Art. 77. - Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice
(1)Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare şi marja de risc prevăzute la alineatele (2) şi respectiv (3).
(2)Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilităţile, ţinând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.
Calculul celei mai bune estimări se bazează pe informaţii actualizate şi credibile şi pe ipoteze realiste şi se efectuează pe baza unor metode actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi adecvate.
Proiecţia fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ţine seama de toate intrările şi ieşirile de numerar necesare pentru reglarea obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
Cea mai bună estimare se calculează la valoarea sa brută, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi de la vehiculele investiţionale. Aceste sume se calculează separat, în conformitate cu articolul 81.
(3)Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze că valoarea rezervelor tehnice este echivalentă cu suma de care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ar avea nevoie pentru a prelua şi onora obligaţiile de asigurare şi de reasigurare.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piaţă fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piaţă a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
(5)Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerinţa de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă. Ajustarea cerinţei de capital de solvabilitate constă într-un element exponenţial şi variabil în funcţie de timp.
Rata utilizată la determinarea costului mobilizării unei astfel de valori a fondurilor proprii eligibile (rata costului capitalului) este aceeaşi pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare şi se revizuieşte periodic.
Rata costului capitalului utilizată este egală cu rata suplimentară, peste rata dobânzii fără risc, pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să o suporte în cazul în care deţine fonduri proprii eligibile în conformitate cu secţiunea 3 de o valoare egală cu cerinţa de capital de solvabilitate necesar pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
(6)Se consideră că rata costului capitalului menţionată la alineatul (5) este egală cu 4,75 % începând cu 30 ianuarie 2027. Comisia efectuează revizuirea periodică menţionată la alineatul (5) al doilea paragraf nu mai devreme de 31 ianuarie 2032.
(7)În cazul în care contractele de asigurare şi de reasigurare includ opţiuni şi garanţii financiare, metodele utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări reflectă în mod corespunzător faptul că valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie generate de contractele respective poate depinde atât de rezultatul estimat al evenimentelor şi evoluţiilor viitoare, cât şi de abaterile potenţiale ale rezultatului real de la rezultatul estimat în anumite scenarii.
(8)În pofida alineatului (7), întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pot utiliza o evaluare deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligaţiile de asigurare de viaţă cu opţiuni şi garanţii care nu sunt considerate semnificative.