Art. 45. - Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii
(1)În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii.
Această evaluare cuprinde cel puţin următoarele:
a)necesităţile generale privind solvabilitatea luând în considerare profilul de risc specific, limitele de toleranţă aprobate şi strategia întreprinderii.
b)respectarea în mod continuu a cerinţelor de capital, astfel cum sunt prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5, şi a cerinţelor referitoare la rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secţiunea 2;
c)gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 101 alineatul (3), calculată pe baza formulei standard, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2, sau a modelului său intern parţial sau integral, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.
d)examinarea şi analizarea situaţiei macroeconomice şi a posibilelor evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare;
e)la cererea motivată a autorităţii de supraveghere, examinarea şi analizarea următoarelor aspecte:
(i)elemente macroprudenţiale care pot afecta profilul de risc specific, limitele de toleranţă la risc aprobate, strategia de afaceri, activităţile de subscriere sau deciziile de investiţii, precum şi necesităţile generale privind solvabilitatea ale întreprinderii, menţionate la litera (a);
(ii)activităţile întreprinderii care pot afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare şi care au potenţialul de a se transforma în surse de risc sistemic;
f)capacitatea generală a întreprinderii de a-şi onora obligaţiile financiare faţă de deţinătorii de poliţe şi faţă de alte contrapartide atunci când obligaţiile respective devin scadente, chiar şi în condiţii de criză.
(11)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare includ, cel puţin, următoarele elemente:
a)nivelul ratelor dobânzilor şi al marjelor;
b)nivelul indicilor pieţei financiare;
c)inflaţia;
d)interconectarea cu alţi participanţi din piaţa financiară;
e)schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare şi alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), elementele macroprudenţiale includ, cel puţin, scenarii viitoare nefavorabile plauzibile şi riscuri legate de ciclul de creditare şi încetinirea creşterii economice, de comportamentul gregar în ceea ce priveşte investiţiile sau de concentrările excesive ale expunerilor la nivel sectorial.
(12)Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporţională cu natura riscurilor, precum şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.
(2)În sensul alineatului (1) litera (a), întreprinderea în cauză instituie procese proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii sale, care îi dau posibilitatea să identifice şi să evalueze în mod corespunzător riscurile la care se expune în viitorul apropiat sau îndepărtat şi la care este sau ar putea fi expusă. Întreprinderea demonstrează metodele utilizate în respectiva evaluare.
(21)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c şi 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformităţii cu cerinţele de capital menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând şi, respectiv, neluând în calcul respectivele prime şi măsuri tranzitorii.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, cerinţa de evaluare a mecanismului de introducere treptată menţionat la articolul 77a nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 5 %;
b)în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadenţelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 10 %.
(22)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, evaluarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol indică, în plus, gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza primei de volatilitate.
(3)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (c), atunci când se utilizează un model intern, evaluarea se face împreună cu recali-brarea care transformă valorile interne ale riscurilor în măsura riscului şi calibrarea aferente cerinţei de capital de solvabilitate.
(4)Evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii reprezintă o parte integrantă a strategiei de afaceri şi se ia permanent în considerare pentru deciziile strategice ale întreprinderii.
(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare realizează evaluarea menţionată la alineatul (1) în fiecare an şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot realiza evaluarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)întreprinderea este clasificată drept o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate;
b)întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplineşte toate criteriile următoare:
(i)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă ori persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;
(ii)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
Exonerarea de obligaţia de evaluare anuală nu împiedică întreprinderea să identifice, să măsoare, să gestioneze, să monitorizeze, şi să raporteze riscurile în mod continuu.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare informează autorităţile de supraveghere cu privire la rezultatele fiecărei evaluări interne a riscurilor şi solvabilităţii, în cadrul informaţiilor furnizate în temeiul articolului 35.
(7)Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii nu este utilizată pentru calcularea unei cerinţe de capital. Cerinţa de capital de solvabilitate poate fi doar ajustată în conformitate cu articolele 37, 231-233 şi 238.
(8)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), în cazul în care li se încredinţează un mandat macroprudenţial altor autorităţi decât autorităţilor de supraveghere, statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică organismelor şi autorităţilor naţionale relevante care deţin un mandat macroprudenţial concluziile evaluărilor lor macroprudenţiale ale autoevaluării riscurilor şi a solvabilităţii efectuate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, astfel cum se menţionează la prezentul articol.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere cooperează cu organismele şi autorităţile naţionale care deţin un mandat macroprudenţial pentru a analiza rezultatele şi, după caz, pentru a identifica eventualele elemente macroprudenţiale cu privire la modul în care activitatea întreprinderilor poate afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică întreprinderii în cauză elementele macroprudenţiale şi parametrii de intrare cu relevanţă pentru evaluare.
(9)Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menţionate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.
Autorităţile naţionale de supraveghere notifică anual atât EIOPA, cât şi Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*10), lista întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi lista grupurilor pentru care solicită măsurile macroprudenţiale suplimentare.
(*10)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).