Art. 44. - Art. 44: Managementul riscului - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 44: Managementul riscului
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.
Acest sistem de management al riscurilor este eficace şi bine integrat în structura organizatorică şi în procesele decizionale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, luând în considerare, în mod adecvat, persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau deţin alte funcţii cheie.
(2)Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum şi riscurile care nu sunt incluse, total sau parţial, în calculul acesteia.
Sistemul de management al riscurilor acoperă cel puţin următoarele domenii:
a)subscrierea şi calculul rezervelor;
b)managementul activelor şi pasivelor;
c)strategia de investiţii, în special instrumente derivate şi angajamente similare;
d)managementul riscului de lichiditate şi a riscului de concentrare;
e)managementul riscului operaţional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8);
(*8)Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenţia Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) şi privind certificarea securităţii cibernetice pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).
f)reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.
Strategia privind managementul riscurilor menţionată la articolul 41 alineatul (3) cuprinde strategii referitoare la al doilea paragraf literele (a)-(f) din prezentul alineat.
În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b sau prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, ele întocmesc un plan de lichiditate cu proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire legate de activele şi pasivele acoperite de respectivele prime.
În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, planurile lor de lichiditate ţin seama de utilizarea primei de volatilitate şi evaluează dacă pot apărea constrângeri în materie de lichiditate care nu sunt compatibile cu utilizarea primei de volatilitate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de orizontul pe termen scurt, mediu şi lung atunci când evaluează riscurile legate de durabilitate.
În sensul evaluării menţionate la al cincilea paragraf, autorităţile de supraveghere se asigură că întreprinderile, în cadrul managementului riscului, dispun de strategii, politici, procese şi sisteme pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate pe termen scurt, mediu şi lung.
(21)(2a)În ceea ce priveşte managementul activelor şi pasivelor, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează periodic:
a)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor lor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza extrapolării structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc menţionate la articolul 77a;
b)în cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b:
(i)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculării primei de echilibrare, inclusiv a calculării marjei de credit istorice menţionate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);
(ii)senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;
[textul din Art. 44, alin. (2^1), litera B. din titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 22., alin. (B) din Directiva 2/27-nov-2024]
c)în cazul în care se aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările condiţiilor economice care ar afecta marja corectată în funcţie de risc menţionată la articolul 77d alineatul (3).
Întreprinderile de asigurări şi reasigurări transmit anual evaluările menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) autorităţii de supraveghere, în cadrul informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situaţie pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.
În cazul în care se aplică, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d este luată în considerare în politicile scrise privind managementul riscului menţionate la articolul 41 alineatul (3).
(22)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile şi a unor procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (*9).
(*9)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 («Legea europeană a climei») (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Obiectivele cuantificabile şi procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate şi incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice şi de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informaţii privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă şi în special, includ acţiuni referitoare la modelul de afaceri şi strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care susţin obiectivele, angajamentele şi deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile şi ipotezele incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.
Obiectivele, procesele şi acţiunile pentru a aborda riscurile legate de durabilitate incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor legate de durabilitate ale modelului de afaceri al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3).
(23)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:
a)standardele minime şi metodologiile de referinţă pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate;
b)elementele care trebuie cuprinse în planurile care urmează să fie elaborate în conformitate cu alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol, care includ termene specifice, obiective şi jaloane cuantificabile intermediare, pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg din factorii de durabilitate, precum şi interconexiunile cu cerinţele prevăzute la articolele 45 şi 45a;
c)abordările în materie de supraveghere în ceea ce priveşte planurile, obiectivele cuantificabile şi procesele menţionate la alineatele (2b) şi (2e);
d)elementele planurilor menţionate la alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.
EIOPA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(24)Întreprinderea publică anual obiectivele cuantificabile incluse în planurile menţionate la alineatele (2b) şi (2e).
(25)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligaţia de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare şi de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv şi care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.
(3)În ceea ce priveşte riscul de investiţii, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că respectă dispoziţiile capitolului VI secţiunea 6.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie de management al riscurilor care este structurată în aşa fel încât să faciliteze implementarea sistemului de management al riscurilor.
(41)(4a)Pentru a evita bazarea excesivă pe instituţii de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependenţă automată de evaluări externe.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului alineat, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru verificarea evaluărilor externe ale creditului.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(5)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 şi 113, funcţia de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:
a)proiectarea şi implementarea modelului intern;
b)testarea şi validarea modelului intern;
c)documentarea modelului intern şi a oricăror modificări ulterioare ale acestuia;
d)analizarea funcţionării modelului intern şi elaborarea de rapoarte de sinteză cu privire la aceasta;
e)informarea organului administrativ, de conducere sau de control cu privire la funcţionarea modelului intern, sugerând domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri şi ţinând la curent organul respectiv în ceea ce priveşte stadiul eforturilor de ameliorare a punctelor slabe identificate anterior.