Capitolul i - Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL I:Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă stabileşte norme privind următoarele:
1.accesul la activitate şi desfăşurarea, în cadrul Comunităţii, a activităţilor independente de asigurare directă şi de reasigurare;
2.supravegherea în cazul grupurilor de asigurare şi de reasigurare;
3.reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare directă.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică întreprinderilor de asigurare directă de viaţă şi generală care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau care doresc să se stabilească acolo.
De asemenea, se aplică întreprinderilor de reasigurare care desfăşoară numai activităţi de reasigurare şi care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau care doresc să se stabilească într-un stat membru, cu excepţia titlului IV.
(2)În ceea ce priveşte asigurările generale, prezenta directivă se aplică activităţilor de asigurare generală din clasele enumerate în anexa I partea A. În sensul alineatului (1) primul paragraf, asigurarea generală include activitatea care reprezintă asistenţă furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la locul de reşedinţă obişnuită ale acestora. Această activitate constă, în schimbul plăţii prealabile a unei prime, în luarea angajamentului de a ajuta imediat beneficiarul unui contract de asistenţă în cazul în care acesta se găseşte în dificultate ca urmare a unui eveniment întâmplător, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de contract.
Ajutorul poate consta în servicii în numerar sau în natură. Serviciile în natură pot fi, de asemenea, furnizate prin utilizarea personalului sau a materialului corespunzător prestatorului.
Activitatea de asistenţă nu cuprinde serviciile de administrare sau de menţinere, serviciile post-vânzare sau simpla indicaţie sau prevedere a unui ajutor în calitate de intermediar.
(3)În ceea ce priveşte asigurarea de viaţă, prezenta directivă se aplică:
a)următoarelor activităţi de asigurare de viaţă, în cazul în care au o bază contractuală:
(i)asigurarea de viaţă, care include asigurarea de supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea mixtă, asigurarea de viaţă cu restituirea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;
(ii)anuităţi;
(iii)asigurări suplimentare subscrise pe lângă asigurarea de viaţă, în special asigurarea împotriva vătămărilor corporale, inclusiv a incapacităţii de muncă, asigurarea împotriva decesului rezultat în urma unui accident şi asigurarea de invaliditate în caz de accident sau de boală;
(iv)tipurile de asigurare permanentă de sănătate care nu poate fi reziliată, existente în prezent în Irlanda;
b)următoarelor operaţiuni, în cazul în care au o bază contractuală, în măsura în care sunt condiţionate de supravegherea de către autorităţile responsabile cu supravegherea asigurărilor private:
(i)operaţiuni prin care sunt constituite asociaţii ale participanţilor cu scopul de a-şi capitaliza împreună contribuţiile şi de a distribui ulterior activele astfel acumulate între urmaşi sau între beneficiarii persoanei decedate (tontine);
(ii)operaţiuni de capitalizare bazate pe calcule actuariale prin care, în schimbul unor plăţi unice sau periodice stabilite în avans, se încheie angajamente cu durată şi valoare specifice;
(iii)gestionarea fondurilor colective de pensii, incluzând gestionarea investiţiilor şi, în special, a activelor care reprezintă rezervele organismelor care efectuează plăţi în caz de deces sau supravieţuire sau în cazul întreruperii sau reducerii activităţii;
(iv)operaţiunile menţionate la punctul (iii), în cazul în care sunt însoţite de asigurări care acoperă fie conservarea capitalului, fie plata unei dobânzi minime;
(v)operaţiunile desfăşurate de întreprinderile de asigurare de viaţă, cum ar fi cele menţionate în volumul IV titlul 4 capitolul 1 din documentul francez "Code des assurances";
c)operaţiuni legate de durata vieţii umane, care sunt definite de sau prevăzute în legislaţia asigurărilor sociale, în măsura în care acestea sunt efectuate sau gestionate de întreprinderi de asigurare de viaţă, pe propriul lor risc, în conformitate cu legislaţia unui stat membru.
Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale
Art. 3: Sisteme legale
Fără a se aduce atingere articolului 2 alineatul (3) litera (c), prezenta directivă nu se aplică asigurărilor care fac parte dintr-un sistem legal de asigurări sociale.
Art. 4: Excludere din domeniul de aplicare datorită dimensiunii
(1)Fără a aduce atingere articolelor 3 şi 5-10, prezenta directivă nu se aplică unei întreprinderi de asigurare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)venitul anual al întreprinderii din primele brute subscrise nu depăşeşte 15 000 000 EUR;
b)cuantumul total al rezervelor tehnice ale întreprinderii, prevăzute la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale nu depăşeşte 50 000 000 EUR;
c)în cazul în care întreprinderea face parte dintr-un grup, cuantumul total al rezervelor tehnice ale grupului înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale nu depăşeşte 50 000 000 EUR;
d)activitatea întreprinderii nu include activităţi de asigurare sau reasigurare care acoperă riscuri de răspundere civilă, de credit şi de garanţie, cu excepţia cazului în care acestea constituie riscuri auxiliare în înţelesul articolului 16 alineatul (1);
e)activitatea întreprinderii nu include operaţiuni de reasigurare care depăşesc 0,5 milioane EUR din veniturile sale din prime brute subscrise sau 2,5 milioane EUR din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, sau peste 10 % din veniturile sale din prime brute subscrise sau peste 10 % din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale.
(2)Dacă oricare dintre valorile stabilite la alineatul (1) este depăşită timp de trei ani consecutivi, prezenta directivă se aplică începând cu cel de-al patrulea an.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), prezenta directivă se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare care solicită să fie autorizate să desfăşoare activităţi de asigurare şi reasigurare şi al căror venit anual din primele brute subscrise sau ale căror rezerve tehnice înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, urmează, potrivit previziunilor, să depăşească oricare dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) în următorii cinci ani.
(4)Prezenta directivă nu se mai aplică întreprinderilor de asigurare în cazul cărora autoritatea de supraveghere a verificat că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)niciunul dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) nu a fost depăşit în ultimii trei ani consecutivi; şi
b)niciunul dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) nu urmează, conform previziunilor, să fie depăşit în următorii cinci ani.
Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică atât timp cât întreprinderea de asigurare în cauză desfăşoară activităţi în conformitate cu articolele 145-149.
(5)Alineatele (1) şi (4) nu împiedică o întreprindere să solicite autorizarea sau să continue să fie autorizată în conformitate cu prezenta directivă.
Subsecţiunea 2:Asigurarea generală
Art. 5: Operaţiuni
În ceea ce priveşte asigurarea generală, prezenta directivă nu se aplică următoarelor operaţiuni:
1.operaţiunile de capitalizare, astfel cum sunt definite în legislaţia fiecărui stat membru;
2.operaţiunile instituţiilor de economisire şi ajutor reciproc, ale căror beneficii variază în funcţie de resursele disponibile şi pentru care contribuţia membrilor se stabileşte forfetar;
3.operaţiunile efectuate de o organizaţie care nu are personalitate juridică şi care au ca obiect acoperirea reciprocă a membrilor săi, fără plată de prime şi fără constituire de rezerve tehnice; sau
4.operaţiunile de asigurări de credite de export în numele statului sau garantate de către acesta sau când statul este asigurătorul.
Art. 6: Asistenţă
(1)Prezenta directivă nu se aplică activităţii de asistenţă care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
a)asistenţa este furnizată cu ocazia unui accident sau a unei defecţiuni care afectează un vehicul rutier atunci când accidentul sau defecţiunea survine pe teritoriul statului membru al furnizorului garanţiei sau al ţărilor învecinate;
b)răspunderea pentru asistenţă este limitată la următoarele operaţiuni:
(i)depanarea la faţa locului, pentru care furnizorul utilizează, în majoritatea cazurilor, personalul şi echipamentul propriu;
(ii)transportarea vehiculului până la locul de reparaţie cel mai apropiat sau cel mai corespunzător unde poate fi efectuată reparaţia, precum şi eventuala însoţire, în mod normal prin acelaşi mijloc de asistenţă, a şoferului şi pasagerilor, până la locul cel mai apropiat de unde aceştia îşi pot continua călătoria cu alte mijloace;
(iii)în cazul în care statul membru de origine al furnizorului garanţiei prevede astfel, transportul vehiculului, însoţit eventual de şofer şi pasageri, până la domiciliul lor, punctul lor de plecare sau destinaţia de origine în interiorul aceluiaşi stat membru; şi
c)asistenţa nu este asigurată de o întreprindere aflată sub incidenţa prezentei directive.
(2)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b) punctele (i) şi (ii), condiţia ca accidentul sau defecţiunea să fi survenit pe teritoriul statului membru al furnizorului garanţiei nu se aplică în cazul în care beneficiarul este un membru al organismului care furnizează garanţia, iar depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata vreunei prime suplimentare, de către un organism similar din ţara în cauză pe baza unui acord de reciprocitate.
(3)[textul din Art. 6, alin. (3) din titlul I, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 3., alin. (B) din Directiva 2/27-nov-2024]
(4)Prezenta directivă nu se aplică operaţiunilor de asistenţă efectuate de Automobil Club-ul Marelui Ducat al Luxemburgului în cazul în care accidentul sau defecţiunea care afectează un vehicul rutier a avut loc în afara teritoriului Marelui Ducat al Luxemburgului şi asistenţa constă în transportarea vehiculului implicat în acel accident sau care a suferit defecţiunea, însoţit eventual de şofer şi pasageri, până la domiciliul lor.
Art. 7: Întreprinderi mutuale
Prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor mutuale care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi care au încheiat cu alte întreprinderi mutuale o convenţie care implică reasigurarea integrală a poliţelor de asigurare pe care le-au emis sau substituirea întreprinderii cesionare cu întreprinderea cedentă pentru executarea obligaţiilor rezultate din contractele menţionate anterior. În acest caz, întreprinderea cesionară se conformează normelor prezentei directive.
Art. 8: Instituţii
Prezenta directiva nu se aplică următoarelor organisme care desfăşoară activităţi de asigurare generală, cu excepţia cazului modificării statutului lor sau a legislaţiei aplicabile în ceea ce priveşte competenţa:
1.în Danemarca, Falck Danmark;
2.în Germania, următoarelor organisme semipublice:
a)Postbeamtenkrankenkasse
b)Krankenversorgung der Bundesbahnbeamten;
3.[textul din Art. 8, punctul 3. din titlul I, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 4. din Directiva 2/27-nov-2024]
4.în Spania, Consorcio de Compensacion de Seguros.
Subsecţiunea 3:Asigurarea de viaţă
Art. 9: Operaţiuni şi activităţi
În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, prezenta directivă nu se aplică următoarelor operaţiuni şi activităţi:
1.operaţiuni ale instituţiilor de economisire şi ajutor reciproc ale căror beneficii variază în funcţie de resursele disponibile şi care impun fiecărui membru să contribuie cu rata fixă adecvată;
2.operaţiuni desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2, al căror obiect de activitate este furnizarea de beneficii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supravieţuire sau la întreruperea sau reducerea activităţii, indiferent dacă angajamentele care rezultă de pe urma acestor operaţiuni sunt total acoperite, în mod continuu, de rezerve matematice;
3.activităţile privind pensiile desfăşurate de întreprinderile de asigurare de pensii prevăzute în Legea privind pensiile angajaţilor (TyEL) şi în alte părţi similare ale legislaţiei finlandeze în materie, cu condiţia ca:
(a)societăţile de asigurare de pensii care sunt deja obligate, în temeiul legislaţiei finlandeze, să aibă sisteme de contabilitate şi de gestiune separate pentru activităţile lor privind pensiile, să înfiinţeze entităţi juridice separate pentru desfăşurarea acestor activităţi, începând cu 1 ianuarie 1995; şi
(b)autorităţile finlandeze să permită tuturor resortisanţilor şi societăţilor statelor membre, fără discriminare, să desfăşoare, în conformitate cu legislaţia finlandeză, activităţile menţionate la articolul 2 cu privire la această exceptare prin deţinerea controlului sau a unei partici-paţii la o societate sau la un grup de asigurare existente sau prin crearea de ori participarea la noi societăţi sau grupuri de asigurare, inclusiv societăţi de asigurare de pensii.
Art. 10: Organizaţii, întreprinderi şi instituţii
În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, prezenta directivă nu se aplică următoarelor organizaţii, întreprinderi şi instituţii:
(1)organizaţii care îşi iau angajamentul de a furniza beneficii exclusiv în caz de deces, în cazul în care valoarea beneficiilor în cauză nu depăşeşte costurile medii de înmormântare pentru un singur deces sau în care beneficiile sunt furnizate în natură;
(2)"Versorgungsverband deutscher Wirtschaftsorganisationen" în Germania, cu excepţia cazului în care statutul său este modificat în ceea ce priveşte domeniul său de competenţă.
(3)"Consorcio de Compensacion de Seguros" în Spania, cu excepţia cazului în care statutul său este modificat în ceea ce priveşte activităţile sau competenţele sale.
Subsecţiunea 4:Reasigurarea
Art. 11: Reasigurarea
În ceea ce priveşte reasigurarea, prezenta directivă nu se aplică activităţii de reasigurare desfăşurate sau garantate integral de guvernul unui stat membru care acţionează, din motive legate de un interes public important, în calitate de reasigurător de ultimă instanţă, inclusiv în cazul în care acest rol devine necesar din cauza unei situaţii de pe piaţă în care este imposibil să se obţină o acoperire comercială adecvată.
Art. 12: Întreprinderi de reasigurare care îşi încetează activitatea
(1)Întreprinderile de reasigurare care, până la 10 decembrie 2007, au încetat să subscrie noi contracte de reasigurare şi se limitează la administrarea portofoliului existent în vederea încetării activităţii nu intră sub incidenţa prezentei directive.
(2)Statele membre întocmesc o listă cu întreprinderile de reasigurare în cauză şi o transmit tuturor celorlalte state membre.
Art. 13: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."întreprindere de asigurare" înseamnă o întreprindere de asigurare directă de viaţă sau generală care a primit o autorizaţie în conformitate cu articolul 14;
2."întreprindere de asigurare captivă" înseamnă o întreprindere de asigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de asigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;
3."întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă" înseamnă o întreprindere care ar avea nevoie de autorizaţie ca fiind întreprindere de asigurare în conformitate cu articolul 14, în cazul în care ar avea sediul central în Comunitate;
4."întreprindere de reasigurare" înseamnă o întreprindere care a primit autorizarea în conformitate cu articolul 14 pentru desfăşurarea activităţilor de reasigurare;
5."întreprindere de reasigurare captivă" înseamnă o întreprindere de reasigurare care este deţinută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară şi care are drept scop furnizarea de produse de reasigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparţine sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;
6."întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă" înseamnă o întreprindere care ar trebui să fie autorizată ca fiind întreprindere de reasigurare în conformitate cu articolul 14, în cazul în care ar avea sediul central în Comunitate;
7.«reasigurare» înseamnă una dintre următoarele activităţi:
(a)activitatea care constă în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de asigurare sau de o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau de o altă întreprindere de reasigurare sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă;
(b)[textul din Art. 13, punctul 7., alin. (B) din titlul I, capitolul I, sectiunea 3 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 5. din Directiva 2/27-nov-2024]
(c)dispoziţia de acoperire de către o întreprindere de reasigurare a unei instituţii care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului (*)
(*)Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).
8."stat membru de origine" înseamnă:
(a)pentru asigurarea generală, statul membru în care este situat sediul central al întreprinderii de asigurare care acoperă riscul;
(b)pentru asigurarea de viaţă, statul membru în care se află sediul central al întreprinderii de asigurare care acoperă angajamentul; sau
(c)pentru reasigurare, statul membru în care este situat sediul central al întreprinderii de reasigurare;
9."stat membru gazdă" înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are o sucursală sau în care furnizează servicii; pentru asigurarea de viaţă şi pentru asigurarea generală, statul membru în care se furnizează servicii înseamnă statul membru al angajamentului sau, statul membru în care este situat riscul, atunci când angajamentul sau riscul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru;
10."autoritate de supraveghere" înseamnă autoritatea naţională sau autorităţile naţionale abilitate, în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative, să controleze întreprinderile de asigurare sau de reasigurare;
101.«întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate» înseamnă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, inclusiv o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 29a şi care a fost clasificată ca atare în conformitate cu articolul 29b;
102.«grup mic şi cu un grad redus de complexitate» înseamnă un grup care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 213a şi care a fost clasificat ca atare de supraveghetorul grupului în temeiul alineatului (2) de la articolul respectiv;
103.«auditor statutar» înseamnă un auditor statutar în înţelesul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1);
(*1)Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
104.«firmă de audit» înseamnă o firmă de audit în înţelesul articolului 2 punctul 3 din Directiva 2006/43/CE;
11."sucursală" înseamnă orice agenţie sau sucursală a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care se află pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru de origine;
12."unitate a unei întreprinderi" înseamnă sediul central sau oricare dintre sucursalele sale;
13."statul membru în care este situat riscul" înseamnă oricare dintre următoarele:
(a)statul membru în care se găsesc bunurile, în cazul în care asigurarea se referă fie la clădiri, fie la clădiri şi conţinutul lor, în măsura în care acestea se află sub incidenţa aceleiaşi poliţe de asigurare;
(b)statul membru de înmatriculare, în cazul în care asigurarea se referă la vehicule de orice natură;
(c)statul membru în care deţinătorul poliţei de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract de durată mai mică sau egală cu patru luni, privind riscurile din cursul unei călătorii sau vacanţe, indiferent de clasa de asigurare avută în vedere;
(d)în toate cazurile care nu sunt menţionate în mod explicit la literele (a), (b) sau (c), statul membru în care se află unul dintre elementele următoare:
(i)reşedinţa obişnuită a deţinătorului poliţei de asigurare; sau
(ii)în cazul în care deţinătorul poliţei de asigurare este o persoană juridică, unitatea deţinătorului poliţei de asigurare la care se referă contractul;
14."statul membru al angajamentului" înseamnă statul membru în care se află oricare dintre următoarele elemente:
(a)reşedinţa obişnuită a deţinătorului poliţei de asigurare;
(b)în cazul în care deţinătorul poliţei de asigurare este o persoană juridică, unitatea deţinătorului poliţei de asigurare la care se referă contractul;
15.«întreprindere-mamă» înseamnă o societate-mamă astfel cum este menţionată la articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*2) sau o întreprindere pe care autorităţile de supraveghere o consideră întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;
(*2)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
16.«filială» înseamnă o filială astfel cum este menţionată la articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE, inclusiv filialele acesteia, sau o întreprindere pe care autorităţile de supraveghere o consideră filială în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;
17."legături strânse" înseamnă situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin control sau participaţie sau o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt permanent legate de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control;
18."control" înseamnă relaţia care există între o întreprindere-mamă şi o filială, în sensul articolului 22 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2013/34/UE, sau o relaţie de aceeaşi natură între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere;
19.«tranzacţie intragrup» înseamnă orice tranzacţie prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiaşi grup sau la orice persoană fizică sau juridică care are legături strânse cu întreprinderile din acel grup în vederea îndeplinirii unei obligaţii de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;
20."participaţie" înseamnă deţinerea, directă sau prin control, a cel puţin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;
21."participaţie calificată" înseamnă deţinerea într-o întreprindere, direct sau indirect, a cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau orice altă posibilitate de a exercita o influenţă semnificativă asupra administrării acelei întreprinderi;
22."piaţă reglementată" înseamnă oricare dintre următoarele:
(a)în cazul unei pieţe situate într-un stat membru, o piaţă reglementată conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*3); sau
(*3)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(b)în cazul unei pieţe situate într-o ţară terţă, o piaţă financiară care îndeplineşte următoarele condiţii:
(i)este recunoscută de statul membru de origine al întreprinderii de asigurare şi îndeplineşte cerinţe comparabile cu cerinţele prevăzute în Directiva 2014/65/UE; şi
(ii)instrumentele financiare tranzacţionate pe piaţa respectivă sunt de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionate pe piaţa sau pieţele reglementate ale statului membru de origine;
23."birou naţional" înseamnă un birou naţional al asigurătorilor în înţelesul articolului 1 punctul 3 din Directiva 72/166/CEE;
24."fond naţional de garantare" înseamnă organismul menţionat la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE;
25."întreprindere financiară" înseamnă oricare dintre următoarele entităţi:
(a)o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctele 1, 18 şi 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*4);
(*4)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţ-ele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(b)o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un holding de asigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (f);
(c)o întreprindere de investiţii sau o instituţie financiară în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;
(d)un holding financiar mixt în sensul articolului 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE;
26."vehicul investiţional" înseamnă orice întreprindere, înregistrată sau nu, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare existentă, care preia riscuri transferate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi care îşi finanţează integral expunerea la aceste riscuri prin emisiunea unei creanţe sau prin orice alt mecanism de finanţare, drepturile de rambursare ale furnizorilor respectivei creanţe sau respectivului mecanism de finanţare fiind subordonate obligaţiilor de reasigurare ale unei astfel de întreprinderi;
27."riscuri mari" înseamnă:
(a)riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 şi 12 din anexa I partea A;
(b)riscurile clasificate în clasele 14 şi 15 din anexa I partea A, în cazul în care deţinătorul poliţei de asigurare desfăşoară din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau liberală iar riscul se referă la această activitate;
(c)riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 din anexa I partea A, în măsura în care deţinătorul poliţei de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două din următoarele criterii:
(i)totalul bilanţului: 6 200 000 EUR;
(ii)o cifră de afaceri netă, în înţelesul articolului 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE, de 13 600 000 EUR;
(1)JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(iii)numărul mediu de 250 angajaţi în cursul exerciţiului financiar.
În cazul în care deţinătorul poliţei de asigurare face parte din-r-un grup de întreprinderi pentru care se întocmesc conturi consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, criteriile stabilite la primul paragraf litera (c) se aplică pe baza conturilor consolidate.
Statele membre pot adăuga la categoria menţionată la primul paragraf litera (c) riscurile asigurate de către asociaţiile profesionale, întreprinderile cu capital mixt şi asociaţiile temporare;
28."externalizare" înseamnă un acord în orice formă între o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi un furnizor de servicii, indiferent dacă este o entitate supravegheată sau nu, prin care furnizorul respectiv de servicii efectuează un proces, un serviciu sau o activitate, fie direct, fie prin subcontrac-tare, care altfel ar fi fost realizat(ă) de însăşi întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.
29."funcţie" în cadrul unui sistem de guvernanţă înseamnă capacitatea internă de a efectua sarcini concrete; un sistem de guvernanţă include funcţia de management al riscurilor, funcţia de conformitate, funcţia de audit intern şi funcţia actuarială;
30."risc de subscriere" înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, datorate unor ipoteze inadecvate privind stabilirea preţurilor şi constituirea de rezerve;
31."risc de piaţă" înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare, care rezultă direct sau indirect din fluctuaţii ale nivelului şi volatilităţii preţurilor pe piaţă ale activelor, pasivelor şi instrumentelor financiare;
32."risc de credit" înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare, care rezultă din fluctuaţii ale bonităţii emitenţilor de valori mobiliare, contrapartidelor şi oricăror debitori la care sunt expuse întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, sub forma riscului de contrapartidă, a riscului de dispersie sau a concentrărilor de risc de piaţă;
321.32a.«contraparte centrală calificată» înseamnă o contraparte care fie a fost autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), fie a fost recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv;
(*)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
33."risc operaţional" înseamnă riscul de pierdere aferent unor procese interne inadecvate sau disfuncţionale, personalului sau sistemelor, sau aferent evenimentelor externe;
34."risc de lichiditate" înseamnă riscul ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să nu poată realiza investiţii şi alte active pentru a-şi putea deconta obligaţiile financiare la scadenţa acestora;
35."risc de concentrare" înseamnă toate expunerile la risc care prezintă un potenţial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziţia financiară a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare;
36."tehnici de diminuare a riscurilor" înseamnă toate tehnicile care permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să îşi transfere integral sau parţial riscurile către o terţă parte;
37."efecte ale diversificării" înseamnă reducerea expunerii la risc a întreprinderilor şi grupurilor de asigurare şi de reasigurare în ceea ce priveşte diversificarea activităţii acestora, decurgând din faptul că efectul nefavorabil al unui risc poate fi compensat de un efect mai favorabil al altui risc, în cazul în care riscurile respective nu sunt integral corelate;
38."prognoza distribuţiei probabilităţilor" înseamnă o funcţie matematică ce atribuie unei mulţimi exhaustive de evenimente viitoare reciproc excluzive o probabilitate de realizare;
39."măsurarea riscului" înseamnă o funcţie matematică ce atribuie o valoare monetară unei prognoze date a distribuţiei probabilităţilor şi creşte uniform odată cu nivelul expunerii la risc care stă la baza acelei prognoze a distribuţiei probabilităţilor.
40.«instituţie de evaluare externă a creditului» sau «ECAI» înseamnă o agenţie de rating de credit înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (**) sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit scutite de aplicarea prezentului regulament.
(**)Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).
41.«întreprindere reglementată» înseamnă o entitate reglementată în înţelesul articolului 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE sau o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale în înţelesul articolului 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341;
42.«criptoactiv» înseamnă un criptoactiv în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5);
(*5)Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2023 privind pieţele criptoactivelor şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 1095/2010 şi a Directivelor 2013/36/UE şi (UE) 2019/1937 (JO L 150, 9.6.2023, p. 40).
43.«măsură de proporţionalitate» înseamnă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatul (1b), articolul 45 alineatul (5), articolul 45a alineatul (5), articolul 51 alineatul (6), articolul 51a alineatul (1), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4) sau orice măsură prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive, aplicabilă în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c;
44.«risc legat de durabilitate» înseamnă un eveniment sau o situaţie de mediu, socială sau de guvernanţă care, în cazul în care s-ar produce, ar putea avea un impact negativ efectiv sau potenţial asupra valorii investiţiei sau asupra valorii obligaţiilor;
45.«factori de durabilitate» înseamnă factori de durabilitate în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6);
(*6)Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informaţiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).