Secţiunea 2 - Sistemul de guvernanţă - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 2:Sistemul de guvernanţă
Art. 41: Cerinţe generale de guvernanţă
(1)Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină un sistem de guvernanţă eficace, care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii.
Acest sistem include cel puţin o structură organizatorică transparentă adecvată, cu o alocare clară şi o separare corespunzătoare a responsabilităţilor, precum şi un sistem eficace care să asigure transmiterea informaţiilor. Sistemul include respectarea cerinţelor stabilite la articolele 42-49.
Sistemul de guvernanţă face obiectul unei revizuiri interne periodice. O astfel de revizuire internă include o evaluare a caracterului adecvat al componenţei, eficacităţii şi guvernanţei interne a organului administrativ, de conducere sau de control, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii întreprinderii.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului administrativ, de conducere sau de control, care include stabilirea unor obiective cantitative individuale legate de echilibrul de gen.
EIOPA emite ghiduri privind noţiunea de diversitate, care să fie avute în vedere la selectarea membrilor organului administrativ, de conducere sau de control.
(2)Sistemul de guvernanţă este proporţional cu natura, amploarea şi complexitatea operaţiunilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.
(21)Statele membre prevăd cerinţa ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să desemneze persoane diferite pentru îndeplinirea funcţiilor-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială, funcţia de asigurare a conformităţii şi funcţia de audit intern şi ca fiecare dintre aceste funcţii să fie îndeplinită în mod independent de celelalte funcţii, pentru a se evita conflictele de interese.
În cazul în care o întreprindere a fost clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în temeiul articolului 29b sau atunci când o întreprindere a obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d, persoanele responsabile pentru funcţiile-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială şi funcţia de asigurare a conformităţii pot îndeplini, de asemenea, orice altă funcţie-cheie diferită de cea de audit intern şi orice altă funcţie sau pot fi membri ai organului administrativ, de conducere sau de control, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)potenţialele conflicte de interese sunt gestionate în mod corespunzător;
b)combinarea funcţiilor sau combinarea unei funcţii cu statutul de membru în organul administrativ, de conducere sau de control nu afectează capacitatea persoanei de a-şi îndeplini responsabilităţile.
(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare deţin politici scrise referitoare cel puţin la managementul riscului, la controlul intern, la auditul intern, la remunerare şi, în cazul în care este relevant, la externalizare. Întreprinderile se asigură că respectivele politici sunt puse în aplicare.
Respectivele politici scrise se revizuiesc cel puţin o dată pe an. Ele sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ, de conducere sau de control şi sunt adaptate în funcţie de modificările semnificative ale sistemului sau ale domeniului în cauză. Întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot efectua o revizuire cu o frecvenţă mai redusă, cel puţin o dată la cinci ani, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii respective, că este necesară o revizuire mai frecventă.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea şi regularitatea în desfăşurarea activităţilor lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situaţii neprevăzute. În acest scop, întreprinderile utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale şi, în special, instituie şi gestionează reţele şi sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2).
(*2)Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa operaţională digitală a sectorului financiar şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 şi (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).
(5)Autorităţile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele şi competenţele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a solicita îmbunătăţirea şi consolidarea sistemului de guvernanţă în vederea respectării cerinţelor stabilite la articolele 42-49.
Art. 42: Cerinţe de competenţă şi onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se asigură că toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau deţin alte funcţii-cheie îndeplinesc în orice moment următoarele cerinţe:
a)calificările, cunoştinţele şi experienţa lor profesională sunt adecvate pentru o administrare corectă şi prudentă (competenţă); şi
b)au o bună reputaţie şi un nivel ridicat de integritate (onorabilitate).
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică autorităţii de supraveghere modificările în ceea ce priveşte identitatea persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, odată cu motivele schimbărilor şi cu toate informaţiile necesare pentru a se evalua dacă persoanele nou desemnate la conducerea întreprinderii îndeplinesc cerinţele de competenţă profesională şi de probitate morală.
(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică autorităţii de supraveghere dacă oricare dintre persoanele menţionate la alineatul (1) nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1) sau a fost înlocuită din acest motiv.
(4)În cazul în care o persoană care conduce efectiv întreprinderea sau care deţine alte funcţii-cheie nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1), autorităţile de supraveghere au competenţa de a solicita întreprinderii de asigurare şi de reasigurare să revoce persoana în cauză din funcţia respectivă.
Art. 43: Dovada bunei reputaţii
(1)În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanţi o dovadă a bunei reputaţii şi a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior, sau oricare dintre acestea, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă în ceea ce priveşte resortisanţii altor state membre prezentarea unui extras din "cazierul judiciar" sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin, prin care se atestă îndeplinirea acestor cerinţe.
(2)În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin nu emite documentul menţionat la alineatul (1), acesta poate fi înlocuit printr-o declaraţie sub jurământ sau, în statele membre în care nu există o astfel de declaraţie, printr-o declaraţie solemnă dată de resortisantul străin în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar în statul membru de origine sau de provenienţă al respectivului resortisant.
Autoritatea sau notarul în cauză emite un certificat care atestă autenticitatea declaraţiei sub jurământ sau a declaraţiei solemne.
Declaraţia menţionată la primul paragraf privind inexistenţa unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în faţa unui organism profesional sau comercial competent din statul membru în cauză.
(3)Termenul de prezentare a documentelor şi a certificatelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) nu trebuie să depăşească trei luni de la data emiterii acestora.
(4)Statele membre desemnează autorităţile şi organismele competente să emită documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) şi informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.
Fiecare stat membru informează, de asemenea, celelalte state membre şi Comisia cu privire la autorităţile sau organismele cărora urmează să li se prezinte documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) pentru susţinerea unei cereri de a desfăşura pe teritoriul statului membru în cauză activităţile menţionate la articolul 2.
Art. 44: Managementul riscului
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.
Acest sistem de management al riscurilor este eficace şi bine integrat în structura organizatorică şi în procesele decizionale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, luând în considerare, în mod adecvat, persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau deţin alte funcţii cheie.
(2)Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum şi riscurile care nu sunt incluse, total sau parţial, în calculul acesteia.
Sistemul de management al riscurilor acoperă cel puţin următoarele domenii:
a)subscrierea şi calculul rezervelor;
b)managementul activelor şi pasivelor;
c)strategia de investiţii, în special instrumente derivate şi angajamente similare;
d)managementul riscului de lichiditate şi a riscului de concentrare;
e)managementul riscului operaţional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8);
(*8)Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenţia Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) şi privind certificarea securităţii cibernetice pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).
f)reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.
Strategia privind managementul riscurilor menţionată la articolul 41 alineatul (3) cuprinde strategii referitoare la al doilea paragraf literele (a)-(f) din prezentul alineat.
În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b sau prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, ele întocmesc un plan de lichiditate cu proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire legate de activele şi pasivele acoperite de respectivele prime.
În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, planurile lor de lichiditate ţin seama de utilizarea primei de volatilitate şi evaluează dacă pot apărea constrângeri în materie de lichiditate care nu sunt compatibile cu utilizarea primei de volatilitate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de orizontul pe termen scurt, mediu şi lung atunci când evaluează riscurile legate de durabilitate.
În sensul evaluării menţionate la al cincilea paragraf, autorităţile de supraveghere se asigură că întreprinderile, în cadrul managementului riscului, dispun de strategii, politici, procese şi sisteme pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate pe termen scurt, mediu şi lung.
(21)(2a)În ceea ce priveşte managementul activelor şi pasivelor, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează periodic:
a)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor lor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza extrapolării structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc menţionate la articolul 77a;
b)în cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b:
(i)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculării primei de echilibrare, inclusiv a calculării marjei de credit istorice menţionate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);
(ii)senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;
[textul din Art. 44, alin. (2^1), litera B. din titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 22., alin. (B) din Directiva 2/27-nov-2024]
c)în cazul în care se aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările condiţiilor economice care ar afecta marja corectată în funcţie de risc menţionată la articolul 77d alineatul (3).
Întreprinderile de asigurări şi reasigurări transmit anual evaluările menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) autorităţii de supraveghere, în cadrul informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situaţie pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.
În cazul în care se aplică, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d este luată în considerare în politicile scrise privind managementul riscului menţionate la articolul 41 alineatul (3).
(22)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile şi a unor procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (*9).
(*9)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 («Legea europeană a climei») (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Obiectivele cuantificabile şi procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate şi incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice şi de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informaţii privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă şi în special, includ acţiuni referitoare la modelul de afaceri şi strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care susţin obiectivele, angajamentele şi deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile şi ipotezele incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.
Obiectivele, procesele şi acţiunile pentru a aborda riscurile legate de durabilitate incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor legate de durabilitate ale modelului de afaceri al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3).
(23)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:
a)standardele minime şi metodologiile de referinţă pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate;
b)elementele care trebuie cuprinse în planurile care urmează să fie elaborate în conformitate cu alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol, care includ termene specifice, obiective şi jaloane cuantificabile intermediare, pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg din factorii de durabilitate, precum şi interconexiunile cu cerinţele prevăzute la articolele 45 şi 45a;
c)abordările în materie de supraveghere în ceea ce priveşte planurile, obiectivele cuantificabile şi procesele menţionate la alineatele (2b) şi (2e);
d)elementele planurilor menţionate la alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.
EIOPA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(24)Întreprinderea publică anual obiectivele cuantificabile incluse în planurile menţionate la alineatele (2b) şi (2e).
(25)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligaţia de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare şi de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv şi care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.
(3)În ceea ce priveşte riscul de investiţii, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că respectă dispoziţiile capitolului VI secţiunea 6.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie de management al riscurilor care este structurată în aşa fel încât să faciliteze implementarea sistemului de management al riscurilor.
(41)(4a)Pentru a evita bazarea excesivă pe instituţii de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependenţă automată de evaluări externe.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului alineat, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru verificarea evaluărilor externe ale creditului.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 şi 113, funcţia de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:
a)proiectarea şi implementarea modelului intern;
b)testarea şi validarea modelului intern;
c)documentarea modelului intern şi a oricăror modificări ulterioare ale acestuia;
d)analizarea funcţionării modelului intern şi elaborarea de rapoarte de sinteză cu privire la aceasta;
e)informarea organului administrativ, de conducere sau de control cu privire la funcţionarea modelului intern, sugerând domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri şi ţinând la curent organul respectiv în ceea ce priveşte stadiul eforturilor de ameliorare a punctelor slabe identificate anterior.
Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii
(1)În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii.
Această evaluare cuprinde cel puţin următoarele:
a)necesităţile generale privind solvabilitatea luând în considerare profilul de risc specific, limitele de toleranţă aprobate şi strategia întreprinderii.
b)respectarea în mod continuu a cerinţelor de capital, astfel cum sunt prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5, şi a cerinţelor referitoare la rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secţiunea 2;
c)gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 101 alineatul (3), calculată pe baza formulei standard, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2, sau a modelului său intern parţial sau integral, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.
d)examinarea şi analizarea situaţiei macroeconomice şi a posibilelor evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare;
e)la cererea motivată a autorităţii de supraveghere, examinarea şi analizarea următoarelor aspecte:
(i)elemente macroprudenţiale care pot afecta profilul de risc specific, limitele de toleranţă la risc aprobate, strategia de afaceri, activităţile de subscriere sau deciziile de investiţii, precum şi necesităţile generale privind solvabilitatea ale întreprinderii, menţionate la litera (a);
(ii)activităţile întreprinderii care pot afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare şi care au potenţialul de a se transforma în surse de risc sistemic;
f)capacitatea generală a întreprinderii de a-şi onora obligaţiile financiare faţă de deţinătorii de poliţe şi faţă de alte contrapartide atunci când obligaţiile respective devin scadente, chiar şi în condiţii de criză.
(11)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare includ, cel puţin, următoarele elemente:
a)nivelul ratelor dobânzilor şi al marjelor;
b)nivelul indicilor pieţei financiare;
c)inflaţia;
d)interconectarea cu alţi participanţi din piaţa financiară;
e)schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare şi alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), elementele macroprudenţiale includ, cel puţin, scenarii viitoare nefavorabile plauzibile şi riscuri legate de ciclul de creditare şi încetinirea creşterii economice, de comportamentul gregar în ceea ce priveşte investiţiile sau de concentrările excesive ale expunerilor la nivel sectorial.
(12)Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporţională cu natura riscurilor, precum şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.
(2)În sensul alineatului (1) litera (a), întreprinderea în cauză instituie procese proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii sale, care îi dau posibilitatea să identifice şi să evalueze în mod corespunzător riscurile la care se expune în viitorul apropiat sau îndepărtat şi la care este sau ar putea fi expusă. Întreprinderea demonstrează metodele utilizate în respectiva evaluare.
(21)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c şi 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformităţii cu cerinţele de capital menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând şi, respectiv, neluând în calcul respectivele prime şi măsuri tranzitorii.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, cerinţa de evaluare a mecanismului de introducere treptată menţionat la articolul 77a nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 5 %;
b)în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadenţelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 10 %.
(22)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, evaluarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol indică, în plus, gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza primei de volatilitate.
(3)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (c), atunci când se utilizează un model intern, evaluarea se face împreună cu recali-brarea care transformă valorile interne ale riscurilor în măsura riscului şi calibrarea aferente cerinţei de capital de solvabilitate.
(4)Evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii reprezintă o parte integrantă a strategiei de afaceri şi se ia permanent în considerare pentru deciziile strategice ale întreprinderii.
(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare realizează evaluarea menţionată la alineatul (1) în fiecare an şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot realiza evaluarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)întreprinderea este clasificată drept o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate;
b)întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplineşte toate criteriile următoare:
(i)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă ori persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;
(ii)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
Exonerarea de obligaţia de evaluare anuală nu împiedică întreprinderea să identifice, să măsoare, să gestioneze, să monitorizeze, şi să raporteze riscurile în mod continuu.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare informează autorităţile de supraveghere cu privire la rezultatele fiecărei evaluări interne a riscurilor şi solvabilităţii, în cadrul informaţiilor furnizate în temeiul articolului 35.
(7)Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii nu este utilizată pentru calcularea unei cerinţe de capital. Cerinţa de capital de solvabilitate poate fi doar ajustată în conformitate cu articolele 37, 231-233 şi 238.
(8)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), în cazul în care li se încredinţează un mandat macroprudenţial altor autorităţi decât autorităţilor de supraveghere, statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică organismelor şi autorităţilor naţionale relevante care deţin un mandat macroprudenţial concluziile evaluărilor lor macroprudenţiale ale autoevaluării riscurilor şi a solvabilităţii efectuate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, astfel cum se menţionează la prezentul articol.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere cooperează cu organismele şi autorităţile naţionale care deţin un mandat macroprudenţial pentru a analiza rezultatele şi, după caz, pentru a identifica eventualele elemente macroprudenţiale cu privire la modul în care activitatea întreprinderilor poate afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică întreprinderii în cauză elementele macroprudenţiale şi parametrii de intrare cu relevanţă pentru evaluare.
(9)Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menţionate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.
Autorităţile naţionale de supraveghere notifică anual atât EIOPA, cât şi Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*10), lista întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi lista grupurilor pentru care solicită măsurile macroprudenţiale suplimentare.
(*10)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).
Art. 45a: Analiza pe bază de scenarii de schimbări climatice
(1)În scopul identificării şi al evaluării riscurilor menţionate la articolul 45 alineatul (2), întreprinderea în cauză evaluează, de asemenea, dacă are vreo expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice. Întreprinderea demonstrează gradul de semnificaţie al expunerii sale la riscuri legate de schimbările climatice în evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1).
(2)În cazul în care are o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice, întreprinderea în cauză specifică cel puţin două scenarii de schimbări climatice pe termen lung, care includ următoarele:
a)un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creşterea temperaturii globale rămâne sub două grade Celsius;
b)un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creşterea temperaturii globale este semnificativ mai mare de două grade Celsius.
(3)La intervale regulate, evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1) conţine o analiză a impactului pe care l-ar avea asupra activităţii întreprinderii scenariile de schimbări climatice pe termen lung specificate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol. Intervalele respective sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor legate de schimbările climatice inerente activităţii întreprinderii, dar nu depăşesc trei ani.
(4)Scenariile de schimbări climatice pe termen lung menţionate la alineatul (2) se revizuiesc cel puţin o dată la trei ani şi se actualizează dacă este necesar. Atunci când revizuiesc scenariile de schimbări climatice pe termen lung, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de rezultatele obţinute cu instrumentele şi principiile utilizate în scenariile anterioare de schimbări climatice, pentru a le spori eficacitatea.
(5)Prin derogare de la alineatele (2), (3) şi (4), întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate nu au obligaţia de a specifica scenarii de schimbări climatice, nici de a evalua impactul acestora asupra activităţii întreprinderii.
Art. 46: Control intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de control intern.
Acest sistem include cel puţin proceduri administrative şi contabile, un cadru intern de control, proceduri corespunzătoare de raportare la toate nivelurile întreprinderii şi o funcţie de asigurare a conformităţii.
(2)Funcţia de asigurare a conformităţii include consilierea organului administrativ, de conducere sau de control în ceea ce priveşte actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în temeiul prezentei directive. De asemenea, include o evaluare a impactului pe care ar putea să-l aibă orice schimbări ale mediului juridic asupra operaţiunilor întreprinderii în cauză, precum şi identificarea şi evaluarea riscului de conformitate.
Art. 47: Audit intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie eficace de audit intern.
Funcţia de audit intern include o evaluare a caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemului de control intern şi a altor elemente ale sistemului de guvernanţă.
(2)Funcţia de audit intern este obiectivă şi independentă de funcţiile operaţionale.
(3)Orice constatări şi recomandări ale auditului intern se raportează organului administrativ, de conducere sau de control, care stabileşte acţiunile care urmează a fi întreprinse pentru fiecare dintre constatările şi recomandările auditului intern şi se asigură că acţiunile în cauză sunt întreprinse efectiv.
Art. 48: Funcţia actuarială
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie actuarială eficace şi permanentă pentru:
a)coordonarea calculării rezervelor tehnice;
b)asigurarea adecvării metodologiilor şi a modelelor de bază utilizate, precum şi a ipotezelor folosite la calcularea rezervelor tehnice;
c)evaluarea suficienţei şi calităţii datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice;
d)compararea celor mai bune estimări cu experienţa anterioară;
e)informarea organului administrativ, de conducere sau de control asupra fiabilităţii şi adecvării calculelor privind rezervele tehnice;
f)supervizarea calculării rezervelor tehnice în cazurile prevăzute la articolul 82;
g)exprimarea unei opinii privind politica globală de subscriere;
h)exprimarea unei opinii cu privire la pertinenţa contractelor de reasigurare; şi
i)contribuirea la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor menţionat la articolul 44, în special în ceea ce priveşte modelarea riscurilor care stau la baza calculării cerinţelor de capital prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5, precum şi în ceea ce priveşte evaluarea menţionată la articolul 45.
(2)Funcţia actuarială se realizează de către persoane care deţin cunoştinţe suficiente de matematici actuariale şi financiare, proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii întreprinderii de asigurare sau reasigurare şi care pot să îşi dovedească experienţa relevantă în raport cu standardele profesionale şi cu alte standarde aplicabile.
Art. 49: Externalizarea
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile rămân în continuare responsabile integral pentru respectarea tuturor obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcţii sau orice activităţi de asigurare sau de reasigurare.
(2)Externalizarea unor funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative se realizează în aşa fel încât să nu aibă niciuna dintre următoarele consecinţe:
a)deteriorarea semnificativă a calităţii sistemului de guvernanţă al întreprinderii în cauză;
b)creşterea nejustificată a riscului operaţional;
c)subminarea capacităţii autorităţilor de supraveghere de a monitoriza respectarea de către întreprindere a obligaţiilor care îi revin;
d)împiedicarea furnizării de servicii continue şi satisfăcătoare către deţinătorii de poliţe de asigurare.
(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică în timp util autorităţile de supraveghere înainte de a externaliza funcţii sau activităţi critice sau semnificative, precum şi referitor la orice evoluţii semnificative ulterioare privind funcţiile sau activităţile respective.
Art. 50: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:
a)elementele sistemelor prevăzute la articolul 41, articolul 44, în special domeniile enumerate la articolul 44 alineatul (2), precum şi articolele 46 şi 47, altele decât elementele privind gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
b)funcţiile prevăzute la articolele 44, 46, 47 şi 48, altele decât funcţiile legate de gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.
(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)cerinţele stabilite la articolul 42 şi funcţiile care fac obiectul acestora;
b)condiţiile pentru externalizare, în special către furnizori de servicii din ţări terţe.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1) litera (a), AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la elementele acestei evaluări.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.