Secţiunea 3 - Fonduri proprii - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 3:Fonduri proprii
Subsecţiunea 1:Determinarea fondurilor proprii
Art. 87: Fonduri proprii
Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază, prevăzute la articolul 88, şi a fondurilor proprii auxiliare, prevăzute la articolul 89.
Art. 88: Fonduri proprii de bază
Fondurile proprii de bază sunt formate din următoarele elemente:
(1)excedentul de active faţă de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 şi secţiunea 2;
(2)pasive subordonate.
Din excedentul menţionat la alineatul (1) se scade valoarea propriilor acţiuni deţinute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.
Art. 89: Fonduri proprii auxiliare
(1)Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.
Fondurile proprii auxiliare pot cuprinde următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt elemente ale fondurilor proprii de bază:
a)capitalul social sau fondul iniţial nevărsat şi neapelat;
b)acreditivele şi garanţiile;
c)orice alte angajamente obligatorii din punct de vedere juridic primite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
În cazul unei asociaţii mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde, de asemenea, orice solicitări de capital pe care asociaţia le poate avea faţă de membrii săi prin solicitarea unei contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni.
(2)După vărsarea sau apelarea unui element al fondurilor proprii auxiliare, acesta este tratat ca un element de activ şi încetează să mai facă parte din fondurile proprii auxiliare.
Art. 90: Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autorităţile de supraveghere
(1)Valorile elementelor fondurilor proprii auxiliare care trebuie luate în considerare la determinarea fondurilor proprii fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităţilor de supraveghere.
(2)Valoarea atribuită fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare reflectă capacitatea elementului de a absorbi pierderile şi se bazează pe estimări prudente şi realiste. În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare are o valoare nominală fixă, valoarea elementului în cauză este egală cu valoarea sa nominală, atunci când reflectă în mod adecvat capacitatea sa de a absorbi pierderi.
(3)Autorităţile de supraveghere aprobă:
a)fie o valoare monetară pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare,
b)fie o metodă de calcul al valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, caz în care autorităţile de supraveghere aprobă valoarea astfel calculată pentru o perioadă determinată de timp.
(4)Aprobarea autorităţilor de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:
a)statutul contrapartidelor în cauză în ceea ce priveşte capacitatea şi disponibilitatea lor de a plăti;
b)recuperabilitatea fondurilor, ţinând seama de forma juridică a elementului în cauză, precum şi de orice condiţii care ar împiedica plata sau apelarea cu succes a elementului;
c)orice informaţii cu privire la rezultatul apelărilor anterioare făcute de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pentru astfel de fonduri proprii auxiliare, în măsura în care informaţiile respective pot fi utilizate în mod fiabil pentru a evalua rezultatul preconizat al unor apelări viitoare.
Art. 91: Fonduri surplus
(1)Fondurile surplus sunt considerate a fi profituri acumulate care nu au fost puse la dispoziţie pentru a fi distribuite deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor.
(2)În măsura în care sunt autorizate de legislaţia naţională, fondurile surplus nu sunt considerate obligaţii din asigurare şi reasigurare, în măsura în care aceste fonduri surplus îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 94 alineatul (1).
Art. 92: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare
(1)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte determinarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, un proiect de standarde tehnice de reglementare prin care precizează criteriile de aprobare a fondurilor proprii auxiliare în conformitate cu articolul 90.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(11)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care precizează tratamentul rezervat participaţiilor, în înţelesul articolului 212 alineatul (2) al treilea paragraf, în instituţii financiare şi de credit, în scopul determinării fondurilor proprii, inclusiv a metodelor de deducere din fondurile proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a participaţiilor semnificative în instituţii de credit şi financiare.
În pofida deducerilor participaţiilor din fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în scopul determinării fondurilor proprii de bază menţionate la articolul 88, autorităţile de supraveghere pot permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să nu deducă valoarea participaţiei sale într-o instituţie de credit sau financiară, numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre următoarele situaţii:
(i)instituţia de credit sau financiară şi întreprinderea de asigurare sau de reasigurare fac parte din acelaşi grup, astfel cum este definit la articolul 212, căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), iar instituţia de credit sau financiară afiliată nu face obiectul deducerii menţionate la articolul 228 alineatul (5); sau
(ii)autorităţile de supraveghere impun sau permit întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare să aplice metode tehnice de calcul, în conformitate cu partea II din anexa I la Directiva 2002/87/CE, iar instituţia de credit sau financiară este inclusă în aceeaşi supraveghere suplimentară în temeiul directivei menţionate ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;
b)autorităţile de supraveghere consideră că se înregistrează un nivel adecvat al managementului integrat, al managementul riscului şi al controlului intern privind întreprinderile care fac obiectul supravegherii la nivel de grup menţionate la litera (a) punctul (i) sau care fac obiectul supravegherii suplimentare menţionate la litera (a) punctul (ii);
c)participaţia în instituţia de credit sau financiară este o investiţie în acţiuni de natură strategică, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (m).

(2)Participaţiile deţinute în instituţii financiare şi de credit, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1a), cuprind următoarele elemente:
a)participaţii pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în:
(i)instituţii de credit şi instituţii financiare în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 şi, respectiv, 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii)firme de investiţii în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;
b)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menţionate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menţionate la articolul 63 din regulamentul respectiv, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (*12), pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în privinţa entităţilor menţionate la litera (a) de la prezentul alineat în capitalul cărora deţin o participaţie.
(*12)Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

(3)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 90, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării fondurilor proprii auxiliare.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Subsecţiunea 2:Clasificarea fondurilor proprii
Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri
(1)Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenenţa lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare şi de măsura în care au următoarele caracteristici:
a)elementul este disponibil sau poate fi apelat, la cerere, să absoarbă pe deplin pierderile, atât în perspectiva continuării activităţilor, cât şi în caz de lichidare (disponibilitate permanentă);
b)în caz de lichidare, valoarea totală a elementului este disponibilă pentru a absorbi pierderile, iar rambursarea elementului îi este refuzată deţinătorului său până în momentul în care sunt onorate toate celelalte obligaţii, inclusiv obligaţiile de asigurare şi de reasigurare faţă de deţinătorii de poliţe şi beneficiarii de contracte de asigurare şi de reasigurare (subordonare);
(2)La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent şi în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), se acordă atenţia cuvenită duratei de viaţă a elementului şi în special existenţei unei scadenţe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadenţă, este luată în considerare durata relativă de viaţă a elementului, comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare (durată de viaţă suficientă).
În plus, sunt luate în considerare următoarele particularităţi:
a)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor obligaţii sau stimulente de rambursare a valorii sale nominale (absenţa stimulentelor de rambursare);
b)dacă elementul în cauză nu face obiectul unor taxe fixe obligatorii (absenţa costurilor obligatorii de administrare);
c)dacă elementul în cauză este liber de sarcini (absenţa sarcinilor).
Art. 94: Criterii principale de clasificare pe ranguri
(1)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 1 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
(2)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
Elementele fondurilor proprii auxiliare se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).
(3)Toate elementele fondurilor proprii de bază şi auxiliare care nu intră sub incidenţa alineatelor (1) şi (2) se clasifică de rangul 3.
Art. 95: Clasificarea fondurilor proprii pe ranguri
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare clasifică elementele fondurilor proprii pe baza criteriilor prevăzute la articolul 94.
În acest scop, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se raportează, dacă este cazul, la lista elementelor fondurilor proprii menţionate la articolul 97 alineatul (1).

În cazul în care un element al fondurilor proprii nu apare în respectiva listă, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îl evaluează şi îl clasifică în conformitate cu primul paragraf. Această clasificare este supusă aprobării autorităţii de supraveghere.
Art. 96: Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor
Fără a aduce atingere articolului 95 şi articolului 97 alineatul (1), în sensul prezentei directive se aplică următoarele clasificări:
1.fondurile surplus care intră sub incidenţa articolului 91 alineatul (2) se clasifică de rangul 1;
2.acreditivele şi garanţiile care sunt deţinute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare şi sunt furnizate de instituţii de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE se clasifică de rangul 2;
3.orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuţii variabile care acoperă numai riscurile cuprinse în clasa 6, 12 şi 17 din anexa I partea A le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni se clasifică de rangul 2.
În conformitate cu articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf, orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni şi care nu intră sub incidenţa primului paragraf punctul 3 se clasifică de rangul 2 dacă prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 97: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili o listă a elementelor fondurilor proprii, inclusiv a celor prevăzute la articolul 96, considerate ca îndeplinind criteriile prevăzute la articolul 94, care să conţină, pentru fiecare element al fondurilor proprii, o descriere exactă a caracteristicilor care au determinat clasificarea acestuia.
(2)Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce priveşte clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea şi clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menţionată la alineatul (1).
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Comisia reexaminează periodic şi, dacă este cazul, actualizează lista menţionată la alineatul (1) având în vedere evoluţiile pieţei.

Subsecţiunea 3:Eligibilitatea fondurilor proprii
Art. 98: Eligibilitate şi limite aplicabile rangurilor 1, 2 şi 3
(1)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital de solvabilitate, valorile eligibile de rangurile 2 şi 3 sunt supuse unor limite cantitative. Limitele în cauză sunt stabilite astfel încât să fie îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:
a)elementele de rangul 1 din fondurile proprii eligibile reprezintă peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile;
b)valoarea eligibilă a elementelor de rangul 3 reprezintă sub o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile.
(2)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital minim, valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital minim şi clasificate la rangul 2 este supusă unor limite cantitative. Limitele în cauză se stabilesc astfel încât să se garanteze cel puţin că elementele de rangul 1 din fondurile proprii de bază eligibile reprezintă peste o jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile.
(3)Valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate prevăzută la articolul 100 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1, a valorii eligibile a elementelor de rangul 2 şi a valorii eligibile a elementelor de rangul 3.
(4)Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerinţa de capital minim prevăzută la articolul 128 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 şi a valorii eligibile a elementelor fondurilor proprii de bază de rangul 2.
Art. 99: Acte delegate privind eligibilitatea fondurilor proprii
Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:
(a)limitele cantitative menţionate la articolul 98 alineatele (1) şi (2);
(b)ajustările care ar trebui efectuate pentru a reflecta lipsa de transferabilitate a elementelor fondurilor proprii care pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderi aferente unui anumit segment de obligaţii sau unor riscuri speciale (fonduri dedicate).