Art. 121. - Art. 121: Standarde de calitate statistică - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 121: Standarde de calitate statistică
(1)Modelul intern şi, în special, calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor care stă la baza acestuia respectă criteriile prevăzute la alineatele (2)-(9).
(2)Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţiilor se bazează pe tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante şi sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.
Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor se bazează pe informaţii actuale şi credibile şi pe ipoteze realiste.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare trebuie să fie în măsură să justifice, în faţa autorităţilor de supraveghere, ipotezele care stau la baza modelului lor intern.
(3)Datele utilizate pentru modelul intern sunt exacte, exhaustive şi adecvate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare actualizează seriile de date utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor cel puţin o dată pe an.
(4)Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor.
Indiferent de metoda de calcul aleasă, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru a garanta că este utilizat la scară largă şi că joacă un rol important în sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, în special în sistemul de management al riscurilor şi procesul decizional al acestora, precum şi în alocarea capitalului în conformitate cu articolul 120.
Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse întreprinderile de asigurare şi de reasigurare. Modelele interne acoperă cel puţin riscurile prevăzute la articolul 101 alineatul (4).
(5)În ceea ce priveşte efectele diversificării, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama de respectivele efecte ale diversificării, în modelul lor intern de dependenţe existente în cadrul categoriilor de risc şi între diverse categorii de risc, cu excepţia cazului în care autorităţile de supraveghere consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor diversificării este adecvat.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama pe deplin de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor în modelul lor intern, atâta timp cât riscul de credit şi celelalte riscuri care decurg din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor să se reflecte în mod adecvat în modelul intern.
(7)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanţiile financiare şi de orice alte opţiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opţiunilor oferite deţinătorilor de poliţe, cât şi riscurile asociate opţiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea ţin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.
(8)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot ţine seama, în modelul lor intern, de viitoarele decizii de gestionare pe care s-ar putea aştepta în mod rezonabil să le aplice în circumstanţe speciale.
În cazul prevăzut la primul paragraf, întreprinderea în cauză ţine seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor astfel de decizii.
(9)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama, în modelul lor intern, de toate plăţile pe care estimează că le vor efectua deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor de contracte de asigurare, indiferent dacă respectivele plăţi sunt sau nu garantate prin contract.