Secţiunea 2 - Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 2:Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare
Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale
Art. 147: Notificarea prealabilă a statului membru de origine
Orice întreprindere de asigurare care intenţionează să desfăşoare activităţi pentru prima oară într-unul sau mai multe state membre pe baza libertăţii de a presta servicii notifică în prealabil autorităţile de supraveghere din statul membru de origine, indicând natura riscurilor sau a angajamentelor pe care îşi propune să le acopere.
Art. 148: Notificarea din partea statului membru de origine
(1)În termen de o lună de la notificarea prevăzută la articolul 147, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine comunică următoarele statului membru sau statelor membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii:
a)un certificat care să ateste că întreprinderea de asigurare îndeplineşte cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim, calculate în conformitate cu articolele 100 şi 129;
b)clasele de asigurare pe care a fost autorizată să le ofere întreprinderea de asigurare;
c)natura riscurilor sau a angajamentelor pe care întreprinderea de asigurare îşi propune să le acopere în statul membru gazdă.
În acelaşi timp, autorităţile de supraveghere din statul membru de origine informează întreprinderea de asigurare în cauză cu privire la respectiva notificare.
(2)Statele membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare generală intenţionează să acopere, în baza libertăţii de a presta servicii, riscurile din clasa 10 din anexa I partea A, exclusiv răspunderea transportatorului, poate solicita întreprinderii de asigurare să transmită următoarele:
a)numele şi adresa reprezentantului menţionat la articolul 18 alineatul (1) litera (h);
b)o declaraţie care să confirme că aceasta a devenit membră a biroului naţional şi a Fondului naţional de garantare al statului membru gazdă.
(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru de origine nu comunică informaţiile menţionate la alineatul (1) în termenul prevăzut în prezenta directivă, acestea trebuie să îşi motiveze refuzul faţă de întreprindere a de asigurare în acelaşi termen.
Refuzul sau lipsa de acţiune se află sub rezerva dreptului de a apela la instanţă în statul membru de origine.
(4)Întreprinderea de asigurare îşi poate începe activitatea de la data la care este informată despre comunicarea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf.
Art. 149: Modificări în natura riscurilor sau a angajamentelor
(1)Procedura prevăzută la articolele 147 şi 148 se aplică modificărilor pe care o întreprindere de asigurare intenţionează să le aducă informaţiilor menţionate la articolul 147.
(2)În cazul în care există o modificare a activităţii desfăşurate de întreprinderea de asigurare în temeiul libertăţii de a presta servicii care afectează în mod semnificativ profilul său de risc sau care influenţează în mod semnificativ activităţile de asigurare în unul sau mai multe state membre gazdă, întreprinderea de asigurare informează imediat autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autorităţile de supraveghere din statele membre gazdă în cauză.

Subsecţiunea 2:Răspunderea civilă auto
Art. 150: Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie
(1)În cazul în care o întreprindere de asigurare generală printr-o unitate situată într-un stat membru acoperă un risc, cu excepţia răspunderii transportatorului, clasificat în clasa 10 din anexa I partea A situat în alt stat membru, statul membru gazdă solicită întreprinderii respective să devină membră a biroului său naţional şi a fondului său naţional de garantare şi să participe la finanţarea acestora.
(2)Contribuţia financiară menţionată la alineatul (1) trebuie plătită doar pentru riscurile, altele decât răspunderea transportatorului, clasificate în clasa 10 din anexa I partea A. Această contribuţie se calculează pe aceeaşi bază ca şi în cazul întreprinderilor de asigurare generale care acoperă respectivele riscuri, prin intermediul unei unităţi situate în acest stat membru.
Calculul se face în funcţie de veniturile din prime ale întreprinderilor de asigurare care provin din această clasă de asigurare în statul membru gazdă sau de numărul de riscuri din această clasă acoperite în statul membru în cauză.
(3)Statul membru gazdă poate impune unei întreprinderi de asigurare care oferă servicii respectarea normelor respectivului stat membru privind acoperirea riscurilor agravate, în măsura în care acestea se aplică întreprinderilor de asigurare generală stabilite în acel stat.
Art. 151: Nediscriminarea persoanelor care solicită daune
Statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să se asigure că persoanele care solicită daune în urma unor evenimente care survin pe teritoriul său nu sunt puse într-o situaţie mai puţin favorabilă ca rezultat al faptului că întreprinderea acoperă un risc clasificat în clasa 10 din Anexa I partea A, cu excepţia răspunderii transportatorului, în regim de prestări servicii şi nu prin intermediul unei unităţi situate în statul membru în cauză.
Art. 152: Reprezentant
(1)În scopurile menţionate la articolul 151, statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să desemneze un reprezentant cu reşedinţa sau stabilit pe teritoriul său care va colecta toate informaţiile necesare privind dosarele de daune şi va dispune de suficiente competenţe pentru a reprezenta întreprinderea în relaţia cu persoanele care au suferit un prejudiciu şi care ar putea solicita daune, inclusiv pentru plata acestora, şi pentru a reprezenta sau, dacă este necesar, pentru a face să fie reprezentată întreprinderea, în ceea ce priveşte aceste daunei, în faţa instanţelor şi autorităţilor acestui stat membru.
De asemenea, reprezentantul respectiv poate fi, la rândul său, solicitat să reprezinte întreprinderea de asigurare generală în faţa autorităţilor de supraveghere ale statului membru gazdă, cu privire la controlul existenţei şi valabilităţii poliţei de asigurare de răspundere civilă auto.
(2)Statul membru gazdă nu poate solicita reprezentantului să întreprindă, în numele întreprinderii de asigurare generală care l-a desemnat, alte activităţi decât cele care sunt prevăzute la alineatul (1).
(3)Desemnarea reprezentantului nu constituie în sine deschiderea unei sucursale în sensul articolului 145.
(4)Dacă întreprinderea de asigurare nu desemnează un reprezentant, statele membre îşi pot da acordul ca reprezentantul însărcinat cu soluţionarea daunelor desemnat în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2000/26/CE să îşi asume rolul reprezentantului menţionat la alineatul (1) din prezentul articol.