Capitolul ii - Dispoziţii specifice asigurării generale - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL II:Dispoziţii specifice asigurării generale
Art. 187: Condiţiile poliţelor de asigurare
Condiţiile generale şi speciale ale poliţelor nu includ condiţii destinate să răspundă, într-un caz determinat, circumstanţelor speciale ale riscului care urmează să fie acoperit.
Art. 188: Eliminarea monopolurilor
Statele membre se asigură că sunt eliminate monopolurile privind accesul la activitate pentru anumite clase de asigurări, acordate organismelor stabilite pe teritoriul lor şi menţionate la articolul 8.
Art. 189: Participarea la fonduri naţionale de garantare
Statele membre gazdă pot solicita întreprinderilor de asigurare generală să se afilieze şi să participe, în aceleaşi condiţii ca şi întreprinderile de asigurare generală autorizate pe teritoriul lor, la orice sistem destinat să garanteze plata solicitărilor de despăgubire asiguraţilor şi terţilor lezaţi.
Art. 190: Operaţiunile de coasigurare comunitară
(1)Prezenta secţiune se aplică operaţiunilor de coasigurare comunitară reprezentate de acele operaţiuni de coasigurare comunitară care se referă la unul sau mai multe riscuri clasificate la clasele 3-16 din anexa I partea A şi care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)riscul este un risc mare;
b)riscul este acoperit de mai multe întreprinderi de asigurare, în calitate de "coasigurător", una dintre acestea fiind asigurătorul principal, fără să existe o solidaritate între ele, prin intermediul unui contract unic, în schimbul unei prime globale şi pentru aceeaşi perioadă;
c)acest risc este situat în interiorul Comunităţii;
d)pentru garantarea riscului, asigurătorul principal este considerat întreprinderea de asigurare care acoperă totalitatea riscului;
e)cel puţin unul dintre coasigurători participă la contract prin sediul său central sau printr-o sucursală stabilită într-un alt stat membru decât cel al întreprinderii principale de asigurare;
f)asigurătorul principal îşi asumă în totalitate rolul care îi revine în practicarea coasigurării şi, în special, stabileşte condiţiile de asigurare şi de tarifare.
(2)Articolele 147-152 se aplică numai asigurătorilor principali.
(3)Operaţiunile de coasigurare care nu corespund condiţiilor de la alineatul (1) se supun în continuare dispoziţiilor prezentei directive, cu excepţia celor care figurează în prezenta secţiune.
Art. 191: Participarea la coasigurarea comunitară
Posibilitatea întreprinderilor de asigurare de a participa la o coasigurare comunitară nu este subordonată altor dispoziţii decât celor ale prezentei secţiuni.
Art. 192: Rezerve tehnice
Valoarea rezervelor tehnice este determinată de către diferiţi coasigurători în conformitate cu normele stabilite de către statul membru de origine al acestora sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, potrivit practicilor din statul respectiv.
Cu toate acestea, rezervele tehnice sunt cel puţin egale cu cele stabilite de asigurătorul principal în conformitate cu normele statului membru de origine al acestuia.
Art. 193: Date statistice
Statele membre de origine se asigură că coasigurătorii dispun de elementele statistice care evidenţiază importanţa operaţiunilor de coasigurare comunitară la care participă, precum şi statele membre în cauză.
Art. 194: Regimul contractelor de coasigurare în cadrul procedurilor de lichidare
În cazul lichidării unei întreprinderi de asigurare, angajamentele care rezultă din participarea la un contract de coasigurare comunitară sunt executate în acelaşi mod ca şi angajamentele care rezultă din celelalte contracte de asigurare ale acestei întreprinderi, fără deosebire în ceea ce priveşte naţionalitatea asigurătorilor şi naţionalitatea sau cetăţenia beneficiarilor.
Art. 195: Schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere
În scopul punerii în aplicare a prezentei secţiuni, autorităţile de supraveghere ale statelor membre îşi comunică, în cadrul cooperării menţionate în titlul I capitolul IV secţiunea 5, toate informaţiile necesare.
Art. 196: Cooperarea în ceea ce priveşte punerea în aplicare
Comisia şi autorităţile de supraveghere ale statelor membre cooperează strâns pentru examinarea dificultăţilor care pot apărea în aplicarea prezentei secţiuni.
În cadrul respectivei cooperări, se analizează în special practicile care ar putea indica faptul că asigurătorul principal nu îşi asumă rolul care îi revine în practicarea coasigurării sau că riscurile nu implică în mod evident participarea mai multor asigurători la garantarea lor.
Art. 197: Activităţi similare asistenţei turistice
Statele membre pot supune dispoziţiilor prezentei directive activităţile de asistenţă acordate persoanelor în dificultate în alte circumstanţe decât cele menţionate la articolul 2 alineatul (2).
În cazul în care un stat membru face uz de această posibilitate, acesta asimilează activităţile menţionate celor clasificate în clasa 18 din anexa I partea A.
Al doilea paragraf nu aduce atingere în niciun fel posibilităţilor de clasificare prevăzute în anexa I pentru activităţile aparţinând în mod evident altor clase.
Art. 198: Domeniul de aplicare al prezentei secţiuni
(1)Prezenta secţiune se aplică asigurării de protecţie juridică menţionate la clasa 17 din anexa I partea A, prin care o întreprindere de asigurare se angajează, contra plăţii unei prime, să suporte cheltuielile procedurii judiciare şi să furnizeze alte servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare, în special cu scopul de a:
a)compensa prejudiciul suferit de asigurat, printr-o soluţionare pe căi amiabile sau printr-o procedură civilă sau penală;
b)apăra sau reprezenta asiguratul în proceduri civile, penale, administrative sau de altă natură sau în legătură cu orice plângere împotriva acestuia.
(2)Prezenta secţiune nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:
a)asigurării de protecţie juridică, în cazul în care acest tip de asigurare priveşte litigiile sau riscurile care rezultă din sau sunt legate de utilizarea navelor maritime;
b)activităţii desfăşurate de o întreprindere de asigurare care asigură răspunderea civilă, în scopul de a apăra sau reprezenta asiguratul în orice anchetă sau proces, în cazul în care activitatea respectivă este desfăşurată în acelaşi timp în propriul interes al respectivei întreprinderi de asigurare, în cadrul asigurării respective;
c)în cazul în care un stat membru decide astfel, activităţii de asigurare de protecţie juridică desfăşurată de către un asigurător al asistenţei care îndeplineşte condiţiile următoare:
(i)activitatea este desfăşurată în alt stat membru decât cel în care este situată reşedinţa obişnuită a asiguratului;
(ii)activitatea face parte dintr-un contract care acoperă numai asistenţa furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absenţelor de la domiciliu sau de la reşedinţa obişnuită.
În cazul menţionat la primul paragraf litera (c), contractul precizează clar faptul că acoperirea în cauză se limitează la împrejurările menţionate la litera respectivă şi este auxiliară asistenţei.
Art. 199: Contracte separate
Garanţia de protecţie juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel întocmit pentru alte clase de asigurare sau al unui capitol separat al unei poliţe unice, în care se precizează natura garanţiei de protecţie juridică şi, la cererea expresă a unui stat membru, valoarea primei corespunzătoare.
Art. 200: Gestionarea daunelor
(1)Statul membru de origine se asigură că întreprinderile de asigurare adoptă, în conformitate cu opţiunea aleasă de statul membru sau la alegerea proprie, în cazul în care statul membru convine astfel, cel puţin una dintre metodele de gestionare a daunelor prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).
Indiferent de soluţia adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecţie juridică este considerat garantat într-o modalitate echivalentă, în conformitate cu prezenta secţiune.
(2)Întreprinderile de asigurare trebuie să se asigure că niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea daunelor privind clasa de asigurare de protecţie juridică sau cu consultanţa juridică în legătură cu această gestionare nu desfăşoară în paralel o activitate similară într-o altă întreprindere care are legături financiare, comerciale sau administrative cu prima întreprindere de asigurare şi care practică una sau mai multe din celelalte clase de asigurare menţionate în anexa I.
Întreprinderile de asigurări compozite se asigură ca niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea daunelor privind clasa de asigurare de protecţie juridică sau cu consultanţa juridică în legătură cu această gestionare nu desfăşoară în paralel o activitate similară pentru o altă clasă practicată de acestea.
(3)Întreprinderea de asigurare trebuie să încredinţeze administrarea daunelor în legătură cu asigurarea de protecţie juridică unei întreprinderi distincte din punct de vedere juridic. Întreprinderea respectivă trebuie să fie menţionată în contractul sau capitolul separat descris la articolul 199.
În cazul în care întreprinderea de asigurare distinctă din punct de vedere juridic are legături cu o întreprindere de asigurare care practică una sau mai multe dintre clasele de asigurare descrise la partea A din anexa I, membrii personalului întreprinderii distincte din punct de vedere juridic care gestionează cererile de despăgubire sau care oferă consultanţă juridică în legătură cu această gestionare nu pot desfăşura în paralel aceeaşi activitate sau una similară la cealaltă întreprindere de asigurare. Statele membre pot impune aceleaşi cerinţe membrilor organelor administrative, de conducere sau de control.
(4)Contractul stipulează faptul că persoanele asigurate pot apela la un avocat ales de respectivele persoane sau, în măsura în care legislaţia naţională prevede astfel, la orice altă persoană care deţine calificările corespunzătoare, din momentul în care aceştia au dreptul de a solicita daune asiguratorului lor în ceea ce priveşte contractul.
Art. 201: Libertatea de a alege avocatul
(1)Orice contract de asigurare de protecţie juridică prevede în mod explicit că:
a)în cazul în care se face apel la un avocat sau la orice altă persoană cu calificare corespunzătoare potrivit legislaţiei interne, pentru a apăra, reprezenta sau servi interesele persoanei asigurate în orice procedură judiciară sau administrativă, persoana asigurată are libertatea de a alege;
b)persoanele asigurate au libertatea să aleagă un avocat sau, în cazul în care preferă în mod expres şi în măsura în care o permite legislaţia naţională, orice altă persoană cu calificările corespunzătoare, pentru a le servi interesele ori de câte ori survine un conflict de interese.
(2)În sensul prezentei secţiuni, "avocat" înseamnă orice persoană care are dreptul să desfăşoare activităţi profesionale sub una din denumirile prevăzute în Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 pentru a facilita exercitarea efectivă de către avocaţi a libertăţii de a presta servicii (1).
(1)JO L 78, 26.3.1977, p. 17.
Art. 202: Exceptarea de la libertatea de a alege avocatul
(1)Statele membre pot excepta asigurarea de protecţie juridică de la dispoziţiile articolului 201 alineatul (1), în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii:
a)asigurarea se limitează la cazurile care apar în urma utilizării vehiculelor rutiere pe teritoriul statului membru în cauză;
b)asigurarea priveşte un contract de acordare de asistenţă în caz de accident sau defecţiune a unui vehicul rutier;
c)nici întreprinderea de asigurare de protecţie juridică, nici asigurătorul de asistenţă nu acoperă orice fel de răspundere;
d)se adoptă măsuri corespunzătoare, astfel încât consultanţa juridică şi reprezentarea fiecărei părţi într-un litigiu să se facă prin avocaţi total independenţi, în cazul în care aceste părţi sunt asigurate pentru protecţie juridică de către aceeaşi întreprindere de asigurare.
(2)O exceptare acordată de în conformitate cu alineatul (1) nu afectează aplicarea articolului 200.
Art. 203: Arbitrajul
Statele membre prevăd, în scopul rezolvării litigiilor între întreprinderea de asigurare de protecţie juridică şi asiguraţi şi fără a aduce atingere oricărei căi de atac prevăzute de legislaţia naţională, o procedură de arbitraj sau o altă procedură ce oferă garanţii comparabile de obiectivitate.
Contractul de asigurare prevede dreptul asiguratului de a recurge la astfel de proceduri.
Art. 204: Conflictul de interese
Ori de câte ori apare conflicte de interese sau neînţelegeri asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul de protecţie juridică sau, după caz, departamentul de soluţionare a daunelor trebuie să informeze asiguratul cu privire la dreptul menţionat la articolul 201 alineatul (1) şi la posibilitatea de a recurge la procedura menţionată la articolul 203.
Art. 205: Eliminarea specializării în asigurări de protecţie juridică
Statele membre elimină toate dispoziţiile care interzic unei întreprinderi de asigurare să desfăşoare în paralel, pe teritoriul lor, asigurări de protecţie juridică şi alte clase de asigurare.
Art. 206: Asigurarea de sănătate ca alternativă la asigurările sociale
(1)Statele membre, în care contractele care acoperă riscurile din clasa 2 din anexa I partea A, se pot substitui parţial sau integral asigurării de sănătate furnizate de sistemul legal de asigurări sociale, pot solicita:
a)respectarea prin contract a dispoziţiilor legale speciale care protejează în acest stat membru interesul general pentru această clasă de asigurare;
b)ca autorităţilor de supraveghere din statul membru în cauză să le fie comunicate condiţiile generale şi speciale pentru acest tip de asigurare, înainte de utilizarea lor.
(2)Statele membre pot solicita ca tehnica de asigurare de sănătate menţionată la alineatul (1) să fie similară celei de asigurare de viaţă în cazul în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)primele plătite sunt calculate pe bază de tabele de frecvenţă a bolilor şi alte date statistice relevante, în cazul statului membru în care este situat riscul, în conformitate cu metodele matematice aplicate în domeniul asigurărilor;
b)se constituie o rezervă de îmbătrânire;
c)asigurătorul nu poate anula contractul decât pe o perioadă de timp stabilită de statul membru în care este situat riscul;
d)contractul prevede posibilitatea de a creşte primele sau de a reduce vărsământul, chiar şi pentru contractele în curs;
e)contractul prevede posibilitatea ca deţinătorii de poliţe de asigurare să schimbe contractul cu unul nou în conformitate cu alineatul (1), propus de aceeaşi întreprindere de asigurare sau aceeaşi sucursală şi având în vedere drepturile pe care le-au dobândit.
În cazul menţionat la primul paragraf litera (e) se ţine seama de rezerva de îmbătrânire, iar o nouă examinare medicală nu poate fi cerută decât în caz de extindere a acoperirii.
Autorităţile de supraveghere din statul membru în cauză publică tabelele de frecvenţă a bolilor şi alte date statistice relevante menţionate la primul paragraf litera (a) şi le transmit autorităţilor de supraveghere din statul membru de origine.
Primele trebuie să fie suficiente, conform unor principii de actu-ariat rezonabile, pentru a permite întreprinderilor de asigurare să îndeplinească toate angajamentele legate de elementele situaţiei financiare. Statul membru de origine solicită ca baza tehnică de calculare a primelor să fie comunicată autorităţilor de supraveghere înainte ca produsul să fie oferit.
Al treilea şi al patrulea paragraf se aplică, de asemenea, în cazul modificării contractelor în curs.
Art. 207: Asigurarea obligatorie pentru accidente de muncă
Statele membre pot cere oricărei întreprinderi de asigurare care încheie asigurări obligatorii pentru accidente de muncă pe teritoriul lor, pe propriile riscuri, să respecte dispoziţiile speciale prevăzute în legislaţia lor naţională pentru această asigurare, cu excepţia dispoziţiilor privind supravegherea financiară, care ţin de competenţa exclusivă a statului membru de origine.