Capitolul ii - Accesul la activitate - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL II:Accesul la activitate
Art. 14: Principiul autorizării
(1)Accesul la activitatea de asigurare directă sau de reasigurare care face obiectul prezentei directive este condiţionată de emiterea unei autorizaţii prealabile.
(2)Autorizaţia menţionată la alineatul (1) se obţine de la autorităţile de supraveghere din statul membru de origine de către următoarele întreprinderi:
a)orice întreprindere care îşi stabileşte sediul central pe teritoriul statului membru în cauză; sau
b)orice întreprindere de asigurare care, după ce a primit o autorizaţie în temeiul alineatului (1), doreşte să îşi extindă activitatea la o întreagă clasă de asigurare sau la alte clase de asigurare decât cele deja autorizate;
Art. 15: Domeniul de aplicare a autorizaţiei
(1)O autorizaţie acordată în temeiul articolului 14 este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii. Aceasta permite întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să îşi desfăşoare activitatea în acel loc, autorizaţia respectivă acoperind, de asemenea, dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii.
(2)Sub rezerva articolului 14, autorizaţia se acordă pentru o anumită clasă de asigurări directe enumerate în anexa I partea A sau în anexa II. Autorizaţia acoperă întreaga clasă, cu excepţia cazului în care solicitantul doreşte să acopere numai o parte dintre riscurile care aparţin clasei în cauză.
Riscurile cuprinse într-o clasă de asigurare nu pot fi clasificate într-o altă clasă de asigurare, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 16.
Autorizaţia poate fi acordată pentru două sau mai multe clase, în cazul în care legislaţia naţională a unui stat membru permite desfăşurarea simultană a activităţilor din clasele în cauză.
(3)În ceea ce priveşte asigurarea generală, fiecare stat membru are libertatea de a acorda autorizaţia pentru grupele de clase de asigurare menţionate în anexa I partea B.
Autorităţile de supraveghere pot limita autorizaţia solicitată pentru una dintre clase la operaţiunile stabilite în planul de afaceri menţionat la articolul 23.
(4)Întreprinderile aflate sub incidenţa prezentei directive pot practica activitatea de asistenţă menţionată la articolul 6 numai în cazul în care au primit autorizaţia pentru clasa 18 din anexa I partea A, fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1). În acest caz, prezenta directivă se aplică acestor operaţiuni.
(5)În ceea ce priveşte reasigurarea, autorizaţia se acordă pentru activitatea de reasigurare generală, activitatea de reasigurare de viaţă sau orice tip de activitate de reasigurare.
Cererea de autorizare se analizează ţinându-se seama de planul de afaceri care trebuie prezentat în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (c) şi de respectarea condiţiilor de autorizare stabilite de statul membru de la care se solicită autorizaţia.
Art. 16: Riscuri auxiliare
(1)Întreprinderea de asigurare care a obţinut o autorizaţie pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare stabilită în anexa I, poate asigura şi riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii pentru aceste riscuri, cu condiţia ca riscurile să îndeplinească toate condiţiile următoare:
a)sunt legate de riscul principal;
b)privesc obiectul care este acoperit împotriva riscului principal; şi
c)sunt acoperite prin contractul care acoperă riscul principal.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), riscurile cuprinse în clasele 14,15 şi 17 prevăzute în anexa I partea A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.
Cu toate acestea, asigurarea de protecţie juridică, prevăzută în clasa 17, poate fi considerată drept un risc auxiliar clasei 18, în cazul în care sunt întrunite condiţiile prevăzute la alineatul (1) şi oricare dintre condiţiile următoare:
a)riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la reşedinţa obişnuită ale acestora; sau
b)asigurarea priveşte litigii sau riscuri care decurg sau sunt în legătură cu utilizarea navelor maritime.
Art. 17: Forma juridică a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare
(1)Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizarea în temeiul articolului 14 să adopte una dintre formele juridice prevăzute în anexa III.
(2)Statele membre pot constitui întreprinderi de drept public, cu condiţia ca respectivele entităţi să aibă drept obiect de activitate operaţiunile de asigurare sau de reasigurare, în condiţii echivalente cu cele în care funcţionează întreprinderile de drept privat.
(3)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la lista formelor enumerate în anexa III, cu excepţia punctelor 28 şi 29 din părţile A, B şi C.

Art. 18: Condiţii de autorizare
(1)Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizaţia:
a)în ceea ce priveşte întreprinderile de asigurare, să îşi limiteze obiectul de activitate la activitatea de asigurare şi la operaţiunile care decurg direct din aceasta, excluzând orice altă activitate comercială;
b)în ceea ce priveşte întreprinderile de reasigurare, să îşi limiteze obiectul la activitatea de reasigurare şi la operaţiunile asociate; această cerinţă poate include o funcţie de holding şi activităţi legate de sectorul financiar, în sensul articolului 2 alineatul (8) din Directiva 2002/87/CE;
c)să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23;
d)să deţină fondurile proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al cerinţei de capital minim, prevăzută la articolul 129 alineatul (1) litera (d);
e)să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate, prevăzută la articolul 100;
f)să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital minim, prevăzută la articolul 128;
g)să prezinte dovezi că va fi în măsură să respecte sistemul de guvernanţă menţionat în capitolul IV secţiunea 2;
h)în ceea ce priveşte asigurarea generală, să comunice numele şi adresa tuturor reprezentanţilor însărcinaţi cu soluţionarea daunelor desemnaţi în temeiul articolului 4 din Directiva 2000/26/CE în orice stat membru altul decât statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate în clasa 10 din anexa I partea A din prezenta directivă, cu excepţia răspunderii transportatorului.
i)să indice dacă o cerere de autorizare a accesului la activitatea de asigurare directă sau de reasigurare sau a accesului la alt tip de activitate a unei întreprinderi reglementate sau la activitatea unui distribuitor de asigurări depusă într-un alt stat membru a fost respinsă sau dacă o astfel de autorizaţie a fost retrasă, precum şi motivele respingerii sau ale retragerii.

(2)Întreprinderea de asigurare care solicită autorizaţia pentru extinderea activităţilor la alte clase de asigurare sau extinderea unei autorizaţii care include numai o parte din riscurile unei clase de asigurare trebuie să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23.
În plus, întreprinderea trebuie să prezinte dovada că dispune de fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim prevăzute la articolul 100 primul paragraf şi la articolul 128.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare de viaţă şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:
a)deţine fondurile proprii eligibile de bază pentru a acoperi pragul absolut al cerinţei de capital minim pentru întreprinderile de asigurare de viaţă şi pragul absolut al cerinţei de capital minim pentru întreprinderile de asigurare generală, prevăzute la articolul 129 alineatul (1) litera (d);
b)se angajează să acopere din acel moment obligaţiile financiare minime prevăzute la articolul 74 alineatul (3).
(4)Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfăşoară activităţi de asigurare generală pentru riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A şi care solicită autorizarea în vederea extinderii activităţii sale la riscurile de asigurare de viaţă, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:
a)deţine fondurile proprii eligibile de bază pentru a acoperi pragul absolut al cerinţei de capital minim pentru întreprinderile de asigurare de viaţă şi pragul absolut al cerinţei de capital minim pentru întreprinderile de asigurare generală, prevăzute la articolul 129 alineatul (1) litera (d);
b)se angajează să acopere din acel moment obligaţiile financiare minime prevăzute la articolul 74 alineatul (3).
Art. 19: Legături strânse
În cazul în care există legături strânse între întreprinderea de asigurare sau întreprinderea de reasigurare şi alte persoane fizice sau juridice, autorităţile de supraveghere nu acordă autorizaţia decât în cazul în care respectivele legături nu împiedică buna desfăşurare a misiunii lor de supraveghere.
Autorităţile de supraveghere refuză autorizaţia în cazul în care actele cu putere de lege şi actele administrative dintr-o ţară terţă de care aparţin una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are legături strânse sau anumite dificultăţi legate de aplicarea acestor acte împiedică buna desfăşurare a misiunii lor de supraveghere.
Autorităţile de supraveghere impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să le furnizeze informaţiile de care au nevoie pentru a se asigura de respectarea permanentă a condiţiilor prevăzute la primul paragraf.
Art. 20: Sediul central al întreprinderilor de asigurare şi al întreprinderilor de reasigurare
Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare ca sediile lor centrale să fie situate în acelaşi stat membru ca şi sediul lor social.
Art. 21: Condiţii privind poliţele şi nivelul primelor
(1)Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condiţiile de asigurare generale şi speciale, nivelul primelor, bazele tehnice folosite în special la calcularea nivelului primelor şi rezervelor tehnice sau la formulare şi alte documente tipărite pe care o întreprindere intenţionează să le folosească în interacţiunile sale cu deţinătorii poliţelor de asigurare sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente.
Cu toate acestea, pentru asigurarea de viaţă şi în scopul exclusiv de verificare a respectării dispoziţiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, statul membru de origine poate impune o notificare sistematică privind bazele tehnice utilizate la calcularea nivelului primelor şi rezervelor tehnice. Cerinţa respectivă nu constituie o condiţie prealabilă pentru autorizarea unei întreprinderi de asigurare de viaţă.
(2)Statele membre nu menţin şi nu introduc notificarea prealabilă sau aprobarea majorărilor de tarife propuse, decât ca element al unui sistem general de control al preţurilor.
(3)Statele membre pot verifica întreprinderile care solicită sau care au obţinut autorizaţia pentru clasa 18 din anexa I partea A în ceea ce priveşte mijloacele directe sau indirecte privind personalul şi materialele, inclusiv calificarea echipelor medicale şi calitatea echipamentelor de care dispun pentru a face faţă angajamentelor din acea clasă de asigurare.
(4)Statele membre pot să menţină sau să introducă acte cu putere de lege sau acte administrative care să prevadă aprobarea actului constitutiv şi a statutului şi comunicarea oricărui document necesar exercitării normale a supravegherii.
Art. 22: Nevoi economice ale pieţei
Statele membre nu impun ca o cerere de autorizaţie să fie examinată în funcţie de nevoile economice ale pieţei.
Art. 23: Planul de afaceri
(1)Planul de afaceri menţionat la articolul 18 alineatul (1) litera (c) conţine indicaţii sau justificări privind următoarele elemente:
a)natura riscurilor sau angajamentelor pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză îşi propune să le acopere;
b)tipul de contracte de reasigurare pe care întreprinderea de reasigurare îşi propune să le încheie cu întreprinderile sale cedente;
c)principiile sale directoare în materie de reasigurare şi retrocesiune;
d)elemente ale fondurilor proprii de bază care constituie pragul absolut al cerinţei de capital minim;
e)estimări privind cheltuielile de instalare a serviciilor administrative şi a reţelei de producţie; mijloacele financiare pentru acoperirea acestor cheltuieli şi, în cazul în care riscurile acoperite fac parte din clasa 18 din anexa I partea A, mijloacele de care dispune întreprinderea de asigurare pentru furnizarea asistenţei promise.
f)statele membre, ţările terţe şi, în cazul în care autorizaţiile de acces la activitatea de asigurare sau de reasigurare şi de exercitare a unei astfel de activităţi se acordă la nivelul unor zone geografice din cadrul ţărilor terţe, zonele geografice relevante ale ţărilor terţe respective în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză intenţionează să îşi desfăşoare activitatea.

(2)Pe lângă elementele stabilite la alineatul (1), pentru primele trei exerciţii financiare planul conţine următoarele:
a)un bilanţ previzional;
b)estimări privind viitoarea cerinţă de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută în capitolul VI secţiunea 4 subsec-ţiunea 1, pe baza bilanţului previzional menţionat la litera (a), precum şi metoda de calcul utilizată pentru obţinerea acestor estimări;
c)estimări privind viitoarea cerinţă de capital minim, astfel cum este prevăzută la articolele 128 şi 129, pe baza bilanţului previzional menţionat la litera (a), precum şi metoda de calcul utilizată pentru obţinerea acestor estimări;
d)estimări referitoare la mijloacele financiare destinate să acopere rezervele tehnice, cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim;
e)în ceea ce priveşte asigurarea şi reasigurarea generală, şi următoarele:
(i)estimări ale cheltuielilor de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente şi comisioanele;
(ii)estimări privind primele sau cotizaţiile şi daunele;
f)în ceea ce priveşte asigurarea de viaţă, şi un plan care stabileşte estimări detaliate privind veniturile şi cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare şi cedările în reasigurare.
Art. 24: Acţionari şi asociaţi care deţin o participaţie calificată
(1)Autorităţile de supraveghere ale statului membru de origine nu acordă unei întreprinderi autorizaţia de iniţiere a activităţii de asigurare sau de reasigurare înainte de a fi obţinut comunicarea identităţii acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin o participaţie calificată în respectiva întreprindere, precum şi comunicarea cuantumului respectivei participaţii.
Aceste autorităţi refuză autorizaţia în cazul în care, ţinând seama de necesitatea de a garanta o administrare corectă şi prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, nu sunt mulţumite de calitatea acţionarilor sau a asociaţilor.
(2)În sensul alineatului (1), se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (1), precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.
(1)JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
Statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine societăţi de investiţii sau instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secţiunea A punctul 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului, pe de o parte, şi cedate în termen de un an de la data achiziţiei, pe de altă parte.

Art. 25: Refuzul autorizaţiei
Orice decizie de refuz trebuie motivată în mod precis şi notificată întreprinderii în cauză.
Fiecare stat membru prevede dreptul de a apela la instanţă în cazul în care se refuză acordarea autorizaţiei.
Aceeaşi posibilitate este prevăzută şi pentru cazul în care autorităţile de supraveghere nu s-au pronunţat în ceea ce priveşte cererea de autorizare în termen de şase luni sau, în cazul evaluării comune în temeiul articolului 26 alineatul (4), în termen de opt luni de la data primirii acesteia.
Fiecare refuz al unei autorizaţii, inclusiv identificarea întreprinderii solicitante şi motivele refuzului, se notifică Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) (EIOPA) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*7). EIOPA menţine actualizată o bază de date cu aceste de informaţii şi acordă autorităţilor de supraveghere acces la baza de date.
(*7)Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

Art. 25a: Notificarea şi publicarea autorizaţiilor sau retragerilor de autorizaţii
Fiecare autorizaţie sau retragere a unei autorizaţii se notifică EIOPA. Denumirea fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate se înscrie pe o listă. AEAPO publică lista respectivă pe site-ul său internet şi asigură actualizarea sa.

Art. 26: Consultarea prealabilă a autorităţilor celorlalte state membre
(1)Autorităţile de supraveghere din orice stat membru interesat sunt consultate înainte de acordarea autorizaţiei unei întreprinderi care este:
a)o filială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;
b)o filială a unei întreprinderi-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv; sau
c)o întreprindere controlată de aceeaşi persoană, fizică sau juridică, ce controlează o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată din statul membru respectiv.
(2)Autorităţile unui stat membru implicat care sunt responsabile pentru supravegherea instituţiilor de credit sau a întreprinderilor de investiţii sunt consultate înainte de acordarea unei autorizaţii unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este:
a)o filială a unei instituţii de credit sau a unei întreprinderi de investiţii autorizate din Comunitate;
b)o filială a întreprinderii-mamă a unei instituţii de credit sau a unei întreprinderi de investiţii autorizate în Comunitate; sau
c)o întreprindere controlată de aceeaşi persoană, fizică sau juridică, ce controlează o instituţie de credit sau o întreprindere de investiţii autorizată în Comunitate.
(3)Autorităţile menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă, în special, în scopul evaluării calităţii acţionarilor, precum şi a cerinţelor de competenţă şi onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, asociate la gestionarea altei întreprinderi din acelaşi grup.
Respectivele autorităţi îşi comunică orice informaţii privind calitatea acţionarilor şi cerinţele de competenţă şi onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii-cheie, în măsura în care aceste informaţii prezintă interes pentru celelalte autorităţi competente interesate pentru eliberarea unei autorizaţii sau pentru controlul continuu al respectării condiţiilor de desfăşurare a activităţii.
(4)În cazul în care trebuie consultate mai multe autorităţi de supraveghere în temeiul alineatului (1), orice autoritate de supraveghere în cauză poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea, în termen de o lună de la data primirii cererii de consultare, să efectueze o evaluare comună a cererii de autorizare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea ţine seama de concluziile evaluării comune atunci când ia decizia sa finală.