Art. 93. - Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri
(1)Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenenţa lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare şi de măsura în care au următoarele caracteristici:
a)elementul este disponibil sau poate fi apelat, la cerere, să absoarbă pe deplin pierderile, atât în perspectiva continuării activităţilor, cât şi în caz de lichidare (disponibilitate permanentă);
b)în caz de lichidare, valoarea totală a elementului este disponibilă pentru a absorbi pierderile, iar rambursarea elementului îi este refuzată deţinătorului său până în momentul în care sunt onorate toate celelalte obligaţii, inclusiv obligaţiile de asigurare şi de reasigurare faţă de deţinătorii de poliţe şi beneficiarii de contracte de asigurare şi de reasigurare (subordonare);
(2)La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent şi în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), se acordă atenţia cuvenită duratei de viaţă a elementului şi în special existenţei unei scadenţe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadenţă, este luată în considerare durata relativă de viaţă a elementului, comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare (durată de viaţă suficientă).
În plus, sunt luate în considerare următoarele particularităţi:
a)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor obligaţii sau stimulente de rambursare a valorii sale nominale (absenţa stimulentelor de rambursare);
b)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor taxe fixe obligatorii (absenţa costurilor obligatorii de administrare);
c)dacă elementul în cauză este liber de sarcini (absenţa sarcinilor).