anumite cazuri, autorităţile de supraveghere doresc să verifice informaţiile cu privire la o întreprindere, reglementată sau nu, care face parte dintr-un grup şi este situată într-un alt stat membru, acestea solicită autorităţilor de supraveghere din acel alt stat membru să efectueze verificarea.

Dacă solicitării adresate unei alte autorităţi de supraveghere de a efectua o verificare în conformitate cu dispoziţiile prezentului alineat nu i s-a dat curs în termen de două săptămâni sau dacă autoritatea de supraveghere respectivă nu poate să îşi exercite dreptul de a participa în conformitate cu al treilea paragraf, autoritatea solicitantă poate înainta chestiunea AEAPO şi poate solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

Art. 256: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să facă public anual un raport privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup. Respectivul raport conţine informaţii referitoare la grup adresate altor profesionişti din piaţă, astfel cum se menţionează la articolul 51 alineatul (1b). Articolele 51, 53, 54 şi 55 se aplică mutatis mutandis.

(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, poate prezenta un singur raport privind solvabilitatea şi situaţia sa financiară, care să cuprindă următoarele:

(5)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele, precum şi modalitatea de publicare a raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului conform dispoziţiilor din prezentul articol.

Art. 256^b: Raportul periodic de supraveghere la nivel de grup

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să prezinte anual supraveghetorului grupului un raport periodic de supraveghere la nivel de grup. Articolul 35 alineatul (5a) primul paragraf şi al doilea paragraf litera (a) se aplică mutatis mutandis.

(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt poate, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, să prezinte un raport periodic unic de supraveghere, care să cuprindă următoarele:

b)informaţiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă individual, se raportează în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a) şi nu pot să fie mai reduse decât cele care ar fi transmise de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care prezintă un raport periodic de supraveghere în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a).

Înainte de a-şi da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului îi consultă pe membrii colegiului supraveghetorilor şi ţine seama de toate punctele de vedere şi rezervele acestora. Lipsa unui acord din partea autorităţilor naţionale de supraveghere în cauză se justifică în mod corespunzător. În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat în conformitate cu prezentul alineat este aprobat de colegiul supraveghetorilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare în parte transmite raportul periodic unic de supraveghere autorităţii de supraveghere. Fiecare autoritate de supraveghere are competenţa de a supraveghea partea din raportul periodic unic de supraveghere care este specifică filialei relevante.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului identifică vreo neconformitate cu articolul 35 alineatul (5a) sau solicită vreo modificare ori clarificare cu privire la raportul periodic unic de supraveghere, autoritatea respectivă informează, de asemenea, colegiul supraveghetorilor, iar supraveghetorul grupului transmite aceeaşi solicitare întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt.

Art. 256^c: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţa de audit

(2)Un raport separat, care include identificarea nivelului de asigurare, precum şi rezultatele auditului şi care este întocmit de firma de audit, se prezintă autorităţii de supraveghere a grupului împreună cu raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup menţionat la articolul 256 alineatul (1) sau raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2) întocmit de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt.

Art. 257: Cerinţe de competenţă profesională şi probitate morală pentru persoanele care conduc efectiv un holding de asigurare sau un holding financiar mixt sau care deţin alte funcţii-cheie

Art. 258: Măsuri de punere în aplicare

(1)Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup nu respectă cerinţele prevăzute la articolele 218-246 sau în cazul în care cerinţele sunt îndeplinite, dar solvabilitatea poate fi totuşi pusă în pericol sau în cazul în care tranzacţiile în interiorul grupului sau concentrările riscurilor reprezintă o ameninţare la adresa situaţiei financiare a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, măsurile necesare pentru a remedia situaţia cât mai repede posibil sunt adoptate de către:

b)autorităţile de supraveghere, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.

(2)Autorităţilor de supraveghere li se conferă toate competenţele de supraveghere în vederea adoptării de măsuri în legătură cu holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte, care sunt necesare pentru a se asigura că grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) respectă toate cerinţele stabilite în prezentul titlu. Aceste competenţe includ competenţele generale de supraveghere menţionate la articolul 34.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale de drept penal, statele membre impun sancţiuni sau adoptă măsuri în ceea ce priveşte holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte care încalcă actele cu putere de lege, alte dispoziţii legale şi actele administrative adoptate pentru transpunerea prezentului titlu sau în ceea ce priveşte persoanele care conduc efectiv societăţile respective. Autorităţile de supraveghere colaborează strâns pentru a garanta că sancţiunile sau măsurile respective sunt eficace, mai ales atunci când administraţia centrală sau sediul principal al unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt nu se află în statul membru în care se află sediul său central.

(2¹)În cazul în care supraveghetorul grupului a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 213b alineatul (1), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezentul titlu. În cazul unui holding financiar mixt, măsurile de supraveghere ţin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar în ansamblu, precum şi asupra întreprinderilor reglementate afiliate ale acestuia.

(2²)În sensul alineatelor (1) şi (2a) de la prezentul articol, statele membre se asigură că măsurile de supraveghere care pot fi aplicate holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte includ cel puţin următoarele:

Art. 259: Raportarea de către AEAPO

(2)AEAPO informează, printre altele, cu privire la toate situaţiile semnificative şi relevante, întâmpinate în activităţile de supraveghere şi cu privire la cooperarea dintre supraveghetori în cadrul titlului III, în special în ceea ce priveşte:

CAPITOLUL IV:Ţări terţe

Art. 260: Întreprinderile-mamă din afara Uniunii: verificarea echivalenţei

(1)În cazul menţionat la articolul 213 alineatul (2) litera (c), autorităţile de supraveghere implicate verifică dacă întreprinderile de asigurare şi de reasigurare a căror întreprindere-mamă îşi are sediul central în afara Uniunii fac obiectul unei supravegheri efectuate de către autoritatea de supraveghere a ţării terţe, echivalente cu supravegherea la nivel de grup prevăzută la prezentul titlu în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b).

În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (5) de la prezentul articol, verificarea se efectuează de către autoritatea de supraveghere care ar fi supraveghetorul grupului, dacă s-ar aplica criteriile enunţate la articolul 247 alineatul (2) (denumită în continuare «supraveghetor în exerciţiu al grupului»), fie la cererea întreprinderii-mamă sau a oricărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare autorizate în Uniune, fie din proprie iniţiativă. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul în exerciţiu al grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Înainte de a lua o decizie privind echivalenţa în cadrul verificării, supraveghetorul în exerciţiu al grupului se consultă, asistat de AEAPO, cu celelalte autorităţi de supraveghere în cauză. Decizia se ia în funcţie de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2). Supraveghetorul în exerciţiu al grupului nu poate lua în ceea ce priveşte o ţară terţă o decizie care se află în contradicţie cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva ţară terţă, cu excepţia cazului în care este necesar să se ţină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit în titlul I şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.

(3)Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul prudenţial al ţării terţe respective este echivalent cu regimul stabilit la prezentul titlu.

(5)Prin derogare de la alineatul (3) şi chiar dacă criteriile specificate la alineatul (2) nu au fost îndeplinite, Comisia poate adopta, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, acte delegate care să determine dacă regimul prudenţial al unei ţări terţe aplicat întreprinderilor a căror întreprindere-mamă are sediul central în afara Uniunii la 1 ianuarie 2014 este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă ţara terţă respectivă a îndeplinit cel puţin următoarele criterii:

(7)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), se adoptă un act delegat care determină că regimul prudenţial al unei ţări terţe este temporar echivalent, statele membre aplică articolul 261, cu excepţia cazului în care există o întreprindere de asigurare sau reasigurare situată într-un stat membru cu un total al bilanţului care depăşeşte totalul bilanţului întreprinderii-mamă situate în afara Uniunii. În această situaţie, sarcina supraveghetorului grupului este îndeplinită de supraveghetorul în exerciţiu al grupului.

Art. 262: Întreprinderi mamă înregistrate într-o ţară terţă: lipsa echivalenţei

(1)În absenţa supravegherii echivalente, astfel cum este menţionată la articolul 260 sau atunci când un stat membru nu aplică articolul 261 în cazul echivalenţei temporare în conformitate cu articolul 260 alineatul (7), statul membru respectiv aplică în cazul întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c), oricare dintre următoarele:

b)una dintre metodele stabilite la alineatul (3).

(2)Statele membre permit autorităţilor lor de supraveghere să aplice alte metode care asigură o supraveghere adecvată a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c). Respectivele metode se aprobă de către supraveghetorul grupului, identificat în conformitate cu articolul 247, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.

b)evaluarea şi monitorizarea riscurilor care prezentate de întreprinderi atât din interiorul, cât şi din afara Uniunii şi limitarea riscului de contagiune de la respectivele întreprinderi şi alte întreprinderi nereglementate la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi la subgrupul a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, astfel cum se menţionează la articolul 215, în cazul în care există un astfel de subgrup.

(3)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere în cauză pot, în special, să aplice una sau mai multe dintre următoarele metode întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte care fac parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c):

c)în cazul în care mai multe întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup formează un subgrup a cărui întreprindere-mamă are sediul central în Uniune, pe lângă aplicarea prezentului titlu în cazul acestui subgrup, adoptarea de măsuri suplimentare sau impunerea de cerinţe suplimentare, inclusiv cerinţele menţionate la literele (d), (e) şi (f) de la prezentul paragraf şi supravegherea consolidată a concentrării riscurilor în înţelesul articolului 244 şi a tranzacţiilor intragrup în înţelesul articolului 245, cu scopul atingerii obiectivului menţionat la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) de la prezentul articol;

e)interzicerea, limitarea, restricţionarea, monitorizarea sau impunerea notificării prealabile a tranzacţiilor, inclusiv a distribuirilor de dividende şi a principalului aferent datoriilor subordonate, în cazul în care astfel de tranzacţii constituie sau ar putea pune în pericol poziţia financiară sau solvabilitatea întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi implică, pe de o parte, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune şi, pe de altă parte, o întreprindere care aparţine grupului şi care are sediul central în afara Uniunii; în cazul în care supraveghetorul grupului din Uniune nu este una dintre autorităţile de supraveghere din statul membru în care are sediul central o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, supraveghetorul grupului din Uniune informează respectivele autorităţi de supraveghere cu privire la constatările sale, pentru ca autorităţile în cauză să poată lua măsurile corespunzătoare;

Art. 263: Întreprinderi-mamă din afara Comunităţii: niveluri

În cazul în care întreprinderea mamă menţionată la articolul 260 este ea însăşi filiala unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul social într-o ţară terţă sau a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, statele membre aplică verificarea prevăzută la articolul 260 numai la nivelul principalei întreprinderi mamă care este un holding de asigurare dintr-o ţară terţă, un holding financiar mixt dintr-o ţară terţă, o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă.

Cu toate acestea, în lipsa unei supravegheri echivalente în sensul dispoziţiilor de la articolul 260, autorităţile de supraveghere pot decide să realizeze o nouă verificare la un nivel inferior, la care se află o întreprindere mamă a unor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, fie că este vorba despre un holding de asigurare dintr-o ţară terţă, de un holding financiar mixt dintr-o ţară terţă, de o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă.

Art. 264: Cooperarea cu autorităţile de supraveghere din ţările terţe

(1)Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe ţări terţe privind modalităţile de efectuare a supravegherii la nivel de grup în ceea ce priveşte:

(2)Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează, în special, să asigure:

CAPITOLUL V:Holdingurile mixte de asigurare

Art. 265: Tranzacţiile intragrup

(1¹)Statele membre se asigură în special că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este o instituţie de credit, o firmă de investiţii, o instituţie financiară, o societate de administrare a OPCVM, AFIA, o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale sau o întreprindere nereglementată care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile menţionate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, respectivele activităţi constituind o parte semnificativă a ansamblului activităţii sale, autorităţile de supraveghere responsabile cu supravegherea respectivelor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare exercită o supraveghere generală asupra tranzacţiilor dintre respectivele întreprinderi de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderea-mamă şi întreprinderile afiliate ale acesteia.

TITLUL IV:REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE

CAPITOLUL I:Domeniul de aplicare şi definiţii

Art. 267: Domeniul de aplicare al prezentului titlu

b)sucursalele situate pe teritoriul Comunităţii ale întreprinderilor de asigurare din ţări terţe.

Art. 268: Definiţii

1.În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:

c)«măsuri de reorganizare» înseamnă măsuri care implică orice intervenţie din partea autorităţilor competente, care sunt destinate să menţină sau să restabilească situaţia financiară a unei întreprinderi de asigurare şi care afectează drepturile preexistente ale părţilor, altele decât întreprinderea de asigurare însăşi, inclusiv suspendarea plăţilor, impunerea anumitor măsuri sau reducerea creanţelor, aplicarea instrumentelor de rezoluţie menţionate la articolul 26 alineatul (3) din Directiva (UE) 2025/1 şi exercitarea competenţelor de rezoluţie menţionate în titlul III capitolul IV din directiva respectivă.

g)"creanţă de asigurare" înseamnă orice sumă care este datorată de către întreprinderea de asigurare unor asiguraţi, deţinători de poliţe de asigurare, beneficiari sau oricărei părţi vătămate având drept direct de acţiune împotriva întreprinderii de asigurare şi care rezultă dintr-un contract de asigurare sau din orice operaţiune prevăzută la articolul 2 alineatul (3) literele (b) şi (c) din activitatea de asigurare directă, inclusiv o sumă rezervată pentru persoanele respective, în cazul în care unele elemente ale datoriei nu sunt încă cunoscute.

2.În scopul aplicării prezentului titlu măsurilor de reorganizare şi procedurilor de lichidare privind o sucursală situată într-un stat membru a unei întreprinderi de asigurare dintr-o ţară terţă se aplică următoarele definiţii:

CAPITOLUL II:Măsuri de reorganizare

Art. 269: Adoptarea măsurilor de reorganizare - Legea aplicabilă

Art. 270: Informarea autorităţilor de supraveghere

Art. 271: Publicarea deciziilor privind măsurile de reorganizare

(1)Când este posibil un apel în statul membru de origine împotriva unei măsuri de reorganizare, autorităţile competente din statul membru de origine, administratorul sau orice persoană abilitată să facă acest lucru în statul membru de origine face publică decizia sa cu privire la o măsură de reorganizare în conformitate cu procedurile de publicare prevăzute în statul membru de origine şi, în plus, publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cât mai repede posibil un extras din documentul de stabilire a măsurii de reorganizare.

Art. 272: Informarea creditorilor cunoscuţi - Dreptul de a prezenta creanţe

(1)În cazul în care legislaţia statului membru de origine solicită prezentarea unei creanţe în vederea recunoaşterii sale sau prevede notificarea obligatorie a măsurii de reorganizare creditorilor care îşi au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în statul respectiv, autorităţile competente din statul membru de origine sau administratorul informează de asemenea creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru, în conformitate cu articolul 281 şi cu articolul 283 alineatul (1).

CAPITOLUL III:Proceduri de lichidare

Art. 273: Deschiderea procedurii de lichidare Informarea autorităţilor de supraveghere

(3)Autorităţile competente din statul membru de origine informează de urgenţă autorităţile de supraveghere din respectivul stat membru cu privire la decizia de a deschide o procedură de lichidare, dacă se poate, înainte de deschiderea procedurii sau, în caz contrar, imediat după aceea.

Art. 274: Legea aplicabilă

(2)Legislaţia statului membru de origine determină cel puţin următoarele:

Art. 275: Regimul creanţelor de asigurare

(1)Statele membre se asigură că creanţele de asigurare au prioritate faţă de alte creanţe asupra întreprinderii de asigurare, în modul sau în modurile următoare:

Art. 276: Registrul special

(2)În cazul în care o întreprindere de asigurare desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi de asigurare generală, aceasta ţine la sediul ei central registre separate pentru fiecare tip de activitate.

(5)Tratamentul unui activ în cazul lichidării întreprinderii de asigurare, în cadrul opţiunii prevăzute la articolul 275 alineatul (1) litera (a), se determină de către legislaţia statului membru de origine, cu excepţia cazului în care articolele 286, 287 sau 288 se aplică respectivului activ în cazul în care:

(6)Odată ce procedurile de lichidare au fost deschise, compoziţia activelor înscrise în registru în conformitate cu alineatele (1)-(5) nu trebuie să se repună în cauză şi nu se poate opera nicio modificare în registre, cu excepţia corectării erorilor pur materiale, decât având autorizaţia autorităţii competente.

Art. 278: Reprezentarea creanţelor preferenţiale prin active

Art. 279: Retragerea autorizaţiei

(2)Retragerea autorizaţiei în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest sens de către autorităţile competente să desfăşoare unele dintre activităţile întreprinderii de asigurare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării.

Art. 280: Publicarea deciziilor privind procedurile de lichidare

(1)Autoritatea competentă, lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă publică decizia de a deschide procedura de lichidare, în conformitate cu modalităţile prevăzute în statul membru de origine în materie de publicare şi de asemenea publică un extras din decizia de lichidare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 281: Informarea creditorilor cunoscuţi

(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) prezintă termenele, sancţiunile prevăzute în ceea ce priveşte acele termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanţelor sau observaţiile referitoare la creanţe şi la orice alte măsuri.

Art. 282: Dreptul de a prezenta creanţe

(3)Cu excepţia cazurilor în care legea statului membru de origine prevede altfel, un creditor trimite autorităţii competente copii ale oricăror documente justificative şi indică:

Art. 283: Regimul lingvistic şi formatul

(1)Informaţiile din notificarea menţionată la articolul 281 alineatul (1) se comunică în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

b)în cazul în care legea statului membru de origine prevede prezentarea observaţiilor referitoare la creanţe, "Invitaţie de a prezenta observaţii referitoare la o creanţă; termene care trebuie respectate".

(2)Creditorii care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, îşi pot prezenta creanţele sau prezenta observaţiile referitoare la creanţe în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui alt stat membru.

CAPITOLUL IV:Dispoziţii comune

Art. 285: Efectele asupra anumitor contracte şi drepturi

Art. 286: Drepturile reale ale terţilor

(1)Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţilor în ceea ce priveşte bunurile corporale sau necorporale, activele mobiliare sau imobiliare - atât bunuri determinate, cât şi ansambluri de bunuri nedeterminate a căror compoziţie se schimbă din timp în timp - care aparţin întreprinderii de asigurare şi care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul adoptării acestor măsuri sau deschiderii procedurii.

(2)Drepturile menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin:

Art. 287: Rezerva de proprietate

(2)Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare după livrarea unui bun, contra unei întreprinderi de asigurare ce vinde acel bun nu constituie o cauză de rezoluţie sau reziliere a vânzării şi nu împiedică achiziţia de către cumpărător a proprietăţii bunului vândut, în cazul în care acest bun se află, în momentul adoptării unor asemenea măsuri sau al deschiderii unei asemenea proceduri, pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care măsurile au fost adoptate sau procedura a fost deschisă.

Art. 288: Compensarea

Art. 289: Pieţele reglementate

Art. 291: Protecţia terţilor dobânditori

Art. 293: Administratorii şi lichidatorii

(1)Desemnarea administratorului sau a lichidatorului se stabileşte printr-o copie legalizată a originalului deciziei de desemnare sau prin orice alt certificat emis de autorităţile competente ale statului membru de origine.

(2)Administratorii şi lichidatorii sunt abilitaţi să exercite pe teritoriul tuturor statelor membre toate competenţele pe care au fost abilitaţi să le exercite în statul membru de origine.

Art. 294: Înscrierea într-un registru public

(1)Administratorul, lichidatorul sau orice altă autoritate sau persoană abilitată corespunzător în statul membru de origine poate cere ca o măsură de reorganizare sau decizia de a deschide o procedură de lichidare să se înscrie în orice registru public cu relevanţă ţinut în celelalte state membre.

Art. 296: Tratamentul sucursalelor întreprinderilor de asigurare din ţările terţe

TITLUL V:ALTE DISPOZIŢII

Art. 298: Cooperarea între statele membre şi Comisie

Art. 300: Revizuirea valorilor exprimate în euro

Art. 301: Procedura comitetului

Art. 301^a: Exercitarea delegării

(2)Delegarea de competenţe menţionată la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109^a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 şi 308^b se conferă Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 23 mai 2014.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolele 17, 29, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 105, 105a, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 213a, 216, 217, 227, 233b, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 256b, 258, 260, 304e şi 308b poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 17, 29, 31, 35 „ 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 105, 105a, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 213a, 216, 217, 227, 233b, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 256b, 258, 260 sau 308b intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la respectivul act sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(5¹)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 304e intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de o lună de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu o lună la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 301^b: Dispoziţie privind intrarea în vigoare a standardelor tehnice de reglementare

(3)Până la 24 mai 2016, AEAPO poate prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea la evoluţiile tehnice de pe pieţele financiare a actelor delegate prevăzute la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109^a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 şi 308^b.

Art. 302: Notificări depuse înainte de intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru respectarea articolelor 57-63

Art. 304: Submodulul "risc aferent devalorizării acţiunilor" în funcţie de durată

(1)Statele membre pot autoriza întreprinderile de asigurare de viaţă care oferă:

b)pensii vărsate în funcţie de intrarea la pensie sau intrarea preconizată la pensie în care primele vărsate pentru aceste pensii sunt însoţite de o deducere de impozit acordată deţinătorilor de poliţe în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru care a autorizat întreprinderea;

să aplice un submodul de "risc aferent devalorizării acţiunilor" al cerinţei de capital de solvabilitate, care este calibrat pe baza valorii la risc pentru o anumită perioadă care corespunde cu perioada tipică de deţinere a investiţiilor în acţiuni pentru respectiva întreprindere, cu un nivel de încredere care oferă deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor un nivel de protecţie echivalent cu cel prevăzut la articolul 101 dacă metoda prevăzută la prezentul articol este utilizată doar pentru activele şi angajamentele menţionate la punctul (i). La calcularea cerinţei de capital de solvabilitate, aceste active şi angajamente sunt luate în considerare integral la evaluarea efectelor diversificării, fără a aduce atingere necesităţii de a proteja interesele deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor din alte state membre.

Sub rezerva aprobării de către autorităţile de supraveghere, modalitatea de calcul prevăzută la primul paragraf este utilizată numai dacă solvabilitatea şi lichiditatea, precum şi strategiile, procesele şi procedurile de raportare ale întreprinderii vizate în ceea ce priveşte gestionarea activelor şi pasivelor pot să asigure în permanenţă că aceasta poate deţine investiţii în acţiuni pentru o perioadă care corespunde cu perioada tipică de deţinere a investiţiilor în acţiuni pentru respectiva întreprindere. Întreprinderea trebuie să poată demonstra autorităţii de supraveghere că această condiţie este îndeplinită la nivelul de încredere necesar pentru a asigura deţinătorilor de poliţe de asigurare şi beneficiarilor un nivel de protecţie echivalent cu cel prevăzut la articolul 101.

Art. 304^b: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 51 alineatul (1) şi la articolul 256 alineatul (1) din prezenta directivă, întreprinderile de asigurare sau reasigurare transmit în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP), înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*7).

b)sunt însoţite de fiecare dintre următoarele metadate:

(4)De la 10 ianuarie 2030, informaţiile menţionate la articolul 25a din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, EIOPA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859. EIOPA extrage aceste informaţii din informaţiile notificate de autorităţile competente în conformitate cu articolul 25a din prezenta directivă cu scopul de a întocmi lista menţionată la articolul 25a din prezenta directivă.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(5)De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informaţiile menţionate la articolul 271 alineatul (1) şi la articolul 280 alineatul (1) din prezenta directivă sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(6)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:

c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

Art. 304^c: Raport privind riscul legat de durabilitate

(1)După consultarea CERS şi pe baza datelor disponibile şi a constatărilor Platformei privind finanţarea durabilă, astfel cum este menţionată la articolul 20 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*16), şi ale ABE, în contextul activităţii desfăşurate de aceasta în temeiul mandatului prevăzut la articolul 501c alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, EIOPA evaluează dacă s-ar justifica un tratament prudenţial specific al expunerilor aferente activelor sau activităţilor asociate în mod substanţial unor obiective de mediu sau sociale. Mai precis, EIOPA evaluează efectele pe care un tratament prudenţial specific al expunerilor aferente activelor şi activităţilor asociate în mod substanţial unor obiective de mediu sau sociale sau asociate în mod substanţial unor prejudicii aduse unor astfel de obiective le-ar putea avea asupra protecţiei deţinătorilor de poliţe şi asupra stabilităţii financiare în Uniune, inclusiv activele legate de combustibili fosili.

EIOPA prezintă Comisiei un raport privind evaluarea respectivă până la 1 martie 2025. După caz, raportul ia în considerare un posibil tratament prudenţial bazat pe risc al expunerilor aferente activelor şi activităţilor asociate în mod substanţial unor obiective de mediu sau sociale sau asociate în mod substanţial unor prejudicii aduse unor astfel de obiective. Raportul este însoţit de o evaluare a impactului respectivului posibil tratament prudenţial bazat pe risc al expunerilor în cauză asupra întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.

(2)EIOPA revizuieşte cel puţin o dată la cinci ani, în ceea ce priveşte riscul de catastrofă naturală, domeniul de aplicare şi calibrarea parametrilor standard ai submodulului «risc de catastrofă în asigurarea generală» al cerinţei de capital de solvabilitate, menţionat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b). În scopul acestor revizuiri, EIOPA ţine seama de cele mai recente dovezi ştiinţifice relevante disponibile în domeniul climei şi de relevanţa riscurilor în ceea ce priveşte riscurile subscrise de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care utilizează formula standard pentru calcularea submodulului «risc de catastrofă în asigurarea generală» al cerinţei de capital de solvabilitate.

În cazul în care, în cursul unei revizuiri efectuate în temeiul primului paragraf, EIOPA constată că, din cauza domeniului de aplicare sau a calibrării parametrilor standard ai submodulului «risc de catastrofă în asigurarea generală», există o discrepanţă semnificativă între partea din cerinţa de capital de solvabilitate referitoare la catastrofe naturale şi riscul real de catastrofă naturală cu care se confruntă întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, EIOPA prezintă Comisiei un aviz privind riscul de catastrofă naturală.

(3)EIOPA evaluează dacă şi în ce măsură întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi evaluează expunerea semnificativă la riscul legat de pierderea biodiversităţii în cadrul evaluării menţionate la articolul 45 alineatul (1). Ulterior, EIOPA evaluează ce măsuri trebuie luate pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama în mod corespunzător de riscurile respective. EIOPA prezintă Comisiei un raport cuprinzând constatările sale până la 30 iunie 2025.

ABE, EIOPA şi ESMA, prin intermediul comitetului comun menţionat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010, elaborează ghiduri pentru a se asigura că consecvenţa, consideraţiile pe termen lung şi standardele comune pentru metodologiile de evaluare sunt integrate în testele de stres privind riscurile de mediu, sociale şi de guvernanţă. Comitetul comun publică aceste ghiduri până la 10 ianuarie 2026. ABE, EIOPA şi ESMA analizează, prin intermediul comitetului comun respectiv, modalităţile în care riscurile legate de aspectele sociale şi de guvernanţă pot fi integrate în testele de stres.

Art. 304^d: Revizuire în ceea ce priveşte separarea activităţilor de asigurare de viaţă şi de asigurare generală şi a amortizoarelor de capital

(1)EIOPA evaluează dacă cerinţa privind separarea activităţilor de asigurare de viaţă şi de asigurare generală menţionată la articolul 73 alineatul (1) este în continuare justificată. În special, EIOPA evaluează efectele menţinerii şi efectele potenţiale ale ridicării interdicţiei privind activitatea compozită cel puţin în ceea ce priveşte protecţia deţinătorilor de poliţe, eventualele subvenţii încrucişate între activităţile de asigurare de viaţă şi de asigurare generală, eficienţa pieţei şi competitivitatea. În scopul evaluării, EIOPA ia în considerare experienţa în materie de supraveghere a întreprinderilor compozite. EIOPA prezintă Comisiei un raport conţinând constatările sale până la 31 ianuarie 2028.

Art. 304^e: Prelungirea termenelor în circumstanţe excepţionale

(1)În cazul unei urgenţe sanitare excepţionale, al unei catastrofe naturale sau al unui alt eveniment extrem, EIOPA, din proprie iniţiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere sau a Comisiei, evaluează dacă respectiva urgenţă sanitară excepţională, catastrofă naturală sau alt eveniment extrem este de natură să afecteze în mod semnificativ capacităţile operaţionale ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, împiedicându-le să transmită informaţii în termenele prevăzute la articolul 35b alineatele (1), (2) şi (3), la articolul 51 alineatul (7), la articolul 254 alineatul (3), la articolul 256 alineatul (1) şi la articolul 256b alineatul (1). Atunci când efectuează evaluarea, EIOPA cooperează îndeaproape cu autorităţile de supraveghere relevante pentru a stabili impactul evenimentului extrem asupra capacităţii de a transmite informaţii în termenele stabilite în dispoziţiile respective.

În cazul în care EIOPA consideră că o urgenţă sanitară excepţională, o catastrofă naturală sau un alt eveniment extrem afectează semnificativ capacităţile operaţionale ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, împiedicându-le să respecte termenele prevăzute la articolul 35b alineatele (1), (2) şi (3), la articolul 51 alineatul (7), la articolul 254 alineatul (3), la articolul 256 alineatul (1) şi la articolul 256b alineatul (1), EIOPA, precum şi autorităţile de supraveghere relevante, publică aceste informaţii pe site-urile web.

(2)Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile în ceea ce priveşte aplicarea alineatului (1), Comisia poate completa prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru anumite evenimente extreme, prin care:

TITLUL VI:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

CAPITOLUL I:Dispoziţii tranzitorii

Secţiunea 1:Asigurare

Art. 305: Derogări şi eliminarea măsurilor restrictive

(1)Statele membre pot exonera întreprinderile de asigurare generală care, la 31 ianuarie 1975, nu au îndeplinit cerinţele articolelor 16 şi 17 din Directiva 73/239/CEE şi care, la 31 iulie 1978, nu au atins un nivel al încasărilor anuale de prime sau cotizaţii egal cu de şase ori fondul de garantare minim menţionat la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 73/239/CEE, de obligaţia de a constitui acest fond înainte de sfârşitul exerciţiului financiar pentru care primele sau cotizaţiile vor atinge de şase ori acest fond de garantare minim. În analizarea rezultatelor examinării prevăzute la articolul 298 alineatul (2), Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, momentul în care statele membre trebuie să elimine această exonerare.

Art. 306: Drepturi dobândite de sucursalele şi întreprinderile de asigurare existente

Secţiunea 2:Reasigurare

Art. 308: Drepturi dobândite de întreprinderile de reasigurare existente

(1)Întreprinderile de reasigurare care intră sub incidenţa prezentei directive, care au fost autorizate sau împuternicite să desfăşoare activităţi de reasigurare în conformitate cu dispoziţiile statului membru în care îşi au sediul social înainte de 10 decembrie 2005, sunt considerate a fi autorizate în conformitate cu articolul 14.

SECŢIUNEA 3:ASIGURAREA ŞI REASIGURAREA

Art. 308^b: Măsuri tranzitorii

(1)Fără a aduce atingere articolului 12, întreprinderile de asigurare sau reasigurare care, până la 1 ianuarie 2016, nu mai încheie contracte de asigurare sau reasigurare noi şi îşi administrează portofoliul exclusiv pentru a-şi încheia activitatea nu fac obiectul titlurilor I, II şi III din prezenta directivă până la datele prevăzute la alineatul (2) în cazul în care:

(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care intră sub incidenţa:

(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare fac obiectul măsurilor tranzitorii de la alineatele (1) şi (2) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(9)În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 1 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiţia ca acestea:

(10)În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 2 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiţia ca acestea:

(12)În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) şi articolului 104, statele membre se asigură că parametrii standard care urmează să fie utilizaţi la calcularea submodulelor «risc de concentrare a riscurilor de piaţă» şi «risc de marjă de credit» în conformitate cu formula standard sunt, în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre asumate înainte de 1 ianuarie 2023 şi exprimate şi finanţate în moneda naţională a oricărui stat membru, aceiaşi cu cei care s-ar aplica expunerilor exprimate şi finanţate în moneda lor naţională.

(13)În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) şi articolului 104, parametrii standard care urmează să fie folosiţi pentru acţiuni achiziţionate de întreprindere până la 1 ianuarie 2016, inclusiv la calculul submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» în conformitate cu formula standard, fără opţiunea menţionată la articolul 304, se calculează ca medii ponderate ale:

b)parametrului standard care urmează să fie folosit la calculul submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» în conformitate cu formula standard, fără opţiunea menţionată la articolul 304.

(14)În pofida articolului 138 alineatele (3) şi (4), în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare respectă cerinţa de marjă de solvabilitate, prevăzută la articolul 16^a din Directiva 73/239/CEE, la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE sau, respectiv, la articolul 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, astfel cum sunt puse în aplicare în dreptul statului membru în ziua care precede data abrogării directivelor menţionate în conformitate cu articolul 310 din prezenta directivă, însă nu respectă cerinţa de capital de solvabilitate în primul an de aplicare al prezentei directive, autoritatea de supraveghere îi poate solicita întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate până la 31 decembrie 2017.

Prelungirea menţionată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obţinut progrese substanţiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc astfel încât să asigure respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(15)În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre de origine au pus în aplicare dispoziţiile menţionate la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/2341, respectivele state membre de origine pot continua să aplice actele cu putere de lege şi actele administrative pe care le-au adoptat în vederea respectării articolelor 1-19, 27-30, 32-35 şi 37-67 din Directiva 2002/83/CE, în versiunea aflată în vigoare la 31 decembrie 2015, pentru o perioadă de tranziţie care expiră la 31 decembrie 2022.

b)marja de solvabilitate în ceea ce priveşte activitatea de furnizare de pensii ocupaţionale, calculată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative care au fost adoptate în vederea asigurării conformităţii cu articolul 28 din Directiva 2002/83/CE.

(17)În pofida articolului 218 alineatele (2) şi (3), dispoziţiile tranzitorii menţionate la alineatele (9)-(12) şi (15) de la prezentul articol şi la articolele 308c, 308d şi 308e se aplică mutatis mutandis la nivelul grupului.

În cazul în care un grup de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre filialele sale de asigurare sau de reasigurare aplică măsura tranzitorie privind rata dobânzilor fără risc, menţionată la articolul 308c, sau măsura tranzitorie privind rezervele tehnice, menţionată la articolul 308d, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt publică, în cadrul raportului său privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup, menţionat la articolul 256, pe lângă informaţiile care trebuie publicate, astfel cum sunt menţionate la articolul 308c alineatul (4) litera (c) şi la articolul 308d alineatul (5) litera (c), cuantificarea impactului, asupra poziţiei sale financiare, al ipotezei că fondurile proprii care provin din aplicarea acestor măsuri tranzitorii nu pot fi efectiv disponibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate a întreprinderii participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

În cazul în care un grup de asigurare sau de reasigurare se bazează în mod semnificativ pe utilizarea măsurilor tranzitorii menţionate la articolele 308c şi 308d, astfel încât prezintă în mod eronat solvabilitatea reală a grupului, chiar şi în cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a grupului ar fi respectată fără utilizarea respectivelor măsuri tranzitorii, supraveghetorul grupului are competenţa de a lua măsuri corespunzătoare, inclusiv posibilitatea de a reduce valoarea fondurilor proprii provenind din utilizarea respectivelor măsuri tranzitorii, care pot fi considerate eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate a grupului.

Art. 308^c: Măsuri tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc

(1¹)După 30 ianuarie 2027, autorităţile de supraveghere aprobă o ajustare tranzitorie a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc numai în următoarele cazuri:

(2)Pentru fiecare monedă, ajustarea se calculează ca parte a diferenţei dintre:

b)rata dobânzii acumulate, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare admisibile, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare admisibile atunci când se ţine cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc menţionată la articolul 77 alineatul (2).

(3)Obligaţiile de asigurare şi de reasigurare admisibile cuprind numai obligaţiile de asigurare sau de reasigurare care îndeplinesc următoarele cerinţe:

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică alineatul (1):

c)în partea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia lor financiară care cuprinde informaţii adresate profesioniştilor din piaţă menţionaţi la articolul 51 alineatul (1b), publică toate informaţiile următoare:

Art. 308^d: Măsuri tranzitorii privind rezervele tehnice

(1¹)După 30 ianuarie 2027, autorităţile de supraveghere aprobă o deducere tranzitorie pentru rezervele tehnice numai în următoarele cazuri:

(2)Deducerea tranzitorie corespunde unei părţi a diferenţei dintre următoarele două valori:

b)rezervele tehnice după deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare calculate în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 73/239/CEE, al articolului 20 din Directiva 2002/83/CE şi al articolului 32 din Directiva 2005/68/CE în ziua precedentă datei de la care directivele menţionate sunt abrogate în temeiul articolului 310 din prezenta directivă.

(4)Deducerea menţionată la alineatul (2) poate fi limitată de autoritatea de supraveghere dacă aplicarea sa ar putea duce la o reducere a cerinţelor privind resursele financiare care se aplică întreprinderii în cazul în care sunt comparate cu cele calculate în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în temeiul Directivei 73/239/CEE, al Directivei 2002/83/CE şi al Directivei 2005/68/CE în ziua precedentă datei la care directivele menţionate sunt abrogate în temeiul articolului 310 din prezenta directivă.

(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică alineatul (1):

b)în cazul în care nu ar îndeplini cerinţa de capital de solvabilitate fără aplicarea deducerii tranzitorii, transmit anual un raport autorităţii lor de supraveghere în care indică măsurile luate şi progresele realizate pentru a restabili, la sfârşitul perioadei de tranziţie menţionate la alineatul (2), un nivel al fondurilor proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a-şi reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate;

c)în partea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate profesioniştilor din piaţă menţionaţi la articolul 51 alineatul (1b), publică toate informaţiile următoare:

Art. 308^e: Planul de introducere treptată referitoare la măsurile tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc şi rezervele tehnice

Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 308c sau 308d informează autoritatea de supraveghere imediat ce constată că nu ar îndeplini cerinţa de capital de solvabilitate fără aplicarea respectivelor măsuri tranzitorii. Autoritatea de supraveghere îi solicită întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea cerinţei de capital de solvabilitate la sfârşitul perioadei de tranziţie.

În termen de două luni de la constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate fără aplicarea acestor măsuri tranzitorii, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză îi transmite autorităţii de supraveghere un plan de introducere treptată în care se indică măsurile planificate pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să se asigure respectarea cerinţei de capital de solvabilitate la sfârşitul perioadei de tranziţie. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză poate actualiza planul de introducere treptată în timpul perioadei de tranziţie.

Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare în cauză transmit anual autorităţii lor de supraveghere un raport în care indică măsurile luate şi progresele realizate pentru a asigura îndeplinirea cerinţei de capital de solvabilitate la sfârşitul perioadei de tranziţie. Autorităţile de supraveghere revocă aprobarea de aplicare a măsurii tranzitorii în cazul în care din raportul de activitate reiese că îndeplinirea cerinţei de capital de solvabilitate la sfârşitul perioadei de tranziţie este nerealistă.

Art. 308^f

În secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă a raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 51 alineatul (1), întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pun la dispoziţia publicului impactul combinat asupra poziţiei financiare al neaplicării mecanismului de introducere treptată şi al măsurilor tranzitorii prevăzute la articolul 77a alineatul (2), articolele 308c şi 308d şi, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf.

CAPITOLUL II:Dispoziţii finale

Art. 309: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 4, 10, 13, 14, 18, 23, 26-32, 34-49, 51-55, 67, 68, 71, 72, 74-85, 87-91, 93-96, 98, 100-110, 112, 113, 115-126, 128, 129, 131-134, 136-142, 144, 146, 148, 162-167, 172, 173, 178, 185, 190, 192, 210-233, 235-240, 243-258, 260-263, 265, 266, 303 şi 304, precum şi anexelor III şi IV, până la 31 martie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul respectivelor măsuri.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conţin o menţiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri şi modalitatea de formulare a acestei menţiuni.

Art. 310: Abrogare

ANEXA I:CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ

(A)Clasificarea riscurilor pe clase de asigurare

(B)Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare

ANEXA II:CLASE DE ASIGURARE DE VIAŢĂ

ANEXA III:FORME JURIDICE ALE ÎNTREPRINDERILOR

(A)Forme de întreprinderi de asigurare generală

29.în măsura în care statul membru în cauză permite unei societăţi cooperative să desfăşoare activităţi de asigurare generală şi ca alternativă la formele de întreprinderi de asigurare generală enumerate la punctele 1-28, forma de societate cooperativă europeană în sensul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului (^*).

(B)Forme de întreprinderi de asigurare de viaţă:

(C)Forme de întreprinderi de reasigurare:

ANEXA IV:FORMULA STANDARD A CERINŢEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE (SCR)

1.Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază

2.Calcularea modulului "risc de subscriere pentru asigurarea generală"

3.Calcularea modulului "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă"

4.Calcularea modulului "risc de piaţă"

ANEXA V:GRUPURI DE CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 159

ANEXA VI:

Partea A:Directive abrogate şi lista modificărilor lor ulterioare (menţionate la articolul 310

Directiva 64/225/CEE a Consiliului (JO L 56, 4.4.1964, p. 878).
Actul de aderare din 1973, articolul 29, anexa I III (G)(1) (JO L 73, 27.3.1972, p. 89).
Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului (JO L 228, 16.8.1973, p. 3).
Actul de aderare din 1994, articolul 29, anexa I(XI)(B) (II)(1) (JO C 241, 29.8.1994, p. 197).
(înlocuit prin Decizia 95/1/CE a Consiliului) (JO L 1, 1.1.1995, p. 1).
Actul de aderare din 2003, articolul 20, anexa II(3)(1) (JO L 236, 23.9.2003, p. 335).
Actul de aderare din 1985, articolul 26, anexa I(II)(c)(1)(a) (JO L 302, 15.11.1985, p. 156).
Directiva 76/580/CEE a Consiliului (JO L 189, 13.7.1976, p. 13).	exclusiv articolul 1
Directiva 84/641/CEE a Consiliului (JO L 339, 27.12.1984, p. 21).	exclusiv articolele 1-14
Directiva 87/343/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 72).	exclusiv articolul 1 şi anexa
Directiva 87/344/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 77).	exclusiv articolul 9
A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului (JO L 172, 4.7.1988, p. 1).	exclusiv articolele 9, 10 şi 11
Directiva 90/618/CEE a Consiliului (JO L 330, 29.11.1990, p. 44).	exclusiv articolele 2, 3 şi 4
Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p.1).	exclusiv articolele 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 17, 18, 24, 32, 33 şi 53
Directiva 95/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 168, 18.7.1995, p. 7).	exclusiv articolul 2 alineatul (2) a treia liniuţă şi articolul 3 alineatul (1)
Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 181, 20.7.2000, p. 65).	exclusiv articolul 8
Directiva 2002/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 77, 20.3.2002, p.1 7).	exclusiv articolul 1
Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p.1).	exclusiv articolul 22
Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).	exclusiv articolul 4
Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).	exclusiv articolul 57
Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 238).	exclusiv articolul 1 şi punctul 1 din anexă
Directiva 73/240/CEE a Consiliului (JO L 228, 16.8.1973, p. 20).
Directiva 76/580/CEE a Consiliului (JO L 189, 13.7.1976, p. 13).
Directiva 78/473/CEE a Consiliului (JO L 151, 7.6.1978, p. 25).
Directiva 84/641/CEE a Consiliului (JO L 339, 27.12.1984, p. 21).
Directiva 87/344/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 77).
A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului (JO L 172, 4.7.1988, p. 1).
Directiva 90/618/CEE a Consiliului (JO L 330, 29.11.1990, p. 44).	exclusiv articolele 5-10
Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p.1).	exclusiv articolul 12 alineatul (1), articolele 19, 23, 27, articolul 30 alineatul (1), articolele 34, 35, 36, 37, articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 45 alineatul (l)şi articolul 46 alineatul (1).
Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 181, 20.7.2000, p. 65).	exclusiv articolul 9
Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).	exclusiv articolul 3
Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p.1).
Directiva 95/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 168, 18.7.1995, p. 7).	exclusiv articolul 1 a doua liniuţă, articolul 2 alineatul (1) prima liniuţă, articolul 4 alineatele (1), (3) şi (5) şi articolul 5 a doua liniuţă
Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27).	exclusiv articolul 2
Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p.1).	exclusiv articolul 24
Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).	exclusiv articolul 6
Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p.1).	exclusiv articolul 58
Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).	exclusiv articolul 1
Directiva 98/78/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 330, 5.12.1998, p. 1).
Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p.1).	exclusiv articolul 28
Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).	exclusiv articolul 7
Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).	exclusiv articolul 59
Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 110, 20.4.2001, p. 28).
Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 345, 19.12.2002, p. 1).
Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).	exclusiv punctul II din anexă
Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).	exclusiv articolul 8
Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).	exclusiv articolul 60
Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 238).	exclusiv articolul 1 şi punctul 3 din anexă
Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).	exclusiv articolul 2
Directiva 2008/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 76, 19.3.2008, p. 44).	exclusiv articolul 1
Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului JO L 323, 9.12.2005, p.1).
Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).	exclusiv articolul 4
Directiva 2008/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 76, 19.3.2008, p. 44).	exclusiv articolul 1
Directiva 2008/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 81, 20.3.2008, p. 1).	exclusiv articolul 1

Partea B:Lista termenelor de transpunere în legislaţia naţională (menţionate la articolul 310

Directiva	Termen de transpunere	Termen de aplicare
64/225/CEE	26 august 1965
73/239/CEE	27 ianuarie 1975	27 ianuarie 1976
73/240/CEE	27 ianuarie 1975
76/580/CEE	31 decembrie 1976
78/473/CEE	2 decembrie 1979	2 iunie 1980
84/641/CEE	30 iunie 1987	1 ianuarie 1988
87/343/CEE	1 ianuarie 1990	1 iulie 1990
87/344/CEE	1 ianuarie 1990	1 iulie 1990
88/357/CEE	30 decembrie 1989	30 iunie 1990
90/618/CEE	20 mai 1992	20 noiembrie 1992
92/49/CEE	31 decembrie 1993	1 iulie 1994
95/26/CE	18 iulie 1996	18 iulie 1996
98/78/CE	5 iunie 2000
2000/26/CE	20 iulie 2002	20 ianuarie 2003
2000/64/CE	17 noiembrie 2002
2001/17/CE	20 aprilie 2003
2002/13/CE	20 septembrie 2003
2002/83/CE	17 noiembrie 2002, 20 septembrie 2003, 19 iunie 2004 (în funcţie de dispoziţii speciale)
2002/87/CE	11 august 2004
2004/66/CE	1 mai 2004
2005/1/CE	13 mai 2005
2005/14/CE	11 iunie 2007
2005/68/CE	10 decembrie 2007
2006/101/CE	1 ianuarie 2007
2008/19/CE	nu se aplică
2008/37/CE	nu se aplică

ANEXA VII:TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 73/239/CEE	Directiva 78/473/CEE	Directiva 87/344/CEE	Directiva 88/357/CEE	Directiva 92/49/CEE	Directiva 98/78/CE	Directiva 2001/17/CE	Directiva 2002/83/CE	Directiva 2005/68/CE	Directiva 2007/44/CE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)				Articolul 2		Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 2 prima teză	Articolul 1 alineatul (1)		Articolul 1, articolul 2 alineatul (2), articolul 269
Articolul 1 alineatul (2)										Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (3)										-
Articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(c)
Articolul 2 alineatul (1) litera (d)							Articolul 3 alineatul (4)			Articolul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera (e)										-
Articolul 2 alineatul (2) litera (a)										Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2) litera (b)										Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (2) litera (c)										Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (2) litera (d)										Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf										Articolul 6
Articolul 2 alineatul (3) al cincilea paragraf										Articolul 15 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf										Articolul 4 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (2)										Articolul 7
Articolul 4 prima teză										Articolul 8 prima teză
Articolul 4 litera (a)										Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 4 litera (b)										-
Articolul 4 litera (c)										Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 4 litera (e)										-
Articolul 4 litera (f)										Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 4 litera (g)										Articolul 8 alineatul (4)
Articolul 5 litera (a)										-
Articolul 5 litera (b)							Articolul 1 alineatul (1) litera (o)			-
Articolul 5 litera (c)							Articolul 1 alineatul (1) litera (p)			Articolul 134 alineatul (1)
Articolul 5 litera (d)										-
Articolul 6				Articolul 4			Articolul 4	Articolul 3		Articolul 14 alineatul (1) şi alineatul (2) literele (a) şi (b)
Articolul 7 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf				Articolul 5 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf			Articolul 5 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf			Articolul 15 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)				Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)						Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)				Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)
Articolul 8 alineatul (1) litera (a)				Articolul 6 alineatul (1) litera (a)			Articolul 6 alineatul (1) litera (a)	Anexa I		Anexa IIIA şi B
Articolul 8 alineatul (1) litera (a) ultimul paragraf								Articolul 5 alineatul (2)		Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (1) litera (b)				Articolul 6 alineatul (1) litera (b)			Articolul 6 alineatul (1) litera (b)	Articolul 6 litera (a)		Articolul 18 alineatul (1) litera (a)
								Articolul 6 litera (a)		Articolul 18 alineatul (1) litera (b)
Articolul 8 alineatul (1) litera (c)				Articolul 6 alineatul (1) litera (c)			Articolul 6 alineatul (1) litera (c)	Articolul 6 litera (b)		Articolul 18 alineatul (1) litera (c)
Articolul 8 alineatul (1) litera (d)				Articolul 6 alineatul (1) litera (d)			Articolul 6 alineatul (1) litera (d)	Articolul 6 litera (c)		Articolul 18 alineatul (1) litera (d)
Articolul 8 alineatul (1) litera (e)				Articolul 6 alineatul (1) litera (e)			Articolul 6 alineatul (1) litera (e)	Articolul 6 litera (d)		Articolul 18 litera (g)
Articolul 8 alineatul (1) litera (f)										Articolul 18 litera (h)
Articolul 8 alineatul (1) de la al doilea la al patrulea paragraf							Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 7		Articolul 19
Articolul 8 alineatul (1a)							Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 8		Articolul 20
Articolul 8 alineatul (2)				Articolul 6 alineatul (2)			Articolul 6 alineatul (4)			Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf				Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf			Articolul 6 alineatul (5) al treilea paragraf	Articolul 9 alineatul (1)		Articolul 21 alineatul (4)
Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf				Articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf şi articolul 29 primul paragraf prima teză			Articolul 6 alineatul (5) primul paragraf	Articolul 9 alineatul (2)		Articolul 21 alineatul (1), primul paragraf
Articolul 8 alineatul (3) al treilea paragraf				Articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf şi articolul 29 al doilea paragraf						Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3) al patrulea paragraf				Articolul 6 alineatul (3) al patrulea paragraf						Articolul 21 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (4)				Articolul 6 alineatul (4)			Articolul 6 alineatul (6)	Articolul 10		Articolul 22
Articolul 9 literele (a)-(d)				Articolul 7 literele (a)-(d)			Articolul 7 literele (a)-(d)	Articolul 11 alineatul (1) literele (a), (c), (d) şi (e)		Articolul 23 alineatul (1) literele (a), (c), (d) şi(e)
Articolul 9 literele (e) şi (f)				Articolul 7 literele (e) şi (f)				Articolul 11 alineatul (2) literele (a) şi (b)		Articolul 23 alineatul (2) litera (e)
Articolul 9 literele (g) şi (h)				Articolul 7 literele (g) şi (h)			Articolul 7 literele (f) şi (g)	Articolul 11 alineatul (2) literele (c) şi (d)		Articolul 23 alineatul (2) literele (a) şi (d)
Articolul 10 alineatul (1)				Articolul 32 alineatul (1)			Articolul 40 alineatul (1)			Articolul 145 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf				Articolul 32 alineatul (2) primul paragraf			Articolul 40 alineatul (2)			Articolul 145 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf				Articolul 32 alineatul (2) al doilea paragraf						Articolul 145 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (3)				Articolul 32 alineatul (3)			Articolul 40 alineatul (3)			Articolul 146 alineatele (1) Şi (2)
Articolul 10 alineatul (4)				Articolul 32 alineatul (4)			Articolul 40 alineatul (4)			Articolul 146 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (5)				Articolul 32 alineatul (5)			Articolul 40 alineatul (5)			Articolul 146 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 10 alineatul (6)				Articolul 32 alineatul (6)			Articolul 40 alineatul (6)			Articolul 145 alineatul (4)-
Articolul 11				Articolul 33						-
Articolul 12				Articolul 56			Articolul 9	Articolul 13		Articolul 25 al doilea paragraf
Articolul 12a							Articolul 9a	Articolul 14 şi articolul 60 alineatul (2)		Articolul 26
Articolul 13 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf				Articolul 9 alineatul (1) şi alineatul (2) primul paragraf			Articolul 10 alineatul (1) prima teză şi alineatul (2) primul paragraf	Articolul 15 alineatele (1) Şi (2)		Articolul 30 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf
Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf				Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf						Articolul 30 alineatul (2) al doilea paragraf
							Articolul 10 alineatul (1) a doua şi a treia teză	Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf		Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf							Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 60 alineatul (3)		Articolul 32 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (3)				Articolul 9 alineatul (3)			Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 15 alineatul (4)		-
Articolul 14				Articolul 10			Articolul 11	Articolul 16		Articolul 33
Articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) şi alineatul (3) al doilea paragraf				Articolul 17			Articolul 20 alineatele (1)-(3) şi alineatul (4) al doilea paragraf	Articolul 32 alineatele (1) Şi (3)		Articolele 76-86
Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf							Articolul 20 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 32 alineatul (2)		Articolul 134 alineatul (2) şi articolul 173
Articolul 15a				Articolul 18				Articolul 33		-
Articolul 16							Articolul 27	Articolul 35, articolul 36, articolul 60 alineatul (8)		Articolele 87-99
Articolul 16a							Articolul 28	Articolele 37-39, articolul 60 alineatul (9)		Articolele 100-127
Articolul 17 alineatul (1)							Articolul 29 alineatul (1)	Articolul 40 alineatul (1)		Articolul 128, articolul 129 alineatul (1) literele (a)-(c) şi alineatul (2)
Articolul 17 alineatul (2)							Articolul 29 alineatul (2)	Articolul 40 alineatul (2)		Articolul 129 alineatul (1) litera (d)
Articolul 17a							Articolul 30	Articolul 41		-
Articolul 17b							Articolele 28 şi 28a	Articolul 60 alineatul (10)		-
Articolul 18							Articolul 31			-
Articolul 14							Articolul 11	Articolul 16		Articolul 33
Articolul 19 alineatul (2)				Articolul 11 alineatul (2)			Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 17 alineatul (2)		Articolul 35
Articolul 19 alineatul (3) primul paragraf şi al doilea paragraf literele (a) şi (b)			Articolul 10	Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf şi al doilea paragraf literele (a) şi (b)			Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf şi al doilea paragraf literele (a) şi (b)	Articolul 17 alineatul (3) şi alineatul (4) primul paragraf literele (a) şi (b)		Articolul 34 alineatele (1)-(3), (5), (6) şi (7)
Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)			Articolul 10	Articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)			Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)	Articolul 17 alineatul (4) primul paragraf litera (c)		Articolul 34 alineatul (8)
Articolul 19 alineatul (3) al treilea paragraf			Articolul 10	Articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf			Articolul 13 alineatul (3) al treilea paragraf	Articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf		Articolul 35 alineatul (2) litera (b)
Articolul 20 alineatul (1)							Articolul 37 alineatul (1)	Articolul 42 alineatul (1)		Articolul 135
Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf				Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf			Articolul 37 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 42 alineatul (2) primul paragraf		-
Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf				Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf			Articolul 37 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 42 alineatul (2) al doilea paragraf		Articolul 138 alineatul (5)
Articolul 20 alineatul (3) primul paragraf				Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf			Articolul 37 alineatul (3) primul paragraf	Articolul 42 alineatul (3) primul paragraf		-
Articolul 20 alineatul (3) al doilea paragraf				Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf			Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 42 alineatul (3) al doilea paragraf		Articolul 139 alineatul (3)
Articolul 20 alineatul (4)				Articolul 13 alineatul (4)						-
Articolul 20 alineatul (5)				Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf şi alineatul (5)			Articolul 37 alineatul (2) al doilea paragraf şi alineatul (5)	Articolul 42 alineatul (2) al doilea paragraf şi alineatul (4)		Articolul 138 alineatul (5)
Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf prima teză							Articolul 38 alineatul (1) prima teză	Articolul 43 alineatul (1)		Articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf a doua teză literele (a)-(e)							Articolul 38 alineatul (1) a doua teză literele (a)-(e)	Articolul 43 alineatul (2) literele (a)-(e)		Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 20a alineatul (2)							Articolul 38 alineatul (2)			Articolul 141
Articolul 20a alineatul (3)							Articolul 38 alineatul (3)	Articolul 43 alineatul (4)		Articolul 140 alineatul (2)
Articolul 20a alineatul (4)							Articolul 38 alineatul (4)	Articolul 43 alineatul (5)		-
Articolul 20a alineatul (5)							Articolul 38 alineatul (5)	Articolul 43 alineatul (6)		Articolul 142 alineatul (2)
Articolul 21			Articolul 11 alineatul (1)							-
Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi(d)				Articolul 14			Articolul 39 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi(d)	Articolul 44 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi(d)		Articolul 144 alineatul (1) literele (a), (b) şi(c)
Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză							Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză	Articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf		Articolul 144 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză							Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză			Articolul 144 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 22 alineatul (2)							Articolul 39 alineatul (2)	Articolul 44 alineatul (2)		Articolul 144 alineatul (3)
Articolul 23 alineatul (1)							Articolul 51 alineatul (1)			Articolul 162 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2) literele (a)-(g)							Articolul 51 alineatul (2)			Articolul 162 alineatul (2) literele (a)-(f) şi(h)
Articolul 23 alineatul (2) litera (h)										Articolul 162 alineatul (2) litera (g)
Articolul 24 primul paragraf prima teză							Articolul 54 primul paragraf prima teză			Articolul 165 prima teză
Articolul 24 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf							Articolul 54 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf
Articolul 25							Articolul 55			Articolul 166
Articolul 26							Articolul 56			Articolul 167
Articolul 27 primul paragraf							Articolul 52 alineatul (2) primul paragraf			Articolul 168 primul paragraf
Articolul 27 al doilea paragraf							Articolul 52 alineatul (2) al doilea paragraf			Articolul 168 al doilea paragraf
Articolul 28							Articolul 52 alineatul (3)			Articolul 170
Articolul 28a				Articolul 53			Articolul 53			Articolul 164
Articolul 29							Articolul 57			Articolul 171
Articolul 29a							Articolul 58			Articolul 176 primul, al doilea şi al treilea paragraf
Articolul 29b alineatele (1) Şi (2)							Articolul 59 alineatele (1) Şi (2)	Articolul 52 alineatele (1) Şi (2)		Articolul 177 alineatele (1) Şi (2)
Articolul 29b alineatele (3)-(6)							Articolul 59 alineatele (3)-(6)	Articolul 52 alineatele (3) şi (4)		-
Articolul 30 alineatul (1) şi alineatul (2) litera (a)
Articolul 30 alineatul (2) litera (b)										Articolul 305 alineatul (1)
Articolul 30 alineatul (4)										Articolul 305 alineatul (2)
Articolul 30 alineatul (5)										Articolul 305 alineatul (4)
Articolul 31										-
Articolul 32										-
Articolul 33			Articolul 28				Articolul 62	Articolul 54 alineatul (2)		Articolul 298 alineatele (2) Şi (3)
Articolul 34	Articolul 9		Articolul 29		Articolul 11 alineatul (5)		Articolul 6 alineatul (5), al patrulea paragraf		Articolul 6
Articolul 35	Articolul 10	Articolul 10	Articolul 32	Articolul 57 alineatul (1)	Articolele 11 alineatele (1)-(3)	Articolul 31 alineatele (1) Şi (2)	Articolul 69 alineatele (1)-(4)	Articolul 64 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 309 alineatul (1)
Articolul 36	Articolul 11	Articolul 11	Articolul 33	Articolul 57 alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (4)	Articolul 31 alineatul (3)	Articolul 70	Articolul 64 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 309 alineatul (2)
Articolul 37			Articolul 34							-
Articolul 38	Articolul 12	Articolul 12	Articolul 35	Articolul 58	Articolul 13	Articolul 33	Articolul 74	Articolul 66	Articolul 9	Articolul 312
Anexa punctul A										Articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf şi anexa I partea A
Anexa punctele AşiB										Anexa I părţile A şiB
Anexa punctul C										Articolul 16
Anexa punctul D										-
	Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf									Articolul 190 alineatul (1)
	Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf									Articolul 190 alineatul (2)
	Articolul 1 alineatul (2)									-
	Articolul 2 alineatul (1)									Articolul 190 alineatul (1)
	Articolul 2 alineatul (2)									Articolul 190 alineatul (3)
	Articolul 3									Articolul 191
	Articolul 4 alineatul (1)									Articolul 192 primul şi al doilea paragraf
	Articolul 4 alineatul (2)									-
	Articolul 5									Articolul 193
	Articolul 6									Articolul 195
	Articolul 7									Articolul 194
	Articolul 8									Articolul 196
		Articolul 1								-
		Articolul 2								Articolul 198
		Articolul 3 alineatul (1)								Articolul 199
		Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf prima teză								Articolul 200 alineatul (1) primul paragraf
		Articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(c)								Articolul 200 alineatele (2)-(4)
		Articolul 3 alineatul (3)								Articolul 200 alineatul (1) al doilea paragraf
		Articolul 4								Articolul 201
		Articolul 5								Articolul 202
		Articolul 6								Articolul 203
		Articolul 7								Articolul 204
		Articolul 8								Articolul 205
		Articolul 9								Articolul 16 alineatul (2)
			Articolul 1							-
			Articolul 2 literele (a), (b) şi(e)							-
			Articolul 2 litera (c)				Articolul 1 alineatul (1) litera (c)	Articolul 2 alineatul (1) litera (e)		-
			Articolul 2 litera (d)							Articolul 13 alineatul (10)
			Articolul 2 litera (f)	Articolul 1 litera (e)			Articolul 1(1) litera (h)			-
			Articolul 3				Articolul 1 litera (b) a doua teză			Articolul 145 alineatul (1) al doilea paragraf
			Articolul 4							Articolul 187
			Articolul 6							-
			Articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(e)							-
			Articolul 7 alineatul (1) litera (f)	Articolul 27						-
			Articolul 7 alineatul (1) litera (g) - articolul 7 alineatul (3)
			Articolul 8 alineatele (1) Şi (2)							Articolul 179 alineatele (1) Şi (2)
			Articolul 8 alineatul (3)							-
			Articolul 8 alineatul (4) literele (a) şi (c)	Articolul 30 alineatul (1)						-
			Articolul 8 alineatul (4) litera (d)							Articolul 179 alineatul (3)
			Articolul 8 alineatul (5)							Articolul 179 alineatul (4)
			Articolul 12							-
			Articolul 12a alineatele (1)-(3)							Articolul 150
			Articolul 12a alineatul (4) primul paragraf							Articolul 151
			Articolul 12a alineatul (4) de la al doilea la al şaselea paragraf							Articolul 152
			Articolul 14	Articolul 34			Articolul 41			Articolul 147
			Articolul 16 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf	Articolul 35			Articolul 42			Articolul 148
			Articolul 16 alineatul (1) al treilea paragraf	Articolul 35						Articolul 148 alineatul (2)
			Articolul 17	Articolul 36			Articolul 43			Articolul 149
			Articolul 26							-
			Articolul 27							-
			Articolul 31							Articolul 299
			Articolul 31				Articolul 68 alineatul (2)			Articolul 300
			Anexa I	Articolul 23			Anexa II			-
			Anexa 2A							-
			Anexa 2B							-
			Articolele 5, 9, 10,11							-
				Articolul 1 litera (a)	Articolul 1 litera (a)	Articolul 2 litera (a)	Articolul 1 alineatul (1) litera (a)			Articolul 13 alineatul (1)
				Articolul 1 litera (b)			Articolul 1 alineatul (1) litera (b)	Articolul 2 alineatul (1) litera (d)		Articolul 13 alineatul (11)
				Articolul 1 litera (c)		Articolul 2 litera (e)	Articolul 1 alineatul (1) litera (e)	Articolul 2 alineatul (1) litera (f)		Articolul 13 alineatul (8) litera (a)
				Articolul 1 litera (d)	d)		Articolul 1 alineatul (1) litera (f)	Articolul 2 alineatul (1) litera (g)
				Articolul 1 litera (f)			Articolul 1 alineatul (1) litera (i)	Articolul 2 alineatul (1) litera (i)		Articolul 13 alineatul (18)
				Articolul 1 litera (g)			Articolul 1 alineatul (1) litera (j)	Articolul 2 alineatul (1) litera (j)		Articolul 13 alineatul (21), articolul 24 alineatul (2) şi articolul 63
				Articolul 1 litera (h)	Articolul 1 litera (d)		Articolul 1 alineatul (1) litera (k)	Articolul 2 alineatul (1) litera (k)		Articolul 13 alineatul (15)
				Articolul 1 litera (i)	Articolul 1 litera (e)		Articolul 1 alineatul (1) litera (l)	Articolul 2 alineatul (1) litera (l)		Articolul 13 alineatul (16)
				Articolul 1 litera (j)			Articolul 1 alineatul (1) litera (m)			Articolul 13 alineatul (22)
				Articolul 1 litera (k)	Articolul 1 litera (k)	Articolul 2 litera (h)	Articolul 1 alineatul (1) litera (n)	Articolul 2 alineatul (1) litera (m)		Articolul 13 alineatul (10)
				Articolul 1 alineatul (l)			Articolul 1 alineatul (1) litera (r)	Articolul 2 alineatul (1) litera (n)		Articolul 13 alineatul (17)
				Articolul 1 alineatul (l) litera (a)	Articolul 1 litera (f)		Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (i)	Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (i)		Articolul 13 alineatul (20)
				Articolul 1 alineatul (l) litera (b)			Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (ii)	Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (ii)		Articolul 13 alineatul (18)
				Articolul 3						Articolul 188
				Articolul 8				Articolul 12		Articolul 24 alineatul (1)
				Articolul 12 alineatul (2)			Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 18		Articolul 39 alineatul (1)
				Articolul 12 alineatele (3)-(6)			Articolul 14 alineatele (2)-(5)			Articolul 39 alineatele (2)-(6)
				Articolul 15 alineatele (1) Şi (2)			Articolul 15 alineatele (1) Şi (2)	Articolul 19 alineatul (1)		Articolul 57
				Articolul 15 alineatul (3)			Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 22		Articolul 61
				Articolul 15 alineatul (4)			Articolul 15 alineatul (4)	Articolul 23		Articolul 62
				Articolul 15a			Articolul 15a	Articolul 19 alineatele (2)-(8)		Articolul 58 alineatele (1)-(7)
				Articolul 15b			Articolul 15b	Articolul 19a		Articolul 59
				Articolul 15c			Articolul 15c	Articolul 20		Articolul 60
				Articolul 16 alineatul (1)			Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 24		Articolul 64
				Articolul 16 alineatul (2)			Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 25		Articolul 65
				Articolul 16 alineatul (3)			Articolul 16 alineatul (3)	Articolul 26		Articolul 66
				Articolul 16 alineatul (4)			Articolul 16 alineatul (4)	Articolul 27		Articolul 67
				Articolul 16 alineatul (5)			Articolul 16 alineatul (5)	Articolul 28 alineatul (1)		Articolul 68 alineatul (1)
				Articolul 16 alineatul (5b) de la primul la al patrulea paragraf			Articolul 16 alineatul (7) de la primul la al patrulea paragraf	Articolul 28 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf		Articolul 68 alineatul (3)
				Articolul 16 alineatul (5b) al cincilea paragraf			Articolul 16 alineatul (7) al cincilea paragraf	Articolul 28 alineatul (3) al cincilea paragraf		Articolul 68 alineatul (4)
				Articolul 16 alineatul (3)						Articolul 66
				Articolul 16 alineatul (5c)			Articolul 16 alineatul (8)	Articolul 29		Articolul 70
				Articolul 16 alineatul (5a)			Articolul 16 alineatul (6)	Articolul 28 alineatul (2)		Articolul 68 alineatul (2)
				Articolul 16a alineatul (1) litera (a)			Articolul 17 alineatul (1) litera (a)	Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf		Articolul 72 alineatul (1) literele (a)-(c)
				Articolul 16a alineatul (1) litera (b)			Articolul 17 alineatul (1) litera (b)	Articolul 31 alineatul (1) al doilea paragraf		Articolul 72 alineatul (1) al doilea paragraf
				Articolul 16a alineatul (2)			Articolul 17 alineatul (2)	Articolul 31 alineatul (2)		Articolul 72 alineatul (2)
				Articolul 20			Articolul 22			-
				Articolul 21			Articolul 23	Articolul 34 alineatele (1)-(3)		-
				Articolul 22			Articolul 24	Articolul 34 alineatul (4)		-
				Articolul 25						-
				Articolul 28			Articolul 33			Articolul 180
				Articolul 29						Articolul 181 alineatele (1) Şi (3)
				Articolul 30 alineatul (2)						Articolul 181 alineatul (2)
				Articolul 31						Articolul 183
				Articolul 38			Articolul 44			Articolul 153
				Articolul 39 alineatele (2) Şi (3)			Articolul 45			Articolul 154
				Articolul 40 alineatul (2)			Articolul 46 alineatul (1)			Articolul 155 alineatul (8)
				Articolul 40 alineatul (3)			Articolul 46 alineatul (2)			Articolul 155 alineatul (1)
				Articolul 40 alineatele (4), (6)-(8) şi (10)			Articolul 46 alineatele (3), (5)-(7) şi (9)			Articolul 155 alineatele (2), (4)-(6) şi (9)
				Articolul 40 alineatul (5)			Articolul 46 alineatul (4)			Articolul 155 alineatul (3)
				Articolul 40 alineatul (9)			Articolul 46 alineatul (8)			Articolul 155 alineatul (7)
				Articolul 41			Articolul 47			Articolul 156
				Articolul 42 alineatul (2)			Articolul 48			Articolul 160
				Articolul 43 alineatele (2) Şi (3)						Articolul 184
				Articolul 44 alineatul (2)			Articolul 49			Articolul 159 şi anexa V
				Articolul 45 alineatul (2)						Articolul 189
				Articolul 46 alineatul (2)			Articolul 50 alineatul (1) primul şi al treilea paragraf şi alineatul (2)			Articolul 157
				Articolele 47-50						-
				Articolul 51			Articolul 64	Articolul 56		-
				Articolul 51 ultima liniuţă					Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 58 alineatul (8)
				Articolul 52						-
				Articolul 54						Articolul 206
				Articolul 55						Articolul 207
				Articolele 24 şi 26						__
				Articolul 12 alineatul (1), articolul 19, articolul 33, articolul 37, articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 45 alineatul (1), articolul 46 alineatul (1)						__
					Articolul 1 litera (b)					Articolul 13 alineatul (3)
					Articolul 1 litera (c)		Articolul 1 alineatul (1) litera (s)	Articolul 2 alineatul (1) litera (c)		Articolul 13 alineatul (4)
					Articolul 1 litera (g)					Articolul 212 alineatul (1) litera (a)
					Articolul 1 litera (h)					Articolul 212 alineatul (1) litera (b)
					Articolul 1 litera (i)			Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (i)		Articolul 210 alineatul (1) litera (f)
					Articolul 1 litera (j)			Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (j)		Articolul 210 alineatul (1) litera (g)
					Articolul 1 alineatul (l)			Articolul 59 alineatul (2) litera (b)		Articolul 13 alineatul (6)
					Articolul 2			Articolul 59 alineatul (3)		Articolul 214 alineatul (1)
					Articolul 3			Articolul 59 alineatul (3)		Articolul 214 alineatul (1) şi alineatul (2) primul şi al doilea paragraf
					Articolul 4			Articolul 59 alineatul (3)		Articolul 247 alineatul (1)
					Articolul 5 alineatul (1)			Articolul 59 alineatul (4)		Articolul 246
					Articolul 5 alineatul (2)					Articolul 254 alineatul (1)
					Articolul 6			Articolul 59 alineatul (5)		Articolul 254 alineatul (2), articolul 255 alineatele (1) Şi (2)
					Articolul 7			Articolul 59 alineatul (5)		Articolul 249 alineatul (1), articolul 252, articolul 253
					Articolul 8			Articolul 59 alineatul (5)		Articolul 245, articolul 246, articolul 258 alineatul (1)
					Articolul 9			Articolul 59 alineatul (6)		Articolul 218, articolul 219, articolul 258 alineatul (1)
					Articolul 10			Articolul 59 alineatul (7)		Articolul 218, articolul 219, articolul 258 alineatul (1), articolele 263-265
					Articolul 10a			Articolul 59 alineatul (8)		Articolele 264
					Articolul 10b					Articolul 257
					Articolul 12	Articolul 32	Articolul 73	Articolul 65	Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 311
					Anexa I			Articolul 59 alineatul (9) şi anexa II		Articolele 213-215, articolele 218-246
					Anexa II			Articolul 59 alineatul (9) şi anexa II		Articolele 215-217, articolele 220-243
						Articolul 1 alineatul (2)				Articolul 267
						Articolul 2 litera (b)				Articolul 268 alineatul (1) litera (b)
						Articolul 2 litera (c)				Articolul 268 alineatul (1) litera (c)
						Articolul 2 litera (d)				Articolul 268 alineatul (1) litera (d)
						Articolul 2 litera (f)		Articolul 2 alineatul (1) litera (h)		Articolul 13 alineatul (9)
						Articolul 2 litera (g)				Articolul 268 alineatul (1) litera (a)
						Articolul 2 litera (i)				Articolul 268 alineatul (1) litera (e)
						Articolul 2 litera (j)				Articolul 268 alineatul (1) litera (f)
						Articolul 2 litera (k)				Articolul 268 alineatul (1) litera (g)
						Articolul 3				-
						Articolul 4				Articolul 269
						Articolul 5				Articolul 270
						Articolul 6				Articolul 271
						Articolul 7				Articolul 272
						Articolul 8				Articolul 273
						Articolul 9				Articolul 274
						Articolul 10				Articolul 275
						Articolul 11				Articolul 277
						Articolul 12				Articolul 278
						Articolul 13				Articolul 279
						Articolul 14				Articolul 280
						Articolul 15				Articolul 281
						Articolul 16				Articolul 282
						Articolul 17				Articolul 283
						Articolul 18				Articolul 284
						Articolul 19				Articolul 285
						Articolul 20				Articolul 286
						Articolul 21				Articolul 287
						Articolul 22				Articolul 288
						Articolul 23				Articolul 289
						Articolul 24				Articolul 290
						Articolul 25				Articolul 291
						Articolul 26				Articolul 292
						Articolul 27				Articolul 293
						Articolul 28				Articolul 294
						Articolul 29				Articolul 295
						Articolul 30 alineatul (1)				Articolul 268 alineatul (2)
						Articolul 30 alineatul (2)				Articolul 296
						Anexa				Articolul 276
							Articolul 1 alineatul (1) litera (d)
							Articolul 1 alineatul (1) litera (g)			Articolul 13 alineatul (14)
							Articolul 1 alineatul (1) litera (q)			-
							Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (3)		-
							Articolul 2 alineatul (1)			Articolul 2 alineatul (3)
							Articolul 3 alineatele (2), (3) şi (8)			Articolul 9
							Articolul 3 alineatele (5) Şi (7)			Articolul 10
							Articolul 3 alineatul (6)			-
							Articolul 5 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf			Articolul 15 alineatul (2) al treilea paragraf şi alineatul (3) al doilea paragraf
							Articolul 6 alineatul (5) primul şi al doilea paragraf			Articolul 21 alineatul (1)
							Articolul 7 litera (e)			Articolul 23 alineatul (2) litera (f)
							Articolul 8	Articolul 12		Articolul 24 alineatul (1)
							Articolul 12			Articolul 208
							Articolul 16 alineatul (9)	Articolul 30		Articolul 69
							Articolul 18 alineatele (1)-(6)			Articolul 73
							Articolul 18 alineatul (7)			-
							Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf prima liniuţă			Articolul 74 alineatul (1)
							Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf a doua liniuţă			Articolul 74 alineatul (3) al doilea paragraf
							Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf alineatele (2) Şi (3)			Articolul 74 alineatele (4) - (7)
							Articolul 21			Articolul 209
							Articolul 25			-
							Articolul 26			-
							Articolul 32			-
							Articolul 34			Articolul 182
							Articolul 35			Articolul 186
							Articolul 36 alineatul (1)			Articolul 185 alineatul (1)
							Articolul 36 alineatul (2)			Articolul 185 alineatul (4) prima teză
							anexa III (A)			Articolul 185 alineatul (6)
							Articolul 36 alineatul (3)			Articolul 185 alineatul (7)
							Articolul 41			Articolul 147
							Articolul 42 alineatele (1)-(3)			Articolul 148 alineatele (1), (3) şi (4)
							Articolul 43			Articolul 149
							Articolul 45			-
							Articolul 48			Articolul 160
							Articolul 49			Articolul 159
							Articolul 51 alineatul (2) literele (a)-(g)			Articolul 162 alineatul (2) literele (a)-(e), (g) şi(h)
							Articolul 51 alineatele (3) şi (4)			Articolul 163
							Articolul 52 alineatul (1)			Articolul 169
							Articolul 55 alineatele (1) Şi (2)			Articolul 166 alineatele (1) Şi (2)
							Articolul 56			Articolul 167
							Articolul 59 alineatele (1) şi (2)	Articolul 52 alineatele (1) şi (2)		Articolul 177 alineatele (1) şi (2)
							Articolul 59 alineatele (3) şi (6)	Articolul 52 alineatele (3) şi (4)
							Articolul 60 alineatul (1)			Articolul 305 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf
							Articolul 60 alineatul (2)			Articolul 305 alineatul (3)
			Articolul 31				Articolul 61			Articolul 43
							Articolul 65	Articolul 55		Articolul 301 alineatele (1) Şi (3)
							Articolul 66			Articolul 308
							Articolul 67	Articolul 53		Articolul 297
							Articolul 68 alineatul (1)			-
							Articolul 71			-
							Articolul 72			Articolul 310
							Anexa I			Anexa II
							Anexa III			Articolul 185 alineatele (2) literele (a)-(c), (3) şi (5) primul paragraf
							Anexa IV			-
							Anexa V			Anexa VI
							Anexa VI			Anexa VII
								Articolul 1 alineatul (2) litera (d)		Articolul 11
								Articolul 2 alineatul (1) litera (a)		Articolul 13 alineatul (7)
								Articolul 2 alineatul (1) litera (b)
								Articolul 2 alineatul (1) litera (h)		Articolul 13 alineatul (9)
								Articolul 2 alineatul (1) litera (o)		Articolul 13 alineatul (25)
								Articolul 2 alineatul (1) litera (p)		Articolul 13 alineatul (26)
								Articolul 2 alineatul (1) litera (q)		Articolul 210 alineatul (3)
								Articolul 2 alineatul (2)		-
								Articolul 4 alineatul (2)		Articolul 15 alineatul (5)
								Articolul 5 alineatul (81) primul şi al doilea paragraf		Articolul 17 alineatele (1) şi (2), anexa IIIC
								Articolul 9 alineatul (1)		Articolul 21 alineatul (4)
								Articolul 11 alineatul (1) litera (b)		Articolul 23 alineatul (1) litera (b)
								Articolul 15 alineatul (3)		Articolul 32 alineatul (2)
								Articolul 21		-
								Articolul 45		-
								Articolul 46		Articolul 211 alineatele (1) Şi (2)
								Articolul 47		Articolul 158
								Articolul 48		Articolul 161
								Articolul 50		Articolul 175
								Articolul 51		Articolul 176
								Articolul 54 alineatul (1)		Articolul 298 alineatul (1)
								Articolul 61		Articolul 308
								Articolul 62		Articolul 12
								Articolul 63		Articolul 307
								Articolele 57, 58, 59 şi 60, anexa II
									Articolul 1 alineatul (4), articolul 2 alineatul (4) şi articolul 4 alineatul (6)	Articolul 58 alineatul (8)
									Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 312

i	Piaţă	Insolvenţă	Viaţă	Sănătate	General
j	Piaţă	Insolvenţă	Viaţă	Sănătate	General
Piaţă	1	0,25	0,25	0,25	0,25
Insolvenţă	0,25	1	0,25	0,25	0,5
Viaţă	0,25	0,25	1	0,25	0
Sănătate	0,25	0,25	0,25	1	0
General	0,25	0,5	0	0	1