Capitolul ix - Sucursale stabilite în cadrul comunităţii şi aparţinând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunităţii - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL IX:Sucursale stabilite în cadrul comunităţii şi aparţinând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunităţii
Art. 162: Principii de autorizare şi condiţii
(1)Statele membre permit accesul la activităţile menţionate la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf oricărei întreprinderi cu sediul central în afara Comunităţii, sub rezerva unei autorizaţii.
(2)Un stat membru poate acorda o autorizaţie în cazul în care întreprinderea îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
a)să fie autorizată să desfăşoare operaţiunile de asigurare, în temeiul legislaţiei interne de care aceasta depinde;
b)să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul statului în care solicită autorizaţia;
c)să se angajeze să stabilească la sediul sucursalei o contabilitate corespunzătoare activităţii pe care o desfăşoară, precum şi să ţină toate documentele referitoare la activitatea sa;
d)să desemneze un mandatar general, care trebuie autorizat de autoritatea de supraveghere;
e)deţine în statul membru în care solicită autorizaţia active egale cu cel puţin jumătate din pragul absolut prevăzut la articolul 129 alineatul (1) litera (d) cu privire la cerinţa de capital minim şi depune o pătrime din acel prag absolut drept garanţie;
f)să se angajeze să acopere cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim în conformitate cu articolele 100 şi 128;
g)comunică numele şi adresa reprezentantului însărcinat cu soluţionarea daunelor desemnat în fiecare dintre statele membre diferite de statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate la clasa 10 din anexa I partea A, cu excepţia răspunderii transportatorului;
h)să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 163;
i)îndeplineşte cerinţele de guvernanţă enunţate în capitolul IV secţiunea 2;
(3)În sensul prezentului capitol, "sucursală" înseamnă orice prezenţă permanentă pe teritoriul unui stat membru a unei întreprinderi menţionate la alineatul (1), care primeşte autorizare în acel stat membru şi desfăşoară o activitate de asigurare.
Art. 163: Planul de afaceri al sucursalei
(1)Planul de afaceri al sucursalei menţionat la articolul 160 alineatul (2) litera (h) conţine următoarele:
a)natura riscurilor sau a angajamentelor pe care întreprinderea îşi propune să le acopere;
b)liniile directoare privind reasigurarea;
c)estimări privind cerinţa viitoare de capital de solvabilitate, stabilită în capitolul VI secţiunea 4, pe baza uni bilanţ previzional, precum şi metoda de calcul utilizată pentru obţinerea acestor estimări;
d)estimări privind viitoarea cerinţă de capital minim, stabilită în capitolul VI secţiunea 5, pe baza uni bilanţ previzional, precum şi metoda de calcul utilizată pentru obţinerea acestor estimări;
e)situaţia fondurilor proprii eligibile şi a fondurilor proprii de bază eligibile ale întreprinderii în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate menţionate în capitolul VI secţiunile 4 şi 5;
f)estimări ale costului pentru înfiinţarea de servicii administrative şi organizarea pentru asigurarea activităţii, a resurselor financiare destinate acoperirii costurilor în cauză şi, în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate în clasa 18 din anexa I partea A, resursele disponibile pentru acordarea de asistenţă;
g)informaţii cu privire la structura sistemului de guvernanţă.
(2)În plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1), planul de afaceri, include următoarele, pentru primele trei exerciţii financiare:
a)un bilanţ previzional;
b)estimări ale resurselor financiare destinate acoperirii rezervelor tehnice, a cerinţei de capital minim şi a cerinţei de capital de solvabilitate;
c)pentru asigurarea generală şi:
(i)estimări ale cheltuielilor de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente şi comisioanele;
(ii)estimări privind primele sau cotizaţiile şi cererile de despăgubire;
d)pentru asigurările de viaţă, un plan care stabileşte estimări detaliate privind veniturile şi cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare şi cedările în reasigurare.
(3)În ceea ce priveşte asigÎnurarea de viaţă, statele membre pot cere întreprinderilor de asigurare depunerea sistematică a unei notificări privind bazele tehnice utilizate la calcularea nivelului primelor şi a rezervelor tehnice, fără ca această cerinţă să reprezinte o condiţie prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare de viaţă să îşi desfăşoare activitatea.
Art. 164: Transferul de portofoliu
(1)În conformitate cu condiţiile prevăzute în legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol să transfere întregile lor portofolii de contracte sau parte a acestora unei întreprinderi cesionare stabilită în acelaşi stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere ale statului membru în cauză sau, după caz, ale statului membru menţionat la articolul 167, certifică faptul că după preluarea transferului întreprinderea cesionară deţine fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf.
(2)În condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul lor şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei întreprinderi de asigurare cu sediul central într-un alt stat membru, în cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în cauză certifică faptul că întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf, în cazul în care este luat în considerare transferul.
(3)În cazul în care în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională, statul membru autorizează sucursalele înfiinţate pe teritoriul său şi reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parţial, portofoliul lor de contracte unei sucursale reglementate de prezentul capitol înfiinţată pe teritoriul altor state membre, se asigură că autorităţile de supraveghere din statul membru al întreprinderii cesionare sau, după caz, autorităţile de supraveghere din statul membru menţionat la articolul 167 certifică următoarele:
a)întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, în cazul în care este luat în considerare transferul;
b)legislaţia statului membru al întreprinderii cesionare permite un astfel de transfer, şi
c)statul membru în cauză a fost de acord cu transferul.
(4)În cazurile menţionate la alineatele (1) - (3), statul membru în care este situată sucursala cedentă autorizează transferul după ce obţine acordul autorităţilor de supraveghere din statul membru al riscului sau în statul membru al angajamentului, în cazul în care acesta diferă de statul membru în este situată sucursala cedentă.
(5)Autorităţile de supraveghere din statul membru consultat transmit avizul sau acordul lor autorităţilor de supraveghere din statul membru de origine al sucursalei cedente în termen de trei luni de la primirea cererii. Absenţa vreunui răspuns de la autorităţile consultate în termenul în cauză se consideră echivalentul unui aviz favorabil sau al unui acord tacit.
(6)Transferul autorizat în conformitate cu prevederile de la alineatele (1)-(5) se publică în conformitate cu legislaţia naţională din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului.
Astfel de transferuri sunt automat opozabile deţinătorilor de poliţe de asigurare, asiguraţilor şi altor persoane care au drepturi şi obligaţii rezultate din contractele transferate.
Art. 165: Rezerve tehnice
Statele membre impun întreprinderilor să constituie rezerve tehnice adecvate pentru a acoperi obligaţiile de asigurare şi de reasigurare asumate pe teritoriul lor, calculate în conformitate cu capitolul VI secţiunea 2. Statele membre impun întreprinderilor evaluarea activelor şi pasivelor în conformitate cu capitolul VI secţiunea 1 şi determinarea fondurilor proprii în conformitate cu capitolul VI secţiunea 3.
Art. 166: Cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim
(1)Fiecare stat membru impune sucursalelor înfiinţate pe teritoriul său o valoare a fondurilor proprii eligibile care constă în elementele menţionate la articolul 98 alineatul (3).
Cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim se calculează în conformitate cu dispoziţiile capitolului VI secţiunile 4 şi 5;
Cu toate acestea, în scopul calculării cerinţei de capital de solvabilitate şi a cerinţei de capital minim, se iau în considerare atât pentru asigurările generale, cât şi pentru asigurările de viaţă, numai operaţiunile desfăşurate de sucursala în cauză.
(2)valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerinţa de capital minim şi pragul absolut al respectivei cerinţe de capital minim se constituie în conformitate cu articolul 98 alineatul (4).
(3)Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă nu poate fi mai mică decât jumătate din pragul absolut prevăzut la articolul 129 alineatul (1) litera (d).
Garanţia depusă în conformitate cu articolul 162 alineatul (2) litera (e) se ia în considerare în constituirea fondurilor proprii de bază eligibile destinate acoperirii cerinţei de capital minim.
(4)Activele care reprezintă contrapartida cerinţei de capital minim trebuie păstrate în statul membru în care se desfăşoară activităţile până la valoarea cerinţei de capital minim, iar surplusul în cadrul Comunităţii.
Art. 167: Avantaje pentru întreprinderile autorizate în mai multe state membre
(1)Orice întreprindere care a solicitat sau a obţinut o autorizaţie de la mai multe state membre poate solicita următoarele avantaje care pot fi acordate numai cumulativ:
a)cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 166 se calculează în raport cu întreaga activitate pe care o desfăşoară în cadrul Comunităţii;
b)garanţia cerută în conformitate cu articolul 162 alineatul (2) litera (e) se depune numai în unul dintre statele membre în cauză;
c)activele care reprezintă cerinţa de capital minim sunt localizate, în conformitate cu articolul 134, în oricare dintre statele membre în care îşi desfăşoară activităţile.
În cazurile menţionate la primul paragraf litera (a), se iau în considerare numai operaţiunile efectuate de toate sucursalele înfiinţate în cadrul Comunităţii în scopul acestui calcul.
(2)Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităţilor de supraveghere ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să declare autoritatea statului membru care în viitor urmează să verifice solvabilitatea întregii activităţi a sucursalelor înfiinţate în cadrul Comunităţii. Întreprinderea trebuie să îşi motiveze alegerea cu privire la autoritatea respectivă.
Garanţia menţionată la articolul 162 alineatul (2) litera (e) se depune în statul membru în cauză.
(3)Avantajele prevăzute la alineatul (1) se pot acorda numai cu acordul autorităţilor de supraveghere ale tuturor statelor membre în care solicitarea se depune.
Aceste avantaje produc efecte de la data la care autoritatea de control aleasă se angajează, faţă de celelalte autorităţi de control, să verifice solvabilitatea sucursalelor stabilite în interiorul Comunităţii pentru ansamblul operaţiunilor lor.
Autoritatea de control selectată obţine de la celelalte state membre informaţiile necesare pentru a verifica solvabilitatea globală a sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.
(4)La iniţiativa unuia sau mai multor state membre în cauză, avantajele acordate în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3) sunt retrase simultan de toate statele membre în cauză.
Art. 168: Informaţii contabile, prudenţiale şi statistice şi întreprinderi în dificultate
În sensul prezentei secţiuni se aplică articolul 34, articolul 139 alineatul (3) şi articolele 140 şi 141.
În scopul aplicării articolelor 137-139 în cazul unei întreprinderi care beneficiază de avantajele prevăzute la articolul 167 alineatele (1), (2) şi (3), autoritatea de supraveghere însărcinată cu verificarea solvabilităţii sucursalelor stabilite în interiorul Comunităţii pentru ansamblul operaţiunilor lor se asimilează autorităţii de supraveghere a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul central al unei întreprinderi stabilite în Comunitate.
Art. 169: Separarea activităţilor de asigurare de viaţă şi de asigurare generală
(1)Sucursalele menţionate în prezenta secţiune nu pot desfăşura simultan activităţi de asigurare de viaţă şi asigurare generală în acelaşi stat membru.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) statele membre pot prevedea că sucursalele avute în vedere în prezenta secţiune, care la datele relevante menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfăşurau ambele activităţi simultan într-un stat membru, pot continua acest lucru cu condiţia ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 74.
(3)Orice stat membru care, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) al doilea paragraf, cere întreprinderilor stabilite pe teritoriul său să înceteze desfăşurarea simultană a activităţilor în care erau angajate la datele relevante menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf trebuie, de asemenea, să impună această cerinţă şi în cazul sucursalelor menţionate în prezenta secţiune, care sunt înfiinţate pe teritoriul său şi desfăşoară simultan ambele activităţi pe teritoriul în cauză.
Statele membre pot prevedea că sucursalele menţionate în prezenta secţiune, ale căror sedii centrale desfăşoară simultan ambele activităţi şi care la datele menţionate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfăşurau pe teritoriul unui stat membru numai activităţile de asigurare de viaţă, îşi pot continua activitatea acolo. În cazul în care întreprinderea doreşte să desfăşoare activitate de asigurare generală pe teritoriul în cauză, aceasta poate desfăşura activitate de asigurare generală numai prin intermediul unei sucursale.
Art. 170: Retragerea autorizaţiei pentru întreprinderi autorizate în mai multe state membre
În cazul retragerii autorizaţiei de către autoritatea menţionată la articolul 167 alineatul (2), respectiva autoritate informează în acest sens autorităţile de supraveghere ale celorlalte state membre în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, iar respectivele autorităţi iau măsurile corespunzătoare.
În cazul în care respectiva decizie de retragere este motivată prin insuficienţa solvabilităţii globale, astfel cum este stabilită de către statele membre care au aprobat solicitarea menţionată la articolul 167, statele membre care şi-au dat acest acord procedează, de asemenea, la retragerea autorizaţiei lor.
Art. 171: Acorduri cu ţări terţe
Prin intermediul acordurilor încheiate în conformitate cu tratatul cu una sau mai multe ţări terţe, Comunitatea poate aproba aplicarea de dispoziţii diferite de cele prevăzute în prezenta secţiune, în scopul garantării că, pe baza condiţiilor de reciprocitate, în statele membre există o protecţie adecvată pentru deţinători de poliţe de asigurare şi asiguraţi.
Art. 172: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de reasigurare
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează criteriile necesare pentru a evalua dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe care se aplică activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în respectiva ţară terţă este echivalent regimului stabilit la titlul I.
(2)În cazul în care criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al ţării terţe respective care se aplică activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent cu regimul stabilit la titlul I din prezenta directivă.
Respectivele acte delegate se revizuiesc în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I şi regimului de supraveghere din ţara terţă.
AEAPO publică şi actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor ţărilor terţe menţionate la primul paragraf.
(3)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de solvabilitate al unei ţări terţe a fost considerat echivalent cu regimul stabilit în prezenta directivă, contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile cu sediul central în ţara terţă respectivă sunt tratate în acelaşi mod ca şi contractele de reasigurare încheiate cu o întreprindere care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă.
(4)Prin derogare de la alineatul (2) şi chiar dacă criteriile specificate în conformitate cu alineatul (1) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat activităţilor de reasigurare ale întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă ţara terţă respectivă a îndeplinit cel puţin următoarele criterii:
a)şi-a asumat faţă de Uniune angajamentul de a adapta şi de a aplica un regim de solvabilitate care să poată fi considerat echivalent în conformitate cu alineatul (2) înainte de sfârşitul perioadei limitate şi de a lua parte la procesul de evaluare a echivalenţei;
b)a elaborat un program de lucru pentru a îndeplini angajamentul menţionat la litera (a);
c)a alocat resurse suficiente pentru a îndeplini angajamentul menţionat la litera (a);
d)are un regim de solvabilitate bazat pe riscuri şi stabileşte cerinţe de solvabilitate cantitative şi calitative, precum şi cerinţe legate de raportarea şi transparenţa în materie de supraveghere;
e)a semnat acorduri scrise de colaborare şi schimb de informaţii confidenţiale, obţinute în timpul supravegherii, cu AEAPO şi cu autorităţile de supraveghere;
f)are un sistem de supraveghere independent; şi
g)a instituit obligaţii privind secretul profesional pentru toate persoanele care acţionează în numele autorităţilor sale de supraveghere, în special privind schimbul de informaţii cu AEAPO şi cu autorităţile de supraveghere.
Orice act delegat privind echivalenţa temporară ţine seama de rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Respectivele acte delegate se revizuiesc periodic, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate întocmite de ţara terţă în cauză, care sunt prezentate Comisiei şi evaluate de aceasta în fiecare an. AEAPO asistă Comisia în ceea ce priveşte evaluarea rapoartelor respective privind progresele înregistrate.
AEAPO publică şi actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor ţărilor terţe menţionate la primul paragraf.
Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu condiţiile stabilite la primul paragraf.
(5)Perioada limitată menţionată la alineatul (4) primul paragraf se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 1 ianuarie 2021.
Perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult un an, atunci când AEAPO şi Comisia au nevoie de acest interval pentru a realiza evaluarea echivalenţei în sensul alineatului (2).
(6)Contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4) beneficiază de acelaşi tratament ca cel stabilit la alineatul (3). Articolul 173 se aplică şi întreprinderilor de reasigurare care îşi au sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4).

Art. 173: Interzicerea constituirii activelor ca garanţii
Statele membre nu menţin şi nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanţii de acoperire a rezervelor pentru prime şi pentru daune în curs, în cazul în care reasiguratorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare cu sediul central într-o ţară terţă al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă în conformitate cu articolul 172.
Art. 174: Principiul şi condiţiile de desfăşurare a activităţii de reasigurare
Niciun stat membru nu aplică întreprinderilor de reasigurare din ţări terţe care acced la activitate sau desfăşoară activitatea de reasigurare pe teritoriul său, dispoziţii care induc un tratament mai favorabil decât cel rezervat întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe propriul teritoriu.
Art. 175: Acorduri cu ţări terţe
(1)Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe ţări terţe privind modalităţile de exercitare a supravegherii suplimentare în ceea ce priveşte:
a)întreprinderile de reasigurare din ţări terţe care desfăşoară o activitate de reasigurare în Comunitate;
b)întreprinderile de reasigurare din Comunitate care desfăşoară o activitate de reasigurare într-o ţară terţă.
(2)Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează în special garantarea, sub rezerva echivalenţei reglementării prudenţiale, a accesului efectiv al întreprinderilor de reasigurare la piaţa fiecărei părţi contractante, precum şi a recunoaşterii mutuale a normelor şi practicilor prudenţiale privind reasigurarea. Respectivele acorduri vizează, de asemenea, să permită:
a)ca autorităţile de supraveghere ale statelor membre să obţină informaţiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central în Comunitate şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţărilor terţe în cauză;
b)ca autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe în cauză să obţină informaţiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor şi care îşi desfăşoară activitatea în Comunitate.
(3)Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) şi (2) din tratat, Comisia, asistată de Comitetul european pentru asigurări şi pensii ocupaţionale, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol şi situaţia ce decurge din aceasta.