Art. 144b. - Art. 144 b : Competenţe de supraveghere pentru remedierea vulnerabilităţilor în materie de lichiditate în circumstanţe excepţionale - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 144b: Competenţe de supraveghere pentru remedierea vulnerabilităţilor în materie de lichiditate în circumstanţe excepţionale
(1)În cadrul procesului obişnuit de supraveghere, autorităţile de supraveghere monitorizează poziţia lichidităţii întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare. În cazul în care identifică riscuri de lichiditate semnificative, ele informează întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză cu privire la aceasta. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare explică modul în care intenţionează să abordeze riscurile de lichiditate respective.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a impune întreprinderilor să îşi consolideze poziţia lichidităţii atunci când se identifică riscuri sau deficienţe semnificative în materie de lichiditate. Astfel de competenţe se aplică în cazul în care există suficiente dovezi cu privire la existenţa unor riscuri de lichiditate semnificative şi la absenţa unor măsuri de remediere eficace din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.
Măsurile luate de o autoritate de supraveghere în temeiul prezentului alineat se revizuiesc de aceasta cel puţin o dată la şase luni şi se elimină atunci când întreprinderea a luat măsuri de remediere eficace.
În cazul în care este relevant, autoritatea de supraveghere transmite EIOPA dovezile privind vulnerabilităţile din punctul de vedere al riscurilor de lichiditate.
(3)Statele membre se asigură că, în ceea ce priveşte întreprinderile individuale care se confruntă cu riscuri semnificative de lichiditate care pot prezenta un pericol iminente la adresa protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau a stabilităţii sistemului financiar, autorităţile de supraveghere au competenţa de a interveni temporar prin:
a)restricţionarea sau suspendarea distribuirilor de dividende către acţionari şi alţi creditori subordonaţi;
b)restricţionarea sau suspendarea altor plăţi către acţionari şi alţi creditori subordonaţi;
c)restricţionarea sau suspendarea răscumpărărilor de acţiuni şi a rambursărilor sau răscumpărărilor elementelor de fonduri proprii;
d)restricţionarea sau suspendarea participărilor la beneficii sau a altor remuneraţii variabile;
e)suspendarea drepturilor de răscumpărare ale deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă (denumite în continuare «drepturi de răscumpărare»).
Competenţa de a suspenda drepturile de răscumpărare se exercită numai în circumstanţe excepţionale care afectează întreprinderea, ca măsură de ultimă instanţă şi în cazul în care acest lucru este în interesul colectiv al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor întreprinderii. Înainte de a exercita competenţa respectivă, autoritatea de supraveghere ţine seama de potenţialele efecte nedorite asupra pieţelor financiare şi asupra drepturilor deţinătorilor de poliţe şi ale beneficiarilor întreprinderii, inclusiv într-un context transfrontalier. Autorităţile de supraveghere fac publice motivele care stau la baza aplicării respectivei competenţe.
Aplicarea măsurilor menţionate la primul paragraf durează cel mult trei luni. Statele membre se asigură că o măsură poate fi reînnoită dacă motivele pe care se bazează continuă să existe şi că ea nu se mai aplică atunci când motivele respective nu mai există.
Fără a aduce atingere articolului 144c alineatul (6), statele membre se asigură că, până la revocarea suspendării drepturilor de răscumpărare de către autorităţile de supraveghere, întreprinderile de asigurare şi de reasigurare în cauză:
(a)nu efectuează nicio distribuire sau alte plăţi către acţionari sau alţi creditori subordonaţi;
(b)nu procedează la răscumpărarea acţiunilor sau la rambursarea sau răscumpărarea elementelor de fonduri proprii; sau
(c)nu plătesc participări la beneficii sau alte remuneraţii variabile membrilor organului administrativ, de conducere sau de control, persoanelor care deţin funcţii-cheie sau conducerii executive.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere dispun de competenţele necesare pentru a asigura respectarea cerinţelor menţionate la al patrulea paragraf.
Statele membre se asigură că organismele sau autorităţile cu mandat macroprudenţial, în cazul în care sunt diferite de autorităţile de supraveghere, sunt informate în mod corespunzător şi în timp util cu privire la intenţia autorităţilor de supraveghere de a face uz de competenţele menţionate la prezentul alineat şi sunt implicate în evaluarea potenţialelor efecte nedorite menţionate la al doilea paragraf.
Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere notifică EIOPA şi CERS fiecare situaţie în care competenţele menţionate la prezentul alineat sunt exercitate pentru abordarea unui risc la adresa stabilităţii sistemului financiar.
(4)Atunci când exercită competenţa menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere ţin seama în mod corespunzător de criteriile de proporţionalitate menţionate la articolul 29 alineatul (3).
În cazul în care, după consultarea CERS, EIOPA consideră că exercitarea competenţelor menţionate la alineatul (3) de către autoritatea competentă este excesivă, aceasta emite un aviz adresat autorităţii de supraveghere în cauză cu privire la faptul că decizia autorităţii de supraveghere respective ar trebui să fie revizuită. Avizul respectiv nu se publică.
(5)Atunci când exercită competenţa menţionată la alineatul (3) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere ţin seama de dovezile rezultate din procesul de supraveghere şi dintr-o evaluare prospectivă a solvabilităţii şi a poziţiei financiare a întreprinderilor în cauză, în conformitate cu evaluarea menţionată la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b).
(6)Competenţele menţionate la alineatul (3) pot fi exercitate în legătură cu întreprinderile în cauză care îşi desfăşoară activitatea într-un anumit stat membru în cazul în care circumstanţele excepţionale menţionate la alineatul (3) afectează întreaga piaţă de asigurări sau o parte semnificativă a acesteia.
Statele membre desemnează o autoritate care să exercite competenţele menţionate la primul paragraf.
În cazul în care autoritatea desemnată este diferită de autoritatea de supraveghere, statul membru asigură în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între diferitele autorităţi. Mai precis, toate autorităţile au obligaţia să coopereze strâns şi să facă schimb de toate informaţiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a atribuţiilor încredinţate autorităţii desemnate în temeiul prezentului alineat.
(7)Statele membre se asigură că autoritatea menţionată la alineatul (6) al doilea paragraf notifică în timp util EIOPA şi, în cazul în care măsura este adoptată pentru abordarea unui risc la adresa stabilităţii sistemului financiar, CERS despre exercitarea competenţelor menţionate la alineatul (6).
Notificarea include o descriere a măsurii aplicate, durata acesteia şi motivele care au stat la baza exercitării competenţei, inclusiv a motivelor pentru care măsura a fost considerată eficace şi proporţională în raport cu efectele sale negative asupra deţinătorilor de poliţe.
(8)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, ghiduri pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la:
a)măsurile de abordare a deficienţelor managementului riscului de lichiditate şi la forma, activarea şi calibrarea competenţelor pe care autorităţile de supraveghere le pot exercita pentru a consolida poziţia lichidităţii întreprinderilor atunci când sunt identificate riscuri de lichiditate care nu sunt remediate în mod adecvat de către acele întreprinderi;
b)existenţa unor circumstanţe excepţionale care justifică suspendarea temporară a drepturilor de răscumpărare;
c)condiţiile pentru asigurarea aplicării consecvente a suspendării temporare a drepturilor de răscumpărare, ca măsură de ultimă instanţă, în întreaga Uniune şi aspectele care trebuie luate în considerare pentru protejarea în mod egal şi adecvat a deţinătorilor de poliţe din toate jurisdicţiile de origine şi jurisdicţiile-gazdă.