Capitolul iii - Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)
Acte UE
Jurnalul Oficial 335
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
CAPITOLUL III:Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup
Art. 247: Supraveghetorul grupului
(1)Se desemnează un singur supraveghetor, responsabil cu coordonarea şi exercitarea supravegherii la nivel de grup ("supraveghetorul grupului"), dintre autorităţile de supraveghere ale statelor membre interesate.
(2)În cazul în care aceeaşi autoritate de supraveghere este competentă pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup, sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de respectiva autoritate de supraveghere.
În toate celelalte cazuri şi sub rezerva alineatului (3), sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de:
a)autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care grupul este condus de respectiva întreprindere;
b)în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de următoarea autoritate de supraveghere:
(i)în cazul în care întreprinderea mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat respectiva întreprindere de asigurare sau de reasigurare;
(ii)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt, iar una dintre aceste întreprinderi a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;
(iii)în cazul în care grupul este condus de cel puţin două holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte cu sediul social în state membre diferite şi dacă există o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în fiecare dintre aceste state, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanţului;
(iv)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt şi niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanţului; sau
(v)în cazul în care grupul este un grup care nu are o întreprindere mamă sau în alte cazuri decât cele menţionate la punctele (i)-(iv), este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanţului.
(3)În anumite cazuri, la cererea oricărei alte autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză pot să adopte o decizie comună prin care să acorde derogări de la criteriile enunţate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi neadecvată, ţinând seama de structura grupului şi de importanţa relativă a activităţilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în diferite ţări, şi să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.
În acest scop, oricare dintre autorităţile de supraveghere implicate poate iniţia o dezbatere pentru a stabili dacă criteriile menţionate la alineatul (2) sunt adecvate. O astfel de dezbatere nu poate avea loc mai mult de o dată pe an.
Autorităţile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună privind alegerea supraveghetorului grupului în termen de trei luni de la iniţierea dezbaterii. Înainte de a lua o decizie, autorităţile de supraveghere în cauză oferă grupului posibilitatea de a-şi exprima opinia.
Supraveghetorul desemnat al grupului prezintă grupului decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia.
(4)Dacă, în cursul perioadei de trei luni menţionate la alineatul (3) al treilea paragraf, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţile de supraveghere respective îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să ia o decizie comună în conformitate cu decizia AEAPO. Această decizie comună este considerată determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.
(5)AEAPO ia decizia în termen de o lună de la data la care i s-a înaintat chestiunea în conformitate cu alineatul (4). Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Supraveghetorul desemnat al grupului transmite grupului şi colegiului supraveghetorilor decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia.
(6)Dacă nu s-a ajuns la o decizie comună, rolul de supraveghetor al grupului este exercitat de autoritatea de supraveghere identificată în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
(7)AEAPO informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, cel puţin o dată pe an, cu privire la orice dificultăţi majore în legătură cu aplicarea alineatelor (2), (3) şi (6).
În cazul în care apar dificultăţi majore la aplicarea criteriilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza în mod mai detaliat aceste criterii.
(8)În cazul în care un stat membru are cel puţin două autorităţi de supraveghere prudenţială a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a asigura coordonarea între autorităţile în cauză.
Art. 248: Drepturi şi obligaţii ale supraveghetorului grupului şi ale celorlalţi supraveghetori Colegiul supraveghetorilor
(1)Drepturile şi obligaţiile care îi revin supraveghetorului grupului în ceea ce priveşte supravegherea la nivel de grup cuprind următoarele:
a)coordonarea culegerii şi diseminării informaţiilor adecvate sau esenţiale, atât pentru desfăşurarea obişnuită a activităţilor, cât şi pentru situaţii urgente, inclusiv diseminarea informaţiilor care sunt importante pentru sarcina de supraveghere a autorităţii de supraveghere;
b)procesul de supraveghere şi evaluarea situaţiei financiare a grupului;
c)evaluarea conformităţii grupului cu normele privind solvabilitatea, precum şi a concentrării riscurilor şi a tranzacţiilor intragrup, astfel cum se prevede la articolele 218-245;
d)evaluarea sistemului de guvernanţă a grupului, astfel cum se prevede la articolul 246, precum şi a îndeplinirii cerinţelor prevăzute la articolele 42 şi 257 de către membrii organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii participative;
e)planificarea şi coordonarea, prin întâlniri obişnuite organizate cel puţin anual sau prin alte mijloace adecvate, a activităţilor de supraveghere atât pentru desfăşurarea obişnuită a activităţilor, cât şi pentru situaţii urgente, în colaborare cu autorităţile de supraveghere interesate şi luarea în considerare a naturii, a amplorii şi a complexităţii riscurilor inerente activităţii tuturor întreprinderilor care fac parte din grup;
f)alte sarcini, măsuri şi decizii atribuite supraveghetorului grupului de către prezenta directivă sau care rezultă din aplicarea prezentei directive, în special sarcina de a dirija procesul de validare a oricărui model intern la nivel de grup, astfel cum se prevede la articolele 231 şi 233, precum şi aceea de a dirija procesul de autorizare a aplicării regimului stabilit la articolele 237-240.
(2)În scopul de a facilita îndeplinirea sarcinilor de către supraveghetorul grupului, menţionate la alineatul (1), se instituie un colegiu al supraveghetorilor, prezidat de supraveghetorul grupului.
Colegiul supraveghetorilor se asigură că procesele de cooperare, schimb de informaţii şi consultare între autorităţile de supraveghere membre ale colegiului supraveghetorilor, se desfăşoară în conformitate cu titlul III în vederea promovării unei convergenţe a deciziilor şi activităţilor lor respective.
Dacă supraveghetorul grupului nu îşi îndeplineşte sarcinile menţionate la alineatul (1) sau dacă membrii colegiului supraveghetorilor nu cooperează în măsura în care trebuie să o facă în conformitate cu acest alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere implicate poate să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.
(3)Colegiul supraveghetorilor este alcătuit din supraveghetorul grupului, autorităţile de supraveghere din toate statele membre în care sunt situate sediile centrale ale tuturor întreprinderilor filiale şi AEAPO, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Autorităţile de supraveghere ale sucursalelor semnificative şi ale întreprinderilor afiliate pot, de asemenea, face parte din colegiile supraveghetorilor. Cu toate acestea, participarea acestora se limitează doar la realizarea obiectivului unui schimb eficient de informaţii.
Funcţionarea efectivă a colegiului supraveghetorilor poate necesita efectuarea anumitor activităţi de către un număr limitat de autorităţi de supraveghere din cadrul colegiului.
(4)Fără a aduce atingere oricăror măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă, constituirea şi funcţionarea colegiilor supraveghetorilor se bazează pe proceduri de coordonare stabilite de supraveghetorul grupului şi de celelalte autorităţi de supraveghere interesate.
În cazul unor opinii divergente privind acordurile de coordonare, orice membru al colegiului supraveghetorilor poate sesiza AEAPO cu privire la chestiunea respectivă, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat. Supraveghetorul grupului ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Supraveghetorul grupului transmite decizia celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.
[textul din Art. 248, alin. (4) din titlul III, capitolul III a fost abrogat la 30-dec-2019 de Art. 2, punctul 6. din Directiva 2177/18-dec-2019]
(5)Fără a aduce atingere niciunei măsuri adoptate în temeiul prezentei directive, procedurile de coordonare menţionate la alineatul (4) precizează procedurile pentru:
a)procesul decizional în rândul autorităţilor de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 231, 232 şi 247;
b)consultarea realizată în conformitate cu alineatul (4) şi cu articolul 218 alineatul (5).
Fără a aduce atingere drepturilor şi îndatoririlor atribuite prin prezenta directivă supraveghetorului grupului şi celorlalte autorităţi de supraveghere, acordurile de coordonare pot atribui supraveghetorului grupului, celorlalte autorităţi de supraveghere sau AEAPO sarcini suplimentare în cazul în care acest lucru duce la o supraveghere mai eficientă a grupului şi nu afectează activităţile de supraveghere ale membrilor colegiului supraveghetorilor în privinţa responsabilităţilor lor individuale.
În plus, procedurile de coordonare pot să specifice:
(a)consultări între autorităţile de supraveghere interesate, în special în ceea ce priveşte articolele 213-217, 219-221, 227, 244-246, 250, 256, 260 şi 262;
(b)cooperarea cu alte autorităţi de supraveghere.
(6)AEAPO elaborează ghiduri pentru funcţionarea operaţională a colegiilor supraveghetorilor pe baza unor analize complete ale activităţii lor pentru a evalua nivelul de convergenţă dintre acestea. Astfel de evaluări se efectuează cel puţin o dată la trei ani. Statele membre se asigură că supraveghetorul grupului transmite AEAPO informaţiile privind funcţionarea colegiului supraveghetorilor şi orice dificultate întâmpinată care este relevantă pentru evaluări.
Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile de funcţionare operaţională a colegiilor supraveghetorilor, pe baza ghidurilor menţionate la primul paragraf.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(7)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări cu privire la coordonarea supravegherii la nivel de grup în sensul alineatelor (1)-(6).
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(8)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce priveşte definiţia conceptului de «sucursală semnificativă».
Art. 249: Cooperarea şi schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere
(1)Autorităţile responsabile cu supravegherea fiecărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup colaborează îndeaproape cu supraveghetorul grupului, în special în cazurile în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare întâmpină dificultăţi financiare.
Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, au la dispoziţie aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă sunt sau nu stabilite în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere interesate şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii adecvate imediat ce acestea sunt disponibile. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.
Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, dispun de aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă au sau nu sediul în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere în cauză şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii relevante imediat ce acestea sunt disponibile sau fac schimb de informaţii la cerere. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.
(11)(1a)Dacă o autoritate de supraveghere nu a comunicat informaţii relevante sau o cerere de cooperare, în special în scopul unui schimb de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns în termen de două săptămâni, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO.
În cazul în care chestiunea îi este înaintată, AEAPO, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 258 din TFUE, poate lua măsuri în conformitate cu competenţele care-i sunt conferite prin articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(2)Autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderilor individuale de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup şi supraveghetorul grupului solicită fiecare imediat o reuniune a tuturor autorităţilor de supraveghere implicate în supravegherea la nivel de grup, cel puţin atunci când apare una dintre următoarele situaţii:
a)constată o încălcare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate sau o încălcare a cerinţei de capital minim de către o anumită întreprindere de asigurare sau de reasigurare;
b)constată o încălcare semnificativă a cerinţei de capital de solvabilitate la nivel de grup calculat pe baza datelor consolidate sau a cerinţei de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, în funcţie de metoda de calcul care este utilizată în conformitate cu Titlul III capitolul II secţiunea 1 subsecţiu-nea 4;
c)atunci când apar sau au apărut situaţii excepţionale.
(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:
a)elementele care trebuie colectate sistematic de către supraveghetorul grupului şi diseminate altor autorităţi de supraveghere în cauză sau care trebuie transmise supraveghetorului grupului de către celelalte autorităţi de supraveghere în cauză;
b)elementele esenţiale sau relevante pentru supravegherea la nivel de grup, cu scopul de a îmbunătăţi convergenţa raportării în scopuri de supraveghere.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(4)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele pentru transmiterea informaţiilor către supraveghetorul grupului, precum şi pentru procedura de cooperare şi schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere conform dispoziţiilor prezentului articol.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Art. 250: Consultarea între autorităţile de supraveghere
(1)Fără a aduce atingere articolului 248, în cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză se consultă reciproc în cadrul colegiului supraveghetorilor, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele aspecte:
a)schimbări în structura acţionarilor, în structura organizaţională sau managerială a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup care necesită aprobarea sau autorizarea autorităţilor de supraveghere;
b)decizia de extindere a perioadei de redresare în temeiul articolului 138 alineatele (3) şi (4);
c)sancţiuni majore sau măsuri excepţionale luate de autorităţile de supraveghere, inclusiv impunerea unei majorări de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate în temeiul articolului 37 şi impunerea oricărei limitări a utilizării unui model intern pentru calcularea cerinţei de capital de solvabilitate în temeiul titlului I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.
În sensul primului paragraf literele (b) şi (c), supraveghetorul grupului este consultat întotdeauna.
Pe lângă acestea, în cazul în care o decizie se bazează pe informaţiile primite de la alte autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză se consultă reciproc înaintea luării deciziei.
(2)Fără a aduce atingere articolului 248, o autoritate de supraveghere poate decide să nu consulte nicio altă autoritate de supraveghere în cazuri de urgenţă sau în cazul în care o asemenea consultare ar putea pune în pericol eficacitatea deciziei. În acest caz, autoritatea de supraveghere informează fără întârziere celelalte autorităţi de supraveghere în cauză.
Art. 251: Cereri din partea supraveghetorului grupului adresate altor autorităţi de supraveghere
Supraveghetorul grupului poate invita autorităţile de supraveghere din statul membru în care o întreprindere-mamă îşi are sediul central, care nu efectuează ele însele supravegherea grupului în temeiul articolului 247, să solicite întreprinderii-mamă orice informaţii adecvate pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor de coordonare ale acestuia, astfel cum sunt stabilite la articolul 248, şi să transmită respectivele informaţii supraveghetorului grupului.
Atunci când supraveghetorul grupului are nevoie de informaţiile menţionate la articolul 254 alineatul (2), care au fost deja date unei alte autorităţi de supraveghere, acesta contactează respectiva autoritate ori de câte ori acest lucru este posibil, cu scopul de a se evita dublarea raportării către diferitele autorităţi implicate în supraveghere.
Art. 252: Cooperarea cu autorităţile responsabile de instituţiile de credit şi întreprinderile de investiţii
În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, precum şi o instituţie de credit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi/sau o firmă de investiţii, astfel cum este definită în Directiva 2014/65/UE, sunt legate direct sau indirect sau au o întreprindere participativă comună, autorităţile de supraveghere interesate şi autorităţile responsabile de supravegherea acestor întreprinderi din urmă colaborează strâns.
Fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le au, respectivele autorităţi îşi vor furniza reciproc orice informaţie care ar putea să le simplifice misiunea, în special astfel cum se prevede în prezentul titlu.
Art. 253: Secretul profesional şi confidenţialitatea
Statele membre autorizează schimbul de informaţii între autorităţile lor de supraveghere şi între autorităţile lor de supraveghere şi alte autorităţi, astfel cum se menţionează la articolele 249-252.
Informaţiile primite în cadrul supravegherii la nivel de grup, în special orice schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere şi între autorităţile de supraveghere şi alte autorităţi, prevăzut în prezentul titlu, intră sub incidenţa articolului 295.
Art. 254: Accesul la informaţii
(1)Statele membre se asigură că persoanele fizice şi juridice cuprinse în sfera de aplicare a supravegherii la nivel de grup, precum şi întreprinderile lor afiliate şi cele participative pot face schimb de informaţii adecvate pentru exercitarea supravegherii la nivel de grup.
(2)Statele membre prevăd ca autorităţile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informaţie relevantă pentru scopul respectivei supravegheri, indiferent de natura întreprinderii respective. Articolul 35 alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis.
Supraveghetorul grupului poate limita raportările periodice de supraveghere cu o periodicitate mai redusă de un an de la nivelul grupului în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de limitarea de la articolul 35 alineatul (6), având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii grupului.
Supraveghetorul grupului poate face excepţii cu privire la raportările rubrică cu rubrică în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de excepţia de la articolul 35 alineatul (7), având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii grupului şi obiectivul legat de stabilitatea financiară.
Autorităţile de supraveghere interesate pot să se adreseze direct întreprinderilor din cadrul grupului pentru a obţine informaţiile necesare doar în cazul în care astfel de informaţii au fost solicitate întreprinderii de asigurare sau întreprinderii de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup şi aceasta nu le-a furnizat într-un termen rezonabil.
(3)Întreprinderea de asigurare şi de reasigurare participativă, holdingul de asigurare şi holdingul financiar mixt transmit anual supraveghetorului grupului informaţiile menţionate la prezentul articol în termen de 22 de săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii şi, în cazul în care informaţiile menţionate la prezentul articol sunt solicitate trimestrial, în termen de 11 săptămâni de la sfârşitul fiecărui trimestru.
Art. 255: Verificarea informaţiilor
(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor de supraveghere pot să desfăşoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la faţa locului ale informaţiilor menţionate la articolul 254 în incinta oricăror dintre următoarele întreprinderi:
a)întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup;
b)întreprinderi afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;
c)întreprinderi-mamă ale respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;
d)întreprinderi afiliate unei întreprinderi-mamă a respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.
(2)În cazul în care, în anumite cazuri, autorităţile de supraveghere doresc să verifice informaţiile cu privire la o întreprindere, reglementată sau nu, care face parte dintr-un grup şi este situată într-un alt stat membru, acestea solicită autorităţilor de supraveghere din acel alt stat membru să efectueze verificarea.
Autorităţile care primesc o astfel de cerere îi dau curs, în limita competenţelor lor, fie efectuând verificarea direct, fie acordând unui auditor sau unui expert permisiunea de a efectua verificarea, fie acordând autorităţii care a solicitat verificarea permisiunea de a o efectua ea însăşi. Supraveghetorul grupului este informat cu privire la demersurile întreprinse.
În cazul în care doreşte acest lucru, autoritatea de supraveghere care a prezentat cererea poate participa la verificare, în cazul în care nu o realizează direct.
Dacă solicitării adresate unei alte autorităţi de supraveghere de a efectua o verificare în conformitate cu dispoziţiile prezentului alineat nu i s-a dat curs în termen de două săptămâni sau dacă autoritatea de supraveghere respectivă nu poate să îşi exercite dreptul de a participa în conformitate cu al treilea paragraf, autoritatea solicitantă poate înainta chestiunea AEAPO şi poate solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.
În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecţiile la faţa locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorităţi de supraveghere.
Art. 256: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup
(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să facă public anual un raport privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup. Respectivul raport conţine informaţii referitoare la grup adresate altor profesionişti din piaţă, astfel cum se menţionează la articolul 51 alineatul (1b). Articolele 51, 53, 54 şi 55 se aplică mutatis mutandis.
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte publică informaţiile menţionate la prezentul articol în termen de 24 de săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii.
(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, poate prezenta un singur raport privind solvabilitatea şi situaţia sa financiară, care să cuprindă următoarele:
a)informaţiile la nivel de grup care trebuie făcute publice în conformitate cu alineatul (1);
b)informaţiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă în mod individual, inclusiv ambele secţiuni ale raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară, şi care trebuie făcute publice în conformitate cu articolele 51, 53, 54 şi 55.
Înainte de a-şi da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului consultă şi ţine seama de toate punctele de vedere şi de rezervele membrilor colegiului supraveghetorilor.
(3)În cazul în care raportul menţionat la alineatul (2) nu include informaţiile pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului le solicită întreprinderilor asemănătoare şi în cazul în care omisiunea este importantă, autoritatea de supraveghere în cauză este abilitată să solicite filialei vizate să facă publice informaţiile suplimentare necesare.
(4)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care aduce precizări suplimentare cu privire la informaţiile care trebuie publicate în raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară, menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, şi în raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup, menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol.
(5)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele, precum şi modalitatea de publicare a raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului conform dispoziţiilor din prezentul articol.
AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Art. 256a: Structura grupurilor
Statele membre solicită întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să facă publice anual, la nivelul grupului, structura juridică şi structura de guvernanţă şi organizaţională, inclusiv o descriere a tuturor sucursalelor, a întreprinderilor afiliate semnificative şi a sucursalelor semnificative care aparţin grupului.
Art. 256b: Raportul periodic de supraveghere la nivel de grup
(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să prezinte anual supraveghetorului grupului un raport periodic de supraveghere la nivel de grup. Articolul 35 alineatul (5a) primul paragraf şi al doilea paragraf litera (a) se aplică mutatis mutandis.
Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare şi de reasigurare transmit informaţiile menţionate la prezentul articol la intervale de un an sau mai mari, în termen de 24 de săptămâni de la sfârşitul exerciţiului financiar al întreprinderii.
(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt poate, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, să prezinte un raport periodic unic de supraveghere, care să cuprindă următoarele:
a)informaţiile la nivel de grup care trebuie raportate în conformitate cu alineatul (1);
b)informaţiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă individual, se raportează în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a) şi nu pot să fie mai reduse decât cele care ar fi transmise de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care prezintă un raport periodic de supraveghere în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a).
Înainte de a-şi da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului îi consultă pe membrii colegiului supraveghetorilor şi ţine seama de toate punctele de vedere şi rezervele acestora. Lipsa unui acord din partea autorităţilor naţionale de supraveghere în cauză se justifică în mod corespunzător. În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat în conformitate cu prezentul alineat este aprobat de colegiul supraveghetorilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare în parte transmite raportul periodic unic de supraveghere autorităţii de supraveghere. Fiecare autoritate de supraveghere are competenţa de a supraveghea partea din raportul periodic unic de supraveghere care este specifică filialei relevante.
(3)În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat nu este considerat adecvat de către autorităţile naţionale de supraveghere, acordul menţionat la alineatul (2) poate fi retras.
(4)În cazul în care raportul menţionat la alineatul (2) nu include informaţiile pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului le solicită întreprinderilor comparabile şi în cazul în care omisiunea este semnificativă, autoritatea de supraveghere în cauză are competenţa să impună filialei în cauză să raporteze informaţiile suplimentare necesare.
(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului identifică vreo neconformitate cu articolul 35 alineatul (5a) sau solicită vreo modificare ori clarificare cu privire la raportul periodic unic de supraveghere, autoritatea respectivă informează, de asemenea, colegiul supraveghetorilor, iar supraveghetorul grupului transmite aceeaşi solicitare întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt.
(6)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care aduce precizări suplimentare cu privire la informaţiile menţionate la prezentul articol care trebuie raportate.
Art. 256c: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţa de audit
(1)Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt al unui grup este supus unei cerinţe de audit cu privire la bilanţul grupului publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup menţionat la articolul 256 alineatul (1) sau în cadrul raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2).
(2)Un raport separat, care include identificarea nivelului de asigurare, precum şi rezultatele auditului şi care este întocmit de firma de audit, se prezintă autorităţii de supraveghere a grupului împreună cu raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup menţionat la articolul 256 alineatul (1) sau raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2) întocmit de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt.
(3)În cazul în care există un raport unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2), se respectă cerinţele de audit impuse unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, iar raportul menţionat la articolul 51a alineatul (6) se prezintă autorităţii de supraveghere a respectivei întreprinderi de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt.
(4)Articolul 51a se aplică mutatis mutandis.
Art. 257: Cerinţe de competenţă profesională şi probitate morală pentru persoanele care conduc efectiv un holding de asigurare sau un holding financiar mixt sau care deţin alte funcţii-cheie
Statele membre impun persoanelor care conduc efectiv holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt şi, dacă este cazul, persoanelor care deţin alte funcţii-cheie să respecte cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală la îndeplinirea obligaţiilor care le revin.
- Articolul 42 se aplică mutatis mutandis.
Art. 258: Măsuri de punere în aplicare
(1)Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup nu respectă cerinţele prevăzute la articolele 218-246 sau în cazul în care cerinţele sunt îndeplinite, dar solvabilitatea poate fi totuşi pusă în pericol sau în cazul în care tranzacţiile în interiorul grupului sau concentrările riscurilor reprezintă o ameninţare la adresa situaţiei financiare a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, măsurile necesare pentru a remedia situaţia cât mai repede posibil sunt adoptate de către:
a)supraveghetorul grupului, în cazul holdingurilor de asigurare şi al holdingurilor financiare mixte;
b)autorităţile de supraveghere, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.
În cazul în care, în situaţia menţionată la primul paragraf litera (a), supraveghetorul grupului nu este una dintre autorităţile de supraveghere din statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, supraveghetorul grupului informează respectivele autorităţi de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.
În cazul în care, în situaţia menţionată la primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului nu este una dintre autorităţile de supraveghere din statul membru în care are sediul social întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, supraveghetorul grupului informează respectivele autorităţi de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.
Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre stabilesc măsurile care pot fi luate de către autorităţile lor de supraveghere cu privire la holdingurile de asigurare şi la holdingurile financiare mixte.
Autorităţile de supraveghere în cauză, inclusiv supraveghetorul grupului, îşi coordonează, dacă este cazul, măsurile.
(2)Autorităţilor de supraveghere li se conferă toate competenţele de supraveghere în vederea adoptării de măsuri în legătură cu holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte, care sunt necesare pentru a se asigura că grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) respectă toate cerinţele stabilite în prezentul titlu. Aceste competenţe includ competenţele generale de supraveghere menţionate la articolul 34.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale de drept penal, statele membre impun sancţiuni sau adoptă măsuri în ceea ce priveşte holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte care încalcă actele cu putere de lege, alte dispoziţii legale şi actele administrative adoptate pentru transpunerea prezentului titlu sau în ceea ce priveşte persoanele care conduc efectiv societăţile respective. Autorităţile de supraveghere colaborează strâns pentru a garanta că sancţiunile sau măsurile respective sunt eficace, mai ales atunci când administraţia centrală sau sediul principal al unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt nu se află în statul membru în care se află sediul său central.
(21)În cazul în care supraveghetorul grupului a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 213b alineatul (1), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezentul titlu. În cazul unui holding financiar mixt, măsurile de supraveghere ţin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar în ansamblu, precum şi asupra întreprinderilor reglementate afiliate ale acestuia.
(22)În sensul alineatelor (1) şi (2a) de la prezentul articol, statele membre se asigură că măsurile de supraveghere care pot fi aplicate holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte includ cel puţin următoarele:
a)suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor filialei de asigurare sau de reasigurare deţinute de holdingul de asigurare sau de holdingul financiar mixt;
b)emiterea de ordine sau sancţiuni împotriva holdingului de asigurare, a holdingului financiar mixt sau a membrilor organului administrativ, de conducere sau de control al societăţilor respective;
c)adresarea de instrucţiuni sau de directive către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt de a transfera acţionarilor săi participaţiile în filialele sale de asigurare şi de reasigurare;
d)desemnarea temporară a altui holding de asigurare, a altui holding financiar mixt sau a altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din cadrul grupului drept responsabilă pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezentul titlu;
e)restricţionarea sau interzicerea distribuirilor sau a plăţilor sub formă de dobânzi către acţionari;
f)obligarea holdingurilor de asigurare sau a holdingurilor financiare mixte să cesioneze sau să îşi reducă participaţiile în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare sau în alte întreprinderi afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1);
g)obligarea holdingurilor de asigurare sau a holdingurilor financiare mixte să prezinte un plan privind revenirea, fără întârziere, la conformitate.
Supraveghetorul grupului consultă alte autorităţi de supraveghere în cauză şi EIOPA înainte de a lua oricare dintre măsurile menţionate la primul paragraf, în cazul în care măsurile respective afectează întreprinderile care au sediul central în mai multe state membre.
(3)Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru coordonarea măsurilor de punere în aplicare menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol.
Art. 259: Raportarea de către AEAPO
(1)AEAPO prezintă un raport anual Parlamentului European în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
(2)AEAPO informează, printre altele, cu privire la toate situaţiile semnificative şi relevante, întâmpinate în activităţile de supraveghere şi cu privire la cooperarea dintre supraveghetori în cadrul titlului III, în special în ceea ce priveşte:
a)procesul de numire a supraveghetorului grupului, numărul de supraveghetori ai grupului şi răspândirea lor geografică;
b)modul de lucru al colegiului supraveghetorilor, în special implicarea şi angajamentul autorităţilor de supraveghere în cazul în care acestea nu sunt supraveghetorul grupului.
(3)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, AEAPO poate include, de asemenea, principalele concluzii care rezultă din evaluările menţionate la articolul 248 alineatul (6), dacă este cazul.