Secţiunea 4 - Cerinţa de capital de solvabilitate - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 4:Cerinţa de capital de solvabilitate
Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale privind cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern
Art. 100: Dispoziţii generale
Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare obligaţia de a deţine fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate.
Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează fie cu ajutorul formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2, fie cu ajutorul unui model intern, în conformitate cu subsecţiunea 3.
Art. 101: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(5).
(2)Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează pornind de la principiul continuităţii activităţii întreprinderii.
(3)Cerinţa de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Aceasta acoperă activităţile existente, precum şi orice noi elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni. În ceea ce priveşte activităţile existente, aceasta acoperă doar pierderile neprevăzute.
Cerinţa de capital de solvabilitate corespunde valorii la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.
(4)Cerinţa de capital de solvabilitate acoperă cel puţin următoarele riscuri:
a)riscul de subscriere pentru asigurarea generală;
b)riscul de subscriere pentru asigurarea de viaţă;
c)riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;
d)riscul de piaţă;
e)riscul de credit;
f)riscul operaţional.
Riscul operaţional menţionat la primul paragraf litera (f) include riscurile juridice, dar nu cuprinde riscurile care decurg din decizii strategice, nici riscurile reputaţionale.
(5)Atunci când calculează cerinţa de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor, cu condiţia ca riscul de credit şi alte riscuri care decurg din utilizarea unor astfel de tehnici să se reflecte în mod adecvat în cerinţa de capital de solvabilitate.
Art. 102: Frecvenţa calculelor
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate cel puţin o dată pe an şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se asigură că deţin fonduri proprii eligibile care îndeplineşte ultima cerinţă de capital de solvabilitate raportată.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare monitorizează în permanenţă valoarea fondurilor proprii eligibile şi a cerinţei de capital de solvabilitate.
În cazul în care profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ultimei cerinţe de capital de solvabilitate comunicate, întreprinderea în cauză recalculează de îndată cerinţa de capital de solvabilitate şi o comunică autorităţilor de supraveghere.
(2)În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerinţa de capital de solvabilitate, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză să recalculeze cerinţa de capital de solvabilitate.
Subsecţiunea 2:Cerinţa de capital de solvabilitate: formula standard
Art. 103: Structura formulei standard
Cerinţa de capital de solvabilitate calculată pe baza formulei standard este egală cu suma următoarelor elemente:
a)cerinţa de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104;
b)cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 107;
c)ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea de absorbire a pierderilor a rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate, prevăzută la articolul 108.
Art. 104: Structura cerinţei de capital de solvabilitate de bază
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate de bază este formată din module de risc individuale, care sunt agregate în conformitate cu anexa IV punctul 1
Aceasta cuprinde cel puţin următoarele module de risc:
a)riscul de subscriere pentru asigurarea generală;
b)riscul de subscriere pentru asigurarea de viaţă;
c)riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;
d)riscul de piaţă;
e)riscul de contrapartidă.
(2)În scopul punerii în aplicare a alineatului (1) literele (a), (b) şi (c), operaţiunile de asigurare şi de reasigurare se alocă modulului de risc de subscriere care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor subiacente.
(3)Coeficienţii de corelaţie pentru agregarea modulelor de riscuri menţionate la alineatul (1), precum şi calibrarea cerinţelor de capital pentru fiecare modul de risc conduc la o cerinţă de capital de solvabilitate globală conform principiilor prevăzute la articolul 101.
(4)Fiecare dintre modulele de risc prevăzute la alineatul (1) se calibrează pe baza valorii la risc, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.
Dacă este cazul, în structura fiecărui modul de risc se ţine seama de efectele diversificării.
(5)Aceeaşi structură şi aceleaşi specificaţii privind modulele de risc se utilizează pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, atât în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate de bază, cât şi orice calcule simplificate prevăzute la articolul 109.
(6)În ceea ce priveşte riscurile de catastrofă, la calcularea modulelor "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" pot fi folosite, dacă este cazul, specificaţii geografice.
(7)Sub rezerva acordului autorităţilor de supraveghere, atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subset de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.
Respectivii parametri se calibrează pe baza datelor interne ale întreprinderii în cauză sau pe baza datelor direct relevante pentru operaţiunile respectivei întreprinderi, cu ajutorul unor metode standardizate.
Înainte să îşi dea acordul, autorităţile de supraveghere verifică exhaustivitatea, exactitatea şi adecvarea datelor utilizate.
Art. 105: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate de bază se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(6).
(2)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea generală" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare generală, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Modulul ţine seama de caracterul incert al rezultatelor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în raport cu obligaţiile acestora existente de asigurare şi de reasigurare, precum şi noile elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni.
Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 2, ca rezultatul combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii în ceea ce priveşte momentul apariţiei, frecvenţa şi gravitatea evenimentelor asigurate, precum şi momentul şi valoarea plăţii daunelor (risc de primă şi de rezervă în asigurarea generală);
(b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unui nivel semnificativ de incertitudine asociată ipotezelor în materie de stabilire a tarifelor şi a cuantumului rezervelor legate de evenimente extreme sau excepţionale (risc de catastrofă în asigurarea generală).
(3)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Acesta se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 3, ca rezultat al combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o creştere a ratei mortalităţii atrage o creştere a valorii obligaţiilor de asigurare (risc de mortalitate);
b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o scădere a ratei mortalităţii atrage o creştere a valorii obligaţiilor de asigurare (risc de longevitate);
c)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratelor de invaliditate, boală şi morbiditate (risc de invaliditate - morbiditate);
d)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare (risc de cheltuieli cu asigurarea de viaţă);
e)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratelor de revizuire a rentelor, datorate unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanelor asigurate (risc de revizuire);
f)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului sau volatilităţii ratelor de reziliere, denunţare, reînnoire sau răscumpărare a poliţelor de asigurare (risc de reziliere);
g)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a preţurilor şi constituire a rezervelor legate de evenimente extreme sau neregulate (risc de catastrofă în asigurarea de viaţă).
(4)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" reflectă riscul care decurge din subscrierea de obligaţii de asigurare de sănătate, indiferent dacă se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurării de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Modulul acoperă cel puţin următoarele riscuri:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare;
b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii în ceea ce priveşte momentul apariţiei, frecvenţa şi gravitatea evenimentelor asigurate, precum şi momentul şi valoarea plăţii daunelor la momentul constituirii rezervelor;
c)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a preţurilor şi constituire a rezervelor legate de izbucnirea unor epidemii majore şi de neobişnuita acumulare de riscuri în astfel de circumstanţe extreme.
(5)Modulul "risc de piaţă" reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a preţurilor pe piaţă ale instrumentelor financiare care influenţează valoarea activelor şi pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanţa structurală dintre active şi pasive, în special în ceea ce priveşte durata de viaţă a acestora.
Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 4, ca rezultatul combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile structurii ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade sau ale volatilităţii ratei dobânzii (risc al ratei dobânzii);
b)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale acţiunilor (risc al acţiunilor);
c)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale bunurilor imobile (risc al bunurilor imobile);
d)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii marjei de credit care depăşeşte structura ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade (risc de dispersie);
e)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar (risc valutar);
f)riscurile suplimentare suportate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare fie ca urmare a nediversificării portofoliului său de active, fie ca urmare a unei expuneri semnificative la riscul de contrapartidă faţă de un singur emitent de titluri de valoare sau grup de emitenţi legaţi (concentrări ale riscului de piaţă).
(6)Modulul "risc de contrapartidă" reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvabilitate neprevăzute sau a deteriorării bonităţii contrapartidelor şi debitorilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în următoarele 12 luni. Modulul "risc de contrapartidă" acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările şi instrumentele derivate, creanţele de la intermediari, precum şi orice alte expuneri neacoperite de submodulul "risc de dispersie". Acesta ţine cont în mod adecvat de garanţii colaterale şi de altă natură deţinute de şi în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare şi de riscurile asociate acestora.
Pentru fiecare contrapartidă, modulul "risc de contrapartidă" ţine seama de expunerea globală la riscul de contrapartidă al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză faţă de respectiva contrapartidă, independent de forma juridică a obligaţiilor contractuale ale acesteia faţă de respectiva întreprindere.
(7)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 301a, acte delegate de completare a prezentei directive pentru a reflecta riscul prezentat de criptoactive în modulul «risc de piaţă» menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol şi în modulul «risc de contrapartidă» menţionat la alineatul (6) de la prezentul articol.
Art. 105a: Investiţii pe termen lung în acţiuni
(1)Prin derogare de la articolul 101 alineatul (3) şi ca parte a submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), statele membre permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat să aplice unui anumit subset de investiţii în acţiuni deţinute cu o perspectivă pe termen lung o cerinţă de capital în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
În sensul primului paragraf, un subset de investiţii în acţiuni poate beneficia de tratamentul prevăzut pentru investiţiile pe termen lung în acţiuni dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)subsetul de investiţii în acţiuni este identificat în mod clar şi i se aplică un management separat de celelalte activităţi ale întreprinderii;
b)pentru fiecare portofoliu de acţiuni pe termen lung se instituie o politică de management al investiţiilor pe termen lung care reflectă angajamentul întreprinderii de a deţine expunerea globală la acţiuni în subsetul de investiţii în acţiuni pentru o perioadă care depăşeşte în medie cinci ani. Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii aprobă explicit politicile de management al investiţiilor, iar politicile respective sunt revizuite frecvent în raport cu managementul efectiv al portofoliilor şi sunt raportate în autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii întreprinderii menţionată la articolul 45;
c)subsetul de investiţii în acţiuni constă numai în acţiuni cotate în ţări membre ale SEE sau ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) sau în acţiuni necotate ale unor companii care îşi au sediul central în ţări care sunt membre ale SEE sau ale OCDE;
d)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este în măsură să evite în mod continuu şi în condiţii de criză vânzarea forţată a investiţiilor în acţiuni din cadrul subsetului pentru o perioadă de cinci ani;
e)managementul riscului, managementul activelor şi obligaţiilor şi politicile de investiţii ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare reflectă intenţia întreprinderii de a deţine subsetul de investiţii în acţiuni pe o perioadă compatibilă cu cerinţa enunţată la litera (b) şi capacitatea întreprinderii de a îndeplini cerinţa enunţată la litera (d);
f)subsetul de investiţii în acţiuni este diversificat în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit emitent sau grup de întreprinderi şi acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu de investiţii pe termen lung în acţiuni care prezintă acelaşi profil de risc;
g)subsetul de investiţii în acţiuni nu include participaţiile.
(2)În cazul în care acţiunile sunt deţinute în fonduri europene de investiţii pe termen lung sau în cadrul anumitor tipuri de organisme de plasament colectiv, inclusiv fonduri de investiţii alternative, care sunt identificate în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive ca având un profil de risc mai scăzut, condiţiile prevăzute la alineatul (1) pot fi evaluate la nivelul fondurilor şi nu la nivelul activelor-suport deţinute în cadrul fondurilor respective.
(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni ca investiţii pe termen lung în acţiuni în conformitate cu alineatul (1) nu revin la o abordare care nu include investiţii pe termen lung în acţiuni.
În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni drept investiţii pe termen lung în acţiuni nu mai respectă condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru restabilirea conformităţii.
În termen de o lună de la data primei constatări a nerespectării condiţiilor prevăzute la alineatul (1), întreprinderea de asigurare sau de reasigurare furnizează autorităţii de supraveghere informaţiile necesare şi măsurile care urmează să fie luate de întreprindere pentru a obţine, în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, restabilirea conformităţii cu condiţiile respective.
În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să restabilească conformitatea în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, aceasta încetează să mai clasifice orice investiţie în acţiuni drept investiţie pe termen lung în acţiuni în conformitate cu prezentul articol pentru o perioadă de doi ani şi jumătate sau atât timp cât conformitatea cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) nu este restabilită, oricare dintre aceste perioade este mai lungă.
(4)Cerinţa de capital pentru investiţiile pe termen lung în acţiuni este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii investiţiilor care sunt tratate drept investiţii pe termen lung în acţiuni.
(5)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a completa prezenta directivă prin specificarea următoarelor:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol;
b)tipurile de organisme de plasament colectiv menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol;
c)informaţiile care trebuie incluse în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 51 alineatul (1) şi în raportul periodic de supraveghere menţionat la articolul 35 alineatul (5a).
Art. 106: Calcularea submodulului "risc aferent devalorizării acţiunilor": mecanism de ajustare simetrică
(1)Modulul "risc aferent devalorizării acţiunilor" calculat cu formula standard include o ajustare simetrică faţă de costul de capital aferent investiţiilor în acţiuni (cost de oportunitate) aplicată pentru a acoperi riscurile conexe modificării preţurilor capitalului.
(2)Ajustarea simetrică a cerinţei standard de capital propriu, calibrată în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), care acoperă riscurile conexe modificării preţurilor capitalului, se bazează pe o funcţie a nivelului actual al unui indice al acţiunilor adecvat şi pe un nivel mediu ponderat al indicelui respectiv. Media ponderată se calculează pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
(3)Ajustarea simetrică a cerinţei standard de capital propriu care acoperă riscurile conexe modificării preţurilor capitalului nu conduce la aplicarea unei cerinţe de capital propriu mai mică sau mai mare cu peste 13 puncte procentuale decât cerinţa standard de capital propriu.
Art. 107: Cerinţa de capital pentru riscul operaţional
(1)Cerinţa de capital pentru riscul operaţional reflectă riscurile operaţionale, în măsura în care acestea nu se reflectă deja în modulele de risc prevăzute la articolul 104. Această cerinţă de capital se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).
(2)În ceea ce priveşte contractele de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii le revine deţinătorilor de poliţe, pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente acestor obligaţii de asigurare.
(3)În ceea ce priveşte celelalte operaţiuni de asigurare şi de reasigurare decât cele menţionate la alineatul (2), pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de volumul acestor operaţiuni, determinat pe baza primelor câştigate şi a rezervelor tehnice deţinute pentru respectivele obligaţii de asigurare şi de reasigurare. În acest caz, cerinţa de capital pentru riscurile operaţionale nu depăşeşte 30 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operaţiuni de asigurare şi de reasigurare.
Art. 108: Ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile
Ajustarea menţionată la articolul 103 litera (c), realizată pentru a ţine seama de capacitatea de absorbţie a pierderilor a rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate, reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin scăderea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a unei combinaţii a acestora.
Această ajustare ţine seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor beneficii discreţionare ale contractelor de asigurare, în măsura în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de beneficii poate folosi la acoperirea pierderilor neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele beneficii discreţionare nu depăşeşte suma rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii discreţionare viitoare.
În sensul celui de-al doilea paragraf, valoarea viitoarelor beneficii discreţionare în circumstanţe nefavorabile se compară cu valoarea aceloraşi beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.
Art. 109: Simplificări ale formulei standard
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)natura, amploarea şi complexitatea riscurilor cu care se confruntă justifică utilizarea unui calcul simplificat;
b)ar fi disproporţionat să se solicite întreprinderii de asigurare sau de reasigurare să aplice calculul standardizat;
c)eroarea comparată cu calculul standardizat nu conduce la o denaturare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate, cu excepţia cazurilor în care calculul simplificat conduce la o cerinţă de capital de solvabilitate care depăşeşte cerinţa de capital de solvabilitate rezultată din calculul standardizat.
În pofida primului paragraf, întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot utiliza un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific, în cazul în care pot demonstra într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere şi cel puţin o dată la cinci ani că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)fiecare modul sau submodul de risc individual pentru care se intenţionează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puţin de 2 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază;
(b)suma tuturor modulelor de risc sau submodulelor de risc pentru care se intenţionează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puţin de 10 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază.
În sensul prezentului alineat, calculele simplificate se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 102 alineatul (1), în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate, iar un modul sau un submodul de risc nu reprezintă o cotă mai mare de 5 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază menţionată la articolul 103 litera (a), întreprinderea poate utiliza un calcul simplificat pentru modulul sau submodulul de risc respectiv pe o perioadă de cel mult trei ani de la calculul respectiv al cerinţei de capital de solvabilitate.
(3)În sensul alineatului (2), suma cotelor, în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, ale fiecărui modul sau submodul de risc în cazul căruia se aplică calcule simplificate în temeiul alineatului respectiv nu depăşeşte 10 %.
Cota unui modul sau submodul de risc în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat, este cota calculată ultima dată când modulul sau submodulul de risc a fost calculat fără un calcul simplificat în temeiul alineatului (2).
Art. 109a: Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard
(1)În scopul calculării cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituţiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).
Comitetul mixt al AES înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(2)În scopul asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol şi în scopul facilitării calculării modulului «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menţionate la articolul 101 alineatul (5) şi al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:
a)listele administraţiilor regionale şi autorităţilor locale faţă de care sunt deţinute expuneri ce trebuie tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală sub a cărei jurisdicţie se află acestea, cu condiţia să nu existe nicio diferenţă de risc între expunerile respective cauzată de competenţele specifice de colectare de venituri ale celor dintâi şi să existe dispoziţii instituţionale specifice care au ca efect diminuarea riscului de neîncasare a creanţelor;
b)indicele acţiunilor menţionat la articolul 106 alineatul (2), în conformitate cu criteriile detaliate stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) literele (c) şi (o);
c)ajustările care trebuie făcute în cazul monedelor raportate la euro în cadrul submodulului de risc valutar menţionat la articolul 105 alineatul (5), conform criteriilor detaliate privind ajustările pentru monedele raportate la euro în scopul facilitării calculării submodulului de risc valutar, stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(3)AEAPO publică informaţii tehnice, inclusiv informaţii privind ajustarea simetrică menţionată la articolul 106, cel puţin o dată pe trimestru.
(4)În scopul asigurării unei aplicări în condiţii uniforme a prezentului articol şi al facilitării calculului modulului «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate» menţionat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autorităţile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviaţiile standard legate de măsurile legislative naţionale specifice ale statelor membre care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) şi eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel naţional adoptate de statele membre, care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc următoarele criterii:
a)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor este transparent şi precizat în întregime înainte de perioada anuală căreia i se aplică;
b)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor, numărul întreprinderilor de asigurare care participă la Sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate (HRES) şi caracteristicile de risc ale activităţii care face obiectul HRES garantează faptul că, pentru fiecare întreprindere participantă la HRES, volatilitatea pierderilor anuale aferente activităţii care face obiectul HRES este semnificativ redusă prin intermediul acestui sistem, atât în ceea ce priveşte riscul de primă, cât şi cel de rezervă;
c)asigurarea de sănătate care face obiectul HRES este obligatorie şi reprezintă o alternativă parţială sau completă la asigurarea de sănătate propusă de sistemul obligatoriu de asigurări sociale;
d)în cazul în care întreprinderile de asigurare care participă la HRES se află în încetare de plăţi, unul sau mai multe guverne ale statelor membre garantează că vor onora poliţele deţinătorilor de poliţe aferente activităţii care face obiectul HRES.
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, de stabilire a criteriilor suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească măsurile legislative la nivel naţional şi a metodologiei şi cerinţelor privind calculul deviaţiilor standard menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol.
Art. 110: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul
În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este inadecvată, deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri din formula standard cu parametri specifici întreprinderii respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" în conformitate cu articolul 104 alineatul (7). Parametrii specifici respectivi se calculează astfel încât să se asigure că întreprinderea respectă dispoziţiile articolului 101 alineatul (3).
Art. 111: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se prevăd următoarele:
a)o formulă standard în conformitate cu articolul 101 şi cu articolele 103-109;
b)orice submodul necesar sau care acoperă cu o mai mare precizie riscurile care se încadrează în modulele respective de risc prevăzute la articolul 104, precum şi orice actualizare ulterioară;
c)metodele, ipotezele şi parametrii standard care urmează să fie calibraţi în funcţie de nivelul de încredere menţionat la articolul 101 alineatul (3) şi să fie utilizaţi la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104, 105 şi 304, mecanismul de ajustare simetrică şi perioada adecvată, exprimată în luni, în conformitate cu articolul 106, precum şi abordarea corespunzătoare pentru integrarea metodei prevăzute la articolul 304 în cerinţa de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard;
d)parametrii de corelaţie, inclusiv, după caz, cei prevăzuţi în anexa IV, şi procedurile de actualizare a acestor parametri;
e)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare folosesc tehnici de diminuare a riscurilor, metodele şi ipotezele care trebuie utilizate pentru evaluarea modificărilor profilului de risc al întreprinderilor respective şi pentru ajustarea calculului cerinţei de capital de solvabilitate;
f)criteriile calitative pe care tehnicile de diminuare a riscurilor menţionate la litera (e) trebuie să le îndeplinească pentru a garanta transferarea efectivă a riscului către un terţ;
f1)fa)metoda şi parametrii care trebuie utilizaţi în evaluarea cerinţelor de capital pentru riscul de contrapartidă în cazul expunerii la contrapartidele centrale autorizate, parametri care asigură convergenţa cu tratamentul unei astfel de expuneri în cazul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
g)metodele şi parametrii care trebuie utilizaţi pentru evaluarea cerinţei de capital pentru riscul operaţional prevăzute la articolul 107, inclusiv procentajul prevăzut la articolul 107 alineatul (3);
h)metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta domeniul redus de aplicare pentru diversificarea riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate;
i)metoda care trebuie utilizată la calcularea primei realizate pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, prevăzută la articolul 108;
j)subsetul de parametri standard care, în modulele «risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă», «risc de subscriere pentru asigurarea generală» şi «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate», pot fi înlocuiţi cu parametri specifici întreprinderii, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7);
k)metodele standardizate pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare trebuie să le utilizeze pentru a calcula parametrii specifici întreprinderii menţionaţi la litera (j), precum şi toate criteriile cu privire la caracterul complet, exact şi adecvat al datelor utilizate care trebuie îndeplinite înainte ca autorităţile de supraveghere să îşi dea aprobarea, precum şi procedura care trebuie urmată pentru această aprobare;
l)calculele simplificate prevăzute pentru anumite module şi submodule de risc, menţionate la articolul 109 alineatul (1), şi pentru modulele şi submodulele de risc nesemnificative, menţionate la articolul 109 alineatul (2), precum şi criteriile pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, au obligaţia să le îndeplinească pentru a se putea folosi de simplificări, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1);
m)abordarea care urmează a fi utilizată în legătură cu participaţiile calificate în înţelesul articolului 13 punctul 21 la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate, în special la calcularea submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor», menţionat la articolul 105 alineatul (5), ţinându-se seama de reducerea probabilă a volatilităţii valorii respectivelor participaţii calificate care rezultă din natura strategică a respectivelor investiţii şi de influenţa exercitată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare asupra respectivelor entităţi în care s-a investit;
n)modul în care se utilizează evaluările externe ale creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard şi clasificarea evaluărilor de credit externe pe o scară a nivelurilor de calitate a creditului conform articolului 109a alineatul (1) care trebuie să fie consecvent cu modul de utilizare a evaluărilor externe a creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţelor de capital pentru instituţiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi instituţiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din respectivul regulament;
o)criteriile detaliate pentru indicele acţiunilor menţionat la articolul 109a alineatul (2) litera (c);
p)criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar» menţionat la articolul 109a alineatul (2) litera (d);
q)condiţiile de clasificare a administraţiilor regionale şi a autorităţilor locale menţionate la articolul 109a alineatul (2) litera (a).
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, metodele, ipotezele şi parametrii standard pentru submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) reflectă riscul ca ratele dobânzii să scadă şi mai mult, chiar dacă acestea sunt scăzute sau negative, iar calculul submodulului «risc de rată a dobânzii» este consecvent cu extrapolarea ratelor dobânzii în conformitate cu articolul 77a. În pofida primei teze de la prezentul paragraf, pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» nu este necesar să se ţină seama de riscul ca ratele dobânzii să scadă la niveluri sub un prag negativ, în cazul în care se stabileşte un prag negativ astfel încât probabilitatea ca ratele dobânzii pentru monedele relevante şi pentru toate scadenţele să nu fie tot timpul deasupra pragului negativ să fie suficient de mică.
În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta posibilitatea redusă de diversificare a riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate nu se aplică portofoliilor de active care nu sunt fonduri dedicate şi care sunt alocate pentru a acoperi cea mai bună estimare corespunzătoare a obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare, astfel cum se menţionează la articolul 77b alineatul (1) litera (a).
(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menţionaţi la alineatul (1) litera (k).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(21)În cazul în care Comisia adoptă acte delegate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol pentru a completa prezenta directivă specificând metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), cu scopul de a îmbunătăţi senzitivitatea cerinţelor de capital în funcţie de evoluţia ratelor dobânzii, modificări ale submodulului «risc de rată a dobânzii» pot fi introduse treptat pe o perioadă de tranziţie de până la cinci ani. O astfel de introducere treptată este obligatorie şi se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.
(3)Până la 29 ianuarie 2030 şi ulterior o dată la cinci ani, EIOPA efectuează o evaluare a gradului de adecvare a metodelor, ipotezelor şi parametrilor standard utilizaţi la calculul cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. În special, EIOPA ţine seama de performanţa tuturor claselor de active şi a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor faţă de clasele de active şi instrumentele financiare în cauză, precum şi de evoluţiile în materie de stabilire a standardelor internaţionale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite riscuri şi unor anumite clase de active. Pe baza evaluării EIOPA, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică mecanismul de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol fac publice, în secţiunea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia financiară care constă în informaţii destinate profesioniştilor din piaţă, menţionată la articolul 51 alineatul (1b):
(i)faptul că aplică mecanismul de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol; şi
(ii)cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol asupra poziţiei lor financiare.
(4)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative şi criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Aceste standarde tehnice de reglementare se aplică activelor care acoperă rezervele tehnice, cu excepţia activelor corespunzătoare contractelor de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii revine deţinătorilor de poliţe. Comisia le revizuieşte în funcţie de evoluţia formulei standard şi a pieţelor financiare.
Subsecţiunea 3:Cerinţa de capital de solvabilitate: modele interne integrale şi parţiale
Art. 112: Dispoziţii generale privind aprobarea modelelor interne integrale şi parţiale
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot calcula cerinţa de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern integral sau parţial aprobat de autorităţile de supraveghere.
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot utiliza modele interne parţiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază prevăzute la articolele 104 şi 105;
b)cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 107;
c)ajustarea prevăzută la articolul 108.
În afară de aceasta, modelele parţiale se pot utiliza fie pentru întreaga activitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, fie doar pentru una sau mai multe dintre principalele sale unităţi operaţionale.
(3)La depunerea unei cereri de aprobare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă cel puţin documentele justificative care demonstrează că modelul intern îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 120-125.
În cazul în care cererea de aprobare se referă la un model intern parţial, cerinţele prevăzute la articolele 120-125 se adaptează pentru a ţine seama de sfera limitată de aplicare a modelului.
(31)Autorităţile de supraveghere informează EIOPA în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 cu privire la orice cerere de utilizare sau de modificare a unui model intern. La solicitarea uneia sau a mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.
(4)Autorităţile de supraveghere iau o decizie cu privire la cerere în termen de şase luni de la data primirii cererii complete.
(5)Autorităţile de supraveghere aprobă o cerere numai dacă sunt pe deplin încredinţate că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, management şi raportare a riscurilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sunt adecvate şi, în special, că modelul intern îndeplineşte cerinţele menţionate la alineatul (3).
(6)Orice decizie de respingere a unei cereri de utilizare a unui model intern luată de autorităţile de supraveghere este motivată corespunzător.
(7)După ce primesc din partea autorităţilor de supraveghere aprobarea de a utiliza un model intern, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere, o dată la doi ani, o estimare a cerinţei de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecţiunea 2. Autorităţile de supraveghere pot solicita, printr-o decizie motivată, o raportare mai frecventă din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.
Art. 113: Dispoziţii specifice privind aprobarea modelelor interne parţiale
(1)Autorităţile de supraveghere aprobă un model intern parţial numai în cazul în care respectivul model îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 112, precum şi următoarele condiţii:
a)întreprinderea justifică în mod corespunzător sfera de aplicare limitată a modelului;
b)cerinţa de capital de solvabilitate rezultată reflectă mai bine profilul de risc al întreprinderii şi, în special, respectă principiile prevăzute în subsecţiunea 1;
c)structura sa respectă principiile prevăzute în subsecţiunea 1, ceea ce permite deplina integrare a modelului intern parţial în formula standard de calcul al cerinţei de capital de solvabilitate.
(2)Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parţial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unităţile operaţionale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părţi din ambele, autorităţile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.
Planul tranzitoriu stabileşte modul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare plănuieşte să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule sau unităţi operaţionale, pentru a se asigura că modelul acoperă o parte predominantă din operaţiunile sale de asigurare în ceea ce priveşte respectivul modul de risc.
Art. 114: Acte delegate şi standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili următoarele:
a)adaptările care trebuie aduse standardelor de la articolele 120-125 având în vedere sfera de aplicare limitată a modelului intern parţial;
b)modul în care un model intern parţial este complet integrat în formula standard pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate menţionat la articolul 113 alineatul (1) litera (c), precum şi cerinţele pentru utilizarea de tehnici alternative de integrare.
(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:
a)aprobarea modelelor interne în conformitate cu articolul 112; şi
b)aprobarea unor modificări majore ale modelelor interne şi aprobarea schimbărilor aduse politicii de modificare a modelelor interne prevăzute la articolul 115.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Art. 115: Politica de modificare a modelelor interne integrale şi parţiale
În cadrul procedurii iniţiale de aprobare a unui model intern, autorităţile de supraveghere aprobă politica de modificare a modelului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi pot modifica modelul intern conform politicii respective.
Politica de modificare precizează modificările minore şi majore ale modelului intern.
Modificările majore ale modelului intern, precum şi modificările aduse politicii de modificare fac întotdeauna obiectul aprobării prealabile a autorităţilor de supraveghere, în conformitate cu articolul 112.
Modificările minore ale modelului intern nu fac obiectul aprobării prealabile a autorităţilor de supraveghere, în măsura în care sunt elaborate conform politicii de modificare.
Art. 116: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control
Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare şi de reasigurare autorizează depunerea, pe lângă autorităţile de supraveghere, a cererii de aprobare a modelului intern prevăzute la articolul 112, precum şi depunerea oricărei cereri ulterioare de modificare majoră a respectivului model.
Organul administrativ, de conducere sau de control are răspunderea instituirii unor sisteme care să asigure buna funcţionare permanentă a modelului intern.
Art. 117: Revenirea la formula standard
După ce au primit aprobarea solicitată în conformitate cu articolul 112, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu revin la calcularea integrală sau parţială a cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard prevăzută în subsecţiunea 2, cu excepţia unor circumstanţe bine justificate şi sub rezerva aprobării de către autorităţile de supraveghere.
Art. 118: Neconformitatea modelului intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care, după ce au primit aprobarea autorităţilor de supraveghere de a utiliza modelul intern, încetează să mai respecte cerinţele prevăzute la articolele 120-125, fie prezintă de îndată autorităţilor de supraveghere un plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele respective într-un termen rezonabil, fie demonstrează că nerespectarea cerinţelor nu are efecte semnificative.
(2)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu aplică planul menţionat la alineatul (1), autorităţile de supraveghere le pot solicita să revină la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2.
Art. 119: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul
În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să utilizeze un model intern pentru a-şi calcula cerinţa de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.
Art. 120: Demonstrarea utilizării modelului
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că modelul intern este utilizat la scară largă şi joacă un rol important în ceea ce priveşte sistemul lor de guvernanţă, prevăzut la articolele 41-50, în special
a)sistemul de management al riscurilor, prevăzut la articolul 44, şi procesele decizionale;
b)procedurile de evaluare şi alocare a capitalului lor economic şi de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 45.
De asemenea, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că frecvenţa calculării cerinţei de capital de solvabilitate cu ajutorul modelului intern este coerentă cu frecvenţa utilizării modelului lor intern în celelalte scopuri prevăzute la primul paragraf.
Organului administrativ, de conducere sau de control îi revine răspunderea de a garanta adecvarea continuă a structurii şi funcţionării modelului intern şi de a se asigura că modelul intern continuă să reflecte în mod adecvat profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.
Art. 121: Standarde de calitate statistică
(1)Modelul intern şi, în special, calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor care stă la baza acestuia respectă criteriile prevăzute la alineatele (2)-(9).
(2)Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţiilor se bazează pe tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante şi sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.
Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor se bazează pe informaţii actuale şi credibile şi pe ipoteze realiste.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare trebuie să fie în măsură să justifice, în faţa autorităţilor de supraveghere, ipotezele care stau la baza modelului lor intern.
(3)Datele utilizate pentru modelul intern sunt exacte, exhaustive şi adecvate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare actualizează seriile de date utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor cel puţin o dată pe an.
(4)Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor.
Indiferent de metoda de calcul aleasă, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru a garanta că este utilizat la scară largă şi că joacă un rol important în sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, în special în sistemul de management al riscurilor şi procesul decizional al acestora, precum şi în alocarea capitalului în conformitate cu articolul 120.
Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse întreprinderile de asigurare şi de reasigurare. Modelele interne acoperă cel puţin riscurile prevăzute la articolul 101 alineatul (4).
(5)În ceea ce priveşte efectele diversificării, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama de respectivele efecte ale diversificării, în modelul lor intern de dependenţe existente în cadrul categoriilor de risc şi între diverse categorii de risc, cu excepţia cazului în care autorităţile de supraveghere consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor diversificării este adecvat.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama pe deplin de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor în modelul lor intern, atâta timp cât riscul de credit şi celelalte riscuri care decurg din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor să se reflecte în mod adecvat în modelul intern.
(7)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanţiile financiare şi de orice alte opţiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opţiunilor oferite deţinătorilor de poliţe, cât şi riscurile asociate opţiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea ţin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.
(8)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama, în modelul lor intern, de viitoarele decizii de gestionare pe care s-ar putea aştepta în mod rezonabil să le aplice în circumstanţe speciale.
În cazul prevăzut la primul paragraf, întreprinderea în cauză ţine seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor astfel de decizii.
(9)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama, în modelul lor intern, de toate plăţile pe care estimează că le vor efectua deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor de contracte de asigurare, indiferent dacă respectivele plăţi sunt sau nu garantate prin contract.
Art. 122: Standarde de calibrare
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot folosi, pentru modelul lor intern, o altă perioadă de timp sau o altă măsură a riscurilor decât cele prevăzute la articolul 101 alineatul (3), atâta timp cât rezultatele modelului intern pot fi folosite de respectivele întreprinderi pentru a calcula cerinţa de capital de solvabilitate astfel încât să ofere deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.
(2)Dacă este posibil, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare deduc cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generată de modelul lor intern, pe baza valorii la risc prevăzute la articolul 101 alineatul (3).
(3)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu pot deduce cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generate de modelul intern, autorităţile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinţei de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităţilor de supraveghere că deţinătorii de poliţe beneficiază de un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.
(4)Autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să aplice modelul intern la nivelul portofoliilor de referinţă utilizând ipoteze bazate pe date mai degrabă externe decât interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern şi să se asigure că specificaţiile acestuia corespund practicilor de piaţă general acceptate.
(5)Statele membre pot permite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să ia în considerare în modelul lor intern efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate calculate în conformitate cu articolul 77d numai în cazul în care:
a)metoda prin care se ia în considerare efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate pentru o monedă nu ţine seama nici de ajustarea specifică întreprinderii a marjei corectate în funcţie de risc în temeiul articolului 77d alineatul (1c), nici, în cazul euro, de o posibilă majorare a primei de volatilitate cu o macroprimă de volatilitate în temeiul articolului 77d alineatul (4);
b)cerinţa de capital de solvabilitate nu este mai mică decât oricare dintre următoarele:
(i)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată ca cerinţă de capital de solvabilitate, cu excepţia faptului că efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate este luat în considerare în conformitate cu metodologia utilizată de EIOPA în scopul publicării informaţiilor tehnice în temeiul articolului 77e alineatul (1) litera (c);
(ii)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată în conformitate cu punctul (i) de la prezenta literă, cu excepţia faptului că portofoliul reprezentativ aferent unei monede menţionat la articolul 77d alineatul (2) al doilea paragraf se determină pe baza activelor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare investeşte, şi nu pe baza activelor tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare cu obligaţii de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă.
În sensul primului paragraf litera (b), determinarea portofoliului reprezentativ pentru o anumită monedă se bazează pe activele întreprinderii exprimate în moneda respectivă şi utilizate pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare exprimate în moneda respectivă.
Art. 123: Atribuirea profiturilor şi pierderilor
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare analizează, cel puţin o dată pe an, cauzele şi sursele profiturilor şi pierderilor înregistrate de fiecare dintre principalele unităţi operaţionale.
Acestea demonstrează modul în care clasificarea riscurilor reţinute în modelul intern explică cauzele şi sursele profiturilor şi pierderilor. Clasificarea riscurilor şi atribuirea profiturilor şi pierderilor reflectă profilul de risc al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.
Art. 124: Standarde de validare
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd un ciclu periodic de validare a modelului lor intern, care include monitorizarea bunei sale funcţionări, reexaminarea adecvării continue a specificaţiilor sale şi confruntarea rezultatelor sale cu experienţele anterioare.
Procedura de validare a modelului include validarea procesului intern prin metode statistice eficace, care permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să demonstreze autorităţilor de supraveghere adecvarea cerinţelor de capital astfel calculate.
Metodele statistice aplicate urmăresc verificarea adecvării prognozei distribuţiei probabilităţilor nu numai în raport cu experienţa anterioară, ci şi cu întregul set de date şi informaţii noi concrete aferente acesteia.
Procedura de validare a modelului include o analiză a stabilităţii modelului intern şi, în special, a sensibilităţii rezultatelor modelului intern la modificări ale principalelor ipoteze de bază. Aceasta va include totodată o evaluare a exactităţii, exhaustivităţii şi adecvării datelor utilizate de modelul intern.
Art. 125: Standarde privind documentaţia
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează o documentaţie în care detaliază structura şi funcţionarea modelului lor intern.
Documentaţia demonstrează respectarea articolelor 120-124.
Documentaţia oferă o descriere detaliată a teoriei, ipotezelor şi principiilor matematice şi empirice care stau la baza modelului intern.
Documentaţia indică toate situaţiile posibile în care modelul intern nu funcţionează eficient.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează o documentaţie justificativă a oricărei modificări majore aduse modelului lor intern, în conformitate cu articolul 115.
Art. 126: Modele şi date externe
Utilizarea unui model sau a unor date obţinute de la un terţ nu justifică scutirea de la niciuna dintre cerinţele aplicabile modelului intern prevăzute la articolele 120-125.
Art. 127: Acte delegate privind articolele 120-126
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu referire la articolele 120-126 pentru a permite o mai bună evaluare a profilului de risc şi o mai bună gestionare a activităţilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare privind utilizarea modelelor interne la nivelul Uniunii.