Capitolul vi - Norme privind evaluarea activelor şi pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi norme privind investiţiile - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL VI:Norme privind evaluarea activelor şi pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi norme privind investiţiile
Art. 75: Evaluarea activelor şi pasivelor
(1)Statele membre se asigură că, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi evaluează activele şi pasivele după cum urmează:
a)activele se evaluează la valoarea la care ar putea fi tranzacţionate între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective;
b)pasivele se evaluează la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între părţi, de bunăvoie, în cunoştinţă de cauză şi în condiţii normale de concurenţă.
La evaluarea pasivelor în conformitate cu litera (b) nu se efectuează nicio ajustare care să ţină seama de bonitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili metodele şi ipotezele care trebuie aplicate la evaluarea activelor şi pasivelor în conformitate cu alineatul (1).
(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte evaluarea activelor şi pasivelor, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)în măsura în care actele delegate menţionate la alineatul (2) impun utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, compatibilitatea acestor standarde de contabilitate cu metoda de evaluare a activelor şi pasivelor, potrivit dispoziţiilor de la alineatele (1) şi (2);
b)metodele şi ipotezele care urmează a fi utilizate atunci când preţurile de cotare pe piaţă nu sunt disponibile sau când standardele internaţionale de contabilitate, adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, nu concordă temporar sau permanent cu metoda de evaluare a activelor şi pasivelor stabilită la alineatele (1) şi (2);
c)metodele şi ipotezele care urmează a fi utilizate la evaluarea activelor şi pasivelor în conformitate cu alineatul (1), în cazul în care actele delegate menţionate la alineatul (2) permit utilizarea metodelor de evaluare alternative.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 76: Dispoziţii generale
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare stabilesc rezerve tehnice pentru toate obligaţiile de asigurare şi de reasigurare care le revin faţă de deţinătorii de poliţe sau de beneficiarii unor contracte de asigurare sau de reasigurare.
(2)Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului curent la preţul pieţei pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să-l plătească dacă şi-ar transfera imediat obligaţiile de asigurare şi reasigurare către o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare.
(3)Calculul rezervelor tehnice utilizează în mod coerent informaţiile furnizate de pieţele financiare şi datele general disponibile privind riscurile de subscriere (coerenţa cu piaţa).
(4)Rezervele tehnice se calculează în mod prudent, fiabil şi obiectiv.
(5)În conformitate cu principiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) şi ţinând seama de principiile prevăzute la articolul 75 alineatul (1), rezervele tehnice se calculează în conformitate cu articolele 77-82 şi 86.
Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice
(1)Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare şi marja de risc prevăzute la alineatele (2) şi respectiv (3).
(2)Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilităţile, ţinând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.
Calculul celei mai bune estimări se bazează pe informaţii actualizate şi credibile şi pe ipoteze realiste şi se efectuează pe baza unor metode actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi adecvate.
Proiecţia fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ţine seama de toate intrările şi ieşirile de numerar necesare pentru reglarea obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
Cea mai bună estimare se calculează la valoarea sa brută, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi de la vehiculele investiţionale. Aceste sume se calculează separat, în conformitate cu articolul 81.
(3)Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze că valoarea rezervelor tehnice este echivalentă cu suma de care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ar avea nevoie pentru a prelua şi onora obligaţiile de asigurare şi de reasigurare.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piaţă fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piaţă a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
(5)Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerinţa de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă. Ajustarea cerinţei de capital de solvabilitate constă într-un element exponenţial şi variabil în funcţie de timp.
Rata utilizată la determinarea costului mobilizării unei astfel de valori a fondurilor proprii eligibile (rata costului capitalului) este aceeaşi pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare şi se revizuieşte periodic.
Rata costului capitalului utilizată este egală cu rata suplimentară, peste rata dobânzii fără risc, pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să o suporte în cazul în care deţine fonduri proprii eligibile în conformitate cu secţiunea 3 de o valoare egală cu cerinţa de capital de solvabilitate necesar pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
(6)Se consideră că rata costului capitalului menţionată la alineatul (5) este egală cu 4,75 % începând cu 30 ianuarie 2027. Comisia efectuează revizuirea periodică menţionată la alineatul (5) al doilea paragraf nu mai devreme de 31 ianuarie 2032.
(7)În cazul în care contractele de asigurare şi de reasigurare includ opţiuni şi garanţii financiare, metodele utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări reflectă în mod corespunzător faptul că valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie generate de contractele respective poate depinde atât de rezultatul estimat al evenimentelor şi evoluţiilor viitoare, cât şi de abaterile potenţiale ale rezultatului real de la rezultatul estimat în anumite scenarii.
(8)În pofida alineatului (7), întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pot utiliza o evaluare deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligaţiile de asigurare de viaţă cu opţiuni şi garanţii care nu sunt considerate semnificative.

Art. 77a: Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)La determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, menţionată la articolul 77 alineatul (2), se utilizează informaţii derivate din instrumentele financiare relevante şi se asigură concordanţa cu acestea. La determinarea respectivă se ţine cont de instrumente financiare relevante cu scadenţe în cazul cărora pieţele sunt diversificate, lichide şi transparente. În cazul scadenţelor care depăşesc primul punct de netezire, rata relevantă a dobânzilor fără risc se extrapolează în conformitate cu al treilea paragraf. Primul punct de netezire pentru o monedă este cea mai îndepărtată scadenţă pentru care sunt îndeplinite condiţiile următoare:
a)pieţele instrumentelor financiare cu scadenţa respectivă sunt diversificate, lichide şi transparente;
b)ponderea obligaţiunilor rămase de rambursat cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor rămase de rambursat exprimate în moneda respectivă este suficient de ridicată.
- Partea extrapolată a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe ratele forward care converg lin dinspre rata forward aplicabilă la primul punct de netezire către o ultimă rată forward (UFR).
Rata forward extrapolată este egală cu media ponderată a unei rate forward lichide şi a UFR. Rata forward lichidă se bazează pe una sau pe un set de rate forward în raport cu cele mai îndepărtate scadenţe pentru care valoarea instrumentului financiar relevant poate fi determinată pe o piaţă diversificată, lichidă şi transparentă. Pentru scadenţe de cel puţin 40 de ani după primul punct de netezire, ponderea UFR este de cel puţin 77,5 %.
Partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumente financiare, altele decât obligaţiuni, iar pieţele instrumentelor financiare respective sunt diversificate, lichide şi transparente.
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea lor de supraveghere, să aplice mecanismul de introducere treptată prevăzut la al doilea paragraf.
Mecanismul de introducere treptată menţionat la primul paragraf constă în următoarele:
a)la 30 ianuarie 2027, parametrii care determină viteza convergenţei ratelor forward către ultima rată forward a extrapolării se stabilesc astfel încât structura temporală a ratei dobânzilor fără risc să fie suficient de similară cu structura temporală a ratei dobânzilor fără risc din data respectivă stabilită în conformitate cu regulile privind extrapolarea aplicabile la 29 ianuarie 2027;
b)parametrii care determină viteza de convergenţă a ratelor forward către ultima rata forward a extrapolării se reduc liniar la începutul fiecărui an calendaristic, astfel încât parametrii finali ai extrapolării să se aplice de la 1 ianuarie 2032.
Mecanismul de introducere treptată menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică fără a se afecta determinarea diversificării, a lichidităţii şi a transparenţei pieţelor financiare şi nici primul punct de netezire menţionat la alineatul (1).
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat fac publice, în secţiunea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia financiară care constă în informaţii destinate profesioniştilor din piaţă, menţionate la articolul 51 alineatul (1b):
(a)faptul că aplică mecanismul de introducere treptată pentru extrapolare; şi
(b)cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată asupra poziţiei lor financiare.
(3)În pofida alineatului (1), la 28 ianuarie 2025, primul punct de netezire pentru euro este la o scadenţă de 20 de ani.

Art. 77b: Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)Întreprinderile de asigurare şi reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligaţii de asigurare şi reasigurare de viaţă, inclusiv pentru anuităţile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)întreprinderea de asigurare sau reasigurare alocă un portofoliu de active alcătuit din obligaţiuni şi alte active cu caracteristici similare în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare şi menţine alocarea respectivă pe toată durata ciclului de viaţă al obligaţiilor, cu excepţia scopului de a menţine echivalenţa fluxurilor de trezorerie estimate aferente activelor şi pasivelor în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări substanţiale;
b)portofoliul de obligaţii de asigurare sau reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare şi portofoliul de active alocat sunt identificate, organizate şi gestionate separat de alte activităţi ale întreprinderii, iar portofoliul de active alocat nu poate fi folosit pentru a acoperi pierderile generate de alte activităţi ale întreprinderii;
c)fluxurile de trezorerie estimate ale portofoliului de active alocat sunt echivalente fiecărui flux de trezorerie estimat al portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în aceeaşi monedă, iar neconcordanţele nu generează riscuri semnificative cu privire la riscurile inerente activităţii de asigurare sau de reasigurare căreia i se aplică prima de echilibrare;
d)contractele care se află la baza portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu generează plăţi viitoare de prime;
e)singurele riscuri de subscriere asociate portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare sunt riscul de longevitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire şi riscul de mortalitate;
f)în cazul în care riscul de subscriere asociat portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare include riscul de mortalitate, cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare sau reasigurare creşte cu cel mult 5 % în cazul unei creşteri a riscului de mortalitate calibrat în conformitate cu articolul 101 alineatele (2)-(5);
g)contractele care se află la baza portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare fie nu prevăd nicio opţiune pentru titularul poliţei, fie prevăd doar o opţiune de răscumpărare în cazul căreia valoarea de răscumpărare nu depăşeşte valoarea activelor, evaluate în conformitate cu articolul 75, care acoperă obligaţiile de asigurare sau reasigurare în momentul exercitării opţiunii de răscumpărare;
h)fluxurile de trezorerie ale portofoliului de active alocat sunt fixe şi nu pot fi modificate de emitenţii activelor şi nici de terţi;
i)obligaţiile de asigurare sau reasigurare asociate unui contract de asigurare sau reasigurare nu sunt împărţite în mai multe părţi la alcătuirea portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în sensul prezentului alineat.
În pofida dispoziţiilor de la primul paragraf litera (h), întreprinderile de asigurare sau reasigurare pot folosi active cu fluxuri de trezorerie fixe, cu excepţia cazului în care depind de inflaţie, cu condiţia ca activele în cauză să fie echivalente fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare care depind de inflaţie.
În cazul în care emitenţii sau terţii au dreptul să modifice fluxurile de trezorerie ale unui activ astfel încât investitorul să beneficieze de o compensaţie suficientă care să îi permită să obţină aceleaşi fluxuri de trezorerie reinvestind în active cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară, dreptul de a modifica fluxurile de trezorerie nu împiedică activul respectiv să fie admis în portofoliul alocat în conformitate cu primul paragraf litera (h).
În sensul primului paragraf litera (i), un contract de asigurare de viaţă de grup este considerat a fi un singur contract.

(2)Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condiţiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condiţiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condiţiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligaţiilor sale de asigurare sau reasigurare şi nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni.
(3)Prima de echilibrare nu se aplică obligaţiilor de asigurare sau reasigurare în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc folosită pentru a calcula cea mai bună estimare a obligaţiilor în cauză include o primă de volatilitate în conformitate cu articolul 77d sau măsuri tranzitorii privind ratele dobânzilor fără risc în conformitate cu articolul 308c.
Art. 77c: Calculul primei de echilibrare
(1)Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menţionată la articolul 77b se calculează în conformitate cu următoarele principii:
a)prima de echilibrare trebuie să fie egală cu diferenţa dintre următoarele elemente:
(i)rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea în conformitate cu articolul 75 a portofoliului de active alocat;
(ii)rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare atunci când se ţine cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;
b)prima de echilibrare trebuie să nu includă marja de credit istorică care reflectă riscurile reţinute de întreprinderea de asigurare sau reasigurare;
c)fără a aduce atingere literei (a), marja de credit istorică trebuie să se majoreze atunci când este necesar pentru a se asigura faptul că prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului clasificată ca inferioară nu depăşeşte primele de echilibrare aplicate activelor cu o calitate a creditului clasificată ca superioară, care au aceeaşi durată şi sunt încadrate în aceeaşi clasă de active;
d)utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calculul primei de echilibrare trebuie să fie în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:
a)egală cu suma următoarelor elemente:
(i)marja de credit care corespunde probabilităţii de neîncasare a creanţelor aferente activelor;
(ii)marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării ratingului activelor;
b)în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 30 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare;
c)în cazul altor active decât expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 35 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare.
Probabilitatea de neîncasare a creanţelor menţionată la primul paragraf litera (a) punctul (i) se bazează pe statisticile pe termen lung privind neîncasarea creanţelor care sunt pertinente pentru activul în cauză în ceea ce priveşte durata, calitatea creditului şi clasa de active în care se încadrează.
În cazul în care nu se poate obţine o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor menţionate la al doilea paragraf, marja de credit istorică este egală cu partea din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc, menţionată la literele (b) şi (c).
Art. 77d: Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate aplica prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:
a)prima de volatilitate pentru o anumită monedă se aplică la calcularea celei mai bune estimări a tuturor obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare ale întreprinderii care sunt exprimate în moneda respectivă, în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calcularea celei mai bune estimări a obligaţiilor respective nu include o primă de echilibrare, astfel cum este menţionată la articolul 77b;
b)întreprinderea demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că a instituit procese adecvate pentru calcularea primei de volatilitate în temeiul alineatelor (3) şi (4) de la prezentul articol.
(11)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care au aplicat o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) înainte de 29 ianuarie 2026 pot continua, fără aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere, să aplice o primă de volatilitate cu condiţia să respecte condiţiile pentru aprobare prealabilă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol începând cu 30 ianuarie 2027.
(12)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să înceteze să aplice o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplineşte condiţiile pentru aprobare prealabilă prevăzute în dreptul intern în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Atunci când o întreprindere restabileşte conformitatea cu condiţiile respective, întreprinderea respectivă poate solicita aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pentru a aplica o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.
(13)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea de supraveghere, să aplice o ajustare specifică întreprinderii marjei corectate în funcţie de risc a monedei menţionate la alineatul (3), în cazul în care:
a)marja corectată în funcţie de risc a depăşit marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii în cursul celor patru perioade de raportare trimestriale anterioare datei de raportare; şi
b)informaţiile care sunt inerente activelor relevante ale întreprinderii şi care sunt raportate de întreprindere în conformitate cu articolul 35 alineatele (1)-(4) sunt de o calitate suficientă pentru a permite un calcul corect şi fiabil al ajustării respective.
Ajustarea corespunde celei mai mici valori dintre 105 % şi raportul dintre marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii şi marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă. Marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă, dar utilizând date specifice întreprinderii privind ponderile şi durata medie a subclaselor relevante din cadrul portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii pentru moneda relevantă.
În cazul în care se aplică ajustarea, prima de volatilitate nu se majorează cu macroprima de volatilitate menţionată la alineatul (4).
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare încetează imediat aplicarea ajustării atunci când aceasta majorează marja corectată în funcţie de risc a monedei menţionată la alineatul (3) timp de două perioade de raportare trimestriale consecutive.

(2)Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care ar putea fi obţinută dintr-un portofoliu de referinţă de investiţii în instrumente de datorie pentru moneda în cauză şi ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.
Portofoliul de referinţă de investiţii în instrumente de datorie aferent unei monede este reprezentativ pentru activele exprimate în moneda în cauză şi în care investesc întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

(3)Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc pentru o monedă se calculează după cum urmează:
VAcu= 85 % CSSRcu RCScu
unde:
a)VAcu este prima de volatilitate aferentă unei monede cu;
b)CSSRcu este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda cu;
c)RCScu este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda cu.
VAcu se aplică ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. În cazul în care partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumentele de datorie, altele decât obligaţiuni, în temeiul articolului 77a alineatul (1), VAcu se aplică, de asemenea, ratelor dobânzilor fără risc derivate din instrumentele financiare respective. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe respectivele rate ajustate ale dobânzilor fără risc.
CSSRcu nu are o valoare negativă sau mai mare decât unu. Raportul prezintă valori mai mici decât unu atunci când senzitivitatea activelor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare într-o monedă la variaţiile marjelor de credit este mai mică decât senzitivitatea rezervelor tehnice ale respectivei întreprinderi în moneda respectivă la variaţiile ratelor dobânzii.
RCScu reprezintă diferenţa dintre marja menţionată la alineatul (2) şi partea din marja respectivă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a unui risc de credit neaşteptat sau a unui alt risc aferent activelor.
- Partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neaşteptat sau a oricărui alt risc se calculează ca procent din marje. Acest procent scade pe măsură ce marjele cresc şi se disting cel puţin următoarele trei cazuri:
(a)cazul în care marjele nu depăşesc media lor pe termen lung;
(b)cazul în care marjele depăşesc media lor pe termen lung, dar nu depăşesc dublul mediei lor pe termen lung;
(c)cazul în care marjele depăşesc dublul mediei lor pe termen lung.
Corecţia în funcţie de risc nu depăşeşte niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.
Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care îşi au sediul central într-un stat membru cu o monedă raportată la euro care respectă criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar», astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p), atunci când calculează prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru moneda raportată şi prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru euro, sunt autorizate să calculeze un singur CSSRcu atât pentru moneda lor locală, cât şi pentru euro, luând în considerare în comun activele şi obligaţiile exprimate în euro şi în moneda lor locală.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1c), prima de volatilitate pentru euro se majorează cu o macroprimă de volatilitate. Macroprima de volatilitate se calculează după cum urmează:
VAEuro,macro= 85 % CSSREuro max(RCSco-1, RCSEuro;0) co
unde:
a)VAEuro,macro este macroprima de volatilitate pentru o ţară co;
b)CSSREuro este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro;
c)RCSco este marja corectată în funcţie de risc pentru ţara co;
d)RCSEuro este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro;
e)co este factorul de ajustare de ţară pentru ţara co.
CSSREuro se calculează ca raport de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).
RCSco se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3), însă pe baza unui portofoliu de referinţă care este reprezentativ pentru activele în care investesc întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare aferente produselor vândute pe piaţa de asigurări din ţara în cauză şi exprimate în euro.
RCSEuro se calculează ca marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).
Factorul de ajustare de ţară menţionat la primul paragraf litera (e) se calculează după cum urmează:
co= max(min (((RCSco*-0,6 %)/0,3 %);1);0)
Unde RCSco* este marja corectată în funcţie de risc pentru ţara co, astfel cum se menţionează la litera (c) de la primul paragraf, înmulţită cu procentajul investiţiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deţinute de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare autorizate în ţara co.
(41)Pentru a calcula marja subiacentă primei de volatilitate, pentru fiecare monedă şi pentru fiecare ţară, marja menţionată la alineatele (2) şi (4) este suma ponderată dintre marja medie de monedă pentru obligaţiunile de stat şi marja medie de monedă pentru obligaţiuni, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările. În scopul acestui calcul, ponderile sunt raportul dintre valoarea obligaţiunilor de stat incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv şi, respectiv, raportul dintre valoarea obligaţiunilor, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv.

(5)Prima de volatilitate nu se aplică obligaţiilor de asigurare în cazul în care structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calculul celei mai bune estimări a obligaţiilor respective i s-a aplicat o primă de echilibrare în conformitate cu articolul 77b.
(6)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 101, cerinţa de capital de solvabilitate nu acoperă riscul de pierdere a fondurilor proprii de bază în urma modificării primei de volatilitate.
Art. 77e: Informaţii tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale
(1)AEAPO stabileşte şi publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informaţii tehnice cel puţin o dată pe trimestru:
a)o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc pentru calculul celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), fără aplicarea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate;
a1)în scopul publicării informaţiilor în temeiul articolului 51 alineatul (8), o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, fără primă de echilibrare sau primă de volatilitate, determinată fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum este prevăzut la articolul 77a alineatul (2);
a2)setul de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligaţiile de asigurare de viaţă în temeiul articolului 77 alineatul (8);

b)pentru fiecare durată, calitate a creditului şi clasă de active relevante, o marjă de credit istorică pentru calculul primei de echilibrare menţionate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);
c)pentru fiecare monedă relevantă şi, respectiv, pentru fiecare piaţă de asigurări naţională relevantă, o marjă corectată în funcţie de risc, astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatele (3) şi, respectiv, (4);
d)pentru fiecare stat membru relevant, procentajul investiţiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deţinute de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare autorizate în ţară, astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatul (4).

(11)Pentru fiecare monedă relevantă şi pentru fiecare scadenţă la care pieţele instrumentelor financiare sau ale obligaţiunilor relevante cu scadenţa respectivă sunt diversificate, lichide şi transparente, EIOPA stabileşte şi publică, cel puţin o dată pe an, procentajul obligaţiunilor cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă, astfel cum se menţionează la articolul 77a alineatul (1).

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de calculare a rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să prevadă, pentru fiecare monedă relevantă, informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi primul punct de netezire în temeiul articolului 77a alineatul (1). Pentru respectivele acte de punere în aplicare se pot utiliza informaţiile publicate de EIOPA în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 301 alineatul (2).
Din motive imperative de urgenţă legate de disponibilitatea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 301 alineatul (3).
(3)În cazul în care informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare şi reasigurare utilizează aceste informaţii tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77c şi al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77d.
În ceea ce priveşte monedele pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) nu este prevăzută în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc nu i se aplică nicio primă de volatilitate pentru calcularea celei mai bune estimări. În ceea ce priveşte statele membre a căror monedă este euro şi pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) şi procentajul menţionat la alineatul (1) litera (d) nu sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), la prima de volatilitate nu se adaugă nicio macroprimă de volatilitate.

(4)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, un prim punct de netezire pentru o monedă, prevăzut într-un act de punere în aplicare, nu se modifică, cu excepţia cazului în care o evaluare a procentajelor obligaţiunilor cu o scadenţă mai îndepărtată sau egală cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă indică un prim punct de netezire diferit în temeiul articolului 77a alineatul (1) şi procentajul stabilit în actele delegate menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi.

Art. 77f: Analiza măsurilor referitoare la garanţiile pe termen lung şi a măsurilor referitoare la «riscul aferent devalorizării acţiunilor»
(1)Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.
În această perioadă, autorităţile de supraveghere pun în fiecare an la dispoziţia AEAPO următoarele informaţii:
a)disponibilitatea pe pieţele naţionale respective a garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare şi atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung;
b)numărul întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care aplică prima de echilibrare, prima de volatilitate, extinderea perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4), submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d;
c)impactul pe care îl au asupra poziţiei financiare a întreprinderilor de asigurare şi reasigurare prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni, submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d, la nivel naţional şi, în mod anonim, pentru fiecare întreprindere;
d)efectul pe care îl au prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni şi submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată asupra practicilor investiţionale ale întreprinderilor de asigurare şi reasigurare şi dacă aceste măsuri determină reducerea nemotivată a cerinţelor de capital;
e)efectul produs de o eventuală extindere a perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4) asupra eforturilor depuse de întreprinderile de asigurare şi reasigurare pentru a reinstitui nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc în vederea respectării cerinţei de capital de solvabilitate;
f)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare aplică măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d, dacă acestea respectă sau nu planurile de introducere treptată menţionate la articolul 308e şi perspectiva reducerii dependenţei lor de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către întreprinderi şi autorităţile de supraveghere, ţinând seama de cadrul normativ al statului membru în cauză.
(2)AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, şi după desfăşurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung şi, mai general, la stabilitatea financiară.
(3)Pe baza avizului transmis de AEAPO menţionat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:
a)protecţiei titularilor poliţelor;
b)funcţionării şi stabilităţii pieţelor europene de asigurare;
c)pieţei interne şi, îndeosebi, asupra concurenţei şi a condiţiilor echitabile de concurenţă de pe pieţele europene de asigurare;
d)măsurii în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare continuă să funcţioneze ca investitori pe termen lung;
e)disponibilităţii şi tarifării anuităţilor;
f)disponibilităţii şi tarifării produselor concurente;
g)strategiilor de investiţii pe termen lung ale întreprinderilor de asigurare în ceea ce priveşte produsele cărora li se aplică articolele 77b şi 77c faţă de cele legate de alte garanţii pe termen lung;
h)alegerii efectuate de consumatori şi asupra conştientizării riscurilor de către consumatori;
i)măsurii în care sectorul asigurărilor este diversificat şi asupra portofoliului de active al întreprinderilor de asigurare şi reasigurare;
j)stabilităţii financiare.
De asemenea, raportul se bazează pe experienţa de supraveghere legată de aplicarea articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestora.
(4)Raportul Comisiei se însoţeşte, dacă este necesar, de propuneri legislative.

Art. 78: Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea rezervelor tehnice
Atunci când calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama, în afară de dispoziţiile articolului 77, de următoarele elemente:
(1)toate cheltuielile aferente îndeplinirii obligaţiilor de administrare a asigurărilor şi reasigurărilor;
(2)inflaţie, inclusiv pentru cheltuieli şi daune;
(3)ansamblul plăţilor către deţinătorii şi beneficiarii de poliţe de asigurare, inclusiv viitoarele bonusuri discreţionare, pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare estimează că le vor efectua, indiferent dacă astfel de plăţi sunt sau nu garantate prin contract, cu excepţia cazului în care plăţile intră sub incidenţa articolului 91 alineatul (2).
Art. 79: Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare
Atunci când îşi calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de valoarea garanţiilor financiare şi de orice opţiuni contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare.
Orice ipoteză formulată de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu privire la probabilitatea ca deţinătorii de poliţe să îşi exercite opţiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere şi răscumpărare, este realistă şi se bazează pe informaţii actuale şi credibile. Ipoteza ţine seama, fie explicit, fie implicit, de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.
Art. 80: Segmentare
Atunci când îşi calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi segmentează obligaţiile de asigurare şi de reasigurare în grupe de risc omogene şi cel puţin pe linii de activitate.
Art. 81: Sume recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale
Calcularea, de către întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, a sumelor recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale se realizează în conformitate cu articolele 76-80.
Atunci când calculează sumele recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de intervalul de timp dintre recuperări şi plăţile directe.
Rezultatul acestui calcul se ajustează pentru a ţine seama de pierderile probabile ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contrapartidă. Ajustarea se bazează pe o evaluare a probabilităţii de insolvenţă a contrapartidei şi a pierderilor medii ca urmare a insolvenţei (pierderi aferente obligaţiilor de plată).
Art. 82: Calitatea datelor şi aplicarea unor aproximări, inclusiv a unor abordări de la caz la caz, pentru calcularea rezervelor tehnice
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie procese şi proceduri interne care asigură adecvarea, exhaustivitatea şi exactitatea datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice.
În cazul în care, în anumite circumstanţe, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu dispun de un volum suficient de date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă unui set sau subset de obligaţii de asigurare şi de reasigurare sau sumelor recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale, se pot utiliza aproximări adecvate, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări.
Art. 83: Comparaţie cu experienţele anterioare
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie procese şi proceduri pentru a asigura compararea permanentă a celor mai bune estimări şi a ipotezelor care stau la baza acestora cu experienţele anterioare.
În cazul în care, în urma unei astfel de comparaţii, se identifică o diferenţă sistematică între experienţele anterioare şi calculele celor mai bune estimări, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză procedează la ajustările necesare ale metodelor actuari-ale utilizate şi/sau ale ipotezelor formulate.
Art. 84: Adecvarea nivelului rezervelor tehnice
La cererea autorităţilor de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează adecvarea nivelului rezervelor tehnice, precum şi aplicabilitatea şi relevanţa metodelor aplicate şi adecvarea datelor statistice de bază utilizate.
Art. 85: Creşterea rezervelor tehnice
În măsura în care calculul rezervelor tehnice ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare nu este conform cu dispoziţiile articolelor 76-83, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să crească valoarea rezervelor tehnice astfel încât să corespundă nivelului determinat în conformitate cu respectivele articole.
Art. 86: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:
a)metodologiile actuariale şi statistice care trebuie utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări prevăzute la articolul 77 alineatul (2);
a1)evaluarea deterministă prudentă menţionată la articolul 77 alineatul (8), precum şi condiţiile în care această evaluare poate fi utilizată pentru a se evalua cea mai bună estimare a rezervelor tehnice cu opţiuni şi garanţii;

b)metodologiile, principiile şi tehnicile necesare pentru a se stabili structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată la calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), în special:
(i)formula de extrapolare menţionată la articolul 77a alineatul (1), inclusiv parametrii care determină viteza de convergenţă a extrapolării;
(ii)metoda pentru determinarea diversificării, a lichidităţii şi a transparenţei pieţelor instrumentelor financiare, menţionată la articolul 77a alineatul (1);
(iii)procentajele aferente unei monede sub care ponderea obligaţiunilor cu scadenţe mai îndepărtate sau egale cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor se consideră a fi scăzută în sensul articolului 77a alineatul (1);
(iv)mecanismul de introducere treptată menţionat la articolul 77a alineatul (2);

c)circumstanţele în care rezervele tehnice se calculează ca întreg sau ca suma dintre cea mai bună estimare şi o marjă de risc, precum şi metodele care trebuie utilizate în cazul în care rezervele tehnice se calculează ca întreg, în conformitate cu articolul 77 alineatul (4);
d)metodele şi ipotezele care trebuie utilizate pentru calcularea marjei de risc, inclusiv determinarea valorii fondurilor proprii eligibile necesare pentru a putea acoperi obligaţiile de asigurare şi de reasigurare şi calibrarea ratei costului capitalului, în conformitate cu articolul 77 alineatul (5);
e)liniile de activitate pe baza cărora obligaţiile de asigurare şi de reasigurare urmează să fie segmentate pentru calcularea rezervelor tehnice menţionate la articolul 80;
f)standardele care trebuie respectate pentru a asigura caracterul adecvat, complet şi exact al datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice, precum şi circumstanţele specifice în care ar fi potrivit să se utilizeze aproximări, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări, în conformitate cu articolul 82;
g)specificaţiile referitoare la cerinţele prevăzute la articolul 77b alineatul (1), inclusiv metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi la calculul impactului creşterii riscului de mortalitate menţionat la articolul 77b alineatul (1) litera (e);
h)specificaţiile referitoare la cerinţele prevăzute la articolul 77c, inclusiv ipotezele şi metodele care trebuie aplicate la calculul primei de echilibrare şi al marjei de credit istorice;
i)metodele şi ipotezele pentru calculul primei de volatilitate menţionate la articolul 77d, inclusiv următoarele:
(i)o formulă pentru calcularea raportului de senzitivitate la marja de credit, menţionat la articolul 77d alineatele (3) şi (4);
(ii)pentru fiecare clasă de active relevantă, procentajul din marjă reprezentând partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscurilor de credit neaşteptate sau a oricăror alte riscuri, care se calculează astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatul (3); acest procent scade pe măsură ce marjele cresc, ţinând seama cel puţin de următoarele trei cazuri:
1.cazul în care marjele nu depăşesc media lor pe termen lung;
2.cazul în care marjele depăşesc media lor pe termen lung, dar nu depăşesc dublul mediei lor pe termen lung;
3.cazul în care marjele depăşesc dublul mediei lor pe termen lung.
Corecţia în funcţie de risc nu depăşeşte niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.

(11)Comisia poate să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, în vederea stabilirii criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească activele pentru a fi eligibile să fie incluse în portofoliul de active menţionat la articolul 77b alineatul (1) litera (a).
(12)În cazul în care revizuirea periodică a ratei costului capitalului menţionată la articolul 77 alineatul (5) concluzionează că valoarea estimată nu mai este adecvată, Comisia poate adopta un act delegat de modificare a valorii estimate a ratei costului capitalului prevăzute la articolul 77 alineatul (6). Comisia poate stabili valoarea estimată a ratei costului capitalului numai la un nivel care nu este mai mic de 4 % şi nici mai mare de 5 %.

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)metodologiile care trebuie utilizate la calcularea ajustării pentru nerambursare de către contrapartidă, menţionate la articolul 81, pentru determinarea pierderilor estimate în cazul în care contrapartida nu îşi onorează obligaţiile;
b)dacă este cazul, metode şi tehnici simplificate de calcul al rezervelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale şi statistice menţionate la literele (a) şi (d) sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor asumate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(21)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 77 alineatul (8), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza metodologia de stabilire a setului de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări a obligaţiilor de asigurare de viaţă menţionate la alineatul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)Pentru a se asigura condiţii consecvente de aplicare a articolului 77b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menţionate la articolul 77b alineatul (1).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Subsecţiunea 1:Determinarea fondurilor proprii
Art. 87: Fonduri proprii
Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază, prevăzute la articolul 88, şi a fondurilor proprii auxiliare, prevăzute la articolul 89.
Art. 88: Fonduri proprii de bază
Fondurile proprii de bază sunt formate din următoarele elemente:
(1)excedentul de active faţă de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 şi secţiunea 2;
(2)pasive subordonate.
Din excedentul menţionat la alineatul (1) se scade valoarea propriilor acţiuni deţinute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.
Art. 89: Fonduri proprii auxiliare
(1)Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.
Fondurile proprii auxiliare pot cuprinde următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt elemente ale fondurilor proprii de bază:
a)capitalul social sau fondul iniţial nevărsat şi neapelat;
b)acreditivele şi garanţiile;
c)orice alte angajamente obligatorii din punct de vedere juridic primite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
În cazul unei asociaţii mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde, de asemenea, orice solicitări de capital pe care asociaţia le poate avea faţă de membrii săi prin solicitarea unei contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni.
(2)După vărsarea sau apelarea unui element al fondurilor proprii auxiliare, acesta este tratat ca un element de activ şi încetează să mai facă parte din fondurile proprii auxiliare.
Art. 90: Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autorităţile de supraveghere
(1)Valorile elementelor fondurilor proprii auxiliare care trebuie luate în considerare la determinarea fondurilor proprii fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităţilor de supraveghere.
(2)Valoarea atribuită fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare reflectă capacitatea elementului de a absorbi pierderile şi se bazează pe estimări prudente şi realiste. În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare are o valoare nominală fixă, valoarea elementului în cauză este egală cu valoarea sa nominală, atunci când reflectă în mod adecvat capacitatea sa de a absorbi pierderi.
(3)Autorităţile de supraveghere aprobă:
a)fie o valoare monetară pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare,
b)fie o metodă de calcul al valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, caz în care autorităţile de supraveghere aprobă valoarea astfel calculată pentru o perioadă determinată de timp.
(4)Aprobarea autorităţilor de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:
a)statutul contrapartidelor în cauză în ceea ce priveşte capacitatea şi disponibilitatea lor de a plăti;
b)recuperabilitatea fondurilor, ţinând seama de forma juridică a elementului în cauză, precum şi de orice condiţii care ar împiedica plata sau apelarea cu succes a elementului;
c)orice informaţii cu privire la rezultatul apelărilor anterioare făcute de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pentru astfel de fonduri proprii auxiliare, în măsura în care informaţiile respective pot fi utilizate în mod fiabil pentru a evalua rezultatul preconizat al unor apelări viitoare.
Art. 91: Fonduri surplus
(1)Fondurile surplus sunt considerate a fi profituri acumulate care nu au fost puse la dispoziţie pentru a fi distribuite deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor.
(2)În măsura în care sunt autorizate de legislaţia naţională, fondurile surplus nu sunt considerate obligaţii din asigurare şi reasigurare, în măsura în care aceste fonduri surplus îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 94 alineatul (1).
Art. 92: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare
(1)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte determinarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, un proiect de standarde tehnice de reglementare prin care precizează criteriile de aprobare a fondurilor proprii auxiliare în conformitate cu articolul 90.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(11)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care precizează tratamentul rezervat participaţiilor, în înţelesul articolului 212 alineatul (2) al treilea paragraf, în instituţii financiare şi de credit, în scopul determinării fondurilor proprii, inclusiv a metodelor de deducere din fondurile proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a participaţiilor semnificative în instituţii de credit şi financiare.
În pofida deducerilor participaţiilor din fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în scopul determinării fondurilor proprii de bază menţionate la articolul 88, autorităţile de supraveghere pot permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să nu deducă valoarea participaţiei sale într-o instituţie de credit sau financiară, numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre următoarele situaţii:
(i)instituţia de credit sau financiară şi întreprinderea de asigurare sau de reasigurare fac parte din acelaşi grup, astfel cum este definit la articolul 212, căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), iar instituţia de credit sau financiară afiliată nu face obiectul deducerii menţionate la articolul 228 alineatul (5); sau
(ii)autorităţile de supraveghere impun sau permit întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare să aplice metode tehnice de calcul, în conformitate cu partea II din anexa I la Directiva 2002/87/CE, iar instituţia de credit sau financiară este inclusă în aceeaşi supraveghere suplimentară în temeiul directivei menţionate ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;
b)autorităţile de supraveghere consideră că se înregistrează un nivel adecvat al managementului integrat, al managementul riscului şi al controlului intern privind întreprinderile care fac obiectul supravegherii la nivel de grup menţionate la litera (a) punctul (i) sau care fac obiectul supravegherii suplimentare menţionate la litera (a) punctul (ii);
c)participaţia în instituţia de credit sau financiară este o investiţie în acţiuni de natură strategică, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (m).

(2)Participaţiile deţinute în instituţii financiare şi de credit, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1a), cuprind următoarele elemente:
a)participaţii pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în:
(i)instituţii de credit şi instituţii financiare în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 şi, respectiv, 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii)firme de investiţii în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;
b)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menţionate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menţionate la articolul 63 din regulamentul respectiv, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (*12), pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în privinţa entităţilor menţionate la litera (a) de la prezentul alineat în capitalul cărora deţin o participaţie.
(*12)Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

(3)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 90, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării fondurilor proprii auxiliare.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Subsecţiunea 2:Clasificarea fondurilor proprii
Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri
(1)Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenenţa lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare şi de măsura în care au următoarele caracteristici:
a)elementul este disponibil sau poate fi apelat, la cerere, să absoarbă pe deplin pierderile, atât în perspectiva continuării activităţilor, cât şi în caz de lichidare (disponibilitate permanentă);
b)în caz de lichidare, valoarea totală a elementului este disponibilă pentru a absorbi pierderile, iar rambursarea elementului îi este refuzată deţinătorului său până în momentul în care sunt onorate toate celelalte obligaţii, inclusiv obligaţiile de asigurare şi de reasigurare faţă de deţinătorii de poliţe şi beneficiarii de contracte de asigurare şi de reasigurare (subordonare);
(2)La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent şi în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), se acordă atenţia cuvenită duratei de viaţă a elementului şi în special existenţei unei scadenţe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadenţă, este luată în considerare durata relativă de viaţă a elementului, comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare (durată de viaţă suficientă).
În plus, sunt luate în considerare următoarele particularităţi:
a)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor obligaţii sau stimulente de rambursare a valorii sale nominale (absenţa stimulentelor de rambursare);
b)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor taxe fixe obligatorii (absenţa costurilor obligatorii de administrare);
c)dacă elementul în cauză este liber de sarcini (absenţa sarcinilor).
Art. 94: Criterii principale de clasificare pe ranguri
(1)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 1 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
(2)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
Elementele fondurilor proprii auxiliare se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
(3)Toate elementele fondurilor proprii de bază şi auxiliare care nu intră sub incidenţa alineatelor (1) şi (2) se clasifică de rangul 3.
Art. 95: Clasificarea fondurilor proprii pe ranguri
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare clasifică elementele fondurilor proprii pe baza criteriilor prevăzute la articolul 94.
În acest scop, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se raportează, dacă este cazul, la lista elementelor fondurilor proprii menţionate la articolul 97 alineatul (1).

În cazul în care un element al fondurilor proprii nu apare în respectiva listă, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îl evaluează şi îl clasifică în conformitate cu primul paragraf. Această clasificare este supusă aprobării autorităţii de supraveghere.
Art. 96: Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor
Fără a aduce atingere articolului 95 şi articolului 97 alineatul (1), în sensul prezentei directive se aplică următoarele clasificări:
1.fondurile surplus care intră sub incidenţa articolului 91 alineatul (2) se clasifică de rangul 1;
2.acreditivele şi garanţiile care sunt deţinute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare şi sunt furnizate de instituţii de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE se clasifică de rangul 2;
3.orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuţii variabile care acoperă numai riscurile cuprinse în clasa 6, 12 şi 17 din anexa I partea A le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni se clasifică de rangul 2.
În conformitate cu articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf, orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni şi care nu intră sub incidenţa primului paragraf punctul 3 se clasifică de rangul 2 dacă prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 97: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili o listă a elementelor fondurilor proprii, inclusiv a celor prevăzute la articolul 96, considerate ca îndeplinind criteriile prevăzute la articolul 94, care să conţină, pentru fiecare element al fondurilor proprii, o descriere exactă a caracteristicilor care au determinat clasificarea acestuia.
(2)Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce priveşte clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea şi clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menţionată la alineatul (1).
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Comisia reexaminează periodic şi, dacă este cazul, actualizează lista menţionată la alineatul (1) având în vedere evoluţiile pieţei.

Subsecţiunea 3:Eligibilitatea fondurilor proprii
Art. 98: Eligibilitate şi limite aplicabile rangurilor 1, 2 şi 3
(1)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital de solvabilitate, valorile eligibile de rangurile 2 şi 3 sunt supuse unor limite cantitative. Limitele în cauză sunt stabilite astfel încât să fie îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:
a)elementele de rangul 1 din fondurile proprii eligibile reprezintă peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile;
b)valoarea eligibilă a elementelor de rangul 3 reprezintă sub o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile.
(2)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital minim, valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital minim şi clasificate la rangul 2 este supusă unor limite cantitative. Limitele în cauză se stabilesc astfel încât să se garanteze cel puţin că elementele de rangul 1 din fondurile proprii de bază eligibile reprezintă peste o jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile.
(3)Valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate prevăzută la articolul 100 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1, a valorii eligibile a elementelor de rangul 2 şi a valorii eligibile a elementelor de rangul 3.
(4)Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerinţa de capital minim prevăzută la articolul 128 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 şi a valorii eligibile a elementelor fondurilor proprii de bază de rangul 2.
Art. 99: Acte delegate privind eligibilitatea fondurilor proprii
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:
(a)limitele cantitative menţionate la articolul 98 alineatele (1) şi (2);
(b)ajustările care ar trebui efectuate pentru a reflecta lipsa de transferabilitate a elementelor fondurilor proprii care pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderi aferente unui anumit segment de obligaţii sau unor riscuri speciale (fonduri dedicate).

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale privind cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern
Art. 100: Dispoziţii generale
Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare obligaţia de a deţine fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate.
Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează fie cu ajutorul formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2, fie cu ajutorul unui model intern, în conformitate cu subsecţiunea 3.
Art. 101: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(5).
(2)Cerinţa de capital de solvabilitate se calculează pornind de la principiul continuităţii activităţii întreprinderii.
(3)Cerinţa de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Aceasta acoperă activităţile existente, precum şi orice noi elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni. În ceea ce priveşte activităţile existente, aceasta acoperă doar pierderile neprevăzute.
Cerinţa de capital de solvabilitate corespunde valorii la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.
(4)Cerinţa de capital de solvabilitate acoperă cel puţin următoarele riscuri:
a)riscul de subscriere pentru asigurarea generală;
b)riscul de subscriere pentru asigurarea de viaţă;
c)riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;
d)riscul de piaţă;
e)riscul de credit;
f)riscul operaţional.
Riscul operaţional menţionat la primul paragraf litera (f) include riscurile juridice, dar nu cuprinde riscurile care decurg din decizii strategice, nici riscurile reputaţionale.
(5)Atunci când calculează cerinţa de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor, cu condiţia ca riscul de credit şi alte riscuri care decurg din utilizarea unor astfel de tehnici să se reflecte în mod adecvat în cerinţa de capital de solvabilitate.
Art. 102: Frecvenţa calculelor
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate cel puţin o dată pe an şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se asigură că deţin fonduri proprii eligibile care îndeplineşte ultima cerinţă de capital de solvabilitate raportată.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare monitorizează în permanenţă valoarea fondurilor proprii eligibile şi a cerinţei de capital de solvabilitate.
În cazul în care profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ultimei cerinţe de capital de solvabilitate comunicate, întreprinderea în cauză recalculează de îndată cerinţa de capital de solvabilitate şi o comunică autorităţilor de supraveghere.
(2)În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerinţa de capital de solvabilitate, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză să recalculeze cerinţa de capital de solvabilitate.
Subsecţiunea 2:Cerinţa de capital de solvabilitate: formula standard
Art. 103: Structura formulei standard
Cerinţa de capital de solvabilitate calculată pe baza formulei standard este egală cu suma următoarelor elemente:
a)cerinţa de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104;
b)cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 107;
c)ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea de absorbire a pierderilor a rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate, prevăzută la articolul 108.
Art. 104: Structura cerinţei de capital de solvabilitate de bază
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate de bază este formată din module de risc individuale, care sunt agregate în conformitate cu anexa IV punctul 1
Aceasta cuprinde cel puţin următoarele module de risc:
a)riscul de subscriere pentru asigurarea generală;
b)riscul de subscriere pentru asigurarea de viaţă;
c)riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;
d)riscul de piaţă;
e)riscul de contrapartidă.
(2)În scopul punerii în aplicare a alineatului (1) literele (a), (b) şi (c), operaţiunile de asigurare şi de reasigurare se alocă modulului de risc de subscriere care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor subiacente.
(3)Coeficienţii de corelaţie pentru agregarea modulelor de riscuri menţionate la alineatul (1), precum şi calibrarea cerinţelor de capital pentru fiecare modul de risc conduc la o cerinţă de capital de solvabilitate globală conform principiilor prevăzute la articolul 101.
(4)Fiecare dintre modulele de risc prevăzute la alineatul (1) se calibrează pe baza valorii la risc, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.
Dacă este cazul, în structura fiecărui modul de risc se ţine seama de efectele diversificării.
(5)Aceeaşi structură şi aceleaşi specificaţii privind modulele de risc se utilizează pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, atât în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate de bază, cât şi orice calcule simplificate prevăzute la articolul 109.
(6)În ceea ce priveşte riscurile de catastrofă, la calcularea modulelor "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" pot fi folosite, dacă este cazul, specificaţii geografice.
(7)Sub rezerva acordului autorităţilor de supraveghere, atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subset de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.
Respectivii parametri se calibrează pe baza datelor interne ale întreprinderii în cauză sau pe baza datelor direct relevante pentru operaţiunile respectivei întreprinderi, cu ajutorul unor metode standardizate.
Înainte să îşi dea acordul, autorităţile de supraveghere verifică exhaustivitatea, exactitatea şi adecvarea datelor utilizate.
Art. 105: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază
(1)Cerinţa de capital de solvabilitate de bază se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(6).
(2)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea generală" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare generală, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Modulul ţine seama de caracterul incert al rezultatelor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în raport cu obligaţiile acestora existente de asigurare şi de reasigurare, precum şi noile elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni.
Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 2, ca rezultatul combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii în ceea ce priveşte momentul apariţiei, frecvenţa şi gravitatea evenimentelor asigurate, precum şi momentul şi valoarea plăţii daunelor (risc de primă şi de rezervă în asigurarea generală);
(b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unui nivel semnificativ de incertitudine asociată ipotezelor în materie de stabilire a tarifelor şi a cuantumului rezervelor legate de evenimente extreme sau excepţionale (risc de catastrofă în asigurarea generală).
(3)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Acesta se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 3, ca rezultat al combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o creştere a ratei mortalităţii atrage o creştere a valorii obligaţiilor de asigurare (risc de mortalitate);
b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o scădere a ratei mortalităţii atrage o creştere a valorii obligaţiilor de asigurare (risc de longevitate);
c)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratelor de invaliditate, boală şi morbiditate (risc de invaliditate - morbiditate);
d)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare (risc de cheltuieli cu asigurarea de viaţă);
e)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii ratelor de revizuire a rentelor, datorate unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanelor asigurate (risc de revizuire);
f)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului sau volatilităţii ratelor de reziliere, denunţare, reînnoire sau răscumpărare a poliţelor de asigurare (risc de reziliere);
g)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a preţurilor şi constituire a rezervelor legate de evenimente extreme sau neregulate (risc de catastrofă în asigurarea de viaţă).
(4)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" reflectă riscul care decurge din subscrierea de obligaţii de asigurare de sănătate, indiferent dacă se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurării de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.
Modulul acoperă cel puţin următoarele riscuri:
a)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unor variaţii ale nivelului, tendinţei sau volatilităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare;
b)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unor fluctuaţii în ceea ce priveşte momentul apariţiei, frecvenţa şi gravitatea evenimentelor asigurate, precum şi momentul şi valoarea plăţii daunelor la momentul constituirii rezervelor;
c)riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor de asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a preţurilor şi constituire a rezervelor legate de izbucnirea unor epidemii majore şi de neobişnuita acumulare de riscuri în astfel de circumstanţe extreme.
(5)Modulul "risc de piaţă" reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a preţurilor pe piaţă ale instrumentelor financiare care influenţează valoarea activelor şi pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanţa structurală dintre active şi pasive, în special în ceea ce priveşte durata de viaţă a acestora.
Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 4, ca rezultatul combinaţiei dintre cerinţele de capital pentru cel puţin următoarele submodule:
a)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile structurii ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade sau ale volatilităţii ratei dobânzii (risc al ratei dobânzii);
b)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale acţiunilor (risc al acţiunilor);
c)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale bunurilor imobile (risc al bunurilor imobile);
d)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii marjei de credit care depăşeşte structura ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade (risc de dispersie);
e)sensibilitatea valorii activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar (risc valutar);
f)riscurile suplimentare suportate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare fie ca urmare a nediversificării portofoliului său de active, fie ca urmare a unei expuneri semnificative la riscul de contrapartidă faţă de un singur emitent de titluri de valoare sau grup de emitenţi legaţi (concentrări ale riscului de piaţă).
(6)Modulul "risc de contrapartidă" reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvabilitate neprevăzute sau a deteriorării bonităţii contrapartidelor şi debitorilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în următoarele 12 luni. Modulul "risc de contrapartidă" acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările şi instrumentele derivate, creanţele de la intermediari, precum şi orice alte expuneri neacoperite de submodulul "risc de dispersie". Acesta ţine cont în mod adecvat de garanţii colaterale şi de altă natură deţinute de şi în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare şi de riscurile asociate acestora.
Pentru fiecare contrapartidă, modulul "risc de contrapartidă" ţine seama de expunerea globală la riscul de contrapartidă al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză faţă de respectiva contrapartidă, independent de forma juridică a obligaţiilor contractuale ale acesteia faţă de respectiva întreprindere.
(7)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 301a, acte delegate de completare a prezentei directive pentru a reflecta riscul prezentat de criptoactive în modulul «risc de piaţă» menţionat la alineatul (5) de la prezentul articol şi în modulul «risc de contrapartidă» menţionat la alineatul (6) de la prezentul articol.

Art. 105a: Investiţii pe termen lung în acţiuni
(1)Prin derogare de la articolul 101 alineatul (3) şi ca parte a submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), statele membre permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat să aplice unui anumit subset de investiţii în acţiuni deţinute cu o perspectivă pe termen lung o cerinţă de capital în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
În sensul primului paragraf, un subset de investiţii în acţiuni poate beneficia de tratamentul prevăzut pentru investiţiile pe termen lung în acţiuni dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)subsetul de investiţii în acţiuni este identificat în mod clar şi i se aplică un management separat de celelalte activităţi ale întreprinderii;
b)pentru fiecare portofoliu de acţiuni pe termen lung se instituie o politică de management al investiţiilor pe termen lung care reflectă angajamentul întreprinderii de a deţine expunerea globală la acţiuni în subsetul de investiţii în acţiuni pentru o perioadă care depăşeşte în medie cinci ani. Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii aprobă explicit politicile de management al investiţiilor, iar politicile respective sunt revizuite frecvent în raport cu managementul efectiv al portofoliilor şi sunt raportate în autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii întreprinderii menţionată la articolul 45;
c)subsetul de investiţii în acţiuni constă numai în acţiuni cotate în ţări membre ale SEE sau ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) sau în acţiuni necotate ale unor companii care îşi au sediul central în ţări care sunt membre ale SEE sau ale OCDE;
d)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este în măsură să evite în mod continuu şi în condiţii de criză vânzarea forţată a investiţiilor în acţiuni din cadrul subsetului pentru o perioadă de cinci ani;
e)managementul riscului, managementul activelor şi obligaţiilor şi politicile de investiţii ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare reflectă intenţia întreprinderii de a deţine subsetul de investiţii în acţiuni pe o perioadă compatibilă cu cerinţa enunţată la litera (b) şi capacitatea întreprinderii de a îndeplini cerinţa enunţată la litera (d);
f)subsetul de investiţii în acţiuni este diversificat în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit emitent sau grup de întreprinderi şi acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu de investiţii pe termen lung în acţiuni care prezintă acelaşi profil de risc;
g)subsetul de investiţii în acţiuni nu include participaţiile.
(2)În cazul în care acţiunile sunt deţinute în fonduri europene de investiţii pe termen lung sau în cadrul anumitor tipuri de organisme de plasament colectiv, inclusiv fonduri de investiţii alternative, care sunt identificate în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive ca având un profil de risc mai scăzut, condiţiile prevăzute la alineatul (1) pot fi evaluate la nivelul fondurilor şi nu la nivelul activelor-suport deţinute în cadrul fondurilor respective.
(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni ca investiţii pe termen lung în acţiuni în conformitate cu alineatul (1) nu revin la o abordare care nu include investiţii pe termen lung în acţiuni.
În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni drept investiţii pe termen lung în acţiuni nu mai respectă condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru restabilirea conformităţii.
În termen de o lună de la data primei constatări a nerespectării condiţiilor prevăzute la alineatul (1), întreprinderea de asigurare sau de reasigurare furnizează autorităţii de supraveghere informaţiile necesare şi măsurile care urmează să fie luate de întreprindere pentru a obţine, în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, restabilirea conformităţii cu condiţiile respective.
În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să restabilească conformitatea în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, aceasta încetează să mai clasifice orice investiţie în acţiuni drept investiţie pe termen lung în acţiuni în conformitate cu prezentul articol pentru o perioadă de doi ani şi jumătate sau atât timp cât conformitatea cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) nu este restabilită, oricare dintre aceste perioade este mai lungă.
(4)Cerinţa de capital pentru investiţiile pe termen lung în acţiuni este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii investiţiilor care sunt tratate drept investiţii pe termen lung în acţiuni.
(5)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a completa prezenta directivă prin specificarea următoarelor:
a)condiţiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol;
b)tipurile de organisme de plasament colectiv menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol;
c)informaţiile care trebuie incluse în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 51 alineatul (1) şi în raportul periodic de supraveghere menţionat la articolul 35 alineatul (5a).

Art. 106: Calcularea submodulului "risc aferent devalorizării acţiunilor": mecanism de ajustare simetrică
(1)Modulul "risc aferent devalorizării acţiunilor" calculat cu formula standard include o ajustare simetrică faţă de costul de capital aferent investiţiilor în acţiuni (cost de oportunitate) aplicată pentru a acoperi riscurile conexe modificării preţurilor capitalului.
(2)Ajustarea simetrică a cerinţei standard de capital propriu, calibrată în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), care acoperă riscurile conexe modificării preţurilor capitalului, se bazează pe o funcţie a nivelului actual al unui indice al acţiunilor adecvat şi pe un nivel mediu ponderat al indicelui respectiv. Media ponderată se calculează pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
(3)Ajustarea simetrică a cerinţei standard de capital propriu care acoperă riscurile conexe modificării preţurilor capitalului nu conduce la aplicarea unei cerinţe de capital propriu mai mică sau mai mare cu peste 13 puncte procentuale decât cerinţa standard de capital propriu.

Art. 107: Cerinţa de capital pentru riscul operaţional
(1)Cerinţa de capital pentru riscul operaţional reflectă riscurile operaţionale, în măsura în care acestea nu se reflectă deja în modulele de risc prevăzute la articolul 104. Această cerinţă de capital se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).
(2)În ceea ce priveşte contractele de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii le revine deţinătorilor de poliţe, pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente acestor obligaţii de asigurare.
(3)În ceea ce priveşte celelalte operaţiuni de asigurare şi de reasigurare decât cele menţionate la alineatul (2), pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de volumul acestor operaţiuni, determinat pe baza primelor câştigate şi a rezervelor tehnice deţinute pentru respectivele obligaţii de asigurare şi de reasigurare. În acest caz, cerinţa de capital pentru riscurile operaţionale nu depăşeşte 30 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operaţiuni de asigurare şi de reasigurare.
Art. 108: Ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile
Ajustarea menţionată la articolul 103 litera (c), realizată pentru a ţine seama de capacitatea de absorbţie a pierderilor a rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate, reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin scăderea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a unei combinaţii a acestora.
Această ajustare ţine seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor beneficii discreţionare ale contractelor de asigurare, în măsura în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de beneficii poate folosi la acoperirea pierderilor neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele beneficii discreţionare nu depăşeşte suma rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii discreţionare viitoare.
În sensul celui de-al doilea paragraf, valoarea viitoarelor beneficii discreţionare în circumstanţe nefavorabile se compară cu valoarea aceloraşi beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.
Art. 109: Simplificări ale formulei standard
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)natura, amploarea şi complexitatea riscurilor cu care se confruntă justifică utilizarea unui calcul simplificat;
b)ar fi disproporţionat să se solicite întreprinderii de asigurare sau de reasigurare să aplice calculul standardizat;
c)eroarea comparată cu calculul standardizat nu conduce la o denaturare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate, cu excepţia cazurilor în care calculul simplificat conduce la o cerinţă de capital de solvabilitate care depăşeşte cerinţa de capital de solvabilitate rezultată din calculul standardizat.
În pofida primului paragraf, întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot utiliza un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific, în cazul în care pot demonstra într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere şi cel puţin o dată la cinci ani că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)fiecare modul sau submodul de risc individual pentru care se intenţionează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puţin de 2 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază;
(b)suma tuturor modulelor de risc sau submodulelor de risc pentru care se intenţionează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puţin de 10 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază.
În sensul prezentului alineat, calculele simplificate se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 102 alineatul (1), în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate, iar un modul sau un submodul de risc nu reprezintă o cotă mai mare de 5 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază menţionată la articolul 103 litera (a), întreprinderea poate utiliza un calcul simplificat pentru modulul sau submodulul de risc respectiv pe o perioadă de cel mult trei ani de la calculul respectiv al cerinţei de capital de solvabilitate.
(3)În sensul alineatului (2), suma cotelor, în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, ale fiecărui modul sau submodul de risc în cazul căruia se aplică calcule simplificate în temeiul alineatului respectiv nu depăşeşte 10 %.
Cota unui modul sau submodul de risc în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat, este cota calculată ultima dată când modulul sau submodulul de risc a fost calculat fără un calcul simplificat în temeiul alineatului (2).

Art. 109a: Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard
(1)În scopul calculării cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituţiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).
Comitetul mixt al AES înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(2)În scopul asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol şi în scopul facilitării calculării modulului «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menţionate la articolul 101 alineatul (5) şi al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:
a)listele administraţiilor regionale şi autorităţilor locale faţă de care sunt deţinute expuneri ce trebuie tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală sub a cărei jurisdicţie se află acestea, cu condiţia să nu existe nicio diferenţă de risc între expunerile respective cauzată de competenţele specifice de colectare de venituri ale celor dintâi şi să existe dispoziţii instituţionale specifice care au ca efect diminuarea riscului de neîncasare a creanţelor;
b)indicele acţiunilor menţionat la articolul 106 alineatul (2), în conformitate cu criteriile detaliate stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) literele (c) şi (o);
c)ajustările care trebuie făcute în cazul monedelor raportate la euro în cadrul submodulului de risc valutar menţionat la articolul 105 alineatul (5), conform criteriilor detaliate privind ajustările pentru monedele raportate la euro în scopul facilitării calculării submodulului de risc valutar, stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(3)AEAPO publică informaţii tehnice, inclusiv informaţii privind ajustarea simetrică menţionată la articolul 106, cel puţin o dată pe trimestru.
(4)În scopul asigurării unei aplicări în condiţii uniforme a prezentului articol şi al facilitării calculului modulului «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate» menţionat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autorităţile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviaţiile standard legate de măsurile legislative naţionale specifice ale statelor membre care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) şi eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)Standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel naţional adoptate de statele membre, care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc următoarele criterii:
a)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor este transparent şi precizat în întregime înainte de perioada anuală căreia i se aplică;
b)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor, numărul întreprinderilor de asigurare care participă la Sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate (HRES) şi caracteristicile de risc ale activităţii care face obiectul HRES garantează faptul că, pentru fiecare întreprindere participantă la HRES, volatilitatea pierderilor anuale aferente activităţii care face obiectul HRES este semnificativ redusă prin intermediul acestui sistem, atât în ceea ce priveşte riscul de primă, cât şi cel de rezervă;
c)asigurarea de sănătate care face obiectul HRES este obligatorie şi reprezintă o alternativă parţială sau completă la asigurarea de sănătate propusă de sistemul obligatoriu de asigurări sociale;
d)în cazul în care întreprinderile de asigurare care participă la HRES se află în încetare de plăţi, unul sau mai multe guverne ale statelor membre garantează că vor onora poliţele deţinătorilor de poliţe aferente activităţii care face obiectul HRES.
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, de stabilire a criteriilor suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească măsurile legislative la nivel naţional şi a metodologiei şi cerinţelor privind calculul deviaţiilor standard menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol.

Art. 110: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul
În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este inadecvată, deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri din formula standard cu parametri specifici întreprinderii respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" în conformitate cu articolul 104 alineatul (7). Parametrii specifici respectivi se calculează astfel încât să se asigure că întreprinderea respectă dispoziţiile articolului 101 alineatul (3).
Art. 111: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se prevăd următoarele:
a)o formulă standard în conformitate cu articolul 101 şi cu articolele 103-109;
b)orice submodul necesar sau care acoperă cu o mai mare precizie riscurile care se încadrează în modulele respective de risc prevăzute la articolul 104, precum şi orice actualizare ulterioară;
c)metodele, ipotezele şi parametrii standard care urmează să fie calibraţi în funcţie de nivelul de încredere menţionat la articolul 101 alineatul (3) şi să fie utilizaţi la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104, 105 şi 304, mecanismul de ajustare simetrică şi perioada adecvată, exprimată în luni, în conformitate cu articolul 106, precum şi abordarea corespunzătoare pentru integrarea metodei prevăzute la articolul 304 în cerinţa de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard;
d)parametrii de corelaţie, inclusiv, după caz, cei prevăzuţi în anexa IV, şi procedurile de actualizare a acestor parametri;
e)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare folosesc tehnici de diminuare a riscurilor, metodele şi ipotezele care trebuie utilizate pentru evaluarea modificărilor profilului de risc al întreprinderilor respective şi pentru ajustarea calculului cerinţei de capital de solvabilitate;
f)criteriile calitative pe care tehnicile de diminuare a riscurilor menţionate la litera (e) trebuie să le îndeplinească pentru a garanta transferarea efectivă a riscului către un terţ;
f1)fa)metoda şi parametrii care trebuie utilizaţi în evaluarea cerinţelor de capital pentru riscul de contrapartidă în cazul expunerii la contrapartidele centrale autorizate, parametri care asigură convergenţa cu tratamentul unei astfel de expuneri în cazul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
g)metodele şi parametrii care trebuie utilizaţi pentru evaluarea cerinţei de capital pentru riscul operaţional prevăzute la articolul 107, inclusiv procentajul prevăzut la articolul 107 alineatul (3);
h)metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta domeniul redus de aplicare pentru diversificarea riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate;
i)metoda care trebuie utilizată la calcularea primei realizate pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, prevăzută la articolul 108;
j)subsetul de parametri standard care, în modulele «risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă», «risc de subscriere pentru asigurarea generală» şi «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate», pot fi înlocuiţi cu parametri specifici întreprinderii, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7);
k)metodele standardizate pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare trebuie să le utilizeze pentru a calcula parametrii specifici întreprinderii menţionaţi la litera (j), precum şi toate criteriile cu privire la caracterul complet, exact şi adecvat al datelor utilizate care trebuie îndeplinite înainte ca autorităţile de supraveghere să îşi dea aprobarea, precum şi procedura care trebuie urmată pentru această aprobare;
l)calculele simplificate prevăzute pentru anumite module şi submodule de risc, menţionate la articolul 109 alineatul (1), şi pentru modulele şi submodulele de risc nesemnificative, menţionate la articolul 109 alineatul (2), precum şi criteriile pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, au obligaţia să le îndeplinească pentru a se putea folosi de simplificări, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1);

m)abordarea care urmează a fi utilizată în legătură cu participaţiile calificate în înţelesul articolului 13 punctul 21 la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate, în special la calcularea submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor», menţionat la articolul 105 alineatul (5), ţinându-se seama de reducerea probabilă a volatilităţii valorii respectivelor participaţii calificate care rezultă din natura strategică a respectivelor investiţii şi de influenţa exercitată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare asupra respectivelor entităţi în care s-a investit;

n)modul în care se utilizează evaluările externe ale creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard şi clasificarea evaluărilor de credit externe pe o scară a nivelurilor de calitate a creditului conform articolului 109a alineatul (1) care trebuie să fie consecvent cu modul de utilizare a evaluărilor externe a creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţelor de capital pentru instituţiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi instituţiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din respectivul regulament;
o)criteriile detaliate pentru indicele acţiunilor menţionat la articolul 109a alineatul (2) litera (c);
p)criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar» menţionat la articolul 109a alineatul (2) litera (d);
q)condiţiile de clasificare a administraţiilor regionale şi a autorităţilor locale menţionate la articolul 109a alineatul (2) litera (a).
În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, metodele, ipotezele şi parametrii standard pentru submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) reflectă riscul ca ratele dobânzii să scadă şi mai mult, chiar dacă acestea sunt scăzute sau negative, iar calculul submodulului «risc de rată a dobânzii» este consecvent cu extrapolarea ratelor dobânzii în conformitate cu articolul 77a. În pofida primei teze de la prezentul paragraf, pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» nu este necesar să se ţină seama de riscul ca ratele dobânzii să scadă la niveluri sub un prag negativ, în cazul în care se stabileşte un prag negativ astfel încât probabilitatea ca ratele dobânzii pentru monedele relevante şi pentru toate scadenţele să nu fie tot timpul deasupra pragului negativ să fie suficient de mică.
În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta posibilitatea redusă de diversificare a riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate nu se aplică portofoliilor de active care nu sunt fonduri dedicate şi care sunt alocate pentru a acoperi cea mai bună estimare corespunzătoare a obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare, astfel cum se menţionează la articolul 77b alineatul (1) litera (a).

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menţionaţi la alineatul (1) litera (k).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(21)În cazul în care Comisia adoptă acte delegate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol pentru a completa prezenta directivă specificând metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), cu scopul de a îmbunătăţi senzitivitatea cerinţelor de capital în funcţie de evoluţia ratelor dobânzii, modificări ale submodulului «risc de rată a dobânzii» pot fi introduse treptat pe o perioadă de tranziţie de până la cinci ani. O astfel de introducere treptată este obligatorie şi se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

(3)Până la 29 ianuarie 2030 şi ulterior o dată la cinci ani, EIOPA efectuează o evaluare a gradului de adecvare a metodelor, ipotezelor şi parametrilor standard utilizaţi la calculul cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. În special, EIOPA ţine seama de performanţa tuturor claselor de active şi a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor faţă de clasele de active şi instrumentele financiare în cauză, precum şi de evoluţiile în materie de stabilire a standardelor internaţionale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite riscuri şi unor anumite clase de active. Pe baza evaluării EIOPA, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică mecanismul de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol fac publice, în secţiunea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia financiară care constă în informaţii destinate profesioniştilor din piaţă, menţionată la articolul 51 alineatul (1b):
(i)faptul că aplică mecanismul de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol; şi
(ii)cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată menţionat la alineatul (2a) de la prezentul articol asupra poziţiei lor financiare.

(4)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative şi criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Aceste standarde tehnice de reglementare se aplică activelor care acoperă rezervele tehnice, cu excepţia activelor corespunzătoare contractelor de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii revine deţinătorilor de poliţe. Comisia le revizuieşte în funcţie de evoluţia formulei standard şi a pieţelor financiare.

Subsecţiunea 3:Cerinţa de capital de solvabilitate: modele interne integrale şi parţiale
Art. 112: Dispoziţii generale privind aprobarea modelelor interne integrale şi parţiale
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot calcula cerinţa de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern integral sau parţial aprobat de autorităţile de supraveghere.
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot utiliza modele interne parţiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază prevăzute la articolele 104 şi 105;
b)cerinţa de capital pentru riscul operaţional prevăzută la articolul 107;
c)ajustarea prevăzută la articolul 108.
În afară de aceasta, modelele parţiale se pot utiliza fie pentru întreaga activitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, fie doar pentru una sau mai multe dintre principalele sale unităţi operaţionale.
(3)La depunerea unei cereri de aprobare, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă cel puţin documentele justificative care demonstrează că modelul intern îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 120-125.
În cazul în care cererea de aprobare se referă la un model intern parţial, cerinţele prevăzute la articolele 120-125 se adaptează pentru a ţine seama de sfera limitată de aplicare a modelului.
(31)Autorităţile de supraveghere informează EIOPA în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 cu privire la orice cerere de utilizare sau de modificare a unui model intern. La solicitarea uneia sau a mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(4)Autorităţile de supraveghere iau o decizie cu privire la cerere în termen de şase luni de la data primirii cererii complete.
(5)Autorităţile de supraveghere aprobă o cerere numai dacă sunt pe deplin încredinţate că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, management şi raportare a riscurilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sunt adecvate şi, în special, că modelul intern îndeplineşte cerinţele menţionate la alineatul (3).
(6)Orice decizie de respingere a unei cereri de utilizare a unui model intern luată de autorităţile de supraveghere este motivată corespunzător.
(7)După ce primesc din partea autorităţilor de supraveghere aprobarea de a utiliza un model intern, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere, o dată la doi ani, o estimare a cerinţei de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecţiunea 2. Autorităţile de supraveghere pot solicita, printr-o decizie motivată, o raportare mai frecventă din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Art. 113: Dispoziţii specifice privind aprobarea modelelor interne parţiale
(1)Autorităţile de supraveghere aprobă un model intern parţial numai în cazul în care respectivul model îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 112, precum şi următoarele condiţii:
a)întreprinderea justifică în mod corespunzător sfera de aplicare limitată a modelului;
b)cerinţa de capital de solvabilitate rezultată reflectă mai bine profilul de risc al întreprinderii şi, în special, respectă principiile prevăzute în subsecţiunea 1;
c)structura sa respectă principiile prevăzute în subsecţiunea 1, ceea ce permite deplina integrare a modelului intern parţial în formula standard de calcul al cerinţei de capital de solvabilitate.
(2)Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parţial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unităţile operaţionale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părţi din ambele, autorităţile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.
Planul tranzitoriu stabileşte modul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare plănuieşte să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule sau unităţi operaţionale, pentru a se asigura că modelul acoperă o parte predominantă din operaţiunile sale de asigurare în ceea ce priveşte respectivul modul de risc.
Art. 114: Acte delegate şi standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili următoarele:
a)adaptările care trebuie aduse standardelor de la articolele 120-125 având în vedere sfera de aplicare limitată a modelului intern parţial;
b)modul în care un model intern parţial este complet integrat în formula standard pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate menţionat la articolul 113 alineatul (1) litera (c), precum şi cerinţele pentru utilizarea de tehnici alternative de integrare.
(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:
a)aprobarea modelelor interne în conformitate cu articolul 112; şi
b)aprobarea unor modificări majore ale modelelor interne şi aprobarea schimbărilor aduse politicii de modificare a modelelor interne prevăzute la articolul 115.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 115: Politica de modificare a modelelor interne integrale şi parţiale
În cadrul procedurii iniţiale de aprobare a unui model intern, autorităţile de supraveghere aprobă politica de modificare a modelului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi pot modifica modelul intern conform politicii respective.
Politica de modificare precizează modificările minore şi majore ale modelului intern.
Modificările majore ale modelului intern, precum şi modificările aduse politicii de modificare fac întotdeauna obiectul aprobării prealabile a autorităţilor de supraveghere, în conformitate cu articolul 112.
Modificările minore ale modelului intern nu fac obiectul aprobării prealabile a autorităţilor de supraveghere, în măsura în care sunt elaborate conform politicii de modificare.
Art. 116: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control
Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare şi de reasigurare autorizează depunerea, pe lângă autorităţile de supraveghere, a cererii de aprobare a modelului intern prevăzute la articolul 112, precum şi depunerea oricărei cereri ulterioare de modificare majoră a respectivului model.
Organul administrativ, de conducere sau de control are răspunderea instituirii unor sisteme care să asigure buna funcţionare permanentă a modelului intern.
Art. 117: Revenirea la formula standard
După ce au primit aprobarea solicitată în conformitate cu articolul 112, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu revin la calcularea integrală sau parţială a cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard prevăzută în subsecţiunea 2, cu excepţia unor circumstanţe bine justificate şi sub rezerva aprobării de către autorităţile de supraveghere.
Art. 118: Neconformitatea modelului intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care, după ce au primit aprobarea autorităţilor de supraveghere de a utiliza modelul intern, încetează să mai respecte cerinţele prevăzute la articolele 120-125, fie prezintă de îndată autorităţilor de supraveghere un plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele respective într-un termen rezonabil, fie demonstrează că nerespectarea cerinţelor nu are efecte semnificative.
(2)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu aplică planul menţionat la alineatul (1), autorităţile de supraveghere le pot solicita să revină la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2.
Art. 119: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul
În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să utilizeze un model intern pentru a-şi calcula cerinţa de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.
Art. 120: Demonstrarea utilizării modelului
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că modelul intern este utilizat la scară largă şi joacă un rol important în ceea ce priveşte sistemul lor de guvernanţă, prevăzut la articolele 41-50, în special
a)sistemul de management al riscurilor, prevăzut la articolul 44, şi procesele decizionale;
b)procedurile de evaluare şi alocare a capitalului lor economic şi de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 45.
De asemenea, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că frecvenţa calculării cerinţei de capital de solvabilitate cu ajutorul modelului intern este coerentă cu frecvenţa utilizării modelului lor intern în celelalte scopuri prevăzute la primul paragraf.
Organului administrativ, de conducere sau de control îi revine răspunderea de a garanta adecvarea continuă a structurii şi funcţionării modelului intern şi de a se asigura că modelul intern continuă să reflecte în mod adecvat profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.
Art. 121: Standarde de calitate statistică
(1)Modelul intern şi, în special, calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor care stă la baza acestuia respectă criteriile prevăzute la alineatele (2)-(9).
(2)Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţiilor se bazează pe tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante şi sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.
Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor se bazează pe informaţii actuale şi credibile şi pe ipoteze realiste.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare trebuie să fie în măsură să justifice, în faţa autorităţilor de supraveghere, ipotezele care stau la baza modelului lor intern.
(3)Datele utilizate pentru modelul intern sunt exacte, exhaustive şi adecvate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare actualizează seriile de date utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor cel puţin o dată pe an.
(4)Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor.
Indiferent de metoda de calcul aleasă, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru a garanta că este utilizat la scară largă şi că joacă un rol important în sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, în special în sistemul de management al riscurilor şi procesul decizional al acestora, precum şi în alocarea capitalului în conformitate cu articolul 120.
Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse întreprinderile de asigurare şi de reasigurare. Modelele interne acoperă cel puţin riscurile prevăzute la articolul 101 alineatul (4).
(5)În ceea ce priveşte efectele diversificării, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama de respectivele efecte ale diversificării, în modelul lor intern de dependenţe existente în cadrul categoriilor de risc şi între diverse categorii de risc, cu excepţia cazului în care autorităţile de supraveghere consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor diversificării este adecvat.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama pe deplin de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor în modelul lor intern, atâta timp cât riscul de credit şi celelalte riscuri care decurg din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor să se reflecte în mod adecvat în modelul intern.
(7)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanţiile financiare şi de orice alte opţiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opţiunilor oferite deţinătorilor de poliţe, cât şi riscurile asociate opţiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea ţin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.
(8)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama, în modelul lor intern, de viitoarele decizii de gestionare pe care s-ar putea aştepta în mod rezonabil să le aplice în circumstanţe speciale.
În cazul prevăzut la primul paragraf, întreprinderea în cauză ţine seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor astfel de decizii.
(9)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama, în modelul lor intern, de toate plăţile pe care estimează că le vor efectua deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor de contracte de asigurare, indiferent dacă respectivele plăţi sunt sau nu garantate prin contract.
Art. 122: Standarde de calibrare
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot folosi, pentru modelul lor intern, o altă perioadă de timp sau o altă măsură a riscurilor decât cele prevăzute la articolul 101 alineatul (3), atâta timp cât rezultatele modelului intern pot fi folosite de respectivele întreprinderi pentru a calcula cerinţa de capital de solvabilitate astfel încât să ofere deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.
(2)Dacă este posibil, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare deduc cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generată de modelul lor intern, pe baza valorii la risc prevăzute la articolul 101 alineatul (3).
(3)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu pot deduce cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generate de modelul intern, autorităţile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinţei de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităţilor de supraveghere că deţinătorii de poliţe beneficiază de un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.
(4)Autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să aplice modelul intern la nivelul portofoliilor de referinţă utilizând ipoteze bazate pe date mai degrabă externe decât interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern şi să se asigure că specificaţiile acestuia corespund practicilor de piaţă general acceptate.
(5)Statele membre pot permite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să ia în considerare în modelul lor intern efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate calculate în conformitate cu articolul 77d numai în cazul în care:
a)metoda prin care se ia în considerare efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate pentru o monedă nu ţine seama nici de ajustarea specifică întreprinderii a marjei corectate în funcţie de risc în temeiul articolului 77d alineatul (1c), nici, în cazul euro, de o posibilă majorare a primei de volatilitate cu o macroprimă de volatilitate în temeiul articolului 77d alineatul (4);
b)cerinţa de capital de solvabilitate nu este mai mică decât oricare dintre următoarele:
(i)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată ca cerinţă de capital de solvabilitate, cu excepţia faptului că efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate este luat în considerare în conformitate cu metodologia utilizată de EIOPA în scopul publicării informaţiilor tehnice în temeiul articolului 77e alineatul (1) litera (c);
(ii)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată în conformitate cu punctul (i) de la prezenta literă, cu excepţia faptului că portofoliul reprezentativ aferent unei monede menţionat la articolul 77d alineatul (2) al doilea paragraf se determină pe baza activelor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare investeşte, şi nu pe baza activelor tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare cu obligaţii de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă.
În sensul primului paragraf litera (b), determinarea portofoliului reprezentativ pentru o anumită monedă se bazează pe activele întreprinderii exprimate în moneda respectivă şi utilizate pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

Art. 123: Atribuirea profiturilor şi pierderilor
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare analizează, cel puţin o dată pe an, cauzele şi sursele profiturilor şi pierderilor înregistrate de fiecare dintre principalele unităţi operaţionale.
Acestea demonstrează modul în care clasificarea riscurilor reţinute în modelul intern explică cauzele şi sursele profiturilor şi pierderilor. Clasificarea riscurilor şi atribuirea profiturilor şi pierderilor reflectă profilul de risc al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.
Art. 124: Standarde de validare
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd un ciclu periodic de validare a modelului lor intern, care include monitorizarea bunei sale funcţionări, reexaminarea adecvării continue a specificaţiilor sale şi confruntarea rezultatelor sale cu experienţele anterioare.
Procedura de validare a modelului include validarea procesului intern prin metode statistice eficace, care permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să demonstreze autorităţilor de supraveghere adecvarea cerinţelor de capital astfel calculate.
Metodele statistice aplicate urmăresc verificarea adecvării prognozei distribuţiei probabilităţilor nu numai în raport cu experienţa anterioară, ci şi cu întregul set de date şi informaţii noi concrete aferente acesteia.
Procedura de validare a modelului include o analiză a stabilităţii modelului intern şi, în special, a sensibilităţii rezultatelor modelului intern la modificări ale principalelor ipoteze de bază. Aceasta va include totodată o evaluare a exactităţii, exhaustivităţii şi adecvării datelor utilizate de modelul intern.
Art. 125: Standarde privind documentaţia
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează o documentaţie în care detaliază structura şi funcţionarea modelului lor intern.
Documentaţia demonstrează respectarea articolelor 120-124.
Documentaţia oferă o descriere detaliată a teoriei, ipotezelor şi principiilor matematice şi empirice care stau la baza modelului intern.
Documentaţia indică toate situaţiile posibile în care modelul intern nu funcţionează eficient.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează o documentaţie justificativă a oricărei modificări majore aduse modelului lor intern, în conformitate cu articolul 115.
Art. 126: Modele şi date externe
Utilizarea unui model sau a unor date obţinute de la un terţ nu justifică scutirea de la niciuna dintre cerinţele aplicabile modelului intern prevăzute la articolele 120-125.
Art. 127: Acte delegate privind articolele 120-126
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu referire la articolele 120-126 pentru a permite o mai bună evaluare a profilului de risc şi o mai bună gestionare a activităţilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare privind utilizarea modelelor interne la nivelul Uniunii.

Art. 128: Dispoziţii generale
Statele membre impun ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să deţină fonduri proprii de bază eligibile care să acopere cerinţa de capital minim.
Art. 129: Calcularea cerinţei de capital minim
(1)Cerinţa de capital minim se calculează conform următoarelor principii:
a)se calculează în mod clar, simplu şi astfel încât calculul să poată fi auditat;
b)corespunde unei valori a fondurilor proprii de bază eligibile sub care deţinătorii de poliţe şi beneficiarii ar fi expuşi unui nivel de risc inacceptabil în cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare sunt autorizate să îşi continue activitatea;
c)funcţia liniară menţionată la alineatul (2), utilizată la calcularea cerinţei de capital minim, se calibrează în funcţie de valoarea la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 85 % pe o perioadă de un an;
d)are un prag absolut de:
(i)2 500 000 EUR pentru întreprinderile de asigurare generală, inclusiv întreprinderile de asigurare captive, cu excepţia cazului în care sunt acoperite, integral sau parţial, riscurile incluse în una dintre clasele 10-15 din anexa I partea A, caz în care acesta va fi de cel puţin 3 700 000 EUR;

(ii)3 700 000 EUR pentru întreprinderile de asigurare de viaţă, inclusiv întreprinderile de asigurare captive;

(iii)3 600 000 EUR pentru întreprinderile de reasigurare, cu excepţia întreprinderilor de reasigurare captive, pentru care cerinţa de capital minim este de cel puţin 1 200 000 EUR;

(iv)totalul sumelor prevăzute la punctele (i) şi (ii) pentru întreprinderile de asigurare prevăzute la articolul 73 alineatul (5).
(2)Sub rezerva alineatului (3), cerinţa de capital minim se calculează ca funcţie liniară a unui set sau a unui subset al următoarelor variabile: rezervele tehnice ale întreprinderii, primele subscrise, capitalul la risc, impozitele amânate şi cheltuielile administrative. Variabilele utilizate se măsoară la valoarea calculată după deducerea reasigurării.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), cerinţa de capital minim nu scade sub 25 % şi nici nu depăşeşte 45 % din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii, calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 sau 3, inclusiv orice majorare de capital impusă în conformitate cu articolul 37.
Statele membre permit autorităţilor lor de supraveghere, pe o perioadă care durează cel mult până la 31 decembrie 2017, să solicite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să aplice procentajele menţionate la primul paragraf exclusiv în cazul cerinţei de capital de solvabilitate a întreprinderii calculate în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital minim cel puţin trimestrial şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.
În scopul calculării limitelor menţionate la alineatul (3), întreprinderilor nu li se solicită să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate trimestrial.
Atunci când cerinţa de capital minim a unei întreprinderi este determinată de oricare dintre limitele menţionate la alineatul (3), întreprinderea transmite autorităţii de supraveghere informaţii care să permită o înţelegere adecvată a motivelor care au determinat această situaţie.

(5)Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la normele statelor membre şi la practicile autorităţilor de supraveghere adoptate în temeiul alineatelor (1)-(4).
(1)JO L 3, 7.1.2004, p. 34.
Acest raport abordează în special utilizarea şi nivelul limitelor superioare şi inferioare de la alineatul (3), precum şi orice problemă întâmpinată de autorităţile de supraveghere şi de întreprinderi în aplicarea prezentului articol.
Art. 130: Acte delegate
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează modul de calcul al cerinţei de capital minim prevăzute la articolele 128 şi 129.

Art. 131: Dispoziţii tranzitorii privind respectarea cerinţei de capital minim
Prin derogare de la articolele 139 şi 144, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care, la 31 decembrie 2015, respectă marja de solvabilitate cerută, prevăzută la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE, la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE sau, respectiv, la articolele 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, dar nu deţin fonduri proprii de bază eligibile suficiente pentru a acoperi cerinţa de capital minim, trebuie să se conformeze dispoziţiilor prevăzute la articolul 128 până la 31 decembrie 2016.

În cazul în care întreprinderea în cauză nu reuşesc să respecte dispoziţiile articolului 128 în termenul prevăzut la primul paragraf, acesteia îi va fi retrasă autorizaţia, sub rezerva procedurilor aplicabile în temeiul legislaţiei naţionale.
Art. 132: Principiul "persoanei prudente"
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi investesc toate activele conform principiului "persoanei prudente", descris la alineatele (2), (3) şi (4).
(2)În ceea ce priveşte ansamblul portofoliului de active, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare investesc numai în active şi instrumente prezentând riscuri pe care le pot identifica, măsura, monitoriza, gestiona, controla şi raporta în mod adecvat şi pe care le pot lua în considerare în mod corespunzător la evaluarea nevoilor lor globale de solvabilitate în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).
Toate activele, în special cele care îndeplineşte cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim, se investesc astfel încât să se asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea şi rentabilitatea întregului portofoliu. În plus, activele în cauză trebuie să fie localizate astfel încât să fie disponibile.
Activele deţinute pentru acoperirea rezervelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare. Aceste active se investesc în interesul deplin al tuturor deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor, ţinând seama de condiţiile contractuale comunicate acestora.
În cazul unui conflict de interese, întreprinderile de asigurare sau entitatea care gestionează portofoliul lor de active se asigură că investiţiile se realizează în interesul deplin al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte activele corespunzătoare contractelor de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii le revine deţinătorilor de poliţe se aplică paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea din prezentul alineat.
În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un OPCVM în sensul Directivei 2009/65/CE sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de întreprinderile de asigurare, în general divizată în unităţi, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt instituite unităţi, de activele respective.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de o altă valoare de referinţă decât cele menţionate în al doilea paragraf, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unităţile considerate a reprezenta valoarea de referinţă, fie, în cazul în care nu sunt instituite unităţi, de active cu o siguranţă şi o tranzacţionabilitate adecvată, care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referinţă specifică.
În cazul în care beneficiile menţionate la al doilea şi al treilea paragraf includ o garantare a randamentului investiţiilor sau un alt beneficiu garantat, activele deţinute pentru acoperirea rezervelor tehnice suplimentare corespunzătoare fac obiectul dispoziţiilor alineatului (4).
(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte alte active decât cele reglementate de alineatul (3) se aplică paragraful al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea din prezentul alineat.
Utilizarea instrumentelor derivate este posibilă în măsura în care acestea contribuie la reducerea riscurilor sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului.
Investiţiile şi activele care nu sunt admise spre tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată sunt menţinute la niveluri prudente.
Activele fac obiectul unei diversificări corecte, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de orice activ, emitent sau grup de întreprinderi şi de orice zonă geografică, precum şi acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu.
Investiţiile în active emise de acelaşi emitent sau de emitenţi care aparţin aceluiaşi grup nu trebuie să expună întreprinderile de asigurare la o concentrare excesivă a riscului.
(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin cont de posibilele evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare atunci când îşi stabilesc strategia de investire.
De asemenea, atunci când îşi stabilesc strategia de investiţii, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin cont de impactul riscurilor legate de durabilitate asupra investiţiilor lor şi de impactul potenţial pe termen lung al deciziilor lor de investire asupra factorilor de durabilitate.
(6)La solicitarea autorităţii de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare iau în considerare elemente macroprudenţiale atunci când îşi stabilesc strategia de investire şi evaluează măsura în care aceasta poate afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare şi se poate transforma într-o sursă de risc sistemic şi ţin seama de aceste considerente în deciziile lor de investire.
(7)În sensul alineatelor (5) şi (6) de la prezentul articol, evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare, precum şi elementele macroprudenţiale au acelaşi înţeles ca la articolul 45.
(8)Atunci când decide dacă să înainteze solicitarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere ia în calcul dacă evaluarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.

Art. 133: Libertatea de investire
(1)Statele membre nu impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să investească în categorii determinate de active.
(2)Statele membre nu supun deciziile de investiţii ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau ale administratorului său de investiţii niciunei obligaţii de autorizare prealabilă sau de notificare sistemică.
(3)Prezentul articol nu aduce atingere cerinţelor statelor membre care restricţionează tipurile de active sau valorile de referinţă cu care pot fi corelate beneficiile generate de poliţele de asigurare. Orice astfel de norme se aplică doar în cazul în care riscul de investiţii este suportat de deţinătorul poliţei care este o persoană fizică şi nu sunt mai restrictive decât cele prevăzute în Directiva 2009/65/CE.

Art. 134: Localizarea activelor şi interdicţia de gajare a activelor
(1)În ceea ce priveşte riscurile de asigurare din Comunitate, statele membre nu impun ca activele deţinute pentru acoperirea rezervelor tehnice corespunzătoare respectivelor riscuri să se afle în Comunitate sau într-un anumit stat membru.
În plus, în ceea ce priveşte sumele recuperabile din contracte de reasigurare de la întreprinderi care sunt autorizate în conformitate cu prezenta directivă sau care au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent în conformitate cu articolul 172, statele membre nu impun localizarea activelor corespunzătoare acestor sume recuperabile în Comunitate.
(2)Statele membre nu menţin şi nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanţii de acoperire a rezervelor de prime şi de daune în curs, în cazul în care reasigurătorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 135: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare privind cerinţele calitative
(1)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează cerinţe calitative în următoarele domenii:
a)identificarea, măsurarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor care decurg din investiţii raportat la articolul 132 alineatul (2) primul paragraf;
b)identificarea, măsurarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor specifice care decurg din investiţii în instrumentele derivate şi activele menţionate la articolul 132 alineatul (4) al doilea paragraf şi stabilirea măsurii în care utilizarea unor astfel de active se califică drept reducere a riscurilor sau gestionare eficientă a portofoliului în conformitate cu articolul 132 alineatul (4) al treilea paragraf.
(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a din prezenta directivă, în completarea prezentei directive, prin stabilirea specificaţiilor pentru circumstanţele în care se poate impune o exigenţă proporţională de capital suplimentar când cerinţele prevăzute la articolul 5 sau 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3) din prezenta directivă.
(*)Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte alineatul (2) din prezentul articol, AEAPO elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenţei proporţionale de capital suplimentar menţionate la respectivul alineat.
Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.