Secţiunea 2a - Secţiunea 2 A : Notificare, activităţi transfrontaliere semnificative şi platforme de colaborare - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Secţiunea 2A:Secţiunea 2A: Notificare, activităţi transfrontaliere semnificative şi platforme de colaborare
Art. 152a: Notificare
(1)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine intenţionează să autorizeze o întreprindere de asigurare sau de reasigurare al cărei plan de afaceri indică faptul că o parte a activităţilor sale se va baza pe libertatea de a presta servicii sau pe libertatea de stabilire într-un alt stat membru şi în cazul în care respectivul plan de afaceri indică, de asemenea, faptul că respectivele activităţi sunt susceptibile de a prezenta relevanţă pentru piaţa statului membru gazdă, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare în acest sens către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant.
(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant în cazul în care constată o deteriorare a condiţiilor financiare sau alte riscuri emergente, inclusiv riscuri legate de protecţia consumatorilor, care sunt generate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a dreptului de stabilire şi care pot avea un impact transfrontalier. Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate, de asemenea, să transmită o notificare către EIOPA şi către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine relevant în cazul în care consideră că există motive de îngrijorare serioase şi întemeiate cu privire la protecţia consumatorilor. Autorităţile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistenţa în cazul în care nu se poate ajunge la o soluţie bilaterală.
(3)Notificările menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt suficient de detaliate pentru a permite o evaluare adecvată.
(4)Notificările menţionate la alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere mandatului de supraveghere care revine autorităţilor de supraveghere din statul membru de origine şi din statul membru gazdă prevăzut în prezenta directivă.
Art. 152a^a: Activităţi transfrontaliere semnificative
(1)În sensul prezentei secţiuni, «activităţi transfrontaliere semnificative» înseamnă activităţile de asigurare şi reasigurare desfăşurate într-un anumit stat membru gazdă în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu este clasificată ca întreprindere mică şi cu un grad redus de complexitate şi care îndeplineşte oricare dintre următoarele cerinţe:
a)venitul anual total din primele brute subscrise aferent activităţilor desfăşurate de întreprindere în statul membru gazdă respectiv în temeiul dreptului de stabilire şi al libertăţii de a presta servicii depăşeşte 15 000 000 EUR;
b)activităţile desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii sunt considerate de autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă ca fiind relevante în raport cu piaţa statului membru gazdă.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condiţiile şi criteriile care trebuie utilizate pentru a stabili care întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sunt relevante în raport cu piaţa statului membru gazdă.
EIOPA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b), în cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă consideră că activităţile desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii sunt relevante în raport cu piaţa statului membru gazdă, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru de origine, precizând motivele.
(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de origine nu este de acord cu relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă în termen de o lună, precizând motivele. În cazul unui dezacord cu privire la relevanţa activităţilor desfăşurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii, autorităţile de supraveghere pot sesiza EIOPA şi îi pot solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, EIOPA poate acţiona în conformitate cu competenţele conferite prin respectivul articol.
Art. 152a^b: Cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în ceea ce priveşte activităţile transfrontaliere semnificative
(1)În cazul unor activităţi transfrontaliere semnificative, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine şi autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cooperează între ele pentru a determina dacă întreprinderea înţelege în mod clar riscurile cu care se confruntă sau cu care se poate confrunta în statul membru gazdă şi le tratează adecvat în managementul riscului.
Cooperarea este proporţională cu riscurile pe care le implică activităţile transfrontaliere semnificative şi acoperă cel puţin următoarele aspecte:
a)sistemul de guvernanţă, inclusiv capacitatea organului administrativ, de conducere sau de control de a înţelege particularităţile pieţei transfrontaliere, instrumentele de management al riscului, mecanismele de control intern instituite şi procedurile de asigurare a conformităţii pentru activităţile transfrontaliere;
b)externalizarea şi parteneriatele de distribuţie;
c)strategia de afaceri şi instrumentarea daunelor;
d)protecţia consumatorilor.
(2)Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează în timp util autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la concluziile procesului său de supraveghere a activităţilor transfrontaliere semnificative în cazul în care identifică posibile probleme de respectare a dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi a actelor administrative aplicabile în statul membru gazdă sau în cel de origine sau probleme semnificative legate de aspectele menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi astfel de probleme afectează sau pot afecta exercitarea activităţilor în statul membru gazdă.
Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează autorităţii de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative cel puţin o dată pe an sau mai frecvent, în cazul unei cereri din partea autorităţii de supraveghere din statul membru gazdă în cauză, următoarele informaţii:
a)cerinţa de capital de solvabilitate şi cerinţa de capital minim, astfel cum au fost raportate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;
b)valorile fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate şi, respectiv, a cerinţei de capital minim, astfel cum au fost raportate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;
c)indicarea faptului că autoritatea de supraveghere din statul membru de origine consideră că există eventuale deficienţe cu privire la calcularea rezervelor tehnice de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, precum şi cu privire la elementele menţionate la literele (a) şi (b).
Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative în cazul în care constată o deteriorare a condiţiilor financiare sau un risc de nerespectare a cerinţei de capital de solvabilitate sau a cerinţei de capital minim în următoarele trei luni.
Autoritatea de supraveghere a unui stat membru gazdă în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate adresa autorităţii de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective o cerere justificată în mod corespunzător de a primi alte informaţii decât cele menţionate la primul, al doilea şi al treilea paragraf, cu condiţia ca acestea să fie legate de solvabilitate, de sistemul de guvernanţă sau de modelul de afaceri al întreprinderii respective. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează aceste informaţii în timp util.
(3)În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine nu furnizează în timp util informaţiile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în cauză poate sesiza EIOPA şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(4)În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative nu respectă sau este probabil să nu respecte cerinţa de capital de solvabilitate sau cerinţa de capital minim în următoarele trei luni, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea respectivă desfăşoară activităţi transfrontaliere semnificative poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, explicând motivele unei astfel de cereri.
Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine acceptă sau refuză cererea menţionată la primul paragraf în termen de o lună de la primirea acesteia.
(5)În cazul în care este de acord să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine invită EIOPA să participe la respectivul control.
După încheierea controlului în comun la sediul întreprinderii, autorităţile de supraveghere în cauză ajung la concluzii comune, ce includ măsurile de supraveghere cele mai adecvate, în termen de două luni. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine ţine seama de aceste concluzii comune atunci când decide cu privire la măsurile de supraveghere adecvate.
În cazul în care autorităţile de supraveghere nu pot ajunge la o concluzie comună cu privire la controlul în comun la sediul întreprinderii, oricare dintre acestea poate, în termen de două luni de la expirarea termenului menţionat la al doilea paragraf de la prezentul alineat şi fără a aduce atingere măsurilor de supraveghere luate şi competenţelor de supraveghere exercitate de autoritatea de supraveghere din statul membru de origine pentru abordarea situaţiei de nerespectare efectivă a cerinţei de capital de solvabilitate sau a situaţiei de nerespectare efectivă sau probabilă a cerinţei de capital minim, să se adreseze EIOPA, solicitându-i asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Autorităţile de supraveghere nu se pot adresa EIOPA după expirarea termenului de două luni menţionat în prezentul paragraf şi nici după ce au ajuns la un acord cu privire la concluziile comune în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat.
Dacă, în termenul de două luni menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză s-a adresat EIOPA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine amână adoptarea concluziilor finale referitoare la controlul în comun la sediul întreprinderii şi aşteaptă decizia pe care EIOPA o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să adopte concluziile în conformitate cu decizia EIOPA. Toate autorităţile de supraveghere implicate recunosc aceste concluzii ca fiind concluziile finale.
(6)În cazul în care refuză să efectueze un control în comun la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine explică în scris autorităţii de supraveghere din statul membru gazdă motivele refuzului.
În cazul în care nu sunt de acord cu motivele refuzului, autorităţile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistenţa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de o lună de la notificarea deciziei de către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. În acest caz, EIOPA poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.
Art. 152b: Platformele de colaborare
(1)EIOPA poate, dacă are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, din proprie iniţiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere relevante, să constituie şi să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informaţii şi a îmbunătăţi colaborarea dintre autorităţile de supraveghere relevante în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare activităţi în baza libertăţii de a presta servicii sau a libertăţii de stabilire şi dacă:
a)astfel de activităţi prezintă relevanţă pentru piaţa unui stat membru gazdă;
b)autoritatea de supraveghere a statului membru de origine a transmis o notificare în temeiul articolului 152a alineatul (2) cu privire la deteriorarea condiţiilor financiare sau la alte riscuri emergente; sau
c)a fost sesizată EIOPA în temeiul articolului 152a alineatul (2).
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităţilor de supraveghere relevante de a constitui o platformă de colaborare în cazul în care toate aceste autorităţi îşi dau acordul în acest sens.
(3)Constituirea unei platforme de colaborare în temeiul alineatelor (1) şi (2) nu aduce atingere mandatului de supraveghere care revine autorităţilor de supraveghere din statul membru de origine şi din statul membru gazdă prevăzut în prezenta directivă.
(4)Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea EIOPA sau a oricărei autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere relevante furnizează toate informaţiile necesare în timp util pentru a permite funcţionarea corespunzătoare a platformei de colaborare.
(5)Cerinţele privind cooperarea şi schimbul de informaţii în materie de supraveghere consolidate între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara gazdă în conformitate cu articolul 152ab li se aplică, de asemenea, autorităţilor de supraveghere care participă la o platformă de colaborare de la instituirea unei astfel de platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol şi indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare desfăşoară sau nu activităţi transfrontaliere semnificative. Aceste informaţii sunt, de asemenea, comunicate EIOPA atunci când se înfiinţează platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol.
(6)În cazul în care două sau mai multe autorităţi relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conţinutul unei acţiuni care trebuie întreprinsă sau la lipsa de acţiune în legătură cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, şi dacă acestea consideră că există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe, EIOPA poate, la solicitarea oricărei autorităţi relevante, să acorde asistenţă autorităţilor pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
În cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deţinătorilor de poliţe din alte state membre decât statul membru de origine şi care indică deficienţe grave într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care autoritatea de supraveghere competentă nu a luat măsuri de remediere sau a luat măsuri de remediere insuficiente, EIOPA poate solicita autorităţii de supraveghere din statul membru de origine să efectueze un control la sediul întreprinderii de asigurare şi de reasigurare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine iniţiază fără întârziere controlul la sediu şi invită EIOPA şi alte autorităţi de supraveghere vizate să participe la aceasta. În această situaţie, se aplică articolul 152ab alineatul (5) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.
(7)În cazul în care două sau mai multe autorităţi relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la schimbul de informaţii în temeiul alineatului (4) sau (5) de la prezentul articol, EIOPA poate acorda asistenţă pentru ca acestea să ajungă la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea oricărei autorităţi relevante.
(8)În cazul în care consideră oportun în interesul protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare sau în scopuri de stabilitate financiară, EIOPA poate publica informaţii privind constatările, recomandările sau măsurile care decurg din activitatea de supraveghere în contextul platformei de colaborare.
În cazul în care intenţionează să publice numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză, EIOPA notifică fără întârziere întreprinderii respective respectiva intenţie şi îi acordă suficient timp întreprinderii respective pentru a prezenta observaţii scrise şi pentru a prezenta toate informaţiile sau argumentele relevante EIOPA şi altor autorităţi de supraveghere din cadrul platformei de colaborare. EIOPA evaluează în mod corespunzător poziţia întreprinderii în cauză şi ţine seama în mod corespunzător de aceasta atunci când decide cu privire la publicarea numelui întreprinderii. EIOPA nu publică numele întreprinderii în cauză în cazul în care o astfel de publicare ar pune în pericol o investigaţie în curs sau ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporţionate.