Secţiunea 2 - Norme privind rezervele tehnice - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 2:Norme privind rezervele tehnice
Art. 76: Dispoziţii generale
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare stabilesc rezerve tehnice pentru toate obligaţiile de asigurare şi de reasigurare care le revin faţă de deţinătorii de poliţe sau de beneficiarii unor contracte de asigurare sau de reasigurare.
(2)Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului curent la preţul pieţei pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să-l plătească dacă şi-ar transfera imediat obligaţiile de asigurare şi reasigurare către o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare.
(3)Calculul rezervelor tehnice utilizează în mod coerent informaţiile furnizate de pieţele financiare şi datele general disponibile privind riscurile de subscriere (coerenţa cu piaţa).
(4)Rezervele tehnice se calculează în mod prudent, fiabil şi obiectiv.
(5)În conformitate cu principiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) şi ţinând seama de principiile prevăzute la articolul 75 alineatul (1), rezervele tehnice se calculează în conformitate cu articolele 77-82 şi 86.
Art. 77: Calcularea rezervelor tehnice
(1)Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare şi marja de risc prevăzute la alineatele (2) şi respectiv (3).
(2)Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilităţile, ţinând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.
Calculul celei mai bune estimări se bazează pe informaţii actualizate şi credibile şi pe ipoteze realiste şi se efectuează pe baza unor metode actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi adecvate.
Proiecţia fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ţine seama de toate intrările şi ieşirile de numerar necesare pentru reglarea obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
Cea mai bună estimare se calculează la valoarea sa brută, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi de la vehiculele investiţionale. Aceste sume se calculează separat, în conformitate cu articolul 81.
(3)Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze că valoarea rezervelor tehnice este echivalentă cu suma de care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ar avea nevoie pentru a prelua şi onora obligaţiile de asigurare şi de reasigurare.
(4)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piaţă fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piaţă a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc.
(5)Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări şi a marjei de risc, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerinţa de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă. Ajustarea cerinţei de capital de solvabilitate constă într-un element exponenţial şi variabil în funcţie de timp.
Rata utilizată la determinarea costului mobilizării unei astfel de valori a fondurilor proprii eligibile (rata costului capitalului) este aceeaşi pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare şi se revizuieşte periodic.
Rata costului capitalului utilizată este egală cu rata suplimentară, peste rata dobânzii fără risc, pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să o suporte în cazul în care deţine fonduri proprii eligibile în conformitate cu secţiunea 3 de o valoare egală cu cerinţa de capital de solvabilitate necesar pentru a face faţă obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare pe toată durata lor de viaţă.
(6)Se consideră că rata costului capitalului menţionată la alineatul (5) este egală cu 4,75 % începând cu 30 ianuarie 2027. Comisia efectuează revizuirea periodică menţionată la alineatul (5) al doilea paragraf nu mai devreme de 31 ianuarie 2032.
(7)În cazul în care contractele de asigurare şi de reasigurare includ opţiuni şi garanţii financiare, metodele utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări reflectă în mod corespunzător faptul că valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie generate de contractele respective poate depinde atât de rezultatul estimat al evenimentelor şi evoluţiilor viitoare, cât şi de abaterile potenţiale ale rezultatului real de la rezultatul estimat în anumite scenarii.
(8)În pofida alineatului (7), întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate şi întreprinderile care au obţinut aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pot utiliza o evaluare deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligaţiile de asigurare de viaţă cu opţiuni şi garanţii care nu sunt considerate semnificative.

Art. 77a: Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)La determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, menţionată la articolul 77 alineatul (2), se utilizează informaţii derivate din instrumentele financiare relevante şi se asigură concordanţa cu acestea. La determinarea respectivă se ţine cont de instrumente financiare relevante cu scadenţe în cazul cărora pieţele sunt diversificate, lichide şi transparente. În cazul scadenţelor care depăşesc primul punct de netezire, rata relevantă a dobânzilor fără risc se extrapolează în conformitate cu al treilea paragraf. Primul punct de netezire pentru o monedă este cea mai îndepărtată scadenţă pentru care sunt îndeplinite condiţiile următoare:
a)pieţele instrumentelor financiare cu scadenţa respectivă sunt diversificate, lichide şi transparente;
b)ponderea obligaţiunilor rămase de rambursat cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor rămase de rambursat exprimate în moneda respectivă este suficient de ridicată.
- Partea extrapolată a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe ratele forward care converg lin dinspre rata forward aplicabilă la primul punct de netezire către o ultimă rată forward (UFR).
Rata forward extrapolată este egală cu media ponderată a unei rate forward lichide şi a UFR. Rata forward lichidă se bazează pe una sau pe un set de rate forward în raport cu cele mai îndepărtate scadenţe pentru care valoarea instrumentului financiar relevant poate fi determinată pe o piaţă diversificată, lichidă şi transparentă. Pentru scadenţe de cel puţin 40 de ani după primul punct de netezire, ponderea UFR este de cel puţin 77,5 %.
Partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumente financiare, altele decât obligaţiuni, iar pieţele instrumentelor financiare respective sunt diversificate, lichide şi transparente.
(2)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea lor de supraveghere, să aplice mecanismul de introducere treptată prevăzut la al doilea paragraf.
Mecanismul de introducere treptată menţionat la primul paragraf constă în următoarele:
a)la 30 ianuarie 2027, parametrii care determină viteza convergenţei ratelor forward către ultima rată forward a extrapolării se stabilesc astfel încât structura temporală a ratei dobânzilor fără risc să fie suficient de similară cu structura temporală a ratei dobânzilor fără risc din data respectivă stabilită în conformitate cu regulile privind extrapolarea aplicabile la 29 ianuarie 2027;
b)parametrii care determină viteza de convergenţă a ratelor forward către ultima rata forward a extrapolării se reduc liniar la începutul fiecărui an calendaristic, astfel încât parametrii finali ai extrapolării să se aplice de la 1 ianuarie 2032.
Mecanismul de introducere treptată menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică fără a se afecta determinarea diversificării, a lichidităţii şi a transparenţei pieţelor financiare şi nici primul punct de netezire menţionat la alineatul (1).
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat fac publice, în secţiunea din raportul lor privind solvabilitatea şi situaţia financiară care constă în informaţii destinate profesioniştilor din piaţă, menţionate la articolul 51 alineatul (1b):
(a)faptul că aplică mecanismul de introducere treptată pentru extrapolare; şi
(b)cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată asupra poziţiei lor financiare.
(3)În pofida alineatului (1), la 28 ianuarie 2025, primul punct de netezire pentru euro este la o scadenţă de 20 de ani.

Art. 77b: Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)Întreprinderile de asigurare şi reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligaţii de asigurare şi reasigurare de viaţă, inclusiv pentru anuităţile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)întreprinderea de asigurare sau reasigurare alocă un portofoliu de active alcătuit din obligaţiuni şi alte active cu caracteristici similare în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare şi menţine alocarea respectivă pe toată durata ciclului de viaţă al obligaţiilor, cu excepţia scopului de a menţine echivalenţa fluxurilor de trezorerie estimate aferente activelor şi pasivelor în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări substanţiale;
b)portofoliul de obligaţii de asigurare sau reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare şi portofoliul de active alocat sunt identificate, organizate şi gestionate separat de alte activităţi ale întreprinderii, iar portofoliul de active alocat nu poate fi folosit pentru a acoperi pierderile generate de alte activităţi ale întreprinderii;
c)fluxurile de trezorerie estimate ale portofoliului de active alocat sunt echivalente fiecărui flux de trezorerie estimat al portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în aceeaşi monedă, iar neconcordanţele nu generează riscuri semnificative cu privire la riscurile inerente activităţii de asigurare sau de reasigurare căreia i se aplică prima de echilibrare;
d)contractele care se află la baza portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu generează plăţi viitoare de prime;
e)singurele riscuri de subscriere asociate portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare sunt riscul de longevitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire şi riscul de mortalitate;
f)în cazul în care riscul de subscriere asociat portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare include riscul de mortalitate, cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare sau reasigurare creşte cu cel mult 5 % în cazul unei creşteri a riscului de mortalitate calibrat în conformitate cu articolul 101 alineatele (2)-(5);
g)contractele care se află la baza portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare fie nu prevăd nicio opţiune pentru titularul poliţei, fie prevăd doar o opţiune de răscumpărare în cazul căreia valoarea de răscumpărare nu depăşeşte valoarea activelor, evaluate în conformitate cu articolul 75, care acoperă obligaţiile de asigurare sau reasigurare în momentul exercitării opţiunii de răscumpărare;
h)fluxurile de trezorerie ale portofoliului de active alocat sunt fixe şi nu pot fi modificate de emitenţii activelor şi nici de terţi;
i)obligaţiile de asigurare sau reasigurare asociate unui contract de asigurare sau reasigurare nu sunt împărţite în mai multe părţi la alcătuirea portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare în sensul prezentului alineat.
În pofida dispoziţiilor de la primul paragraf litera (h), întreprinderile de asigurare sau reasigurare pot folosi active cu fluxuri de trezorerie fixe, cu excepţia cazului în care depind de inflaţie, cu condiţia ca activele în cauză să fie echivalente fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare care depind de inflaţie.
În cazul în care emitenţii sau terţii au dreptul să modifice fluxurile de trezorerie ale unui activ astfel încât investitorul să beneficieze de o compensaţie suficientă care să îi permită să obţină aceleaşi fluxuri de trezorerie reinvestind în active cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară, dreptul de a modifica fluxurile de trezorerie nu împiedică activul respectiv să fie admis în portofoliul alocat în conformitate cu primul paragraf litera (h).
În sensul primului paragraf litera (i), un contract de asigurare de viaţă de grup este considerat a fi un singur contract.

(2)Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere şi ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condiţiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condiţiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condiţiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligaţiilor sale de asigurare sau reasigurare şi nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni.
(3)Prima de echilibrare nu se aplică obligaţiilor de asigurare sau reasigurare în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc folosită pentru a calcula cea mai bună estimare a obligaţiilor în cauză include o primă de volatilitate în conformitate cu articolul 77d sau măsuri tranzitorii privind ratele dobânzilor fără risc în conformitate cu articolul 308c.
Art. 77c: Calculul primei de echilibrare
(1)Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menţionată la articolul 77b se calculează în conformitate cu următoarele principii:
a)prima de echilibrare trebuie să fie egală cu diferenţa dintre următoarele elemente:
(i)rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea în conformitate cu articolul 75 a portofoliului de active alocat;
(ii)rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare atunci când se ţine cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;
b)prima de echilibrare trebuie să nu includă marja de credit istorică care reflectă riscurile reţinute de întreprinderea de asigurare sau reasigurare;
c)fără a aduce atingere literei (a), marja de credit istorică trebuie să se majoreze atunci când este necesar pentru a se asigura faptul că prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului clasificată ca inferioară nu depăşeşte primele de echilibrare aplicate activelor cu o calitate a creditului clasificată ca superioară, care au aceeaşi durată şi sunt încadrate în aceeaşi clasă de active;
d)utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calculul primei de echilibrare trebuie să fie în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:
a)egală cu suma următoarelor elemente:
(i)marja de credit care corespunde probabilităţii de neîncasare a creanţelor aferente activelor;
(ii)marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării ratingului activelor;
b)în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 30 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare;
c)în cazul altor active decât expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puţin 35 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă de active, astfel cum s-a observat pe pieţele financiare.
Probabilitatea de neîncasare a creanţelor menţionată la primul paragraf litera (a) punctul (i) se bazează pe statisticile pe termen lung privind neîncasarea creanţelor care sunt pertinente pentru activul în cauză în ceea ce priveşte durata, calitatea creditului şi clasa de active în care se încadrează.
În cazul în care nu se poate obţine o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor menţionate la al doilea paragraf, marja de credit istorică este egală cu partea din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc, menţionată la literele (b) şi (c).
Art. 77d: Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc
(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate aplica prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile de supraveghere în cazul în care sunt îndeplinite cel puţin condiţiile următoare:
a)prima de volatilitate pentru o anumită monedă se aplică la calcularea celei mai bune estimări a tuturor obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare ale întreprinderii care sunt exprimate în moneda respectivă, în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calcularea celei mai bune estimări a obligaţiilor respective nu include o primă de echilibrare, astfel cum este menţionată la articolul 77b;
b)întreprinderea demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că a instituit procese adecvate pentru calcularea primei de volatilitate în temeiul alineatelor (3) şi (4) de la prezentul articol.
(11)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care au aplicat o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) înainte de 29 ianuarie 2026 pot continua, fără aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere, să aplice o primă de volatilitate cu condiţia să respecte condiţiile pentru aprobare prealabilă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol începând cu 30 ianuarie 2027.
(12)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să înceteze să aplice o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2) în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplineşte condiţiile pentru aprobare prealabilă prevăzute în dreptul intern în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Atunci când o întreprindere restabileşte conformitatea cu condiţiile respective, întreprinderea respectivă poate solicita aprobarea prealabilă din partea autorităţilor de supraveghere pentru a aplica o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.
(13)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea de supraveghere, să aplice o ajustare specifică întreprinderii marjei corectate în funcţie de risc a monedei menţionate la alineatul (3), în cazul în care:
a)marja corectată în funcţie de risc a depăşit marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii în cursul celor patru perioade de raportare trimestriale anterioare datei de raportare; şi
b)informaţiile care sunt inerente activelor relevante ale întreprinderii şi care sunt raportate de întreprindere în conformitate cu articolul 35 alineatele (1)-(4) sunt de o calitate suficientă pentru a permite un calcul corect şi fiabil al ajustării respective.
Ajustarea corespunde celei mai mici valori dintre 105 % şi raportul dintre marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii şi marja corectată în funcţie de risc calculată pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă. Marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pe baza portofoliului de referinţă pentru moneda relevantă, dar utilizând date specifice întreprinderii privind ponderile şi durata medie a subclaselor relevante din cadrul portofoliului de investiţii în instrumente de datorie al întreprinderii pentru moneda relevantă.
În cazul în care se aplică ajustarea, prima de volatilitate nu se majorează cu macroprima de volatilitate menţionată la alineatul (4).
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare încetează imediat aplicarea ajustării atunci când aceasta majorează marja corectată în funcţie de risc a monedei menţionată la alineatul (3) timp de două perioade de raportare trimestriale consecutive.

(2)Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care ar putea fi obţinută dintr-un portofoliu de referinţă de investiţii în instrumente de datorie pentru moneda în cauză şi ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.
Portofoliul de referinţă de investiţii în instrumente de datorie aferent unei monede este reprezentativ pentru activele exprimate în moneda în cauză şi în care investesc întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

(3)Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc pentru o monedă se calculează după cum urmează:
VAcu= 85 % CSSRcu RCScu
unde:
a)VAcu este prima de volatilitate aferentă unei monede cu;
b)CSSRcu este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda cu;
c)RCScu este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda cu.
VAcu se aplică ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. În cazul în care partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ţine cont de informaţiile din instrumentele de datorie, altele decât obligaţiuni, în temeiul articolului 77a alineatul (1), VAcu se aplică, de asemenea, ratelor dobânzilor fără risc derivate din instrumentele financiare respective. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe respectivele rate ajustate ale dobânzilor fără risc.
CSSRcu nu are o valoare negativă sau mai mare decât unu. Raportul prezintă valori mai mici decât unu atunci când senzitivitatea activelor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare într-o monedă la variaţiile marjelor de credit este mai mică decât senzitivitatea rezervelor tehnice ale respectivei întreprinderi în moneda respectivă la variaţiile ratelor dobânzii.
RCScu reprezintă diferenţa dintre marja menţionată la alineatul (2) şi partea din marja respectivă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a unui risc de credit neaşteptat sau a unui alt risc aferent activelor.
- Partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neaşteptat sau a oricărui alt risc se calculează ca procent din marje. Acest procent scade pe măsură ce marjele cresc şi se disting cel puţin următoarele trei cazuri:
(a)cazul în care marjele nu depăşesc media lor pe termen lung;
(b)cazul în care marjele depăşesc media lor pe termen lung, dar nu depăşesc dublul mediei lor pe termen lung;
(c)cazul în care marjele depăşesc dublul mediei lor pe termen lung.
Corecţia în funcţie de risc nu depăşeşte niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.
Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care îşi au sediul central într-un stat membru cu o monedă raportată la euro care respectă criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului «risc valutar», astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p), atunci când calculează prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru moneda raportată şi prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru euro, sunt autorizate să calculeze un singur CSSRcu atât pentru moneda lor locală, cât şi pentru euro, luând în considerare în comun activele şi obligaţiile exprimate în euro şi în moneda lor locală.

(4)Fără a aduce atingere alineatului (1c), prima de volatilitate pentru euro se majorează cu o macroprimă de volatilitate. Macroprima de volatilitate se calculează după cum urmează:
VAEuro,macro= 85 % CSSREuro max(RCSco-1, RCSEuro;0) co
unde:
a)VAEuro,macro este macroprima de volatilitate pentru o ţară co;
b)CSSREuro este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro;
c)RCSco este marja corectată în funcţie de risc pentru ţara co;
d)RCSEuro este marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro;
e)co este factorul de ajustare de ţară pentru ţara co.
CSSREuro se calculează ca raport de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).
RCSco se calculează în acelaşi mod ca marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3), însă pe baza unui portofoliu de referinţă care este reprezentativ pentru activele în care investesc întreprinderile de asigurare şi de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare aferente produselor vândute pe piaţa de asigurări din ţara în cauză şi exprimate în euro.
RCSEuro se calculează ca marja corectată în funcţie de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).
Factorul de ajustare de ţară menţionat la primul paragraf litera (e) se calculează după cum urmează:
co= max(min (((RCSco*-0,6 %)/0,3 %);1);0)
Unde RCSco* este marja corectată în funcţie de risc pentru ţara co, astfel cum se menţionează la litera (c) de la primul paragraf, înmulţită cu procentajul investiţiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deţinute de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare autorizate în ţara co.
(41)Pentru a calcula marja subiacentă primei de volatilitate, pentru fiecare monedă şi pentru fiecare ţară, marja menţionată la alineatele (2) şi (4) este suma ponderată dintre marja medie de monedă pentru obligaţiunile de stat şi marja medie de monedă pentru obligaţiuni, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările. În scopul acestui calcul, ponderile sunt raportul dintre valoarea obligaţiunilor de stat incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv şi, respectiv, raportul dintre valoarea obligaţiunilor, altele decât obligaţiunile de stat, împrumuturile şi securitizările incluse în portofoliul de referinţă al activelor pentru moneda sau ţara respectivă şi valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referinţă respectiv.

(5)Prima de volatilitate nu se aplică obligaţiilor de asigurare în cazul în care structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calculul celei mai bune estimări a obligaţiilor respective i s-a aplicat o primă de echilibrare în conformitate cu articolul 77b.
(6)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 101, cerinţa de capital de solvabilitate nu acoperă riscul de pierdere a fondurilor proprii de bază în urma modificării primei de volatilitate.
Art. 77e: Informaţii tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale
(1)AEAPO stabileşte şi publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informaţii tehnice cel puţin o dată pe trimestru:
a)o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc pentru calculul celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), fără aplicarea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate;
a1)în scopul publicării informaţiilor în temeiul articolului 51 alineatul (8), o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, fără primă de echilibrare sau primă de volatilitate, determinată fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum este prevăzut la articolul 77a alineatul (2);
a2)setul de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligaţiile de asigurare de viaţă în temeiul articolului 77 alineatul (8);

b)pentru fiecare durată, calitate a creditului şi clasă de active relevante, o marjă de credit istorică pentru calculul primei de echilibrare menţionate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);
c)pentru fiecare monedă relevantă şi, respectiv, pentru fiecare piaţă de asigurări naţională relevantă, o marjă corectată în funcţie de risc, astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatele (3) şi, respectiv, (4);
d)pentru fiecare stat membru relevant, procentajul investiţiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deţinute de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare autorizate în ţară, astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatul (4).

(11)Pentru fiecare monedă relevantă şi pentru fiecare scadenţă la care pieţele instrumentelor financiare sau ale obligaţiunilor relevante cu scadenţa respectivă sunt diversificate, lichide şi transparente, EIOPA stabileşte şi publică, cel puţin o dată pe an, procentajul obligaţiunilor cu scadenţa respectivă sau o scadenţă mai îndepărtată din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă, astfel cum se menţionează la articolul 77a alineatul (1).

(2)Pentru a asigura condiţii uniforme de calculare a rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să prevadă, pentru fiecare monedă relevantă, informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi primul punct de netezire în temeiul articolului 77a alineatul (1). Pentru respectivele acte de punere în aplicare se pot utiliza informaţiile publicate de EIOPA în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 301 alineatul (2).
Din motive imperative de urgenţă legate de disponibilitatea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 301 alineatul (3).
(3)În cazul în care informaţiile tehnice menţionate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare şi reasigurare utilizează aceste informaţii tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77c şi al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77d.
În ceea ce priveşte monedele pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) nu este prevăzută în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc nu i se aplică nicio primă de volatilitate pentru calcularea celei mai bune estimări. În ceea ce priveşte statele membre a căror monedă este euro şi pentru care marja corectată în funcţie de risc menţionată la alineatul (1) litera (c) şi procentajul menţionat la alineatul (1) litera (d) nu sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), la prima de volatilitate nu se adaugă nicio macroprimă de volatilitate.

(4)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, un prim punct de netezire pentru o monedă, prevăzut într-un act de punere în aplicare, nu se modifică, cu excepţia cazului în care o evaluare a procentajelor obligaţiunilor cu o scadenţă mai îndepărtată sau egală cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor exprimate în moneda respectivă indică un prim punct de netezire diferit în temeiul articolului 77a alineatul (1) şi procentajul stabilit în actele delegate menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi.

Art. 77f: Analiza măsurilor referitoare la garanţiile pe termen lung şi a măsurilor referitoare la «riscul aferent devalorizării acţiunilor»
(1)Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.
În această perioadă, autorităţile de supraveghere pun în fiecare an la dispoziţia AEAPO următoarele informaţii:
a)disponibilitatea pe pieţele naţionale respective a garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare şi atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung;
b)numărul întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care aplică prima de echilibrare, prima de volatilitate, extinderea perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4), submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d;
c)impactul pe care îl au asupra poziţiei financiare a întreprinderilor de asigurare şi reasigurare prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni, submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d, la nivel naţional şi, în mod anonim, pentru fiecare întreprindere;
d)efectul pe care îl au prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni şi submodulul «risc aferent devalorizării acţiunilor» în funcţie de durată asupra practicilor investiţionale ale întreprinderilor de asigurare şi reasigurare şi dacă aceste măsuri determină reducerea nemotivată a cerinţelor de capital;
e)efectul produs de o eventuală extindere a perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4) asupra eforturilor depuse de întreprinderile de asigurare şi reasigurare pentru a reinstitui nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerinţa de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc în vederea respectării cerinţei de capital de solvabilitate;
f)în cazul în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare aplică măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c şi 308d, dacă acestea respectă sau nu planurile de introducere treptată menţionate la articolul 308e şi perspectiva reducerii dependenţei lor de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către întreprinderi şi autorităţile de supraveghere, ţinând seama de cadrul normativ al statului membru în cauză.
(2)AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, şi după desfăşurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanţiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare în calitate de investitori pe termen lung şi, mai general, la stabilitatea financiară.
(3)Pe baza avizului transmis de AEAPO menţionat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:
a)protecţiei titularilor poliţelor;
b)funcţionării şi stabilităţii pieţelor europene de asigurare;
c)pieţei interne şi, îndeosebi, asupra concurenţei şi a condiţiilor echitabile de concurenţă de pe pieţele europene de asigurare;
d)măsurii în care întreprinderile de asigurare şi reasigurare continuă să funcţioneze ca investitori pe termen lung;
e)disponibilităţii şi tarifării anuităţilor;
f)disponibilităţii şi tarifării produselor concurente;
g)strategiilor de investiţii pe termen lung ale întreprinderilor de asigurare în ceea ce priveşte produsele cărora li se aplică articolele 77b şi 77c faţă de cele legate de alte garanţii pe termen lung;
h)alegerii efectuate de consumatori şi asupra conştientizării riscurilor de către consumatori;
i)măsurii în care sectorul asigurărilor este diversificat şi asupra portofoliului de active al întreprinderilor de asigurare şi reasigurare;
j)stabilităţii financiare.
De asemenea, raportul se bazează pe experienţa de supraveghere legată de aplicarea articolelor 77a-77e şi 106, a articolului 138 alineatul (4) şi a articolelor 304, 308c şi 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestora.
(4)Raportul Comisiei se însoţeşte, dacă este necesar, de propuneri legislative.

Art. 78: Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea rezervelor tehnice
Atunci când calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama, în afară de dispoziţiile articolului 77, de următoarele elemente:
(1)toate cheltuielile aferente îndeplinirii obligaţiilor de administrare a asigurărilor şi reasigurărilor;
(2)inflaţie, inclusiv pentru cheltuieli şi daune;
(3)ansamblul plăţilor către deţinătorii şi beneficiarii de poliţe de asigurare, inclusiv viitoarele bonusuri discreţionare, pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare estimează că le vor efectua, indiferent dacă astfel de plăţi sunt sau nu garantate prin contract, cu excepţia cazului în care plăţile intră sub incidenţa articolului 91 alineatul (2).
Art. 79: Evaluarea garanţiilor financiare şi a opţiunilor contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare
Atunci când îşi calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de valoarea garanţiilor financiare şi de orice opţiuni contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare.
Orice ipoteză formulată de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu privire la probabilitatea ca deţinătorii de poliţe să îşi exercite opţiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere şi răscumpărare, este realistă şi se bazează pe informaţii actuale şi credibile. Ipoteza ţine seama, fie explicit, fie implicit, de impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opţiuni.
Art. 80: Segmentare
Atunci când îşi calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare îşi segmentează obligaţiile de asigurare şi de reasigurare în grupe de risc omogene şi cel puţin pe linii de activitate.
Art. 81: Sume recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale
Calcularea, de către întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, a sumelor recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale se realizează în conformitate cu articolele 76-80.
Atunci când calculează sumele recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare ţin seama de intervalul de timp dintre recuperări şi plăţile directe.
Rezultatul acestui calcul se ajustează pentru a ţine seama de pierderile probabile ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contrapartidă. Ajustarea se bazează pe o evaluare a probabilităţii de insolvenţă a contrapartidei şi a pierderilor medii ca urmare a insolvenţei (pierderi aferente obligaţiilor de plată).
Art. 82: Calitatea datelor şi aplicarea unor aproximări, inclusiv a unor abordări de la caz la caz, pentru calcularea rezervelor tehnice
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie procese şi proceduri interne care asigură adecvarea, exhaustivitatea şi exactitatea datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice.
În cazul în care, în anumite circumstanţe, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare nu dispun de un volum suficient de date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă unui set sau subset de obligaţii de asigurare şi de reasigurare sau sumelor recuperabile din contracte de reasigurare şi de la vehicule investiţionale, se pot utiliza aproximări adecvate, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări.
Art. 83: Comparaţie cu experienţele anterioare
Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare instituie procese şi proceduri pentru a asigura compararea permanentă a celor mai bune estimări şi a ipotezelor care stau la baza acestora cu experienţele anterioare.
În cazul în care, în urma unei astfel de comparaţii, se identifică o diferenţă sistematică între experienţele anterioare şi calculele celor mai bune estimări, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză procedează la ajustările necesare ale metodelor actuari-ale utilizate şi/sau ale ipotezelor formulate.
Art. 84: Adecvarea nivelului rezervelor tehnice
La cererea autorităţilor de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare demonstrează adecvarea nivelului rezervelor tehnice, precum şi aplicabilitatea şi relevanţa metodelor aplicate şi adecvarea datelor statistice de bază utilizate.
Art. 85: Creşterea rezervelor tehnice
În măsura în care calculul rezervelor tehnice ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare nu este conform cu dispoziţiile articolelor 76-83, autorităţile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să crească valoarea rezervelor tehnice astfel încât să corespundă nivelului determinat în conformitate cu respectivele articole.
Art. 86: Acte delegate şi standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare
(1)Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:
a)metodologiile actuariale şi statistice care trebuie utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări prevăzute la articolul 77 alineatul (2);
a1)evaluarea deterministă prudentă menţionată la articolul 77 alineatul (8), precum şi condiţiile în care această evaluare poate fi utilizată pentru a se evalua cea mai bună estimare a rezervelor tehnice cu opţiuni şi garanţii;

b)metodologiile, principiile şi tehnicile necesare pentru a se stabili structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată la calcularea celei mai bune estimări menţionate la articolul 77 alineatul (2), în special:
(i)formula de extrapolare menţionată la articolul 77a alineatul (1), inclusiv parametrii care determină viteza de convergenţă a extrapolării;
(ii)metoda pentru determinarea diversificării, a lichidităţii şi a transparenţei pieţelor instrumentelor financiare, menţionată la articolul 77a alineatul (1);
(iii)procentajele aferente unei monede sub care ponderea obligaţiunilor cu scadenţe mai îndepărtate sau egale cu o anumită scadenţă din totalul obligaţiunilor se consideră a fi scăzută în sensul articolului 77a alineatul (1);
(iv)mecanismul de introducere treptată menţionat la articolul 77a alineatul (2);

c)circumstanţele în care rezervele tehnice se calculează ca întreg sau ca suma dintre cea mai bună estimare şi o marjă de risc, precum şi metodele care trebuie utilizate în cazul în care rezervele tehnice se calculează ca întreg, în conformitate cu articolul 77 alineatul (4);
d)metodele şi ipotezele care trebuie utilizate pentru calcularea marjei de risc, inclusiv determinarea valorii fondurilor proprii eligibile necesare pentru a putea acoperi obligaţiile de asigurare şi de reasigurare şi calibrarea ratei costului capitalului, în conformitate cu articolul 77 alineatul (5);
e)liniile de activitate pe baza cărora obligaţiile de asigurare şi de reasigurare urmează să fie segmentate pentru calcularea rezervelor tehnice menţionate la articolul 80;
f)standardele care trebuie respectate pentru a asigura caracterul adecvat, complet şi exact al datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice, precum şi circumstanţele specifice în care ar fi potrivit să se utilizeze aproximări, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări, în conformitate cu articolul 82;
g)specificaţiile referitoare la cerinţele prevăzute la articolul 77b alineatul (1), inclusiv metodele, ipotezele şi parametrii standard care trebuie utilizaţi la calculul impactului creşterii riscului de mortalitate menţionat la articolul 77b alineatul (1) litera (e);
h)specificaţiile referitoare la cerinţele prevăzute la articolul 77c, inclusiv ipotezele şi metodele care trebuie aplicate la calculul primei de echilibrare şi al marjei de credit istorice;
i)metodele şi ipotezele pentru calculul primei de volatilitate menţionate la articolul 77d, inclusiv următoarele:
(i)o formulă pentru calcularea raportului de senzitivitate la marja de credit, menţionat la articolul 77d alineatele (3) şi (4);
(ii)pentru fiecare clasă de active relevantă, procentajul din marjă reprezentând partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscurilor de credit neaşteptate sau a oricăror alte riscuri, care se calculează astfel cum se menţionează la articolul 77d alineatul (3); acest procent scade pe măsură ce marjele cresc, ţinând seama cel puţin de următoarele trei cazuri:
1.cazul în care marjele nu depăşesc media lor pe termen lung;
2.cazul în care marjele depăşesc media lor pe termen lung, dar nu depăşesc dublul mediei lor pe termen lung;
3.cazul în care marjele depăşesc dublul mediei lor pe termen lung.
Corecţia în funcţie de risc nu depăşeşte niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.

(11)Comisia poate să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, în vederea stabilirii criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească activele pentru a fi eligibile să fie incluse în portofoliul de active menţionat la articolul 77b alineatul (1) litera (a).
(12)În cazul în care revizuirea periodică a ratei costului capitalului menţionată la articolul 77 alineatul (5) concluzionează că valoarea estimată nu mai este adecvată, Comisia poate adopta un act delegat de modificare a valorii estimate a ratei costului capitalului prevăzute la articolul 77 alineatul (6). Comisia poate stabili valoarea estimată a ratei costului capitalului numai la un nivel care nu este mai mic de 4 % şi nici mai mare de 5 %.

(2)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)metodologiile care trebuie utilizate la calcularea ajustării pentru nerambursare de către contrapartidă, menţionate la articolul 81, pentru determinarea pierderilor estimate în cazul în care contrapartida nu îşi onorează obligaţiile;
b)dacă este cazul, metode şi tehnici simplificate de calcul al rezervelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale şi statistice menţionate la literele (a) şi (d) sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor asumate de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, inclusiv de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(21)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a articolului 77 alineatul (8), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza metodologia de stabilire a setului de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări a obligaţiilor de asigurare de viaţă menţionate la alineatul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)Pentru a se asigura condiţii consecvente de aplicare a articolului 77b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menţionate la articolul 77b alineatul (1).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.