Art. 35a. - Art. 35 a : Exonerări şi limitări acordate de autorităţile de supraveghere în ceea ce priveşte raportarea periodică cantitativă de supraveghere - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 35a: Exonerări şi limitări acordate de autorităţile de supraveghere în ceea ce priveşte raportarea periodică cantitativă de supraveghere
(1)Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (4), în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere, dacă:
a)transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii;
b)informaţiile sunt raportate cel puţin anual.
Această limitare a raportării periodice de supraveghere se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piaţa de asigurări şi reasigurări de viaţă şi, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piaţă pentru asigurările de viaţă se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piaţă pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.
Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru aceste limitări, autorităţile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
(2)Autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere sau pot exonera întreprinderile de asigurare şi de reasigurare de obligaţia de a raporta toţi indicatorii, dacă:
a)transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii;
b)transmiterea informaţiilor respective nu este necesară pentru supravegherea eficace a întreprinderii;
c)exonerarea nu subminează stabilitatea sistemelor financiare în cauză din Uniune; şi
d)întreprinderea poate furniza informaţiile la cerere.
Exonerarea de obligaţia raportării tuturor indicatorilor se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piaţa de asigurări şi reasigurări de viaţă şi, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piaţă pentru asigurările de viaţă se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piaţă pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.
Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru respectivele limitări sau exonerări, autorităţile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
(3)Întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive sunt exonerate de obligaţia de raportare periodică de supraveghere a tuturor indicatorilor în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, cu condiţia să respecte cumulativ următoarele două condiţii:
a)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt:
(i)fie entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă;
(ii)fie persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, cu condiţia ca activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice respective să rămână sub 5 % din rezervele tehnice;
b)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
(4)În sensul alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea de informaţii ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de:
a)riscurile de piaţă generate de investiţiile întreprinderii;
b)nivelul concentrării riscurilor;
c)efectele posibile ale managementului activelor întreprinderii asupra stabilităţii financiare;
d)sistemele şi structurile prin care întreprinderea furnizează informaţii în scopuri de supraveghere, precum şi politica scrisă menţionată la articolul 35 alineatul (5).
(5)În sensul alineatelor (1) şi (2), autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de elementele menţionate la alineatul (4) literele (a)-(d) şi de următoarele aspecte:
a)volumul primelor, al rezervelor tehnice şi al activelor întreprinderii;
b)volatilitatea daunelor şi a beneficiilor acoperite de întreprindere;
c)numărul total de clase de asigurări de viaţă şi generale pentru care s-a acordat autorizaţie;
d)caracterul corespunzător al sistemului de guvernanţă al întreprinderii;
e)nivelul fondurilor proprii care acoperă cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim;
f)dacă întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care acoperă exclusiv riscurile asociate grupului industrial sau comercial din care face parte.
(6)Pentru a asigura aplicarea coerentă şi consecventă a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu:
a)metodele utilizate pentru determinarea cotelor de piaţă menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi la alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol;
b)procesul care trebuie utilizat de autorităţile de supraveghere pentru a informa întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu privire la orice limitare sau exonerare menţionată la prezentul articol.