Capitolul iv - Condiţii care reglementează activitatea - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL IV:Condiţii care reglementează activitatea
Art. 40: Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control
Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare îi revine răspunderea finală privind respectarea de către întreprinderea în cauză a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.
Membrii organelor administrative, de conducere şi de control ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare au întotdeauna o bună reputaţie şi deţin împreună cunoştinţe, aptitudini şi experienţă suficiente pentru a-şi îndeplini atribuţiile.
Membrii organelor administrative, de conducere şi de control trebuie să nu fi fost condamnaţi pentru infracţiuni grave sau repetate legate de spălarea banilor sau de finanţarea terorismului ori pentru alte infracţiuni care ar pune sub semnul întrebării buna lor reputaţie, cel puţin în cei zece ani anteriori anului în care îşi îndeplinesc sau ar urma să îşi îndeplinească atribuţiile în cadrul întreprinderii.

Art. 41: Cerinţe generale de guvernanţă
(1)Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină un sistem de guvernanţă eficace, care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii.
Acest sistem include cel puţin o structură organizatorică transparentă adecvată, cu o alocare clară şi o separare corespunzătoare a responsabilităţilor, precum şi un sistem eficace care să asigure transmiterea informaţiilor. Sistemul include respectarea cerinţelor stabilite la articolele 42-49.
Sistemul de guvernanţă face obiectul unei revizuiri interne periodice. O astfel de revizuire internă include o evaluare a caracterului adecvat al componenţei, eficacităţii şi guvernanţei interne a organului administrativ, de conducere sau de control, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii întreprinderii.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului administrativ, de conducere sau de control, care include stabilirea unor obiective cantitative individuale legate de echilibrul de gen.
EIOPA emite ghiduri privind noţiunea de diversitate, care să fie avute în vedere la selectarea membrilor organului administrativ, de conducere sau de control.

(2)Sistemul de guvernanţă este proporţional cu natura, amploarea şi complexitatea operaţiunilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.
(21)Statele membre prevăd cerinţa ca întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să desemneze persoane diferite pentru îndeplinirea funcţiilor-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială, funcţia de asigurare a conformităţii şi funcţia de audit intern şi ca fiecare dintre aceste funcţii să fie îndeplinită în mod independent de celelalte funcţii, pentru a se evita conflictele de interese.
În cazul în care o întreprindere a fost clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în temeiul articolului 29b sau atunci când o întreprindere a obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d, persoanele responsabile pentru funcţiile-cheie reprezentate de funcţia de management al riscului, funcţia actuarială şi funcţia de asigurare a conformităţii pot îndeplini, de asemenea, orice altă funcţie-cheie diferită de cea de audit intern şi orice altă funcţie sau pot fi membri ai organului administrativ, de conducere sau de control, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)potenţialele conflicte de interese sunt gestionate în mod corespunzător;
b)combinarea funcţiilor sau combinarea unei funcţii cu statutul de membru în organul administrativ, de conducere sau de control nu afectează capacitatea persoanei de a-şi îndeplini responsabilităţile.

(3)Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare deţin politici scrise referitoare cel puţin la managementul riscului, la controlul intern, la auditul intern, la remunerare şi, în cazul în care este relevant, la externalizare. Întreprinderile se asigură că respectivele politici sunt puse în aplicare.
Respectivele politici scrise se revizuiesc cel puţin o dată pe an. Ele sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ, de conducere sau de control şi sunt adaptate în funcţie de modificările semnificative ale sistemului sau ale domeniului în cauză. Întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot efectua o revizuire cu o frecvenţă mai redusă, cel puţin o dată la cinci ani, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii respective, că este necesară o revizuire mai frecventă.

(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea şi regularitatea în desfăşurarea activităţilor lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situaţii neprevăzute. În acest scop, întreprinderile utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale şi, în special, instituie şi gestionează reţele şi sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2).
(*2)Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind rezilienţa operaţională digitală a sectorului financiar şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 şi (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).

(5)Autorităţile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele şi competenţele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanţă al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a solicita îmbunătăţirea şi consolidarea sistemului de guvernanţă în vederea respectării cerinţelor stabilite la articolele 42-49.
Art. 42: Cerinţe de competenţă şi onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare se asigură că toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau deţin alte funcţii-cheie îndeplinesc în orice moment următoarele cerinţe:
a)calificările, cunoştinţele şi experienţa lor profesională sunt adecvate pentru o administrare corectă şi prudentă (competenţă); şi
b)au o bună reputaţie şi un nivel ridicat de integritate (onorabilitate).
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică autorităţii de supraveghere modificările în ceea ce priveşte identitatea persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, odată cu motivele schimbărilor şi cu toate informaţiile necesare pentru a se evalua dacă persoanele nou desemnate la conducerea întreprinderii îndeplinesc cerinţele de competenţă profesională şi de probitate morală.

(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică autorităţii de supraveghere dacă oricare dintre persoanele menţionate la alineatul (1) nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1) sau a fost înlocuită din acest motiv.
(4)În cazul în care o persoană care conduce efectiv întreprinderea sau care deţine alte funcţii-cheie nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1), autorităţile de supraveghere au competenţa de a solicita întreprinderii de asigurare şi de reasigurare să revoce persoana în cauză din funcţia respectivă.

Art. 43: Dovada bunei reputaţii
(1)În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanţi o dovadă a bunei reputaţii şi a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior, sau oricare dintre acestea, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă în ceea ce priveşte resortisanţii altor state membre prezentarea unui extras din "cazierul judiciar" sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin, prin care se atestă îndeplinirea acestor cerinţe.
(2)În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă al resortisantului străin nu emite documentul menţionat la alineatul (1), acesta poate fi înlocuit printr-o declaraţie sub jurământ sau, în statele membre în care nu există o astfel de declaraţie, printr-o declaraţie solemnă dată de resortisantul străin în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar în statul membru de origine sau de provenienţă al respectivului resortisant.
Autoritatea sau notarul în cauză emite un certificat care atestă autenticitatea declaraţiei sub jurământ sau a declaraţiei solemne.
Declaraţia menţionată la primul paragraf privind inexistenţa unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în faţa unui organism profesional sau comercial competent din statul membru în cauză.
(3)Termenul de prezentare a documentelor şi a certificatelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) nu trebuie să depăşească trei luni de la data emiterii acestora.
(4)Statele membre desemnează autorităţile şi organismele competente să emită documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) şi informează de îndată celelalte state membre şi Comisia cu privire la aceasta.
Fiecare stat membru informează, de asemenea, celelalte state membre şi Comisia cu privire la autorităţile sau organismele cărora urmează să li se prezinte documentele menţionate la alineatele (1) şi (2) pentru susţinerea unei cereri de a desfăşura pe teritoriul statului membru în cauză activităţile menţionate la articolul 2.
Art. 44: Managementul riscului
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele şi procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra şi a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum şi interdependenţele acestora.
Acest sistem de management al riscurilor este eficace şi bine integrat în structura organizatorică şi în procesele decizionale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, luând în considerare, în mod adecvat, persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau deţin alte funcţii cheie.
(2)Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum şi riscurile care nu sunt incluse, total sau parţial, în calculul acesteia.
Sistemul de management al riscurilor acoperă cel puţin următoarele domenii:
a)subscrierea şi calculul rezervelor;
b)managementul activelor şi pasivelor;
c)strategia de investiţii, în special instrumente derivate şi angajamente similare;
d)managementul riscului de lichiditate şi a riscului de concentrare;
e)managementul riscului operaţional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8);
(*8)Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenţia Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) şi privind certificarea securităţii cibernetice pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

f)reasigurarea şi alte tehnici de diminuare a riscurilor.
Strategia privind managementul riscurilor menţionată la articolul 41 alineatul (3) cuprinde strategii referitoare la al doilea paragraf literele (a)-(f) din prezentul alineat.
În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b sau prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, ele întocmesc un plan de lichiditate cu proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire legate de activele şi pasivele acoperite de respectivele prime.

În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, planurile lor de lichiditate ţin seama de utilizarea primei de volatilitate şi evaluează dacă pot apărea constrângeri în materie de lichiditate care nu sunt compatibile cu utilizarea primei de volatilitate.
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de orizontul pe termen scurt, mediu şi lung atunci când evaluează riscurile legate de durabilitate.
În sensul evaluării menţionate la al cincilea paragraf, autorităţile de supraveghere se asigură că întreprinderile, în cadrul managementului riscului, dispun de strategii, politici, procese şi sisteme pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate pe termen scurt, mediu şi lung.

(21)(2a)În ceea ce priveşte managementul activelor şi pasivelor, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează periodic:
a)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor lor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza extrapolării structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc menţionate la articolul 77a;
b)în cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b:
(i)senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculării primei de echilibrare, inclusiv a calculării marjei de credit istorice menţionate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);

(ii)senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;
[textul din Art. 44, alin. (2^1), litera B. din titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 22., alin. (B) din Directiva 2/27-nov-2024]
c)în cazul în care se aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările condiţiilor economice care ar afecta marja corectată în funcţie de risc menţionată la articolul 77d alineatul (3).
Întreprinderile de asigurări şi reasigurări transmit anual evaluările menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) autorităţii de supraveghere, în cadrul informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situaţie pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.
În cazul în care se aplică, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d este luată în considerare în politicile scrise privind managementul riscului menţionate la articolul 41 alineatul (3).

(22)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare elaborează şi monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile şi a unor procese pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu şi lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare şi din tendinţele de tranziţie în contextul obiectivelor de reglementare şi actelor juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre în ceea ce priveşte factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (*9).
(*9)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 («Legea europeană a climei») (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
Obiectivele cuantificabile şi procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate şi incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice şi de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informaţii privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă şi în special, includ acţiuni referitoare la modelul de afaceri şi strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile şi ipotezele care susţin obiectivele, angajamentele şi deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile şi ipotezele incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat.
Obiectivele, procesele şi acţiunile pentru a aborda riscurile legate de durabilitate incluse în planurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor legate de durabilitate ale modelului de afaceri al întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3).
(23)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:
a)standardele minime şi metodologiile de referinţă pentru identificarea, măsurarea, gestionarea şi monitorizarea riscurilor legate de durabilitate;
b)elementele care trebuie cuprinse în planurile care urmează să fie elaborate în conformitate cu alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol, care includ termene specifice, obiective şi jaloane cuantificabile intermediare, pentru a monitoriza şi a aborda riscurile financiare care decurg din factorii de durabilitate, precum şi interconexiunile cu cerinţele prevăzute la articolele 45 şi 45a;
c)abordările în materie de supraveghere în ceea ce priveşte planurile, obiectivele cuantificabile şi procesele menţionate la alineatele (2b) şi (2e);
d)elementele planurilor menţionate la alineatele (2b) şi (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.
EIOPA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(24)Întreprinderea publică anual obiectivele cuantificabile incluse în planurile menţionate la alineatele (2b) şi (2e).
(25)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligaţia de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare şi de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv şi care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.

(3)În ceea ce priveşte riscul de investiţii, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează că respectă dispoziţiile capitolului VI secţiunea 6.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie de management al riscurilor care este structurată în aşa fel încât să faciliteze implementarea sistemului de management al riscurilor.
(41)(4a)Pentru a evita bazarea excesivă pe instituţii de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice şi a cerinţei de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări şi reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependenţă automată de evaluări externe.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului alineat, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru verificarea evaluărilor externe ale creditului.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 şi 113, funcţia de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:
a)proiectarea şi implementarea modelului intern;
b)testarea şi validarea modelului intern;
c)documentarea modelului intern şi a oricăror modificări ulterioare ale acestuia;
d)analizarea funcţionării modelului intern şi elaborarea de rapoarte de sinteză cu privire la aceasta;
e)informarea organului administrativ, de conducere sau de control cu privire la funcţionarea modelului intern, sugerând domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri şi ţinând la curent organul respectiv în ceea ce priveşte stadiul eforturilor de ameliorare a punctelor slabe identificate anterior.
Art. 45: Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii
(1)În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii.
Această evaluare cuprinde cel puţin următoarele:
a)necesităţile generale privind solvabilitatea luând în considerare profilul de risc specific, limitele de toleranţă aprobate şi strategia întreprinderii.
b)respectarea în mod continuu a cerinţelor de capital, astfel cum sunt prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5, şi a cerinţelor referitoare la rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secţiunea 2;
c)gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 101 alineatul (3), calculată pe baza formulei standard, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2, sau a modelului său intern parţial sau integral, în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.
d)examinarea şi analizarea situaţiei macroeconomice şi a posibilelor evoluţii la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare;
e)la cererea motivată a autorităţii de supraveghere, examinarea şi analizarea următoarelor aspecte:
(i)elemente macroprudenţiale care pot afecta profilul de risc specific, limitele de toleranţă la risc aprobate, strategia de afaceri, activităţile de subscriere sau deciziile de investiţii, precum şi necesităţile generale privind solvabilitatea ale întreprinderii, menţionate la litera (a);
(ii)activităţile întreprinderii care pot afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare şi care au potenţialul de a se transforma în surse de risc sistemic;
f)capacitatea generală a întreprinderii de a-şi onora obligaţiile financiare faţă de deţinătorii de poliţe şi faţă de alte contrapartide atunci când obligaţiile respective devin scadente, chiar şi în condiţii de criză.

(11)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare includ, cel puţin, următoarele elemente:
a)nivelul ratelor dobânzilor şi al marjelor;
b)nivelul indicilor pieţei financiare;
c)inflaţia;
d)interconectarea cu alţi participanţi din piaţa financiară;
e)schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare şi alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), elementele macroprudenţiale includ, cel puţin, scenarii viitoare nefavorabile plauzibile şi riscuri legate de ciclul de creditare şi încetinirea creşterii economice, de comportamentul gregar în ceea ce priveşte investiţiile sau de concentrările excesive ale expunerilor la nivel sectorial.
(12)Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporţională cu natura riscurilor, precum şi cu amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.

(2)În sensul alineatului (1) litera (a), întreprinderea în cauză instituie procese proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii sale, care îi dau posibilitatea să identifice şi să evalueze în mod corespunzător riscurile la care se expune în viitorul apropiat sau îndepărtat şi la care este sau ar putea fi expusă. Întreprinderea demonstrează metodele utilizate în respectiva evaluare.
(21)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c şi 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformităţii cu cerinţele de capital menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând şi, respectiv, neluând în calcul respectivele prime şi măsuri tranzitorii.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, cerinţa de evaluare a mecanismului de introducere treptată menţionat la articolul 77a nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 5 %;
b)în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadenţelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 10 %.
(22)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menţionată la articolul 77d, evaluarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol indică, în plus, gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza primei de volatilitate.

(3)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (c), atunci când se utilizează un model intern, evaluarea se face împreună cu recali-brarea care transformă valorile interne ale riscurilor în măsura riscului şi calibrarea aferente cerinţei de capital de solvabilitate.
(4)Evaluarea internă a riscurilor şi solvabilităţii reprezintă o parte integrantă a strategiei de afaceri şi se ia permanent în considerare pentru deciziile strategice ale întreprinderii.
(5)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare realizează evaluarea menţionată la alineatul (1) în fiecare an şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot realiza evaluarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la doi ani şi fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepţia cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanţelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)întreprinderea este clasificată drept o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate;
b)întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplineşte toate criteriile următoare:
(i)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă ori persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;
(ii)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
Exonerarea de obligaţia de evaluare anuală nu împiedică întreprinderea să identifice, să măsoare, să gestioneze, să monitorizeze, şi să raporteze riscurile în mod continuu.

(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare informează autorităţile de supraveghere cu privire la rezultatele fiecărei evaluări interne a riscurilor şi solvabilităţii, în cadrul informaţiilor furnizate în temeiul articolului 35.
(7)Evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii nu este utilizată pentru calcularea unei cerinţe de capital. Cerinţa de capital de solvabilitate poate fi doar ajustată în conformitate cu articolele 37, 231-233 şi 238.
(8)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), în cazul în care li se încredinţează un mandat macroprudenţial altor autorităţi decât autorităţilor de supraveghere, statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică organismelor şi autorităţilor naţionale relevante care deţin un mandat macroprudenţial concluziile evaluărilor lor macroprudenţiale ale autoevaluării riscurilor şi a solvabilităţii efectuate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, astfel cum se menţionează la prezentul articol.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere cooperează cu organismele şi autorităţile naţionale care deţin un mandat macroprudenţial pentru a analiza rezultatele şi, după caz, pentru a identifica eventualele elemente macroprudenţiale cu privire la modul în care activitatea întreprinderilor poate afecta evoluţiile la nivel macroeconomic şi la nivelul pieţelor financiare.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere comunică întreprinderii în cauză elementele macroprudenţiale şi parametrii de intrare cu relevanţă pentru evaluare.
(9)Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menţionate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune şi se referă la particularităţile respectivei filiale.
Autorităţile naţionale de supraveghere notifică anual atât EIOPA, cât şi Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*10), lista întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare şi lista grupurilor pentru care solicită măsurile macroprudenţiale suplimentare.
(*10)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

Art. 45a: Analiza pe bază de scenarii de schimbări climatice
(1)În scopul identificării şi al evaluării riscurilor menţionate la articolul 45 alineatul (2), întreprinderea în cauză evaluează, de asemenea, dacă are vreo expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice. Întreprinderea demonstrează gradul de semnificaţie al expunerii sale la riscuri legate de schimbările climatice în evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1).
(2)În cazul în care are o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice, întreprinderea în cauză specifică cel puţin două scenarii de schimbări climatice pe termen lung, care includ următoarele:
a)un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creşterea temperaturii globale rămâne sub două grade Celsius;
b)un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creşterea temperaturii globale este semnificativ mai mare de două grade Celsius.
(3)La intervale regulate, evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1) conţine o analiză a impactului pe care l-ar avea asupra activităţii întreprinderii scenariile de schimbări climatice pe termen lung specificate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol. Intervalele respective sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor legate de schimbările climatice inerente activităţii întreprinderii, dar nu depăşesc trei ani.
(4)Scenariile de schimbări climatice pe termen lung menţionate la alineatul (2) se revizuiesc cel puţin o dată la trei ani şi se actualizează dacă este necesar. Atunci când revizuiesc scenariile de schimbări climatice pe termen lung, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de rezultatele obţinute cu instrumentele şi principiile utilizate în scenariile anterioare de schimbări climatice, pentru a le spori eficacitatea.
(5)Prin derogare de la alineatele (2), (3) şi (4), întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate nu au obligaţia de a specifica scenarii de schimbări climatice, nici de a evalua impactul acestora asupra activităţii întreprinderii.

Art. 46: Control intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dispun de un sistem eficace de control intern.
Acest sistem include cel puţin proceduri administrative şi contabile, un cadru intern de control, proceduri corespunzătoare de raportare la toate nivelurile întreprinderii şi o funcţie de asigurare a conformităţii.
(2)Funcţia de asigurare a conformităţii include consilierea organului administrativ, de conducere sau de control în ceea ce priveşte actele cu putere de lege şi actele administrative adoptate în temeiul prezentei directive. De asemenea, include o evaluare a impactului pe care ar putea să-l aibă orice schimbări ale mediului juridic asupra operaţiunilor întreprinderii în cauză, precum şi identificarea şi evaluarea riscului de conformitate.
Art. 47: Audit intern
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie eficace de audit intern.
Funcţia de audit intern include o evaluare a caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemului de control intern şi a altor elemente ale sistemului de guvernanţă.
(2)Funcţia de audit intern este obiectivă şi independentă de funcţiile operaţionale.
(3)Orice constatări şi recomandări ale auditului intern se raportează organului administrativ, de conducere sau de control, care stabileşte acţiunile care urmează a fi întreprinse pentru fiecare dintre constatările şi recomandările auditului intern şi se asigură că acţiunile în cauză sunt întreprinse efectiv.
Art. 48: Funcţia actuarială
(1)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prevăd o funcţie actuarială eficace şi permanentă pentru:
a)coordonarea calculării rezervelor tehnice;
b)asigurarea adecvării metodologiilor şi a modelelor de bază utilizate, precum şi a ipotezelor folosite la calcularea rezervelor tehnice;
c)evaluarea suficienţei şi calităţii datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice;
d)compararea celor mai bune estimări cu experienţa anterioară;
e)informarea organului administrativ, de conducere sau de control asupra fiabilităţii şi adecvării calculelor privind rezervele tehnice;
f)supervizarea calculării rezervelor tehnice în cazurile prevăzute la articolul 82;
g)exprimarea unei opinii privind politica globală de subscriere;
h)exprimarea unei opinii cu privire la pertinenţa contractelor de reasigurare; şi
i)contribuirea la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor menţionat la articolul 44, în special în ceea ce priveşte modelarea riscurilor care stau la baza calculării cerinţelor de capital prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5, precum şi în ceea ce priveşte evaluarea menţionată la articolul 45.
(2)Funcţia actuarială se realizează de către persoane care deţin cunoştinţe suficiente de matematici actuariale şi financiare, proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii întreprinderii de asigurare sau reasigurare şi care pot să îşi dovedească experienţa relevantă în raport cu standardele profesionale şi cu alte standarde aplicabile.
Art. 49: Externalizarea
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile rămân în continuare responsabile integral pentru respectarea tuturor obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcţii sau orice activităţi de asigurare sau de reasigurare.
(2)Externalizarea unor funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative se realizează în aşa fel încât să nu aibă niciuna dintre următoarele consecinţe:
a)deteriorarea semnificativă a calităţii sistemului de guvernanţă al întreprinderii în cauză;
b)creşterea nejustificată a riscului operaţional;
c)subminarea capacităţii autorităţilor de supraveghere de a monitoriza respectarea de către întreprindere a obligaţiilor care îi revin;
d)împiedicarea furnizării de servicii continue şi satisfăcătoare către deţinătorii de poliţe de asigurare.
(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare notifică în timp util autorităţile de supraveghere înainte de a externaliza funcţii sau activităţi critice sau semnificative, precum şi referitor la orice evoluţii semnificative ulterioare privind funcţiile sau activităţile respective.
Art. 50: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare
(1)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:
a)elementele sistemelor prevăzute la articolul 41, articolul 44, în special domeniile enumerate la articolul 44 alineatul (2), precum şi articolele 46 şi 47, altele decât elementele privind gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;

b)funcţiile prevăzute la articolele 44, 46, 47 şi 48, altele decât funcţiile legate de gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)cerinţele stabilite la articolul 42 şi funcţiile care fac obiectul acestora;
b)condiţiile pentru externalizare, în special către furnizori de servicii din ţări terţe.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1) litera (a), AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la elementele acestei evaluări.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 51: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: conţinut
(1)Ţinând seama de informaţiile necesare în temeiul articolului 35 alineatul (3) şi de principiile enunţate la alineatul (4) de la respectivul articol, statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea şi situaţia lor financiară.
Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară este alcătuit din două secţiuni, identificate în mod clar şi publicate împreună. Prima secţiune cuprinde informaţii destinate în mod specific deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor, iar a doua secţiune cuprinde informaţii destinate profesioniştilor din piaţă.
(11)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor conţine următoarele informaţii:
a)o scurtă descriere a activităţii şi a rezultatelor obţinute de întreprindere;
b)o scurtă descriere a managementul capitalului şi a profilului de risc al întreprinderii, inclusiv în raport cu riscurile legate de durabilitate; şi
c)o declaraţie din care să reiasă dacă întreprinderea publică planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din Directiva 2013/34/UE.
(12)Secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate profesioniştilor din piaţă conţine următoarele informaţii, prezentate fie integral, fie prin trimiteri la informaţii echivalente, atât ca natură, cât şi ca sferă, care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziţii juridice sau de reglementare:
a)o descriere a activităţii şi a rezultatelor obţinute de întreprindere;
b)o descriere a sistemului de guvernanţă;
c)o descriere, separat pentru active, rezerve tehnice şi alte obligaţii, a bazelor şi metodelor folosite la evaluarea acestora;
d)o descriere a managementului capitalului şi a profilului de risc, cuprinzând cel puţin următoarele:
(i)structura şi valoarea fondurilor proprii, precum şi calitatea acestora;
(ii)valoarea cerinţei de capital de solvabilitate şi a cerinţei de capital minim;
(iii)în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare relevante pentru stabilitatea sistemelor financiare din Uniune, informaţii privind senzitivitatea la risc;
(iv)opţiunea prevăzută la articolul 304 care este utilizată pentru calcularea cerinţei de capital de solvabilitate;
(v)informaţii care permit o bună înţelegere a principalelor diferenţe dintre ipotezele care stau la baza formulei standard şi cele care stau la baza modelului intern utilizat de către întreprindere la calcularea cerinţei de capital de solvabilitate;
(vi)valoarea la care se ridică nerespectarea cerinţei de capital minim sau nerespectarea semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate pe parcursul perioadei de raportare, chiar dacă situaţia a fost ulterior remediată, împreună cu o explicaţie privind cauzele şi consecinţele sale, precum şi măsurile de remediere care au fost aplicate;
e)o indicaţie din care să reiasă dacă întreprinderea are o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice în urma evaluării gradului de semnificaţie menţionate la articolul 45a alineatul (1) şi, după caz, dacă aluat anumite măsuri în acest sens;
f)o declaraţie din care să reiasă dacă întreprinderea publică planurile menţionate la articolul 19a sau la articolul 29a din Directiva 2013/34/UE;
g)elementele menţionate la articolul 44 alineatul (2c) litera (d).
(13)În cazul în care se aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (c) şi litera (d) punctele (i) şi (ii) de la prezentul articol conţine şi o descriere a primei de echilibrare şi a portofoliului de obligaţii şi active alocate căruia i se aplică prima de echilibrare, precum şi o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de echilibrare asupra poziţiei financiare a întreprinderii.
Descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (c) şi litera (d) punctele (i) şi (ii) de la prezentul articol conţine şi o declaraţie în care se precizează dacă întreprinderea utilizează sau nu prima de volatilitate menţionată la articolul 77d şi, în caz afirmativ, întreprinderea face publice următoarele informaţii:
a)o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de volatilitate asupra poziţiei financiare a întreprinderii;
b)pentru fiecare monedă sau, după caz, ţară relevantă, prima de volatilitate calculată în conformitate cu articolul 77d şi cele mai bune estimări corespunzătoare pentru obligaţiile de asigurare sau de reasigurare.
(2)Descrierea menţionată la alineatul (1b) litera (d) punctul (i) cuprinde o analiză a schimbărilor semnificative faţă de perioada de raportare anterioară şi o explicaţie a diferenţelor majore în ceea ce priveşte valoarea elementelor respective din situaţiile financiare, precum şi o scurtă descriere a transferabilităţii capitalului.
Informaţiile publicate privind cerinţa de capital de solvabilitate, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1b) litera (d) punctul (ii) de la prezentul articol, indică separat valoarea calculată în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 2 şi 3 şi majorarea de capital de solvabilitate impusă în conformitate cu articolul 37 sau impactul parametrilor specifici pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să îi utilizeze în conformitate cu articolul 110, împreună cu informaţii concise privind justificarea acestora de către autoritatea de supraveghere în cauză.
Informaţiile publicate privind cerinţa de capital de solvabilitate sunt însoţite, dacă este cazul, de o indicaţie privind faptul că valoarea sa finală face încă obiectul unei evaluări de către autorităţile de supraveghere.
(3)Întreprinderile de asigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:
a)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;
b)obligaţiile de asigurare ale întreprinderii de asigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
(4)Întreprinderile de reasigurare captive nu sunt obligate să publice secţiunea destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor şi au doar obligaţia de a include în secţiunea destinată profesioniştilor din piaţă datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56, cu condiţia ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiţii:
a)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de reasigurare captivă sau persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;
b)contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de reasigurare captive nu se referă la asigurări obligatorii de răspundere civilă;
c)împrumuturile existente cu întreprinderea-mamă sau orice întreprindere din cadrul grupului, inclusiv rezervele de numerar la nivel de grup, nu depăşesc 20 % din totalul activelor deţinute de întreprinderea de reasigurare captivă; şi
d)pierderea maximă care rezultă din rezervele tehnice brute poate fi evaluată în mod determinist fără a se utiliza metode stocastice.
(5)Prin derogare de la alineatul (1), întreprinderile de reasigurare pot alege să nu facă publică secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care este destinată deţinătorilor de poliţe şi beneficiarilor.
(6)Prin derogare de la alineatul (1b) de la prezentul articol, întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate pot să facă publice numai datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 56 în secţiunea din raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară care cuprinde informaţii destinate altor profesionişti din piaţă, cu condiţia să prezinte, o dată la trei ani, un raport complet care să conţină toate informaţiile prevăzute la prezentul articol.
(7)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare fac publice şi transmit autorităţii de supraveghere informaţiile menţionate la prezentul articol la intervale de un an sau mai mari, în termen de 18 săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii.
(8)În cadrul raportului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare au obligaţia de a face public impactul utilizării, în scopul calculării rezervelor tehnice prevăzute la articolul 77, a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc determinate fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum se menţionează la articolul 77e alineatul (1) litera (aa), în locul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc.
Cu toate acestea, prin derogare de la primul paragraf, cerinţa de publicare a informaţiilor nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 5 %;
b)în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadenţelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare nu depăşeşte 10 %.
Art. 51a: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţe de audit
(1)În cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, altele decât întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, bilanţul publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) sau bilanţul publicat în cadrul raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară în conformitate cu articolul 256 alineatul (2) litera (b) face obiectul unui audit.
(2)Prin derogare de la articolul 29c, statele membre pot extinde cerinţa prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol la întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, la întreprinderile de asigurare captive şi la întreprinderile de reasigurare captive.
(3)Statele membre pot extinde domeniul de aplicare al cerinţei de audit menţionate la alineatul (1) la alte elemente ale raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară.
(4)Auditul este efectuat de un auditor statutar sau de o firmă de audit, în conformitate cu standardele de auditare aplicabile în temeiul articolului 26 din Directiva 2006/43/CE. Pentru efectuarea misiunii de audit, auditorii statutari şi firmele de audit îndeplinesc atribuţiile auditorilor prevăzute la articolul 72 din prezenta directivă.
(5)În statele membre în care, la 28 ianuarie 2025, actuarii înregistraţi sunt autorizaţi, în temeiul dreptului intern, să auditeze rezervele tehnice, sumele recuperabile din contractele de reasigurare şi elementele conexe, actuarii înregistraţi respectivi pot continua să efectueze astfel de audituri, cu condiţia ca aceştia să acţioneze în conformitate cu standarde obligatorii care să asigure un audit de înaltă calitate şi să acopere cel puţin domeniul practicii de audit, al independenţei şi al controalelor interne ale calităţii la realizarea unor astfel de audituri, şi în conformitate cu atribuţiile menţionate la articolul 72.
(6)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţii de supraveghere, împreună cu raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară, un raport separat întocmit de auditorul statutar sau de firma de audit, care cuprinde şi o descriere a naturii şi a rezultatelor auditului.

Art. 52: Informaţii pentru Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale şi rapoarte întocmite de aceasta
(1)Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre impun autorităţilor de supraveghere să furnizeze anual AEAPO următoarele informaţii:
a)majorarea medie de capital pe întreprindere şi repartizarea majorărilor de capital impuse de autoritatea de supraveghere pe parcursul anului anterior, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate şi prezentate separat pentru:
(i)întreprinderi de asigurare şi de reasigurare;
(ii)întreprinderi de asigurare de viaţă;
(iii)întreprinderi de asigurare generală;
(iv)întreprinderi de asigurare care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală;
(v)întreprinderi de reasigurare;
b)pentru fiecare dintre informaţiile care trebuie publicate stabilite la litera (a) de la prezentul alineat, ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) şi, respectiv, (c);
c)numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări din statul membru în cauză;
d)numărul grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al grupurilor din statul membru în cauză.
e)numărul total de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare, defalcat pe întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate şi altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporţionalitate şi numărul de întreprinderi care utilizează măsuri de proporţionalitate specifice;
f)numărul de grupuri, defalcat pe grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate şi altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporţionalitate şi numărul de grupuri care utilizează măsuri de proporţionalitate specifice.

(2)AEAPO publică anual următoarele informaţii:
a)pentru toate statele membre împreună, repartizarea totală a majorărilor de capital, măsurate ca procent din cerinţa de capital de solvabilitate, pentru fiecare dintre următoarele:
(i)întreprinderi de asigurare şi de reasigurare;
(ii)întreprinderi de asigurare de viaţă;
(iii)întreprinderi de asigurare generală;
(iv)întreprinderi de asigurare care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală;
(v)întreprinderi de reasigurare;
b)pentru fiecare stat membru separat, repartizarea majorărilor de capital, măsurate ca procentaj din cerinţa de capital de solvabilitate, acoperind toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare din statul membru respectiv;
c)pentru fiecare dintre informaţiile care trebuie publicate stabilite la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat, ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) şi, respectiv, (c);
d)pentru toate statele membre luate împreună, numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul total al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active al tuturor întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor;
e)pentru fiecare stat membru luat separat, numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere şi numărul întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligaţia de raportare rubrică cu rubrică menţionată la articolul 35 alineatele (6) şi (7) şi articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerinţe de capital, prime, rezerve tehnice şi active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de prime, rezerve tehnice şi active al întreprinderilor de asigurări şi reasigurări şi al grupurilor din statul membru în cauză.
f)pentru fiecare stat membru, numărul de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare şi numărul de grupuri, defalcat pe întreprinderi sau, respectiv, pe grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate şi altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporţionalitate şi numărul de întreprinderi sau grupuri care utilizează simplificări şi alte măsuri de proporţionalitate specifice.

(3)EIOPA furnizează Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei informaţiile menţionate la alineatul (2), împreună cu un raport care prezintă gradul de convergenţă a practicilor de supraveghere ale autorităţilor de supraveghere din diferitele state membre în ceea ce priveşte utilizarea majorărilor de capital de solvabilitate şi utilizarea măsurilor de proporţionalitate.
(4)EIOPA evaluează efectele aplicării criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (1) pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate, precum şi a criteriilor prevăzute la articolul 213a alineatul (1) pentru identificarea grupurilor mici şi cu un grad redus de complexitate, cel puţin în ceea ce priveşte obiectivele de protecţie a deţinătorilor de poliţe, stabilitate financiară şi condiţii de concurenţă echitabile. EIOPA prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 ianuarie 2030. După caz, raportul ia în considerare posibilitatea de a modifica criteriile respective.

Art. 53: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: principii aplicabile
(1)Autorităţile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să nu prezinte informaţii, atunci când:
a)publicarea acestor informaţii duce la câştigarea de către concurenţii întreprinderii a unor importante avantaje necuvenite;
b)există obligaţii faţă de deţinătorii poliţelor de asigurare sau alte relaţii de contrapartidă care obligă o întreprindere la păstrarea secretului sau a confidenţialităţii.
(2)În cazul în care autoritatea de supraveghere permite nepublicarea unor informaţii, întreprinderile menţionează acest fapt în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară şi explică motivele.
(3)Autorităţile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să utilizeze sau să facă trimiteri la informaţii publicate în temeiul altor dispoziţii legale sau de reglementare, în măsura în care informaţiile publicate sunt echivalente cu informaţiile impuse în temeiul articolului 51 atât ca natură, cât şi ca nivel.
(4)Alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol nu se aplică informaţiilor menţionate la articolul 51 alineatul (1a) litera (b) şi la articolul 51 alineatul (1b) literele (d) şi (e).

Art. 54: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: actualizări şi informaţii suplimentare furnizate în mod voluntar
(1)În cazul unei evoluţii majore care afectează în mod semnificativ pertinenţa informaţiilor publicate în conformitate cu articolele 51 şi 53, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare publică informaţii corespunzătoare cu privire la natura şi efectele respectivei evoluţii majore.
În sensul primului paragraf, cel puţin următoarele se consideră evoluţii majore atunci când:
a)se constată o neconformitate cu cerinţa de capital minim, iar autorităţile de supraveghere fie consideră că întreprinderea nu va fi în măsură să prezinte un plan realist de finanţare pe termen scurt, fie nu primesc planul respectiv în termen de o lună de la data constatării neconformităţii;
b)se constată o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate, iar autorităţile de supraveghere nu primesc un plan realist de redresare în termen de două luni de la data constatării neconformităţii.
În ceea ce priveşte al doilea paragraf litera (a), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de finanţare pe termen scurt considerat iniţial realist, o neconformitate cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de trei luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.
În cazul menţionat la al doilea paragraf litera (b), autorităţile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformităţii, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de redresare considerat iniţial realist, o neconformitate semnificativă cu cerinţa de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de şase luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârşitul perioadei respective, împreună cu o explicaţie privind cauza şi consecinţele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum şi eventualele măsuri de remediere planificate.
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot publica, în mod voluntar, orice informaţii sau explicaţii legate de solvabilitatea şi situaţia financiară proprie a căror prezentare nu este deja impusă în conformitate cu articolele 51 şi 53 şi cu alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 55: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: strategie şi aprobare
(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină sisteme şi structuri corespunzătoare pentru a îndeplini cerinţele stabilite la articolele 51 şi 53, precum şi la articolul 54 alineatul (1), precum şi să aibă o strategie care să asigure faptul că toate informaţiile publicate în conformitate cu articolele 51, 53 şi 54 sunt în permanenţă adecvate.
(2)Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară este supus aprobării organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare şi este publicat doar după obţinerea aprobării respective.
Art. 56: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: acte delegate şi standarde tehnice de reglementare
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la informaţiile care trebuie publicate şi cu privire la termenele aferente publicării anuale a informaţiilor în conformitate cu secţiunea 3.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentei secţiuni, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la proceduri, formate şi machete.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

EIOPA elaborează soluţii informatice pentru procedurile, formatele şi machetele menţionate la al doilea paragraf, inclusiv pentru instrucţiuni.

Art. 57: Achiziţii
(1)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat (denumite în continuare "potenţialul achizitor"), care a decis fie să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie cel puţin egală cu 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să devină filiala sa ("proiect de achiziţie"), să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 59 alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
(2)Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să notifice mai întâi în scris autorităţile de supraveghere din statul membru de origine, indicând mărimea participaţiei pe care intenţionează să o deţină persoana respectivă în urma cesiunii. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autorităţile de supraveghere dacă a decis să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să înceteze să mai fie filiala respectivei persoane. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Art. 58: Termenul de evaluare
(1)Autorităţile de supraveghere transmit potenţialului achizitor, imediat şi, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1), precum şi de la eventuala primire ulterioară a informaţiilor menţionate la alineatul (2), confirmarea de primire în scris.
Autorităţile de supraveghere au la dispoziţie un termen de cel mult ş60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării, precum şi a tuturor documentelor pe care statele membre le solicită în baza listei menţionate la articolul 5 9 alineatul (4) ("termen de evaluare"), pentru a realiza evaluarea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) ("evaluarea").
În momentul transmiterii confirmării de primire, autorităţile de supraveghere comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(2)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile de supraveghere pot, dacă este necesar, să solicite informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informaţii de către autorităţile de supraveghere şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. Întreruperea nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autorităţile de supraveghere în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia autorităţilor competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.
(3)Autorităţile de supraveghere pot prelungi perioada de întrerupere menţionată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)stabilit sau face obiectul unor reglementări în afara Uniunii; sau

b)o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive, al Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*11), al Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE.
(*11)Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(4)În cazul în care autorităţile de supraveghere, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislaţia naţională, la cererea potenţialului achizitor, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii de supraveghere să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potenţialului achizitor.
(5)În cazul în care autorităţile de supraveghere nu se opun proiectului de achiziţie, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată.
(6)Autorităţile de supraveghere pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl pot prelungi, atunci când este necesar.
(7)Statele membre nu pot impune cerinţe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă pentru notificarea autorităţilor de supraveghere şi pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
(8)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o listă exhaustivă a informaţiilor menţionate la articolul 59 alineatul (4) care urmează să fie incluse de potenţialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (2).
Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte prezenta secţiune şi a ţine seama de evoluţiile viitoare, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea criteriilor stabilite la articolul 59 alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul şi al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(9)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile, formularele şi machetele pentru procesul de consultare dintre autorităţile de supraveghere relevante menţionat la articolul 60.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 59: Evaluarea
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 58 alineatul (2), autorităţile de supraveghere evaluează, pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, caracterul adecvat al potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, pe baza tuturor criteriilor următoare:
a)reputaţia potenţialului achizitor;
b)reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va conduce activitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în urma proiectului de achiziţie;
c)soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de proiectul de achiziţie;
d)capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale care îi revin în temeiul prezentei directive şi, după caz, în temeiul altor directive, şi anume Directiva 2002/87/CE, în special cerinţa ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, schimbul eficient de informaţii între autorităţile de supraveghere şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile de supraveghere;
e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că în legătură cu proiectul de achiziţie a fost sau este săvârşită o operaţiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism, în înţelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (1), sau că proiectul de achiziţie ar putea spori un astfel de risc.
(1)JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(2)Autorităţile de supraveghere se pot opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte cota de participaţie care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu permit autorităţilor lor de supraveghere să examineze proiectul de achiziţie în termenii cerinţelor economice ale pieţei.
(4)Statele membre fac publică o listă cu informaţiile necesare pentru a efectua evaluarea şi care trebuie furnizată autorităţilor de supraveghere în momentul notificării menţionate la articolul 5 7 alineatul (1). Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu şi adaptate la natura potenţialului achizitor şi a proiectului de achiziţie. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)Fără a aduce atingere articolului 58 alineatele (1), (2) şi (3), în cazul în care autoritatea de supraveghere este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau de majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi întreprindere de asigurare sau de reasigurare, aceasta din urmă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.
Art. 60: Achiziţiile realizate de întreprinderi financiare reglementate
(1)Autorităţile de supraveghere implicate acţionează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare în înţelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE (denumită în continuare "societate de administrare a OPCVM") autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;

b)întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, a unei societăţi de investiţii sau a unei societăţi de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie; sau
c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o societate de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
(2)Autorităţile de supraveghere îşi furnizează reciproc informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din oficiu, orice informaţie esenţială. Decizia autorităţii de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare vizată de proiectul de achiziţie indică orice opinii sau rezerve formulate de autoritatea de supraveghere responsabilă pentru potenţialul achizitor.
Art. 61: Informarea autorităţilor de supraveghere de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare
Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare anunţă autorităţile de supraveghere din statul său membru de origine, de îndată ce ia la cunoştinţă de aceasta, în legătură cu achiziţiile sau cesiunile de participaţii din capitalul său care duc la creşterea sau scăderea respectivelor participaţii peste sau sub unul din pragurile menţionate la articolele 57 şi 58 alineatele (1) - (7).
De asemenea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare comunică autorităţilor de supraveghere din statul său membru de origine, cel puţin o dată pe an, identitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi cuantumul respectivelor participaţii, astfel cum rezultă acesta, de exemplu, din informaţiile difuzate cu ocazia adunărilor generale anuale ale acţionarilor sau asociaţilor ori din informaţiile comunicate în temeiul obligaţiilor asumate privind societăţile cotate la o bursă de valori.
Art. 62: Participaţii calificate, competenţele autorităţilor de supraveghere
În cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 57 este susceptibilă să aducă atingere administrării corecte şi prudente a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, statele membre impun autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii în capitalul căreia este deţinută, avută în vedere sau majorată o participaţie calificată să ia măsuri adecvate pentru a pune capăt acestei situaţii. Aceste măsuri pot consta, de exemplu, în instrucţiuni obligatorii, în sancţiuni la adresa directorilor sau a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot asociate acţiunilor sau cotelor din capital deţinute de acţionarii sau de asociaţii în cauză.

Se aplică măsuri similare persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligaţia de notificare prealabilă menţionată la articolul 57.
În cazul în care se achiziţionează o participaţie în ciuda faptului că autorităţile de supraveghere şi-au exprimat dezacordul faţă de aceasta, statele membre, independent de alte sancţiuni care pot fi adoptate, dispun adoptarea uneia dintre următoarele măsuri:
1.suspendarea exercitării drepturilor de vot corespunzătoare; sau
2.nulitatea oricăror voturi exprimate sau posibilitatea anulării acestora.
Art. 63: Drepturi de vot
În sensul prezentei secţiuni, se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE, precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.
Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute la punctul 6 din secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Art. 64: Secretul profesional
Statele membre dispun ca toate persoanele care desfăşoară sau care au desfăşurat o activitate în contul autorităţilor de supraveghere, precum şi auditorii şi experţii mandataţi de autorităţile de supraveghere să fie legaţi de obligaţia de secret profesional.
Fără a aduce atingere cazurilor de drept penal, nicio informaţie confidenţială primită de respectivele persoane într-un context profesional nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, cu excepţia prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât întreprinderile de asigurare şi de reasigurare să nu poată fi identificate.
Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a fost declarată falimentară sau în cazul în care a fost dispusă de către un tribunal lichidarea sa silită, informaţiile confidenţiale care nu se referă la terţii implicaţi în tentativele de salvare a întreprinderii pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.
Primul, al doilea şi al treilea paragraf de la prezentul articol nu împiedică autorităţile de supraveghere să publice rezultatele testelor de stres efectuate în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din prezenta directivă sau cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 sau să transmită EIOPA rezultatele testelor de stres în scopul publicării de către EIOPA a rezultatelor testelor de stres efectuate la nivelul Uniunii.

Art. 65: Schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere ale statelor membre
- Articolul 64 nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere ale diverselor state membre. Respectivele informaţii ţin de obligaţia de secret profesional prevăzută la articolul 64.
Art. 65a: Cooperarea cu AEAPO
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere cooperează cu AEAPO în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere furnizează fără întârziere AEAPO toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 66: Acorduri de cooperare cu ţările terţe
Statele membre pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informaţii cu autorităţile de supraveghere ale ţărilor terţe sau cu autorităţile sau organismele din ţările terţe, astfel cum au fost definite la articolul 68 alineatele (1) şi (2), numai în situaţia în care informaţiile care urmează să fie comunicate beneficiază de garanţii ale secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate în prezenta secţiune. Acest schimb de informaţii trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere a autorităţilor sau a organismelor în cauză.
În cazul în care informaţiile care urmează să fie divulgate unei ţări terţe de către un stat membru provin de la un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţii de supraveghere din statul membru respectiv şi, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate şi-a dat acordul.
Art. 67: Utilizarea informaţiilor confidenţiale
Autorităţile de supraveghere care, în temeiul articolelor 64 sau 65, primesc informaţii confidenţiale, nu le pot utiliza decât pentru exercitarea funcţiilor lor şi cu următoarele scopuri:
1.pentru a verifica dacă îndeplinesc condiţiile de acces la activitatea de asigurare sau de reasigurare şi pentru a controla mai uşor condiţiile de desfăşurare a acestei activităţi, în special în ceea ce priveşte rezervele tehnice, cerinţa de capital de solvabilitate, cerinţa de capital minim şi sistemul de guvernanţă;
2.pentru aplicarea sancţiunilor;
3.în cadrul unei acţiuni administrative împotriva unei decizii a autorităţii de supraveghere;
4.în cadrul acţiunilor în justiţie în temeiul prezentei directive.
Art. 67a: Competenţele de investigare ale Parlamentului European
Articolele 64 şi 67 nu aduc atingere competenţelor de investigare conferite Parlamentului European de articolul 226 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

Art. 68: Schimbul de informaţii cu alte autorităţi
(1)Articolele 64 şi 6 7 nu împiedică niciuna dintre următoarele activităţi:
a)schimbul de informaţii între mai multe autorităţi de supraveghere în acelaşi stat membru, în exercitarea funcţiei lor de supraveghere;
b)schimbul de informaţii, în exercitarea funcţiei lor de supraveghere, între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi, organisme sau persoane situate în acelaşi stat membru:
(i)autorităţile investite cu misiunea de supraveghere a instituţiilor de credit şi a altor instituţii financiare, precum şi autorităţile responsabile pentru supravegherea pieţelor financiare;
(ii)organismele care iau parte la procedurile de lichidare şi de faliment ale întreprinderilor de asigurare sau ale întreprinderilor de reasigurare şi în alte proceduri similare;
(iii)persoanele responsabile pentru efectuarea auditului statutar al conturilor întreprinderilor de asigurare, al întreprinderilor de reasigurare şi al altor instituţii financiare;
(iv)autorităţile responsabile cu supravegherea entităţilor obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*) pentru a asigura respectarea directivei menţionate.
(*)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

c)transmiterea, către organismele responsabile pentru administrarea procedurilor obligatorii de lichidare sau a fondurilor de garantare, a informaţiilor necesare pentru îndeplinirea funcţiei lor.
- Articolul 64 primul paragraf şi articolul 67 nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi autorităţile fiscale din acelaşi stat membru, în măsura în care un astfel de schimb este permis de dreptul intern. În cazul în care informaţiile respective provin dintr-un alt stat membru, acestea fac obiectului schimbului numai cu acordul expres al autorităţii de la care acestea provin.
Schimbul de informaţii menţionat la literele (b) şi (c) poate avea loc şi între diferite state membre.
Informaţiile primite de autorităţile, organismele şi persoanele menţionate intră sub incidenţa obligaţiei de secret profesional prevăzută la articolul 64.

(2)Articolele 64-67 nu împiedică statele membre să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi una dintre următoarele autorităţi sau persoane:
a)autorităţile responsabile pentru supravegherea organismelor care iau parte la procedurile de lichidare şi de faliment ale întreprinderilor de asigurare, ale întreprinderilor de reasigurare şi la alte proceduri similare;
b)autorităţile responsabile de supravegherea persoanelor responsabile pentru efectuarea auditului statutar al întreprinderilor de asigurare, al întreprinderilor de reasigurare, al instituţiilor de credit, al întreprinderilor de investiţii şi al altor instituţii financiare;
c)actuarii independenţi ai întreprinderilor de asigurare sau ai întreprinderilor de reasigurare care exercită, în temeiul legii, o funcţie de control asupra acestora, precum şi organismele responsabile pentru supravegherea respectivilor actuari.
Statele membre care aplică primul paragraf impun cel puţin respectarea următoarelor condiţii:
a)informaţiile trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere sau a funcţiei de control prevăzute la primul paragraf;
b)informaţiile primite trebuie să fie supuse obligaţiei privind secretul profesional prevăzute la articolul 64;
c)în cazul în care informaţiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţilor de supraveghere de la care provin şi, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.
Statele membre comunică celorlalte state membre şi Comisiei identitatea autorităţilor, a persoanelor sau a organismelor care pot primi informaţii în temeiul primului şi a celui de-al doilea paragraf.
(3)Articolele 64-6 7 nu împiedică statele membre, în scopul de a consolida stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, să autorizeze schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere şi autorităţile sau organismele responsabile pentru depistarea şi investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăţilor comerciale.
Statele membre care aplică primul paragraf impun cel puţin respectarea următoarelor condiţii:
a)informaţiile trebuie să fie folosite în scopul depistării şi investigării menţionate în primul paragraf;
b)informaţiile primite trebuie să intre sub incidenţa obligaţiei de secret profesional prevăzute la articolul 64;
c)în cazul în care informaţiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităţilor de supraveghere de la care provin şi, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorităţi şi-au dat acordul.
În cazul în care, într-un stat membru, autorităţile sau organismele prevăzute la primul paragraf îşi îndeplinesc misiunea de depistare sau de investigare făcând apel la persoane împuternicite, având în vedere necesitatea unor competenţe speciale, în acest scop şi care nu sunt funcţionari publici, posibilitatea de realizare a schimbului de informaţii prevăzută la primul paragraf poate fi extinsă şi la aceste persoane în condiţiile prevăzute la al doilea paragraf.
În scopul aplicării celui de-al doilea paragraf litera (c), autorităţile sau organismele menţionate la primul paragraf comunică autorităţilor de supraveghere de la care provin informaţiile identitatea şi mandatul precis al persoanelor cărora le vor fi transmise.
(4)Statele membre comunică celorlalte state membre şi Comisiei identitatea autorităţilor, persoanelor sau organismelor care pot primi informaţii în temeiul alineatului (3).
Art. 69: Comunicarea de informaţii administraţiilor centrale responsabile pentru legislaţia financiară
Articolele 64 şi 67 nu împiedică statele membre să autorizeze, în temeiul actelor cu putere de lege, comunicarea anumitor informaţii către alte departamente din administraţiile lor centrale responsabile pentru legislaţia referitoare la supravegherea instituţiilor de credit, a instituţiilor financiare, a serviciilor de investiţii şi a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, precum şi inspectorilor mandataţi de departamentele respective.
O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudenţial. Statele membre prevăd, cu toate acestea, că informaţiile primite în temeiul articolului 65 şi al articolului 68 alineatul (1) şi informaţiile obţinute prin intermediul verificărilor la faţa locului menţionate la articolul 33 pot face obiectul comunicărilor numai cu acordul explicit al autorităţii de supraveghere de la care provin sau al autorităţii de supraveghere a statului membru în care s-a efectuat verificarea la faţa locului.

Art. 70: Transmiterea de informaţii băncilor centrale şi autorităţilor monetare, autorităţilor de supraveghere a sistemelor de plată şi Comitetului european pentru risc sistemic
(1)Fără a aduce atingere articolelor 64-69, o autoritate de supraveghere poate transmite următoarelor organisme şi autorităţi informaţii destinate să contribuie la îndeplinirea atribuţiilor lor:
a)băncilor centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv BCE şi altor organisme cu funcţie similară, în calitatea lor de autorităţi monetare, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor lor statutare, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi asigurarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plată, de compensare şi de decontare a valorilor mobiliare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar;

b)după caz, altor autorităţi publice naţionale responsabile de supravegherea sistemelor de plată; precum şi
c)CERS, dacă informaţiile respective sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin.

(2)În cazul unei situaţii de urgenţă, inclusiv situaţia de urgenţă menţionată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre permit autorităţilor de supraveghere să comunice fără întârziere informaţii băncilor centrale naţionale din cadrul SEBC (inclusiv BCE), atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor statutare ale acestora, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare şi furnizarea lichidităţii aferente, supravegherea sistemelor de plăţi, de compensare şi de decontare a titlurilor de valoare şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar, precum şi CERS, atunci când aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia.
(3)Autorităţile sau organismele respective pot, de asemenea, să comunice autorităţilor de supraveghere informaţiile de care pot avea nevoie în sensul articolului 67. Informaţiile primite în acest context sunt supuse dispoziţiilor privind obligaţia de secret profesional prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 71: Convergenţa practicilor de supraveghere
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au un mandat la nivelul Uniunii Europene.
(2)Statele membre se asigură că, în exercitarea atribuţiilor care le revin, autorităţile de supraveghere ţin seama de convergenţă în ceea ce priveşte instrumentele de supraveghere şi practicile de supraveghere utilizate în aplicarea legilor, reglementărilor şi cerinţelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. În acest scop, statele membre se asigură că:
a)autorităţile de supraveghere participă la activităţile AEAPO;
b)autorităţile de supraveghere depun toate eforturile pentru a respecta ghidurile şi recomandările emise de AEAPO în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi prezintă justificări atunci când nu le respectă;
c)mandatele naţionale care le sunt conferite nu împiedică autorităţile de supraveghere să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin în calitate de membre ale AEAPO sau în temeiul prezentei directive.

(3)[textul din Art. 71, alin. (3) din titlul I, capitolul IV, sectiunea 5 a fost abrogat la 23-mai-2014 de Art. 2, punctul 21., alin. (B) din Directiva 2014/51/UE/16-apr-2014]
Art. 72: Atribuţiile auditorilor
(1)Statele membre prevăd cel puţin că persoanele care sunt autorizate în înţelesul Directivei 2006/43/CE, care desfăşoară în cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare auditarea legală menţionată la articolul 34 sau articolul 35 din Directiva 2013/34/UE sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau orice altă misiune legală, au obligaţia de a semnala de îndată autorităţilor de supraveghere orice fapt sau decizie referitoare la respectiva întreprindere de care au luat cunoştinţă în exerciţiul misiunii lor şi care este de natură să aibă una dintre următoarele consecinţe:
(1)JO L 126, 12.5.1984, p. 20.
a)o încălcare de fond a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative care stabilesc condiţiile de autorizare sau care reglementează, în mod special, desfăşurarea activităţii întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare;
b)împiedicarea funcţionării continue a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;
c)refuzul de a certifica situaţia contabilă sau exprimarea unor rezerve;
d)nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate;
e)nerespectarea cerinţei de capital minim.
Persoanele menţionate la primul paragraf au, de asemenea, obligaţia să semnaleze faptele sau deciziile de care au luat cunoştinţă în cadrul unei misiuni menţionate la primul paragraf, exercitată într-o întreprindere care are o legătură strânsă - ce decurge dintr-o relaţie de control - cu întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia persoanele în cauză îşi exercită respectiva misiune.
(2)Comunicarea, cu bună-credinţă, către autorităţile de supraveghere, de către persoane autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a oricărui aspect sau a oricărei decizii menţionate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a vreunei restricţii de divulgare a informaţiilor impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege sau act administrativ şi nu implică răspunderea persoanei în cauză în nici un fel.