Capitolul iii - Autorităţi de supraveghere şi norme generale - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL III:Autorităţi de supraveghere şi norme generale
Art. 27: Obiectivul principal al supravegherii
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere dispun de mijloacele necesare şi deţin expertiza, capacitatea şi competenţele necesare pentru atingerea principalului obiectiv al supravegherii, şi anume protejarea deţinătorilor de poliţe de asigurare şi a beneficiarilor.
Art. 28: Stabilitatea financiară şi prociclicitatea
Fără a aduce atingere principalului obiectiv al supravegherii, prevăzut la articolul 27, statele membre garantează că, în exercitarea sarcinilor lor generale, autorităţile de supraveghere iau în considerare în mod adecvat impactul potenţial al deciziilor lor asupra stabilităţii sistemelor financiare în cauză din Uniunea Europeană, în special în situaţii de urgenţă, ţinând seama de informaţiile disponibile la momentul respectiv.
În perioadele de perturbări excepţionale ale pieţelor financiare, autorităţile de supraveghere ţin seama de posibilele efecte proci-clice ale acţiunilor lor.
Art. 29: Principiile generale ale supravegherii
(1)Supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă în funcţie de riscuri. Aceasta include verificarea în mod continuu a desfăşurării corespunzătoare a activităţii de asigurare sau de reasigurare şi a respectării dispoziţiilor de supraveghere de către întreprinderile de asigurare şi de reasigurare.
(2)Supravegherea întreprinderilor de asigurare şi reasigurare constă într-o combinaţie adecvată de activităţi la distanţă şi controale la sediu.
(3)Statele membre se asigură că cerinţele stabilite în prezenta directivă sunt aplicate proporţional cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în special în ceea ce priveşte întreprinderile clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate.

(4)Actele delegate şi standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare adoptate de Comisie respectă principiul proporţionalităţii, garantând astfel aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
Proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate de EIOPA în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare înaintate în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menţionat şi ghidurile şi recomandările emise în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menţionat garantează aplicarea proporţională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
(5)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se precizează următoarele:
a)criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), inclusiv metoda de calculare a sumei menţionate la litera (a) punctul (iv), litera (b) punctul (v) şi litera (c) punctul (vii) de la alineatul respectiv;
b)metodologia care urmează să fie utilizată la clasificarea întreprinderilor ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate; şi
c)condiţiile de acordare sau de retragere a aprobării autorităţilor de supraveghere pentru măsurile de proporţionalitate care urmează să fie utilizate de întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, astfel cum sunt menţionate la articolul 29d.

Art. 29a: Criterii pentru identificarea întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile sunt clasificate drept întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, în conformitate cu procesul prevăzut la articolul 29b, în cazul în care, pe durata celor două exerciţii financiare consecutive imediat anterioare acestei clasificări, întreprinderile respective îndeplinesc următoarele criterii:
a)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă mai puţin de 40 % din totalul anual al primelor brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:
(i)submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) nu depăşeşte 5 % din rezervele tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale;
(ii)venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizaţia în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:
1.20000 000 EUR;
2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(iii)rezervele tehnice menţionate la articolul 76 aferente activităţilor de asigurare de viaţă, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, nu depăşesc 1 000 000 000 EUR;
(iv)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale:
1.modulul «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5);
2.- partea din modulul «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanţe de la intermediari şi alte active de investiţii care nu sunt acoperite de submodulul «risc de marjă de credit»;
3.orice cerinţă de capital aplicabilă investiţiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele «risc de piaţă» şi «risc de contrapartidă»;
(v)acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depăşesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(vi)cerinţa de capital de solvabilitate este respectată;
b)în cazul întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare generală şi al întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise şi ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă mai puţin de 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, se îndeplinesc toate criteriile următoare:
(i)rata combinată medie pentru activităţile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimii trei ani este mai mică de 100 %;
(ii)venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizaţia în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:
1.20000 000 EUR;
2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(iii)venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din activităţile de asigurare generală nu depăşeşte 100 000 000 EUR;
(iv)suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 şi 15 din anexa I partea A nu depăşeşte 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activităţii de asigurare generală;
(v)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale:
1.modulul «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5);
2.- partea din modulul «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanţe de la intermediari şi alte investiţii care nu sunt acoperite de submodulul «risc de marjă de credit»;
3.orice cerinţă de capital aplicabilă investiţiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele «risc de piaţă» şi «risc de contrapartidă»;
(vi)acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depăşesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(vii)cerinţa de capital de solvabilitate este respectată;
c)în cazul întreprinderilor care desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi activităţi de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităţilor de asigurare de viaţă reprezintă cel puţin 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, şi al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităţilor de asigurare generală reprezintă cel puţin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:
(i)submodulul «risc de rată a dobânzii» menţionat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) nu depăşeşte 5 % din rezervele tehnice menţionate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale;
(ii)rata combinată medie pentru activităţile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimii trei ani este mai mică de 100 %;
(iii)rezervele tehnice menţionate la articolul 76 aferente activităţilor de asigurare de viaţă, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, nu depăşesc 1 000 000 000 EUR;
(iv)venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din activităţile de asigurare generală nu depăşeşte 100 000 000 EUR;
(v)venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizaţia în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:
1.20000 000 EUR;
2.10% din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(vi)suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 şi 15 din anexa I partea A nu depăşeşte 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activităţii de asigurare generală;
(vii)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale:
1.modulul «risc de piaţă» menţionat la articolul 105 alineatul (5);
2.- partea din modulul «risc de contrapartidă» menţionat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanţe de la intermediari şi alte active de investiţii care nu sunt acoperite de submodulul «risc de marjă de credit»;
3.orice cerinţă de capital aplicabilă investiţiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele «risc de piaţă» şi «risc de contrapartidă»;
(viii)acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depăşesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;
(ix)cerinţa de capital de solvabilitate este respectată.
Criteriile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctele (ii) şi (v), litera (b) punctele (ii) şi (vi) şi litera (c) punctele (v) şi (viii) nu se aplică întreprinderilor de asigurare captive sau întreprinderilor de reasigurare captive.
Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate şi în cazul în care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la primul paragraf, cu condiţia să îndeplinească cumulativ următoarele două criterii:
(a)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt oricare dintre următoarele:
(i)entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă;
(ii)persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, cu condiţia ca activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice respective să rămână sub 5 % din rezervele tehnice;
(b)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
(2)În cazul întreprinderilor care au obţinut autorizaţia în conformitate cu articolul 14 în ultimele două exerciţii financiare, îndeplinirea criteriilor stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol se evaluează în ceea ce priveşte ultimul exerciţiu financiar anterior clasificării sau, în cazul în care autorizaţia a fost obţinută în ultimele 12 luni, în ceea ce priveşte planul de afaceri menţionat la articolul 23.
(3)Următoarele întreprinderi nu sunt niciodată clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate:
a)întreprinderile care utilizează un model intern parţial sau integral aprobat pentru a calcula cerinţa de capital de solvabilitate, în conformitate cu cerinţele privind modelele interne integrale şi parţiale prevăzute în capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3;
b)întreprinderile care sunt întreprinderi-mamă ale unui conglomerat financiar în înţelesul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE sau ale unui grup în înţelesul articolului 212 din prezenta directivă, cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (a) sau (b) din prezenta directivă, cu excepţia cazului în care grupul este clasificat ca grup mic şi cu un grad redus de complexitate;
c)întreprinderile care sunt întreprinderea-mamă a unei întreprinderi menţionate la articolul 228 alineatul (1) literele (a)-(e);
d)întreprinderile care administrează fonduri colective de pensii în înţelesul articolului 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) şi (iv), în cazul în care valoarea activelor fondurilor colective de pensii depăşeşte 1 000 000 000 EUR.
Art. 29b: Procesul de clasificare a întreprinderilor care îndeplinesc criteriile
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 29a pot să notifice autorităţii de supraveghere că îndeplinesc respectivele criterii, pentru a fi clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate.
(2)Notificarea menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol se transmite de către întreprindere autorităţii de supraveghere din statul membru care a acordat autorizaţia prealabilă menţionată la articolul 14. Notificarea respectivă include toate elementele următoare:
a)dovada îndeplinirii tuturor criteriilor prevăzute la articolul 29a aplicabile întreprinderii respective;
b)o declaraţie conform căreia întreprinderea nu are în vedere nicio modificare strategică care ar avea drept rezultat neîndeplinirea în următorii trei ani a oricăruia dintre criteriile prevăzute la articolul 29a;
c)o identificare a măsurilor de proporţionalitate pe care întreprinderea preconizează să le pună în aplicare, în special dacă se intenţionează să se utilizeze simplificarea celei mai bune estimări, şi informaţii din care să reiasă dacă întreprinderea are în vedere să utilizeze metoda simplificată de calculare a rezervelor tehnice, prevăzută la articolul 77 alineatul (8).
(3)Autoritatea de supraveghere se poate opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate în termen de două luni de la primirea notificării complete menţionate la alineatul (1), pe motive legate exclusiv de oricare dintre următoarele aspecte:
a)neîndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 29a;
b)nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, evaluată fără utilizarea niciuneia dintre măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 308c, la articolul 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf;
c)întreprinderea reprezintă peste 5 % din piaţa de asigurări şi reasigurări de viaţă sau, după caz, de asigurări şi reasigurări generale a statului membru de origine al întreprinderii, în conformitate cu articolul 35a alineatul (1) al doilea paragraf.
(4)Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune clasificării ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate se motivează şi se comunică în scris întreprinderii în cauză.
În absenţa unei astfel de decizii, întreprinderea este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate de la data expirării termenului de două luni menţionat la alineatul (3).
În cazul în care, înainte de expirarea termenului de două luni menţionat la alineatul (3), autoritatea de supraveghere emite o decizie care confirmă îndeplinirea criteriilor, întreprinderea este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate de la data deciziei respective.
(5)În ceea ce priveşte cererile primite de autorităţile de supraveghere în primele şase luni de la 30 ianuarie 2027, termenul menţionat la alineatul (3) se prelungeşte la patru luni.
(6)O întreprindere este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate atât timp cât clasificarea respectivă nu încetează în conformitate cu prezentul alineat.
În cazul în care o întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate nu mai îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere. În cazul în care neîndeplinirea criteriilor persistă fără întrerupere timp de doi ani consecutivi, întreprinderea informează autoritatea de supraveghere cu privire la această situaţie şi încetează să mai fie clasificată drept întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate începând din următorul exerciţiu financiar.
În cazul în care o întreprindere care a fost clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate îndeplineşte oricare dintre criteriile de excludere prevăzute la articolul 29a alineatul (3), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere şi încetează să mai fie clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate începând din exerciţiul financiar următor.
Art. 29c: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate pot aplica toate măsurile de proporţionalitate.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care consideră că profilul de risc al unei întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate prezintă deficienţe semnificative, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să nu mai aplice una sau mai multe dintre măsurile de proporţionalitate, cu condiţia ca solicitarea să fie justificată în mod corespunzător în scris, cu referire la deficienţele specifice ale profilului de risc al întreprinderii. Se consideră că există deficienţe semnificative în cazul în care:
a)cerinţa de capital de solvabilitate nu mai este respectată sau există riscul nerespectării sale în următoarele trei luni, fapt evaluat, după caz, fără utilizarea niciuneia dintre măsurile tranzitorii menţionate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 308c, la articolul 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf;
b)sistemul de guvernanţă al întreprinderii este ineficient în înţelesul articolului 41; sau
c)modificări importante ale profilului de risc al întreprinderii ar putea conduce la neîndeplinirea în mod semnificativ a oricăruia dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1).
Art. 29d: Aplicarea măsurilor de proporţionalitate de întreprinderi care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate pot aplica măsurile de proporţionalitate prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatele (1b) şi (5), articolul 77 alineatul (8) şi articolul 144a alineatul (4), precum şi măsurile de proporţionalitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive care sunt atât aplicabile în mod explicit întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c, cât şi identificate în sensul prezentului articol, numai cu aprobarea prealabilă din partea autorităţii de supraveghere.
Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare prezintă autorităţii de supraveghere o cerere scrisă de aprobare. Respectiva cerere include:
a)o listă a măsurilor de proporţionalitate pe care întreprinderea intenţionează să le aplice şi motivele pentru care utilizarea acestora este justificată în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii;
b)orice altă informaţie semnificativă privind profilul de risc al întreprinderii;
c)o declaraţie conform căreia întreprinderea nu are în vedere nicio modificare strategică care ar avea un impact asupra profilului de risc al întreprinderii în următorii trei ani.
(2)În termen de două luni de la primirea cererii menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea de supraveghere evaluează cererea şi informează întreprinderea cu privire la aprobarea sau respingerea acesteia, precum şi cu privire la măsurile de proporţionalitate a căror aplicare o aprobă. În cazul în care autoritatea de supraveghere aprobă aplicarea măsurilor de proporţionalitate în anumite condiţii, decizia de aprobare conţine motivele care stau la baza respectivelor condiţii. Decizia autorităţii de supraveghere de a se opune aplicării uneia sau mai multora dintre măsurile de proporţionalitate enumerate în cerere se notifică în scris şi prezintă motivele pe care se bazează. Motivele respective sunt legate de profilul de risc al întreprinderii.
(3)Autoritatea de supraveghere poate să solicite orice informaţie suplimentară care este necesară pentru finalizarea evaluării menţionate la alineatul (2). Termenul menţionat la alineatul respectiv se suspendă pe perioada cuprinsă între data primei solicitări de informaţii de către autorităţile de supraveghere şi data primirii unui răspuns din partea întreprinderii în cauză la respectiva solicitare. Eventualele cereri suplimentare formulate de autoritatea de supraveghere nu conduc la suspendarea termenului de evaluare.
(4)În ceea ce priveşte cererile primite de autorităţile de supraveghere înainte de 31 iulie 2027, termenul menţionat la alineatul (2) este de patru luni.
(5)Aprobarea aplicării măsurilor de proporţionalitate poate fi modificată sau retrasă în orice moment dacă profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat. Orice decizie a autorităţii de supraveghere de modificare sau de retragere a aprobării precizează motivele acesteia şi se comunică în scris întreprinderii în cauză.
Art. 29e: Monitorizarea aplicării măsurilor de proporţionalitate
(1)În termen de un an de la clasificarea lor ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare raportează autorităţilor lor de supraveghere informaţii cu privire la măsurile de proporţionalitate aplicate, în cadrul informaţiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere, astfel cum sunt menţionate la articolul 35. În cazul în care astfel de întreprinderi intenţionează să modifice lista măsurilor de proporţionalitate care urmează să fie aplicate, acestea informează imediat autorităţile lor de supraveghere.
(2)În cazul în care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică măsuri de proporţionalitate în temeiul articolului 29d decid să nu mai aplice astfel de măsuri, acestea informează autorităţile lor de supraveghere în această privinţă.
(3)Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care aplică orice măsuri de proporţionalitate care corespund măsurilor existente în temeiul prezentei directive până la 28 ianuarie 2025 pot continua să aplice astfel de măsuri fără a aplica cerinţele prevăzute la articolele 29b, 29c şi 29d, pe o perioadă care nu depăşeşte patru exerciţii financiare.

Art. 30: Autorităţile de supraveghere şi sfera supravegherii
(1)Supravegherea financiară a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, inclusiv a activităţilor pe care le desfăşoară prin intermediul sucursalelor sau în regim de libertate de a presta servicii, ţine exclusiv de competenţa statului membru de origine.
(2)Supravegherea financiară prevăzută la alineatul (1) include verificarea, pentru ansamblul activităţilor întreprinderii de asigurare şi de reasigurare, a sistemului de guvernanţă al acesteia, a solvabilităţii sale, a constituirii rezervelor sale tehnice, a activelor sale şi a fondurilor proprii eligibile, în conformitate cu normele stabilite sau cu practicile urmate în statul membru de origine în temeiul dispoziţiilor adoptate la nivelul Uniunii.
În cazul în care întreprinderile de asigurare în cauză sunt autorizate să acopere riscurile incluse în clasa 18 din anexa I partea A, supravegherea se extinde, de asemenea, la controlul mijloacelor tehnice de care dispun întreprinderile de asigurare pentru a efectua operaţiunile de asistenţă pe care se angajează să le efectueze, în măsura în care legislaţia statului membru de origine prevede un control al acestor mijloace.
(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului sau, în cazul unei societăţi de reasigurare, autorităţile de reglementare din statul membru gazdă sunt îndreptăţite să considere că activităţile unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare i-ar putea afecta soliditatea financiară, acestea informează autorităţile de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective.
Autorităţile de supraveghere din statul membru de origine stabilesc dacă întreprinderea îndeplineşte principiile prudenţiale stabilite de prezenta directivă.
Art. 31: Transparenţă şi răspundere
(1)Autorităţile de supraveghere îşi duc la îndeplinire sarcinile în mod transparent şi responsabil, respectând principiul protecţiei informaţiilor confidenţiale.
(2)Statele membre se asigură că sunt publicate următoarele informaţii:
a)textele actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative şi recomandările generale din domeniul reglementării asigurărilor;
b)criteriile şi metodele generale, inclusiv instrumentele dezvoltate în conformitate cu articolul 34 alineatul (4), utilizate în procesul de supraveghere stabilit la articolul 36;
c)date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudenţial;
d)maniera de exercitare a opţiunilor prevăzute de prezenta directivă;
e)obiectivele supravegherii şi principalele funcţii şi activităţi ale acesteia.
Publicarea informaţiilor prevăzute la primul paragraf este suficientă pentru a permite o comparaţie între abordările adoptate în materie de supraveghere de către autorităţile de supraveghere ale diferitelor state membre.
Publicarea se face într-un format comun, informaţiile fiind actualizate regulat. Informaţiile menţionate la primul paragraf literele (a)-(e) sunt disponibile în fiecare stat membru la o adresă electronică unică.
(3)Statele membre prevăd proceduri transparente pentru numirea şi destituirea membrilor organelor de conducere şi de administrare ale propriilor autorităţi de supraveghere.
(4)Fără a aducere atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) şi articolului 256, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la alineatul (2) de la prezentul articol, prin care se precizează aspectele cheie cu privire la care se publică date statistice agregate, precum şi cuprinsul şi data publicării informaţiilor.
(5)Pentru a asigura condiţii uniforme legate de aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) şi articolului 256, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica machetele şi structura informaţiilor publicate conform prezentului articol.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 septembrie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 32: Interdicţia de a refuza contracte de reasigurare sau de retrocesiune
(1)Statul membru de origine al unei întreprinderi de asigurare nu poate refuza un contract de reasigurare încheiat cu o întreprindere de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu articolul 14 din motive direct legate de soliditatea financiară a respectivei întreprinderi de reasigurare sau a respectivei întreprinderi de asigurare.
(2)Statul membru de origine al întreprinderii de reasigurare nu poate refuza un contract de retrocesiune încheiat de o întreprindere de reasigurare cu o altă întreprindere de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu articolul 14 din motive legate direct de soliditatea financiară a respectivei întreprinderi de reasigurare sau a respectivei întreprinderi de asigurare.
Art. 33: Supravegherea sucursalelor stabilite într-un alt stat membru
Statele membre prevăd că, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată într-un alt stat membru îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine pot, după ce au informat autorităţile de supraveghere ale statului membru gazdă în cauză, să procedeze chiar ele sau prin intermediul unor persoane desemnate în acest scop la verificarea la faţa locului a informaţiilor necesare pentru a asigura supravegherea financiară a întreprinderii.
Autorităţile statului membru gazdă în cauză pot participa la aceste verificări.
În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autorităţile de supraveghere dintr-un stat membru gazdă că intenţionează să desfăşoare verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autorităţii de supraveghere respective i se interzice să îşi exercite dreptul de a desfăşura verificările la faţa locului sau în cazul în care autorităţile de supraveghere respective nu îşi pot exercita în practică dreptul de participare în conformitate cu al doilea paragraf, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.
În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO poate participa la inspecţiile la faţa locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorităţi de supraveghere.

Art. 34: Competenţe de supraveghere generale
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a lua măsuri preventive şi corective pentru a garanta că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare respectă actele cu putere de lege şi actele administrative pe care trebuie să le respecte în fiecare stat membru.
(2)Autorităţile de supraveghere au competenţa de a lua orice măsuri necesare, inclusiv, dacă este cazul, măsuri cu caracter administrativ sau financiar, în ceea ce priveşte întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, precum şi membrii organului administrativ, de conducere sau de control al acestora.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune prezentarea tuturor informaţiilor necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de supraveghere în conformitate cu articolul 35.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţa de a crea, pe lângă calcularea cerinţei de capital de solvabilitate şi dacă acest lucru este oportun, instrumentele cantitative necesare în cadrul procesului de supraveghere, pentru a evalua capacitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare de a face faţă unor evenimente posibile sau unor schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei lor financiare globale. Autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune efectuarea de către întreprinderi a testelor necesare.
(5)Autorităţile de supraveghere au competenţa de a realiza controale la sediul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.
(6)Competenţele de supraveghere se aplică la momentul oportun şi în mod proporţional.
(7)Competenţele cu privire la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare menţionate la alineatele (1)-(5) sunt valabile şi pentru activităţile externalizate ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.
(8)Măsurile stabilite la alineatele (1)-(5) şi (7) sunt puse în aplicare, după caz, prin executare silită, prin intermediul instanţelor judecătoreşti.
Art. 35: Informaţii care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere
(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să prezinte autorităţilor de supraveghere informaţiile necesare în scopul supravegherii, ţinând cont de obiectivele supravegherii stabilite la articolele 27 şi 28 şi de principiile generale ale supravegherii stabilite la articolul 29, în special de principiul proporţionalităţii. Astfel de informaţii conţin cel puţin informaţiile necesare pentru următoarele acţiuni, în timpul desfăşurării proceselor menţionate la articolul 36:
a)evaluarea sistemului de guvernanţă utilizat de întreprinderi, a activităţilor pe care le desfăşoară, a principiilor de evaluare aplicate în materie de solvabilitate, a riscurilor cu care se confruntă şi a sistemelor de management al riscurilor, precum şi a structurii capitalului, a necesităţilor şi a conducerii acestor întreprinderi;
b)luarea oricăror decizii corespunzătoare în urma exercitării drepturilor şi obligaţiilor lor de supraveghere.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au următoarele competenţe:
a)de a stabili natura, nivelul şi formatul informaţiilor menţionate la alineatul (1) pe care trebuie să le prezinte întreprinderile de asigurare şi de reasigurare la următoarele repere temporale:
(i)la perioade predefinite;
(ii)la survenirea unor evenimente predefinite;
(iii)pe parcursul investigaţiilor cu privire la situaţia unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;
b)de a obţine orice informaţii cu privire la contractele deţinute de intermediari sau la contractele încheiate cu terţi; şi
c)de a solicita informaţii de la experţi externi, precum auditorii şi actuarii.
(3)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) cuprind următoarele:
a)elemente calitative sau cantitative sau orice combinaţie adecvată între acestea;
b)elemente istorice, actuale sau prospective sau orice combinaţie adecvată între acestea; şi
c)date din surse interne sau din surse externe sau orice combinaţie adecvată între acestea.
(4)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) respectă următoarele principii:
a)trebuie să reflecte natura, amploarea şi complexitatea activităţii întreprinderii în cauză, în special riscurile inerente acestor activităţi;
b)trebuie să fie accesibile, complete în toate aspectele semnificative, comparabile şi consecvente în timp; şi
c)trebuie să fie adecvate, fiabile şi inteligibile.
(5)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să deţină sisteme şi structuri corespunzătoare pentru îndeplinirea cerinţelor stabilite la alineatele (1)-(4), precum şi o politică scrisă, aprobată de organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, care să asigure permanent adecvarea informaţiilor prezentate.
(51)Ţinând seama de informaţiile solicitate la alineatele (1), (2) şi (3) şi de principiile prevăzute la alineatul (4), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere un raport periodic de supraveghere care cuprinde informaţii privind activitatea şi rezultatele obţinute de întreprindere, sistemul său de guvernanţă, profilul său de risc, evaluarea pentru determinarea solvabilităţii sale şi gestionarea capitalului său în perioada de raportare.
Frecvenţa raportului periodic de supraveghere este următoarea:
a)pentru întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate, o dată la trei ani sau, în cazul în care acest lucru este permis de autoritatea de supraveghere, minimum o dată la cinci ani;
b)pentru întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, altele decât întreprinderile mici şi cu un grad redus de complexitate, o dată la trei ani.
În sensul celui de-al doilea paragraf litera (b), dacă se consideră necesar, autoritatea de supraveghere poate solicita întreprinderilor supravegheate să raporteze mai frecvent.

(6)
[textul din Art. 35, alin. (6) din titlul I, capitolul III a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 15., alin. (C) din Directiva 2/27-nov-2024]
(7)
[textul din Art. 35, alin. (7) din titlul I, capitolul III a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 15., alin. (C) din Directiva 2/27-nov-2024]
(8)
[textul din Art. 35, alin. (8) din titlul I, capitolul III a fost abrogat la 28-ian-2025 de Art. 1, punctul 15., alin. (C) din Directiva 2/27-nov-2024]
(9)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:
a)informaţiile menţionate la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol;
b)criteriile privind raportarea limitată de supraveghere pentru întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor acestor tipuri specifice de întreprinderi, pentru a asigura, în măsura corespunzătoare, convergenţa raportării de supraveghere.

(10)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru raportarea periodică de supraveghere în ceea ce priveşte machetele utilizate pentru a transmite autorităţilor de supraveghere informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), inclusiv pragurile bazate pe riscuri care stabilesc factorul declanşator al cerinţelor de raportare, atunci când este cazul, sau orice exonerare de obligaţia de a furniza informaţii specifice pentru anumite tipuri de întreprinderi, cum ar fi întreprinderile de asigurare şi de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor anumitor tipuri de întreprinderi. EIOPA elaborează soluţii în domeniul tehnologiei informaţiei, inclusiv machete de raportare şi instrucţiuni pentru raportarea menţionată la alineatele (1) şi (2).
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(12)Până la 29 ianuarie 2027, EIOPA prezintă Comisiei un raport privind măsurile, inclusiv modificările legislative, care ar putea fi avute în vedere pentru a elabora un sistem de colectare integrată a datelor care să permită:
a)reducerea suprapunerilor şi a neconcordanţelor între cadrele de raportare din sectorul asigurărilor şi cele din alte sectoare ale industriei financiare;
b)îmbunătăţirea standardizării datelor şi sporirea eficienţei în ceea ce priveşte partajarea şi utilizarea datelor deja raportate în orice cadru de raportare al Uniunii de către orice autoritate competentă relevantă de la nivelul Uniunii sau de la nivel naţional; şi
c)reducerea costurilor de asigurare a conformităţii.
EIOPA acordă prioritate informaţiilor legate de raportarea de către organismele de plasament colectiv şi de raportarea cu privire la instrumentele financiare derivate, dar nu se limitează la acestea.
La întocmirea raportului menţionat la primul paragraf, EIOPA lucrează în strânsă cooperare cu celelalte autorităţi europene de supraveghere şi cu Banca Centrală Europeană (BCE) şi, când este cazul, implică autorităţile naţionale competente.

Art. 35a: Exonerări şi limitări acordate de autorităţile de supraveghere în ceea ce priveşte raportarea periodică cantitativă de supraveghere
(1)Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (4), în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere, dacă:
a)transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii;
b)informaţiile sunt raportate cel puţin anual.
Această limitare a raportării periodice de supraveghere se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piaţa de asigurări şi reasigurări de viaţă şi, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piaţă pentru asigurările de viaţă se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piaţă pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.
Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru aceste limitări, autorităţile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
(2)Autorităţile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere sau pot exonera întreprinderile de asigurare şi de reasigurare de obligaţia de a raporta toţi indicatorii, dacă:
a)transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţilor întreprinderii;
b)transmiterea informaţiilor respective nu este necesară pentru supravegherea eficace a întreprinderii;
c)exonerarea nu subminează stabilitatea sistemelor financiare în cauză din Uniune; şi
d)întreprinderea poate furniza informaţiile la cerere.
Exonerarea de obligaţia raportării tuturor indicatorilor se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piaţa de asigurări şi reasigurări de viaţă şi, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piaţă pentru asigurările de viaţă se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piaţă pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.
Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru respectivele limitări sau exonerări, autorităţile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici şi cu un grad redus de complexitate.
(3)Întreprinderile de asigurare captive şi întreprinderile de reasigurare captive sunt exonerate de obligaţia de raportare periodică de supraveghere a tuturor indicatorilor în cazul în care perioadele predefinite menţionate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, cu condiţia să respecte cumulativ următoarele două condiţii:
a)persoanele asigurate şi beneficiarii sunt:
(i)fie entităţi juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă;
(ii)fie persoane fizice eligibile să fie acoperite prin poliţele de asigurare ale grupului respectiv, cu condiţia ca activitatea desfăşurată în legătură cu persoanele fizice respective să rămână sub 5 % din rezervele tehnice;
b)obligaţiile de asigurare şi contractele de asigurare care stau la baza obligaţiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.
(4)În sensul alineatelor (1) şi (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea de informaţii ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de:
a)riscurile de piaţă generate de investiţiile întreprinderii;
b)nivelul concentrării riscurilor;
c)efectele posibile ale managementului activelor întreprinderii asupra stabilităţii financiare;
d)sistemele şi structurile prin care întreprinderea furnizează informaţii în scopuri de supraveghere, precum şi politica scrisă menţionată la articolul 35 alineatul (5).
(5)În sensul alineatelor (1) şi (2), autorităţile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce priveşte întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici şi cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea informaţiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor aferente activităţilor întreprinderii, ţinând cont cel puţin de elementele menţionate la alineatul (4) literele (a)-(d) şi de următoarele aspecte:
a)volumul primelor, al rezervelor tehnice şi al activelor întreprinderii;
b)volatilitatea daunelor şi a beneficiilor acoperite de întreprindere;
c)numărul total de clase de asigurări de viaţă şi generale pentru care s-a acordat autorizaţie;
d)caracterul corespunzător al sistemului de guvernanţă al întreprinderii;
e)nivelul fondurilor proprii care acoperă cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim;
f)dacă întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care acoperă exclusiv riscurile asociate grupului industrial sau comercial din care face parte.
(6)Pentru a asigura aplicarea coerentă şi consecventă a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu:
a)metodele utilizate pentru determinarea cotelor de piaţă menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi la alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol;
b)procesul care trebuie utilizat de autorităţile de supraveghere pentru a informa întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu privire la orice limitare sau exonerare menţionată la prezentul articol.
Art. 35b: Termene de raportare
(1)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare transmit autorităţilor de supraveghere informaţiile menţionate la articolul 35 alineatele (1)-(4) la intervale de un an sau mai mari, în termen de 16 săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii.
(2)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare transmit trimestrial autorităţilor de supraveghere informaţiile menţionate la articolul 35 alineatele (1)-(4), în termen de cinci săptămâni de la sfârşitul fiecărui trimestru.
(3)Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare prezintă autorităţilor de supraveghere raportul periodic de supraveghere menţionat la articolul 35 alineatul (5a) în termen de 18 săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii.

Art. 36: Procesul de supraveghere
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează strategiile, procesele şi procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.
Această analiză şi evaluare cuprinde evaluarea cerinţelor calitative referitoare la sistemul de guvernanţă, evaluarea riscurilor cu care se confruntă sau cu care s-ar putea confrunta întreprinderile în cauză şi evaluarea capacităţii întreprinderilor respective de a estima riscurile ţinând seama de mediul în care activează întreprinderile.
(2)În special, autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează respectarea următoarelor elemente:
a)sistemul de guvernanţă, inclusiv cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 42, şi autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii, astfel cum este prevăzută în capitolul IV secţiunea 2;

b)rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secţiunea 2;
c)cerinţele de capital, prevăzute în capitolul VI secţiunile 4 şi 5;
d)normele privind investiţiile, prevăzute în capitolul VI secţiunea 6;
e)calitatea şi cantitatea fondurilor proprii, prevăzute în capitolul VI secţiunea 3;
f)în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează un model intern integral sau parţial, respectarea continuă a cerinţelor privind modelele interne integrale şi parţiale prevăzute în capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.
(3)Autorităţile de supraveghere dispun de instrumente adecvate de monitorizare care le permit să identifice deteriorarea condiţiilor financiare din cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare şi să urmărească modul în care este remediată deteriorarea respectivă.
(4)Autorităţile de supraveghere evaluează adecvarea metodelor şi practicilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare concepute în scopul identificării de evenimente posibile sau de schimbări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare globale a întreprinderii în cauză.
Autorităţile de supraveghere evaluează capacitatea întreprinderii de a face faţă acelor evenimente posibile sau schimbări viitoare ale condiţiilor economice.
(5)Autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a impune întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să remedieze punctele slabe sau deficienţele identificate în cursul procesului de supraveghere.
(6)Analizele şi evaluările menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) se efectuează în mod regulat.
Autorităţile de supraveghere stabilesc frecvenţa şi sfera minimă a analizelor şi evaluărilor respective în ceea ce priveşte natura, amploarea şi complexitatea activităţilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.
Art. 37: Majorarea de capital
(1)În urma procesului de supraveghere, autorităţile de supraveghere pot, în situaţii excepţionale, să stabilească o majorare de capital pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, printr-o decizie care precizează motivele ce stau la baza majorării. Această posibilitate există doar în următoarele cazuri:
a)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza formulei standard în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 2 şi:
(i)cerinţa de a utiliza un model intern în temeiul articolului 119 este inadecvată sau s-a dovedit ineficientă; sau
(ii)în perioada în care se elaborează un model intern parţial sau integral în conformitate cu articolul 119;
b)autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate calculată pe baza unui model intern sau a unui model intern parţial în conformitate cu capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3, deoarece anumite riscuri cuantificabile nu pot fi evidenţiate în mod suficient, iar adaptarea modelului pentru a reflecta mai bine profilul de risc dat a eşuat în cadrul unei perioade de timp pertinente.

c)autoritatea de supraveghere concluzionează că sistemul de guvernanţă al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la standardele stabilite în capitolul IV secţiunea 2, că deviaţiile respective împiedică întreprinderea să poată identifica, măsura, monitoriza, gestiona şi prezenta în mod corespunzător riscurile la care este expusă sau la care ar putea fi expusă şi că este puţin probabil ca aplicarea altor măsuri, în sine, să remedieze în mod suficient deficienţele în cadrul unei perioade de timp adecvate.
d)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menţionată la articolul 77b, prima de volatilitate menţionată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menţionate la articolele 308c şi 308d şi autoritatea de supraveghere ajunge la concluzia că profilul de risc al întreprinderii respective se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ajustărilor şi măsurilor tranzitorii respective.

e)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică una dintre măsurile tranzitorii menţionate la articolele 308c şi 308d şi sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(i)întreprinderea nu ar respecta cerinţa de capital de solvabilitate fără aplicarea măsurii tranzitorii;
(ii)întreprinderea nu a prezentat autorităţii de supraveghere nici planul iniţial de introducere treptată în termenul necesar, astfel cum este prevăzut la articolul 308e al doilea paragraf, nici raportul anual necesar, astfel cum se prevede la al treilea paragraf de la articolul respectiv.

(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b), majorarea de capital se calculează în aşa fel încât să se asigure respectarea de către întreprindere a dispoziţiilor articolului 101 alineatul (3).
În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (c), majorarea de capital este proporţională cu riscurile semnificative generate de deficienţele care au condus la decizia autorităţii de supraveghere de a impune majorarea.
În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (d) şi (e), majorarea de capital de solvabilitate este proporţională cu riscurile semnificative care decurg din abaterea şi, respectiv, nerespectarea menţionate la literele respective.

(3)În cazurile stabilite la alineatul (1) literele (b) şi (c), autoritatea de supraveghere se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare depune toate eforturile pentru a remedia deficienţele care au dus la impunerea majorării de capital.
(4)Majorarea de capital menţionată la alineatul (1) se analizează cel puţin o dată pe an de către autoritatea de supraveghere şi se elimină atunci când întreprinderea a remediat deficienţele care au dus la impunerea sa.
(5)Cerinţa de capital de solvabilitate care include majorarea de capital impusă înlocuieşte cerinţa de capital de solvabilitate inadecvată.
Fără a aduce atingere primului paragraf, cerinţa de capital de solvabilitate nu include majorarea de capital impusă în conformitate cu alineatul (1) litera (c) în scopul calculării marjei de risc menţionate la articolul 77 alineatul (5).
(6)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la circumstanţele în care se pot impune majorări de capital.
(7)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la metodologiile de calculare a majorărilor de capital.
(8)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte prezentul articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile în ceea ce priveşte deciziile legate de stabilirea, calcularea şi eliminarea majorărilor de capital.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Art. 38: Supravegherea funcţiilor şi a activităţilor externalizate
(1)Fără a aduce atingere articolului 49, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care external-izează o funcţie sau o activitate de asigurare sau de reasigurare iau măsurile necesare pentru a garanta îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)furnizorul de servicii trebuie să coopereze, în legătură cu funcţia sau activitatea externalizată, cu autorităţile de supraveghere sub jurisdicţia cărora se află întreprinderea de asigurare şi de reasigurare;
b)întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, auditorii acestora şi autorităţile de supraveghere trebuie să aibă acces efectiv la datele privind funcţiile sau activităţile externalizate;
c)autorităţile de supraveghere trebuie să aibă acces efectiv la sediul în care îşi desfăşoară activitatea furnizorul de servicii şi trebuie să îşi poată exercita drepturile respective de acces;
(2)Statul membru în care este situat furnizorul de servicii permite autorităţilor de supraveghere sub jurisdicţia cărora se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să realizeze, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest sens, controale la sediul furnizorului de servicii. Autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea competentă din statul membru al furnizorului de servicii înainte de a efectua inspecţia la faţa locului. În cazul unei entităţi care nu face obiectul supravegherii, autoritatea competentă este autoritatea de supraveghere.
Autorităţile de supraveghere ale statului membru în care se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pot delega autorităţile de supraveghere din statul membru în care se află furnizorul de servicii să efectueze astfel de controale la sediul acesteia.
În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritatea competentă a statului membru al furnizorului de servicii că intenţionează să efectueze verificări la faţa locului în conformitate cu prezentul paragraf sau în cazul în care efectuează verificări la faţa locului în conformitate cu primul paragraf şi în cazul în care autoritatea de supraveghere respectivă este practic pusă în imposibilitatea să îşi exercite dreptul de a efectua verificările la faţa locului, autoritatea de supraveghere poate înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă din partea acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.
În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecţiile la faţa locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorităţi de supraveghere.

Art. 39: Transferul de portofoliu
(1)În temeiul condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională, statele membre autorizează întreprinderile de asigurare şi de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor să transfere o parte sau întregul portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertăţii de a presta servicii, către o întreprindere cesionară stabilită în Comunitate.
Acest transfer poate fi autorizat doar în cazul în care autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine al întreprinderii cesionare certifică faptul că, după preluarea transferului, întreprinderea cesionară deţine fondurile proprii eligibile suficiente pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate menţionată la articolul 100 primul paragraf.
(2)În cazul întreprinderilor de asigurare se aplică alineatele (3)-(6).
(3)În cazul în care o sucursală propune transferul unei părţi sau a întregului său portofoliu de contracte, se consultă statul membru în care este situată sucursala respectivă.
(4)În situaţiile menţionate la alineatele (1) şi (3), autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine al întreprinderii de asigurare cedente autorizează transferul după obţinerea acordului autorităţilor din statele membre în care au fost încheiate contractele fie în temeiul libertăţii de stabilire, fie în temeiul libertăţii de a presta servicii.
(5)Autorităţile statelor membre consultate îşi transmit avizul sau acordul autorităţilor statului membru de origine al întreprinderii de asigurare cedente în termen de trei luni de la data primirii unei cereri de consultare.
Absenţa unui răspuns din partea autorităţilor consultate în termenul în cauză se interpretează ca fiind acord tacit.
(6)Un transfer de portofoliu autorizat în temeiul alineatelor (1)-(5) se publică fie înainte, fie după autorizare, în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru de origine, a statului membru în care este situat riscul sau a statului membru al angajamentului.
Aceste transferuri sunt automat opozabile în cazul deţinătorilor poliţelor de asigurare, asiguraţilor şi al tuturor persoanelor cu drepturi sau obligaţii care rezultă din contractele transferate.
Primul şi al doilea paragraf din prezentul alineat nu afectează dreptul statelor membre de a da asiguraţilor posibilitatea de anulare a contractelor într-un interval de timp fix după un astfel de transfer.