Titlul iii - SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP - Directiva 2009/138/CE/25-nov-2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II)

Acte UE

Jurnalul Oficial 335

În vigoare

Versiune de la: 28 Ianuarie 2025

TITLUL III:SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ŞI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP

CAPITOLUL I:Supravegherea la nivel de grup: definiţii, cazuri de aplicare, domeniu de aplicare şi niveluri

Secţiunea 1:Definiţii

Art. 212: Definiţii

(1)În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:

c)«grup» înseamnă un grup de întreprinderi care:

(i)se compune dintr-o întreprindere participativă, din filialele acesteia, din entităţile în care respectiva întreprindere participativă sau filialele acesteia deţin o participaţie şi din întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din grup, precum şi din întreprinderile legate între ele printr-o relaţie prevăzută la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi întreprinderile lor afiliate;

f)«holding de asigurare» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(vi)peste 50 % din cel puţin unul dintre următorii indicatori sunt asociaţi, în mod constant, cu filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte, holdinguri de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe ori întreprinderi care furnizează servicii auxiliare activităţii principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din grup, precum şi cu activităţi desfăşurate de întreprinderea însăşi care nu sunt legate de achiziţionarea sau deţinerea de participaţii în filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din ţări terţe, atunci când aceste activităţi sunt de aceeaşi natură ca cele desfăşurate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare:

(2)De asemenea, în sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră drept întreprindere-mamă orice întreprindere care, în opinia respectivelor autorităţi de supraveghere, exercită în mod efectiv o influenţă dominantă asupra altei întreprinderi, inclusiv, în cazul în care această influenţă este exercitată prin coordonare centralizată, asupra deciziilor celeilalte întreprinderi.

(3)În sensul prezentului titlu, autorităţile de supraveghere consideră, de asemenea, drept un grup în înţelesul alineatului (1) litera (c), două sau mai multe întreprinderi care, în opinia autorităţilor de supraveghere, sunt administrate pe o bază unitară.

În cazul în care nu toate întreprinderile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat au sediul central în acelaşi stat membru, statele membre se asigură că numai autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 poate concluziona, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, că aceste întreprinderi formează un grup atunci când consideră că întreprinderile respective sunt administrate pe o bază unitară.

(4)Atunci când identifică o relaţie între cel puţin două întreprinderi menţionate la alineatele (2) şi (3), autorităţile de supraveghere iau în considerare toţi factorii următori:

(5)În cazul în care un grup este identificat pe baza alineatului (2) sau (3) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 furnizează întreprinderii desemnate drept întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) şi autorităţilor de supraveghere vizate o explicaţie detaliată a factorilor pe baza cărora se face această identificare.

Secţiunea 2:Cazuri de aplicare şi domeniu de aplicare

Art. 213: Cazuri de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(2)Statele membre se asigură că se aplică supravegherea la nivel de grup atunci când un grup include oricare dintre următoarele:

(3)În cazurile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b), atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune este fie o întreprindere afiliată unei entităţi reglementate sau unui holding financiar mixt, fie este ea însăşi (el însuşi) o astfel de entitate sau un astfel de holding care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 din prezenta directivă şi/sau supravegherea tranzacţiilor intragrup menţionată la articolul 245 din prezenta directivă la nivelul respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt.

(5)În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente atât în prezenta directivă, cât şi în Directiva 2013/36/UE, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, supraveghetorul grupului, de comun acord cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în sectorul bancar şi în sectorul serviciilor de investiţii, poate decide să aplice numai dispoziţiile din directivă privind sectorul cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

(6)Supraveghetorul grupului informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*) (ABE) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^**) (AEAPO) cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatelor (4) şi (5). ABE, AEAPO şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (^***) (AEVMP), elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităţilor europene de supraveghere (Comitetul comun), orientări generale menite să asigure convergenţa practicilor de supraveghere şi elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare, pe care îl înaintează Comisiei în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor generale.

Art. 213^a: Utilizarea măsurilor de proporţionalitate la nivelul grupului

(1)Grupurile, în înţelesul articolului 212, care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) se clasifică drept grupuri mici şi cu un grad redus de complexitate de către supraveghetorul de grup, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, în cazul în care îndeplinesc toate criteriile următoare la nivel de grup pentru ultimele două exerciţii financiare imediat anterioare acestei clasificări:

a)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare generală, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

b)în cazul în care cel puţin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare de viaţă, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

e)suma următoarelor elemente nu depăşeşte 20 % din investiţiile totale calculate pe baza datelor consolidate:

(6)Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

Art. 213^b: Dificultăţi privind supravegherea la nivel de grup

(1)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (b), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt se asigură că:

a)mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea prezentului titlu şi, în special, sunt eficace pentru:

b)organizarea structurală a grupului din care face parte holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu obstrucţionează şi nu împiedică în vreun fel supravegherea eficace a grupului şi a filialelor de asigurare şi de reasigurare din cadrul său, ţinând seama, în special, de:

(2)În cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu sunt îndeplinite, supraveghetorul grupului are competenţa de a solicita holdingului de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să modifice mecanismele interne şi repartizarea atribuţiilor în interiorul grupului.

În cazul în care condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus unor măsuri de supraveghere adecvate de către supraveghetorul grupului pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării cerinţelor stabilite în prezentul titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează ca supraveghetori ai grupului în conformitate cu articolul 247, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să structureze grupul într-un mod care să îi permită autorităţii de supraveghere relevante să exercite cu eficacitate supravegherea la nivel de grup. Autorităţile de supraveghere îşi exercită această competenţă numai în circumstanţe excepţionale, după consultarea EIOPA şi, după caz, a altor autorităţi de supraveghere implicate şi pun la dispoziţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt o justificare în acest sens.

(3)În cazurile menţionate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) din prezenta directivă, dacă pentru un grup format din întreprinderi legate între ele printr-o relaţie în înţelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE şi din întreprinderile lor afiliate sau identificat în temeiul articolului 212 alineatul (3) din prezenta directivă organizarea structurală este de aşa natură încât obstrucţionează sau împiedică supravegherea eficace a grupului respectiv sau împiedică grupul respectiv să respecte prezentul titlu, grupul este supus unor măsuri de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi a integrităţii supravegherii la nivel de grup şi a respectării prezentului titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acţionează în calitate de supraveghetori ai grupului în temeiul articolului 247 din prezenta directivă, autorităţile de supraveghere au competenţa de a impune înfiinţarea unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune sau a unei întreprinderi în Uniune care să exercite efectiv, prin coordonare centralizată, o influenţă dominantă asupra deciziilor, inclusiv financiare, ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care fac parte din grup. În acest caz, responsabilitatea pentru respectarea prezentului titlu îi revine holdingului de asigurare, holdingului financiar mixt sau întreprinderii în cauză care exercită efectiv o coordonare centralizată.

Art. 214: Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(1)Exercitarea supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 nu implică obligaţia ca autorităţile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă, o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat.

(2)În fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menţionată la articolul 213 în cazul în care:

c)includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.

Atunci când, într-un caz prevăzut la primul paragraf literele (b) sau (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autorităţile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informaţii care pot facilita supravegherea de către aceste autorităţi a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.

(3)În cazul în care excluderea uneia sau mai multor întreprinderi din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol ar avea ca rezultat un caz care nu ar declanşa aplicarea supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate înainte de a adopta decizia de excludere. O astfel de decizie se adoptă numai în circumstanţe excepţionale şi se justifică în mod corespunzător faţă de EIOPA şi, după caz, faţă de celelalte autorităţi de supraveghere vizate. Supraveghetorul grupului reevaluează cel puţin o dată pe an dacă decizia respectivă continuă să fie adecvată. În caz negativ, supraveghetorul grupului notifică EIOPA şi, după caz, celorlalte autorităţi de supraveghere vizate faptul că va începe să exercite supravegherea la nivel de grup.

Înainte de a exclude întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang de la supravegherea la nivel de grup în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului consultă EIOPA şi, după caz, alte autorităţi de supraveghere vizate şi evaluează impactul pe care exercitarea supravegherii de grup la nivelul unei întreprinderi participative intermediare l-ar avea asupra solvabilităţii grupului. Mai precis, o astfel de excludere nu este posibilă dacă ar conduce la o îmbunătăţire semnificativă a solvabilităţii grupului.

Pentru a asigura o aplicare unitară şi consecventă a prezentului alineat, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanţele excepţionale menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat sau cu privire la cazurile în care poate fi justificată excluderea întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv a holdingurilor de asigurare, din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup.

(4)Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (3) de la prezentul articol, sfera grupului căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) se identifică în conformitate cu articolul 212.

În cazul în care un grup supus supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) este identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3) şi în cazul în care o întreprindere-mamă sau o filială a grupului respectiv este şi întreprinderea participativă de cel mai înalt rang a unui alt grup în înţelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c), se consideră că acest alt grup este inclus în sfera grupului identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) şi (3).

(6)În cazul în care desemnarea întreprinderii-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol ar implica dificultăţi semnificative în calea exercitării supravegherii la nivel de grup, în special în cazurile în care sediul central al întreprinderii nu este stabilit pe teritoriul statului membru al autorităţii de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 sau în cazul în care desemnarea ar duce la incapacitatea grupului de a respecta efectiv prezentul titlu, statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului are competenţa de a impune, după consultarea altor autorităţi de supraveghere în cauză, desemnarea unei alte întreprinderi-mamă. Autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului justifică în mod corespunzător, faţă de grup şi faţă de celelalte autorităţi de supraveghere în cauză, decizia de a desemna o altă întreprindere-mamă.

În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) şi care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) nu desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acţionează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză, o întreprindere-mamă care urmează să fie responsabilă de respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi din grupul respectiv sunt considerate filiale.

c)numărul de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate fiecărei întreprinderi.

Secţiunea 3:Niveluri

Art. 215: Ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar

(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), este la rândul său o filială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, articolele 218-258 se aplică doar la nivelul principalei întreprinderi mamă de asigurare sau de reasigurare, al principalului holding mamă de asigurare sau al principalului holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune.

(2)În cazul în care principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare sau principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la alineatul (1), este o filială a unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menţionată la articolul 244 şi/sau supravegherea tranzacţiilor efectuate în interiorul grupului menţionată la articolul 245 la nivelul principalei întreprinderi mamă în cauză sau al holdingului principal în cauză.

Art. 216: Ultima întreprindere-mamă la nivel naţional

(1)În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispoziţiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b), nu are sediul social în acelaşi stat membru ca principala întreprindere mamă de la nivelul Uniunii menţionată la articolul 215, statele membre pot autoriza autorităţile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului şi a principalei întreprinderi mamă de la nivelul Uniunii în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare, principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt de la nivel naţional.

(4)În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispoziţiile capitolului II secţiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional şi în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menţionată la articolul 215 a obţinut, în conformitate cu articolul 231 sau cu articolul 233 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă şi este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.

Într-o astfel de situaţie, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi-mamă la nivel naţional se abate în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.

(6)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la alineatul (1), aceste autorităţi de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menţinută în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel naţional este o filială a ultimei întreprinderi-mamă la nivel comunitar menţionate la articolul 215, iar aceasta din urmă a obţinut, în conformitate cu articolul 237 sau cu articolul 243 permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispoziţiilor articolelor 238 şi 239.

Art. 217: Întreprinderea-mamă care acoperă mai multe state membre

(1)În cazul în care statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere să ia decizia menţionată la articolul 216, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autorităţile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere-mamă la nivel naţional afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui sub-grup care acoperă mai multe state membre.

CAPITOLUL II:Situaţia financiară

Secţiunea 1:Solvabilitatea la nivel de grup

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 218: Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup

Art. 219: Frecvenţa calculelor

(1)Supraveghetorul grupului se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt realizează cel puţin o dată pe an calculele menţionate la articolul 218 alineatele (2) şi (3).

Datele relevante acestui calcul şi rezultatele sale sunt transmise supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau, în cazul în care grupul nu are la conducere o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea din cadrul grupului desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi.

(2)Întreprinderea de asigurare, întreprinderea de reasigurare, holdingul de asigurare şi holdingul financiar mixt monitorizează în permanenţă cerinţa de capital de solvabilitate a grupului. În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate a grupului comunicate ultima dată, cerinţa de capital de solvabilitate a grupului este recalculată fără întârziere şi este comunicată supraveghetorului grupului.

Subsecţiunea 2:Alegerea metodei de calcul şi principii generale

Art. 220: Alegerea metodei

(2)Statele membre prevăd că solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se calculează după metoda 1, prevăzută la articolele 230-232.

Cu toate acestea, statele membre autorizează autorităţile lor de supraveghere, în cazul în care acestea îşi asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză şi a grupului însuşi, aplicarea, în cazul grupului respectiv, a metodei 2 în conformitate cu articolele 233 şi 234 sau, dacă aplicarea exclusivă a metodei 1 ar fi inadecvată, a unei combinaţii a metodelor 1 şi 2 în conformitate cu articolele 233a şi 234.

(3)Fără a aduce atingere tratamentului aplicat întreprinderilor menţionate la articolul 228 alineatul (1), autorităţile de supraveghere pot decide să aplice metoda 2 în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf de la prezentul articol numai întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe, holdingurilor de asigurare, holdingurilor financiare mixte şi holdingurilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe.

Art. 221: Includerea cotei proporţionale

(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup ţine seama de cota proporţională deţinută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.

b)în cazul în care se utilizează metoda 2, partea de capital subscris deţinută, direct sau indirect, de către întreprinderea participativă.

(2)După consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului însuşi, supraveghetorul grupului determină cota proporţională care se ia în considerare în cazurile următoare:

Art. 222: Eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile

(1)Se interzice dubla utilizare a fondurilor proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate între diferite întreprinderi de asigurare sau de reasigurare luate în considerare la acest calcul.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), elementele următoare pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate în cauză:

b)orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

(3)În cazul în care autorităţile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menţionate la alineatul (2), nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate.

(5)Orice fonduri proprii eligibile ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, care fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităţilor de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calcul numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea respectivei întreprinderi afiliate.

Art. 223: Eliminarea creării de capital intragrup

(2)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup nu se ţine seama de fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, în cazul în care fondurile proprii eligibile în cauză rezultă din finanţarea reciprocă cu orice altă întreprindere afiliată respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.

Subsecţiunea 3:Aplicarea metodelor de calcul

Art. 225: Întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate

Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul central într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilităţii la nivel de grup, calculul respectiv să ia în considerare, în ceea ce priveşte întreprinderea afiliată în cauză, cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, astfel cum sunt definite în celălalt stat membru.

Art. 226: Holdinguri de asigurare intermediare

(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deţine o participaţie într-o întreprindere de asigurare afiliată, într-o întreprindere de reasigurare afiliată, într-o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau într-o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ţine seama de situaţia holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt în cauză.

Exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul de asigurare intermediar sau holdingul financiar mixt intermediar este tratat ca şi cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la cerinţa de capital de solvabilitate şi ca şi cum ar fi supus condiţiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secţiunea 3 subsecţiunile 1, 2 şi 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate.

(2)În cazul în care un holding de asigurare intermediar sau un holding financiar mixt intermediar deţine datorii subordonate sau alte fonduri proprii eligibile supuse limitelor în conformitate cu articolul 98, acestea sunt considerate drept fonduri proprii eligibile până la concurenţa valorilor calculate prin aplicarea limitelor stabilite la articolul 98 la totalul fondurilor proprii eligibile existente la nivel de grup în raport cu cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup.

Art. 227: Echivalenţa cu privire la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe

(1)La calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, în conformitate cu articolul 233 şi articolul 233a, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Cu toate acestea, în cazul în care ţara terţă în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă să obţină o autorizaţie şi îi impune un regim de solvabilitate cel puţin echivalent cu cel prevăzut la titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce priveşte întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerinţa de capital de solvabilitate şi fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerinţe, în conformitate cu dispoziţiile din ţara terţă în cauză.

(2)În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de la prezentul articol, supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie iniţiativă, dacă regimul ţării terţe este cel puţin echivalent. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Supraveghetorul grupului, asistat de AEAPO, se consultă cu celelalte autorităţi de supraveghere în cauză înainte de a lua o decizie cu privire la echivalenţă. Decizia se ia în funcţie de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3). Supraveghetorul grupului nu poate lua, în ceea ce priveşte o ţară terţă, o decizie care se află în contradicţie cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva ţară terţă, cu excepţia cazului în care este necesar să se ţină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.

(4)Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3) au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul de supraveghere al ţării terţe respective este echivalent cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI.

(5)Prin derogare de la alineatul (4) şi chiar în cazul în care criteriile specificate în conformitate cu alineatul (3) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru perioada menţionată la alineatul (6), în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate care să determine dacă regimul de solvabilitate al unei ţări terţe aplicat întreprinderilor care îşi au sediul central în ţara terţă respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI, în cazul în care:

(6)Perioada iniţială de echivalenţă temporară menţionată la alineatul (5) este de 10 ani, cu excepţia cazului în care, înainte de sfârşitul perioadei respective:

b)s-a adoptat un act delegat în conformitate cu alineatul (4) pentru a stabili că regimul de supraveghere al ţării terţe în cauză a fost considerat echivalent cu cel stabilit la titlul I capitolul VI.

Art. 228: Tratamentul anumitor întreprinderi afiliate din alte sectoare financiare

(1)Indiferent de metoda utilizată în conformitate cu articolul 220 din prezenta directivă, pentru calcularea solvabilităţii la nivel de grup, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ia în considerare contribuţia următoarelor întreprinderi la fondurile proprii eligibile ale grupului şi la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului:

(2)Contribuţia întreprinderilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol la fondurile proprii eligibile ale grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din fondurile proprii ale tuturor întreprinderilor, respectivele fonduri proprii calculându-se după cum urmează:

e)pentru fiecare întreprindere afiliată menţionată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2016/2341.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, valoarea fondurilor proprii ale fiecărei întreprinderi afiliate care corespund rezervelor nedistribuibile şi altor elemente identificate de supraveghetorul grupului ca având o capacitate redusă de a acoperi pierderi, precum şi acţiunilor preferenţiale, conturilor subordonate ale membrilor societăţii mutuale, datoriilor subordonate şi creanţelor privind impozitul amânat, care sunt incluse în fondurile proprii care depăşesc cerinţele de capital calculate în conformitate cu alineatul (3), nu se ia în considerare decât în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă este în măsură să justifice, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că elementele respective pot fi puse la dispoziţie pentru acoperirea cerinţei de capital de solvabilitate a grupului. La stabilirea componenţei fondurilor proprii excedentare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ţine seama de faptul că anumite cerinţe ale unor întreprinderi afiliate pot fi îndeplinite numai cu fonduri proprii de nivel 1 de bază sau cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3)Contribuţia întreprinderilor afiliate menţionate la alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului se calculează ca suma cotelor proporţionale din cerinţa de capital sau din cerinţa de capital noţională ale tuturor întreprinderilor afiliate. Respectiva cerinţă de capital sau cerinţă de capital noţională se calculează după cum urmează:

a)pentru întreprinderile afiliate menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu următoarele:

1.suma cerinţei stabilite la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei de amortizor combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe;

2.suma cerinţelor prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menţionate la articolele 458 şi 459 din regulamentul respectiv, a cerinţelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinţei amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, stabilită la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau a cerinţelor locale de fonduri proprii din ţări terţe, în măsura în care cerinţele respective trebuie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;

(4)În cazul în care mai multe întreprinderi afiliate menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol formează un subgrup supus unei cerinţe de capital pe bază consolidată în conformitate cu una dintre directivele sau cu unul dintre regulamentele menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol, inclusiv în cazul în care un holding financiar în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau un holding financiar mixt este o filială a unui grup, supraveghetorul grupului poate impune calcularea contribuţiei respectivelor întreprinderi afiliate la fondurile proprii eligibile ale grupului ca fiind cota proporţională din fondurile proprii ale subgrupului respectiv, în locul aplicării alineatului (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol pentru fiecare întreprindere care aparţine subgrupului respectiv. În acest caz, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă calculează, de asemenea, contribuţia respectivelor întreprinderi afiliate la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului ca fiind cota proporţională din cerinţa de capital a subgrupului respectiv, în loc să aplice alineatul (3) literele (a)-(e) de la prezentul articol fiecărei întreprinderi care aparţine subgrupului respectiv. Toate instituţiile financiare în înţelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare în înţelesul punctului 18 de la alineatul respectiv, care intră în sfera subgrupului sunt incluse în calculul cerinţelor de fonduri proprii şi de capital ale subgrupului.

Art. 229: Indisponibilitatea informaţiilor necesare

În cazul în care autorităţile de supraveghere interesate nu dispun de informaţiile necesare în vederea calculării solvabilităţii la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul central într-un stat membru sau într-o ţară terţă, valoarea contabilă a respectivei întreprinderii în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

Art. 229^a: Calcule simplificate

Subsecţiunea 4:Metode de calcul

Art. 230: Metoda 1 (metoda implicită): metoda bazată pe consolidarea contabilă

(1)Calculul solvabilităţii la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se efectuează pe baza situaţiilor financiare consolidate.

b)suma cerinţei de capital de solvabilitate la nivel de grup, calculată pe baza datelor consolidate, şi a contribuţiei întreprinderilor afiliate menţionate la articolul 228 alineatul (1) la cerinţa de capital de solvabilitate a grupului, contribuţia respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

(2)Cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup bazată pe date consolidate (cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului) se calculează fie pe baza unei formule standard, fie a unui model intern aprobat, într-un mod compatibil cu principiile generale cuprinse în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2 şi, respectiv, în titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 3.

c)cota proporţională din cerinţele de capital locale, la care ar fi retrasă autorizaţia, pentru întreprinderile de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţări terţe.

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatul (1) şi alineatul (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».

Art. 231: Modelul intern al grupului

(1)În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum şi cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune şi, după caz, pentru a stabili condiţiile în care se acordă o astfel de permisiune.

Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalţi membri ai colegiului de supraveghere, inclusiv EIOPA, cu privire la primirea cererii şi transmite cererea completă, inclusiv documentaţia prezentată de întreprindere, membrilor respectivi fără întârziere. La solicitarea uneia sau mai multor autorităţi de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistenţă tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţii sau autorităţilor de supraveghere care au solicitat asistenţă, în ceea ce priveşte decizia referitoare la respectiva cerere.

(3)Dacă, în termenul de şase luni menţionat la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.

(6)În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de şase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.

(7)În cazul în care una dintre autorităţile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup şi atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menţionat.

În circumstanţe excepţionale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să îşi calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menţionate la titlul I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunile 1 şi 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) şi (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.

Art. 232: Majorarea de capital al grupului

b)o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate este impusă de autorităţile de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 37 şi 231 alineatul (7).

Art. 233: Metoda 2 (metoda alternativă): Metoda deducerii şi agregării

(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa între:

(2)Fondurile proprii eligibile ale întregului grup sunt reprezentate de suma dintre:

(3)Cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului este reprezentată de suma dintre:

(4)În cazul în care participaţia în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate constă, integral sau parţial, într-o proprietate indirectă, atunci valoarea participaţiei întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate include valoarea unei astfel de proprietăţi indirecte, ţinându-se seama de interesele succesive relevante, iar elementele menţionate la alineatul (2) litera (b) şi la alineatul (3) litera (b) includ cotele proporţionale corespunzătoare din fondurile proprii eligibile pentru cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate şi, respectiv, din cerinţa de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

(6)Pentru a determina dacă cerinţa de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată astfel cum se stabileşte la alineatul (3), reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, autorităţile de supraveghere interesate trebuie să acorde o atenţie deosebită oricăror riscuri specifice existente la nivel de grup, care nu ar fi acoperite suficient, fiind dificil de cuantificat.

Art. 233^a: Combinarea metodelor 1 şi 2

(1)Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferenţa dintre:

a)suma următoarelor elemente:

b)suma următoarelor elemente:

(3)În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) şi al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participaţiile deţinute în întreprinderile afiliate menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 nu se includ în datele consolidate.

În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, dacă valoarea participaţiilor deţinute în întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 depăşeşte cota proporţională din propria cerinţă de capital de solvabilitate a întreprinderilor respective, excedentul se include în datele consolidate atunci când se calculează senzitivitatea activelor şi obligaţiilor la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar («risc de modificare a ratei de schimb valutar»). Cu toate acestea, nu se poate presupune că valoarea respectivelor participaţii este sensibilă la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor pe piaţă ale acţiunilor («risc de devalorizare a acţiunilor»).

(6)Cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului se calculează în conformitate cu articolul 230 alineatul (2).

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerinţa de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depăşesc cerinţa de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatele (1) şi (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la «cerinţa de capital de solvabilitate» de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la «cerinţa minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului».

(7)Pentru a se determina dacă valoarea calculată la alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2, autorităţile de supraveghere în cauză acordă o atenţie deosebită riscurilor specifice existente la nivel de grup care, fiind dificil de cuantificat, nu ar fi acoperite suficient.

În cazul în care profilul de risc al grupului în ceea ce priveşte întreprinderile menţionate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinţei de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, menţionată la articolul 233 alineatul (3), se poate impune o majorare de capital de solvabilitate faţă de valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.

Art. 233^b: Deţineri de acţiuni pe termen lung la nivel de grup

Art. 234: Acte delegate privind principiile tehnice şi metodele prevăzute la articolele 220-229, privind abordarea simplificată prevăzută la articolul 229a şi privind aplicarea articolelor 230-233a

Subsecţiunea 5:Subsecţiunea 5: Supravegherea solvabilităţii unui grup de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Art. 235: Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt

Subsecţiunea 6:Supravegherea solvabilităţii la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor

Art. 236: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: condiţii

Art. 237: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea

(1)În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidenţa normelor stabilite la articolele 238 şi 239, autorităţile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată şi pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiţii necesare pentru obţinerea unei astfel de permisiuni.

(3)Dacă, în perioada de trei luni menţionată la alineatul (2), oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, urmând să-şi ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză.

(4)AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menţionate la alineatul (2) în ceea ce priveşte aplicarea permisiunilor menţionate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

(6)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.

Art. 238: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: determinarea cerinţei de capital de solvabilitate

(2)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza unui model intern aprobat la nivel de grup în conformitate cu articolul 231 şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la acest model intern şi atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, autoritatea respectivă poate propune să se fixeze, în cazurile menţionate la articolul 37, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale sau, în împrejurări excepţionale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerinţa de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor şi comunică motivele unor astfel de propuneri atât filialei, cât şi colegiului supraveghetorilor.

(3)În cazul în care cerinţa de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza formulei standard şi autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard şi atât timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorităţii de supraveghere, în situaţii excepţionale, autoritatea respectivă poate propune să i se solicite întreprinderii să înlocuiască un subset al parametrilor utilizaţi în calcularea formulei standard cu parametri specifici întreprinderilor respective atunci când calculează modulele "risc de subscriere pentru asigurarea generală", "risc de subscriere pentru asigurarea de viaţă" şi "risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate", astfel cum este prevăzut la articolul 110, sau, în cazurile menţionate la articolul 37, să fixeze o majorare de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate a acelei filiale.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu se pun de acord, oricare dintre părţi poate, în termen de o lună de la propunerea autorităţii de supraveghere, să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, AEAPO poate să acţioneze în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat şi ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii. Termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de o lună menţionat în prezentul paragraf sau după ce s-a ajuns la un acord în colegiu în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Art. 239: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate şi a cerinţei de capital minim

(1)În cazul nerespectării cerinţei de capital de solvabilitate şi fără a aduce atingere articolului 138, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor planul de redresare prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de şase luni de la de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital de solvabilitate.

(2)Atunci când autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala identifică, în conformitate cu articolul 136, deteriorarea condiţiilor financiare, aceasta notifică fără întârziere colegiul supraveghetorilor măsurile pe care le propune. Exceptând situaţiile de urgenţă, măsurile ce urmează să fie luate se discută în cadrul colegiului supraveghetorilor.

(3)În cazul nerespectării cerinţei de capital minim şi fără a aduce atingere articolului 139, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor, sistemul de finanţare pe termen scurt prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de trei luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinţei de capital minim, a nivelului fondurilor proprii eligibile care îndeplineşte cerinţa de capital minim sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinţei de capital minim. Colegiul supraveghetorilor este informat, de asemenea, cu privire la orice măsuri luate pentru aplicarea cerinţei de capital minim la nivelul filialei.

(4)Autoritatea de supraveghere sau supraveghetorul grupului poate transmite chestiunea şi solicita asistenţa AEAPO, conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul în care autoritatea de supraveghere şi supraveghetorul grupului nu convin asupra oricărora dintre următoarele:

b)asupra aprobării măsurilor propuse în termenul de o lună menţionat la alineatul (2).

Art. 240: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru o filială

(1)Normele prevăzute la articolele 238 şi 239 încetează să se aplice în următoarele cazuri:

c)condiţiile menţionate la articolul 236 literele (c) şi (d) nu mai sunt îndeplinite.

Art. 241: Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acte delegate

Art. 242: Reexaminare

(2)Până la 31 decembrie 2018, Comisia evaluează beneficiile intensificării supravegherii la nivel de grup şi beneficiile gestionării capitalului în cadrul unui grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare incluzând o trimitere la COM(2008)0119 şi la raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului European cu privire la această propunere, din 16 octombrie 2008 (A6-0413/2008). Evaluarea ar trebui să cuprindă măsuri posibile de sporire a unei gestionări transfrontaliere solide a grupurilor de asigurare, mai ales a managementului riscurilor şi activelor. În evaluarea sa, Comisia ţine seama, printre altele, de noile evoluţii şi progrese în ceea ce priveşte:

Secţiunea 2:Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup

Art. 244: Supravegherea concentrării riscurilor

(2)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare sau holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puţin anuale, cu privire la orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivel de grup, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

Informaţiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ele se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparţinând grupului care este desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului.

(3)Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului, identifică tipul de riscuri pe care întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le declare în orice circumstanţe.

(5)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte supravegherea concentrărilor de riscuri, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a concentrărilor semnificative de riscuri şi de stabilire a pragurilor corespunzătoare în sensul alineatului (3).

(6)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la formatele şi machetele pentru raportarea unor astfel de concentrări de riscuri în sensul alineatului (2).

Art. 245: Supravegherea tranzacţiilor intragrup

(2)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puţin anuale, cu privire la orice tranzacţie intragrup importantă efectuată de întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului, inclusiv cele efectuate cu o persoană fizică având legături strânse cu oricare întreprindere din cadrul grupului, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

Informaţiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, acestea se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparţinând grupului care este desemnată de către supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere interesate şi a grupului.

Secţiunea 3:Managementul riscurilor şi controlul intern

Art. 246: Supravegherea sistemului de guvernanţă

(1)Cerinţele enunţate în titlul I capitolul IV secţiunea 2 se aplică mutatis mutandis la nivel de grup. Sistemul de guvernanţă al grupului acoperă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare participative, holdingurile-mamă de asigurare sau holdingurile-mamă financiare mixte, precum şi toate întreprinderile afiliate din sfera grupului în înţelesul articolului 212 care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c). Sistemul de guvernanţă al grupului acoperă, de asemenea, toate întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau de filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din acelaşi grup.

Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii-mamă de asigurare sau de reasigurare de cel mai înalt rang, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt cu sediul central în Uniune sau al întreprinderii-mamă desemnate în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) îi revine răspunderea finală pentru respectarea, de către grupul căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. Organul administrativ, de conducere sau de control al fiecărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului continuă să fie responsabil cu respectarea tuturor cerinţelor de către întreprinderea respectivă, astfel cum se specifică la articolul 40 şi la articolul 213 alineatul (1) al doilea paragraf.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), mecanismele de control intern ale unui grup cuprind cel puţin următoarele:

b)proceduri riguroase de raportare şi de contabilitate, pentru a monitoriza şi a gestiona tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor.

(4)Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să efectueze, la nivelul grupului, evaluarea prevăzută la articolul 45. Autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii efectuată la nivel de grup acoperă cel puţin toate activităţile de asigurare şi de reasigurare desfăşurate în cadrul grupului, precum şi activităţile semnificative care nu sunt legate de asigurări. Autoevaluarea acoperă, de asemenea, riscurile care decurg din respectivele activităţi şi la care grupul este sau ar putea fi expus, precum şi interdependenţele acestora. Autoevaluarea este supusă procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului, în conformitate cu capitolul III.

Atunci când calculul solvabilităţii la nivel de grup se face în conformitate cu metoda nr. 1 menţionată la articolul 230, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt facilitează supraveghetorului grupului o bună înţelegere a diferenţei dintre suma cerinţelor de capital de solvabilitate a tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup şi cerinţa de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.

(5)Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să se asigure că grupul dispune de mecanisme de guvernanţă adecvate, care includ o structură organizaţională clară, cu responsabilităţi bine definite, transparente şi consecvente şi o separare a atribuţiilor în cadrul grupului. Sistemul de guvernanţă al grupului depune eforturi pentru a preveni conflictele de interese şi gestionează conflictele de interese care nu pot fi prevenite.

Statele membre impun unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative, unui holding de asigurare sau holdingului financiar mixt să identifice persoanele care deţin alte funcţii-cheie în cadrul grupului de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c). Organul administrativ, de conducere sau de control menţionat la alineatul (1) al treilea paragraf de la prezentul articol este responsabil pentru activităţile desfăşurate de persoanele respective.

În cazul în care persoanele care conduc efectiv un grup de asigurare sau de reasigurare sau deţin alte funcţii-cheie sunt, de asemenea, persoanele care conduc efectiv una sau mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau alte întreprinderi afiliate ori care deţin alte funcţii-cheie în cadrul oricăreia dintre aceste întreprinderi, întreprinderea participativă se asigură că rolurile şi responsabilităţile la nivel de grup sunt separate în mod clar de cele aplicabile la nivelul fiecărei întreprinderi în parte.

CAPITOLUL II^A:NORME MACROPRUDENŢIALE LA NIVEL DE GRUP

Art. 246^a: Managementul riscului de lichiditate la nivel de grup

(2)Prin derogare de la articolul 144a, statele membre se asigură că filialele de asigurare sau de reasigurare incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt exonerate de obligaţia de întocmire şi actualizare a unui plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual ori de câte ori planul de management al riscului de lichiditate prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol acoperă managementul lichidităţii şi necesităţile de lichiditate pentru filialele în cauză.

(3)În pofida alineatului (2), autorităţile de supraveghere pot impune unei filiale de asigurare sau de reasigurare să întocmească şi să actualizeze un plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual de fiecare dată când constată o anumită vulnerabilitate în materie de lichiditate sau când planul de gestionare a lichidităţii la nivel de grup nu include informaţii adecvate pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala le solicită întreprinderilor comparabile în scopul monitorizării poziţiei lichidităţii lor.

(4)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conţinutul planului de management al riscului de lichiditate la nivel de grup şi frecvenţa de actualizare a acestuia. EIOPA înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

CAPITOLUL III:Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup

Art. 247: Supraveghetorul grupului

(2)În cazul în care aceeaşi autoritate de supraveghere este competentă pentru toate întreprinderile de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup, sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de respectiva autoritate de supraveghere.

b)în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de următoarea autoritate de supraveghere:

(ii)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt, iar una dintre aceste întreprinderi a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;

(iv)în cazul în care cel puţin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt şi niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanţului; sau

(3)În anumite cazuri, la cererea oricărei alte autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză pot să adopte o decizie comună prin care să acorde derogări de la criteriile enunţate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi neadecvată, ţinând seama de structura grupului şi de importanţa relativă a activităţilor întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare în diferite ţări, şi să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.

(4)Dacă, în cursul perioadei de trei luni menţionate la alineatul (3) al treilea paragraf, oricare dintre autorităţile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorităţile de supraveghere respective îşi amână propria decizie şi aşteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din acelaşi regulament, urmând să ia o decizie comună în conformitate cu decizia AEAPO. Această decizie comună este considerată determinantă şi se aplică de către autorităţile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

Art. 248: Drepturi şi obligaţii ale supraveghetorului grupului şi ale celorlalţi supraveghetori Colegiul supraveghetorilor

(1)Drepturile şi obligaţiile care îi revin supraveghetorului grupului în ceea ce priveşte supravegherea la nivel de grup cuprind următoarele:

(2)În scopul de a facilita îndeplinirea sarcinilor de către supraveghetorul grupului, menţionate la alineatul (1), se instituie un colegiu al supraveghetorilor, prezidat de supraveghetorul grupului.

Dacă supraveghetorul grupului nu îşi îndeplineşte sarcinile menţionate la alineatul (1) sau dacă membrii colegiului supraveghetorilor nu cooperează în măsura în care trebuie să o facă în conformitate cu acest alineat, oricare dintre autorităţile de supraveghere implicate poate să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat.

(3)Colegiul supraveghetorilor este alcătuit din supraveghetorul grupului, autorităţile de supraveghere din toate statele membre în care sunt situate sediile centrale ale tuturor întreprinderilor filiale şi AEAPO, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(4)Fără a aduce atingere oricăror măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă, constituirea şi funcţionarea colegiilor supraveghetorilor se bazează pe proceduri de coordonare stabilite de supraveghetorul grupului şi de celelalte autorităţi de supraveghere interesate.

În cazul unor opinii divergente privind acordurile de coordonare, orice membru al colegiului supraveghetorilor poate sesiza AEAPO cu privire la chestiunea respectivă, solicitând asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul menţionat. Supraveghetorul grupului ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Supraveghetorul grupului transmite decizia celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.

(5)Fără a aduce atingere niciunei măsuri adoptate în temeiul prezentei directive, procedurile de coordonare menţionate la alineatul (4) precizează procedurile pentru:

Fără a aduce atingere drepturilor şi îndatoririlor atribuite prin prezenta directivă supraveghetorului grupului şi celorlalte autorităţi de supraveghere, acordurile de coordonare pot atribui supraveghetorului grupului, celorlalte autorităţi de supraveghere sau AEAPO sarcini suplimentare în cazul în care acest lucru duce la o supraveghere mai eficientă a grupului şi nu afectează activităţile de supraveghere ale membrilor colegiului supraveghetorilor în privinţa responsabilităţilor lor individuale.

(6)AEAPO elaborează ghiduri pentru funcţionarea operaţională a colegiilor supraveghetorilor pe baza unor analize complete ale activităţii lor pentru a evalua nivelul de convergenţă dintre acestea. Astfel de evaluări se efectuează cel puţin o dată la trei ani. Statele membre se asigură că supraveghetorul grupului transmite AEAPO informaţiile privind funcţionarea colegiului supraveghetorilor şi orice dificultate întâmpinată care este relevantă pentru evaluări.

(7)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări cu privire la coordonarea supravegherii la nivel de grup în sensul alineatelor (1)-(6).

Art. 249: Cooperarea şi schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere

(1)Autorităţile responsabile cu supravegherea fiecărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup colaborează îndeaproape cu supraveghetorul grupului, în special în cazurile în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare întâmpină dificultăţi financiare.

Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, au la dispoziţie aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă sunt sau nu stabilite în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere interesate şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii adecvate imediat ce acestea sunt disponibile. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.

Cu scopul de a se asigura că autorităţile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, dispun de aceeaşi cantitate de informaţii relevante, fără a aduce atingere responsabilităţilor lor, respectivele autorităţi, indiferent dacă au sau nu sediul în acelaşi stat membru, îşi furnizează reciproc aceste informaţii pentru a permite şi facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorităţi vizate de prezenta directivă. Astfel, autorităţile de supraveghere în cauză şi supraveghetorul grupului îşi comunică reciproc şi fără întârziere orice informaţii relevante imediat ce acestea sunt disponibile sau fac schimb de informaţii la cerere. Informaţiile menţionate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informaţii despre acţiuni ale grupului şi ale autorităţilor de supraveghere şi informaţii furnizate de grup.

(1¹)(1^a)Dacă o autoritate de supraveghere nu a comunicat informaţii relevante sau o cerere de cooperare, în special în scopul unui schimb de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns în termen de două săptămâni, autorităţile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO.

(2)Autorităţile responsabile cu supravegherea întreprinderilor individuale de asigurare şi de reasigurare dintr-un grup şi supraveghetorul grupului solicită fiecare imediat o reuniune a tuturor autorităţilor de supraveghere implicate în supravegherea la nivel de grup, cel puţin atunci când apare una dintre următoarele situaţii:

(3)Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301^b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:

(4)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte coordonarea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile de supraveghere, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele pentru transmiterea informaţiilor către supraveghetorul grupului, precum şi pentru procedura de cooperare şi schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere conform dispoziţiilor prezentului articol.

Art. 250: Consultarea între autorităţile de supraveghere

(1)Fără a aduce atingere articolului 248, în cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorităţi de supraveghere, autorităţile de supraveghere în cauză se consultă reciproc în cadrul colegiului supraveghetorilor, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele aspecte:

c)sancţiuni majore sau măsuri excepţionale luate de autorităţile de supraveghere, inclusiv impunerea unei majorări de capital faţă de cerinţa de capital de solvabilitate în temeiul articolului 37 şi impunerea oricărei limitări a utilizării unui model intern pentru calcularea cerinţei de capital de solvabilitate în temeiul titlului I capitolul VI secţiunea 4 subsecţiunea 3.

Art. 251: Cereri din partea supraveghetorului grupului adresate altor autorităţi de supraveghere

Art. 252: Cooperarea cu autorităţile responsabile de instituţiile de credit şi întreprinderile de investiţii

Art. 253: Secretul profesional şi confidenţialitatea

Art. 254: Accesul la informaţii

(2)Statele membre prevăd ca autorităţile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informaţie relevantă pentru scopul respectivei supravegheri, indiferent de natura întreprinderii respective. Articolul 35 alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis.

Art. 255: Verificarea informaţiilor

(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor de supraveghere pot să desfăşoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la faţa locului ale informaţiilor menţionate la articolul 254 în incinta oricăror dintre următoarele întreprinderi:

(2)În cazul în care, în anumite cazuri, autorităţile de supraveghere doresc să verifice informaţiile cu privire la o întreprindere, reglementată sau nu, care face parte dintr-un grup şi este situată într-un alt stat membru, acestea solicită autorităţilor de supraveghere din acel alt stat membru să efectueze verificarea.

Dacă solicitării adresate unei alte autorităţi de supraveghere de a efectua o verificare în conformitate cu dispoziţiile prezentului alineat nu i s-a dat curs în termen de două săptămâni sau dacă autoritatea de supraveghere respectivă nu poate să îşi exercite dreptul de a participa în conformitate cu al treilea paragraf, autoritatea solicitantă poate înainta chestiunea AEAPO şi poate solicita asistenţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situaţie, AEAPO poate acţiona conform competenţelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

Art. 256: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să facă public anual un raport privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup. Respectivul raport conţine informaţii referitoare la grup adresate altor profesionişti din piaţă, astfel cum se menţionează la articolul 51 alineatul (1b). Articolele 51, 53, 54 şi 55 se aplică mutatis mutandis.

(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, poate prezenta un singur raport privind solvabilitatea şi situaţia sa financiară, care să cuprindă următoarele:

(5)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile şi machetele, precum şi modalitatea de publicare a raportului unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară ale grupului conform dispoziţiilor din prezentul articol.

Art. 256^b: Raportul periodic de supraveghere la nivel de grup

(1)Statele membre impun întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte să prezinte anual supraveghetorului grupului un raport periodic de supraveghere la nivel de grup. Articolul 35 alineatul (5a) primul paragraf şi al doilea paragraf litera (a) se aplică mutatis mutandis.

(2)O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt poate, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, să prezinte un raport periodic unic de supraveghere, care să cuprindă următoarele:

b)informaţiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă individual, se raportează în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a) şi nu pot să fie mai reduse decât cele care ar fi transmise de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare care prezintă un raport periodic de supraveghere în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a).

Înainte de a-şi da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului îi consultă pe membrii colegiului supraveghetorilor şi ţine seama de toate punctele de vedere şi rezervele acestora. Lipsa unui acord din partea autorităţilor naţionale de supraveghere în cauză se justifică în mod corespunzător. În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat în conformitate cu prezentul alineat este aprobat de colegiul supraveghetorilor, fiecare întreprindere de asigurare şi de reasigurare în parte transmite raportul periodic unic de supraveghere autorităţii de supraveghere. Fiecare autoritate de supraveghere are competenţa de a supraveghea partea din raportul periodic unic de supraveghere care este specifică filialei relevante.

(5)În cazul în care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului identifică vreo neconformitate cu articolul 35 alineatul (5a) sau solicită vreo modificare ori clarificare cu privire la raportul periodic unic de supraveghere, autoritatea respectivă informează, de asemenea, colegiul supraveghetorilor, iar supraveghetorul grupului transmite aceeaşi solicitare întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt.

Art. 256^c: Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară: cerinţa de audit

(2)Un raport separat, care include identificarea nivelului de asigurare, precum şi rezultatele auditului şi care este întocmit de firma de audit, se prezintă autorităţii de supraveghere a grupului împreună cu raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup menţionat la articolul 256 alineatul (1) sau raportul unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară menţionat la articolul 256 alineatul (2) întocmit de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt.

Art. 257: Cerinţe de competenţă profesională şi probitate morală pentru persoanele care conduc efectiv un holding de asigurare sau un holding financiar mixt sau care deţin alte funcţii-cheie

Art. 258: Măsuri de punere în aplicare

(1)Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup nu respectă cerinţele prevăzute la articolele 218-246 sau în cazul în care cerinţele sunt îndeplinite, dar solvabilitatea poate fi totuşi pusă în pericol sau în cazul în care tranzacţiile în interiorul grupului sau concentrările riscurilor reprezintă o ameninţare la adresa situaţiei financiare a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, măsurile necesare pentru a remedia situaţia cât mai repede posibil sunt adoptate de către:

b)autorităţile de supraveghere, în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare.

(2)Autorităţilor de supraveghere li se conferă toate competenţele de supraveghere în vederea adoptării de măsuri în legătură cu holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte, care sunt necesare pentru a se asigura că grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) respectă toate cerinţele stabilite în prezentul titlu. Aceste competenţe includ competenţele generale de supraveghere menţionate la articolul 34.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale de drept penal, statele membre impun sancţiuni sau adoptă măsuri în ceea ce priveşte holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte care încalcă actele cu putere de lege, alte dispoziţii legale şi actele administrative adoptate pentru transpunerea prezentului titlu sau în ceea ce priveşte persoanele care conduc efectiv societăţile respective. Autorităţile de supraveghere colaborează strâns pentru a garanta că sancţiunile sau măsurile respective sunt eficace, mai ales atunci când administraţia centrală sau sediul principal al unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt nu se află în statul membru în care se află sediul său central.

(2¹)În cazul în care supraveghetorul grupului a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 213b alineatul (1), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii la nivel de grup şi pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezentul titlu. În cazul unui holding financiar mixt, măsurile de supraveghere ţin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar în ansamblu, precum şi asupra întreprinderilor reglementate afiliate ale acestuia.

(2²)În sensul alineatelor (1) şi (2a) de la prezentul articol, statele membre se asigură că măsurile de supraveghere care pot fi aplicate holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte includ cel puţin următoarele:

Art. 259: Raportarea de către AEAPO

(2)AEAPO informează, printre altele, cu privire la toate situaţiile semnificative şi relevante, întâmpinate în activităţile de supraveghere şi cu privire la cooperarea dintre supraveghetori în cadrul titlului III, în special în ceea ce priveşte:

CAPITOLUL IV:Ţări terţe

Art. 260: Întreprinderile-mamă din afara Uniunii: verificarea echivalenţei

(1)În cazul menţionat la articolul 213 alineatul (2) litera (c), autorităţile de supraveghere implicate verifică dacă întreprinderile de asigurare şi de reasigurare a căror întreprindere-mamă îşi are sediul central în afara Uniunii fac obiectul unei supravegheri efectuate de către autoritatea de supraveghere a ţării terţe, echivalente cu supravegherea la nivel de grup prevăzută la prezentul titlu în cazul întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare menţionate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) şi (b).

În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (5) de la prezentul articol, verificarea se efectuează de către autoritatea de supraveghere care ar fi supraveghetorul grupului, dacă s-ar aplica criteriile enunţate la articolul 247 alineatul (2) (denumită în continuare «supraveghetor în exerciţiu al grupului»), fie la cererea întreprinderii-mamă sau a oricărei întreprinderi de asigurare şi de reasigurare autorizate în Uniune, fie din proprie iniţiativă. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul în exerciţiu al grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Înainte de a lua o decizie privind echivalenţa în cadrul verificării, supraveghetorul în exerciţiu al grupului se consultă, asistat de AEAPO, cu celelalte autorităţi de supraveghere în cauză. Decizia se ia în funcţie de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2). Supraveghetorul în exerciţiu al grupului nu poate lua în ceea ce priveşte o ţară terţă o decizie care se află în contradicţie cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva ţară terţă, cu excepţia cazului în care este necesar să se ţină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit în titlul I şi regimului de supraveghere din ţara terţă respectivă.

(3)Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol au fost îndeplinite de o ţară terţă, Comisia, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul prudenţial al ţării terţe respective este echivalent cu regimul stabilit la prezentul titlu.

(5)Prin derogare de la alineatul (3) şi chiar dacă criteriile specificate la alineatul (2) nu au fost îndeplinite, Comisia poate adopta, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301^a şi asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, acte delegate care să determine dacă regimul prudenţial al unei ţări terţe aplicat întreprinderilor a căror întreprindere-mamă are sediul central în afara Uniunii la 1 ianuarie 2014 este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă ţara terţă respectivă a îndeplinit cel puţin următoarele criterii:

g)a instituit obligaţii privind secretul profesional pentru toate persoanele care acţionează în numele autorităţilor sale de supraveghere, în special privind schimbul de informaţii cu AEAPO şi cu autorităţile de supraveghere, astfel cum se stabileşte la articolul 13 alineatul (10).

(7)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), se adoptă un act delegat care determină că regimul prudenţial al unei ţări terţe este temporar echivalent, statele membre aplică articolul 261, cu excepţia cazului în care există o întreprindere de asigurare sau reasigurare situată într-un stat membru cu un total al bilanţului care depăşeşte totalul bilanţului întreprinderii-mamă situate în afara Uniunii. În această situaţie, sarcina supraveghetorului grupului este îndeplinită de supraveghetorul în exerciţiu al grupului.

Art. 262: Întreprinderi mamă înregistrate într-o ţară terţă: lipsa echivalenţei

(1)În absenţa supravegherii echivalente, astfel cum este menţionată la articolul 260 sau atunci când un stat membru nu aplică articolul 261 în cazul echivalenţei temporare în conformitate cu articolul 260 alineatul (7), statul membru respectiv aplică în cazul întreprinderilor de asigurare şi reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c), oricare dintre următoarele:

b)una dintre metodele stabilite la alineatul (3).

(2)Statele membre permit autorităţilor lor de supraveghere să aplice alte metode care asigură o supraveghere adecvată a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup în înţelesul articolului 212 şi cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c). Respectivele metode se aprobă de către supraveghetorul grupului, identificat în conformitate cu articolul 247, după consultarea celorlalte autorităţi de supraveghere în cauză.

b)evaluarea şi monitorizarea riscurilor care prezentate de întreprinderi atât din interiorul, cât şi din afara Uniunii şi limitarea riscului de contagiune de la respectivele întreprinderi şi alte întreprinderi nereglementate la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi la subgrupul a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, astfel cum se menţionează la articolul 215, în cazul în care există un astfel de subgrup.

(3)În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, autorităţile de supraveghere în cauză pot, în special, să aplice una sau mai multe dintre următoarele metode întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare, holdingurilor de asigurare şi holdingurilor financiare mixte care fac parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c):

c)în cazul în care mai multe întreprinderi de asigurare şi de reasigurare care fac parte din grup formează un subgrup a cărui întreprindere-mamă are sediul central în Uniune, pe lângă aplicarea prezentului titlu în cazul acestui subgrup, adoptarea de măsuri suplimentare sau impunerea de cerinţe suplimentare, inclusiv cerinţele menţionate la literele (d), (e) şi (f) de la prezentul paragraf şi supravegherea consolidată a concentrării riscurilor în înţelesul articolului 244 şi a tranzacţiilor intragrup în înţelesul articolului 245, cu scopul atingerii obiectivului menţionat la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) de la prezentul articol;

e)interzicerea, limitarea, restricţionarea, monitorizarea sau impunerea notificării prealabile a tranzacţiilor, inclusiv a distribuirilor de dividende şi a principalului aferent datoriilor subordonate, în cazul în care astfel de tranzacţii constituie sau ar putea pune în pericol poziţia financiară sau solvabilitatea întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din cadrul grupului şi implică, pe de o parte, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune şi, pe de altă parte, o întreprindere care aparţine grupului şi care are sediul central în afara Uniunii; în cazul în care supraveghetorul grupului din Uniune nu este una dintre autorităţile de supraveghere din statul membru în care are sediul central o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, supraveghetorul grupului din Uniune informează respectivele autorităţi de supraveghere cu privire la constatările sale, pentru ca autorităţile în cauză să poată lua măsurile corespunzătoare;

Art. 263: Întreprinderi-mamă din afara Comunităţii: niveluri

În cazul în care întreprinderea mamă menţionată la articolul 260 este ea însăşi filiala unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul social într-o ţară terţă sau a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o ţară terţă, statele membre aplică verificarea prevăzută la articolul 260 numai la nivelul principalei întreprinderi mamă care este un holding de asigurare dintr-o ţară terţă, un holding financiar mixt dintr-o ţară terţă, o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă.

Cu toate acestea, în lipsa unei supravegheri echivalente în sensul dispoziţiilor de la articolul 260, autorităţile de supraveghere pot decide să realizeze o nouă verificare la un nivel inferior, la care se află o întreprindere mamă a unor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, fie că este vorba despre un holding de asigurare dintr-o ţară terţă, de un holding financiar mixt dintr-o ţară terţă, de o întreprindere de asigurare dintr-o ţară terţă sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o ţară terţă.

Art. 264: Cooperarea cu autorităţile de supraveghere din ţările terţe

(1)Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe ţări terţe privind modalităţile de efectuare a supravegherii la nivel de grup în ceea ce priveşte:

(2)Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează, în special, să asigure:

CAPITOLUL V:Holdingurile mixte de asigurare

Art. 265: Tranzacţiile intragrup

(1¹)Statele membre se asigură în special că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este o instituţie de credit, o firmă de investiţii, o instituţie financiară, o societate de administrare a OPCVM, AFIA, o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale sau o întreprindere nereglementată care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile menţionate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, respectivele activităţi constituind o parte semnificativă a ansamblului activităţii sale, autorităţile de supraveghere responsabile cu supravegherea respectivelor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare exercită o supraveghere generală asupra tranzacţiilor dintre respectivele întreprinderi de asigurare sau de reasigurare şi întreprinderea-mamă şi întreprinderile afiliate ale acesteia.