Titlul i - NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare

Versiune de la: 28 Ianuarie 2025

TITLUL I:NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE

CAPITOLUL I:Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii

Secţiunea 1:Obiectul şi domeniul de aplicare

(2)În ceea ce priveşte asigurările generale, prezenta directivă se aplică activităţilor de asigurare generală din clasele enumerate în anexa I partea A. În sensul alineatului (1) primul paragraf, asigurarea generală include activitatea care reprezintă asistenţă furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la locul de reşedinţă obişnuită ale acestora. Această activitate constă, în schimbul plăţii prealabile a unei prime, în luarea angajamentului de a ajuta imediat beneficiarul unui contract de asistenţă în cazul în care acesta se găseşte în dificultate ca urmare a unui eveniment întâmplător, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de contract.

(3)În ceea ce priveşte asigurarea de viaţă, prezenta directivă se aplică:

a)următoarelor activităţi de asigurare de viaţă, în cazul în care au o bază contractuală:

b)următoarelor operaţiuni, în cazul în care au o bază contractuală, în măsura în care sunt condiţionate de supravegherea de către autorităţile responsabile cu supravegherea asigurărilor private:

Secţiunea 2:Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 4: Excludere din domeniul de aplicare datorită dimensiunii

(1)Fără a aduce atingere articolelor 3 şi 5-10, prezenta directivă nu se aplică unei întreprinderi de asigurare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

e)activitatea întreprinderii nu include operaţiuni de reasigurare care depăşesc 0,5 milioane EUR din veniturile sale din prime brute subscrise sau 2,5 milioane EUR din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, sau peste 10 % din veniturile sale din prime brute subscrise sau peste 10 % din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), prezenta directivă se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare care solicită să fie autorizate să desfăşoare activităţi de asigurare şi reasigurare şi al căror venit anual din primele brute subscrise sau ale căror rezerve tehnice înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, urmează, potrivit previziunilor, să depăşească oricare dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) în următorii cinci ani.

(4)Prezenta directivă nu se mai aplică întreprinderilor de asigurare în cazul cărora autoritatea de supraveghere a verificat că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

Subsecţiunea 2:Asigurarea generală

Art. 5: Operaţiuni

Art. 6: Asistenţă

(1)Prezenta directivă nu se aplică activităţii de asistenţă care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

b)răspunderea pentru asistenţă este limitată la următoarele operaţiuni:

(2)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b) punctele (i) şi (ii), condiţia ca accidentul sau defecţiunea să fi survenit pe teritoriul statului membru al furnizorului garanţiei nu se aplică în cazul în care beneficiarul este un membru al organismului care furnizează garanţia, iar depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata vreunei prime suplimentare, de către un organism similar din ţara în cauză pe baza unui acord de reciprocitate.

Art. 7: Întreprinderi mutuale

Prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor mutuale care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi care au încheiat cu alte întreprinderi mutuale o convenţie care implică reasigurarea integrală a poliţelor de asigurare pe care le-au emis sau substituirea întreprinderii cesionare cu întreprinderea cedentă pentru executarea obligaţiilor rezultate din contractele menţionate anterior. În acest caz, întreprinderea cesionară se conformează normelor prezentei directive.

Art. 8: Instituţii

Subsecţiunea 3:Asigurarea de viaţă

Art. 9: Operaţiuni şi activităţi

2.operaţiuni desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2, al căror obiect de activitate este furnizarea de beneficii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supravieţuire sau la întreruperea sau reducerea activităţii, indiferent dacă angajamentele care rezultă de pe urma acestor operaţiuni sunt total acoperite, în mod continuu, de rezerve matematice;

3.activităţile privind pensiile desfăşurate de întreprinderile de asigurare de pensii prevăzute în Legea privind pensiile angajaţilor (TyEL) şi în alte părţi similare ale legislaţiei finlandeze în materie, cu condiţia ca:

Art. 10: Organizaţii, întreprinderi şi instituţii

Subsecţiunea 4:Reasigurarea

Secţiunea 3:Definiţii

Art. 13: Definiţii

2."întreprindere de asigurare captivă" înseamnă o întreprindere de asigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de asigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

5."întreprindere de reasigurare captivă" înseamnă o întreprindere de reasigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de reasigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

7.«reasigurare» înseamnă una dintre următoarele activităţi:

9."stat membru gazdă" înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are o sucursală sau în care furnizează servicii; pentru asigurarea de viaţă şi pentru asigurarea generală, statul membru în care se furnizează servicii înseamnă statul membru al angajamentului sau, statul membru în care este situat riscul, atunci când angajamentul sau riscul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru;

13."statul membru în care este situat riscul" înseamnă oricare dintre următoarele:

15.«întreprindere-mamă» înseamnă o societate-mamă astfel cum este menţionată la articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*2) sau o întreprindere pe care autorităţile de supraveghere o consideră întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;

19.«tranzacţie intragrup» înseamnă orice tranzacţie prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiaşi grup sau la orice persoană fizică sau juridică care are legături strânse cu întreprinderile din acel grup în vederea îndeplinirii unei obligaţii de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;

22."piaţă reglementată" înseamnă oricare dintre următoarele:

(b)în cazul unei pieţe situate într-o ţară terţă, o piaţă financiară care îndeplineşte următoarele condiţii:

25."întreprindere financiară" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi:

26."vehicul investiţional" înseamnă orice întreprindere, înregistrată sau nu, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare existentă, care preia riscuri transferate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi care îşi finanţează integral expunerea la aceste riscuri prin emisiunea unei creanţe sau prin orice alt mecanism de finanţare, drepturile de rambursare ale furnizorilor respectivei creanţe sau respectivului mecanism de finanţare fiind subordonate obligaţiilor de reasigurare ale unei astfel de întreprinderi;

27."riscuri mari" înseamnă:

(c)riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 din anexa I partea A, în măsura în care deţinătorul poliţei de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două din următoarele criterii:

32^1.32^a.«contraparte centrală calificată» înseamnă o contraparte care fie a fost autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*), fie a fost recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv;

40.«instituţie de evaluare externă a creditului» sau «ECAI» înseamnă o agenţie de rating de credit înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**) sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit scutite de aplicarea prezentului regulament.

43.«măsură de proporţionalitate» înseamnă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatul (1b), articolul 45 alineatul (5), articolul 45a alineatul (5), articolul 51 alineatul (6), articolul 51a alineatul (1), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4) sau orice măsură prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive, aplicabilă în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c;

CAPITOLUL II:Accesul la activitate

Art. 14: Principiul autorizării

(2)Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se obţine de la autorităţile de supraveghere din statul membru de origine de către următoarele întreprinderi:

Art. 15: Domeniul de aplicare a autorizaţiei

(2)Sub rezerva articolului 14, autorizaţia se acordă pentru o anumită clasă de asigurări directe enumerate în anexa I partea A sau în anexa II. Autorizaţia acoperă întreaga clasă, cu excepţia cazului în care solicitantul doreşte să acopere numai o parte dintre riscurile care aparţin clasei în cauză.

Art. 16: Riscuri auxiliare

(1)Întreprinderea de asigurare care a obţinut o autorizaţie pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare stabilită în anexa I, poate asigura şi riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii pentru aceste riscuri, cu condiţia ca riscurile să îndeplinească toate condiţiile următoare:

(2)Prin derogare de la alineatul (1), riscurile cuprinse în clasele 14,15 şi 17 prevăzute în anexa I partea A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.

Art. 17: Forma juridică a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare

Art. 18: Condiţii de autorizare

(1)Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizaţia:

(2)Întreprinderea de asigurare care solicită autorizaţia pentru extinderea activităţilor la alte clase de asigurare sau extinderea unei autorizaţii care include numai o parte din riscurile unei clase de asigurare trebuie să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23.

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare generală pentru riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile de asigurare de viaţă, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

Art. 19: Legături strânse

Art. 21: Condiţii privind poliţele şi nivelul primelor

(1)Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condiţiile de asigurare generale şi speciale, nivelul primelor, bazele tehnice folosite în special la calcularea nivelului primelor şi rezervelor tehnice sau la formulare şi alte documente tipărite pe care o întreprindere intenţionează să le folosească în interacţiunile sale cu deţinătorii poliţelor de asigurare sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente.

Art. 23: Planul de afaceri

(1)Planul de afaceri menţionat la articolul 18 alineatul (1) litera (c) conţine indicaţii sau justificări privind următoarele elemente:

(2)Pe lângă elementele stabilite la alineatul (1), pentru primele trei exerciţii financiare planul conţine următoarele:

Art. 24: Acţionari şi asociaţi care deţin o participaţie calificată

(1)Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine nu acordă unei întreprinderi autorizaţia de iniţiere a activităţii de asigurare sau de reasigurare înainte de a fi obţinut comunicarea identităţii acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participaţie calificată în respectiva întreprindere, precum şi comunicarea cuantumului respectivei participaţii.

(2)În sensul alineatului (1), se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (¹), precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secţiunea A punctul 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Art. 25: Refuzul autorizaţiei

Art. 26: Consultarea prealabilă a autorităţilor celorlalte state membre

(1)Autorităţile de supraveghere din orice stat membru interesat sunt consultate înainte de acordarea autorizaţiei unei întreprinderi care este:

(2)Autorităţile unui stat membru implicat care sunt responsabile pentru supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de investiţii sunt consultate înainte de acordarea unei autorizaţii unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este:

(3)Autorităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă, în special, în scopul evaluării calităţii acţionarilor, precum şi a cerinţelor de competenţă şi onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, asociate la gestionarea altei întreprinderi din acelaşi grup.

(4)În cazul în care trebuie consultate mai multe autorităţi de supraveghere în temeiul alineatului (1), orice autoritate de supraveghere în cauză poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea, în termen de o lună de la data primirii cererii de consultare, să efectueze o evaluare comună a cererii de autorizare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea ţine seama de concluziile evaluării comune atunci când ia decizia sa finală.

CAPITOLUL III:Autorităţi de supraveghere şi norme generale

Art. 28: Stabilitatea financiară şi prociclicitatea

Art. 29: Principiile generale ale supravegherii

(4)Actele delegate şi standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare adoptate de Comisie respectă principiul proporţionalităţii, garantând astfel aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate de EIOPA în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare înaintate în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menţionat şi ghidurile şi recomandările emise în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menţionat garantează aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.

(5)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se precizează următoarele:

Art. 29^a: Criterii pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate

(1)Statele membre se asigură că întreprinderile sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, în conformitate cu procesul prevăzut la articolul 29b, în cazul în care, pe durata celor două exerciţii financiare consecutive imediat anterioare acestei clasificări, întreprinderile respective îndeplinesc următoarele criterii:

a)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă mai puţin de 40 % din totalul anual al primelor brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

b)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise şi ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă mai puţin de 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

c)în cazul întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(3)Următoarele întreprinderi nu sunt niciodată clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate:

Art. 29^b: Procesul de clasificare a întreprinderilor care îndeplinesc criteriile

(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se transmite de către întreprindere autorităţii de supraveghere din statul membru care a acordat autorizaţia prealabilă menţionată la articolul 14. Notificarea respectivă include toate elementele următoare:

(3)Autoritatea de supraveghere se poate opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în termen de două luni de la primirea notificării complete menţionate la alineatul (1), pe motive legate exclusiv de oricare dintre următoarele aspecte:

(4)Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate se motivează şi se comunică în scris întreprinderii în cauză.

(6)O întreprindere este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate atât timp cât clasificarea respectivă nu încetează în conformitate cu prezentul alineat.

În cazul în care o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate nu mai îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere. În cazul în care neîndeplinirea criteriilor persistă fără întrerupere timp de doi ani consecutivi, întreprinderea informează autoritatea de supraveghere cu privire la această situaţie şi încetează să mai fie clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate începând din următorul exerciţiu financiar.

Art. 29^c: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care consideră că profilul de risc al unei întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate prezintă deficienţe semnificative, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să nu mai aplice una sau mai multe dintre măsurile de proporţionalitate, cu condiţia ca solicitarea să fie justificată în mod corespunzător în scris, cu referire la deficienţele specifice ale profilului de risc al întreprinderii. Se consideră că există deficienţe semnificative în cazul în care:

Art. 29^d: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderi care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate

(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate pot aplica măsurile de proporţionalitate prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatele (1b) şi (5), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4), precum şi măsurile de proporţionalitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive care sunt atât aplicabile în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c, cât şi identificate în sensul prezentului articol, numai cu aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere.

(2)În termen de două luni de la primirea cererii menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea de supraveghere evaluează cererea şi informează întreprinderea cu privire la aprobarea sau respingerea acesteia, precum şi cu privire la măsurile de proporţionalitate a căror aplicare o aprobă. În cazul în care autoritatea de supraveghere aprobă aplicarea măsurilor de proporţionalitate în anumite condiţii, decizia de aprobare conţine motivele care stau la baza respectivelor condiţii. Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune aplicării uneia sau mai multora dintre măsurile de proporţionalitate enumerate în cerere se notifică în scris şi prezintă motivele pe care se bazează. Motivele respective sunt legate de profilul de risc al întreprinderii.

(3)Autoritatea de supraveghere poate să solicite orice informaţie suplimentară care este necesară pentru finalizarea evaluării menţionate la alineatul (2). Termenul menţionat la alineatul respectiv se suspendă pe perioada cuprinsă între data primei solicitări de informaţii de către autorităţile de supraveghere şi data primirii unui răspuns din partea întreprinderii în cauză la respectiva solicitare. Eventualele cereri suplimentare formulate de autoritatea de supraveghere nu conduc la suspendarea termenului de evaluare.

Art. 29^e: Monitorizarea aplicării măsurilor de proporţionalitate

(1)În termen de un an de la clasificarea lor ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare raportează autorităţilor lor de supraveghere informaţii cu privire la măsurile de proporţionalitate aplicate, în cadrul informaţiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la articolul 35. În cazul în care astfel de întreprinderi intenţionează să modifice lista măsurilor de proporţionalitate care urmează să fie aplicate, acestea informează imediat autorităţile lor de supraveghere.

Art. 30: Autorităţile de supraveghere şi sfera supravegherii

(2)Supravegherea financiară prevăzută la alineatul (1) include verificarea, pentru ansamblul activităţilor întreprinderii de asigurare şi de reasigurare, a sistemului de guvernanţă al acesteia, a solvabilităţii sale, a constituirii rezervelor sale tehnice, a activelor sale şi a fondurilor proprii eligibile, în conformitate cu normele stabilite sau cu practicile urmate în statul membru de origine în temeiul dispoziţiilor adoptate la nivelul Uniunii.

(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului sau, în cazul unei societăţi de reasigurare, autorităţile de reglementare din statul membru gazdă sunt îndreptăţite să considere că activităţile unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare i-ar putea afecta soliditatea financiară, acestea informează autorităţile de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective.

Art. 31: Transparenţă şi răspundere

(2)Statele membre se asigură că sunt publicate următoarele informaţii:

e)obiectivele supravegherii şi principalele funcţii şi activităţi ale acesteia.

(5)Pentru a asigura condiţii uniforme legate de aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) şi articolului 256, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica machetele şi structura informaţiilor publicate conform prezentului articol.

Art. 32: Interdicţia de a refuza contracte de reasigurare sau de retrocesiune

Art. 33: Supravegherea sucursalelor stabilite într-un alt stat membru

Statele membre prevăd că, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată într-un alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine pot, după ce au informat autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă în cauză, să procedeze chiar ele sau prin intermediul unor persoane desemnate în acest scop la verificarea la faţa locului a informaţiilor necesare pentru a asigura supravegherea financiară a întreprinderii.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autorităţile de supraveghere dintr-un stat membru gazdă că intenţionează să desfăşoare verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autorităţii de supraveghere respective i se interzice să îşi exercite dreptul de a desfăşura verificările la faţa locului sau în cazul în care autorităţile de supraveghere respective nu îşi pot exercita în practică dreptul de participare în conformitate cu al doilea paragraf, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.

Art. 34: Competenţe de supraveghere generale

(4)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a crea, pe lângă calcularea cerinţei de capital de solvabilitate şi dacă acest lucru este oportun, instrumentele cantitative necesare în cadrul procesului de supraveghere, pentru a evalua capacitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare de a face faţă unor evenimente posibile sau unor schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei lor financiare globale. Autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune efectuarea de către întreprinderi a testelor necesare.

Art. 35: Informaţii care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să prezinte autorităţilor de supraveghere informaţiile necesare în scopul supravegherii, ţinând cont de obiectivele supravegherii stabilite la articolele 27 şi 28 şi de principiile generale ale supravegherii stabilite la articolul 29, în special de principiul proporţionalităţii. Astfel de informaţii conţin cel puţin informaţiile necesare pentru următoarele acţiuni, în timpul desfăşurării proceselor menţionate la articolul 36:

(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au următoarele competenţe:

(5¹)Ţinând seama de informaţiile solicitate la alineatele (1), (2) şi (3) şi de principiile prevăzute la alineatul (4), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere un raport periodic de supraveghere care cuprinde informaţii privind activitatea şi rezultatele obţinute de întreprindere, sistemul său de guvernanţă, profilul său de risc, evaluarea pentru determinarea solvabilităţii sale şi gestionarea capitalului său în perioada de raportare.

(9)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(10)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru raportarea periodică de supraveghere în ceea ce priveşte machetele utilizate pentru a transmite autorităţilor de supraveghere informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), inclusiv pragurile bazate pe riscuri care stabilesc factorul declanşator al cerinţelor de raportare, atunci când este cazul, sau orice exonerare de obligaţia de a furniza informaţii specifice pentru anumite tipuri de întreprinderi, cum ar fi întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor anumitor tipuri de întreprinderi. EIOPA elaborează soluţii în domeniul tehnologiei informaţiei, inclusiv machete de raportare şi instrucţiuni pentru raportarea menţionată la alineatele (1) şi (2).

(12)Până la 29 ianuarie 2027, EIOPA prezintă Comisiei un raport privind măsurile, inclusiv modificările legislative, care ar putea fi avute în vedere pentru a elabora un sistem de colectare integrată a datelor care să permită:

c)reducerea costurilor de asigurare a conformităţii.

Art. 35^a: Exonerări şi limitări acordate de autorităţile de supraveghere în ceea ce priveşte raportarea periodică cantitativă de supraveghere

(1)Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (4), în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere, dacă:

b)informaţiile sunt raportate cel puţin anual.

(2)Autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere sau pot exonera întreprinderile de asigurare şi de reasigurare de obligaţia de a raporta toţi indicatorii, dacă:

d)întreprinderea poate furniza informaţiile la cerere.

(3)Întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive sunt exonerate de obligaţia de raportare periodică de supraveghere a tuturor indicatorilor în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, cu condiţia să respecte cumulativ următoarele două condiţii:

(4)În sensul alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea de informaţii ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de:

(5)În sensul alineatelor (1) şi (2), autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de elementele menţionate la alineatul (4) literele (a)-(d) şi de următoarele aspecte:

(6)Pentru a asigura aplicarea coerentă şi consecventă a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu:

Art. 35^b: Termene de raportare

Art. 36: Procesul de supraveghere

(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează strategiile, procesele şi procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

(2)În special, autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează respectarea următoarelor elemente:

(4)Autorităţile de supraveghere evaluează adecvarea metodelor şi practicilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare concepute în scopul identificării de evenimente posibile sau de schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare globale a întreprinderii în cauză.

Art. 37: Majorarea de capital

(1)În urma procesului de supraveghere, autorităţile de supraveghere pot, în situaţii excepţionale, să stabilească o majorare de capital pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, printr-o decizie care precizează motivele ce stau la baza majorării. Această posibilitate există doar în următoarele cazuri:

a)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza formulei standard în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2 şi:

b)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate calculată pe baza unui model intern sau a unui model intern parţial în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3, deoarece anumite riscuri cuantificabile nu pot fi evidenţiate în mod suficient, iar adaptarea modelului pentru a reflecta mai bine profilul de risc dat a eşuat în cadrul unei perioade de timp pertinente.

c)autoritatea de supraveghere concluzionează că sistemul de guvernanţă al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la standardele stabilite în capitolul IV secţiunea 2, că deviaţiile respective împiedică întreprinderea să poată identifica, măsura, monitoriza, gestiona şi prezenta în mod corespunzător riscurile la care este expusă sau la care ar putea fi expusă şi că este puţin probabil ca aplicarea altor măsuri, în sine, să remedieze în mod suficient deficienţele în cadrul unei perioade de timp adecvate.

e)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică una dintre măsurile tranzitorii menţionate la articolele 308c şi 308d şi sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), majorarea de capital se calculează în aşa fel încât să se asigure respectarea de către întreprindere a dispoziţiilor articolului 101 alineatul (3).

(8)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte prezentul articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile în ceea ce priveşte deciziile legate de stabilirea, calcularea şi eliminarea majorărilor de capital.

Art. 38: Supravegherea funcţiilor şi a activităţilor externalizate

(1)Fără a aduce atingere articolului 49, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care external-izează o funcţie sau o activitate de asigurare sau de reasigurare iau măsurile necesare pentru a garanta îndeplinirea următoarelor condiţii:

(2)Statul membru în care este situat furnizorul de servicii permite autorităţilor de supraveghere sub jurisdicţia cărora se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să realizeze, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest sens, controale la sediul furnizorului de servicii. Autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea competentă din statul membru al furnizorului de servicii înainte de a efectua inspecţia la faţa locului. În cazul unei entităţi care nu face obiectul supravegherii, autoritatea competentă este autoritatea de supraveghere.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritatea competentă a statului membru al furnizorului de servicii că intenţionează să efectueze verificări la faţa locului în conformitate cu prezentul paragraf sau în cazul în care efectuează verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autoritatea de supraveghere respectivă este practic pusă în imposibilitatea să îşi exercite dreptul de a efectua verificările la faţa locului, autoritatea de supraveghere poate înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă din partea acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

Art. 39: Transferul de portofoliu

(1)În temeiul condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor să transfere o parte sau întregul portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertăţii de a presta servicii, către o întreprindere cesionară stabilită în Comunitate.

(6)Un transfer de portofoliu autorizat în temeiul alineatelor (1)-(5) se publică fie înainte, fie după autorizare, în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru de origine, a statului membru în care este situat riscul sau a statului membru al angajamentului.

CAPITOLUL IV:Condiţii care reglementează activitatea

Secţiunea 1:Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Art. 40: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Secţiunea 2:Sistemul de guvernanţă

Art. 41: Cerinţe generale de guvernanţă

(1)Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină un sistem de guvernanţă eficace, care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii.

(2¹)Statele membre prevăd cerinţa ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să desemneze persoane diferite pentru îndeplinirea funcţiilor-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială, funcţia de asigurare a conformităţii şi funcţia de audit intern şi ca fiecare dintre aceste funcţii să fie îndeplinită în mod independent de celelalte funcţii, pentru a se evita conflictele de interese.

În cazul în care o întreprindere a fost clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în temeiul articolului 29b sau atunci când o întreprindere a obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d, persoanele responsabile pentru funcţiile-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială şi funcţia de asigurare a conformităţii pot îndeplini, de asemenea, orice altă funcţie-cheie diferită de cea de audit intern şi orice altă funcţie sau pot fi membri ai organului administrativ, de conducere sau de control, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare deţin politici scrise referitoare cel puţin la managementul riscului, la controlul intern, la auditul intern, la remunerare şi, în cazul în care este relevant, la externalizare. Întreprinderile se asigură că respectivele politici sunt puse în aplicare.

Respectivele politici scrise se revizuiesc cel puţin o dată pe an. Ele sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ, de conducere sau de control şi sunt adaptate în funcţie de modificările semnificative ale sistemului sau ale domeniului în cauză. Întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot efectua o revizuire cu o frecvenţă mai redusă, cel puţin o dată la cinci ani, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii respective, că este necesară o revizuire mai frecventă.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea şi regularitatea în desfăşurarea activităţilor lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situaţii neprevăzute. În acest scop, întreprinderile utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale şi, în special, instituie şi gestionează reţele şi sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*2).

(5)Autorităţile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele şi competenţele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.

Art. 42: Cerinţe de competenţă şi onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie

Art. 43: Dovada bunei reputaţii

(1)În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanţi o dovadă a bunei reputaţii şi a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior, sau oricare dintre acestea, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă în ceea ce priveşte resortisanţii altor state membre prezentarea unui extras din "cazierul judiciar" sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin, prin care se atestă îndeplinirea acestor cerinţe.

(2)În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin nu emite documentul menţionat la alineatul (1), acesta poate fi înlocuit printr-o declaraţie sub jurământ sau, în statele membre în care nu există o astfel de declaraţie, printr-o declaraţie solemnă dată de resortisantul străin în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar în statul membru de origine sau de provenienţă al respectivului resortisant.

(4)Statele membre desemnează autorităţile şi organismele competente să emită documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) şi informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.

Art. 44: Managementul riscului

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.

(2)Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum şi riscurile care nu sunt incluse, total sau parţial, în calculul acesteia.

e)managementul riscului operaţional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8);

f)reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.

(2¹)(2^a)În ceea ce priveşte managementul activelor şi pasivelor, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează periodic:

b)în cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77^b:

c)în cazul în care se aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările condiţiilor economice care ar afecta marja corectată în funcţie de risc menţionată la articolul 77d alineatul (3).

Întreprinderile de asigurări şi reasigurări transmit anual evaluările menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) autorităţii de supraveghere, în cadrul informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situaţie pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(2²)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile şi a unor procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*9).

Obiectivele cuantificabile şi procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate şi incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice şi de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informaţii privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă şi în special, includ acţiuni referitoare la modelul de afaceri şi strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care susţin obiectivele, angajamentele şi deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile şi ipotezele incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.

(2³)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:

d)elementele planurilor menţionate la alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.

(2⁵)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligaţia de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare şi de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv şi care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.

(4¹)(4^a)Pentru a evita bazarea excesivă pe instituţii de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependenţă automată de evaluări externe.

(5)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 şi 113, funcţia de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:

Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii

(1)În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii.

e)la cererea motivată a autorităţii de supraveghere, examinarea şi analizarea următoarelor aspecte:

(1¹)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare includ, cel puţin, următoarele elemente:

e)schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare şi alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.

(1²)Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporţională cu natura riscurilor, precum şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.

(2¹)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c şi 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformităţii cu cerinţele de capital menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând şi, respectiv, neluând în calcul respectivele prime şi măsuri tranzitorii.

(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare realizează evaluarea menţionată la alineatul (1) în fiecare an şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot realiza evaluarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

b)întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplineşte toate criteriile următoare:

(8)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), în cazul în care li se încredinţează un mandat macroprudenţial altor autorităţi decât autorităţilor de supraveghere, statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică organismelor şi autorităţilor naţionale relevante care deţin un mandat macroprudenţial concluziile evaluărilor lor macroprudenţiale ale autoevaluării riscurilor şi a solvabilităţii efectuate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, astfel cum se menţionează la prezentul articol.

(9)Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menţionate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.

Art. 45^a: Analiza pe bază de scenarii de schimbări climatice

Art. 46: Control intern

Art. 47: Audit intern

Art. 48: Funcţia actuarială

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie actuarială eficace şi permanentă pentru:

Art. 49: Externalizarea

(2)Externalizarea unor funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative se realizează în aşa fel încât să nu aibă niciuna dintre următoarele consecinţe:

Art. 50: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301^a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

Secţiunea 3:Publicarea informaţiilor

Art. 51: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: conţinut

(1)Ţinând seama de informaţiile necesare în temeiul articolului 35 alineatul (3) şi de principiile enunţate la alineatul (4) de la respectivul articol, statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea şi situaţia lor financiară.

(1¹)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor conţine următoarele informaţii:

(1²)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate profesioniştilor din piaţă conţine următoarele informaţii, prezentate fie integral, fie prin trimiteri la informaţii echivalente, atât ca natură, cât şi ca sferă, care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziţii juridice sau de reglementare:

d)o descriere a managementului capitalului şi a profilului de risc, cuprinzând cel puţin următoarele:

(1³)În cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (c) şi litera (d) punctele (i) şi (ii) de la prezentul articol conţine şi o descriere a primei de echilibrare şi a portofoliului de obligaţii şi active alocate căruia i se aplică prima de echilibrare, precum şi o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de echilibrare asupra poziţiei financiare a întreprinderii.

(2)Descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (d) punctul (i) cuprinde o analiză a schimbărilor semnificative faţă de perioada de raportare anterioară şi o explicaţie a diferenţelor majore în ceea ce priveşte valoarea elementelor respective din situaţiile financiare, precum şi o scurtă descriere a transferabilităţii capitalului.

Informaţiile publicate privind cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1b) litera (d) punctul (ii) de la prezentul articol, indică separat valoarea calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 şi 3 şi majorarea de capital de solvabilitate impusă în conformitate cu articolul 37 sau impactul parametrilor specifici pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să îi utilizeze în conformitate cu articolul 110, împreună cu informaţii concise privind justificarea acestora de către autoritatea de supraveghere în cauză.

(3)Întreprinderile de asigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:

(4)Întreprinderile de reasigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:

(6)Prin derogare de la alineatul (1b) de la prezentul articol, întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot să facă publice numai datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56 în secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate altor profesionişti din piaţă, cu condiţia să prezinte, o dată la trei ani, un raport complet care să conţină toate informaţiile prevăzute la prezentul articol.

(8)În cadrul raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare au obligaţia de a face public impactul utilizării, în scopul calculării rezervelor tehnice prevăzute la articolul 77, a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc determinate fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum se menţionează la articolul 77e alineatul (1) litera (aa), în locul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc.

Art. 51^a: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţe de audit

(1)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, altele decât întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, bilanţul publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) sau bilanţul publicat în cadrul raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 256 alineatul (2) litera (b) face obiectul unui audit.

(5)În statele membre în care, la 28 ianuarie 2025, actuarii înregistraţi sunt autorizaţi, în temeiul dreptului intern, să auditeze rezervele tehnice, sumele recuperabile din contractele de reasigurare şi elementele conexe, actuarii înregistraţi respectivi pot continua să efectueze astfel de audituri, cu condiţia ca aceştia să acţioneze în conformitate cu standarde obligatorii care să asigure un audit de înaltă calitate şi să acopere cel puţin domeniul practicii de audit, al independenţei şi al controalelor interne ale calităţii la realizarea unor astfel de audituri, şi în conformitate cu atribuţiile menţionate la articolul 72.

Art. 52: Informaţii pentru Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale şi rapoarte întocmite de aceasta

(1)Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre impun autorităţilor de supraveghere să furnizeze anual AEAPO următoarele informaţii:

a)majorarea medie de capital pe întreprindere şi repartizarea majorărilor de capital impuse de autoritatea de supraveghere pe parcursul anului anterior, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate şi prezentate separat pentru:

c)numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări din statul membru în cauză;

(2)AEAPO publică anual următoarele informaţii:

a)pentru toate statele membre împreună, repartizarea totală a majorărilor de capital, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate, pentru fiecare dintre următoarele:

d)pentru toate statele membre luate împreună, numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al tuturor întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor;

e)pentru fiecare stat membru luat separat, numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor din statul membru în cauză.

(4)EIOPA evaluează efectele aplicării criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (1) pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate, precum şi a criteriilor prevăzute la articolul 213a alineatul (1) pentru identificarea grupurilor mici şi cu un grad redus de complexitate, cel puţin în ceea ce priveşte obiectivele de protecţie a deţinătorilor de poliţe, stabilitate financiară şi condiţii de concurenţă echitabile. EIOPA prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 ianuarie 2030. După caz, raportul ia în considerare posibilitatea de a modifica criteriile respective.

Art. 53: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: principii aplicabile

Art. 54: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: actualizări şi informaţii suplimentare furnizate în mod voluntar

(1)În cazul unei evoluţii majore care afectează în mod semnificativ pertinenţa informaţiilor publicate în conformitate cu articolele 51 şi 53, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare publică informaţii corespunzătoare cu privire la natura şi efectele respectivei evoluţii majore.

b)se constată o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate, iar autorităţile de supraveghere nu primesc un plan realist de redresare în termen de două luni de la data constatării neconformităţii.

În ceea ce priveşte al doilea paragraf litera (a), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de finanţare pe termen scurt considerat iniţial realist, o neconformitate cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de trei luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.

În cazul menţionat la al doilea paragraf litera (b), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de redresare considerat iniţial realist, o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de şase luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.

Art. 55: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: strategie şi aprobare

Art. 56: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

Secţiunea 4:Participaţii calificate

Art. 57: Achiziţii

(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare "potenţialul achizitor"), care a decis fie să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie cel puţin egală cu 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să devină filiala sa ("proiect de achiziţie"), să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 59 alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

(2)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere din statul membru de origine, indicând mărimea participaţiei pe care intenţionează să o deţină persoana respectivă în urma cesiunii. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile de supraveghere dacă a decis să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să înceteze să mai fie filiala respectivei persoane. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

Art. 58: Termenul de evaluare

(1)Autorităţile de supraveghere transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1), precum şi de la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2), confirmarea de primire în scris.

(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile de supraveghere pot, dacă este necesar, să solicite informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.

(3)Autorităţile de supraveghere pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:

(4)În cazul în care autorităţile de supraveghere, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia naţională, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii de supraveghere să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.

(8)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor menţionate la articolul 59 alineatul (4) care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (2).

Art. 59: Evaluarea

(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 58 alineatul (2), autorităţile de supraveghere evaluează, pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:

d)capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directiva 2002/87/CE, în special cerinţa ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, schimbul eficient de informaţii între autorităţile de supraveghere şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile de supraveghere;

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că în legătură cu proiectul de achiziţie a fost sau este săvârşită o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism, în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (¹), sau că proiectul de achiziţie ar putea spori un astfel de risc.

Art. 60: Achiziţiile realizate de întreprinderi financiare reglementate

(1)Autorităţile de supraveghere implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potenţialul achizitor este:

(2)Autorităţile de supraveghere îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Decizia autorităţii de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare vizată de proiectul de achiziţie indică orice opinii sau rezerve formulate de autoritatea de supraveghere responsabilă pentru potenţialul achizitor.

Art. 61: Informarea autorităţilor de supraveghere de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare

De asemenea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare comunică autorităţilor de supraveghere din statul său membru de origine, cel puţin o dată pe an, identitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi cuantumul respectivelor participaţii, astfel cum rezultă acesta, de exemplu, din informaţiile difuzate cu ocazia adunărilor generale anuale ale acţionarilor sau asociaţilor ori din informaţiile comunicate în temeiul obligaţiilor asumate privind societăţile cotate la o bursă de valori.

Art. 62: Participaţii calificate, competenţele autorităţilor de supraveghere

În cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 57 este susceptibilă să aducă atingere administrării corecte şi prudente a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, statele membre impun autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii în capitalul căreia este deţinută, avută în vedere sau majorată o participaţie calificată să ia măsuri adecvate pentru a pune capăt acestei situaţii. Aceste măsuri pot consta, de exemplu, în instrucţiuni obligatorii, în sancţiuni la adresa directorilor sau a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot asociate acţiunilor sau cotelor din capital deţinute de acţionarii sau de asociaţii în cauză.

Art. 63: Drepturi de vot

Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute la punctul 6 din secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Secţiunea 5:Secretul profesional, schimbul de informaţii şi promovarea convergenţei practicilor de supraveghere

Art. 64: Secretul profesional

Art. 66: Acorduri de cooperare cu ţările terţe

Statele membre pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe sau cu autorităţile sau organismele din ţările terţe, astfel cum au fost definite la articolul 68 alineatele (1) şi (2), numai în situaţia în care informaţiile care urmează să fie comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în prezenta secţiune. Acest schimb de informaţii trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere a autorităţilor sau a organismelor în cauză.

Art. 67: Utilizarea informaţiilor confidenţiale

Art. 68: Schimbul de informaţii cu alte autorităţi

(1)Articolele 64 şi 6 7 nu împiedică niciuna dintre următoarele activităţi:

b)schimbul de informaţii, în exercitarea funcţiei lor de supraveghere, între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi, organisme sau persoane situate în acelaşi stat membru:

c)transmiterea, către organismele responsabile pentru administrarea procedurilor obligatorii de lichidare sau a fondurilor de garantare, a informaţiilor necesare pentru îndeplinirea funcţiei lor.

(2)Articolele 64-67 nu împiedică statele membre să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi sau persoane:

c)actuarii independenţi ai întreprinderilor de asigurare sau ai întreprinderilor de reasigurare care exercită, în temeiul legii, o funcţie de control asupra acestora, precum şi organismele responsabile pentru supravegherea respectivilor actuari.

(3)Articolele 64-6 7 nu împiedică statele membre, în scopul de a consolida stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi autorităţile sau organismele responsabile pentru depistarea şi investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăţilor comerciale.

c)în cazul în care informaţiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţilor de supraveghere de la care provin şi, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.

Art. 69: Comunicarea de informaţii administraţiilor centrale responsabile pentru legislaţia financiară

O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudenţial. Statele membre prevăd, cu toate acestea, că informaţiile primite în temeiul articolului 65 şi al articolului 68 alineatul (1) şi informaţiile obţinute prin intermediul verificărilor la faţa locului menţionate la articolul 33 pot face obiectul comunicărilor numai cu acordul explicit al autorităţii de supraveghere de la care provin sau al autorităţii de supraveghere a statului membru în care s-a efectuat verificarea la faţa locului.

Art. 70: Transmiterea de informaţii băncilor centrale şi autorităţilor monetare, autorităţilor de supraveghere a sistemelor de plată şi Comitetului european pentru risc sistemic

(1)Fără a aduce atingere articolelor 64-69, o autoritate de supraveghere poate transmite următoarelor organisme şi autorităţi informaţii destinate să contribuie la îndeplinirea atribuţiilor lor:

a)băncilor centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv BCE şi altor organisme cu funcţie similară, în calitatea lor de autorităţi monetare, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor lor statutare, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi asigurarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare a valorilor mobiliare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar;

(2)În cazul unei situaţii de urgenţă, inclusiv situaţia de urgenţă menţionată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre permit autorităţilor de supraveghere să comunice fără întârziere informaţii băncilor centrale naţionale din cadrul SEBC (inclusiv BCE), atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor statutare ale acestora, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi furnizarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plăţi, de compensare şi de decontare a titlurilor de valoare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi CERS, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia.

Art. 71: Convergenţa practicilor de supraveghere

(2)Statele membre se asigură că, în exercitarea atribuţiilor care le revin, autorităţile de supraveghere ţin seama de convergenţă în ceea ce priveşte instrumentele de supraveghere şi practicile de supraveghere utilizate în aplicarea legilor, reglementărilor şi cerinţelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. În acest scop, statele membre se asigură că:

Secţiunea 6:Atribuţiile auditorilor

Art. 72: Atribuţiile auditorilor

(1)Statele membre prevăd cel puţin că persoanele care sunt autorizate în înţelesul Directivei 2006/43/CE, care desfăşoară în cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare auditarea legală menţionată la articolul 34 sau articolul 35 din Directiva 2013/34/UE sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau orice altă misiune legală, au obligaţia de a semnala de îndată autorităţilor de supraveghere orice fapt sau decizie referitoare la respectiva întreprindere de care au luat cunoştinţă în exerciţiul misiunii lor şi care este de natură să aibă una dintre următoarele consecinţe:

CAPITOLUL V:Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

Art. 73: Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea următoarele:

(3)Statele membre pot prevedea că întreprinderile menţionate la alineatul (2) trebuie să îndeplinească normele contabile care reglementează întreprinderile de asigurare de viaţă pentru toate activităţile acestora. Până la coordonarea în acest sens, statele membre mai pot prevedea că, în ceea ce priveşte normele de lichidare, activităţile referitoare la riscurile enumerate în clasele 1 şi 2 din anexa I partea A desfăşurate de respectivele întreprinderi sunt reglementate de normele aplicabile activităţilor de asigurare de viaţă.

(5)Întreprinderile care, la datele menţionate în continuare, desfăşurau în mod simultan atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală reglementate de prezenta directivă, pot continua să desfăşoare simultan activităţile în cauză, cu condiţia ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 74:

Art. 74: Separarea gestionării asigurărilor de viaţă şi a asigurărilor generale

(1)Gestionarea separată menţionată la articolul 73 se organizează astfel încât activitatea de asigurare de viaţă să se deosebească de activitatea de asigurare generală.

(2)Fără a aduce atingere articolelor 100 şi 128, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 73 alineatele (2) şi (5) calculează:

(3)Ca un minimum, întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 73 alineatele (2) şi (5) îndeplineşte următoarele cerinţe cu o valoare echivalentă a elementelor fondurilor proprii de bază eligibile:

(6)Situaţiile financiare sunt întocmite astfel încât să indice sursele rezultatelor pentru activitatea de asigurare de viaţă şi cea de asigurare generală separat. Toate veniturile, în special primele, plăţile făcute de reasigurători şi venitul din investiţii, precum şi cheltuielile, în special plata daunelor, suplimentări ale rezervelor tehnice, prime de reasigurare şi cheltuieli de exploatare cu privire la activitatea de asigurare, sunt defalcate în funcţie de provenienţă. Elementele comune ambelor activităţi sunt contabilizate în conformitate cu metodele de alocare care urmează să fie acceptate de autorităţile de supraveghere.

(7)În cazul în care valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru una dintre activităţi este insuficientă pentru a acoperi obligaţiile financiare minime menţionate la alineatul (3) primul paragraf, autorităţile de supraveghere aplică activităţii deficiente măsurile prevăzute de prezenta directivă, indiferent de rezultatele celeilalte activităţi.

CAPITOLUL VI:Norme privind evaluarea activelor şi pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi norme privind investiţiile

Secţiunea 1:Evaluarea activelor şi pasivelor

Art. 75: Evaluarea activelor şi pasivelor

(1)Statele membre se asigură că, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi evaluează activele şi pasivele după cum urmează:

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte evaluarea activelor şi pasivelor, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Secţiunea 2:Norme privind rezervele tehnice

Art. 76: Dispoziţii generale

Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice

(2)Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilităţile, ţinând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.

Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piaţă fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piaţă a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.

(5)Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerinţa de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă. Ajustarea cerinţei de capital de solvabilitate constă într-un element exponenţial şi variabil în funcţie de timp.

Art. 77^a: Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)La determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, menţionată la articolul 77 alineatul (2), se utilizează informaţii derivate din instrumentele financiare relevante şi se asigură concordanţa cu acestea. La determinarea respectivă se ţine cont de instrumente financiare relevante cu scadenţe în cazul cărora pieţele sunt diversificate, lichide şi transparente. În cazul scadenţelor care depăşesc primul punct de netezire, rata relevantă a dobânzilor fără risc se extrapolează în conformitate cu al treilea paragraf. Primul punct de netezire pentru o monedă este cea mai îndepărtată scadenţă pentru care sunt îndeplinite condiţiile următoare:

b)ponderea obligaţiunilor rămase de rambursat cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor rămase de rambursat exprimate în moneda respectivă este suficient de ridicată.

(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea lor de supraveghere, să aplice mecanismul de introducere treptată prevăzut la al doilea paragraf.

b)parametrii care determină viteza de convergenţă a ratelor forward către ultima rata forward a extrapolării se reduc liniar la începutul fiecărui an calendaristic, astfel încât parametrii finali ai extrapolării să se aplice de la 1 ianuarie 2032.

Art. 77^b: Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)Întreprinderile de asigurare şi reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligaţii de asigurare şi reasigurare de viaţă, inclusiv pentru anuităţile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)întreprinderea de asigurare sau reasigurare alocă un portofoliu de active alcătuit din obligaţiuni şi alte active cu caracteristici similare în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare şi menţine alocarea respectivă pe toată durata ciclului de viaţă al obligaţiilor, cu excepţia scopului de a menţine echivalenţa fluxurilor de trezorerie estimate aferente activelor şi pasivelor în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări substanţiale;

i)obligaţiile de asigurare sau reasigurare asociate unui contract de asigurare sau reasigurare nu sunt împărţite în mai multe părţi la alcătuirea portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în sensul prezentului alineat.

(2)Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condiţiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condiţiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condiţiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligaţiilor sale de asigurare sau reasigurare şi nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni.

Art. 77^c: Calculul primei de echilibrare

(1)Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menţionată la articolul 77^b se calculează în conformitate cu următoarele principii:

a)prima de echilibrare trebuie să fie egală cu diferenţa dintre următoarele elemente:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:

c)în cazul altor active decât expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 35 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare.

Art. 77^d: Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate aplica prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:

(1¹)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care au aplicat o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) înainte de 29 ianuarie 2026 pot continua, fără aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere, să aplice o primă de volatilitate cu condiţia să respecte condiţiile pentru aprobare prealabilă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol începând cu 30 ianuarie 2027.

(1²)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să înceteze să aplice o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplineşte condiţiile pentru aprobare prealabilă prevăzute în dreptul intern în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Atunci când o întreprindere restabileşte conformitatea cu condiţiile respective, întreprinderea respectivă poate solicita aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pentru a aplica o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(1³)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea de supraveghere, să aplice o ajustare specifică întreprinderii marjei corectate în funcţie de risc a monedei menţionate la alineatul (3), în cazul în care:

b)informaţiile care sunt inerente activelor relevante ale întreprinderii şi care sunt raportate de întreprindere în conformitate cu articolul 35 alineatele (1)-(4) sunt de o calitate suficientă pentru a permite un calcul corect şi fiabil al ajustării respective.

Ajustarea corespunde celei mai mici valori dintre 105 % şi raportul dintre marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii şi marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă. Marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă, dar utilizând date specifice întreprinderii privind ponderile şi durata medie a subclaselor relevante din cadrul portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii pentru moneda relevantă.

(2)Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care ar putea fi obţinută dintr-un portofoliu de referinţă de investiţii în instrumente de datorie pentru moneda în cauză şi ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.

(3)Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc pentru o monedă se calculează după cum urmează:

c)RCScu este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda cu.

VAcu se aplică ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. În cazul în care partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumentele de datorie, altele decât obligaţiuni, în temeiul articolului 77a alineatul (1), VAcu se aplică, de asemenea, ratelor dobânzilor fără risc derivate din instrumentele financiare respective. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe respectivele rate ajustate ale dobânzilor fără risc.

Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care îşi au sediul central într-un stat membru cu o monedă raportată la euro care respectă criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar», astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p), atunci când calculează prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru moneda raportată şi prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru euro, sunt autorizate să calculeze un singur CSSRcu atât pentru moneda lor locală, cât şi pentru euro, luând în considerare în comun activele şi obligaţiile exprimate în euro şi în moneda lor locală.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1c), prima de volatilitate pentru euro se majorează cu o macroprimă de volatilitate. Macroprima de volatilitate se calculează după cum urmează:

co este factorul de ajustare de ţară pentru ţara co.

(4¹)Pentru a calcula marja subiacentă primei de volatilitate, pentru fiecare monedă şi pentru fiecare ţară, marja menţionată la alineatele (2) şi (4) este suma ponderată dintre marja medie de monedă pentru obligaţiunile de stat şi marja medie de monedă pentru obligaţiuni, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările. În scopul acestui calcul, ponderile sunt raportul dintre valoarea obligaţiunilor de stat incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv şi, respectiv, raportul dintre valoarea obligaţiunilor, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv.

Art. 77^e: Informaţii tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale

(1)AEAPO stabileşte şi publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informaţii tehnice cel puţin o dată pe trimestru:

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de calculare a rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să prevadă, pentru fiecare monedă relevantă, informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi primul punct de netezire în temeiul articolului 77a alineatul (1). Pentru respectivele acte de punere în aplicare se pot utiliza informaţiile publicate de EIOPA în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(3)În cazul în care informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare şi reasigurare utilizează aceste informaţii tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77^c şi al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77^d.

În ceea ce priveşte monedele pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) nu este prevăzută în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc nu i se aplică nicio primă de volatilitate pentru calcularea celei mai bune estimări. În ceea ce priveşte statele membre a căror monedă este euro şi pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) şi procentajul menţionat la alineatul (1) litera (d) nu sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), la prima de volatilitate nu se adaugă nicio macroprimă de volatilitate.

(4)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, un prim punct de netezire pentru o monedă, prevăzut într-un act de punere în aplicare, nu se modifică, cu excepţia cazului în care o evaluare a procentajelor obligaţiunilor cu o scadenţă mai îndepărtată sau egală cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă indică un prim punct de netezire diferit în temeiul articolului 77a alineatul (1) şi procentajul stabilit în actele delegate menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi.

Art. 77^f: Analiza măsurilor referitoare la garanţiile pe termen lung şi a măsurilor referitoare la «riscul aferent devalorizării acţiunilor»

(1)Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77^a-77^e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308^c şi 308^d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.

f)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare aplică măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308^c şi 308^d, dacă acestea respectă sau nu planurile de introducere treptată menţionate la articolul 308^e şi perspectiva reducerii dependenţei lor de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către întreprinderi şi autorităţile de supraveghere, ţinând seama de cadrul normativ al statului membru în cauză.

(2)AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, şi după desfăşurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77^a-77^e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308^c şi 308^d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung şi, mai general, la stabilitatea financiară.

(3)Pe baza avizului transmis de AEAPO menţionat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:

Art. 78: Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea rezervelor tehnice

Art. 79: Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare

Art. 81: Sume recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale

Art. 82: Calitatea datelor şi aplicarea unor aproximări, inclusiv a unor abordări de la caz la caz, pentru calcularea rezervelor tehnice

Art. 83: Comparaţie cu experienţele anterioare

Art. 86: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare

(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301^a, pentru a stabili:

b)metodologiile, principiile şi tehnicile necesare pentru a se stabili structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată la calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), în special:

i)metodele şi ipotezele pentru calculul primei de volatilitate menţionate la articolul 77d, inclusiv următoarele:

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

b)dacă este cazul, metode şi tehnici simplificate de calcul al rezervelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale şi statistice menţionate la literele (a) şi (d) sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor asumate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive.

(2¹)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 77 alineatul (8), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza metodologia de stabilire a setului de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări a obligaţiilor de asigurare de viaţă menţionate la alineatul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 29 ianuarie 2026.

(3)Pentru a se asigura condiţii consecvente de aplicare a articolului 77^b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menţionate la articolul 77^b alineatul (1).

Secţiunea 3:Fonduri proprii

Subsecţiunea 1:Determinarea fondurilor proprii

Art. 89: Fonduri proprii auxiliare

(1)Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.

Art. 90: Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autorităţile de supraveghere

(4)Aprobarea autorităţilor de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:

Art. 92: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare

(1¹)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care precizează tratamentul rezervat participaţiilor, în înţelesul articolului 212 alineatul (2) al treilea paragraf, în instituţii financiare şi de credit, în scopul determinării fondurilor proprii, inclusiv a metodelor de deducere din fondurile proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a participaţiilor semnificative în instituţii de credit şi financiare.

În pofida deducerilor participaţiilor din fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în scopul determinării fondurilor proprii de bază menţionate la articolul 88, autorităţile de supraveghere pot permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să nu deducă valoarea participaţiei sale într-o instituţie de credit sau financiară, numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre următoarele situaţii:

(2)Participaţiile deţinute în instituţii financiare şi de credit, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1a), cuprind următoarele elemente:

b)instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menţionate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menţionate la articolul 63 din regulamentul respectiv, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12), pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare le deţin în privinţa entităţilor menţionate la litera (a) de la prezentul alineat în capitalul cărora deţin o participaţie.

(3)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 90, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării fondurilor proprii auxiliare.

Subsecţiunea 2:Clasificarea fondurilor proprii

Art. 93: Caracteristici şi particularităţi utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

(1)Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenenţa lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare şi de măsura în care au următoarele caracteristici:

(2)La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent şi în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), se acordă atenţia cuvenită duratei de viaţă a elementului şi în special existenţei unei scadenţe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadenţă, este luată în considerare durata relativă de viaţă a elementului, comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare (durată de viaţă suficientă).

Art. 94: Criterii principale de clasificare pe ranguri

(2)Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 95: Clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

Art. 96: Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

În conformitate cu articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf, orice creanţe viitoare pe care asociaţiile mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile le pot avea faţă de membrii lor prin solicitarea unor contribuţii suplimentare în decursul următoarelor 12 luni şi care nu intră sub incidenţa primului paragraf punctul 3 se clasifică de rangul 2 dacă prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) şi (b), ţinând seama de particularităţile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Art. 97: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare

(2)Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce priveşte clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea şi clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menţionată la alineatul (1).

Subsecţiunea 3:Eligibilitatea fondurilor proprii

Art. 98: Eligibilitate şi limite aplicabile rangurilor 1, 2 şi 3

(1)În ceea ce priveşte respectarea cerinţei de capital de solvabilitate, valorile eligibile de rangurile 2 şi 3 sunt supuse unor limite cantitative. Limitele în cauză sunt stabilite astfel încât să fie îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:

Secţiunea 4:Cerinţa de capital de solvabilitate

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale privind cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern

Art. 101: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate

(3)Cerinţa de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Aceasta acoperă activităţile existente, precum şi orice noi elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni. În ceea ce priveşte activităţile existente, aceasta acoperă doar pierderile neprevăzute.

Art. 102: Frecvenţa calculelor

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate cel puţin o dată pe an şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.

Subsecţiunea 2:Cerinţa de capital de solvabilitate: formula standard

Art. 104: Structura cerinţei de capital de solvabilitate de bază

(7)Sub rezerva acordului autorităţilor de supraveghere, atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subset de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.

Art. 105: Calcularea cerinţei de capital de solvabilitate de bază

(2)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea generală" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare generală, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(3)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" reflectă riscul care decurge din obligaţii de asigurare de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(4)Modulul "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" reflectă riscul care decurge din subscrierea de obligaţii de asigurare de sănătate, indiferent dacă se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurării de viaţă, ţinând seama de evenimentele asigurate şi de procedurile aplicate în desfăşurarea acestei activităţi.

(5)Modulul "risc de piaţă" reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a preţurilor pe piaţă ale instrumentelor financiare care influenţează valoarea activelor şi pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanţa structurală dintre active şi pasive, în special în ceea ce priveşte durata de viaţă a acestora.

(6)Modulul "risc de contrapartidă" reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvabilitate neprevăzute sau a deteriorării bonităţii contrapartidelor şi debitorilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în următoarele 12 luni. Modulul "risc de contrapartidă" acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările şi instrumentele derivate, creanţele de la intermediari, precum şi orice alte expuneri neacoperite de submodulul "risc de dispersie". Acesta ţine cont în mod adecvat de garanţii colaterale şi de altă natură deţinute de şi în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare şi de riscurile asociate acestora.

Art. 105^a: Investiţii pe termen lung în acţiuni

(1)Prin derogare de la articolul 101 alineatul (3) şi ca parte a submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), statele membre permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat să aplice unui anumit subset de investiţii în acţiuni deţinute cu o perspectivă pe termen lung o cerinţă de capital în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

b)pentru fiecare portofoliu de acţiuni pe termen lung se instituie o politică de management al investiţiilor pe termen lung care reflectă angajamentul întreprinderii de a deţine expunerea globală la acţiuni în subsetul de investiţii în acţiuni pentru o perioadă care depăşeşte în medie cinci ani. Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii aprobă explicit politicile de management al investiţiilor, iar politicile respective sunt revizuite frecvent în raport cu managementul efectiv al portofoliilor şi sunt raportate în autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii întreprinderii menţionată la articolul 45;

(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiţii în acţiuni ca investiţii pe termen lung în acţiuni în conformitate cu alineatul (1) nu revin la o abordare care nu include investiţii pe termen lung în acţiuni.

În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să restabilească conformitatea în termen de şase luni de la data primei constatări a nerespectării, aceasta încetează să mai clasifice orice investiţie în acţiuni drept investiţie pe termen lung în acţiuni în conformitate cu prezentul articol pentru o perioadă de doi ani şi jumătate sau atât timp cât conformitatea cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) nu este restabilită, oricare dintre aceste perioade este mai lungă.

(5)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a completa prezenta directivă prin specificarea următoarelor:

Art. 106: Calcularea submodulului "risc aferent devalorizării acţiunilor": mecanism de ajustare simetrică

Art. 107: Cerinţa de capital pentru riscul operaţional

(3)În ceea ce priveşte celelalte operaţiuni de asigurare şi de reasigurare decât cele menţionate la alineatul (2), pentru a calcula cerinţa de capital pentru riscul operaţional se ţine seama de volumul acestor operaţiuni, determinat pe baza primelor câştigate şi a rezervelor tehnice deţinute pentru respectivele obligaţii de asigurare şi de reasigurare. În acest caz, cerinţa de capital pentru riscurile operaţionale nu depăşeşte 30 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operaţiuni de asigurare şi de reasigurare.

Art. 108: Ajustarea realizată pentru a ţine seama de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

Această ajustare ţine seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor beneficii discreţionare ale contractelor de asigurare, în măsura în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de beneficii poate folosi la acoperirea pierderilor neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele beneficii discreţionare nu depăşeşte suma rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii discreţionare viitoare.

Art. 109: Simplificări ale formulei standard

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)eroarea comparată cu calculul standardizat nu conduce la o denaturare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate, cu excepţia cazurilor în care calculul simplificat conduce la o cerinţă de capital de solvabilitate care depăşeşte cerinţa de capital de solvabilitate rezultată din calculul standardizat.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 102 alineatul (1), în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare calculează cerinţa de capital de solvabilitate, iar un modul sau un submodul de risc nu reprezintă o cotă mai mare de 5 % din cerinţa de capital de solvabilitate de bază menţionată la articolul 103 litera (a), întreprinderea poate utiliza un calcul simplificat pentru modulul sau submodulul de risc respectiv pe o perioadă de cel mult trei ani de la calculul respectiv al cerinţei de capital de solvabilitate.

(3)În sensul alineatului (2), suma cotelor, în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate de bază, ale fiecărui modul sau submodul de risc în cazul căruia se aplică calcule simplificate în temeiul alineatului respectiv nu depăşeşte 10 %.

Art. 109^a: Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard

(1)În scopul calculării cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituţiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).

(2)În scopul asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol şi în scopul facilitării calculării modulului «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menţionate la articolul 101 alineatul (5) şi al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:

c)ajustările care trebuie făcute în cazul monedelor raportate la euro în cadrul submodulului de risc valutar menţionat la articolul 105 alineatul (5), conform criteriilor detaliate privind ajustările pentru monedele raportate la euro în scopul facilitării calculării submodulului de risc valutar, stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p).

(4)În scopul asigurării unei aplicări în condiţii uniforme a prezentului articol şi al facilitării calculului modulului «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate» menţionat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autorităţile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviaţiile standard legate de măsurile legislative naţionale specifice ale statelor membre care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) şi eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.

(5)Standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel naţional adoptate de statele membre, care permit partajarea plăţii indemnizaţiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare şi reasigurare şi care îndeplinesc următoarele criterii:

b)mecanismul de partajare a plăţii indemnizaţiilor, numărul întreprinderilor de asigurare care participă la Sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate (HRES) şi caracteristicile de risc ale activităţii care face obiectul HRES garantează faptul că, pentru fiecare întreprindere participantă la HRES, volatilitatea pierderilor anuale aferente activităţii care face obiectul HRES este semnificativ redusă prin intermediul acestui sistem, atât în ceea ce priveşte riscul de primă, cât şi cel de rezervă;

d)în cazul în care întreprinderile de asigurare care participă la HRES se află în încetare de plăţi, unul sau mai multe guverne ale statelor membre garantează că vor onora poliţele deţinătorilor de poliţe aferente activităţii care face obiectul HRES.

Art. 110: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este inadecvată, deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri din formula standard cu parametri specifici întreprinderii respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă", "risc de subscriere pentru asigurarea generală" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate" în conformitate cu articolul 104 alineatul (7). Parametrii specifici respectivi se calculează astfel încât să se asigure că întreprinderea respectă dispoziţiile articolului 101 alineatul (3).

Art. 111: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109

(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301^a, prin care se prevăd următoarele:

c)metodele, ipotezele şi parametrii standard care urmează să fie calibraţi în funcţie de nivelul de încredere menţionat la articolul 101 alineatul (3) şi să fie utilizaţi la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinţei de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104, 105 şi 304, mecanismul de ajustare simetrică şi perioada adecvată, exprimată în luni, în conformitate cu articolul 106, precum şi abordarea corespunzătoare pentru integrarea metodei prevăzute la articolul 304 în cerinţa de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard;

l)calculele simplificate prevăzute pentru anumite module şi submodule de risc, menţionate la articolul 109 alineatul (1), şi pentru modulele şi submodulele de risc nesemnificative, menţionate la articolul 109 alineatul (2), precum şi criteriile pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, au obligaţia să le îndeplinească pentru a se putea folosi de simplificări, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1);

m)abordarea care urmează a fi utilizată în legătură cu participaţiile calificate în înţelesul articolului 13 punctul 21 la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate, în special la calcularea submodulului «risc aferent devalorizării acţiunilor», menţionat la articolul 105 alineatul (5), ţinându-se seama de reducerea probabilă a volatilităţii valorii respectivelor participaţii calificate care rezultă din natura strategică a respectivelor investiţii şi de influenţa exercitată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare asupra respectivelor entităţi în care s-a investit;

n)modul în care se utilizează evaluările externe ale creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţei de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard şi clasificarea evaluărilor de credit externe pe o scară a nivelurilor de calitate a creditului conform articolului 109^a alineatul (1) care trebuie să fie consecvent cu modul de utilizare a evaluărilor externe a creditului efectuate de ECAI la calculul cerinţelor de capital pentru instituţiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi instituţiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din respectivul regulament;

q)condiţiile de clasificare a administraţiilor regionale şi a autorităţilor locale menţionate la articolul 109^a alineatul (2) litera (a).

În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, metodele, ipotezele şi parametrii standard pentru submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) reflectă riscul ca ratele dobânzii să scadă şi mai mult, chiar dacă acestea sunt scăzute sau negative, iar calculul submodulului «risc de rată a dobânzii» este consecvent cu extrapolarea ratelor dobânzii în conformitate cu articolul 77a. În pofida primei teze de la prezentul paragraf, pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» nu este necesar să se ţină seama de riscul ca ratele dobânzii să scadă la niveluri sub un prag negativ, în cazul în care se stabileşte un prag negativ astfel încât probabilitatea ca ratele dobânzii pentru monedele relevante şi pentru toate scadenţele să nu fie tot timpul deasupra pragului negativ să fie suficient de mică.

În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, metodele şi ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta posibilitatea redusă de diversificare a riscurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte fondurile dedicate nu se aplică portofoliilor de active care nu sunt fonduri dedicate şi care sunt alocate pentru a acoperi cea mai bună estimare corespunzătoare a obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare, astfel cum se menţionează la articolul 77b alineatul (1) litera (a).

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autorităţile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menţionaţi la alineatul (1) litera (k).

(2¹)În cazul în care Comisia adoptă acte delegate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol pentru a completa prezenta directivă specificând metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi pentru calcularea submodulului «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), cu scopul de a îmbunătăţi senzitivitatea cerinţelor de capital în funcţie de evoluţia ratelor dobânzii, modificări ale submodulului «risc de rată a dobânzii» pot fi introduse treptat pe o perioadă de tranziţie de până la cinci ani. O astfel de introducere treptată este obligatorie şi se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

(3)Până la 29 ianuarie 2030 şi ulterior o dată la cinci ani, EIOPA efectuează o evaluare a gradului de adecvare a metodelor, ipotezelor şi parametrilor standard utilizaţi la calculul cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. În special, EIOPA ţine seama de performanţa tuturor claselor de active şi a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor faţă de clasele de active şi instrumentele financiare în cauză, precum şi de evoluţiile în materie de stabilire a standardelor internaţionale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite riscuri şi unor anumite clase de active. Pe baza evaluării EIOPA, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia.

(4)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte cerinţa de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative şi criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.

Subsecţiunea 3:Cerinţa de capital de solvabilitate: modele interne integrale şi parţiale

Art. 112: Dispoziţii generale privind aprobarea modelelor interne integrale şi parţiale

(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot utiliza modele interne parţiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(3¹)Autorităţile de supraveghere informează EIOPA în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 cu privire la orice cerere de utilizare sau de modificare a unui model intern. La solicitarea uneia sau a mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(7)După ce primesc din partea autorităţilor de supraveghere aprobarea de a utiliza un model intern, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere, o dată la doi ani, o estimare a cerinţei de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecţiunea 2. Autorităţile de supraveghere pot solicita, printr-o decizie motivată, o raportare mai frecventă din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Art. 113: Dispoziţii specifice privind aprobarea modelelor interne parţiale

(1)Autorităţile de supraveghere aprobă un model intern parţial numai în cazul în care respectivul model îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 112, precum şi următoarele condiţii:

(2)Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parţial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unităţile operaţionale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părţi din ambele, autorităţile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.

Art. 114: Acte delegate şi standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinţei de capital de solvabilitate

(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301^a pentru a stabili următoarele:

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:

Art. 115: Politica de modificare a modelelor interne integrale şi parţiale

Art. 116: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Art. 118: Neconformitatea modelului intern

Art. 119: Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinţei de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecţiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să utilizeze un model intern pentru a-şi calcula cerinţa de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.

Art. 120: Demonstrarea utilizării modelului

b)procedurile de evaluare şi alocare a capitalului lor economic şi de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 45.

Art. 121: Standarde de calitate statistică

(2)Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuţiei probabilităţiilor se bazează pe tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante şi sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

(4)Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor.

(7)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanţiile financiare şi de orice alte opţiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opţiunilor oferite deţinătorilor de poliţe, cât şi riscurile asociate opţiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea ţin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.

Art. 122: Standarde de calibrare

(3)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu pot deduce cerinţa de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generate de modelul intern, autorităţile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinţei de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităţilor de supraveghere că deţinătorii de poliţe beneficiază de un nivel de protecţie echivalent celui prevăzut la articolul 101.

(5)Statele membre pot permite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să ia în considerare în modelul lor intern efectul evoluţiei marjei de credit asupra primei de volatilitate calculate în conformitate cu articolul 77d numai în cazul în care:

b)cerinţa de capital de solvabilitate nu este mai mică decât oricare dintre următoarele:

(ii)o cerinţă de capital de solvabilitate noţională calculată în conformitate cu punctul (i) de la prezenta literă, cu excepţia faptului că portofoliul reprezentativ aferent unei monede menţionat la articolul 77d alineatul (2) al doilea paragraf se determină pe baza activelor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare investeşte, şi nu pe baza activelor tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare cu obligaţii de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

Art. 123: Atribuirea profiturilor şi pierderilor

Art. 124: Standarde de validare

Art. 125: Standarde privind documentaţia

Secţiunea 5:Cerinţa de capital minim

Art. 129: Calcularea cerinţei de capital minim

(1)Cerinţa de capital minim se calculează conform următoarelor principii:

d)are un prag absolut de:

(3)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), cerinţa de capital minim nu scade sub 25 % şi nici nu depăşeşte 45 % din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii, calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 sau 3, inclusiv orice majorare de capital impusă în conformitate cu articolul 37.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează cerinţa de capital minim cel puţin trimestrial şi comunică autorităţilor de supraveghere rezultatul acestor calcule.

(5)Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la normele statelor membre şi la practicile autorităţilor de supraveghere adoptate în temeiul alineatelor (1)-(4).

Art. 131: Dispoziţii tranzitorii privind respectarea cerinţei de capital minim

Prin derogare de la articolele 139 şi 144, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care, la 31 decembrie 2015, respectă marja de solvabilitate cerută, prevăzută la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE, la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE sau, respectiv, la articolele 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, dar nu deţin fonduri proprii de bază eligibile suficiente pentru a acoperi cerinţa de capital minim, trebuie să se conformeze dispoziţiilor prevăzute la articolul 128 până la 31 decembrie 2016.

Secţiunea 6:Investiţii

Art. 132: Principiul "persoanei prudente"

(2)În ceea ce priveşte ansamblul portofoliului de active, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare investesc numai în active şi instrumente prezentând riscuri pe care le pot identifica, măsura, monitoriza, gestiona, controla şi raporta în mod adecvat şi pe care le pot lua în considerare în mod corespunzător la evaluarea nevoilor lor globale de solvabilitate în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).

(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte activele corespunzătoare contractelor de asigurare de viaţă în care riscul de investiţii le revine deţinătorilor de poliţe se aplică paragraful al doilea, al treilea şi al patrulea din prezentul alineat.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de o altă valoare de referinţă decât cele menţionate în al doilea paragraf, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unităţile considerate a reprezenta valoarea de referinţă, fie, în cazul în care nu sunt instituite unităţi, de active cu o siguranţă şi o tranzacţionabilitate adecvată, care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referinţă specifică.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce priveşte alte active decât cele reglementate de alineatul (3) se aplică paragraful al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea din prezentul alineat.

(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin cont de posibilele evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare atunci când îşi stabilesc strategia de investire.

(8)Atunci când decide dacă să înainteze solicitarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere ia în calcul dacă evaluarea menţionată la alineatul (6) de la prezentul articol este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.

Art. 133: Libertatea de investire

Art. 134: Localizarea activelor şi interdicţia de gajare a activelor

(1)În ceea ce priveşte riscurile de asigurare din Comunitate, statele membre nu impun ca activele deţinute pentru acoperirea rezervelor tehnice corespunzătoare respectivelor riscuri să se afle în Comunitate sau într-un anumit stat membru.

Art. 135: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare privind cerinţele calitative

(1)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301^a prin care se precizează cerinţe calitative în următoarele domenii:

(2)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a din prezenta directivă, în completarea prezentei directive, prin stabilirea specificaţiilor pentru circumstanţele în care se poate impune o exigenţă proporţională de capital suplimentar când cerinţele prevăzute la articolul 5 sau 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3) din prezenta directivă.

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte alineatul (2) din prezentul articol, AEAPO elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenţei proporţionale de capital suplimentar menţionate la respectivul alineat.

CAPITOLUL VII:Întreprinderi de asigurare şi de reasigurare în dificultate sau într-o situaţie neregulamentară

Art. 136^a: Deteriorarea solvabilităţii

(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) sunt proporţionale cu riscul şi cu importanţa deteriorării condiţiilor. Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a lua cel puţin următoarele măsuri:

a)de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii să actualizeze planul preventiv de redresare, elaborat în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2025/1 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*13), în cazul în care circumstanţele sunt diferite de ipotezele prevăzute în planul respectiv;

Art. 137: Nerespectarea rezervelor tehnice

Art. 138: Nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate

(3)Autoritatea de supraveghere cere întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare în vederea restabilirii, în termen de şase luni de la constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile pentru a face parte din cerinţa de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(4)În cazul unor situaţii nefavorabile excepţionale, astfel cum sunt declarate de EIOPA, care afectează întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă importantă sau un procentaj semnificativ din liniile de activitate afectate, autoritatea de supraveghere poate prelungi, pentru întreprinderile afectate, perioada prevăzută la alineatul (3) al doilea paragraf cu o perioadă maximă de şapte ani, ţinând seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de durata medie a rezervelor tehnice.

Fără a aduce atingere competenţelor pe care EIOPA le are în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în sensul prezentului alineat, EIOPA declară, pe baza unei solicitări din partea autorităţii de supraveghere implicate şi, după caz, după consultarea CERS, existenţa unei situaţii nefavorabile excepţionale. Autoritatea de supraveghere implicată poate face o solicitare în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate se află în situaţia de a nu îndeplini una dintre cerinţele stabilite la alineatul (3). Este vorba de situaţii nefavorabile excepţionale în cazul în care situaţia financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piaţă semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate este influenţată grav sau negativ de una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

c)o catastrofă cu impact puternic.

Prelungirea menţionată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obţinut progrese substanţiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(5)În împrejurări excepţionale, în cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că situaţia financiară a întreprinderii în cauză va continua să se deterioreze, acestea pot, de asemenea, să restrângă sau să interzică posibilitatea de a dispune liber de activele respectivei întreprinderi. Respectiva autoritate de supraveghere informează autorităţile de supraveghere ale statelor membre gazdă cu privire la orice măsură adoptată. Respectivele autorităţi la cererea autorităţii de supraveghere din statul membru de origine iau aceleaşi măsuri. Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

Art. 139: Nerespectarea cerinţei de capital minim

(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare informează imediat autoritatea de supraveghere când constată că cerinţa de capital minim nu mai este respectată sau când există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, obligaţia de a informa autoritatea de supraveghere se aplică indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare constată nerespectarea cerinţei de capital minim sau riscul de nerespectare în timpul calculării cerinţei de capital minim în temeiul articolului 129 alineatul (4) sau în timpul calculării cerinţei de capital minim între două date la care acest calcul este raportat autorităţii de supraveghere în temeiul articolului 129 alineatul (4).

(2)În termen de o lună de la constatarea nerespectării cerinţei de capital minim sau de la constatarea riscului de nerespectare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite spre aprobare autorităţii de supraveghere un plan de finanţare pe termen scurt realist pentru a readuce, în termen de trei luni de la respectiva constatare, fondurile proprii de bază eligibile cel puţin la nivelul cerinţei de capital minim sau pentru a-şi reduce profilul de risc în vederea respectării cerinţei de capital minim.

(3)În cazul în care nu se deschide o procedură de lichidare în termen de două luni de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru de origine ia în considerare restricţionarea sau interzicerea dispunerii libere de activele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Aceasta informează în consecinţă autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă. La cererea autorităţii de supraveghere din statul membru de origine, autorităţile respective iau aceleaşi măsuri. Autorităţile de supraveghere din statul membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

Art. 141: Competenţe de supraveghere în cazul deteriorării condiţiilor financiare

Art. 142: Plan de redresare şi plan de finanţare

(1)Planul de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) şi planul de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) includ cel puţin o descriere detaliată sau documente justificative privind:

(2)În cazul în care autorităţile de supraveghere au cerut prezentarea unui plan de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) sau a unui plan de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acestea se abţin de la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 39, atât timp cât consideră că drepturile deţinătorilor de poliţe de asigurare sau obligaţiile contractuale ale întreprinderii de reasigurare sunt compromise.

Art. 143: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare privind articolul 138 alineatul (4)

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2) şi articolul 141, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări cu privire la planul de redresare menţionat la articolul 138 alineatul (2) şi la planul de finanţare menţionat la articolul 139 alineatul (2) şi cu privire la articolul 141, acordând atenţia cuvenită evitării efectelor prociclice.

Art. 144: Retragerea autorizaţiei

(1)Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine poate retrage o autorizaţie acordată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în următoarele cazuri:

c)întreprinderea în cauză îşi încalcă grav obligaţiile care îi revin pe baza reglementărilor sub incidenţa cărora se află.

(2)În situaţia retragerii sau caducităţii autorizaţiei, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine notifică autorităţile de supraveghere din alte state membre în consecinţă, iar respectivele autorităţi adoptă măsurile necesare pentru a împiedica întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză să înceapă noi operaţiuni pe teritoriile lor.

CAPITOLUL VII^A:Instrumentele macroprudenţiale

Art. 144^a: Managementul riscului de lichiditate

(2)În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare întocmesc şi menţin actualizat un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidităţii pe termen scurt cu proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire aferente activelor şi obligaţiilor. La cererea autorităţilor de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare extind planul de management al riscului de lichiditate pentru a acoperi şi analiza lichidităţii pe termen mediu şi lung. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi menţin actualizat un set de indicatori ai riscului de lichiditate pentru a identifica, a monitoriza şi a aborda eventualele crize de lichiditate.

Art. 144^b: Competenţe de supraveghere pentru remedierea vulnerabilităţilor în materie de lichiditate în circumstanţe excepţionale

(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a impune întreprinderilor să îşi consolideze poziţia lichidităţii atunci când se identifică riscuri sau deficienţe semnificative în materie de lichiditate. Astfel de competenţe se aplică în cazul în care există suficiente dovezi cu privire la existenţa unor riscuri de lichiditate semnificative şi la absenţa unor măsuri de remediere eficace din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

(3)Statele membre se asigură că, în ceea ce priveşte întreprinderile individuale care se confruntă cu riscuri semnificative de lichiditate care pot prezenta un pericol iminente la adresa protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau a stabilităţii sistemului financiar, autorităţile de supraveghere au competenţa de a interveni temporar prin:

e)suspendarea drepturilor de răscumpărare ale deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă (denumite în continuare «drepturi de răscumpărare»).

Competenţa de a suspenda drepturile de răscumpărare se exercită numai în circumstanţe excepţionale care afectează întreprinderea, ca măsură de ultimă instanţă şi în cazul în care acest lucru este în interesul colectiv al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor întreprinderii. Înainte de a exercita competenţa respectivă, autoritatea de supraveghere ţine seama de potenţialele efecte nedorite asupra pieţelor financiare şi asupra drepturilor deţinătorilor de poliţe şi ale beneficiarilor întreprinderii, inclusiv într-un context transfrontalier. Autorităţile de supraveghere fac publice motivele care stau la baza aplicării respectivei competenţe.

(4)Atunci când exercită competenţa menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere ţin seama în mod corespunzător de criteriile de proporţionalitate menţionate la articolul 29 alineatul (3).

(6)Competenţele menţionate la alineatul (3) pot fi exercitate în legătură cu întreprinderile în cauză care îşi desfăşoară activitatea într-un anumit stat membru în cazul în care circumstanţele excepţionale menţionate la alineatul (3) afectează întreaga piaţă de asigurări sau o parte semnificativă a acesteia.

(7)Statele membre se asigură că autoritatea menţionată la alineatul (6) al doilea paragraf notifică în timp util EIOPA şi, în cazul în care măsura este adoptată pentru abordarea unui risc la adresa stabilităţii sistemului financiar, CERS despre exercitarea competenţelor menţionate la alineatul (6).

(8)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, ghiduri pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la:

Art. 144^c: Măsuri de supraveghere pentru menţinerea poziţiei financiare a întreprinderilor pe durata şocurilor excepţionale la nivel de sector

(2)În perioadele de şocuri excepţionale la nivel de sector, autorităţile de supraveghere trebuie să aibă competenţa de a impune întreprinderilor cu un profil de risc deosebit de vulnerabil să ia cel puţin următoarele măsuri:

d)restricţionarea sau suspendarea participărilor la beneficii sau a altor remuneraţii variabile.

(6)În sensul prezentului articol, tranzacţiile intragrup semnificative menţionate la articolul 245 alineatul (2), inclusiv distribuirile de dividende în interiorul grupului, se suspendă sau se restricţionează numai în cazul în care pun în pericol solvabilitatea sau poziţia lichidităţii grupului sau a cel puţin uneia dintre întreprinderile din cadrul grupului. Autorităţile de supraveghere ale întreprinderilor afiliate consultă supraveghetorul grupului înainte de a suspenda sau de a restricţiona tranzacţiile cu restul grupului.

(7)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pentru identificarea unor şocuri excepţionale la nivel de sector. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Art. 144^d: Aplicarea unor instrumente macroprudenţiale suplimentare

(1)Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudenţiale menţionate la articolul 45 alineatul (1) litera (e), la articolul 132 alineatul (6) şi la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile pe care autorităţile de supraveghere trebuie să le ia în considerare atunci când definesc întreprinderile şi grupurile de asigurare sau de reasigurare cărora li se solicită:

c)să elaboreze şi să menţină un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidităţii pe termen mediu şi lung în conformitate cu articolul 144a alineatul (2).

(2)Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudenţiale menţionate la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conţinutul planurilor de management al riscului de lichiditate şi frecvenţa actualizării acestora, ţinând seama de posibila combinare a planurilor, astfel cum se menţionează la alineatul (5) de la articolul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

CAPITOLUL VIII:Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

Secţiunea 1:Înfiinţarea întreprinderilor de asigurare

Art. 145: Condiţii pentru înfiinţarea unei sucursale

(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare care doreşte înfiinţarea unei sucursale în cadrul unui alt stat membru notifică autorităţile de supraveghere din propriul stat membru de origine.

(2)Statele membre solicită întreprinderii de asigurare care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul altui stat membru să furnizeze următoarele informaţii odată cu notificarea prevăzută la alineatul (1):

(4)În cazul în care intervin modificări în informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), întreprinderea de asigurare notifică în scris autorităţile de supraveghere din statul membru de origine şi statul membru în care se află sucursala, cu cel puţin o lună înainte de efectuarea modificării, astfel încât autorităţile de supraveghere din statul membru de origine şi statul membru în care se află sucursala să îşi poată îndeplini obligaţiile care le revin în conformitate cu articolul 146.

Art. 146: Comunicarea informaţiilor

(1)Cu excepţia cazului în care autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine au motive să se îndoiască de gradul de adecvare al sistemului de guvernanţă sau de situaţia financiară a întreprinderii de asigurare sau de cerinţele de competenţă şi onorabilitate prevăzute la articolul 42 ale mandatarului general, luând în considerare activitatea planificată, acestea, în maximum trei luni de la data primirii tuturor informaţiilor menţionate la articolul 145 alineatul (2), comunică informaţiile în cauză autorităţilor de supraveghere ale statului membru gazdă şi informează întreprinderea de asigurare în cauză.

(3)Înainte ca sucursala întreprinderii de asigurare să îşi înceapă activitatea, autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă, în maximum două luni de la data primirii informaţiilor menţionate la alineatul (1), informează autoritatea de supraveghere a statului membru de origine cu privire la condiţiile pe baza cărora, în interesul general, trebuie desfăşurată activitatea în cauză în statul membru gazdă. Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine comunică aceste informaţii întreprinderii de asigurare în cauză.

Secţiunea 2:Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 148: Notificarea din partea statului membru de origine

(1)În termen de o lună de la notificarea prevăzută la articolul 147, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine comunică următoarele statului membru sau statelor membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii:

(2)Statele membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare generală intenţionează să acopere, în baza libertăţii de a presta servicii, riscurile din clasa 10 din anexa I partea A, exclusiv răspunderea transportatorului, poate solicita întreprinderii de asigurare să transmită următoarele:

Art. 149: Modificări în natura riscurilor sau a angajamentelor

(2)În cazul în care există o modificare a activităţii desfăşurate de întreprinderea de asigurare în temeiul libertăţii de a presta servicii care afectează în mod semnificativ profilul său de risc sau care influenţează în mod semnificativ activităţile de asigurare în unul sau mai multe state membre gazdă, întreprinderea de asigurare informează imediat autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autorităţile de supraveghere din statele membre gazdă în cauză.

Subsecţiunea 2:Răspunderea civilă auto

Art. 150: Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie

(2)Contribuţia financiară menţionată la alineatul (1) trebuie plătită doar pentru riscurile, altele decât răspunderea transportatorului, clasificate în clasa 10 din anexa I partea A. Această contribuţie se calculează pe aceeaşi bază ca şi în cazul întreprinderilor de asigurare generale care acoperă respectivele riscuri, prin intermediul unei unităţi situate în acest stat membru.

Art. 151: Nediscriminarea persoanelor care solicită daune

Art. 152: Reprezentant

(1)În scopurile menţionate la articolul 151, statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să desemneze un reprezentant cu reşedinţa sau stabilit pe teritoriul său care va colecta toate informaţiile necesare privind dosarele de daune şi va dispune de suficiente competenţe pentru a reprezenta întreprinderea în relaţia cu persoanele care au suferit un prejudiciu şi care ar putea solicita daune, inclusiv pentru plata acestora, şi pentru a reprezenta sau, dacă este necesar, pentru a face să fie reprezentată întreprinderea, în ceea ce priveşte aceste daunei, în faţa instanţelor şi autorităţilor acestui stat membru.

Secţiunea 2^A:Secţiunea 2^A: Notificare, activităţi transfrontaliere semnificative şi platforme de colaborare

Art. 152^a: Notificare

(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine intenţionează să autorizeze o întreprindere de asigurare sau de reasigurare al cărei plan de afaceri indică faptul că o parte a activităţilor sale se va baza pe libertatea de a presta servicii sau pe libertatea de stabilire într-un alt stat membru şi în cazul în care respectivul plan de afaceri indică, de asemenea, faptul că respectivele activităţi sunt susceptibile de a prezenta relevanţă pentru piaţa statului membru gazdă, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare în acest sens către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant.

(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant în cazul în care constată o deteriorare a condiţiilor financiare sau alte riscuri emergente, inclusiv riscuri legate de protecţia consumatorilor, care sunt generate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a dreptului de stabilire şi care pot avea un impact transfrontalier. Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate, de asemenea, să transmită o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine relevant în cazul în care consideră că există motive de îngrijorare serioase şi întemeiate cu privire la protecţia consumatorilor. Autorităţile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistenţa în cazul în care nu se poate ajunge la o soluţie bilaterală.

Art. 152^{a^a}: Activităţi transfrontaliere semnificative

(1)În sensul prezentei secţiuni, «activităţi transfrontaliere semnificative» înseamnă activităţile de asigurare şi reasigurare desfăşurate într-un anumit stat membru gazdă în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate şi care îndeplineşte oricare dintre următoarele cerinţe:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condiţiile şi criteriile care trebuie utilizate pentru a stabili care întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sunt relevante în raport cu piaţa statului membru gazdă.

(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de origine nu este de acord cu relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă în termen de o lună, precizând motivele. În cazul unui dezacord cu privire la relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, autorităţile de supraveghere pot sesiza EIOPA şi îi pot solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, EIOPA poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite prin respectivul articol.

Art. 152^{a^b}: Cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în ceea ce priveşte activităţile transfrontaliere semnificative

(1)În cazul unor activităţi transfrontaliere semnificative, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine şi autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cooperează între ele pentru a determina dacă întreprinderea înţelege în mod clar riscurile cu care se confruntă sau cu care se poate confrunta în statul membru gazdă şi le tratează adecvat în managementul riscului.

(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează în timp util autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la concluziile procesului său de supraveghere a activităţilor transfrontaliere semnificative în cazul în care identifică posibile probleme de respectare a dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi a actelor administrative aplicabile în statul membru gazdă sau în cel de origine sau probleme semnificative legate de aspectele menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi astfel de probleme afectează sau pot afecta exercitarea activităţilor în statul membru gazdă.

c)indicarea faptului că autoritatea de supraveghere din statul membru de origine consideră că există eventuale deficienţe cu privire la calcularea rezervelor tehnice de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, precum şi cu privire la elementele menţionate la literele (a) şi (b).

Autoritatea de supraveghere a unui stat membru gazdă în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate adresa autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective o cerere justificată în mod corespunzător de a primi alte informaţii decât cele menţionate la primul, al doilea şi al treilea paragraf, cu condiţia ca acestea să fie legate de solvabilitate, de sistemul de guvernanţă sau de modelul de afaceri al întreprinderii respective. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează aceste informaţii în timp util.

(4)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative nu respectă sau este probabil să nu respecte cerinţa de capital de solvabilitate sau cerinţa de capital minim în următoarele trei luni, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea respectivă desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, explicând motivele unei astfel de cereri.

(5)În cazul în care este de acord să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine invită EIOPA să participe la respectivul control.

În cazul în care autorităţile de supraveghere nu pot ajunge la o concluzie comună cu privire la controlul în comun la sediul întreprinderii, oricare dintre acestea poate, în termen de două luni de la expirarea termenului menţionat la al doilea paragraf de la prezentul alineat şi fără a aduce atingere măsurilor de supraveghere luate şi competenţelor de supraveghere exercitate de autoritatea de supraveghere din statul membru de origine pentru abordarea situaţiei de nerespectare efectivă a cerinţei de capital de solvabilitate sau a situaţiei de nerespectare efectivă sau probabilă a cerinţei de capital minim, să se adreseze EIOPA, solicitându-i asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Autorităţile de supraveghere nu se pot adresa EIOPA după expirarea termenului de două luni menţionat în prezentul paragraf şi nici după ce au ajuns la un acord cu privire la concluziile comune în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat.

Dacă, în termenul de două luni menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză s-a adresat EIOPA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine amână adoptarea concluziilor finale referitoare la controlul în comun la sediul întreprinderii şi aşteaptă decizia pe care EIOPA o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să adopte concluziile în conformitate cu decizia EIOPA. Toate autorităţile de supraveghere implicate recunosc aceste concluzii ca fiind concluziile finale.

(6)În cazul în care refuză să efectueze un control în comun la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine explică în scris autorităţii de supraveghere din statul membru gazdă motivele refuzului.

Art. 152^b: Platformele de colaborare

(1)EIOPA poate, dacă are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, din proprie iniţiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere relevante, să constituie şi să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informaţii şi a îmbunătăţi colaborarea dintre autorităţile de supraveghere relevante în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a libertăţii de stabilire şi dacă:

(5)Cerinţele privind cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în conformitate cu articolul 152ab li se aplică, de asemenea, autorităţilor de supraveghere care participă la o platformă de colaborare de la instituirea unei astfel de platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol şi indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau nu activităţi transfrontaliere semnificative. Aceste informaţii sunt, de asemenea, comunicate EIOPA atunci când se înfiinţează platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.

(6)În cazul în care două sau mai multe autorităţi relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conţinutul unei acţiuni care trebuie întreprinsă sau la lipsa de acţiune în legătură cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, şi dacă acestea consideră că există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, EIOPA poate, la solicitarea oricărei autorităţi relevante, să acorde asistenţă autorităţilor pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

În cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe din alte state membre decât statul membru de origine şi care indică deficienţe grave într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care autoritatea de supraveghere competentă nu a luat măsuri de remediere sau a luat măsuri de remediere insuficiente, EIOPA poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze un control la sediul întreprinderii de asigurare şi de reasigurare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine iniţiază fără întârziere controlul la sediu şi invită EIOPA şi alte autorităţi de supraveghere vizate să participe la aceasta. În această situaţie, se aplică articolul 152ab alineatul (5) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.

(8)În cazul în care consideră oportun în interesul protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau în scopuri de stabilitate financiară, EIOPA poate publica informaţii privind constatările, recomandările sau măsurile care decurg din activitatea de supraveghere în contextul platformei de colaborare.

În cazul în care intenţionează să publice numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză, EIOPA notifică fără întârziere întreprinderii respective respectiva intenţie şi îi acordă suficient timp întreprinderii respective pentru a prezenta observaţii scrise şi pentru a prezenta toate informaţiile sau argumentele relevante EIOPA şi altor autorităţi de supraveghere din cadrul platformei de colaborare. EIOPA evaluează în mod corespunzător poziţia întreprinderii în cauză şi ţine seama în mod corespunzător de aceasta atunci când decide cu privire la publicarea numelui întreprinderii. EIOPA nu publică numele întreprinderii în cauză în cazul în care o astfel de publicare ar pune în pericol o investigaţie în curs sau ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporţionate.

Secţiunea 3:Competenţele autorităţilor de supraveghere din statul membru gazdă

Subsecţiunea 1:Asigurare

Art. 153: Termene şi limba pentru solicitarea informaţiilor

(1)Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate solicita informaţiile care are dreptul să le solicite cu privire la activitatea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care operează pe teritoriul statului membru în cauză de la autoritatea de supraveghere din statul membru de origine a întreprinderii respective. Respectivele informaţii se furnizează în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii, în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru gazdă sau într-o altă limbă acceptată de autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă.

(2)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine nu furnizează informaţiile în termenul relevant menţionat la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate adresa cererea direct întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. În acest caz, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă informează autoritatea de supraveghere din statul membru de origine cu privire la cererea de informaţii înainte de a adresa cererea întreprinderii. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligaţia de a furniza aceste informaţii fără întârziere.

Art. 154: Notificare şi aprobare prealabile

(1)Statul membru gazdă nu adoptă prevederi impunând autorizarea prealabilă sau notificarea sistematică a condiţiilor generale şi speciale ale poliţelor de asigurare, a nivelului primelor sau, în cazul asigurărilor de viaţă, a bazelor tehnice utilizate în special pentru calcularea nivelului primelor şi a rezervelor tehnice, a formularelor şi altor documente pe care o întreprindere de asigurare intenţionează să le folosească în relaţia sa cu deţinătorii de poliţe de asigurare.

(2)Pentru a verifica respectarea dispoziţiilor de drept intern privind contractele de asigurare, statul membru gazdă poate solicita unei întreprinderi de asigurare care îşi propune să desfăşoare activităţi pe teritoriul său, să notifice doar nesistematic condiţiile poliţelor şi alte documente imprimate pe care îşi propune să le utilizeze, fără ca această solicitare să constituie o condiţie prealabilă pentru ca întreprinderea de asigurare să îşi desfăşoare activitatea.

Art. 155: Întreprinderi de asigurare care nu respectă dispoziţiile legale

(2)În cazul în care întreprinderea de asigurare în cauză nu ia măsurile necesare, autorităţile de supraveghere ale statului membru în cauză informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

(3)În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de statul membru de origine sau din cauza faptului că măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate sau lipsesc cu desăvârşire în statul membru în cauză, întreprinderea de asigurare continuă să încalce dispoziţiile legale în vigoare în statul membru gazdă autorităţile de supraveghere din statul membru gazdă după ce informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine, pot adopta măsurile adecvate pentru a preveni sau penaliza neregulile ulterioare, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, pentru a împiedica întreprinderea în cauză să mai încheie noi contracte de asigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

Art. 157: Impozitele pe prime

(1)Fără a aduce atingere unei armonizări ulterioare, fiecare contract de asigurare se află exclusiv sub rezerva impozitelor indirecte şi a taxelor parafiscale privind primele de asigurare din statul membru în care se află riscul sau este acoperit angajamentul.

Subsecţiunea 2:Reasigurare

Art. 158: Întreprinderi de reasigurare care nu respectă dispoziţiile legale

(1)În cazul în care autorităţile de supraveghere ale unui stat membru constată că o întreprindere de reasigurare ce are o sucursală sau îşi desfăşoară activitatea în temeiul libertăţii de a presta servicii pe teritoriul respectivului stat membru nu respectă normele de drept intern care îi sunt aplicabile, ele invită întreprinderea în cauză să pună capăt acestei situaţii ilegale. În paralel, autorităţile în cauză informează autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

(2)În cazul în care, în ciuda măsurilor adoptate de autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine sau deoarece respectivele măsuri se dovedesc inadecvate, întreprinderea de reasigurare încalcă în continuare normele aplicabile în statul membru gazdă, autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă pot, după ce au informat autoritatea competentă a statului membru de origine, să adopte măsuri adecvate pentru a preveni sau sancţiona noi nereguli, în măsura în care acest lucru este absolut necesar, împiedicând întreprinderea de reasigurare să încheie în continuare noi contracte de reasigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

Secţiunea 4:Informaţii statistice

Art. 159: Informaţii statistice privind activităţile transfrontaliere

(b)pentru asigurări de viaţă, defalcat pe linii de activitate în conformitate cu actul delegat relevant.

Secţiunea 5:Regimul contractelor sucursalelor în cadrul procedurilor de lichidare

CAPITOLUL IX:Sucursale stabilite în cadrul comunităţii şi aparţinând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunităţii

Secţiunea 1 :Accesul la activitate

Art. 162: Principii de autorizare şi condiţii

(2)Un stat membru poate acorda o autorizaţie în cazul în care întreprinderea îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

Art. 163: Planul de afaceri al sucursalei

(1)Planul de afaceri al sucursalei menţionat la articolul 160 alineatul (2) litera (h) conţine următoarele:

(2)În plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1), planul de afaceri, include următoarele, pentru primele trei exerciţii financiare:

Art. 164: Transferul de portofoliu

(1)În conformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol să transfere întregile lor portofolii de contracte sau parte a acestora unei întreprinderi cesionare stabilită în acelaşi stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere ale statului membru în cauză sau, după caz, ale statului membru menţionat la articolul 167, certifică faptul că după preluarea transferului întreprinderea cesionară deţine fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf.

(2)În condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei întreprinderi de asigurare cu sediul central într-un alt stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în cauză certifică faptul că întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf, în cazul în care este luat în considerare transferul.

(3)În cazul în care în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statul membru autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul său şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei sucursale reglementate de prezentul capitol înfiinţată pe teritoriul altor state membre, se asigură că autorităţile de supraveghere din statul membru al întreprinderii cesionare sau, după caz, autorităţile de supraveghere din statul membru menţionat la articolul 167 certifică următoarele:

Art. 166: Cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim

(1)Fiecare stat membru impune sucursalelor înfiinţate pe teritoriul său o valoare a fondurilor proprii eligibile care constă în elementele menţionate la articolul 98 alineatul (3).

Art. 167: Avantaje pentru întreprinderile autorizate în mai multe state membre

(1)Orice întreprindere care a solicitat sau a obţinut o autorizaţie de la mai multe state membre poate solicita următoarele avantaje care pot fi acordate numai cumulativ:

(2)Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităţilor de supraveghere ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să declare autoritatea statului membru care în viitor urmează să verifice solvabilitatea întregii activităţi a sucursalelor înfiinţate în cadrul Comunităţii. Întreprinderea trebuie să îşi motiveze alegerea cu privire la autoritatea respectivă.

(3)Avantajele prevăzute la alineatul (1) se pot acorda numai cu acordul autorităţilor de supraveghere ale tuturor statelor membre în care solicitarea se depune.

Art. 168: Informaţii contabile, prudenţiale şi statistice şi întreprinderi în dificultate

Art. 169: Separarea activităţilor de asigurare de viaţă şi de asigurare generală

(3)Orice stat membru care, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) al doilea paragraf, cere întreprinderilor stabilite pe teritoriul său să înceteze desfăşurarea simultană a activităţilor în care erau angajate la datele relevante menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf trebuie, de asemenea, să impună această cerinţă şi în cazul sucursalelor menţionate în prezenta secţiune, care sunt înfiinţate pe teritoriul său şi desfăşoară simultan ambele activităţi pe teritoriul în cauză.

Statele membre pot prevedea că sucursalele menţionate în prezenta secţiune, ale căror sedii centrale desfăşoară simultan ambele activităţi şi care la datele menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfăşurau pe teritoriul unui stat membru numai activităţile de asigurare de viaţă, îşi pot continua activitatea acolo. În cazul în care întreprinderea doreşte să desfăşoare activitate de asigurare generală pe teritoriul în cauză, aceasta poate desfăşura activitate de asigurare generală numai prin intermediul unei sucursale.

Art. 170: Retragerea autorizaţiei pentru întreprinderi autorizate în mai multe state membre

Secţiunea 2:Reasigurare

Art. 172: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de reasigurare

(2)În cazul în care criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al ţării terţe respective care se aplică activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent cu regimul stabilit la titlul I din prezenta directivă.

(4)Prin derogare de la alineatul (2) şi chiar dacă criteriile specificate în conformitate cu alineatul (1) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă ţara terţă respectivă a îndeplinit cel puţin următoarele criterii:

g)a instituit obligaţii privind secretul profesional pentru toate persoanele care acţionează în numele autorităţilor sale de supraveghere, în special privind schimbul de informaţii cu AEAPO şi cu autorităţile de supraveghere.

(5)Perioada limitată menţionată la alineatul (4) primul paragraf se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 1 ianuarie 2021.

(6)Contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4) beneficiază de acelaşi tratament ca cel stabilit la alineatul (3). Articolul 173 se aplică şi întreprinderilor de reasigurare care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4).

Art. 173: Interzicerea constituirii activelor ca garanţii

Statele membre nu menţin şi nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanţii de acoperire a rezervelor pentru prime şi pentru daune în curs, în cazul în care reasiguratorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare cu sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă în conformitate cu articolul 172.

Art. 175: Acorduri cu ţări terţe

(2)Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează în special garantarea, sub rezerva echivalenţei reglementării prudenţiale, a accesului efectiv al întreprinderilor de reasigurare la piaţa fiecărei părţi contractante, precum şi a recunoaşterii mutuale a normelor şi practicilor prudenţiale privind reasigurarea. Respectivele acorduri vizează, de asemenea, să permită:

CAPITOLUL X:Filialele întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare reglementate de legislaţia unei ţări terţe şi achiziţionările de participaţii de către astfel de întreprinderi

Art. 176: Informaţii care trebuie comunicate Comisiei şi AEAPO de către statele membre

În cazul în care o întreprindere care se află sub incidenţa legii dintr-o ţară terţă achiziţionează o participaţie într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în Uniune, astfel încât această întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar deveni o filială a respectivei întreprinderi de asigurare dintr-o ţară terţă, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine informează Comisia, AEAPO şi autorităţile de supraveghere din celelalte state membre.

Art. 177: Tratamentul rezervat de ţările terţe întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare comunitare

(2)Comisia transmite periodic Consiliului un raport de evaluare a tratamentului rezervat în ţările terţe întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în Comunitate, în ceea ce priveşte: